Curriculum Vitae
Comunicate de presă
Discursuri, declarații și mesaje
Interviuri
Galerie foto
Agenda
Activitate în teritoriu
Activitate parlamentară
2016-prezent (dep.)
2012-2016 (dep.)
2008-2012 (dep.)
inițiative legislative
întrebări și interpelări
luări de cuvânt în plen
luări de cuvânt în ședințele Biroului permanent
votul electronic
declarație de avere
declarație de interese
2004-2008 (dep.)
Reforma structurală a societății românești. Modernizarea României prin educație
Forum privind pachetul de legi ale educației
 
Sunteti în sectiunea: Prima pagina > Legislatura 2008-2012 > Camera Deputaților > Roberta Alma Anastase > Discursuri, declaratii si mesaje Versiunea pentru printare


cu ocazia Ședinței Camerei Deputaților consacrata Zilei internaționale de lupta impotriva discriminarii persoanelor cu handicap

Stimați colegi,
Doamnelor și Domnilor,
Astăzi mă voi adresa în primul rând celor pentru care viața este o luptă dusă în fiecare zi. Celor pentru care valorile supreme sunt curajul, voința și demnitatea. Celor pe care, de multe ori, societatea în loc să-i ajute, le accentuează suferința morală și fizică.
Când spun toate aceste lucruri îmi retrăiesc una din cele mai dramatice experiențe pe care le-am avut. La invitatia unei asociații a persoanelor cu handicap mi-am petrecut o zi, doar o singură zi, mergând în scaunul cu rotile prin Ploiești, orașul meu natal. A fost cea mai lungă și cea mai complicată zi a mea. Aș dori ca fiecare dintre dumneavoastră, stimați parlamentari, să încercați această experiență...
Faptele reci sunt simple. Așezată în cărucior, nu am putut să ajung să îmi fac cumpărăturile. Nu am putut intra în instituțiile publice. Nu am putut să mă urc în transportul în comun. Mă scoteau din minți privirile compătimitoare ale oamenilor din jurul meu. Mă înjunghia și indiferența altora. Dar cel mai mult mă durea faptul că tot ceea ce pentru un om, așa zis normal, era o banalitate, pentru mine, așezată în scaunul cu rotile, devenea un efort epuizant. Nu am uitat acest lucru!
Nu voi vorbi în cele ce urmează despre milă. Chiar dacă suferințele zilnice pe care le îndurați ar trebui să miște inimile oricui. Nu aveți nevoie de compătimire. Aveți nevoie de respect, considerație și atenție.
Vreau să vă mulțumesc că sunteți aici și să vă mărturisesc încrederea mea că lupta voastră nu va rămâne fără ecou. Avem o legislație care vă susține drepturile. Din nefericire de prea multe ori aceasta nu este aplicată. Nu mai doresc ca drepturile voastre să rămână scrise doar pe o bucata de hârtie. Nu mai vreau ca ele să rămână doar teoretice. Și nici declarații de bune intenții. Vreau ca toate drepturile pe care le-ați obținut să fie efective.
De aceea vreau să mă adresez tuturor celor care au un handicap motor, auditiv, vizual, psihic sau celor pe care boala i-a transformat în invalizi. Mă adresez tuturor celor care sunt în dificultate și pe cei care viața i-a lovit cu putere. Aș mai dori să mă adresez și familiilor care cresc copii care suferă de un handicap psihic sau fizic.
Vreau să vă spun că veți găsi în mine un susținător permanent al eforturilor voastre.
Este adevărat că nu am o soluție miraculoasă la îndemână. Nu putem vindeca bolile incurabile. Nu putem repara rănile voastre.
Dar lumea pe care încerc să o construiesc poate veni in ajutorul vostru. Locul persoanelor cu handicap este în mijlocul societății. Iar societatea trebuie să fie atentă la nevoile voastre nu așa cum se raportează la cineva bolnav. Ci trebuie să se raporteze la voi în numele libertății, curajului și egalității de șansă.
În momentul de față în România sunt oficial recunoscute peste 600 de mii de persoane cu handicap. În realitate ele sunt mult mai multe, statisticile Organizației Mondiale a Sănătății indicând aproape două milioane de oameni care sunt în această situație.
Aș dori să vorbesc deschis despre ceea ce de obicei se tace. Despre faptul că în momentul de față România, țara în care trăiți, are foarte multe lucruri de făcut pentru voi.
Pentru ca accesul vostru la învățământ să nu fie barat de dificultatea de a ajunge la școală. De absența burselor! De discriminările care ridică bariere de netrecut între școlile speciale și cele normale. Despre faptul că din rândurile voastre absolvenții de studii superioare sunt încă o raritate.
Sunt multe de făcut pentru ca accesul vostru pe piața forței de muncă să nu fie inchis. De angajatori obuzi, care preferă să plătească despăgubiri statului decât să angajeze persoane cu handicap. Și nici măcar acest fond nu este direcționat spre rezolvarea problemelor voastre ci se pierde pe undeva printre meandrele bugetului de stat.
Avem multe lucruri de făcut pentru ca sistemul sanitar să vă poată îngriji așa cum se cuvine. Țin să vă spun că am aflat cu stupoare că în România nu există nici măcar un spital de recuperare care să trateze din toate punctele de vedere o persoană cu handicap. Ce ar mai fi de spus?
Ca și orașele României sunt neprietenoase față de voi. Am constatat-o pe propria mea piele. Rampele de acces, atunci când există, te obligă mai degrabă la sport extrem. Că nu poți urca în mijloacele de transport în comun. Pentru că și dacă au trapă de acces șoferii nu sunt instruiți să o folosească. Că nu există decât trei stații de metrou la care aveți acces și nicio companie de taximetrie nu are facilități pentru voi.
In incheiere, aș dori să mai adaug un singur lucru. La toate aceste probleme ar trebui să ne gândim in fiecare zi. Nu doar o dată pe an, atunci când evocăm un eveniment.
Vă mulțumesc
Adresa poștală: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, București miercuri, 13 noiembrie 2019, 14:25
Telefoane (centrala): (021)3160300, (021)4141111
E-mail: webmaster@cdep.ro