Mihai Dorin Drecin
Mihai Dorin Drecin
Sittings of the Chamber of Deputies of October 16, 1997
Abstract of the sittings
Full-text of the sittings

Parliamentary debates
Calendar
- Chamber of Deputies:
2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003 2002
2001 2000 1999
1998 1997 1996
Query debates
for legislature: 2016-present
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996

Meetings broadcast

format Real Media
Last meetings
04-12-2019
27-11-2019
Video archive:2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003
You are here: Home page > Parliamentary Business > Debates > Calendar 1997 > 16-10-1997 Printable version

Sittings of the Chamber of Deputies of October 16, 1997

  1. Intervenții ale domnilor deputați:
  1.18 Mihai Drecin - "Punctul", "segmentul" și "triunghiul" în istoria diplomației românești moderne și contemporane;

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Domnul deputat Mihai Drecin. Se pregătește domnul deputat Mihai Vitcu.

Din cauza timpului, va trebui să închei lista aici, după domnul deputat Vitcu. Vă rog.

Domnul Mihai Drecin:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor colegi,

La începutul acestei săptămâni, în ultima zi a celei de a 43-a sesiuni de toamnă a Adunării Parlamentare a Atlanticului de Nord, Bucureștiul a avut onoarea să primească vizita domnului Javier Solana, secretar general, în funcțiune, al N.A.T.O. Domnia sa venea să rostească cuvântul de închidere a sesiunii în discuție. Zâmbitor, cum îi stă bine unui diplomat de carieră, declarația făcută ziariștilor debutează cu o propoziție uluitoare: "Sunt bucuros că mă aflu aici, în Budapesta" Înghiontit din spate, desigur, cu precauția și diplomația necesară, numărul unu al Alianței Nord-Atlantice revine și se corectează, pronunțând până la urmă numele Bucureștilor.

Îmi aduc aminte că, exact acum 25 de ani, tot într-o emisiune televizată, o altă personalitate occidentală, ancorată în sfera sportului de performanță, dădea dovadă de aceeași amnezie, de o cultură generală identică. Cu ocazia celei de a treia finale România-S.U.A., din Cupa Davis, la tenis de câmp, București, octombrie 1972, nonagenarul Davis jr., încurca și el Bucureștiul cu Budapesta. Sigur, cercurile politice ale vremii și-or fi stăpânit cu greu reacția de uimire și dezaprobare. Totuși, vârsta înaintată a fiului celui ce a oferit "Salatiera de argint" ca premiu pentru cea mai importantă confruntare sportivă, pe echipe, a tenisului de câmp, a făcut ca "gafa" să fie pusă pe seama ramolismentului fizic și intelectual, evident. S-a zâmbit mai mult cu compătimire, decât cu ciudă sau resemnare.

De astă dată, "porumbelul" scos pe gură de domnul Solana, trebuie înțeles și interpretat de pe alte coordonate. Domnia sa este încă un om tânăr, viguros, chiar fermecător.

Unii vor fi tentați să spună că "gafa" spaniolului este o mostră a culturii sale geografice precare, a superficialității tipic latine, a aroganței, proprii celui ce provine dintr-un mediu politic elitist, a dezinteresului, sau chiar a "trădării" cauzei românești.

Chiar dacă s-ar putea să fie la mijloc câte ceva din toate acestea, echilibrul, bunul simț și cealaltă față a adevărului ne obligă să nu aruncăm vina numai pe "celălalt", pe "străinul" indolent și rău-voitor. Trebuie să recunoaștem și vina care ne aparține.

Făcând recurs la istorie, constatăm că în ultimii 130 - 140 de ani, diplomația românească a repurtat succese numai în condițiile în care a reușit să evite capcana gravitării spre un singur centru politic sau a știut să valorifice cu iscusință rivalitățile dintre cel puțin două mari puteri. Astfel, "Unirea" de la 1859 s-a datorat orientării spre Franța, Prusia, Regatul Piemontului, paralizând presiunile Turciei, Rusiei și Imperiului Habsburgic. Cucerirea Independenței de la 1877-1878 este, în plan diplomatic, rezultatul cointeresării economice a Austro-Ungariei și Rusiei, cu care semnăm cunoscutele convenții comerciale, chiar dacă cea cu austro-ungarii ne-a fost total defavorabilă.

Creșterea prestigiului diplomatico-militar a Regatului României în sud-estul Europei, la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului XX, făurirea României Mari la 1918-1919 sunt rezultatul unei abile și eficiente diplomații, bazate pe pendularea între interesele Puterilor Centrale și ale Antantei.

În perioada interbelică, Nicolae Titulescu a știut să continue bunele relații cu Franța și Anglia, dar le-a reînnodat pe cele cu U.R.S.S. A contribuit la consolidarea Micii Înțelegeri și Înțelegerii Balcanice. Dezastrul diplomatic, din preajma, din anii și de după cel de al doilea Război Mondial, este rezultatul unei conjuncturi internaționale care ne-a obligat să acceptăm dictatul diplomației germane sau sovietice.

Din 1964 până pe la mijlocul anilor '80, diplomația românească își revigorează tradițiile, culegând treptat succese incontestabile.

Mișcându-ne în triunghiul Moscova-Pekin-Washington, dăm dovadă de zinvoltură, inspirație, pragmatism. Bucureștiul este vizitat de toate somitățile politice ale lumii. Toți ne caută, ne vizitează, ne flatează. Suntem primiți, la rându-ne, peste tot.

Din păcate, după 1990, diplomația românească se antrenează într-un joc al... caprei (mă gândesc la obiceiul popular de Anul-Nou). Mentalitatea liderilor momentului, de certă sorginte sovietică, ne orientează - mai întâi - cu hotărâre și entuziasm spre Moscova. Apoi, aceeași, de frica etichetării lor ca "antieuropeni" sar spre Vest, abandonând fireștile relații cu noua Rusie, pe care prevederea și geopolitica ni le-ar impune. Ce să mai vorbim de îndepărtata Chină, considerată "comunistă", căreia îi întoarcem la un moment-dat spatele, preferând Taiwanul.

Diplomați noi, dornici să se afirme, imprimă Ministerului de Externe mișcări și atitudini imprevizibile, incoerente, de extremă. Când un ministru de externe caută spioni și nu îi găsește, când un prim-ministru afirmă malițios că pilonul democrației noastre este relația cu Ungaria, să nu ne mirăm că Budapesta a devenit capitala României.

Ei, și alții ca ei, fac parte din falanga celor 15.000 de specialiști excepționali promiși în toamna anului trecut de actuala Putere.

Mulțumesc.

Postal address: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, Bucharest, Romania saturday, 7 december 2019, 8:44
Telephone: +40213160300, +40214141111
E-mail: webmaster@cdep.ro