Plen
Sittings of the Chamber of Deputies of November 25, 1997
Abstract of the sittings
Full-text of the sittings

Parliamentary debates
Calendar
- Chamber of Deputies:
2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003 2002
2001 2000 1999
1998 1997 1996
Query debates
for legislature: 2016-present
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996

Meetings broadcast

format Real Media
Video archive:2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003
You are here: Home page > Parliamentary Business > Debates > Calendar 1997 > 25-11-1997 Printable version

Sittings of the Chamber of Deputies of November 25, 1997

  1. Intervenții ale domnilor deputați:

 

Ședința a început la ora 9,50.

Lucrările au fost conduse de domnul Andrei Ioan Chiliman, vicepreședinte al Camerei Deputaților, asistat de domnul Csaba Kovacs Tiberiu, secretar.

*

 
 

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Doamnelor și domnilor deputați,

Declar deschisă ședința de marți, 25 noiembrie 1997, a Camerei Deputaților și vom începe cu primul segment: intervenții ale deputaților. Avem un număr destul de mare, sperăm să respectăm cele trei minute acordate fiecăruia și vă rog și pe dumneavoastră să faceți tot posibilul să le respectați.

 
Tănase-Pavel Tăvală - marcarea unui eveniment important: semnarea Protocolului cooperării regionale Dunăre - Mureș - Tisa;

Domnul deputat Tănase Tăvală, se pregătește domnul deputat Petre Naidin.

 

Domnul Tănase-Pavel Tăvală:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

În ziua de 21 noiembrie 1997 s-a semnat la Szeged, în Republica Ungară, Protocolul cooperării regionale Dunăre-Mureș-Tisa, între:

    • patru județe din România: Timiș, Arad, Caraș-Severin și Hunedoara;
    • patru județe din Republica Ungară: Bacs-Kiskun, Bekes, Csongrad și Nagykun-Szolnok și
    • provincia autonomă Voivodina, din Serbia, Republica Federală Iugoslavia.

În dorința lor de colaborare și conlucrare în spirit avantajos și în preocuparea lor de a crea o atmosferă de încredere în scopul dezvoltării economico-sociale a regiunii în care trăiesc, autoritățile publice locale, prin președinții ce le reprezintă, au semnat Protocolul cooperării regionale Dunăre-Mureș-Tisa, în prezența a peste 200 de delegați din cele trei țări vecine, printre care și parlamentari din cele trei țări vecine.

Importanța evenimentului a fost subliniată în conținutul mesajelor trimise de către guvernele celor trei țări și al Secretarului General al Consiliului Europei, domnul Daniel Tarschis.

Guvernul român a pregătit Euroregiunea Dunăre-Mureș-Tisa, constituind dinainte Regiunea de Vest din România, devenită componentă principală a acesteia.

Pe cale de consecință, una sau mai multe regiuni din statele vecine pot să se asocieze în vederea cooperării pe mai multe planuri în spirit reciproc avantajos. În acest context, frontierele dintre ele nu mai constituie bariere de tip cortină de fier, ori filtru în calea comunicării.

Euroregiunea Dunăre-Mureș-Tisa nu pune în discuție independența, suveranitatea și integritatea teritorială a nici unuia dintre state, nici a unităților locale coparticipante, după cum se tem unii. Ea reprezintă spații de cooperare transfrontalieră între colectivitățile aparținând județelor limitrofe frontierei, în care se desfășoară parteneriate stabilite prin acorduri, convenții, protocoale etc., vizând armonizarea de acțiuni și aspirații, în baza unor comunități de interese și valori, care să contribuie în planul stabilității regionale drept suport al credibilității și cooperării interregionale, cu efect benefic pentru populațiile aferente.

Suprafața Euroregiunii Dunăre-Mureș-Tisa este de 77.240 Km2 și cuprinde o populație de 5.968.000 de locuitori.

În protocolul semnat se precizează că:

    • organismul de coordonare a Euroregiunii Dunăre-Mureș-Tisa este Forumul președinților, constituit din conducătorii autorităților publice regionale, care iau hotărâri prin consens;
    • scopul cooperării regionale constă în extinderea relațiilor dintre colectivitățile regionale și autoritățile respective, în domeniile: economiei, științei, culturii, educației, mediului, turismului, lucrărilor de infrastructură, de transport și comunicație, inclusiv prin amenajarea unor puncte de trecere a frontierei, precum și ale relațiilor civice, sănătății și sportului.

Se are în vedere, de asemenea, sprijinirea cooperării între Camerele de Comerț și Industrie, înființarea unor bănci și societăți comerciale cu capital mixt, stabilirea anumitor relații de colaborare în domeniul producției agricole și a valorificării acesteia.

Cadrul juridic în care se înscrie acțiunea autorităților celor nouă unități locale, care compun Euroregiunea Dunăre-Mureș-Tisa îl reprezintă Convenția-Cadru a Consiliului Europei, semnată la Madrid în anul 1980, Constituția României, Legea nr. 69/1991, modificată în 1996, și Ordonanța guvernamentală nr. 22/1997.

Doamnelor și domnilor deputați,

Astăzi, când Europa nu mai este dominată de blocuri antagoniste, când majoritatea țărilor europene, inclusiv fostele țări comuniste central-europene, doresc integrarea grabnică în Uniunea Europeană, ceea ce s-a realizat la Seghedin este un eveniment semnificativ pe traseul pregătirii țării noastre în vederea integrării în structurile Euro-Atlantice.

Vă mulțumesc.

 
Petre Naidin - despre viața politică, ca un spectacol și la Călărași;

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Domnul deputat Petre Naidin, se pregătește doamna deputat Paula Ivănescu.

 

Domnul Petre Naidin:

Stimat auditoriu,

Percum în cer, așa și pe pământ!

Viața politică, ca un spectacol, uneori chiar circ, nu poate să nu tresalte și la Călărași. Că suferim de o boală a voinței, se știe, ne este specific, dar că nu ne mai putem vindeca, ne-o demonstrează cu vârf și îndesat politicienii puterii din noiembrie 1996 încoace.

Mai predispuși în a-și pune poalele în cap sunt creștin-democrații: "Bătaie și înjurături ca la ușa cortului la conferințele județene Argeș, Gorj, Mureș sau Călărași". Acestea pe pământ. În cer cumulul funcțiilor premier - primar, arestările în direct la vârf și maximă audiență fiind permise, de unde și ideea că statul polițienesc, aflat pe cale de instaurare se împletește fericit cu filozofia: "Bătaia este ruptă din rai!".

Ce este la Călărași? Simplu de prezentat și "floare la ureche" de înfăptuit.

1) Citez dintr-un memoriu: "La ora stabilită, în ziua de 30 octombrie, noi, un grup de copii cu vârste cuprinse între 8 și 10 ani, constituiți într-o formațiune de muzică și dans "Euterpe", am început spectacolul de la care au lipsit toate oficialitățile pefecturii. După 30 de minute membrii P.N.Ț.C.D., adunați la Conferința județeană, au năvălit în timpul spectacolului, obligându-ne să-l întrerupem și să părăsim de urgență sala, lucru pe care l-am și îndeplinit, deoarece începuseră amenințările".

Cum considerați dumneavoastră, inclusiv domnule Emil Constantinesc, pentru că memoriul a plecat și la Președinție, acest eveniment și dacă credeți că noi vom putea uita vreodată acest lucru?"

Urmează 11 semnături, tremurânde, ale 11 suflete nevinovate.

2) Institutul româno-francez, înființat în 1992 prin muncă și iubire de francofonie, între Departamentul Șaram Maritime și respectiv Consiliul județean Călărași, este recunoscut prin Hotărârea de Guvern nr. 1321 din 1996 ca centru de perfecționare al cadrelor din administrația publică locală, cel puțin din Muntenia, inclusiv ca formator în managementul urban și specialiști în bugetele colectivităților locale.

Prefectul județului, cumintele creștin-democrat Corneliu Pantilie, client ca petrecăreț în ziarul "Adevărul", cheamă în judecată și pierde la Curtea de Apel București, chiar institutul lui Fordog, pentru evacuarea urgentă a acesteia din corpul B al prefecturii, întrucât imobilul este ocupat prin fraudă, fără nici un fel de contract și fără nici un fel de temei juridic și îi este necesar ca "spațiu de protocol și camere de oaspeți", adică fosta casă a prefectului de dinainte de război, cu slugi cu tot, majodormi, vizitii, lăutari și multe "căciuli în mână".

Mână de la mână, prefectul de Teleorman, de același fin neam, îi trimite o adresă că între 21 - 23 noiembrie, la Călărași se va desfășura o întâlnire a algoritmului, care evident că nu s-a desfășurat. Ce urmează? Ești pe Călărași, foarte bine, aceasta este judecătoria! Trăiască schimbarea, executorie de îndată, fără somație, ordonanța de evacuare emisă mută totul: cursanți, mobilier, logistică, calculatoare pe culoarele Consiliului județean, în prezența Poliției, executorilor și jandarmilor. Spre fericirea și bunăstarea tuturor, dat în stambă în ședința publică din 17.XI.1997.

Și cu aceasta închei. Se întreba un iubitor al schimbării, un mare iubitor al schimbării, dacă să mă conving că nu am nici un fel de temei să fiu dezamăgit și scârbit. Acum, sigur, are.

Vă mulțumesc.

 
Paula Maria Ivănescu - avertizarea clasei politice asupra unui fenomen evident - polarizarea bogățiilor în mâinile câtorva persoane;

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Doamna deputat Paula Ivănescu, se pregătește domnul deputat Florea Buga. Este aici, da?

 

Doamna Paula Maria Ivănescu:

Mulțumesc, domnule președinte.

O statistică recentă a O.N.U. prezintă un fapt menit să pună pe gânduri clasa politică din întreaga lume: 278 de persoane obțin venituri și dețin averi cât 45 % din populația globului. Firesc, apare întrebarea: unde va împinge omenirea această lăcomie ucigașă? Specialiștii pronostichează că în cazul în care nu se iau urgent măsuri de ajustare socială a acestui liberalism devorator, vor izbucni mari mișcări sociale, inclusiv războaie, care vor regla în modul cel mai nefast cu putință polarizarea bogăției, modul nedrept de alocare a resurselor și transformarea ființelor umane în masă de manevră pentru câțiva "învârtiți".

Consider de datoria mea să avertizez clasa politică și opinia publică asupra acestui fapt, observând realitatea românească și fiind deja evident fenomenul de polarizare a bogățiilor în mâinile câtorva persoane în detrimentul marii mase de români care sărăcesc pe zi ce trece.

După Revoluția din Decembrie 1989 au apărut în mod firesc, zic eu, oameni întreprinzători, oameni de afaceri, oameni cu idei care acționează cu profit, într-o lume guvernată de regulile economiei de piață. Fapt remarcabil, atât pentru aceste persoane, cât și pentru societate, care are astfel șansa să meargă înainte, să progreseze. Dar, scrutând România de astăzi, constat că în afară de câteva sedii impunătoare de bănci nu s-au construit față de 1989 nici fabrici, nici uzine, nici întreprinderi mici sau mijlocii, nici locuințe.

Față de această constatare evidentă pentru oricine, te întrebi: de unde și cum au apărut marii bogătași ai României de astăzi?! Nimic nu se pierde, nimic nu se câștigă, ci totul se transformă! Principiul universal Lavoisier căpătând o conotație românească, a acționat în sensul transferării sfidătoare a resurselor, profiturilor și bogățiilor din buzunarele celor mulți în buzunarele puținilor aleși de soartă.

Deși suntem martorii vii ai fenomenului de corupție, nici Guvernarea Iliescu - P.D.S.R., nici Guvernarea Constantinescu - C.D.R., în ciuda unor declarații pompoase, nu au reușit să facă ordine și curățenie în casa numită România.

Ni se tot flutură ostentativ, pe post de corupt, aceleași și aceleași persoane: Iscandarani, Gigi Kent, Muja Marcelini etc., care în fapt sunt corupătorii, dar corupții, marii împărțitori de favoruri și gestionarii afacerilor oneroase întârzie să apară.

Chiar și măsurile inițiate de actuala guvernare pentru combaterea corupției sunt de un formalism înfiorător, creând comitete și comisii bune numai de aruncat praf în ochii omului plin de speranță, care prind peștișorii cei mici și nu rechinii cei mari și care descoperă acarul Păun, fără să ajungă la mânuitorii de sfori.

Domnilor guvernanți,

Până nu este prea târziu, apucați taurul corupției de coarne, faceți ordine în finanțele țării, încurajați tot ce este afacere cinstită și sancționați drastic cea mai mică încălcare de lege. Altfel, nu avem șanse de a reuși, chiar dacă suntem împreună.

Reiterez o solicitare făcută în 1994 de un fruntaș democrat, care în mod diversionist era prezentat în media ca un mare profitor al scurtei perioade cât a stat la guvernare, de 15 luni, și anume: să fie dat publicității topul celor mai bogați oameni din România. Numai primii 50, dacă sunt 50, în ordinea miilor și sutelor de miliarde deținute. Aceasta nu în ideea că sărăcia este o virtute, iar bogăția un păcat, ci pentru a porni de la cunoaștere, pentru a ști cum s-au făcut averile, care sunt profitorii și care au adevărate valențe de afaceri, pentru a înțelege ce se întâmplă cu noi, pentru a face lumină și, de ce nu, pentru o evaluare corectă a personalităților. Aceasta, pentru că am început prin a vorbi despre lăcomia ucigașă.

 
Florea Buga - apel pentru susținerea inițiativei de salvare a bisericii strămoșești din Covasna și Harghita;

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Domnul deputat Florea Buga, urmează domnul deputat Petre Țurlea.

 

Domnul Florea Buga:

Domnule președinte,

Stimat auditoriu,

Și eu am făcut parte din delegația palamentară care s-a deplasat în județele Covasna și Harghita din dorința de a cunoaște, pe viu, cum se spune, situația românilor și a instituțiilor fundamentale ale statului român, în special din școlile și bisericile din acea parte a României.

Ce am văzut că se petrece acolo cu clerul românesc, poate apărea drept incredibil pentru cineva care nu a locuit o vreme acolo sau care nu a aplecat urechea pentru a auzi strigătul de durere și disperare al românilor din nord-vestul țării. Și poate că nu aș fi făcut această declarație politică, dacă nu mă convingeam că acolo, în Covasna și Harghita, biserica străbună este în mare pericol și că slujitorii lui Dumnezeu sunt tot mai umiliți și îndepărtați de credincioși.

Mulțumesc presei scrise, Radioului, Televiziunii, care transmit în ultimul timp știri îngrijorătoare despre starea bisericii românești și a credincioșilor ortodocși, a preoțimii noastre din cele două județe. De fapt, eu și o parte din colegi, nici nu mai avem nevoie să ascultăm aceste relatări, pentru că am văzut cu ochii noștri tragedia pe care o trăiesc românii de pe aceste srăvechi meleaguri transilvane.

Am stat de vorbă cu săteni, cu intelectuali, cu preoți ortodocși, care, cu lacrimi în ochi, ne-au relatat despre fapte incompatibile cu o lume ce pretinde că este civilizată. Pot afirma fără teama de a greși că acolo este persecuție religioasă. Românii din Transilvania și preoții noștri ortodocși sunt și acum ca și în perioada 1940 - 1944 adevărați martiri prin ceea ce suferă.

Dacă în acele vremi de triste și dureroase amintiri, protopopului de Huedin, părintele Aurel Munteanu, i-au dat foc în casa parohială pentru că era socotit dușman înverșunat al maghiarilor și îndeosebi al îndeplinirii idealurilor lor, Ungaria mare, astăzi Episcopul de Harghita și Covasna, Ioan Sălăjan, este numit în ziarul de limba maghiară "Hargita Nipe" - "diavolul care umblă prin biserici", pe motiv că și el, ca și alți înalți prelați patrioți se străduie să nu rămână în această zonă nici o parohie, nici un sat, nici un cătun, fără biserică și fără preot.

În articolul injurios, cel care îl semnează, un anume Baraban Istvan, îl acuză pe episcop că a stat de vorbă cu delegația parlamentară de la București și pentru că ne-a spus că bisericile noastre, simbol al românismului și pilon de rezistență, sunt batjocorite, degradate și chiar dărâmate, multe din ele profanate și că preoții și românii care au mai rămas încă acolo sunt hăituiți și amenințați de unii unguri șovini cu moartea și li se cere să părăsească, cum cred ei că este, zona ungurească.

Noi știm ce au suferit în trecut preoții noștri din cauza stăpânirii ungurești. Știm că marele memorandist Vasile Lucaciu a stat cinci ani în temnițele ungurești pentru că a luptat pentru libertatea neamului său. Știm că în anii 1940 - 1944, în nord-vestul Transilvaniei ocupată de hortiști, preoții români au fost batjocoriți, bisericile închise, iar unii au fost uciși chiar în altar - cum a fost cazul preotului Mureșan din județul Cluj.

Tragedia de la Ip și Treznea ne este încă proaspătă în memorie.

Mă întreb și vă întreb și pe dumneavoastră: istoria se repetă? Eu, deputat de România Mare, nu vreau să se repete, pentru că naște resentimente, ar aduce noi valuri de suferințe și destule victime umane. Andre Malreau spunea că: "Secolul care vine va fi ori religios, ori nu va fi deloc!". După semnele de la Covasna și Harghita, se pare că el nu va fi religios, nu va fi tolerant și nici umanitar.

De aceea, stimați colegi, fac apel la sentimentele dumneavoastră de creștini și vă rog să apărați bisericile și preoții ortodocși din cele două județe, să susțineți inițiativa ziarului "Adevărul" și să subscrieți la salvarea bisericii strămoșești din Covasna și Harghita. Încă nu este târziu!

Vă mulțumesc.

 
Petre Țurlea - comentariu pe marginea unor afirmații ce constituie o injurie la adresa poporului român;

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Domnul deputat Petre Țurlea. Se pregătește domnul deputat Nigolae Groza. Este aici? Da.

 

Domnul Petre Țurlea:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor colegi,

La început aș vrea să felicit pe reprezentanta Partidului Democrat pentru cuvântul de adineauri din fața noastră. Se pare că Partidul Democrat și-a adus aminte că ar trebui să fie partid social-democrat al celor mulți. Și, de asemenea, urez Partidului Democrat să-și mențină poziția critică de adineauri și după remaniere.

Iată pentru ce am venit astăzi la tribună. După aducerea, din toamna trecută, a partidului fascist, care se numește U.D.M.R. la Guvern, în zona actualei majorități parlamentare apar tot mai multe acțiuni antinaționale. Cu stupoare am auzit marțea trecută, chiar la această tribună, la discuția în Camera Deputaților asupra moțiunii depuse de P.U.N.R. cum un reprezentant al Partidului Național Liberal, marele Partid Național Liberal, patriotic, al cărui fost președinte a fost comemorat pe merit săptămâna trecută și săptămâna aceasta, Ionel Brătianu, deci un reprezentant al acestui partid ilustru, domnul deputat Hașotti, care nega ideea că Harghita și Covasna reprezintă pământ de etnogeneză românească.

Iată ce spunea domnul Hașotti, colegul nostru: "Formularea vechi pământ de etnogeneză românească, lăsând la o parte faptul că este eronată, chiar istoric ne abținem să o comentăm. Arătăm, însă, că trădează o înțelegere desuetă a istoriei". Am încheiat citatul din domnul Hașotti. Și am aflat ulterior că domnul Hașotti se consideră chiar a fi istoric.

Tot în aceeași săptămână, joi, la Senat, domnul senator Laurențiu Ulici, din alt partid, mergea mai departe afirmând că teritoriul celor două județe ar fi "pământ unguresc".

Cuvintele celor doi se constituie într-o minciună, o injurie la adresa poporului român și o impietate. Cei doi fac parte din tagma tot mai răspândită a internaționaliștilor, cărora li s-a dat sarcina de a denigra, de a distruge toate elementele de caracterizare a poporului român: etnogeneza pe teritoriul României de azi, continuitatea în acest teritoriu și de aici dreptul asupra acestui teritoriu.

Aceeași tagmă a internaționaliștilor aruncă azi cu pietre în stâlpii de susținere a națiunii române! Este vorba de Biserica ortodoxă română și de Armata română.

Domni cu numele de Hașotti sau Ulici s-au pus cu sârg în slujba celor ce doresc distrugerea Statului Național Unitar Român și dispariția națiunii române.

Cei 30 de arginți biblici pe care sunt convins că i-au luat pentru această trădare a poporului propriu s-ar putea să le țină de cald. Nu o să aibă nici o remușcare, pentru că aceste remușcări nu pot apare decât acolo unde există conștiință și nu este cazul celor doi!

Este bine, însă, ca oamenii de acest fel, fie că se numes Hașotti, Ulici sau Iuda, memoria publică să-i rețină. Nu pentru pedeapsa fizică, ci pentru a beneficia de disprețul națiunii pe care o trădează.

Propun partidelor cărora le aparțin domnii Hașotti și Ulici, adică Partidul Național Liberal și Partidul Alternativa României, ca la alegerile viitoare să-i trimită pe cei doi să candideze în județele Harghita și Covasna. Românii de acolo vor ști să le plătească așa cum merită!

Mulțumesc.

 
Nicolae Groza - prezentarea protestului cercetătorilor din Stațiunea de cercetare și producție pomicolă Geoagiu;

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Domnul deputat Nicolae Groza, se pregătește domnul deputat Mihai Mircea Munteanu.

 

Domnul Nicolae Groza:

Domnule președinte,

Stimați colegi deputați,

Doresc să fac cunoscut protestul cercetării agricole față de modul de guvernare și administrație publică din acest an, anul 1997.

Amplasată în zona subcarpatică din județul Hunedoara, Stațiunea de Cercetare și Producție Pomicolă Geoagiu este un unicat în țară prin programele de cercetare, în mod deosebit de cele de creare de soiuri de nuc, castani comestibili și alte specii de pomi fructiferi.

Protestăm întrucât sub Guvernul domnului prim-ministru Victor Ciorbea este multă lume bolnavă de restitutio in integrum, așa cum este bolnav și primarul Gherghel Traian din Geoagiu, care cu acordul mai pe față, mai pe dos al prefectului Budulan Pompiliu, a luat prin abuz clădirea laboratorului și de administrație a Stațiunii de Cercetare și Producție Pomicolă pentru a o transforma în primărie, că este bună și este de-a gata!

Se pune întrebarea: când este serios domnul primar Gherghel Traian? Când arată în expunerea de motive pentru adoptarea Legii pentru declararea Comunei Geoagiu oraș, că: "în comună funcționează Stațiunea de Cercetare și Producție Pomicolă Geoagiu, unitate de importanță națională, fiind una din stațiunile pomicole cele mai vechi din România, care s-a remarcat atât prin producția de material săditor, cât și prin cantitatea de fructe livrate pentru consum intern și export" sau când domnul primar vrea să deguste vinurile din zonă în laboratoarele de cerecetare ale stațiunii, pentru că la bufet "nu vrea mușchii lui"!?

Personalul de cercetare și ajutător din stațiunea respectivă, cât și din alte stațiuni similare, consideră că este o încercare abuzivă de a transpune soarta cercetării agricole în aceeași situație, ca și a românilor din județele Harghita și Covasna, de izgoniți din ograda lor.

Domnule prim-ministru,

Nu mai închideți ochii la nelegiuiri și suspendați primarul din Geoagiu, care creează o suferință insuportabilă cercetării agricole, care și așa se confruntă cu destule greutăți de tranziție, dar pe care istoria le va judeca!

Solicit insistent Guvernului să intreprindă o anchetă în regim de urgență la Geoagiu, pentru repunerea în drepturi a Stațiunii de Cercetare și Producție Pomicolă din localitatea respectivă.

Vă mulțumesc.

 
Mircea Mihai Munteanu - despre necesitatea republicării Legii nr.18/1991, cu modificările ulterioare, și a regulamentului de aplicare a Legii nr.169/1997;

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Domnul deputat Mircea Mihai Munteanu, urmează domnul deputat Ionel Marineci. Este aici? Nu este. Domnul deputat Mihai Hlinshi este? Urmează domnul deputat Mihai Hlinshi.

Vă rog.

 

Domnul Mircea Mihai Munteanu:

Domnule președinte,

Domnilor deputați,

S-au împlinit patru săptămâni de când a fost promulgată Legea nr. 169/1997 pentru modificarea și completarea Legii fondului funciar, nr. 18/1991.

Această lege nu se poate însă citi și interpreta, decât în strânsă legătură cu Legea fondului funciar din 1991, ale cărei șovăieli noua lege încearcă să le corecteze, împiedicând astfel sau corectând din abuzurile care s-au săvârșit tocmai datorită acestor slăbiciuni ale legii inițiale.

Am constatat că acest lucru este adevărat, prin frecventele mele contacte pe care le-am avut cu cei chemați ca să aplice Legea fondului funciar, primari sau membri ai comisiilor respective.

De altfel, însăși Legea nr. 169 din 1997, simțind această nevoie, prevede în ultimul său articol, VII, că este absolut necesar ca să fie publicată Legea nr. 18/1991, cu toate modificările și completările apărute între timp, inclusiv cele fundamentale conținute în legea la care mă refer, Legea nr. 169. Sunt termene care, însă, curg de la data promulgării ei, 27 octombrie.

Consider că este absolut necesar ca, atât Guvernul, cât și Birourile Permanente ale celor două Camere ale Parlamentului, care au dreptul de a atenționa Guvernul atunci când este vorba de legislație și de posibilitățile de aplicaree a ei să grăbească, prin mijloacele care le stau la îndemână, republicarea Legii nr. 18/1991, cu completările și modificările respective. Și, de asemenea, apreciez că este necesar, tocmai pentru a înlătura orice fel de eronată interpretare, ca foarte curând să apară și regulamentul de aplicare a Legii nr. 169/1997.

Vă mulțumesc.

 
Mihai Hlinschi - pledoarie pentru ca etnia maghiară să-și însușească cât mai bine limba oficială;

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Domnul deputat Mihai Hlinschi și urmează doamna deputată Leonida Lari. Nu este. Domnul deputat Leonăchescu este, în schib, așa că urmează dânsul. Vă rog!

 

Domnul Mihai Hlinschi:

Domnule președinte,

Domnilor colegi,

Într-o intervenție de marțea trecută, un coleg de la UDMR a afirmat că domnul Pruteanu nu a aruncat nici o privire în jurul râului Prut, pentru a vedea ce se întâmplă acolo cu limba română.

Faptul că dincoace de Prut, mă refer la Herța, Cernăuți, ca și dincolo de Prut, mă refer la Basarabia, regiuni care se află sub ocupație ucrainiană, se duce o politică de eliminare a limbii române din vorbirea populației din acele teritorii este adevărat, ceea ce este condamnabil. Aceste teritorii sunt, desigur, românești, teritorii ocupate însă de către armatele sovietice ruso-ucrainiene, în cârdășie cu Germania hitleristă și alte mari sau mici puteri. Mai mult decât atât, aici s-a dus o politică de exterminare fizică și morală a populației românești, afirmație demonstrată de nenumărate fapte concrete, de discriminări, deportări, înfometări, încarcerări și multe alte forme de oprimare a populației românești din Ucraina și Basarabia, între care și desființarea școlilor în limba română.

Aceasta nu înseamnă, însă, că trebuie să tolerăm astfel de manifestări și în teritoriile românești de sub controlul autorităților române, așa cum se pare că ar dori să procedeze și UDMR în județele Harghita și Covasna, și nu numai. Cetățenii din aceste județene, indiferent de originea etnică, sunt cetățeni români și, în consecință, au un minimum de obligații de care trebuie să se achite. Printre aceste obligații este și aceea de a cunoaște limba oficială a statului, cu atât mai mult cu cât aceasta le este absolut necesară pentru a putea beneficia de toate drepturile și obligațiile ce le revin în calitate de cetățeni ai României.

Personal, nutresc sentimente de apreciere pozitive față de concetățenii noștri de etnie maghiară, care au efectiv o serie de calități pe care le admir și care îi apropie mult de populația majoritară. Învățarea istoriei și geografiei în limba română i-ar ajuta pe copiii de etnie maghiară să-și însușească mai bine limba oficială și să-i protejeze împotriva unei eventuale discriminări datorate necunoașterii în suficientă măsură a limbii oficiale.

Vă mulțumesc.

 
Leonida Lari Iorga - comentariu pe marginea vizitei delegației Parlamentului din Ucraina;

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Doamna deputată Leonida Lari, care a venit între timp, se pregătește domnul deputat Lazăr Lădariu.

 

Doamna Leonida Lari Iorga:

Stimați colegi,

Recent, parlamentarii români din Senat și Camera Deputaților au primit o delegație a Parlamentului din Ucraina. Nu sunt sigură că ucrainienii știau că au venit în România chiar în zilele omagierii Unirii din 1918 a Bucovinei cu patria mamă, dar sunt absolut sigură că românii noștri știau prea bine în ce perioadă i-au invitat.

Am participat la discuțiile cu partea ucrainiană în Camera Deputaților. Totul era bine și mai bine, până în momentul când capii delegației ucrainiene au început a emite niște pretenții exagerate. Au pretins, de exemplu, că la numărul de școli românești în 1998, din sutele câte au fost, să respectăm și noi proporția cuvenită: că, vedeți dumneavoastră, ucrainienii de rând nu pricep de ce în România sunt mai puține școli ucrainești... Păi, bine, stimaților domni, le-am zis, să stăm strâmb și să judecăm drept, până în 1940, sudul Basarabiei, nordul Bucovinei, Ținutul Herța au fost pământuri românești, este firesc ca și școlile românești să fie mai multe. Apoi, mai trebuie să luăm în calcul că între populația românească, de peste un milion jumătate, câtă a mai rămas în urma diabolicei colonizări efectuate de URSS, și populația ucrainiană, de numai 65 de mii, în urma unei migrații simple, e o deosebire ca între cer și pământ, nu există grade de comparare!

Dar ucrainienii nu se domoleau, pretinzând câte în lună și în stele! Și, toate acestea, făcându-se a uita că deputați din Rada ucrainiană au călcat tricolorul în picioare, că se închid școlile românești una după alta, că sunt profanate mormintele românilor, că sunt neglijate sărbătorile istorice și culturale ce țin de domnitorul Ștefan cel Mare, de scriitorii români din zona respectivă, că sunt respinse delegațiile din România, lucruri foarte grave, care fac tratatul între România și Ucraina pe deplin atacabil.

Însă ceea ce m-a mirat la aceste discuții e faptul că românii din grupul nostru nu au încercat, cel puțin, să pareze, să răspundă onorabil pledoariilor burdușite de pretenții ale ucrainienilor, astfel apărând cât de cât interesele chinuiților români din Bucovina. Și, fără voie, mi-am zis: dacă la fel s-au purtat discuțiile în privința celui mai rușinos tratat pentru România, acela cu Ucraina, atunci e limpede de ce străinii se obrăznicesc într-un asemenea hal! Această ofensivă a ucrainienilor, care știu că pământurile acaparate nu le aparțin de drept, și defensiva românilor, care știu foarte bine că sunt pământurile strămoșilor lor, mă duce la un gând înfiorător: dar, poate, cei care ne fac politica externă nu au strămoși români, de al căror sânge mustesc pământurile Bucovinei!

Și, aici, vreau să compar două atitudini: a românilor din centrul țării și a românilor de la marginile ei, pentru a ne convinge unde a rămas nestinsă flacăra românismului! Românii din centrul țării, în anul 1997, au declarat că hotarele între România și Ucraina sunt inviolabile, acum și pe viitor, și au consemnat aceasta în Tratatul cu Ucraina, în condiții de pace, nesiliți de nimeni! Iar românii de la marginile țării, în 1991, în condiții vitrege, printre tancuri și mitraliere, au dat în scris lumii un text demn și respectuos față de istoria românilor, e vorba despre Declarația de independență a Republicii Moldova din 28 iunie 1991. Esența acestui document constă în faptul că Sovietul Suprem al URSS nu a avut dreptul să formeze state unionale pe teritoriul Basarabiei și al Bucovinei, fără consultarea populației din Basarabia, Nordul Bucovinei și Ținutul Herța, ocupate prin forță la 28 iunie 1940, precum și a celei din Transnistria, ocupată în 1924, că în felul acesta și-a încălcat prerogativele constituționale!

Nu voiesc să operez cu invective de genul trădători, vânzători de țară, la adresa unor politicieni din centrul țării, dar că o vânzare de țară tot se face, se vede și cu ochiul liber! Și, de asemenea, este lesne de văzut că o anumită tagmă a politicienilor de la București se comportă ca acei ciocoi de pe vremea turcilor sau fanarioților, cuprinzând cu privirea și înțelegerea doar curtea lor și nu întinderile țării. Și când te gândești că bieții copii din Basarabia și Bucovina nu au cărți și încălțări să umble la școală, iar cei din Ardeal nu au școli unde să învețe românește!

Ce facem, doamnelor și domnilor? În acest mod pregătim viitorul țării românești? Vedeți bine, din prea multe interese meschine și cedări nelalocul lor, să nu ajungem ca forma să nu se mai potrivească conținutului! Adică, sub numele de "români" să se ascundă niștre străini, porniți a împărți aceste teritorii neamurilor din jur!

Mulțumesc.

(Aplauze ale deputaților din opoziție.)

 
Lazăr Lădariu - un gând pentru Bucovina, acea lacrimă a neamului meu;

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Domnul deputat Lazăr Lădariu, se pregătește domnul deputat Neculai Popa. E aici? Nu este. Domnul deputat Ionel Marineci a apărut? Nu. Domnul deputat Petru Bejinariu este aici, urmează, deci, dânsul. Vă rog!

 

Domnul Lazăr Lădariu:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

Prea i-a fost dat Bucovinei, neamului nostru românesc, în general, să treacă prin vremurile scoase din țâțânile unei istorii care s-a scris potrivnică nouă, cu cerneala învingătorului! Și prea adesea s-a nimerit ca această cerneală să fie roșie!

Acest gând ne însoțește și acum, la apropiata împlinire a celor 79 de ani, la 28 noiembrie, a unirii Bucovinei cu patria mamă. În pagina întunecată a năvălirii ciumei roșii din iunie 1940, prefațată de Pactul Ribbentrop-Molotov, revenirii la valorile tradiționale ale ortodoxiei românești din nordul Bucovinei i se opun deportările, așa-zise benevole, colonizările masive, lovirea sălbatică a culturii și învățământului, rusificarea populației autohtone. Este începutul calvarului pentru acest "copil al Romei" din oceanul slav, drumul spre Vorkuta, Magadan, Sahalin, până dincolo de Cercul polar este albit cu oasele fraților, ducând cu ei gândul veșnic, așa cum spunea cândva și Bălcescu, al unei singure țări: "...a celor uniți prin naționalitate, limbă, religie, obiceiuri, sentimente, poziția geografică, trecut istoric și nevoia de a se păstra și mântui."

Memoria acelui Cernăuți al zilei de 28 noiembrie 1918, amintirea Rezoluției de unire necondiționată a Bucovinei cu România, a moțiunii congresului, au fost înlocuite de o sălbatică deznaționalizare. "Limba vechilor cazanii" este prigonită de intolerență, urmărindu-se un unic scop: distrugerea ordinii naționale și religioase! Pământul sacru al Bucovinei, cu plugul cucerit, apărat cu arma, a fost rupt din trupul neamului!

Timpul a trecut și, tocmai pentru a fi confirmat acel blestem al dezunirii, tocmai când soluția tutelară ar fi fost solidaritatea tuturor românilor, alt trăznet a căzut, la 2 iunie 1997, pe capul fraților bucovineni: Tratatul cu Ucraina. Înscriindu-se printre concesiile făcute deseori în istorie celor potrivnici viitorului nostru național, acest tratat, al doilea Cernobâl pentru ei, încheiat fără mandatul poporului român, a dobândit, într-o zi de doliu național, sensul sintagmei: "Funebră festivitate!"

Uitând că "România Mare", o spune atât de convingător mareșalul Ion Antonescu, "este o consecință a drepturilor noastre, iar nu improvizația unor ambițioși", în numele unor sacrificii istorice, un Guvern, care a adus atâta sărăcie și umilință, căutând să facă o deosebită plăcere Ucrainei, apuctat de delir, preocupat doar de "ce va zice Europa", cea care ne-a întors de atâtea ori spatele, căreia nu îi pasă pur și simplu de noi, a dobândit încă o victorie împotriva românilor. Astfel, marele vis a mai fost o dată spulberat de cei sortiți pieirii și uității, renegați de istorie, contribuind la ruperea în două a țării, a poporului, a limbii, a imnului și tricolorului.

Peste toate viforurile și devălmășiile, însă, un gând dăinuie întru biruința principiului național, puternic și dătător de speranțe celor cu credința în Dumnezeul străbunilor și în porunca istoriei: o viitoare lumină. Ca și sora Basarabie, Bucovina, trecută prin foc și prin sabie, trădată mereu, deocamdată rămâne acea lacrimă a neamului meu.

Vă mulțumesc.

(Aplauze ale deputaților din Grupul parlamentar PUNR.)

 
Petru Bejinariu - evocarea personalității lui Ion Nistor, istoricul ideii și unității naționale;

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Domnul deputat Petru Bejinariu, se prgătește domnul deputat Nicolae Leonăchescu.

 

Domnul Petru Bejinariu:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

Intitulez declarația mea: "Ion Nistor, istoricul ideii și unității naționale". La 35 de ani de la moartea lui Ion Nistor, unul din cei mai mari istorici români, tribun al Marii Uniri de la 1918, la 79 de ani de la revenirea Bucovinei la România și la 6 luni de la trecerea definitivă a nordului Bucovinei și altor teritorii românești, prin voința actualei puteri, între granițe străine, la Ucraina, este obligație și prilej pentru noi de a evoca personalitatea acestui mare cărturar și om politic și în Camera Deputaților.

În familia de țărani Ilie și Maria Nistor din puțin întrecutul sat Bivolărie, comuna Vicovul de Sus, Districtul Rădăuți, la 17 august 1876, s-a născut Ion Nistor. Urmează 2 ani școala primară în satul natal și apoi o continuă, în limba germană, în orașul Rădăuți. Între anii 1889-1897, urmează cursurile Liceului "Eudoxiu Hurmuzache", atunci liceu german, dobândind un mare interes și dragoste pentru trecutul românilor bucovineni. După ce a susținut examenul de bacalaureat, este admis ca student la Facultatea de filosofie a Universității Cernăuți. A activat o perioadă ca profesor suplinitor la Cernăuți, iar în anii 1904-1907 a fost profesor secundar la Liceul clasic din Suceava, timp în care a început să editeze, împreună cu George Tofan și Victor Moraru, Revista "Junimea literară".

La 22 martie 1909, în urma examenelor susținute, a fost promovat doctor în filosofie și litere în Aula Universității din Viena. După ce în anul 1911 a fost abilitat ca docent al universității vieneze, începe lungul drum al unei cariere deosebite a celui care a fost istoricul de marcă și omul cetății, Ion Nistor.

În octombrie 1911, își ține cursul inaugural la Universitatea din Cernăuți, cu tema: "Locul românilor în istoria sud-est europeană", temă care avea să fie emblematică pentru carierea sa și care l-a determinat pe Lucian Blaga să-l clasifice între "istoricii ideii și unității naționale".

Membru al conducerii Societății pentru cultura și literatura română în Bucovina din 1913, profesor la Universitatea din Cernăuți din 1914 și membru corespondent al Academiei române din același an, Ion Nistor s-a stabilit la București și a fost ales președinte al Comitetului refugiaților bucovineni. Mai menționez că în 1916, cu ocazia primirii sale ca membru titular al Academiei române, a evocat un capitol din viața culturală a românilor din Bucovina, cu un răspuns din partea lui Nicolae Iorga și, tot în același an, a publicat "Istoria Bisericii din Bucovina și rostul ei național-cultural în viața românilor bucovineni".

În perioada 1919-1939, în plan politic și public, a avut responsabilități dintre cele mai diverse. Vreau să luăm seamă că a fost ministru al Bucovinei în Guvernul condus de Ion I.C. Brătianu în 1922-26; senator de drept, între 1928-1933; ministru secretar de stat pentru minorități etnice în 1933; ministru al muncii în Guvernul condus de Gheorghe Tătărăscu; ministru al cultelor și artelor în Cabinetul Gheorghe Tătărăscu.

În toată această perioadă dintre cele două războaie mondiale, profesorul și rectorul universității cernăuțene a editat volumul "Corespondență diplomatică și rapoarte consulare austriece", în colecția Hurmuzachi, a editat Revista "Junimea literară", a publicat "Istoria Basarabiei", a susținut Buletinul "Codrul Cozminului". Dar cea mai reprezentativă lucrare este "Problema ucrainiană în lumina istoriei", iar Societatea pentru literatura și cultura română în Bucovina publică o nouă ediție, care va fi lansată luna aceasta la Cernăuți, Rădăuți și Botoșani. La moartea marelui istoric, în noiembrie 1962, autorul lucrării "Istoria Bucovinei", lucrare rămasă până în 1991 în manuscris, definitivase și lucrarea de sinteză "Istoria României", care este în manuscris.

"Ion Nistor, profesorul și istoricul care a stat întreaga lui viață în slujba istoriei și a cauzei naționale - spune istoricul de Iași Toderașcu - s-a identificat nu numai cu destinul dramatic al provinciei sale: Bucovina istorică, ci al tuturor românilor, fiind istoricul tuturor românilor, din Galiția în Tessalia și de la Nistru până la Tisa."

Vă mulțumesc.

 
Nicolae Leonăchescu - constatări privind onorarea promisiunilor electorale de către actuala Putere la un an de guvernare;

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Domnul deputat Nicolae Leonăchescu, se pregătește domnul deputat Nicolae Ionescu. Este aici? Da.

 

Domnul Nicolae Leonăchescu:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Onorat auditoriu,

S-a împlinit un an de când actuala putere se străduie să onoreze promisiunile electorale și nu reușește, spre disperarea celor mulți, înșelați în speranțele lor. Constatăm că modelul de reformă pe care l-au promovat liderii arcului guvernamental nu dă roadele prognozate.

În acest timp, s-a apelat constant, inclusiv cu ocazia ultimelor moțiuni simple dezbătute în Camera Deputaților, la eterna scuză că la preluarea puterii au găsit o situație neașteptată, diferită de imaginea pe care o aveau, că au beneficiat de o "grea moștenire". Scuza aceasta, acum, acuză!

Neavând capacitatea și instrumentele necesare radiografierii exacte a realității, cei care au preluat conducerea țării la 3 noiembrie 1996 au pornit de la premise inexacte și au elaborat programe sau contracte sortite eșecului. Intrând de la început în galeria oglinzilor strâmbe, departe de procesele socio-umane reale, oamenii actualei puteri au elaborat modele nerealiste, care nu s-au putut susține. Modelul de reformă, atât cât a existat, nu avea cum să reușească, pornind greșit din start și fără calarea continuă pe realitate.

Jocul nu mai poate continua prin operații conjuncturale, de un mimetism tragic, sau prin demisii, dovezi ale eșecului. Trezirea din vis și din beția succesului electoral trebuie însoțită de o analiză lucidă a proceselor economice și sociale, spre a le pune sub control, dacă această putere mai poate efectua o asemenea prestație. Noi ne îndoim că mai are timpul necesar, din moment ce investiția de speranță a alegătorului a fost irosită cu o incredibilă ușurință.

Vă mulțumesc.

 
Nicolae Ionescu - evocarea personalității lui Nicolae Bălcescu;

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Domnul deputat Nicolae Ionescu, se pregătește domnul deputat Nicolae Popa. A venit? Nu a venit. Domnul deputat Ionel Marineci a venit? Nu a venit, deci renunță și dânsul. Domnul deputat Anghel Stanciu o să urmeze. Vă rog!

 

Domnul Nicolae Ionescu:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

În penultima zi a acestei săptămâni, adică sâmbătă, 28 noiembrie a.c., se vor împlini 145 de ani de la dispariția marelui fiu al neamului nostru, Nicolae Bălcescu, revoluționar pașoptist de primă mărime, istoric și gânditor social-democrat de talie europeană. Descendent dintr-o străveche familie de pe Valea Topologului, care își spunea din moși-strămoși doar "ot Bălcescu", Nicolae s-a născut la București, la 29 mai 1819. Numele său a fost predestinat să intre în istoria României ca un simbol al patriotismului înflăcărat, al devotamentului până la jertfa supremă pentru cauza celor mulți, al progresului național și social al țării. El a rămas pentru urmași figura cea mai luminoasă a timpului, un autentic luceafăr al luptei pentru adevăr, pentru dreptate și libertate socială și națională.

Evenimentele care l-au așezat pentru totdeauna pe Bălcescu în galeria nemuritoare a marilor bărbați ai românilor și ai Europei au fost strâns legate de revoluția pașoptistă. A fost membru fondator al Societății secrete "Frăția" și s-a aflat pe baricadele revoluției din Paris. Reîntors în țară, s-a încadrat cu trup și suflet în mișcarea revoluționară românească. A fost în fruntea alcătuitorilor Proclamației de la Islaz. A stăruit cu toată energia să se înscrie în acel document art. 13, prin care țăranii trebuia să devină liberi și proprietari. Organizează lupta revoluționară în Prahova și se numără printre militanții pe care poporul îi numește în Guvernul provizoriu. În momentele de criză, când revoluția primește lovituri grele, Bălcescu s-a aflat alături de popor, în care avea o nemărginită încredere. Și, cu el, salvează de două ori Guvernul provizoriu.

Mai mult decât oricare om politic de la 1848, a conceput revoluția ca pe un fenomen general românesc: o singură revoluție pe toate meleagurile românești, unică în spațiu și în timp, unitară prin programe și scopuri, prin căi de manifestare și idealuri de îndeplinit. Mai mult decât oricare fruntaș al revoluției, Bălcescu a înțeles că mișcarea pașoptistă din spațiul românesc se apără cu armele și că pentru triumful ei nici un sacrificiu nu e prea mare. Din acest punct de vedere, au rămas celebre și pe deplin actuale cuvintele sale "În zadar veți îngenunchia și vă veți ruga pe la porțile împăraților, pe la ușile miniștrilor lor! Ei nu vă vor da nimic, că nici nu vor, nici pot! Fiți gata, dar, a lua voi, fiindcă împărații, domnii și bogații pământului nu dau, fără numai ceea ce smulg popoarele!"

Bălcescu a fost nu doar un revoluționar pașoptist de excepție, ci și un mare vizionar. O dovadă în acest sens o constituie concepția sa privind lupta pentru înfăptuirea "unei revoluții viitoare", în timpul căreia să se realizeze reformele sociale și naționale înscrise în programele mișcării din anii 1848-1849. "Odată înfăptuită revoluția de la 1848 - scria istoricul și omul politic pașoptist - ne mai rămân de făcut două revoluții: o revoluție pentru unitatea națională și, mai târziu, pentru independență națională, ca în felul acesta națiunea să reintre în posesia deplină a drepturilor sale naționale."

Chiar și în pragul morții - a decedat în Italia, la Palermo, la 29 noiembrie 1852 - el a avut tăria, capacitata și viziunea să ne transmită următorul mesaj: "Va veni ziua fericită, ziua izbânzii, când omenirea întreagă se va scula spre a sfâșia acel văl și dușmanii tăi se vor împietri la vederea chipului tău de lumină; atunci nu va mai fi nici rob, nici nație roabă, nici om stăpân pe altul, nici popor stăpân pe altul, ci domnia Dreptății și Frăției... Atunci toți românii vor fi unul, liberi și frați."

Viața, activitatea și opera lui Nicolae Bălcescu au fost păstrunse de un cald patriotism. Tot ceea ce a făcut, întreaga sa lucrare au fost închinate binelui poporului său și fericirii patriei. Pe lespedea de mormânt de la Palermo, cei ce l-au apreciat, l-au prețuit și l-au cinstit, au dispus să se sape următoarea inscripție: "Și cel din urmă vis al meu va fi încă un imn închinat ție, țara mea mult dragă!"

Acum, la împlinirea a 145 de ani de la intrarea în neființă a Bălcescului, se cuvine să-i preamărim numele, să-i elogiem faptele și să-i cinstim memoria.

Vă mulțumesc.

 
Anghel Stanciu - pledoarie pentru construcția unui spital de urgență la Iași.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Domnul deputat Anghel Stanciu, care încheie lista de intervenții de astăzi. Vă rog!

 

Domnul Anghel Stanciu:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Se împlinesc aproape 2 ani de când încerc să conving, pe diferite căi, guvernanții de ieri și cei de azi că în Moldova, respectiv, în Iași, se impune construcția unui spital de urgență. Rezulatul? O groapă de câțiva metri adâncime, un picuț de apă din ploi și zăpezi și, ocazional, câteva broaște electorale. Cauza? Clasica vorbă, de acum, a lui Vodă Ciumara, ministru de stat, ministrul de finanțe: Nu sunt bani!

Și noi, "sârmele" de ieri, milioanele de voturi cederiste de azi, recoltate cu grebla promisiunilor electorale din Moldova, repetăm înțelegători, până la fascinație: Nu sunt bani! Nu sunt bani pentru spitalul de urgență al Moldovei, nu sunt bani pentru modernizarea aeroportului, nu sunt bani pentru aproape toate investițiile moldave!

Dar sunt bani, și nu puțini, pentru terminarea celei mai mari și mai moderne pușcării de lux din estul Europei! 60 de miliarde de lei ar mai fi necesare pentru ca "hoții dă București" să aibă condiții decente, civilizate și să nu li se mai atrofieze unele organe, asemeni unui anume Dănuț Udilă: televizoare color, în celule de maximum 6 paturi; policlinică ultradotată; hrană științific determinată! Pentru cei circa 2 mii de "hoți dă București", viitori locatari ai pușcăriei de lux din Rahova!

Pentru cinstiții moldoveni, tavane zburătoare, în sălile de reanimare ale Spitalului de urgență din Iași, prăbușite peste bolnavi! Pentru că, nu-i așa? nu sunt bani!

Este drept? Este corect? Este cinstit, stimați colegi? Ca prin gestionarea sărăciei existente, să se găsească bani pentru o pușcărie de lux, unică în Europa de est, în care, prin condițiile create, repetăm: televiziune, presă, policlinică, hrană științifică, cameră intimă să se trăiască mai bine ca acasă? Iar pentru un spital de urgență ce deservește întreaga Moldovă să nu se găsească de circa 1 an nici un leu?

Oare să nu merite cinstiții de moldoveni, ce înclinară balanța puterii spre actualii miniștri, cât cei 2 mii de "hoți dă București"? Noi credem că da!

Și, drept urmare, adresăm respectuos rugămintea tuturor colegilor, dar, în special, deputaților moldoveni să stopăm prin unirea votului nostru această clară sfidare a bunului simț și a Moldovei! Bani pentru pușcărie de lux bucureșteană, da! Bani pentru spitalul de urgență moldav, ba!

În consecință, să impunem în bugetul de stat pe 1998 transferarea banilor de la pușcăria de lux din București la Spitalul de urgență din Iași, asigurându-i pe viitori "hoți dă lux dă București" că în pensioanele moldave sunt suficiente locuri. Este drept, fără TV color, fără cameră intimă, fără policlinică modernă, fără hrană științific determinată, dar cu ceea ce-i trebuie unui local adecvat, unei pușcării moderne.

Câți dintre noi însă avem ce se vrea pentru hoții de București? Dorește cineva să ne facă pe toți hoți? Vă mulțumim.

 
 

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Cu această intervenție a luat sfârșit prima parte a programului nostru. O să-i chem și pe ceilalți colegi care mai sunt pe la grupuri să vină în sală, ca să putem intra în programul normal.

Pauză

 
   

Postal address: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, Bucharest, Romania saturday, 24 august 2019, 10:33
Telephone: +40213160300, +40214141111
E-mail: webmaster@cdep.ro