LEGE nr.58 din 5 martie 1998 Legea bancară

LEGE nr.58 din 5 martie 1998
Legea bancară

Textul actului publicat în M.Of. nr. 121/23 mar. 1998

Parlamentul României adoptă prezenta lege.

CAPITOLUL I
Dispoziţii generale

Secţiunea 1
Domeniul de aplicare

Art. 1. - Activitatea bancară în România se desfăşoară prin Banca Naţională a României şi prin bănci. Prin lege se poate autoriza desfăşurarea activităţii bancare şi de către alte persoane juridice, cu respectarea principiilor prezentei legi.

Art. 2. - Prezenta lege se aplică băncilor, persoane juridice române, constituite ca societăţi comerciale, precum şi sucursalelor din România ale băncilor, persoane juridice străine.

Prevederile cap. X din prezenta lege se aplică şi persoanelor juridice care fac transfer interbancar de fonduri.

Secţiunea a 2-a
Definiţii

Art. 3. - În înţelesul prezentei legi, termenii şi expresiile de mai jos au următoarele semnificaţii:

a) Banca Naţională a României - banca centrală a statului român, având personalitate juridică; atribuţiile acesteia sunt cele prevăzute în Legea privind Statutul Băncii Naţionale a României şi în prezenta lege;

b) bancă - persoana juridică autorizată să desfăşoare, în principal, activităţi de atragere de depozite şi de acordare de credite în nume şi cont propriu;

c) filială - persoana juridică în care o altă persoană sau grup de persoane care acţionează împreună deţine 50% sau mai mult din acţiunile cu drept de vot sau o participaţie semnificativă care permite acestora să exercite controlul efectiv asupra conducerii sau politicilor filialei;

d) sucursală - unitate operaţională fără personalitate juridică a unei bănci şi care efectuează în mod direct toate sau unele dintre activităţile băncii, în limita mandatului dat de aceasta;

e) afiliată a unei bănci - o filială a băncii respective sau o societate comercială pentru care banca este filială ori o societate comercială care, împreună cu banca respectivă, se află sub controlul comun al altei societăţi comerciale;

f) depozit - sumă de bani încredinţată în următoarele condiţii:

- să fie rambursată în totalitate, cu sau fără dobândă sau orice alte facilităţi, la cerere sau la un termen convenit de către deponent cu depozitarul;

- să nu se refere la transmiterea proprietăţii, la furnizarea de servicii sau la acordarea de garanţii;

g) credit - orice angajament de plată a unei sume de bani în schimbul dreptului la rambursarea sumei plătite, precum şi la plata unei dobânzi sau a altor cheltuieli legate de această sumă sau orice prelungire a scadenţei unei datorii şi orice angajament de achiziţionare a unui titlu care încorporează o creanţă sau a altui drept la plata unei sume de bani.

Din punct de vedere al scadenţei, creditul poate fi:

- pe termen scurt, a cărui durată de rambursare nu depăşeşte 12 luni;

- pe termen mediu, a cărui durată de rambursare este cuprinsă între 1 şi 5 ani;

- pe termen lung, a cărui durată de rambursare depăşeşte 5 ani;

h) conducătorii băncii - persoanele, cel puţin două, care, potrivit actelor constitutive şi/sau hotărârii organelor statutare ale băncii, sunt împuternicite să conducă şi să coordoneze activitatea zilnică a acesteia şi sunt învestite cu competenţa de a angaja răspunderea băncii. Aceştia sunt preşedintele şi vicepreşedintele/vicepreşedinţii consiliului de administraţie, în cazul băncilor, persoane juridice române, şi directorii împuterniciţi să angajeze legal în România banca străină autorizată să funcţioneze pe teritoriul României, printr-o sucursală;

i) acţionar semnificativ - persoana care deţine cel puţin 5% din acţiunile unei bănci;

j) persoană - persoana fizică, juridică şi orice grup de persoane care acţionează împreună şi care constituie sau nu constituie o persoană juridică;

k) grup de persoane care acţionează împreună - două sau mai multe persoane care au încheiat un acord, în vederea obţinerii sau exercitării drepturilor de vot, pentru a înfăptui o politică comună faţă de bancă. Se consideră existenţa unui acord:

- între soţi, rude şi afini până la gradul al doilea inclusiv, precum şi între aceştia şi societăţile aflate sub controlul efectiv al acestora;

- între o societate, preşedintele consiliului de administraţie şi administratorii acesteia;

- între o societate şi societăţile asupra cărora ea deţine direct sau indirect puterea efectivă de control;

- între societăţi aflate sub controlul efectiv al aceleiaşi sau al aceloraşi persoane;

l) societate aflată sub control efectiv - societatea în care o persoană fizică sau juridică:

- deţine cel puţin 50% din drepturile de vot;

- are dreptul de a numi sau de a înlocui majoritatea membrilor consiliului de administraţie;

- poate decide asupra gestiunii şi politicii financiar-bancare în baza unui acord încheiat cu alţi acţionari sau asociaţi;

m) autorizaţie - actul emis de Banca Naţională a României, care acordă dreptul de a desfăşura activităţile specificate în aceasta;

n) reglementare - act normativ emis de Banca Naţională a României în aplicarea prezentei legi şi care este obligatoriu pentru toate băncile. În această categorie se includ: regulamente, norme, circulare şi alte acte cu caracter general, emise de Banca Naţională a României;

o) ordin - act emis de Banca Naţională a României în aplicarea prezentei legi sau a unei reglementări emise în baza prezentei legi şi care este obligatoriu pentru una sau mai multe bănci;

p) capital - valoarea patrimoniului net, calculată ca diferenţă între total active şi pasivele reprezentând obligaţii, evidenţiate în bilanţul contabil conform reglementărilor Băncii Naţionale a României. La constituire, acesta reprezintă capitalul social;

r) fonduri proprii - fondurile proprii ale căror metodologie de calcul şi nivel minim sunt stabilite de Banca Naţională a României;

s) documentaţie de credit - documentaţia care stă la baza unei convenţii intervenite între o bancă şi o altă persoană pentru acordarea unui credit şi cuprinde cel puţin:

- situaţii financiare curente ale solicitantului de credit şi ale oricărui garant al acestuia, inclusiv proiecţia fluxurilor financiare pentru perioada de rambursare a creditului şi de plată a dobânzilor;

- o descriere a modalităţilor de garantare pentru plata integrală a datoriei şi, după caz, o evaluare a bunurilor care fac obiectul garanţiei;

- o descriere a condiţiilor creditului, cuprinzând valoarea creditului, rata dobânzii, schema de rambursare şi obiectivul debitorului sau scopul pentru care a solicitat creditul;

- semnătura fiecărei persoane care a autorizat creditul în numele băncii;

t) măsuri de remediere - măsuri de înlăturare a consecinţelor uneia sau unora dintre faptele prevăzute la art. 69 şi care pot include:

- stabilirea unui plan de majorare a fondurilor proprii;

- înfiinţarea de către consiliul de administraţie al băncii a unor comitete pentru supravegherea administrării creditului, gestiunea activelor şi pasivelor sau a controlului intern;

- suspendarea administratorilor pe o perioadă care să nu depăşească un an sau înlocuirea acestora;

- înlocuirea directorilor executivi şi a cenzorilor;

- îmbunătăţirea măsurilor de control intern;

u) un singur debitor - orice persoană sau grup de persoane fizice şi/sau juridice faţă de care banca are o expunere şi care sunt legate economic între ele în sensul că:

- una dintre persoane exercită asupra celorlalte, direct sau indirect, putere de control;

- nivelul cumulat al împrumuturilor acordate reprezintă un singur risc de credit pentru bancă, întrucât persoanele sunt legate într-o asemenea măsură încât, dacă unele dintre ele vor întâmpina dificultăţi de rambursare, alta sau celelalte vor întâmpina dificultăţi similare. În cazul acestor persoane se vor lua în considerare, fără a fi limitative, următoarele situaţii: ź sunt filialele aceleiaşi persoane; ź au aceeaşi conducere; ź garanţii încrucişate; ź interdependenţă comercială directă, care nu poate fi substituită într-un termen scurt;

v) expunere - orice angajament asumat de o bancă faţă de un singur debitor, indiferent dacă este efectiv sau potenţial, evidenţiat în bilanţul contabil sau în afara bilanţului, incluzând, fără a se limita la acestea:

- credite;

- efecte de comerţ scontate;

- investiţii în acţiuni şi alte valori mobiliare;

- efecte de comerţ avalizate;

- garanţii emise;

- acreditive deschise sau confirmate;

x) supraveghere prudenţială bancară - stabilirea unor norme şi indicatori de prudenţă bancară şi urmărirea respectării acestora, în scopul prevenirii şi limitării riscurilor bancare şi, prin acestea, asigurarea stabilităţii şi viabilităţii întregului sistem bancar.

Secţiunea a 3-a
Interdicţii

Art. 4. - Se interzice oricărei persoane să desfăşoare activitate bancară pe teritoriul României fără o autorizaţie emisă de Banca Naţională a României.

Art. 5. - Se interzice oricărei persoane, care nu are autorizaţie emisă de Banca Naţională a României, să utilizeze denumirea de bancă sau derivatele denumirii de bancă, în legătură cu o activitate, un produs sau un serviciu, cu excepţia cazului în care această utilizare este stabilită sau recunoscută prin lege sau printr-un acord internaţional, sau când, din contextul în care este folosit cuvântul bancă, rezultă neîndoielnic că nu este vorba de activităţi bancare.

Art. 6. - Se interzice oricărei bănci străine să se angajeze direct într-o activitate bancară în România, cu excepţia cazului în care activitatea este desfăşurată printr-o filială constituită ca bancă, persoană juridică română, sau printr-o sucursală, pentru care a fost emisă o autorizaţie de către Banca Naţională a României.

Art. 7. - Se interzice oricărei persoane, alta decât o bancă autorizată sau o societate autorizată conform legii, să se angajeze în activităţi de acceptare de depozite.

CAPITOLUL II
Activităţi permise băncilor

Art. 8. - Băncile, persoane juridice române, şi sucursalele băncilor străine pot desfăşura, în limita autorizaţiei acordate, următoarele activităţi:

a) acceptarea de depozite;

b) contractarea de credite, operaţiunile de factoring şi scontarea efectelor de comerţ, inclusiv forfetare;

c) emiterea şi gestiunea instrumentelor de plată şi de credit;

d) plăţi şi decontări;

e) leasing financiar;

f) transferuri de fonduri;

g) emiterea de garanţii şi asumarea de angajamente;

h) tranzacţii în cont propriu sau în contul clienţilor cu:

- instrumente monetare negociabile (cecuri, cambii, certificate de depozit);

- valută;

- instrumente financiare derivate;

- metale preţioase, obiecte confecţionate din acestea, pietre preţioase;

- valori mobiliare;

i) intermedierea în plasamentul de valori mobiliare şi oferirea de servicii legate de acesta;

j) administrarea de portofolii ale clienţilor, în numele şi pe riscul acestora;

k) custodia şi administrarea de valori mobiliare;

l) depozitar pentru organismele de plasament colectiv de valori mobiliare;

m) închirierea de casete de siguranţă;

n) consultanţă financiar-bancară;

o) operaţiuni de mandat.

Băncile pot desfăşura activităţile prevăzute de legislaţia privind valorile mobiliare şi bursele de valori prin societăţi distincte, specifice pieţei de capital, care vor funcţiona sub reglementarea şi supravegherea Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare, cu excepţia activităţilor care, potrivit acestei legislaţii, pot fi desfăşurate în mod direct de către bănci.

Operaţiunile de leasing financiar vor fi desfăşurate de către bănci, prin societăţi distincte, constituite în acest scop.

CAPITOLUL III
Autorizarea băncilor

Art. 9. - Băncile, persoane juridice române, pot funcţiona numai pe baza autorizaţiei emise de Banca Naţională a României. Ele se constituie sub forma juridică de societate comercială pe acţiuni, în baza aprobării Băncii Naţionale a României, cu respectarea prevederilor legale în vigoare, aplicabile societăţilor comerciale. Prevederile alineatului precedent se aplică în mod corespunzător şi în cazul sucursalelor băncilor, persoane juridice străine.

Art. 10. - Băncile străine au obligaţia să notifice Băncii Naţionale a României deschiderea de reprezentanţe în România, în conformitate cu reglementările date de aceasta.

Reprezentanţele băncilor străine îşi vor limita activitatea la acte de informare, de legătură sau de reprezentare şi nu vor efectua nici un fel de operaţiuni supuse dispoziţiilor prezentei legi.

Art. 11. - Cererea de autorizare va fi înaintată Băncii Naţionale a României în forma stabilită de aceasta. Documentaţia care trebuie să însoţească cererea, termenele şi procedura de autorizare vor fi stabilite prin reglementările Băncii Naţionale a României.

Condiţiile în care autorizaţia poate fi acordată vor fi reglementate de Banca Naţională a României şi se vor referi, fără a fi limitative, la:

a) calificarea şi experienţa profesională a conducătorilor băncii;

b) nivelul minim al capitalului social subscris, care trebuie vărsat, în formă bănească, în totalitate, la momentul constituirii;

c) studiul de fezabilitate al băncii;

d) acţionarii semnificativi şi fondatorii băncii;

e) structura acţionariatului;

f) sediul băncii;

g) auditorul independent, potrivit art. 61.

Art. 12. - Banca Naţională a României poate cere unui solicitant să prezinte orice informaţie şi documente suplimentare, dacă cele prezentate sunt incomplete sau insuficiente.

Art. 13. - În termen de cel mult 4 luni de la primirea cererii, Banca Naţională a României va aproba constituirea unei bănci sau va respinge cererea şi va comunica în scris solicitantului hotărârea sa, împreună cu motivele care au stat la baza acesteia, în cazul respingerii cererii. În termen de două luni de la comunicarea aprobării de constituire, în vederea obţinerii autorizaţiei de funcţionare vor fi prezentate Băncii Naţionale a României documentele care atestă constituirea legală a băncii. În cazul băncilor care se constituie pe calea subscripţiei publice, termenul de prezentare a acestor documente este de 8 luni. Banca Naţională a României decide cu privire la autorizarea funcţionării unei bănci în termen de cel mult 4 luni de la data primirii documentelor prevăzute la alin. 2.

Art. 14. - Cererea de autorizare va fi respinsă, dacă:

a) documentaţia prezentată este incompletă sau nu este întocmită în conformitate cu dispoziţiile legale în vigoare;

b) documentaţia prezentată este insuficientă pentru a determina dacă:

- banca va desfăşura o activitate în conformitate cu prezenta lege;

- onorabilitatea, pregătirea şi experienţa profesională a conducătorilor băncii şi calitatea acţionarilor semnificativi sunt corespunzătoare pentru îndeplinirea obiectivelor prevăzute în studiul de fezabilitate şi a activităţilor financiarbancare propuse a fi desfăşurate;

c) capitalul social este mai mic decât nivelul minim stabilit de Banca Naţională a României;

d) forma juridică este alta decât cea prevăzută la art. 9;

e) din evaluarea studiului de fezabilitate şi/sau din rapoartele anuale ale băncii străine, după caz, rezultă că banca nu poate asigura realizarea obiectivelor propuse în condiţii compatibile cu buna funcţionare a sistemului bancar şi cu regulile unei practici bancare prudente, care să asigure clientelei o siguranţă satisfăcătoare, sau acestea nu corespund condiţiilor existente în cadrul segmentului de piaţă ce urmează a fi acoperit de serviciile oferite de bancă;

f) conducătorii băncii, administratorii sau cenzorii acesteia nu au onorabilitatea necesară, calificarea şi experienţa profesională adecvate funcţiei lor, potrivit art. 25, sau cu privire la care a fost luată una dintre măsurile prevăzute la art. 69 sau 70;

g) calitatea fondatorilor sau a acţionarilor semnificativi nu corespunde nevoii garantării unei gestiuni sănătoase şi prudente a băncii, pentru cauze cum ar fi:

- puterea financiară a acestora nu este suficientă pentru a evita dependenţa de dividendele distribuite sau de alte avantaje pe care le-ar putea obţine de la bancă, în vederea satisfacerii obligaţiilor lor financiare în primii 3 ani de activitate a băncii;

- sursa fondurilor utilizate pentru obţinerea participaţiei este un credit intern;

- condamnări penale;

- persoanele juridice care au calitatea de fondator sau de acţionar semnificativ sunt în funcţiune de mai puţin de 3 ani;

h) înainte de obţinerea aprobării de constituire, fondatorii au făcut comunicări publice asupra înfiinţării sau funcţionării băncii;

i) nu sunt respectate prevederile prezentei legi sau reglementările date în aplicarea acesteia.

Art. 15. - Prevederile art. 11-14 se aplică, în mod corespunzător, şi în cazul sucursalelor băncilor străine, cererea de autorizare fiind înaintată Băncii Naţionale a României de către banca străină respectivă.

CAPITOLUL IV
Retragerea autorizaţiei

Art. 16. - Banca Naţională a României poate retrage autorizaţia unei bănci sau unei filiale româneşti, unei filiale sau sucursale a unei bănci străine:

- la cererea băncii;

- ca sancţiune, potrivit art. 69 alin. 2 lit. e);

- pe baza unuia dintre următoarele motive:

a) banca nu a început operaţiunile pentru care a fost autorizată, în termen de un an de la primirea autorizaţiei, sau nu şi-a exercitat, de mai mult de 6 luni, activitatea de acceptare de depozite;

b) autorizaţia a fost obţinută pe baza unor declaraţii false sau prin orice alt mijloc ilegal;

c) acţionarii au decis să dizolve şi să lichideze banca;

d) a avut loc o fuziune sau o divizare a băncii;

e) autoritatea competentă din ţara în care are sediul banca străină ce a înfiinţat o sucursală în România i-a retras acesteia autorizaţia de a desfăşura activităţi bancare;

f) s-a retras autorizaţia băncii a cărei filială este.

Art. 17. - Hotărârea Băncii Naţionale a României de retragere a autorizaţiei se comunică în scris băncii, filialei sau sucursalei în cauză, împreună cu motivele care au stat la baza acesteia, şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, precum şi în două publicaţii de circulaţie naţională.

Hotărârea de retragere a autorizaţiei produce efecte de la data publicării ei în Monitorul Oficial al României sau de la o dată ulterioară, specificată în hotărârea respectivă.

Art. 18. - Începând cu data intrării în vigoare a hotărârii de retragere a autorizaţiei, băncii, filialei sau sucursalei respective i se interzice angajarea în orice operaţiune financiară.

CAPITOLUL V
Fuziunea şi divizarea băncilor

Art. 19. - Fuziunea sau divizarea băncilor se va efectua potrivit dispoziţiilor legale, precum şi cu respectarea reglementărilor Băncii Naţionale a României.

Art. 20. - Fuziunea a două sau mai multe bănci sau divizarea unei bănci se decide de fiecare bancă, conform statutului propriu. Înaintea începerii activităţii, banca sau băncile rezultate ca urmare a fuziunii sau a divizării sunt obligate să obţină autorizaţia Băncii Naţionale a României.

CAPITOLUL VI
Organizarea şi conducerea băncilor

Art. 21. - Organizarea şi conducerea băncilor se stabilesc prin actele constitutive ale băncilor, în conformitate cu legislaţia comercială şi cu respectarea dispoziţiilor prezentei legi.

Art. 22. - În toate actele ei oficiale, banca trebuie să se identifice în mod clar printr-un minim de date: firma sub care banca este înmatriculată în registrul comerţului, capitalul social, adresa sediului principal, numărul şi data înmatriculării în registrul comerţului, numărul şi data înmatriculării în registrul bancar.

Art. 23. - Banca este angajată prin semnătura a cel puţin doi conducători, având competenţele stabilite prin actele constitutive proprii, sau a cel puţin două persoane împuternicite de către aceştia, în conformitate cu regulamentele proprii ale băncii şi cu reglementările emise de Banca Naţională a României în acest sens.

Art. 24. - Fiecare bancă va avea un regulament propriu de funcţionare, aprobat de organele statutare, prin care va stabili cel puţin:

a) structura organizatorică a băncii;

b) atribuţiile fiecărui compartiment al băncii şi relaţiile dintre acestea;

c) atribuţiile sucursalelor şi ale altor sedii secundare ale băncii;

d) atribuţiile comitetului de risc, comitetului de administrare a activelor şi pasivelor, comitetului de credite; înfiinţarea acestor comitete este obligatorie în desfăşurarea activităţii băncii;

e) competenţele şi răspunderea conducătorilor băncii, directorilor executivi, şefilor sucursalelor şi ai altor sedii secundare ale băncii şi ale altor salariaţi care se angajează în operaţiuni financiar-bancare în numele şi contul băncii;

f) sistemul de control intern al băncii.

Art. 25. - Conducătorii băncii trebuie să fie rezidenţi în România, să exercite exclusiv funcţia în care au fost numiţi şi cel puţin unul dintre aceştia să fie cetăţean român. Ei trebuie să fie licenţiaţi, să fi lucrat cel puţin 5 ani în activitatea financiar-bancară şi să nu fi cauzat, prin activitatea lor, falimentul unei societăţi comerciale. Persoanele desemnate în calitate de conducători ai băncii trebuie să fie aprobate de Banca Naţională a României înainte de începerea exercitării funcţiei. Banca Naţională a României poate să stabilească şi alte reguli şi norme etice şi profesionale pentru calitatea şi activitatea personalului bancar.

Art. 26. - În cazul în care consiliul de administraţie al băncii deleagă o parte dintre competenţele sale unui comitet de direcţie, potrivit legii, toţi conducătorii băncii vor face parte din acesta.

În acest caz, preşedintele consiliului de administraţie conduce şi comitetul de direcţie.

Art. 27. - Administratorii băncii pot fi numai persoane fizice, în număr de cel mult 11. Termenul mandatului lor nu poate fi mai mare de 4 ani, cu posibilitatea de a fi realeşi.

În afară de condiţiile prevăzute de legislaţia în vigoare referitoare la administratori, o persoană nu poate fi aleasă în consiliul de administraţie al unei bănci, iar dacă a fost aleasă, decade din mandatul său, dacă:

a) este salariat al băncii în cauză, cu excepţia conducătorilor acesteia;

b) este salariat, administrator sau cenzor la o altă bancă. Fac excepţie salariaţii şi administratorii unei bănci, în cazul în care sunt aleşi administratori la o filială a băncii;

c) în ultimii 5 ani i s-a retras aprobarea de către Banca Naţională a României, potrivit art. 69, sau a fost înlocuită, potrivit art. 70, ca urmare a unei măsuri de remediere luate de bancă.

Art. 28. - Pot fi cenzori ai unei bănci numai persoanele fizice care au calitatea de expert contabil sau contabil autorizat cu studii superioare, în condiţiile legii, şi au experienţă de cel puţin 5 ani în domeniul financiar-bancar, precum şi societăţile de expertiză contabilă autorizate să desfăşoare această activitate pe teritoriul României. Nu pot fi cenzori ai unei bănci persoanele care, potrivit art. 70 din prezenta lege, au fost în ultimii 5 ani înlocuite ca urmare a unei măsuri de remediere luate de o bancă.

CAPITOLUL VII
Conflictul de interese

Art. 29. - Administratorul notifică în scris băncii natura şi întinderea interesului sau relaţiei sale materiale, dacă:

a) este parte a unui contract cu banca;

b) este administrator al unei persoane juridice care este parte a unui contract cu banca;

c) are un interes material sau o relaţie materială cu o persoană care este parte într-un contract cu banca, cu excepţia contractelor de depozit sau de păstrare de valori.

Art. 30. - Obligaţia prevăzută la art. 29 revine administratorului atunci când a cunoscut sau trebuia să cunoască faptul că a fost încheiat sau este în curs de a fi încheiat un astfel de contract.

Art. 31. - Administratorul unei bănci este obligat ca, ori de câte ori este necesar, dar nu mai puţin de o dată pe an, să prezinte, în scris, consiliului de administraţie al băncii o declaraţie din care să rezulte numele şi adresa asociaţilor săi şi date referitoare la interesele materiale de natură financiară, comercială, agricolă, industrială sau de altă natură ale administratorului şi ale familiei sale.

Art. 32. - Un administrator care are un interes material sau o relaţie materială, în sensul art. 29, 31 şi 33, nu va participa la dezbaterile asupra contractului şi se va abţine de la vot asupra oricărei probleme legate de acest contract.

În scopul realizării cvorumului necesar luării unei decizii asupra contractului în cauză, administratorul va fi considerat prezent.

Art. 33. - Un interes este considerat material, în sensul prevederilor art. 29 şi 31, dacă se referă la averea, afacerea sau interesele familiei (soţului/soţiei, rudelor şi afinilor până la gradul al doiea inclusiv) persoanei care are interes.

Art. 34. - Când un administrator nu declară un conflict de interese, în conformitate cu prevederile prezentului capitol:

a) banca, un acţionar al acesteia sau Banca Naţională a României poate cere instanţei judecătoreşti anularea oricărui contract în care acesta are un interes material nedeclarat, potrivit celor prevăzute în prezentul capitol;

b) Banca Naţională a României, potrivit art. 70, poate cere băncii suspendarea administratorului pe o perioadă care să nu depăşească un an sau înlocuirea acestuia.

CAPITOLUL VIII
Secretul profesional

Art. 35. - Banca va păstra confidenţialitatea tuturor tranzacţiilor şi serviciilor pe care le oferă, inclusiv cu privire la identitatea titularilor conturilor.

Art. 36. - Personalul unei bănci, supus prevederilor prezentei legi, nu are dreptul de a folosi sau de a dezvălui, nici în timpul activităţii, nici după încetarea acesteia, fapte sau date care, devenite publice, ar dăuna intereselor ori prestigiului unei bănci sau vreunui client al acesteia. Prevederile de mai sus se aplică şi persoanelor care obţin informaţii de natura celor arătate, din rapoarte ori alte documente ale băncii.

Art. 37. - Orice membru al consiliului de administraţie al unei bănci, precum şi toate persoanele care participă la activitatea băncii sunt obligate să păstreze secretul profesional. Informaţii privind sumele depuse şi operaţiunile efectuate pe numele persoanelor fizice şi juridice se vor transmite numai titularilor sau reprezentanţilor lor legali, iar în cauzele penale în care s-a pus în mişcare acţiunea penală împotriva titularului, la cererea scrisă a procurorului sau a instanţei judecătoreşti. Personalul băncii nu poate uza, în folos personal, de informaţiile bancare pe care le deţine sau de care a luat cunoştinţă în orice mod. Prevederile alin. 1 se aplică şi persoanelor care obţin, din activitatea de control şi supraveghere sau din rapoarte ori documente ale băncii, informaţii de natura celor arătate mai sus.

CAPITOLUL IX
Cerinţe operaţionale

Secţiunea 1
Dispoziţii generale

Art. 38. - În activitatea lor, băncile se supun reglementărilor şi ordinelor emise de Banca Naţională a României, date în aplicarea legislaţiei privind politica monetară, de credit, valutară, de plăţi, de asigurare a prudenţei bancare şi de supraveghere bancară.

Băncile îşi organizează întreaga activitate în conformitate cu regulile unei practici bancare prudente şi sănătoase şi cu cerinţele legii.

Modificările în situaţia băncii sunt supuse aprobării Băncii Naţionale a României, în condiţiile stabilite de aceasta prin reglementări. Înregistrarea în registrul comerţului a menţiunilor privind respectivele modificări se va face numai după obţinerea acestei aprobări.

În statutele lor, băncile nu vor putea stabili excepţii de la principiul potrivit căruia o acţiune dă dreptul la un singur vot.

Acţiunile emise de bănci vor putea fi numai nominative.

Art. 39. - În vederea funcţionării, în termen de 30 de zile de la data obţinerii autorizaţiei, fiecare bancă este obligată să deschidă cont curent la Banca Naţională a României, conform reglementărilor emise de aceasta. Transferurile băneşti operate prin înscrieri în contul curent deschis în evidenţele Băncii Naţionale a României sunt irevocabile şi necondiţionate.

Băncile pot deschide la Banca Naţională a României şi alte conturi, în condiţiile stabilite de aceasta.

Secţiunea a 2-a
Cerinţe de capital

Art. 40. - Capitalul social al unei bănci trebuie vărsat, integral şi în formă bănească, la momentul subscrierii. Capitalul social minim este stabilit de Banca Naţională a României.

La constituire, aportul de capital va fi vărsat într-un cont, cu dobândă la vedere sau la termen, deschis la o bancă, persoană juridică română, sau la o sucursală a unei bănci străine autorizate să funcţioneze pe teritoriul României. Contul de capital va fi blocat până la înmatricularea băncii în registrul comerţului.

Băncile trebuie să menţină în permanenţă un nivel minim al capitalului social, în formă bănească, în conformitate cu reglementările Băncii Naţionale a României. Sucursalele băncilor străine vor menţine în permanenţă un capital de dotare, la nivelul prevăzut prin reglementările Băncii Naţionale a României, pentru capitalul social minim al băncilor, persoane juridice române.

Art. 41. - Băncile pot majora capitalul social, pe lângă subscrierea de noi aporturi în formă bănească, potrivit legislaţiei în vigoare, şi prin utilizarea următoarelor surse:

a) primele de emisiune sau de aport şi alte prime legate de capital, integral încasate, rămase după plata şi acoperirea cheltuielilor neamortizate efectuate cu astfel de operaţiuni, precum şi rezervele constituite pe seama unor astfel de prime;

b) dividendele din profitul net cuvenit acţionarilor după plata impozitului pe dividende potrivit legii;

c) rezervele din influenţele de curs valutar aferente aprecierii disponibilităţilor în valută reprezentând capital social în valută;

d) rezervele constituite din profitul net, existente în sold potrivit ultimului bilanţ contabil;

e) diferenţele favorabile din reevaluarea patrimoniului pot fi incluse în rezerve şi utilizate pentru majorarea capitalului social.

Art. 42. - Orice modificare a nivelului capitalului social al unei bănci este supusă aprobării Băncii Naţionale a României.

Art. 43. - Băncile repartizează 20% din profitul brut pentru constituirea unui fond de rezervă, până când fondul astfel constituit egalează capitalul social, apoi, maximum 10%, până în momentul în care fondul a ajuns de două ori mai mare decât capitalul social. După atingerea acestui nivel, alocarea de sume pentru fondul de rezervă se face din profitul net.

Băncile repartizează din profitul brut sumele destinate constituirii rezervei generale pentru riscul de credit, în limita a 2% din soldul creditelor acordate.

Secţiunea a 3-a
Cerinţe prudenţiale

Art. 44. - La acordarea creditelor, băncile urmăresc ca solicitanţii să prezinte credibilitate pentru rambursarea acestora la scadenţă. În acest scop băncile cer solicitanţilor garantarea creditelor în condiţiile stabilite prin normele lor de creditare.

Art. 45. - Băncile trebuie să respecte următoarele cerinţe prudenţiale atunci când acestea sunt prevăzute de reglementările Băncii Naţionale a României:

a) nivelul minim de solvabilitate, determinat ca raport între nivelul fondurilor proprii şi totalul activelor şi elementelor în afara bilanţului, ponderate în funcţie de gradul lor de risc;

b) expunerea maximă faţă de un singur debitor, exprimată procentual, ca raport între valoarea totală a acesteia şi nivelul fondurilor proprii ale băncii;

c) expunerea maximă agregată, exprimată procentual, ca raport între valoarea totală a expunerilor mari şi nivelul fondurilor proprii;

d) nivelul minim de lichiditate, determinat în funcţie de scadenţele creanţelor şi angajamentelor băncii;

e) clasificarea creditelor acordate şi a dobânzilor neîncasate aferente acestora şi constituirea provizioanelor specifice de risc;

f) poziţia valutară, exprimată procentual în funcţie de nivelul fondurilor proprii;

g) administrarea resurselor şi plasamentelor băncii;

h) extinderea reţelei de sucursale şi alte sedii secundare ale băncii.

Art. 46. - Băncile, persoane juridice române, pot deschide pe teritoriul României sucursale şi alte sedii secundare (agenţii şi altele asemenea) în condiţiile prevăzute de reglementările Băncii Naţionale a României. Dispoziţiile alin. 1 se aplică în mod corespunzător şi în cazul sucursalelor băncilor străine.

Băncile, persoane juridice române, pot deschide reprezentanţe şi sucursale sau pot înfiinţa filiale în străinătate, numai cu aprobarea prealabilă a Băncii Naţionale a României, conform reglementărilor emise de aceasta.

Art. 47. - O bancă nu poate efectua repartizări din profit pentru dividende, dacă, în urma acestei repartizări, banca înregistrează un nivel de solvabilitate sub cel minim prevăzut de reglementările Băncii Naţionale a României.

Art. 48. - Valoarea totală a investiţiilor pe termen lung ale unei bănci, în valorile mobiliare emise de o societate comercială care nu este angajată în una sau mai multe din activităţile financiare prevăzute la art. 8, nu poate depăşi:

a) 20% din capitalul social al societăţii comerciale respective; şi

b) 10% din fondurile proprii ale băncii. Valoarea totală a investiţiilor pe termen lung ale băncii, în valorile mobiliare emise de asemenea societăţi comerciale, nu poate depăşi 50% din fondurile proprii ale băncii.

Art. 49. - Valoarea totală a investiţiilor unei bănci în valori mobiliare, efectuate în nume şi cont propriu, nu poate depăşi nivelul de 100% din fondurile sale proprii, cu excepţia celor în titluri de stat.

Art. 50. - Împrumuturile acordate persoanelor aflate în relaţii speciale cu banca sau personalului acesteia, inclusiv familiilor acestora, pot fi permise numai în condiţiile stabilite de reglementările Băncii Naţionale a României.

Secţiunea a 4-a
Acţionari semnificativi

Art. 51. - Orice persoană, care intenţionează să achiziţioneze o participaţie de cel puţin 5% din capitalul social al băncii, trebuie să obţină aprobarea prealabilă a Băncii Naţionale a României, în conformitate cu reglementările emise de aceasta.

Art. 52. - Orice acţionar semnificativ, care intenţionează să-şi majoreze participaţia sa, astfel încât proporţia capitalului social deţinut să atingă sau să depăşească niveluri reprezentând multipli de 5%, trebuie să obţină aprobarea prealabilă a Băncii Naţionale a României.

Secţiunea a 5-a
Tranzacţii interzise

Art. 53. - Băncile nu pot desfăşura următoarele operaţiuni:

a) angajarea în tranzacţii cu bunuri mobile şi imobile. Se exceptează tranzacţiile cu astfel de bunuri necesare desfăşurării activităţii şi pentru folosinţa salariaţilor, precum şi tranzacţiile cu bunuri mobile şi imobile dobândite ca urmare a executării creanţelor băncii.

Bunurile mobile şi imobile, dobândite ca urmare a executării silite a creanţelor, altele decât cele necesare desfăşurării activităţii şi pentru folosinţa salariaţilor, se vând de către bancă în termen de un an de la data dobândirii lor. Pentru bunurile imobile, termenul poate fi prelungit cu aprobarea Băncii Naţionale a României;

b) achiziţionarea propriilor acţiuni sau gajarea lor în contul datoriilor băncii. Se exceptează răscumpărarea acţiunilor proprii în vederea reducerii capitalului social, care face obiectul unei aprobări prealabile a Băncii Naţionale a României;

c) acordarea de împrumuturi sau furnizarea altor servicii clienţilor, condiţionată de vânzarea sau cumpărarea acţiunilor băncii;

d) acordarea de credite garantate cu acţiunile emise de bancă;

e) primirea de depozite, titluri sau alte valori, când banca se află în încetare de plăţi;

f) angajarea în acceptarea de depozite, dacă majoritatea depozitelor provine de la angajaţii băncii. Se exceptează operaţiunile fondurilor de plasament şi alte operaţiuni financiare bazate pe principiul mutualităţii.

Secţiunea a 6-a
Documente contractuale, registre şi evidenţe

Art. 54. - Fiecare bancă întocmeşte şi păstrează, la sediul său principal, documente şi evidenţe, în limba română, cuprinzând:

a) contractul de societate şi statutul, precum şi toate actele adiţionale prin care acestea au fost modificate;

b) un registru al acţionarilor săi, potrivit legii;

c) minutele şi hotărârile adunării generale a acţionarilor;

d) minutele şedinţelor şi hotărârile consiliului de administraţie;

e) registrele şi înregistrările contabile care evidenţiază clar şi corect situaţia activităţii sale, explicarea tranzacţiilor şi situaţiei sale financiare, astfel încât să permită Băncii Naţionale a României să determine dacă banca s-a conformat prevederilor prezentei legi;

f) reglementările proprii referitoare la desfăşurarea activităţii, precum şi toate amendamentele acestora;

g) alte înregistrări care sunt cerute potrivit prezentei legi ori prevederilor reglementărilor Băncii Naţionale a României. Documentele prevăzute la lit. a) şi f) se transmit la Banca Naţională a României, iar documentele reprezentând evidenţierea zilnică a înregistrărilor pentru fiecare client al băncii, caracteristicile tranzacţiilor sale cu acel client ori în contul acestuia şi soldul datorat clientului sau de către acesta se păstrează la sediul principal al băncii sau la sediile secundare.

Art. 55. - Fiecare bancă întocmeşte şi păstrează la sediul principal sau la sediile sale secundare un exemplar al documentaţiei de credit adecvate şi orice informaţii privitoare la relaţiile sale de afaceri cu clienţii şi cu alte persoane pe care Banca Naţională a României le poate prevedea prin reglementări şi care se pun la dispoziţie personalului autorizat al Băncii Naţionale a României, la cererea acestuia.

Art. 56. - Toate operaţiunile de credit şi garanţie ale băncilor trebuie consemnate în documente contractuale din care să rezulte clar toţi termenii şi toate condiţiile respectivelor tranzacţii. Aceste documente trebuie păstrate de bănci şi puse la dispoziţie personalului autorizat al Băncii Naţionale a României, la cererea acestuia. Contractele de credit bancar, precum şi garanţiile reale şi personale, constituite în scopul garantării creditului bancar, constituie titluri executorii.

De la data învestirii cu formulă executorie a contractului de credit, dobânzile se vor calcula în continuare şi se vor evidenţia de către bancă, în afara bilanţului contabil, împreună cu creditele respective.

Secţiunea a 7-a
Conturi, situaţii financiare şi controlul acestora

Art. 57. - Băncile trebuie să ţină permanent evidenţa contabilă, în concordanţă cu prevederile legii contabilităţii şi ale reglementărilor specifice date în aplicarea acesteia, şi să întocmească situaţii financiare adecvate, pentru a reflecta în mod corespunzător operaţiunile şi condiţia lor financiară. Evidenţa contabilă şi situaţiile financiare ale unei bănci trebuie să reflecte, de asemenea, operaţiunile şi situaţia financiară a filialelor, sucursalelor şi a celorlalte sedii secundare, pe bază individuală şi, după caz, pe bază consolidată.

Art. 58. - Banca Naţională a României stabileşte reguli privind ţinerea contabilităţii şi a bilanţului contabil, care trebuie aprobate în prealabil de către Ministerul Finanţelor. Băncile sunt obligate să prezinte Băncii Naţionale a României situaţiile lor financiare constând în elemente ale bilanţului contabil, precum şi alte date cerute de Banca Naţională a României, la termenele şi în forma stabilite prin reglementări.

Art. 59. - Bilanţul contabil al băncilor nu va fi acceptat ca având valabilitate legală de către autorităţile în drept, fără să fi fost verificate şi semnate de cenzorii băncii.

Art. 60. - Prevederile art. 58 şi 59 se aplică şi sucursalelor băncilor străine, atribuţiile cenzorilor fiind îndeplinite de experţi contabili, de contabili autorizaţi cu studii superioare sau de societăţi de expertiză contabilă, autorizate să desfăşoare această activitate pe teritoriul României. Sucursalele băncilor străine întocmesc bilanţ contabil, care va cuprinde atât activitatea lor, cât şi a sediilor secundare subordonate acestora.

Art. 61. - Fiecare bancă va numi un auditor independent. Nu poate fi numit auditor al unei bănci decât o societate de expertiză contabilă, autorizată în condiţiile legii să desfăşoare această activitate în România. Auditorul independent:

a) va acorda asistenţă băncii în ţinerea evidenţei contabile, în conformitate cu legislaţia contabilă din România şi cu reglementările Băncii Naţionale a României;

b) va întocmi un raport anual împreună cu opinia sa, din care să rezulte dacă situaţiile financiare prezintă o imagine fidelă a condiţiei băncii;

c) va analiza practicile şi procedurile controlului intern şi ale cenzorilor şi, dacă consideră că acestea nu sunt corespunzătoare, va face recomandări băncii pentru remedierea acestora;

d) va informa Banca Naţională a României cu privire la orice act fraudulos al unui administrator sau angajat, care ar putea avea drept consecinţă o pierdere de importanţă semnificativă pentru bancă.

Art. 62. - Fiecare bancă publică bilanţul contabil, după aprobarea lui de către adunarea generală a acţionarilor, împreună cu opinia auditorului independent asupra acestuia, în forma şi la termenele stabilite de Banca Naţională a României şi de Ministerul Finanţelor.

CAPITOLUL X
Transferul de fonduri

Art. 63. - Transferul de fonduri este organizat ca parte a activităţii bancare, în scopul finalizării decontării şi prevenirii riscurilor de neplată. Fiecare bancă poartă răspunderea pentru legalitatea şi disciplina transferului de fonduri între sediile sale.

Autorizarea sistemelor de transfer de fonduri şi a persoanelor juridice care fac transfer interbancar de fonduri se face de către Banca Naţională a României. Mijloacele de plată scripturale şi circuitele de transfer de fonduri se aprobă, în prealabil, pentru fiecare bancă, de către Banca Naţională a României, în interesul protejării consumatorului de astfel de servicii şi încurajării unor plăţi, fără numerar, eficiente.

Art. 64. - În vederea întăririi disciplinei plăţilor fără numerar şi a reducerii costului activităţii bancare, Banca Naţională a României poate autoriza, la cerere, o persoană juridică să funcţioneze în calitate de casă de compensaţii interbancare.

Nici un aranjament colectiv de efectuare a compensărilor reciproce şi decontărilor interbancare nu poate funcţiona pe teritoriul României fără autorizarea prealabilă a Băncii Naţionale a României.

Art. 65. - În afara decontărilor, persoanele juridice prevăzute la art. 64 pot primi, la cerere, autorizaţia Băncii Naţionale a României de a efectua şi alte servicii de administrare de fonduri pe termen de maximum o zi lucrătoare, precum şi orice alte servicii care ar putea contribui la îndeplinirea scopului prevăzut în actele lor constitutive şi în normele lor de lucru.

CAPITOLUL XI
Supravegherea prudenţială a băncilor

Art. 66. - Banca Naţională a României supraveghează activitatea băncilor, persoane juridice române, şi a sucursalelor băncilor străine, pe baza raportărilor de prudenţă bancară făcute potrivit prezentei legi şi reglementărilor Băncii Naţionale a României date în aplicarea acesteia, precum şi prin inspecţii:

- la sediul băncilor, al sucursalelor şi al altor sedii secundare din ţară şi din străinătate;

- la sediul sucursalelor băncilor străine şi al sediilor secundare subordonate acestora.

Art. 67. - Inspecţiile la sediul băncii se efectuează de către personalul Băncii Naţionale a României, împuternicit în acest sens, sau de către auditori independenţi numiţi de Banca Naţională a României.

În cazul sucursalelor şi filialelor băncilor străine, echipele de inspecţie pot include şi reprezentanţi ai autorităţii de supraveghere din ţara de origine a băncii străine. Pentru supravegherea băncilor române care funcţionează în străinătate, Banca Naţională a României cooperează cu autorităţile de supraveghere bancară ale statelor respective. Informaţiile referitoare la băncile străine care desfăşoară activităţi în România pot fi furnizate autorităţilor de supraveghere bancară din ţara de origine, numai în condiţii de reciprocitate.

Art. 68. - Băncile sunt obligate să permită personalului Băncii Naţionale a României şi auditorilor independenţi, numiţi potrivit prevederilor art. 67, care efectuează inspecţia, să le examineze evidenţele, conturile şi operaţiunile şi să furnizeze toate documentele şi informaţiile legate de administrarea, controlul intern şi operaţiunile băncii, astfel cum vor fi solicitate de către aceştia.

CAPITOLUL XII
Măsuri de remediere şi sancţiuni

Art. 69. - În situaţia în care Banca Naţională a României constată că o bancă şi/sau oricare dintre administratorii, directorii executivi sau cenzorii acesteia se fac vinovaţi de:

a) încălcarea unei prevederi a prezentei legi ori a reglementărilor sau ordinelor emise de Banca Naţională a României în aplicarea prezentei legi;

b) încălcarea oricărei condiţii sau restricţii prevăzute în autorizaţia emisă băncii;

c) efectuarea de operaţiuni fictive şi fără acoperire reală;

d) neraportarea, raportarea cu întârziere sau raportarea de date eronate privind indicatorii de prudenţă bancară ori alţi indicatori prevăzuţi în reglementările Băncii Naţionale a României;

e) nerespectarea măsurilor stabilite prin actele de control sau în urma acestora;

f) periclitarea credibilităţii şi viabilităţii băncii prin administrarea necorespunzătoare a fondurilor ce i-au fost încredinţate, Banca Naţională a României poate aplica următoarele sancţiuni:

a) avertisment scris dat băncii;

b) limitarea operaţiunilor băncii;

c) amendă aplicabilă băncii, între 0,1 şi 1% din capitalul social, sau administratorilor, directorilor executivi sau cenzorilor, între 1-6 salarii medii/bancă din luna precedentă, la data constatării faptei. Amenzile încasate se fac venit la bugetul de stat;

d) retragerea aprobării date conducătorilor băncii;

e) retragerea autorizaţiei băncii.

Art. 70. - Banca Naţională a României, în urma constatărilor, poate lua următoarele măsuri:

a) încheierea unui acord scris cu consiliul de administraţie al băncii, care să cuprindă un program de măsuri de remediere;

b) obligarea băncii aflate în culpă să ia măsuri de remediere a consecinţelor faptelor constatate;

c) instituirea măsurilor de supraveghere specială şi de administrare, potrivit dispoziţiilor cuprinse în cap. XIII.

Art. 71. - Constatarea faptelor descrise în prezentul capitol, care constituie încălcări ale disciplinei bancare, se face de către personalul Băncii Naţionale a României, împuternicit în acest sens de persoanele menţionate la alin. 2.

Actele de aplicare a măsurilor şi sancţiunilor prevăzute în prezentul capitol se emit de către guvernator sau viceguvernatori, în cazurile prevăzute în reglementările Băncii Naţionale a României emise în acest sens.

Art. 72. - Aplicarea sancţiunilor prevăzute la art. 69 se prescrie în termen de 2 ani de la data săvârşirii faptei. Aplicarea sancţiunilor nu înlătură răspunderea materială, civilă, administrativă sau penală, după caz.

Art. 73. - Exerciţiul dreptului de vot al acţionarilor semnificativi, care nu au obţinut aprobarea Băncii Naţionale a României, conform secţiunii a 4-a din cap. IX, este suspendat.

Banca Naţională a României dispune acţionarilor semnificativi, prevăzuţi la alin. 1, să-şi vândă, în termen de 3 luni, acţiunile deţinute peste participaţia aprobată de Banca Naţională a României. După expirarea acestui termen, dacă acţiunile nu au fost vândute, Banca Naţională a României dispune băncii anularea acţiunilor respective, emiterea unor noi acţiuni purtând acelaşi număr şi vânzarea acestora, urmând ca preţul încasat din vânzare să fie consemnat la dispoziţia dobânditorului iniţial, după reţinerea cheltuielilor ocazionate de vânzare.

Art. 74. - Constituie infracţiuni şi se pedepsesc cu închisoare de la o lună la 2 ani sau cu amendă săvârşirea de către persoanele fizice a faptelor prevăzute la secţiunea a 3-a din cap. I.

CAPITOLUL XIII
Măsuri de instituire a supravegherii speciale şi de administrare specială a băncilor

Art. 75. - Banca Naţională a României, în calitate de autoritate de supraveghere prudenţială bancară, poate hotărî măsuri de instituire a supravegherii speciale şi de administrare specială a băncilor.

Secţiunea 1
Măsuri de instituire a supravegherii speciale a băncilor

Art. 76. - Consiliul de administraţie al Băncii Naţionale a României poate hotărî măsuri de instituire a supravegherii speciale a băncilor, pentru încălcarea legii sau a reglementărilor prudenţiale emise de Banca Naţională a României, constatată în urma efectuării acţiunilor de supraveghere şi/sau analizei raportărilor băncilor, precum şi în cazul constatării unei situaţii financiare precare. Supravegherea specială se asigură printr-o comisie instituită în acest scop, formată din 5-7 specialişti din cadrul Băncii Naţionale a României, dintre care unul va îndeplini funcţia de preşedinte şi unul, pe cea de vicepreşedinte.

Art. 77. - Atribuţiile acestei comisii se stabilesc de consiliul de administraţie al Băncii Naţionale a României şi se referă, în principal, la:

a) urmărirea modului în care conducerea băncii acţionează pentru stabilirea şi aplicarea măsurilor necesare remedierii deficienţelor înscrise în actul de control întocmit de organele de inspecţie ale Băncii Naţionale a României;

b) avizarea actelor de decizie ale organelor statutare ale băncii, referitoare la situaţia financiară şi la încadrarea în reglementările prudenţiale, precum şi obligarea la suspendarea sau desfiinţarea unor asemenea acte;

c) modificarea reglementărilor proprii ale băncii;

d) limitarea şi/sau suspendarea unor activităţi şi operaţiuni bancare pe o anumită perioadă;

e) orice alte măsuri care se consideră necesare pentru remedierea situaţiei băncii.

Comisia de supraveghere specială nu se substituie conducerii băncii.

În perioada exercitării supravegherii speciale, adunarea generală a acţionarilor, consiliul de administraţie şi conducătorii băncii nu pot hotărî măsuri contrare celor dispuse de comisia de supraveghere specială.

Membrii comisiei de supraveghere specială au acces la toate documentele şi registrele băncii, fiind obligaţi să păstreze secretul privind operaţiunile bancare.

Art. 78. - Comisia de supraveghere specială prezintă rapoarte periodice consiliului de administraţie al Băncii Naţionale a României asupra situaţiei băncii. În funcţie de concluziile rezultate din aceste rapoarte, consiliul de administraţie al Băncii Naţionale a României hotărăşte asupra încetării sau continuării supravegherii speciale, fără a se depăşi însă o perioadă mai mare de 120 de zile de la instituirea măsurii de supraveghere specială.

În cazul în care în activitatea băncii se constată în continuare deficienţe grave, consiliul de administraţie al Băncii Naţionale a României poate hotărî, de la caz la caz, trecerea la măsuri de administrare specială a acesteia.

Secţiunea a 2-a
Măsuri de administrare specială a băncilor

Art. 79. - Măsurile de administrare specială a băncii se pot dispune în situaţia în care Banca Naţională a României constată sau este sesizată cu privire la următoarele situaţii:

a) măsurile de supraveghere specială nu au dat rezultate într-o perioadă de până la 120 de zile;

b) există date certe care conduc la concluzia că banca va deveni insolvabilă în următoarele 90 de zile. Valoarea activului şi pasivului băncii se calculează în conformitate cu procedurile de evaluare prevăzute în reglementările Băncii Naţionale a României.

Pentru determinarea valorii activului şi pasivului unei bănci la o dată ulterioară, se vor lua în considerare şi veniturile şi cheltuielile anticipate ale acesteia până la data respectivă.

Art. 80. - Activitatea de administrare specială este efectuată de un administrator special, stabilit de consiliul de administraţie al Băncii Naţionale a României. Administratorul special poate fi şi o persoană juridică specializată, constituită conform legii.

Art. 81. - Administratorul special preia integral atribuţiile consiliului de administraţie al băncii supuse regimului de administrare specială.

Pe perioada aplicării administrării speciale se suspendă dreptul de vot în privinţa numirii şi revocării administratorilor şi dreptul la dividende al acţionarilor, activitatea consiliului de administraţie şi a cenzorilor, precum şi dreptul la remuneraţie al administratorilor şi cenzorilor. Administratorul special înştiinţează, de îndată, compartimentele din cadrul băncii, precum şi sediile secundare ale acesteia cu privire la luarea unor astfel de măsuri. Administratorul special administrează banca stabilind condiţiile optime pentru conservarea activelor şi încasarea creanţelor în interesul deponenţilor şi al altor creditori. Un anunţ privind instituirea administrării speciale se publică în Monitorul Oficial al României şi în mai multe ziare de circulaţie naţională.

Art. 82. - În termen de 45 de zile de la numire, administratorul special prezintă un raport scris consiliului de administraţie al Băncii Naţionale a României cu privire la starea financiară a băncii şi posibilitatea redresării situaţiei acesteia din punct de vedere al siguranţei financiare şi anexează documente referitoare la evaluarea activelor şi pasivelor băncii, situaţia recuperării activelor, costul menţinerii activelor şi situaţia lichidării debitelor. În termen de 15 zile de la primirea raportului administratorului special, consiliul de administraţie al Băncii Naţionale a României decide asupra prelungirii activităţii administratorului special, pe o perioadă limitată, sau retrage autorizaţia şi sesizează instanţa competentă pentru declanşarea procedurii de lichidare a băncii. Administratorul special, a cărui activitate a fost prelungită, prezintă periodic evaluarea situaţiei financiare a băncii. Dacă consiliul de administraţie al Băncii Naţionale a României constată, pe baza informărilor administratorului special, că banca s-a redresat din punct de vedere financiar şi se încadrează în parametrii de supraveghere prudenţială stabiliţi prin lege şi prin reglementările Băncii Naţionale a României, măsurile de administrare specială vor înceta şi banca îşi va relua activitatea sub controlul organelor sale statutare.

CAPITOLUL XIV
Căi de contestare

Art. 83. - Actele emise în aplicarea prezentei legi pot fi contestate în termen de 15 zile de la comunicarea acestora la consiliul de administraţie al Băncii Naţionale a României, care se pronunţă prin hotărâre în termen de 30 de zile de la data sesizării.

Hotărârea consiliului de administraţie poate fi atacată la Curtea Supremă de Justiţie, în termen de 15 zile de la comunicare.

CAPITOLUL XV
Dispoziţii tranzitorii

Art. 84. - Băncile şi sucursalele băncilor străine, autorizate la momentul intrării în vigoare a prezentei legi, sunt considerate că deţin o autorizaţie emisă potrivit prevederilor prezentei legi.

Art. 85. - Cererile de autorizare nesoluţionate la data intrării în vigoare a prezentei legi şi care nu sunt conforme cu prevederile acesteia pot fi retrase şi prezentate din nou de titularii cererilor, în conformitate cu prevederile acestei legi.

Art. 86. - Pentru băncile, persoane juridice române, şi sucursalele băncilor străine, ale căror organizare, administrare, situaţie financiară şi operaţiuni nu sunt conforme cu cerinţele prezentei legi sau cu reglementările date în aplicarea acesteia, Banca Naţională a României stabileşte, prin reglementări sau ordine, perioada în care acestea trebuie să se încadreze în prevederile prezentei legi.

CAPITOLUL XVI
Dispoziţii finale

Art. 87. - Toate autorizaţiile emise şi cele în vigoare se evidenţiază de către Banca Naţională a României în registrul bancar, care este accesibil permanent publicului.

Art. 88. - Băncile pot să organizeze o asociaţie profesională, care să le reprezinte interesele colective faţă de autorităţile publice, să studieze probleme de interes comun, să promoveze cooperarea, să informeze membrii asociaţiei şi publicul şi să organizeze serviciile de interes comun. Asociaţia profesională a băncilor colaborează cu Banca Naţională a României.

Separat sau în cadrul asociaţiilor profesionale, băncile vor putea să-şi organizeze un corp propriu de executori, a cărui activitate va fi strict legată de punerea în executare a titlurilor executorii aparţinând băncilor. Statutul acestui corp de executori va fi aprobat prin ordin al ministrului justiţiei.

Art. 89. - Prin hotărâre a Guvernului şi cu avizul Băncii Naţionale a României, se poate aproba desfăşurarea, de către bănci, a unor activităţi de finanţare pentru stimularea întreprinderilor mici şi mijlocii, pentru restructurarea, modernizarea şi privatizarea societăţilor comerciale, precum şi pentru susţinerea şi stimularea exporturilor, dezvoltarea infrastructurii şi a altor utilităţi de interes public. Sumele necesare desfăşurării activităţii de finanţare, prevăzute la alin. 1, pot fi asigurate din fondurile publice şi de către băncile respective prin acorduri de împrumut cu instituţii financiare române sau străine, precum şi din mobilizarea unor resurse de pe piaţa internă sau internaţională de capital, putând fi garantate de statul român, prin Ministerul Finanţelor.

Băncile care desfăşoară activităţi de finanţare în conformitate cu prevederile alineatelor precedente sunt scutite, corespunzător activităţilor respective, de plata impozitului pe profit, precum şi de distribuirea şi de plata dividendelor şi a impozitului pe dividende, sumele respective fiind destinate majorării fondului lor de rezervă.

Art. 90. - Instituţiile, altele decât băncile, abilitate prin lege să desfăşoare activităţi bancare, se supun autorizării, supravegherii prudenţiale şi reglementărilor Băncii Naţionale a României.

Potrivit prevederilor alineatului precedent, se vor adapta în mod corespunzător legislaţia referitoare la Casa de Economii şi Consemnaţiuni şi legislaţia referitoare la cooperaţia de credit.

Art. 91. - Toate reglementările şi ordinele emise de Banca Naţională a României în aplicarea prezentei legi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Art. 92. - Prezenta lege intră în vigoare la 30 de zile de la data publicării ei în Monitorul Oficial al României. Legea se completează cu dispoziţiile legislaţiei aplicabile societăţilor comerciale, în măsura în care acestea nu contravin prevederilor prezentei legi.

Art. 93. - Banca Naţională a României va elabora reglementări şi ordine în aplicarea prezentei legi, în termen de 180 de zile de la data intrării în vigoare a acesteia.

Art. 94. - Pe data intrării în vigoare a prezentei legi se abrogă Legea nr. 33/1991 privind activitatea bancară, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.70 din 3 aprilie 1991, Legea nr. 36/1997 pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr.40/1996 privind modificarea şi completarea reglementărilor referitoare la majorarea capitalului social al societăţilor bancare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.54 din 1 aprilie 1997, precum şi orice alte dispoziţii contrare.

Fac excepţie de la prevederile alineatului precedent reglementările actuale ale Băncii Naţionale a României, care, până la adoptarea noilor reglementări, rămân în vigoare.

Această lege a fost adoptată de Camera Deputaţilor şi de Senat în şedinţa comună din 19 februarie 1998, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (1) şi ale art. 76 alin. (2) din Constituţia României.

p. PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR
ANDREI IOAN CHILIMAN

p. PREŞEDINTELE SENATULUI
CRISTIAN DUMITRESCU

Bucureşti, 5 martie 1998.
Nr. 58.

Duminică, 29 ianuarie 2023, 22:13

Declinare de raspundere: Informaţiile publicate în aceasta rubrică, precum şi textele actelor normative nu au caracter oficial.