Leonida Lari-Iorga
Leonida Lari-Iorga
Sittings of the Chamber of Deputies of November 25, 1997
Abstract of the sittings
Full-text of the sittings

Parliamentary debates
Calendar
- Chamber of Deputies:
2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003 2002
2001 2000 1999
1998 1997 1996
Query debates
for legislature: 2016-present
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996

Meetings broadcast

format Real Media
Video archive:2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003
You are here: Home page > Parliamentary Business > Debates > Calendar 1997 > 25-11-1997 Printable version

Sittings of the Chamber of Deputies of November 25, 1997

  1. Intervenții ale domnilor deputați:
  1.9 Leonida Lari Iorga - comentariu pe marginea vizitei delegației Parlamentului din Ucraina;

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Doamna deputată Leonida Lari, care a venit între timp, se pregătește domnul deputat Lazăr Lădariu.

Doamna Leonida Lari Iorga:

Stimați colegi,

Recent, parlamentarii români din Senat și Camera Deputaților au primit o delegație a Parlamentului din Ucraina. Nu sunt sigură că ucrainienii știau că au venit în România chiar în zilele omagierii Unirii din 1918 a Bucovinei cu patria mamă, dar sunt absolut sigură că românii noștri știau prea bine în ce perioadă i-au invitat.

Am participat la discuțiile cu partea ucrainiană în Camera Deputaților. Totul era bine și mai bine, până în momentul când capii delegației ucrainiene au început a emite niște pretenții exagerate. Au pretins, de exemplu, că la numărul de școli românești în 1998, din sutele câte au fost, să respectăm și noi proporția cuvenită: că, vedeți dumneavoastră, ucrainienii de rând nu pricep de ce în România sunt mai puține școli ucrainești... Păi, bine, stimaților domni, le-am zis, să stăm strâmb și să judecăm drept, până în 1940, sudul Basarabiei, nordul Bucovinei, Ținutul Herța au fost pământuri românești, este firesc ca și școlile românești să fie mai multe. Apoi, mai trebuie să luăm în calcul că între populația românească, de peste un milion jumătate, câtă a mai rămas în urma diabolicei colonizări efectuate de URSS, și populația ucrainiană, de numai 65 de mii, în urma unei migrații simple, e o deosebire ca între cer și pământ, nu există grade de comparare!

Dar ucrainienii nu se domoleau, pretinzând câte în lună și în stele! Și, toate acestea, făcându-se a uita că deputați din Rada ucrainiană au călcat tricolorul în picioare, că se închid școlile românești una după alta, că sunt profanate mormintele românilor, că sunt neglijate sărbătorile istorice și culturale ce țin de domnitorul Ștefan cel Mare, de scriitorii români din zona respectivă, că sunt respinse delegațiile din România, lucruri foarte grave, care fac tratatul între România și Ucraina pe deplin atacabil.

Însă ceea ce m-a mirat la aceste discuții e faptul că românii din grupul nostru nu au încercat, cel puțin, să pareze, să răspundă onorabil pledoariilor burdușite de pretenții ale ucrainienilor, astfel apărând cât de cât interesele chinuiților români din Bucovina. Și, fără voie, mi-am zis: dacă la fel s-au purtat discuțiile în privința celui mai rușinos tratat pentru România, acela cu Ucraina, atunci e limpede de ce străinii se obrăznicesc într-un asemenea hal! Această ofensivă a ucrainienilor, care știu că pământurile acaparate nu le aparțin de drept, și defensiva românilor, care știu foarte bine că sunt pământurile strămoșilor lor, mă duce la un gând înfiorător: dar, poate, cei care ne fac politica externă nu au strămoși români, de al căror sânge mustesc pământurile Bucovinei!

Și, aici, vreau să compar două atitudini: a românilor din centrul țării și a românilor de la marginile ei, pentru a ne convinge unde a rămas nestinsă flacăra românismului! Românii din centrul țării, în anul 1997, au declarat că hotarele între România și Ucraina sunt inviolabile, acum și pe viitor, și au consemnat aceasta în Tratatul cu Ucraina, în condiții de pace, nesiliți de nimeni! Iar românii de la marginile țării, în 1991, în condiții vitrege, printre tancuri și mitraliere, au dat în scris lumii un text demn și respectuos față de istoria românilor, e vorba despre Declarația de independență a Republicii Moldova din 28 iunie 1991. Esența acestui document constă în faptul că Sovietul Suprem al URSS nu a avut dreptul să formeze state unionale pe teritoriul Basarabiei și al Bucovinei, fără consultarea populației din Basarabia, Nordul Bucovinei și Ținutul Herța, ocupate prin forță la 28 iunie 1940, precum și a celei din Transnistria, ocupată în 1924, că în felul acesta și-a încălcat prerogativele constituționale!

Nu voiesc să operez cu invective de genul trădători, vânzători de țară, la adresa unor politicieni din centrul țării, dar că o vânzare de țară tot se face, se vede și cu ochiul liber! Și, de asemenea, este lesne de văzut că o anumită tagmă a politicienilor de la București se comportă ca acei ciocoi de pe vremea turcilor sau fanarioților, cuprinzând cu privirea și înțelegerea doar curtea lor și nu întinderile țării. Și când te gândești că bieții copii din Basarabia și Bucovina nu au cărți și încălțări să umble la școală, iar cei din Ardeal nu au școli unde să învețe românește!

Ce facem, doamnelor și domnilor? În acest mod pregătim viitorul țării românești? Vedeți bine, din prea multe interese meschine și cedări nelalocul lor, să nu ajungem ca forma să nu se mai potrivească conținutului! Adică, sub numele de "români" să se ascundă niștre străini, porniți a împărți aceste teritorii neamurilor din jur!

Mulțumesc.

(Aplauze ale deputaților din opoziție.)

Postal address: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, Bucharest, Romania sunday, 25 august 2019, 19:10
Telephone: +40213160300, +40214141111
E-mail: webmaster@cdep.ro