Nicolae Ionescu
Nicolae Ionescu
Sittings of the Chamber of Deputies of November 25, 1997
Abstract of the sittings
Full-text of the sittings

Parliamentary debates
Calendar
- Chamber of Deputies:
2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003 2002
2001 2000 1999
1998 1997 1996
Query debates
for legislature: 2016-present
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996

Meetings broadcast

format Real Media
Video archive:2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003
You are here: Home page > Parliamentary Business > Debates > Calendar 1997 > 25-11-1997 Printable version

Sittings of the Chamber of Deputies of November 25, 1997

  1. Intervenții ale domnilor deputați:
  1.13 Nicolae Ionescu - evocarea personalității lui Nicolae Bălcescu;

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Domnul deputat Nicolae Ionescu, se pregătește domnul deputat Nicolae Popa. A venit? Nu a venit. Domnul deputat Ionel Marineci a venit? Nu a venit, deci renunță și dânsul. Domnul deputat Anghel Stanciu o să urmeze. Vă rog!

Domnul Nicolae Ionescu:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

În penultima zi a acestei săptămâni, adică sâmbătă, 28 noiembrie a.c., se vor împlini 145 de ani de la dispariția marelui fiu al neamului nostru, Nicolae Bălcescu, revoluționar pașoptist de primă mărime, istoric și gânditor social-democrat de talie europeană. Descendent dintr-o străveche familie de pe Valea Topologului, care își spunea din moși-strămoși doar "ot Bălcescu", Nicolae s-a născut la București, la 29 mai 1819. Numele său a fost predestinat să intre în istoria României ca un simbol al patriotismului înflăcărat, al devotamentului până la jertfa supremă pentru cauza celor mulți, al progresului național și social al țării. El a rămas pentru urmași figura cea mai luminoasă a timpului, un autentic luceafăr al luptei pentru adevăr, pentru dreptate și libertate socială și națională.

Evenimentele care l-au așezat pentru totdeauna pe Bălcescu în galeria nemuritoare a marilor bărbați ai românilor și ai Europei au fost strâns legate de revoluția pașoptistă. A fost membru fondator al Societății secrete "Frăția" și s-a aflat pe baricadele revoluției din Paris. Reîntors în țară, s-a încadrat cu trup și suflet în mișcarea revoluționară românească. A fost în fruntea alcătuitorilor Proclamației de la Islaz. A stăruit cu toată energia să se înscrie în acel document art. 13, prin care țăranii trebuia să devină liberi și proprietari. Organizează lupta revoluționară în Prahova și se numără printre militanții pe care poporul îi numește în Guvernul provizoriu. În momentele de criză, când revoluția primește lovituri grele, Bălcescu s-a aflat alături de popor, în care avea o nemărginită încredere. Și, cu el, salvează de două ori Guvernul provizoriu.

Mai mult decât oricare om politic de la 1848, a conceput revoluția ca pe un fenomen general românesc: o singură revoluție pe toate meleagurile românești, unică în spațiu și în timp, unitară prin programe și scopuri, prin căi de manifestare și idealuri de îndeplinit. Mai mult decât oricare fruntaș al revoluției, Bălcescu a înțeles că mișcarea pașoptistă din spațiul românesc se apără cu armele și că pentru triumful ei nici un sacrificiu nu e prea mare. Din acest punct de vedere, au rămas celebre și pe deplin actuale cuvintele sale "În zadar veți îngenunchia și vă veți ruga pe la porțile împăraților, pe la ușile miniștrilor lor! Ei nu vă vor da nimic, că nici nu vor, nici pot! Fiți gata, dar, a lua voi, fiindcă împărații, domnii și bogații pământului nu dau, fără numai ceea ce smulg popoarele!"

Bălcescu a fost nu doar un revoluționar pașoptist de excepție, ci și un mare vizionar. O dovadă în acest sens o constituie concepția sa privind lupta pentru înfăptuirea "unei revoluții viitoare", în timpul căreia să se realizeze reformele sociale și naționale înscrise în programele mișcării din anii 1848-1849. "Odată înfăptuită revoluția de la 1848 - scria istoricul și omul politic pașoptist - ne mai rămân de făcut două revoluții: o revoluție pentru unitatea națională și, mai târziu, pentru independență națională, ca în felul acesta națiunea să reintre în posesia deplină a drepturilor sale naționale."

Chiar și în pragul morții - a decedat în Italia, la Palermo, la 29 noiembrie 1852 - el a avut tăria, capacitata și viziunea să ne transmită următorul mesaj: "Va veni ziua fericită, ziua izbânzii, când omenirea întreagă se va scula spre a sfâșia acel văl și dușmanii tăi se vor împietri la vederea chipului tău de lumină; atunci nu va mai fi nici rob, nici nație roabă, nici om stăpân pe altul, nici popor stăpân pe altul, ci domnia Dreptății și Frăției... Atunci toți românii vor fi unul, liberi și frați."

Viața, activitatea și opera lui Nicolae Bălcescu au fost păstrunse de un cald patriotism. Tot ceea ce a făcut, întreaga sa lucrare au fost închinate binelui poporului său și fericirii patriei. Pe lespedea de mormânt de la Palermo, cei ce l-au apreciat, l-au prețuit și l-au cinstit, au dispus să se sape următoarea inscripție: "Și cel din urmă vis al meu va fi încă un imn închinat ție, țara mea mult dragă!"

Acum, la împlinirea a 145 de ani de la intrarea în neființă a Bălcescului, se cuvine să-i preamărim numele, să-i elogiem faptele și să-i cinstim memoria.

Vă mulțumesc.

Postal address: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, Bucharest, Romania sunday, 18 august 2019, 4:09
Telephone: +40213160300, +40214141111
E-mail: webmaster@cdep.ro