ORDONANŢĂ nr.1 din 20 ianuarie 2000 privind organizarea activităţii şi funcţionarea instituţiilor de medicină legală

ORDONANŢĂ nr.1 din 20 ianuarie 2000
privind organizarea activităţii şi funcţionarea instituţiilor de medicină legală

Textul actului publicat în M.Of. nr. 22/21 ian. 2000

În temeiul prevederilor art. 107 alin. (1) şi (3) din Constituţia României, precum şi ale art. 1 lit. M pct. 2 din Legea nr. 206/1999 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanţe, Guvernul României emite următoarea ordonanţă:

CAPITOLUL I
Dispoziţii generale

Art. 1. - Activitatea de medicină legală constă în efectuarea de expertize, examinări, constatări, examene de laborator şi alte lucrări medico-legale asupra persoanelor în viaţă, cadavrelor, produselor biologice şi corpurilor delicte, în vederea stabilirii adevărului în cauzele privind infracţiunile contra vieţii, integrităţii corporale şi sănătăţii persoanelor ori în alte situaţii prevăzute de lege, precum şi în efectuarea de expertize medico-legale psihiatrice şi de cercetare a filiaţiei.

Art. 2. - (1) Activitatea de medicină legală asigură mijloace de probă cu caracter ştiinţific organelor de urmărire penală, instanţelor judecătoreşti, precum şi la cererea persoanelor interesate, în soluţionarea cauzelor penale, civile sau de altă natură, contribuind prin mijloace specifice, prevăzute de lege, la stabilirea adevărului.

(2) În desfăşurarea activităţii de medicină legală, instituţiile de medicină legală colaborează cu organele de urmărire penală şi cu instanţele judecătoreşti, în vederea stabilirii lucrărilor de pregătire şi a altor măsuri necesare pentru ca expertizele, constatările sau alte lucrări medicolegale să fie efectuate în bune condiţii şi în mod operativ.

(3) Instituţiile de medicină legală contribuie la realizarea cercetării ştiinţifice în domeniul medicinei legale şi la îmbunătăţirea asistenţei medicale, prin elaborarea de opinii ştiinţifice medico-legale în cazurile solicitate de organele sanitare.

Art. 3. - (1) Orice ingerinţă în activitatea medico-legală este interzisă.

(2) Încălcarea prevederilor alin. (1) atrage răspunderea administrativă, civilă sau penală, după caz.

Art. 4. - Instituţiile de medicină legală sunt singurele unităţi sanitare care efectuează, potrivit legii, constatări, expertize, precum şi alte lucrări medico-legale.

Art. 5. - (1) Activitatea de medicină legală se realizează prin următoarele instituţii sanitare cu caracter public:

a) Institutul de Medicină Legală "Prof. Dr. Mina Minovici" Bucureşti, unitate cu personalitate juridică în subordinea Ministerului Sănătăţii;

b) institutele de medicină legală din centrele medicale universitare, unităţi cu personalitate juridică în subordinea Ministerului Sănătăţii;

c) serviciile de medicină legală judeţene şi cabinetele de medicină legală din oraşele nereşedinţă de judeţ, aflate în structura organizatorică a serviciilor de medicină legală judeţene, subordonate, din punct de vedere administrativ, direcţiilor de sănătate publică.

(2) Pe lângă Institutul de Medicină Legală "Prof. Dr. Mina Minovici" Bucureşti funcţionează Comisia superioară medico-legală, cu sediul la acest institut.

(3) În cadrul institutelor de medicină legală din centrele medicale universitare, precum şi în cadrul Institutului de Medicină Legală "Prof. Dr. Mina Minovici" Bucureşti funcţionează comisii de avizare şi control al actelor medico-legale.

Art. 6. - (1) Activitatea instituţiilor de medicină legală este coordonată, din punct de vedere administrativ, de Ministerul Sănătăţii.

(2) Activitatea de medicină legală este coordonată, sub raport ştiinţific şi metodologic, de Ministerul Sănătăţii şi de Consiliul superior de medicină legală, cu sediul la Institutul de Medicină Legală "Prof. Dr. Mina Minovici" Bucureşti.

(3) În vederea asigurării bunei desfăşurări a activităţii de medicină legală Ministerul Sănătăţii colaborează cu Ministerul Justiţiei.

Art. 7. - Serviciile prestate, potrivit art. 4, din dispoziţia organelor de urmărire penală sau a instanţelor judecătoreşti ori la cererea persoanelor interesate se efectuează contra cost, veniturile realizate urmând să fie utilizate de instituţiile de medicină legală conform prevederilor legale.

Art. 8. - Cheltuielile necesare pentru efectuarea constatărilor, expertizelor, precum şi a altor lucrări medicolegale dispuse de organele de urmărire penală sau de instanţele judecătoreşti constituie cheltuieli judiciare care se avansează de stat şi se suportă, în condiţiile legii, după cum urmează:

a) dacă lucrările au fost dispuse de instanţele judecătoreşti, din bugetul de venituri şi cheltuieli al Ministerului Justiţiei;

b) dacă lucrările au fost dispuse de procurori, din bugetul de venituri şi cheltuieli al Ministerului Public;

c) dacă lucrările au fost dispuse de organele de cercetare penală, din bugetul de venituri şi cheltuieli al Ministerului de Interne.

Art. 9. - În activitatea lor medicii legişti au obligaţia de a sesiza autorităţilor competente orice încălcări ale legilor, care constituie infracţiuni, pentru care acţiunea penală se pune în mişcare din oficiu sau ale convenţiilor internaţionale privitoare la drepturile omului la care România este parte.

Art. 10. - În cazurile de incompatibilitate prevăzute de lege experţii medico-legali sunt obligaţi să depună, în scris, declaraţie de abţinere. În lipsa acesteia experţii medicolegali pot fi recuzaţi, potrivit legii.

Art. 11. - Angajarea, transferul şi desfacerea contractului individual de muncă al personalului cu pregătire superioară din instituţiile de medicină legală se fac de organele competente, potrivit legii, cu acordul Consiliului superior de medicină legală.

CAPITOLUL II
Organizarea şi atribuţiile Consiliului superior de medicină legală

Art. 12. - (1) Consiliul superior de medicină legală are următoarea componenţă:

a) directorii institutelor de medicină legală;

b) profesorii de medicină legală din ţară;

c) şeful comisiei de specialitate a Colegiului Medicilor din România;

d) 3 medici legişti din diferite servicii de medicină legală judeţene, numiţi prin ordin al ministrului sănătăţii;

e) preşedintele comisiei de specialitate din Ministerul Sănătăţii;

f) un reprezentant al Ministerului Sănătăţii, numit prin ordin al ministrului sănătăţii;

g) un reprezentant al Ministerului Justiţiei, numit prin ordin al ministrului justiţiei;

h) un reprezentant al Ministerului Public, numit prin ordin al ministrului justiţiei;

i) un reprezentant al Ministerului de Interne, numit prin ordin al ministrului de interne.

(2) Directorul general al Institutului de Medicină Legală "Prof. Dr. Mina Minovici" Bucureşti este, de drept, preşedintele Consiliului superior de medicină legală. În caz de imposibilitate a exercitării atribuţiilor, el poate fi înlocuit de unul dintre directorii institutelor de medicină legală, desemnat de preşedintele Consiliului superior de medicină legală.

(3) Directorul general al Institutului de Medicină Legală "Prof. Dr. Mina Minovici" Bucureşti şi directorii institutelor de medicină legală din centrele medicale universitare sunt numiţi prin ordin al ministrului sănătăţii.

Art. 13. - Consiliul superior de medicină legală are următoarele atribuţii principale:

a) coordonează activitatea de medicină legală, din punct de vedere ştiinţific şi metodologic, împreună cu Ministerul Sănătăţii, în vederea asigurării unei practici medico-legale unitare pe întregul teritoriu al ţării;

b) studiază şi interpretează, anual, morbiditatea şi mortalitatea medico-legală şi informează despre acestea Ministerul Sănătăţii, Ministerul Justiţiei, Ministerul Public şi Ministerul de Interne;

c) iniţiază studii de criminologie şi alte studii interdisciplinare de interes social şi medico-legal, la nivel naţional;

d) sprijină, prin mijloace specifice, activitatea medicosanitară;

e) propune Ministerului Sănătăţii componenţa nominală şi modul de funcţionare ale Comisiei superioare medicolegale şi ale comisiilor de avizare şi control al actelor medico-legale;

f) adoptă, în termen de 30 de zile de la data constituirii, regulamentul propriu de organizare şi funcţionare.

Art. 14. - Consiliul superior de medicină legală se întruneşte semestrial sau ori de câte ori este necesar, la cererea preşedintelui sau a cel puţin unei treimi din numărul membrilor săi.

CAPITOLUL III
Atribuţiile instituţiilor sanitare care desfăşoară
activitate de medicină legală

Art. 15. - Institutul de Medicină Legală "Prof. Dr. Mina Minovici" Bucureşti, precum şi celelalte institute de medicină legală, în limitele competenţei lor teritoriale, stabilite prin regulamentul de aplicare a dispoziţiilor prezentei ordonanţe, au următoarele atribuţii principale:

a) efectuează, din dispoziţia organelor de urmărire penală, a instanţelor judecătoreşti sau la cererea persoanelor interesate, expertize şi constatări, precum şi alte lucrări medico-legale;

b) efectuează noi expertize medico-legale dispuse de organele de urmărire penală sau de instanţele judecătoreşti, precum şi în cazurile de deficienţe privind acordarea asistenţei medicale ori în cazurile în care, potrivit legii, sunt necesare expertize medico-legale psihiatrice;

c) execută examene complementare de laborator, solicitate de serviciile de medicină legală judeţene, de organele de urmărire penală, de instanţele judecătoreşti sau de persoanele interesate;

d) îndeplinesc, pentru judeţele în care îşi au sediul, respectiv pentru municipiul Bucureşti, atribuţiile ce revin serviciilor de medicină legală judeţene prevăzute în prezenta ordonanţă;

e) efectuează cercetări ştiinţifice în domeniul medicinei legale şi pun la dispoziţie învăţământului universitar şi postuniversitar materiale documentare, precum şi alte mijloace necesare procesului de învăţământ;

f) contribuie la sprijinirea asistenţei medicale atât prin analiza aspectelor medico-legale din activitatea unităţilor sanitare, la cererea acestora, cât şi prin analiza unor probleme constatate cu ocazia desfăşurării activităţii de medicină legală;

g) propun Consiliului superior de medicină legală măsuri corespunzătoare în vederea asigurării, din punct de vedere metodologic, a unei practici unitare în domeniul medicinei legale pe întregul teritoriu al ţării;

h) avizează funcţionarea, în condiţiile legii, a agenţilor economici care desfăşoară activităţi de îmbălsămare şi alte servicii de estetică mortuară.

Art. 16. - Directorul general al Institutului de Medicină Legală "Prof. Dr. Mina Minovici" Bucureşti şi directorii institutelor de medicină legală din centrele medicale universitare desemnează medicii legişti din subordine, care urmează să efectueze constatările medico-legale, expertizele şi noile expertize medico-legale.

Art. 17. - Serviciile de medicină legală judeţene au următoarele atribuţii principale:

a) efectuează expertize şi constatări medico-legale din dispoziţia organelor de urmărire penală sau a instanţelor judecătoreşti, precum şi în cazurile de deficienţe în acordarea asistenţei ori în cazurile în care, potrivit legii, sunt necesare expertize medico-legale psihiatrice;

b) efectuează orice altă expertiză sau constatare medico-legală, în cazul în care se apreciază că aceasta nu poate fi efectuată de cabinetul de medicină legală;

c) efectuează, cu plată, examinări medico-legale, la cererea persoanelor interesate, precum şi orice alte lucrări medico-legale, cu excepţia celor care intră în competenţa cabinetului de medicină legală;

d) efectuează noi expertize medico-legale, cu excepţia celor care intră în competenţa institutelor de medicină legală;

e) pun la dispoziţie catedrelor de medicină legală din universităţile de medicină şi farmacie, în condiţiile prevăzute de dispoziţiile legale, de deontologia medicală şi de reglementările privind drepturile omului, materiale documentare, cadavre, ţesuturi şi alte produse biologice necesare procesului didactic;

f) pun la dispoziţie Institutului de Medicină Legală "Prof. Dr. Mina Minovici" Bucureşti şi institutelor de medicină legală materiale necesare pentru cercetarea ştiinţifică;

g) contribuie la ridicarea nivelului de acordare a asistenţei medicale din unităţile sanitare, comunicând organului ierarhic superior al acestor unităţi deficienţele constatate cu ocazia desfăşurării activităţii de medicină legală;

h) participă, la cererea instituţiilor sanitare şi a Colegiului Medicilor din România, la lucrările comisiilor de anchetă, instituite de acestea, şi contribuie, atunci când diagnosticul este incert, la clarificarea cauzelor care au provocat vătămarea integrităţii corporale, a sănătăţii sau decesul bolnavilor.

Art. 18. - Cabinetele de medicină legală au următoarele atribuţii principale:

a) efectuează orice expertiză şi constatare medicolegală, din dispoziţia organelor de urmărire penală sau a instanţelor judecătoreşti, cu excepţia celor care intră în atribuţiile serviciilor de medicină legală;

b) asigură, cu plată, efectuarea examinărilor medicolegale, la cererea persoanelor interesate;

c) asigură, cu plată, efectuarea altor lucrări medicolegale.

Art. 19. - Examinările medico-legale cerute de persoanele interesate se asigură de un medic legist al serviciului de medicină legală sau al cabinetului de medicină legală din raza teritorială de activitate, o singură dată aceleiaşi persoane, pentru aceeaşi faptă.

CAPITOLUL IV
Organizarea şi atribuţiile Comisiei superioare
medico-legale şi ale comisiilor de avizare şi control
al actelor medico-legale

Art. 20. - (1) Comisia superioară medico-legală este compusă din următorii membri permanenţi:

a) directorul general al Institutului de Medicină Legală "Prof. Dr. Mina Minovici" Bucureşti;

b) directorul adjunct medical al Institutului de Medicină Legală "Prof. Dr. Mina Minovici" Bucureşti;

c) directorii institutelor de medicină legală din centrele medicale universitare;

d) şefii disciplinelor de profil din facultăţile acreditate din cadrul centrelor medicale universitare;

e) şeful disciplinei de morfopatologie de la Universitatea de Medicină "Carol Davila" Bucureşti;

f) 2-4 medici primari legişti, cu experienţă în specialitate, desemnaţi de directorul general al Institutului de Medicină Legală "Prof. Dr. Mina Minovici" Bucureşti.

(2) La lucrările Comisiei superioare medico-legale pot fi cooptaţi, în funcţie de specificul lucrărilor, profesori - şefi de disciplină, din diferite specialităţi medicale, precum şi specialişti din alte domenii ale ştiinţei, care pot contribui la lămurirea problemelor a căror rezolvare o cere justiţia în diferite expertize medico-legale.

(3) Directorul general al Institutului de Medicină Legală "Prof. Dr. Mina Minovici" Bucureşti este preşedintele Comisiei superioare medico-legale.

Art. 21. - (1) Comisia de avizare şi control al actelor medico-legale din cadrul institutelor de medicină legală din centrele medicale universitare este compusă din:

a) directorul institutului de medicină legală din centrul medical universitar respectiv;

b) 2-4 medici primari legişti cu experienţă în specialitate, desemnaţi de directorul institutului de medicină legală.

(2) La lucrările Comisiei de avizare şi control al actelor medico-legale pot fi cooptaţi, în funcţie de specificul lucrărilor, profesori - şefi de disciplină, din diferite specialităţi medicale.

(3) Directorul institutului de medicină legală din centrul medical universitar este preşedintele Comisiei de avizare şi control al actelor medico-legale.

Art. 22. - Componenţa nominală şi modul de funcţionare ale Comisiei superioare medico-legale şi ale comisiilor de avizare şi control al actelor medico-legale se aprobă prin ordin al ministrului sănătăţii, la propunerea Consiliului superior de medicină legală.

Art. 23. - (1) Membrii Comisiei superioare medicolegale primesc o indemnizaţie pentru activitatea desfăşurată în afara funcţiei de bază, care nu face parte din salariul de bază, din bugetul Institutului de Medicină Legală "Prof. Dr. Mina Minovici" Bucureşti, iar membrii comisiilor de avizare şi control al actelor medico-legale primesc o indemnizaţie, în aceleaşi condiţii, din bugetele institutelor de medicină legală.

(2) Cuantumul indemnizaţiei, stabilit în raport cu numărul şedinţelor la care participă membrii comisiilor, nu poate depăşi, în cursul unei luni, 25% din salariul de bază al funcţiei îndeplinite.

(3) De indemnizaţia prevăzută la alin. (1) beneficiază şi persoanele cooptate la lucrările Comisiei superioare medico-legale şi ale comisiilor de avizare şi control al actelor medico-legale din cadrul institutelor de medicină legală din centrele medicale universitare.

Art. 24. - (1) Comisia superioară medico-legală verifică şi avizează, din punct de vedere ştiinţific, la cererea organelor în drept, concluziile diverselor acte medico-legale şi se pronunţă asupra eventualelor concluzii contradictorii ale expertizei cu cele ale noii expertize medico-legale sau ale altor acte medico-legale.

(2) În cazul în care concluziile actelor medico-legale nu pot fi avizate, Comisia superioară medico-legală recomandă refacerea totală sau parţială a lucrărilor la care se referă actele primite pentru verificare şi avizare, formulând propuneri în acest sens sau concluzii proprii.

(3) Avizele Comisiei superioare medico-legale se trimit solicitanţilor în cel mult 40 de zile de la data cererii şi se comunică unităţilor de medicină legală care s-au pronunţat în cauza respectivă.

Art. 25. - (1) Comisiile de avizare şi control al actelor medico-legale din cadrul institutelor de medicină legală examinează şi avizează:

a) actele de constatare sau de expertiză medico-legală, efectuate de serviciile de medicină legală judeţene, în cazurile în care organele de urmărire penală sau instanţele judecătoreşti consideră necesară avizarea;

b) actele noilor expertize efectuate de serviciile medicolegale judeţene înainte de a fi transmise organelor de urmărire penală sau instanţelor judecătoreşti.

(2) Prevederile art. 24 alin. (2) se aplică în mod corespunzător în cazul comisiilor de avizare şi control al actelor medico-legale din cadrul institutelor de medicină legală.

(3) Avizele comisiilor de avizare şi control al actelor medico-legale se transmit solicitanţilor în cel mult 30 de zile de la data cererii.

CAPITOLUL V
Finanţarea activităţii instituţiilor de medicină legală

Art. 26. - (1) Finanţarea activităţii Institutului de Medicină Legală "Prof. Dr. Mina Minovici" Bucureşti şi a institutelor de medicină legală din centrele medicale universitare se face, în condiţiile legii, de la bugetul de stat, prin Ministerul Sănătăţii.

(2) Finanţarea serviciilor de medicină legală judeţene şi a cabinetelor de medicină legală se face prin direcţiile de sănătate publică.

(3) Organizarea şi funcţionarea instituţiilor de medicină legală se realizează cu încadrarea în numărul de posturi aprobate prin statele de funcţii şi în limita fondurilor bugetare alocate Ministerului Sănătăţii.

(4) Sumele realizate din încasările proprii, conform legii, rămân la dispoziţia instituţiilor de medicină legală, în raport cu competenţa lor teritorială, urmând să fie utilizate conform prevederilor legale, pe destinaţiile aprobate prin legea bugetului de stat, pentru Fondul special de sănătate.

Art. 27. - (1) Salariile de bază ale personalului de specialitate din instituţiile de medicină legală sunt mai mari cu 100% faţă de salariile de bază prevăzute de lege la aceleaşi categorii de personal medical, la care se adaugă sporurile prevăzute de lege.

(2) Prevederile alin. (1) se aplică şi personalului de la catedrele de medicină legală, pe perioada în care desfăşoară activităţi medico-legale.

CAPITOLUL VI
Dispoziţii finale şi tranzitorii

Art. 28. - (1) Institutele de medicină legală, cu avizul Consiliului superior de medicină legală, întocmesc liste cuprinzând experţi pe niveluri de competenţă, din rândul cărora părţile interesate pot solicita, cu plată, medici legişti sau alţi specialişti care să asiste experţii oficiali desemnaţi, potrivit legii, pentru anumite activităţi medico-legale.

(2) Plata experţilor aleşi de părţi se face sub formă de onorariu, care se achită direct acestora de către părţile interesate, pe baza documentelor justificative.

Art. 29. - Prezenta ordonanţă intră în vigoare după 60 de zile de la data publicării ei în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Art. 30. - În termen de 60 de zile de la data publicării prezentei ordonanţe se va adopta, prin hotărâre a Guvernului, regulamentul de aplicare a dispoziţiilor ordonanţei.

Art. 31. - (1) Dispoziţiile din Codul de procedură penală şi din Codul de procedură civilă cu privire la expertize sunt aplicabile şi în cazul expertizelor medico-legale.

(2) În termen de 60 de zile de la data publicării prezentei ordonanţe se vor aproba, prin ordin comun al ministrului sănătăţii şi al ministrului justiţiei, Normele procedurale privind efectuarea expertizelor, a constatărilor şi a altor lucrări medico-legale.

Art. 32. - Tarifele pentru efectuarea expertizelor, a constatărilor şi a altor lucrări medico-legale se stabilesc prin ordin comun al ministrului sănătăţii şi al ministrului justiţiei, care va fi publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Art. 33. - Pe data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe, Decretul nr.446/1966 pentru organizarea instituţiilor şi serviciilor medico-legale, publicat în Buletinul Oficial nr. 27 din 27 mai 1966, Hotărârea Consiliului de Miniştri nr.1.085/1966 privind aprobarea Regulamentului de aplicare a Decretului nr.446/1966 pentru organizarea instituţiilor şi serviciilor medico-legale, publicat în Buletinul Oficial nr. 33 din 8 iunie 1966, precum şi orice alte dispoziţii contrare se abrogă.

PRIM-MINISTRU
MUGUR CONSTANTIN ISĂRESCU

Contrasemnează:

Ministru de stat, ministrul justiţiei,
Valeriu Stoica

Ministru de stat, ministrul sănătăţii,
Hajdu Gabor

Ministru de interne,
Constantin Dudu Ionescu

Ministrul muncii şi protecţiei sociale,
Smaranda Dobrescu

Ministrul finanţelor,
Decebal Traian Remeş

Bucureşti, 20 ianuarie 2000.
Nr. 1.

Miercuri, 01 februarie 2023, 12:17

Declinare de raspundere: Informaţiile publicate în aceasta rubrică, precum şi textele actelor normative nu au caracter oficial.