Ședințele Biroului permanent
Ședința curentă
Sunteti în sectiunea: Prima pagina > Legislatura 2008-2012 > Camera Deputaților > Biroul Permanent > Calendar sedințe mar. 2010 Versiunea pentru printare
Stenograma ședinței Birourilor permanente reunite ale Camerei Deputaților și Senatului din 22 martie 2010 ora 14:00

5. Scrisoare din partea Băncii Naționale a României prin care informează Parlamentul României că domnul Dominique Strauss-Khan, directorul general al Fondului Monetar Internațional, dorește să adreseze un mesaj în fața Camerelor reunite ale Parlamentului României
aprobat, cinci minute de intervenție pentru fiecare grup parlamentar consultă

Scrisoare din partea Băncii Naționale a României prin care informează Parlamentul României că domnul Dominique Strauss-Khan, directorul general al Fondului Monetar Internațional, dorește să adreseze un mesaj în fața Camerelor reunite ale Parlamentului României Doamna Roberta Alma Anastase:

O scrisoare din partea Băncii Naționale a României, dacă are cineva ceva împotrivă?

Domnul Tăriceanu.

Domnul Călin Constantin Anton Popescu-Tăriceanu:

Îmi revine rolul de a relua intervenția pe care am făcut-o în ședința Biroului permanent al Camerei, în fața Birourilor reunite.

Opinez că nu este oportună o asemenea reuniune! Din punct de vedere politic, opinez că România a evoluat substanțial față de modul în care era capabilă să-și gestioneze problemele economice, la începutul anilor ’90.

În al doilea rând, nu știu cât de plăcut ar fi pentru senatorii și deputații României să asculte sfaturi de la directorul Fondului Monetar Internațional cu privire la necesitatea reducerii salariilor, a pensiilor și a altor chestiuni de genul acesta. Nu știu dacă îl vom putea aplauda! Mă îndoiesc!

Nemaivorbind de faptul că ne punem într-o postură care se aseamănă, mai de grabă cu cea a unei țări de lumea a treia și, sigur că, asistența Fondului Monetar a fost considerată utilă de către actualul guvern, este o opțiune pe care noi, cei de la PNL, nu o împărtășim.

Vizita se poate desfășura în cele mai bune condițiuni, fără îndoială, cu primiri, așa cum am văzut că este programul, la guvern, la Ministerul de Finanțe, la Președinție și, dacă nu mă înșel, chiar este prevăzută primire de către președintele Camerei și Senatului și punct!

Nu mi se pare necesară o astfel de adresare către plenul Camerelor reunite decât la nivelul șefilor de state și știți că și atunci, acest lucru se întâmplă extrem de rar.

Prin urmare, sugerez să nu dăm curs solicitării domnului guvernator Mugur Isărescu, ci să rămânem la programul care este prevăzut, numai de întâlnire cu președinții celor două Camere.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Domnul Mihai Voicu, domnul Sever Voinescu și domnul Ioan Oltean.

Domnul Mihai Voicu:

Vă mulțumesc!

Foarte dur, dar adevărat spus, noi avem relații cu Fondul Monetar Internațional, relații comerciale. Altfel spus, împrumutăm de la ei bani cu dobândă! Iar domnul Dominique Strauss-Khan, este un funcționar numit de către acționarii băncii în funcția de președinte!

Nu văd de ce - așa, nu știu, cred că ne-am împrumutat și de la alte bănci - haideți să îi chemăm și pe președinții băncilor să se adreseze și ei Parlamentului!

Mi se pare că exagerăm nepermis de mult, din punct de vedere politic, această vizită! Cred că o primire la guvernatorul băncii și președinții celor două Camere e suficient, ca să nu zic că e prea mult.

Mulțumesc!

Domnul Sever Voinescu-Cotoi:

Doamna președinte,

Eu cred că onorații colegi de la Partidul Național Liberal simplifică mult prea mult aceste lucruri.

Fondul Monetar Internațional nu este, totuși, numai o bancă de la care împrumutăm bani cu dobândă! Cum știm, este un actor extrem de important, dacă nu, poate cel mai important, din punct de vedere instituțional, în ceea ce privește arhitectura financiară internațională. Cel puțin, acesta este rolul care i-a fost recent acordat, în contextul crizei economice globale.

Mai mult decât atât, nu pot fi de acord cu distinsul domn Călin Popescu Tăriceanu, pentru că mie mi se pare extrem de important ca toți deputații și senatorii să asculte, venind din partea persoanei celei mai autorizate, poziția FMI cu ceea ce se întâmplă, în general, în acest moment, în lume și, mai ales, în relația cu România! Și vă aduc aminte că, foarte des, parlamentarii români și grupurile politice reclamă un anume caracter ocult al relațiilor dintre România și FMI și fac mereu o discuție întreagă în legătură cu ceea ce noi, ca parlamentari, nu știm referitor la această relație!

Iată că, acum, chiar directorul FMI vrea să vină să ne adreseze un cuvânt și noi spunem: nu!

Prin urmare, eu consider că este oportun, înainte de a gândi în termeni protocolari, cred că este extrem de oportună întâlnire și a dumneavoastră, ca președinți de Cameră, dar și a plenului, în această formulă, cu domnul Strauss-Khan și vă propun să dăm curs solicitării venite din partea guvernatorului.

Mulțumesc!

Doamna Roberta Alma Anastase:

Domnul Ioan Oltean, domnul Voiculescu și apoi domnul Pambuccian.

Domnul Ioan Oltean:

Doamna președinte, stimați colegi, colegul meu, Sever Voinescu a subliniat cât se poate de bine importanța acestei instituții internaționale în viața financiar-bancară a lumii actuale! Și nu cred că putem trata cu simplitate solicitarea unui asemenea demnitar!

Pentru că vă rog să observați că este o solicitare expresă a domnului director general de a se adresa Parlamentului României, după ce, în prealabil, va avea o întâlnire cu președinții celor două Camere.

Un refuz bazat pe orgolii, doar pe orgolii, pentru că nu avem nicăieri, în Constituție sau în regulamentele celor două Camere o prevedere expresă cu cine poate să se adreseze Parlamentului României și cine nu poate să se adreseze, după rangul pe care îl deține la nivel național sau internațional. Deci un răspuns negativ ar determina o anumită impolitețe din partea noastră, care, nu cred că în momentul acesta, ne-ar aduce mari servicii sau ar îmbunătăți imaginea Parlamentului României.

Cred că mulți dintre noi am fi interesați să vedem, prin prisma celui mai autorizat reprezentant al Fondului Monetar Internațional, care este viziunea acestei instituții financiare în raporturile cu România și nu numai cu România, și cu alte state europene. De aceea, și eu susțin să fim de acord ca directorul Fondului Monetar Internațional să aibă posibilitatea să se adreseze plenului celor două Camere și nu - știu eu - pe baza unor orgolii, să dăm un refuz acestei solicitări.

Domnul Dan Voiculescu:

Eu am să fiu foarte scurt!

Am plătit, în ianuarie și februarie, domnului care vrea să ni se adreseze, 39 de milioane de euro. Avem să îi plătim, anul acesta, aproape un miliard și jumătate! Eu cred că este suficient că îi plătim atâția bani și nu are sens, într-o relație strict comercială - așa, ar trebui, după părerea mea, să primim toți mari investitori din România - de ce nu îl primim pe președintele Ford? De ce nu primim oameni care au investit bani serioși în România? O să vină, mâine-poimâine, președintele Bank Austria, care are un rol important în sistemul bancar din România, o să vină Golden - Roșia Montană, care exploatează aurul sau ce o să facă! Adică, dacă noi, Parlamentul, intrăm în pielea guvernului - asta este o relație între Guvernul României și o instituție internațională, din care ambele părți câștigă, Fondul Monetar Internațional câștigă o groază de bani, iar România a reușit sau încearcă să treacă de o perioadă grea prin împrumutul de la Fond - ce caută Parlamentul în această ecuație?

Deci punctul meu de vedere este că nu e bine ca Parlamentul României, nu numai în cazul directorului Fondului, în general, să fie implicat în contracte financiare, comerciale între Guvernul României și indiferent ce altă instituție.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Domnul Adrian Năstase și domnul Pambuccian, cu scuzele de rigoare.

Domnul Adrian Năstase:

Eu aș vrea să vă spun următorul lucru, dacă nu ar fi existat proiectul de program, probabil că lucrurile ar fi fost mai simplu de discutat. Dar proiectul de program a fost făcut, probabil, de către guvernator, care este reprezentantul nostru, împreună cu ministrul de finanțe și cu cabinetul lui Strauss-Khan. Este vorba de un turneu european și, la acest moment, ar fi semnalul pe care l-am da, că nu îl primim, nu că nu îl invităm, ar fi extrem de prost, după părerea mea!

Pe de altă parte, dacă vrem să nu invităm pe cineva la Parlament, eu zic să nu îl invităm pe primul ministru, pentru că el cere banii. Deci dacă avem o problemă cu îndatorarea, eu zic să stabilim că nu îl mai invităm pe domnul Boc, pentru că Strauss-Khan, deocamdată, și FMI-ul, ne dau niște bani cu o dobândă mai mică, dacă am înțeles eu bine. Și atunci, nu cred că trebuie să ne supărăm pe ei pentru că ne dau cu o dobândă mai mică niște bani pe care noi îi cerem!

Pe de altă parte, discutăm și despre cel care s-ar putea să fie președintele Franței în 2012! Un astfel de gest, acum, cred că ar fi extrem de nepotrivit, să nu îl invităm. Este un alt lucru care mi se pare anormal și anume că în acest program nu există un punct care să însemne întâlnirea cu reprezentanții partidelor din opoziție! Dar aici, nu cred că a fost vina lui Strauss-Khan. Este vina unora dintre cei pe care am putea noi să nu îi mai invităm la Parlament.

Acum, din punctul meu de vedere, ar fi o eroare din partea noastră să nu acceptăm această adresare! Că suntem supărați pe unii sau pe alții, asta este o chestiune a noastră, internă. Nu cred că este bine să exportăm aceste tensiuni interne în relația cu Strauss-Khan, cu el ca persoană, chiar și cu FMI-ul, pentru că ei, până la urmă, de data aceasta aș spune că au fost ceva mai înțelegători. Problemele sunt, într-adevăr, în zona noastră.

Deci eu aș fi în favoarea acceptării adresării, iar în ceea ce privește nivelul de adresare, cine vorbește, Birourile permanente hotărăsc cine vorbește. Au fost și președinți de parlamente care au vorbit aici, au fost și alții, nu avem o opreliște, din acest punct de vedere. Iar în ceea ce privește această hotărâre, ar fi nepotrivit, din partea noastră, să nu acceptăm ca punct, în program, și o adresare, în Parlament, din partea lui Strauss-Khan.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulțumesc!

Domnul președinte Geoană.

Domnul Mircea Geoană:

Eu cred că singurul lucru pe care îl văd ca fiind nepotrivit în propunerea de program este această notă ușor arogantă, care spune pe o rubrică de comentarii din dreptul propunerii de cuvânt în fața plenului reunit al Parlamentului României - no Q&A - deci dacă președintelui Parlamentului European, căruia, în urmă cu câteva minute, i-am acordat în mod firesc și natural platforma de a se adresa Parlamentului României cu probleme care sunt, cu adevărat importante pentru noi toți, ne-am rezervat un timp ca fiecare grup parlamentar, pentru cinci minute, pentru trei minute, pentru treizeci de secunde, dar să exprime un punct de vedere politic, față de o instituție cu care avem o relație mai mult decât comercială, avem o relație, din păcate, de natură strategică și, din păcate, suntem pe un pilot automat, în care, de multe ori, acțiunea Guvernului României este pusă în paranteze, pentru că acesta este contractul la care te bagi, atunci când nu ști să-ți chivernisești finanțele publice în mod corect.

De aceea, eu aș sugera să îl invităm, este o figură proeminentă, din punctul meu de vedere, ca social-democrat este una dintre principalele figuri ale socialiștilor francezi, cu o anvergură politică dincolo de funcția pe care o are astăzi, dar aș insista ca, în acest program, să existe măcar un 20 de minute sau cât putem să amenajăm, astfel încât, fiecare grup parlamentar să se poată adresa, să poată să comenteze politic, să poată să adreseze întrebări! Pentru că, până la urmă, nu suntem o simplă adunare care primește un mesaj și nu poate să reacționeze! Dacă la președintele României, asta spune Constituția, președintele adresează un mesaj și asta este, de la prim ministru național, internațional, șef de instituție la nivel internațional, cred că obligația unui dialog cu Parlamentul European vine ca un gest de curtoazie firească, cum și eu cred că trebuie să facem un gest de curtoazie către acest personaj important. Ne place, nu ne place, este o instituție care, astăzi, determină, în mare măsură, supraviețuirea financiară și bugetară a României.

Deci eu aș încuraja acceptarea acestei propuneri, dar cu acomodarea unui element de întrebări și răspunsuri sau comentarii, din partea grupurilor parlamentare.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Domnul Pambuccian și doamna Anca Boagiu, după aceea.

Domnul Varujan Pambuccian:

Doamna președinte, eu aș începe prin a spune nothing personal, just business, pentru că, până la urmă, lucrurile trebuie privite într-un cadru pur instituțional. Și în acest cadru pur instituțional, Fondul Monetar Internațional este o instituție care a fost creată de mult, în 1944, la o inițiativă politică, este condusă de funcționari numiți, care au reprezentativitatea pe care o au! Noi suntem acționari, acolo. Asta este calitatea noastră! Noi suntem printre acționarii de acolo.

Ori, este foarte greu de înțeles de ce se solicită, în felul acesta, o întâlnire cu acționariatul, cu o parte din acționariat, pentru că despre asta vorbim și de ce este cu no Q&A, pentru că acest lucru este chiar straniu!

După părerea mea, noi suntem acționari de exemplu și la ROMTELECOM, să știți, și mai sunt alte firme la care suntem acționari și pot și ei să solicite să se adreseze Parlamentului. Nu e bine să creăm precedente!

După părerea mea, Parlamentul este o instituție politică, exprimă suveranitatea unei națiuni și este normal ca acolo să se adreseze cei care exprimă lucruri similare, cei care reprezintă națiuni, cei care reprezintă instituții, de asemenea, cu o legitimitate similară cu a Parlamentului. Nu cred că este normal ca, în plenul Parlamentului, să se adreseze funcționari care conduc companii, la care suntem sau nu acționari! Pentru că, până la urmă, despre asta este vorba!

Mai mult, nu îmi amintesc ca domnul în cauză să fi solicitat vreo întâlnire înainte de a ne acorda împrumutul! Este o bancă ca oricare alta, pe care cred că este firesc să o tratăm așa, cu tot respectul, cu toată deferența, repet nothing personal, just business! Mi se pare normal să păstrăm lucrurile în zona asta de echilibru!

Doamna Roberta Alma Anastase:

Doamna Boagiu, ultimul intervenient.

Doamna Anca Boagiu:

Mulțumesc!

Am stat și am ascultat cu multă atenție pe toți colegii care au intervenit până în acest moment. Și cu mai multă bună credință și cu mai puțină bună credință și cu mai puțină bunăvoință și cu mai multă bunăvoință. Eu cred că adevărul este pe undeva la mijloc!

Nu aș accepta, totuși, exprimări pe care le consider, totuși, mult prea dure pentru poziția pe care pretindem pe care o ocupăm - gen funcționari care stau de vorbă cu noi, înalții parlamentari - cred că discutăm despre un acord care a fost semnat, până la urmă, cu participarea tuturor celor prezenți în această sală, dacă nu directă, indirectă, prin reprezentanți. Și atunci, cred că am putea, nu vreau să invoc, aici, istoria acestui acord, ci ce a însemnat acordul acesta pentru România, chiar dacă depinde de momentul politic în care discutăm despre el, recunoaștem că a fost bun sau nu a fost bun pentru România. Cred că, totuși, ținând cont de argumentele aduse și de către domnul Adrian Năstase, pledate și de curtoazie dar și de poziția pe care directorul general al FMI îl ocupă, ținând cont și de toate celelalte argumente, legat de faptul că nu îl primim numai noi, parlamentarii care suntem mai presus și decât toate cele instituții cu care se întâlnește, luând și în considerare faptul că aici, sesiza domnul președinte Geoană, că nu există sesiune de întrebări și răspunsuri. Dar mă uit în program și constat că nici timpul nu permite! Adică, programul este foarte strâns! Cele zece minute alocate între deplasarea de la întâlnirea cu cei doi președinți ai celor două Camere, până la plenul reunit, sunt, de fapt, cele zece minute pe care știți cu toții că le parcurgem pe culoare! Cam atât faci, alergând, deseori, dacă nu găsești lifturile ocupate. Deci programul este foarte strâns! Eu nu cred că a fost dorința de a ne sfida, ci, mai departe, dorința de a ne explica în ce stadiu ne află în acest moment, cu acordul cu Fondul.

Și, personal, chiar cred că nu este o cedare atât de mare ci, dimpotrivă, este un gest de politețe, acela de a asculta ce se întâmplă și care este evoluția pe care o are statul român, până la urmă, în baza acestui acord cu Fondul Monetar, care acord, haideți să fim sinceri, este - și sunt de acord cu domnul Voiculescu - o relație pe care o putem considera comercială, dar, peste partea comercială, discutăm și despre reformarea unor instituții ale statului român, despre un întreg proces de reformă pe care noi ni l-am asumat, în baza acestui acord cu Fondul Monetar. Deci cred că este o chestiune nu numai comercială, este chiar și politică, repet, asumată. E drept, în diverse etape politice, de către partidele reprezentate în jurul acestei mese.

În concluzie, eu cred că trebuie să îl primim să se adreseze plenului Parlamentului.

Vă mulțumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulțumesc!

Eu cred că, în acest moment, s-au conturat două poziții.

Domnul Călin Constantin Anton Popescu-Tăriceanu:

Doamna președinte, permiteți-mi, mă scuzați ...

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă rog!

Domnul Călin Constantin Anton Popescu-Tăriceanu:

Permiteți-mi numai două minute, pentru că s-au făcut câteva afirmații aici, care cred că nu sunt corecte!

Vreau să mă adresez colegilor de la PD-L, care au vorbit despre o abordare simplistă. Vă spun că abordarea mea, cel puțin, nu este o abordare simplistă, din contră, este foarte serioasă și responsabilă și cred că la PD-L se întâmplă de prea dese ori ca anumite idei să fie preluate nemestecate și urmează o încercare de argumentare chiar aici, în fața noastră.

În al doilea rând, vreau să mă adresez colegilor Adrian Năstase și Mircea Geoană, care au o serie de considerente de ordin politic. Și vreau să le spun, dragi colegi, nu este vorba de o abordare politică, Dominique Strauss-Khan nu vine aici în calitate de reprezentant al Franței și, de aceea, cred că posibilitatea ca el să devină președinte al Franței, în 2012, nu trebuie să ne ghideze în decizia pe care o vom lua acum! Fără îndoială că este o personalitate politică remarcabilă, dar el vine în calitate de reprezentant al Fondului. Și știm că este o personalitate socialistă remarcabilă și nu am nimic de comentat, sunt pe deplin de acord cu acest punct de vedere. Numai că, în ceea ce privește relația noastră cu Fondul, eu am două trei comentarii de făcut.

Dragii mei, dacă Fondul ar fi funcționat așa cum a fost gândit, astăzi, întreaga lume nu ar fi fost afectată de această criză, care a izbucnit din Statele Unite și care, pe noi, pur și simplu, ne zguduie din temelii economia și relațiile politice și raporturile sociale.

În al doilea rând, rețeta FMI este, aș spune, o rețetă veche la vremuri noi - reduceți cheltuielile cât puteți, strângeți cureaua - consecințele le vedeți - noi vă dăm niște bani cu care să supraviețuiți!

În același timp, țări care cunosc și ele mari dificultăți economice, din lumea occidentală, și aici mă refer la Marea Britanie, Franța, Spania, Italia, funcționează fără să țină cont de aceste recomandări pe care Fondul Monetar le face și le include în acordurile bilaterale cu diferitele țări membre, cărora le acordă ajutor.

Noi funcționăm chinuit, cu un deficit de 5 și ceva la sută, în timp ce Marea Britanie, anul acesta, va avea peste 12%, Franța - 10%, Spania nu vă mai spun, Italia la fel. De ce? Pentru că toți au înțeles că, dincolo de această măsură necesară, a reducerii cheltuielilor pe timp de criză, este necesar și un pachet consistent de investiții publice, lucru pe care România nu îl face! De ce? Pentru că, fie nu are viziunea necesară Guvernul, fie că sunt constrângerile Fondului care funcționează. Poate amândouă! Și atunci, dincolo de această relație pe care Guvernul a considerat-o necesară și pe care vă spun că am fi putut-o evita, de a ne împrumuta de la fond și puteam să recurgem la alte soluții, eu cred că programul făcut este arhiconsistent și onorant și aș spune că arată toată considerația din partea autorităților.

Și îmi mențin punctul de vedere potrivit căruia, acest acord cu Fondul, o dată făcut, haideți să îl ducem la capăt, dar nu cred că trebuie, acum, să ne ploconim, de la președinție și guvern, până la Parlament, toată lumea, ca să ascultăm mesajul Fondului, care va veni să ne dea, după părerea mea, niște lecții care sunt discutabile! Probă că alte țări nu au făcut recurs la un acord cu Fondul Monetar.

De ce, de exemplu, Statele Unite, care au un deficit public gigant, nu au nici un fel de discuție cu Fondul? Și alte țări care procedează la fel! Franța are o datorie publică de 90% din produsul intern brut! Nu au făcut apel la Fondul Monetar și nici nu le dă lecții Fondul Monetar. Și nici nu cred că vine Strauss-Khan să prezinte soluțiile economice de ieșire din criză în fața Parlamentului francez sau la americani ș.a.m.d.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulțumesc foarte mult!

Mi-a promis că este foarte scurtă intervenția, domnule Năstase, după care o să vă rog să intrăm în vot.

Domnul Adrian Năstase:

Mulțumesc mult!

Istoria noastră cu Fondul este diferită, în funcție de diferite etape. Am avut într-o perioadă succese, succesuri, mergând sau semnând un acord și ducându-l până la capăt și asta este experiența guvernului pe care l-am condus. După care, guvernul condus de domnul Tăriceanu a considerat că nu mai este nevoie de o relație cu Fondul Monetar și lucrurile au mers bine o lungă perioadă de timp, după care, în sfârșit, s-au complicat lucrurile, dar probabil pentru diverse alte rațiuni.

Acum, noi nu discutăm, aici, despre politica guvernelor României! FMI-ul, din câte am înțeles eu, nu ne pune pistolul la tâmplă și ne spune - împrumutați-vă de la noi! Eu am înțeles că noi am cerut să ne împrumutăm! Că trebuia sau nu trebuia, că guvernul trebuia să ia banii respectivi, că putea să ia din altă parte sau nu, că nu era nevoie deloc să ia bani, asta este altceva! Că noi vrem să dezvoltăm un anumit tip de venituri, ca să compensăm ceea ce se cere pentru echilibrarea situației, astea sunt discuții pe care le putem purta între noi și este foarte bine să le purtăm și sunt convins că le vom purta, de acum înainte, foarte mult!

Dar eu nu cred că această chestiune are legătură cu acest program. Deci nu este vorba, acum, de a transfera spre directorul general al FMI o chestiune de ordin intern. De aceea cred că ar trebui să votăm, dar sunt de acord cu ceea ce spunea domnul Geoană, este normal ca Parlamentul să nu fie doar un decor pentru o expunere a directorului general și, eventual, fiecare dintre grupurile parlamentare să aibă un interval de timp de cinci minute pentru a face un comentariu sau pentru a adresa o întrebare. Și, poate că, în felul acesta, putem să exprimăm, până la urmă, și punctele de vedere pe care noi dorim le transmitem, să nu pară, cumva, că este vorba doar de un mesaj fără feed-back, aici, în cadrul Parlamentului. Poate că această soluție ar fi mai convenabilă.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulțumesc!

Vă supun la vot. Există două propuneri, există o primă propunere, completată de domnul Geoană și de domnul Năstase și cu o sesiune dedicată fie întrebărilor, fie intervențiilor, pur și simplu. Și v-aș propune câte cinci sau zece minute. Cinci minute pentru fiecare grup. E prima propunere, iar a doua este respingere. Deci dacă nu trece această variantă de a accepta, plus intervenții din partea fiecărui grup, dacă nu, rămâne să respingem.

Cine este pentru?

Voturi împotrivă? Patru voturi împotrivă.

Abțineri?

A trecut.

Acum trecem la.

Domnul Gheorghe Barbu:

Doamna președinte, îmi pare rău că vă întrerup. Este ultima scrisoare care mută programul de la ora 14.00 la ora 12.30. Înțeleg că s-a luat această decizie în aceste condiții.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Da, domnule Barbu.

Haideți că o să încerc ca în următoarele 5 minute să trecem cât mai mult din lucrurile care sunt pur formale.

Domnule Sever Voinescu, haideți să încercăm să fim puțin mai operativi.

Adresa postala: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, Bucuresti duminică, 26 iunie 2022, 12:01
Telefoane (centrala): (021)3160300, (021)4141111
E-mail: webmaster@cdep.ro