Plen
Ședința Camerei Deputaților din 22 septembrie 1998
Sumarul ședinței
Stenograma completă

Dezbateri parlamentare
Calendarul ședințelor
- Camerei Deputaților:
2020 2019 2018
2017 2016 2015
2014 2013 2012
2011 2010 2009
2008 2007 2006
2005 2004 2003
2002 2001 2000
1999 1998 1997
1996
Interoghează dezbaterile
din legislatura: 2016-prezent
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996
Monitorul Oficial
Partea a II-a:2020 2019 2018
2017 2016 2015
2014 2013 2012
2011 2010 2009
2008 2007 2006
2005 2004 2003
2002

Transmisii video

format Real Media
Ultimele ședințe (fără stenograme încărcate):
03-04-2020
02-04-2020
Arhiva video:2020 2019 2018
2017 2016 2015
2014 2013 2012
2011 2010 2009
2008 2007 2006
2005 2004 2003
Pentru a vizualiza înregistrările video trebuie să instalați programul Real Player
Sunteți în secțiunea: Prima pagină > Proceduri parlamentare > Dezbateri > Calendar 1998 > 22-09-1998 Versiunea pentru printare

Ședința Camerei Deputaților din 22 septembrie 1998

  1. Intervenții ale domnilor deputați:

 

Ședința a început la ora 8,40.

Lucrările au fost conduse de doamna Paula Ivănescu, vicepreședintă a Camerei Deputaților, asistată de domnul Kovacs Csaba Tiberiu, secretar.

 
 

Doamna Paula Ivănescu:

Potrivit pogramului anunțat, urmează cele 50 de minute pentru diversele intervenții ale domnilor deputați.

 
Marian Sârbu - critici la adresa unor demersuri ale președintelui Emil Constantinescu;

Bucurându-ne de o prezență atât de masivă a presei... (râsete), cred că vom avea un mare succes și dau cuvântul domnului deputat Marian Sârbu, Grupul parlamentar al PDSR. Se pregătește domnul Alexandru Lăpușan, dacă este în sală? Nu este. Atunci, de la Grupul parlamentar al PRM, domnul Ilie Neacșu. Dar a venit domnul Lăpușan.

Aveți cuvântul, domnule deputat.

 

Domnul Marian Sârbu:

Mulțumesc, doamnă președintă.

Stimați colegi,

Relatările din presă ale unor parlamentari PNȚCD, prezenți la Cotroceni, la întâlnirea cu șeful statului de săptămâna trecută sunt de natură să arate încă o dată faptul că ne aflăm în fața unei posibile disoluții totale a autorității statului român. Criza economică profundă, sărăcia care micșorează drastic accesul multor concetățeni de ai noștri la unele drepturi fundamentale ca dreptul la muncă, dreptul la o locuință, la educație sau la sănătate, incapacitatea evidentă de implementare chiar a propriilor programe de reformă (acelea câte sunt sau atâtea câte sunt), toate acestea nu par a fi preocupările centrale ale mai marilor zilei în general, iar ale instituției prezidențiale, cu atât mai puțin.

Parafrazând Scrisoarea lui Neacșu din Câmpulung către fiul său Teodosie, întâlnirea de la Cotroceni poate fi sintetizată în: "Indicațiile domnului Emil Constantinescu, președintele României, către fiii săi, parlamentarii PNȚCD." Care fii au aflat de la domnul președinte că: "În timp ce țărăniștii se luptă între ei pentru a căpăta posturi de șefuleți în administrație, democrații din PD știu să facă afaceri." Șeful statutului constată, totodată, că PNȚCD este perceput ca un partid corupt, datorită eforturilor proprii ale țărăniștilor de a se ataca între ei, în loc să îi identifice pe autorii marilor afaceri de corupție din anii anteriori.

Și pentru că incitarea țărăniștilor împotriva membrilor PD nu i s-a părut suficientă, domnul președinte a atras atenția în mod insistent asupra faptului că: "Dușmanii PNȚCD sunt PDSR și PRM" și, prin urmare, atacurile țărăniștilor trebuie să se concentreze pe partidele din opoziție.

Iată, deci, că într-o perioadă în care justiția este acuzată de ineficiență chiar de cel mai autorizat membru al Guvernului, când exemplele existenței unor structuri pentru apărarea unor oculte interese de grup paralele cu statul se înmulțesc pe zi ce trece, când grupuri extremiste din UDMR solicită fățiș diferite forme de autonomie și dau trimestrial câte un ultimatum actualei puteri, domnul Emil Constantinescu nu găsește altceva mai bun de făcut decât să învrăjbească între ele partidele politice. Dacă putem trece peste aspectele legate de limbaj, punându-le pe seama enervării prezidențiale (pentru că, vorba aceea: "Om sunt și nimic din ceea ce-i omenesc nu-mi este străin"..., dicton care, în ultimele zile, se verifică la scară planetară), și chiar dacă termenii utilizați amintesc mai degrabă de lupta de clasă decât se spiritul european bazat pe toleranță și coeziune socială, nu putem în nici un caz ignora aspectele de fond ale demersului prezidențial.

Mai întâi, pentru că din punctul de vedere al vieții politice interne președintele încalcă în mod evident Constituția. O Constituție care îi conferă rolul de mediator și nu de incitator. Deși șeful statului trebuie să fie un factor de echilibru, după demersurile din ultima perioadă, și nu numai, privit prin prisme diferite, domnul Emil Constantinescu este, pe de o parte, mai degrabă un mediator între republică și monarhie, decât un mediator între instituțiile statului instaurate după 1989. Iar, pe de altă parte, seamănă mai degrabă cu un Sari Berisha aflat încă la putere, decât cu un președinte al tuturor românilor. Pe plan intern, deci, aprecierile președintelui nu fac altceva decât să adauge încă un pahar de venin într-o atmosferă în care ura, discordia, intoleranța și suspiciunea s-au instalat trepat, dar sigur, după alegerile din 1996.

Ce pot aduce, însă, în plan extern asemenea gesturi și cuvinte? Nimic altceva decât încă un argument pentru descrieri asemeni celei din cotidianul francez "Le Point", care sintetizează situația din România astfel: "Instabilitate economică și politică, delapidări, piață neagră. Campania anticorupție, demarată în trombă la începutul anului 1997, provoacă astăzi râsul tuturor".

Prin astfel de demersuri, șeful statului pune în pericol, în fond, singurul criteriu de convergență pe care România îl îndeplinește în acest moment pe drumul integrării europene - acela al democrației. Îndeplinirea acestui criteriu a fost dovedită mai ales prin transferul pașnic, democratic al puterii, în noiembrie 1996. De atunci, România nu numai că s-a îndepărtat de îndeplinirea criteriilor de convergență de natură economică sau instituțională, dar începe să fie privită cu îndoială și în ceea ce privește standardele democratice.

Și cum șeful statului este preocupat mai mult de punerea la colț a opoziției, nu este de mirare de ce exemplele de slăbire a autorității statului român apar la tot pasul. Nu-i de mirare că apar cazuri ca cel al lui Sabin Gherman, care a cerut în mod iresponsabil secesiunea Transilvaniei, nu-i de mirare că UDMR a primit acceptul aliaților pentru modificarea Legi învățământului după cum a dorit. După cum nu-i de mirare că în județele Harghita și Covasna nici măcar Ministerul de Interne nu mai are autoritate, așa după cum recunoaște însuși ministrul de resort.

Ei bine, în tot acest context, se pune întrebarea firească: În afară de necazurile pe care i le provoacă opoziția, care ar fi preocupările actuale ale domnului președinte? Veți spune, probabil, că principala preocupare o constituie analiza serioasă și responsabilă a cauzelor pentru care România se află într-o criză economică și socială fără precedent. Sau faptul că nivelul de trai a scăzut în ultimii 2 ani cu 30-35% și continuă să scadă. Sau că nici o promisiune din campania electorală nu a fost onorată și că toate acestea urmează să facă obiectul unui bilanț pe care ar urma să-l prezinte în fața națiunii.

Ei bine, nu! Domnul Constantinescu este preocupat mai întâi de activitatea țărăniștilor în Parlament, caracterizată de absenteism și discursuri necontrolate.

Și apoi, de faptul că Victor Ciorbea a acționat ca un frustrat, iar oamenii frustrați "sunt foarte periculoși." "Regret că am susținut un om care, cât a fost în funcție, nu a știut să dea cu pumnul în masă și acum se plânge ca o babă", spune domnul președinte. Și aici, chiar cred că are dreptate. Din nefericire însă, această extrem de îngustă sferă de preocupări îl împiedică pe domnul Constantinescu să observe că, în timp ce "baba" Ciorbea plânge, țara arde, iar celelalte babe, evident, se piaptănă!

Vă mulțumesc.

(Aplauze.)

 
 

Doamna Paula Ivănescu:

Și eu vă mulțumesc.

Am să îi rog pe domnii deputați să se limiteze la timpul de 3-4 minute, ca să poată să vorbească toată lumea.

 
Alexandru Lăpușan - relatarea unor fapte care aduc atingere unor prevederi constituționale care definesc statul român;

Are cuvântul domnul deputat Alexandru Lăpușan, se pregătește domnul deputat Ilie Neacșu.

 

Domnul Alexandru Lăpușan:

Mulțumesc, doamnă președintă.

În timp ce Guvernul româno-maghiar se pregătește de o remaniere menită să pareze o eventuală moțiune de cenzură, pregătind, astfel, o altă imagine - tot falsă! - pentru a-și mări șansele în alegerile din București, frâiele guvernării sunt evident scăpate de sub control, viața economică este într-o derivă totală, standardul de viață este în cădere liberă, iar cotația externă a României este în măsură să ne îngrijoreze serios.

Participant la guvernare, partidul maghiar nu mai găsește explicații și nu poate scăpa de răspunderea neputinciosului coparticipant cu acte în regulă la prăbușirea economică și scăderea nivelului de trai, inclusiv al celui de etnie maghiară. Nemulțumirile ungurului de rând și ale celui mai înstărit trebuie potolite măcar cu o universitate maghiară.

Și aceasta, pe fondul constant al manifestărilor de tipul celor de la Cernat și Miercurea Nirajului, unde persoane fără drepturi în România nu cu mult timp în urmă afirmă că: "Fără federalizarea Ardealului, nu se poate vorbi despre autonomie pentru maghiarii din România."

Se înființează Asociația mondială a primarilor maghiari. Tot aici, în România!

Trei comisii analizează la Budapesta problema dublei cetățenii pentru maghiarii din afara granițelor Ungariei!

Cărți, cum ar fi cea a lui Samuel Hagminton "Ciocnirea civilizațiilor", trasează frontiera estică a civilizației occidentale prin mijlocul României!

Poate numai întâmplătoare este solicitarea, imediat după revoluție, a independenței Banatului! Poate întâmplător a apărut și Partidul Moldovenilor! Dar, oare, tot întâmplător a apărut și articolul "M-am săturat de România!" în cotidianul clujan "Monitorul de Cluj"? Autorul acestui articol, redactor eminent și apreciat al unei instituții publice, Televiziunea română Cluj, se străduiește din răsputeri să demonstreze că șansele Transilvaniei sunt condiționate de federalizarea României.

Trăim într-o țară în care se poate întâmpla orice: de la privatizarea lui alba-neagra la restrângerea drepturilor unor cetățeni și, de ce nu, la apogeul libertății prostești, în care să-ți denigrezi țara în care te-ai născut și trăiești. Deoarece ceea ce se întâmplă în Transilvania nu poate fi interpretat ca fiind acțiuni izolate, prin care, evident, se aduce atingere unor prevederi constituționale care definesc statul român, cer SRI să prezinte în Parlament, de urgență, o analiză a acestor fenomene și măsurile ce se impun pentru normalizarea situației.

Domnilor guvernanți,

Înțelegem că este greu să guvernezi, dacă nu știi, dacă nu ai cu cine și, iată că, după numai 2 ani, nu mai este nici cu ce! Încercați măcar să țineți țara aceasta întreagă!

Este toamnă, frunzele cad pe lespezile de marmură de la Ip și Treznea. Străduiți-vă, domnilor, ca în veci ele să cadă pe pământ românesc!

Vă mulțumesc.

 
 

Doamna Paula Ivănescu:

Și eu vă mulțumesc.

 
Ilie Neacșu - critici la adresa C.D.R. și a aliaților de conjunctură la aproape 2 ani de guvernare;

Are cuvântul domnul deputat Ilie Neacșu, se pregătește domnul deputat Petre Țurlea, de la PUNR.

 

Domnul Ilie Neacșu:

Doamnă președintă,

Stimați colegi,

Peste 40 de zile se împlinesc 2 ani de la victoria în alegeri a Convenției Democrate. Sărbătorit cu mare fast, succesul colegilor țărăniști și liberali nu a avut darul să aducă zâmbete pe fețele românilor. Dimpotrivă! Cetățenii României sunt martorii unei guvernări cu mentalități interbelice, indiferență la durerile și suferințele majorității covârșitoare a populației, mioapă față de toate fărădelegile care se petrec în societate, neputincioasă și incapabilă în stoparea căderii economice, dar pricepută la vânzarea pe nimic a unor mari obiective industriale sau la demolarea unor importante complexe zootehenice.

Domnilor colegi,

Acest tablou sumbru nu este inventat de cineva, ci el este opera de căpătâi a unei guvernări care pune în pericol siguranța națională a României. Scăderea potențialului economic, diminuarea capacității de luptă a armatei, slăbirea continuă a structurilor naționale de informații în urma unor presiuni din afară, cinismul premeditat demonstrat cu prisosință față de starea alarmantă de sănătate a populației, ușurința cu care sunt privite și tratate învățământul, cultura, sportul și multe alte domenii reprezintă capete de acuzare pentru o putere care nu își poate exercita mandatul, din motive pe care doar ea nu le știe.

La toate acestea, se adaugă expectativa Guvernului și a Președinției față de înmulțirea actelor antiromânești în multe zone din Ardeal, inițiate chiar de un reprezentant al coaliției, UDMR, care este interesat ca România să se prăbușească definitiv pe toate planurile.

Despre politica externă, ce am mai putea spune, după răsunătoarele eșecuri? Să îl învinovățim pe domnul Emil Constantinescu, care nu pricepe diferența dintre China și Taiwan? Sau pe Andrei Pleșu, purtătorul de cuvânt al masoneriei în Europa de Est și colaborator efemer la Ministerul de Externe al României?

Situația este tragică, domnilor colegi, și nu avem dreptul să o privim altfel decât cu realism! Compromiterea instituției puterii generează neîncredere în Parlament, în Președinție, în Guvern, în democrație în general și cetățenii țării nu pricep la ce le folosesc libertățile, în condițiile în care sărăcia și analfabetismul reapar după 50 și ceva de ani de absență; plugurile trase de boi înlocuiesc tractoarele; îmbrăcămintea de mâna a doua adusă pe valută din afară sufocă fabricile autohtone de confecții, textile și tricotaje; produsele agro-alimentare românești se strică în hambare datorită comisioanelor grase care se percep pentru importurile masive de mărfuri similare din Ungaria și din alte țări.

Despre reformă, doar vorbe. Nici un reprezentant al coaliției guvernamentale nu știe cu ce se mănâncă reforma!

Președintele țării, părăsit până și de cuviosul călugăr Vasile, se amestecă în treburile parlamentare, ale justiției, face pe incoruptibilul, dar este prins cu Assosul în traistă! În campania electorală, declara că își va da demisia dacă, după 200 de zile, nu își îndeplinește promisiunile. Au trecut 650 de zile, nu a realizat nici unul din cele 20 de puncte din Contractul cu România, totul se prăbușește în jurul său, dar demisia nu și-o dă!

Și, totuși, politica CDR și a aliaților lor de conjunctură își are și părțile ei bune. Electoratul nu avea de unde să știe de capacitatea intelectuală a celor 15 mii de specialiști țărăniști și liberali. Acum, populația e lămurită! Unicul semn de întrebare se pune doar în privința continuității în timp a acestei politici.

Nu cumva căldura și confortul cabinetelor din palatele Victoria și Cotroceni generează somnolență și puterea nu reușește să perceapă marile frământări ale celor care de abia își mai duc zilele? Și cum soluțiile "democratice" din anii 1929 și 1933 nu prea mai sunt la modă și cum o țară întreagă vede că puterea este o povară mult prea grea pentru potențialul intelectual al CDR și al amicilor săi de ocazie, cred că renunțarea degrabă și pentru o bună bucată de vreme la guvernare este cel mai onorabil și benefic gest, care ar duce ușurare și siguranță întregii societății.

Vă mulțumesc.

(Aplauze.)

 
 

Doamna Paula Ivănescu:

Și eu vă mulțumesc.

 
Petre Țurlea - câteva repere ale ofensivei U.D.M.R. împotriva instituțiilor statului român;

Are cuvântul domnul deputat Petre Țurlea, de la PUNR, se pregătește domnul deputat Nicolae Popa, de la independenți.

 

Domnul Petre Țurlea:

Doamnă președintă,

Doamnelor și domnilor,

Am să vă rog să acceptați, întrucât textul pe care vroiam să îl prezint este excesiv de mare, să folosim metoda pe care am mai folosit-o de la această tribună, și anume să predau la sfârșit textul integral doamnei stenografe, pentru a-l cuprinde în totalitate în stenograma ședinței de astăzi.

 
 

Doamna Paula Ivănescu:

Da, de acord.

 
 

Domnul Petre Țurlea:

Iată, pe scurt, câteva lucruri din ceea ce vroiam să vă prezint astăzi. În Harghita și Covasna se desfășoară, după cum ați văzut și din discuțiile prietenești, pe care le-am avut aseară, cu domnul ministru de interne, Dejeu, o tot mai puternică ofensivă împotriva instituțiilor statului român, în ansamblu, dar și a reprezentanților acestor instituții, în particular. Sunt vizate armata, poliția, jandarmeria, care, zilnic, sunt supuse unei ofensive, fiind considerate ca "reprezentând un stat străin asupritor". Formula este chiar din presa maghiară, din "Harghita Nepe". Ațâțătorii populației maghiare, cei care îndeamnă permanent la o asemenea atitudine, sunt liderii UDMR, în frunte cu parlamentarii acestui partid.

S-a ajuns chiar la asasinate. În martie 1998, un colonel de armată, român, în uniformă militară, a fost ucis la Sfântu Gheorghe, în centrul orașului, de către un maghiar. Procesul nu s-a finalizat nici astăzi.

Și un caz mai recent (i l-am adus la cunoștință și domnului Dejeu aseară, se făcea că nu știe, eu nu cred...). La 14 iulie 1998, în Piața centrală din Miercurea Ciuc, un polițist român a fost bătut de către un ungur. Citez din dosar (i-am văzut chiar dosarul cercetării, nimeni nu putea spune că nu am dreptate): "Ungurul îl înjura, i-a luat șapca de pe cap, după care i-a trântit-o înapoi. I-a smuls gradele de pe urmăr și continua să-l bruscheze." Acesta este un fragment din declarația unui martor român. Iată și ce declara un martor maghiar: "L-am observat pe numitul Istvan că îl lovește cu pumnul în abdomen pe polițist".

Când reprezentantul statului român a încercat să îl aresteze pe agresor, a apărut în piață domnul deputat Radulyi Robert, care i-a instigat împotriva polițistului pe maghiarii adunați acolo. La îndemnurile deputatului UDMR, polițistul român era gata să fie linșat. Iată ce spune în declarația sa din dosar, agresorul maghiar, Istvan Paloși Albert: "Am fost încurajat de domnul deputat Radulyi"! Apariția unor jandarmi l-a salvat de la linșaj pe polițistul român. Agresorul Paloși Istvan Albert, până în momentul acesta, nu a primit nici o pedeapsă, iar instigatorul la linșaj, domnul Radulyi Robert, se află în continuare nestingherit, chiar în incinta acestui Parlament, la temelia statului român.

Cuvântul de ordine în cele două județe, lansat de UDMR, către populația maghiară, este: "Alungați-i pe români!". Formula a apărut chiar și prin ziare.

Chiar împotriva mea, ca reprezentant al Parlamentului român, s-a dus o permanentă propagandă ostilă, de alungare din județ, în presa maghiară și prin cuvântările tuturor reprezentanților maghiari ai administrației publice locale. Un prim rezultat a fost chiar acum, de curând, pe 12 septembrie 1998, când automobilul Camerei Deputaților, în care mă aflam, staționa la unul din stopurile din centrul orașului Sfântu Gheorghe, a fost agresat. Asupra lui, un maghiar extrem de furios, sălbatic, a acționat, a dat câteva picioare, cu mare furie, în mașina Parlamentului.

Întreb pe liberii UDMR: care este următorul îndemn ce va fi adresat de ei sălbatecului din Sfântu Gheorghe? Va fi cumva scoaterea cuțitului?

Și iată un element de ultimă oră. Aseară, la tribuna Senatului României, un reprezentant al UDMR, senatorul Csapo Josef, a cerut federalizarea României. Ca reprezentant al românilor din Covasna și Harghita, primii vizați de acțiunea senatorului udemerist, cer Senatului alungarea din rândurile sale a fascistului Csapo Josef și trimiterea lui în judecată pentru atentat la statul național unitar român.

Și este și o concluzie, după părerea mea. Concluzia este că statul român, condus de actuala coaliție de guvernământ, nu își face datoria, nu își apără instituțiile și oamenii, nu își apără drepturile suverane asupra întregului teritoriu național! Și știm și de ce: actuala coaliție nu poate rămâne la guvern decât cu voturile UDMR și, de aceea, nu vrea să supere acest partid.

Așadar, partide care se afirmă a fi românești și naționale, precum PNȚCD, PNL, pun interesele lor înaintea intereselor țării. De aceea, românii din Covasna și Harghita consideră că aceste partide i-au trădat, iar pentru trădarea de neam se va găsi și pedeapsa meritată. Foarte curând!

Mulțumesc.

(Conținutul intervenției depuse la secretariatul de ședință:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor colegi,

Românii din Harghita și Covasna - pe care-i reprezint în Parlament - mi-au cerut să ridic la tribuna Camerei, din nou, problema tot mai puternicei ofensive ce se desfășoară în cele două județe împotriva instituțiilor statului român în ansamblu și a reprezentanților acestora în particular. Armata, poliția, jandarmeria sunt zilnic supuse acestei ofensive, fiind considerate ca reprezentând un stat străin asupritor. Aceeași ofensivă și împotriva școlii românești și a Bisericii Ortodoxe Române. Ațâțătorii populației maghiare, cei care îndeamnă permanent la o asemenea atitudine sunt liderii UDMR, în frunte cu paralamentarii acestui partid fascist. În schimb, justiția și administrația publică locală nu sunt atacate, deoarece majoritatea celor care lucrează în aceste instituții sunt maghiari și transpun în practică linia antistatală a UDMR.

Iată doar câteva repere, din 1998, ale acestei ofensive. Orice acțiune a armatei, poliției sau jandarmeriei, de organizare și consolidare a acestor instituții, este întâmpinată cu țipete isterice, fiind imediat etichetată ca antimaghiară. Manevrele militare psihologice din vara lui 1998 au fost cu maximă mânie înfierate de administrația locală și de către liderii UDMR. Împotriva cazărmii pentru jandarmi ce se construiește la Sfântu Gheorghe, la 6 septembrie, consiliul municipal a votat un protest ce se anunța că va fi trimis președintelui României, primului ministru și Consiliului Europei. Toți consilierii români s-au solidarizat împotriva acestui document sfidător, dar cuvântul lor nici nu a fost luat în seamă de majoritatea maghiară. Zilnic, Biserica Ortodoxă Română este atacată în presa maghiară locală, ajungându-se chiar la formule vulgare. Despre PSS Episcop Ioan Sălăjan, un foarte bun administrator și constructor, un om de înaltă cultură și mare patriot român, ziarul "Hrghita Nepe" scria că este "diavolul în sutană" și asta pentru că a consolidat ortodoxia în cele două județe, dând o speranță românilor de acolo. Împotriva școlii românești ofensiva se duce, de asemenea, consecvent, inspectoratele școlare fiind conduse de către maghiari: sunt închise secții românești ale grădinițelor, dispar clase românești, fondurile sunt repartizate discriminatoriu etc. Față de reprezentanții acestor instituții, ofițeri, soldați, polițiști, preoți, profesori, se trece, tot mai des, la o atitudine de dispreț și ură, la violență verbală și fizică.

În martie 1998, un colonel de armată, român, a fost ucis la Sfântu Gheorghe de către un maghiar, iar justiția refuză să finalizeze cazul. Președintele Organizației județene Covasna a PRM, domnul Gică Agrigoroaie, a fost bătut în stradă de către o ceată de unguri și bătăușilor nu li s-a întâmplat nimic. La 14 iulie 1998, în piața din Miercurea Ciuc, un polițist român a fost bătut de către un ungur. Unul dintre martori descrie scena: "Ungurul îl înjura, i-a luat șapca de pe cap, după care i-a trântit-o înapoi..., i-a smuls gradele de pe urmăr și continua să-l bruscheze..." Aceasta este declarația unui martor român. Iată și ce declara un martor maghiar: "L-am observat pe numitul Istvan că îl lovește cu pumnul în abdomen pe polițist." Când reprezentantul statului român a încercat să-l aresteze pe agresor, a apărut în piață domnul deputat Radulyi Robert, care i-a instigat împotriva polițistului pe maghiarii adunați. La îndemnurile deputatului UDMR, polițistul român era gata să fie linșat. Apariția unor jandarmi l-a salvat. Agresorul - Paloși Istvan Albert - nu a primit, încă, nici o pedeapsă, iar instigatorul la linșaj - Radulyi Robert - sapă nestingherit, în continuare, în Parlament și în Harghita, la temelia statului român.

Cuvântul de ordine lansat de UDMR către populația maghiară din Harghita și Covasna este: "Alungațai pe români!" Tot mai insistent, acest îndemn mă vizează și pe mine, singurul deputat român din cele două județe. Domnul Orban Arpad, președintele Consiliului județean Covasna, repetă, ca o mașinărie stricată, cu ocazia tuturor interviurilor date presei: "Petre Țurlea nu cunoaște realitățile județului nostru, nu ne trebuie un asemenea deputat!" Presa maghiară din Covasna, deseori, folosește la adresa mea formula "cel mai înverșunat antimaghiar", iar cea din Harghita a ajuns chiar la eticheta "naționalist șovin înrăit". În urma acestei campanii, nu mai este de neexplicat agresiunea la care am fost supus pe 12 septembrie 1998, în plin centrul orașului Sfântu Gheorghe, când un maghiar, îmbrăcat într-un trening în culorile steagului Ungariei, a lovit cu sălbăticie, cu picioarele, mașina Parlamentului, după ce a constatat că mă aflam în el. Întreb pe liderii UDMR: Care este următorul îndemn ce va fi adresat de ei sălbatecului din Sfântu Gheorghe, scoaterea cuțitului? Îi anunț pe liderii UDMR că nici loviturile de picior ale sălbatecului lor executant, nici fluturarea cuțitului acestuia nu mă va împiedica să-i reprezint în contitnuare în Parlament pe românii din Covasna și Harghita; amenințările fascismului unguresc nu mă impresionează, pentru că mă simt la mine acasă, pe pământ românesc, și în Covasna și Harghita.

Concluzia este că statul român, condus de actuala coaliție de guvernământ, nu își face datoria; nu își apără instituțiile și oamenii; nu își apără drepturile suverane asupra întregului teritoriu național. Știm și de ce: actuala coaliție nu poate rămâne la Guvern decât cu voturile UDMR-ului și, de aceea, nu vrea să supere acest partid revizionist maghiar. Așadar, partide care se afirmă a fi românești și naționale, precum PNȚCD și PNL, pun interesele lor înaintea intereselor țării. De aceea, românii din Covasna și Harghita, cei mai afectați de politica actualei coaliții, consideră că aceste partide i-au trădat. Iar pentru trădarea de neam se va găsi și pedeapsa meritată. Curând!)

 
 

Doamna Paula Ivănescu:

Mulțumesc.

Să știți că mai sunt 15 deputați de vorbit. Vă rog, limitați timpul expunerii la 3 minute!

 
Nicolae Popa - reiterarea unor propuneri ale P.Ap.R cu privire la reforma parlamentară;

Are cuvântul domnul deputat independent Nicolae Popa, se pregătește domnul deputat Ion Bivolaru, de la PDSR.

 

Domnul Nicolae Popa:

Doamnă președintă,

Stimați colegi,

Atât în presa locală, cât și în presa centrală se desfășoară o întreagă campanie, cu impact dur asupra populației, împotriva parlamentarilor, în legătură cu majorarea venitului lunar la 10 milioane de lei, salariu brut.

Domnilor colegi,

Cifra aceasta este, nu o mai putem schimba, ea fiind adoptată de Parlamentul României. Grav este, însă, faptul că, în condițiile actuale de sărăcie în care se zbate majoritatea populației din România, în condițiile în care dominantă în viața parlamentară pare a fi gâlceava politică și nu rezolvarea problemelor vitale care preocupă țara și cetățenii ei, precum și în situația în care reforma este împotmolită iar bugetul secătuit, noi nu avem prea multe argumente morale pentru a explica electoratului de ce tocmai acum am votat legea salarizării demnitarilor.

Dar să trecem peste faptul că această măsură a venit într-un moment critic și nepotrivit prin impresia pe care a creat-o în fața populației și să încercăm să vedem dacă, nu cumva, este cazul să ne uităm mai atent în ograda noastră și să regândim întreaga organizare parlamentară, în perspectiva creșterii profesionalismului și eficienței actului politic, astfel încât Parlamentul, ca for legislativ suprem al țării, să devină o instituție cu credibilitate înaltă. În acest sens, nu fac altceva decât să reiterez o propunere a Partidului Alianța pentru România cu privire la reforma parlamentară, astfel:

  • Reiterăm nevoia modificării Constituției și promovării sistemului unicameral. Concret, avem în vedere reducerea numărului total al parlamentarilor de la aproximativ 500, câți suntem în prezent, la maximum 250 de parlamentari. Un calcul simplu arată că pe această cale, ținând cont de volumul total al costurilor pe care le generează activitatea unui parlamentar, s-ar putea ajunge la o diminuare a bugetului anual aferent celor două Camere, anume, de la 125 de miliarde de lei. La prețurile actuale, o asemenea cifră ar putea avea o destinație precisă, și anume constituirea unui fond național pentru tinerii căsătoriți. Și numai așa, suma ar fi suficientă pentru construirea, anual, a circa 6-700 de apartamente, făcând fericite 6-700 de familii de tineri.
  • Reiterăm propunerea de fond pentru creșterea profesionalismului parlamentarilor, prin introducerea votului uninominal. Este de prisos să mai insist asupra avantajelor acestei modalități.

Aș vrea să cred, domnilor colegi, că această propunere a mea va stârni o reacție promtă din partea domniilor voastre. Sincer să fiu, aș vrea să vă incit atât de tare, atât pe cei de la putere, cât și pe cei din opoziție, încât în cursul săptămânii viitoare să putem declanșa împreună procedura parlamentară pentru promovarea acestor amendamente. Trebuie să luăm acum aceste măsuri, pentru a lăsa timp suficient pregătirii și organizării viitoarelor alegeri, care, așa cupă cum se vede, sunt din ce în ce mai aproape. Numai așa vom opri mototolirea imaginii mizerabile pe care o avem în fața opiniei publice, iar în perspectiva alegerilor din anul 2000 sau mai repede, numai așa vom reuși să convingem populația să vină la urne și să nu absenteze în proporție de masă.

Vă mulțumesc.

 
 

Doamna Paula Ivănescu:

Așa cum absentează domnii deputați de la ședințe, da?

 
Ioan Bivolaru - atenționare în privința consecințelor restructurării S.N.C.F.R.;

Are cuvântul domnul deputat Ioan Bivolaru, se pregătește domnul deputat Vasile Vetișanu, de la PNȚCD.

 

Domnul Ioan Bivolaru:

Doamnă președintă,

Stimați colegi,

Criza din interiorul Guvernului este expresia finală a neputinței actualei coaliții și confirmă definitiv diletantismul acuzat în gestionarea treburilor țării, regăsindu-se în mod firesc în gravele disfuncționalități statutate între toate segmentele economiei naționale. Mult lăudata reformă, aplicată sectorial și intens mediatizată de unele cercuri de interes, își dovedește complementaritatea la această catastrofă economică națională instalată.

Miniștrii, ca șefi ai resorturilor economice, sunt preocupați fără excepție mai mult de poziția lor în topul "Ministerul cu cele mai multe inițiative reformatoare" și mai puțin de coerența și eficiența acestor inițiative. Palatul Victoria a devenit sediul mai multor guverne, care administrează țara simultan sau prin rotație, după cum dictează interesul algoritmic.

Este grav că fiecare inițiativă poartă mai mult amprenta nedisimulată a interesului de grup în coaliția majoritară și nu este expresia unei politici unitare a întregului Guvern, în care disiparea și pasarea responsabilității a devenit deziderat major, în perspectiva alegerilor următoare. Politicile de grup, astfel emanate de la Guvern, sunt departe de a fi intersectoriale, nu sunt corelate în mare parte cu realitatea românească și cu posibilitățile bugetare ale țării. Mult vestitele programe de reformă emise de ministere, cu responsabilitățile și termenele de finalizare anexate, nu au decât efectul unei avalanșe scăpate de sub control. Am ajuns să apreciem depășirile de termen în finalizarea unor inițiative ca benefice pentru economia națională!

Actuala coaliție guvernamentală nu adoptă în politicile sale principiul continuității în ceea ce este valoros, ci adoptă fie tactica pământului pârjolit, fie soluții eșuate sau neaplicate încă în Uniunea Europeană. Un astfel de caz, mediatizat din păcate ca extrem de novator, îl reprezintă inițiativele lansate de FPS pentru restructurarea transportului naval și de Ministerul Transporturilor în restructurarea transportului feroviar. Scopul evident și imediat al acestor inițiative de grup este de a canaliza spre zone de interes privat profitul rezultat din restructurarea și privatizarea acestor sectoare atât de importante ale economiei naționale.

O măsură șocantă și lipsită de responsabilitate în aplicarea acestei restructurări o reprezintă despărțirea instituțională a sectorului infrastructură și a operatorilor de transport marfă și transport călători ale SNCFR. Acest lucru se petrece în condițiile în care recenta Lege nr. 129/96 privind transportul pe Căile Ferate Române nu a fost aplicată corespunzător și în totalitate, neexistând nici o posibilitate de a analiza coerent consecințele aplicării acestei legi.

Cred că restructurarea SNCFR trebuie modelată folosind modelele, abordările și tendințele din cadrul rețelelor feroviare europene, singurelele cu care se impune să fim compatibili. Dacă avem o minimă bună credință, o să constatăm că în statele Uniunii Europene, cu excepția Angliei, în nici o țară nu s-a realizat separarea instituțională pe care Ministerul Transporturilor o impune acum în SNCFR.

La o analiză, fie și sumară, o să constatăm că reforma transportului feroviar în statele Uniunii Europene are trei deziderate majore: în primul rând, ștergerea datoriei căilor ferate naționale, prin preluarea acesteia la datoria publică; în al doilea rând, introducerea conceptului de exploatare comercială a infrastructurii feroviare, prin introducerea tarifului de utilizare a infrastructurii; în al treilea rând, acoperirea de către buget a costurilor și serviciilor sociale în proporție de 25-55% din totalul veniturilor obținute la călători.

Opinia publică, Parlamentul trebuie să cunoască costurile imense și consecințele restructurării instituționale ale S.N.C.F.R., care se vor concretiza, cel puțin în creșterea tarifelor serviciilor pe calea ferată, prin scăderea operativității în activitatea de transport, prin creșterea riscurilor privind siguranța traficului, prin scăderea calității acestor servicii și altele.

Suntem în etapa de involuție economică gravă, în care costurile reformei trebuie să primeze în alegerea soluției, iar soluția aleasă trebuie condiționată de finanțarea acordată de statul român.

Nu există nici o informație despre nivelul efortului necesar, pe care trebuie să-l susțină statul și nici despre capacitatea bugetului de a susține acest efort, în condițiile în care nu se poate aloca minimul necesar pentru sectoare vitale ca sănătatea, învățământul, apărarea, cultura, cercetarea, pensiile și altele.

Guvernul, în inconștiența sa, a aprobat Ordonanța de urgență nr. 12/1998 privind restructurarea S.N.C.F.R., fără a lua în calcul aceste aspecte. Ce este mai grav, este că responsabilitatea privind costurile restructurării S.N.C.F.R. trebuie să fie asumată de instituții credibile, pe măsura riscului. or, Guvernul actual al României este departe de a fi socotit responsabil, cu atât mai mult cu cât Ordonanța de urgență nr. 12 nu poate modifica, prin prevederile constituționale, o lege organică.

Ceea ce este mai grav...

 
 

Doamna Paula Maria Ivănescu:

Domnule deputat,

Vă rog să conchideți. Ați vorbit deja 8 minute. Deci, vă rog, conchideți.

 
 

Domnul Ioan Bivolaru:

Da, încerc să conchid.

Pentru anul 2000 se preconizează liberalizarea accesului la infrastructură a întreprinderilor sau grupurilor de întreprinderi feroviare în spațiul Comunității Europene.

Dacă S.N.C.F.R.-ul nu are nici o șansă în confruntarea cu marile companii feroviare europene, ce șansă vor avea societățile comerciale, desprinse din acestea? Rezultatul va fi catastrofal, operatorii autohtoni de transport marfă și călători vor ceda locul operatorilor străini. Se dorește restructurarea instituțională a S.N.C.F.R.-ului ca scop în sine, fără a dimensiona eficiența și consecințele acestei inițiative. Se renunță cu prea multă ușurință la caracterul unitar al coordonării sistemului de transport feroviar, într-o perioadă în care cele mai mari căi ferate din lume, în Statele Unite ale Americii, Canada, Franța, Germania, Italia, Australia, Argentina și așa mai departe, critică separarea instituțională.

Aventura aceasta politică și economică trebuie eradicată, în general, alături de corupție.

 
 

Doamna Paula Maria Ivănescu:

Vă rog încheiați.

Se spune că arta politicianului este să concentreze în câteva cuvinte ce are de spus.

Mai sunt 14 deputați înscriși la cuvânt și mai sunt 6 minute de program.

Vă rog foarte mult, respectați-vă colegii și limitați-vă la 3 minute.

 
Vasile Vetișanu - intervenție în nume propriu prin care cere U.D.M.R. să se desolidarizeze de președintele de onoare, Laszlo Tokes;

Are cuvântul domnul deputat Vasile Vetișanu. Se pregătește domnul deputat Mihai Drecin, Grupul parlamentar al P.U.N.R.

 

Domnul Vasile Vetișanu:

Vă mulțumesc, doamnă președintă.

Doamnă președintă,

Domnilor deputați,

Intervenția mea de astăzi o fac în nume propriu și nu angajează partidul din care fac parte.

Pornesc de la ideea că trăim vremuri tulburi, mai exact vremuri tulburate de grupări politice și de președinți, fie ei și onorifici, ai unor partide adverse, dacă nu chiar dușmănoase, prin astfel de președinți, la adresa țării noastre. Îl am în vedere pe nefericitul președinte de onoare al U.D.M.R., episcopul flotant în ale politicii, Laszlo Tokes, care, uitând de misiunea sa ecleziastică pe pământ, seamănă ura și dezbinarea între cetățenii României de azi.

Desigur, pornesc de la ultimele evenimente organizate de episcopul politician Laszlo Tokes, sub numele "Forumul de la Cernat", din această lună, apoi, recenta întâlnire de la Miercurea Nirajului, cu turista internațională Eva Barki, care colindă Europa împotriva Europei, cu idei de-acum un veac, ca avocată bine plătită de cineva, care, în iureșul beției politice, cere, nici mai mult, nici mai puțin, decât "federalizarea Ardealului, care trebuia începută încă din anul 1990".

În fine, rețin anunțul politicianului episcop Laszlo Tokes despre forumul care urmează să fie organizat în luna octombrie din acest an la Oradea.

Ne întrebăm, firesc, cum se pot derula astfel de momente instigatoare într-un climat al democrației.

Și, ca să nu fim suspectați de atitudini de altă natură, țin să apreciez de la această tribună poziția U.D.M.R.-ului de a avea un dezinteres față de Forumul de la Cernat.

De fapt, există păreri că pastorul Laszlo Tokes nu trebuie luat în serios și că trebuie trecute cu vedere afirmațiile sale necontrolate și agresive. Vom încerca și noi astfel de atitudini, pe care U.D.M.R.-ul le are față de episcopul Laszlo Tokes, pornind de la ceea ce se întâmplă.

Intervenția mea de astăzi are acest scop, și anume acela de a cere U.D.M.R.-ului să facă o declarație publică de excludere și desolidarizare totală, de anulare a titlului de președinte de onoare pe care Laszlo Tokes îl are încă în cadrul U.D.M.R.-ului.

Aceasta ar fi deplina clarificare a U.D.M.R.-ului față de poziția radicală și extremistă a lui Laszlo Tokes, poziție care devine tot mai periculoasă și amenințătoare, prin formele ei de manifestare.

Cer lucrurile de mai sus într-un moment când a căzut încă un extremist, după cum ne anunță presa de ieri, din politica românească, Adrian Păunescu, fostul apologet al dictatorului Ceaușescu, și devenit președintele executiv al Președintelui Socialist al Muncii, funcție din care, anunță ziarele, și-a dat demisia și eu salut această demisie, dar adaug că, dacă nu intra în 1990 în politică, rămânea poetul Adrian Păunescu și era mai fericit și el și noi.

Vă mulțumesc.

 
 

Doamna Paula Maria Ivănescu:

Vă mulțumesc, domnule deputat.

 
Mihai Drecin - intervenție cu titlul Pândita Transilvanie, pândita Românie...;

Are cuvântul domnul deputat Mihai Drecin, de la P.U.N.R.

Se pregătește domnul deputat Dumitru Buzatu, de la P.D.S.R.

 

Domnul Mihai Drecin:

Doamnă președinte,

Stimați colegi,

Dezinteresul coaliției de la putere față de viitorul politic al Transilvaniei, în fond al integrității României, este tot mai evident.

Încă din 1909, geograful german Theobald Fischer de la Universittea din Marburg, atunci când compara spațiul geografic românesc cu o acvilă, spunea că dacă aripile acesteia sunt Moldova și Muntenia, iar capul - Dobrogea, trupul nu putea fi decât Transilvania. Trebuie să recunoaștem că prin această inspirată reprezentare a unității pământului și neamului românesc, savantul german prefigura, cu un deceniu înainte, marele succes politic din anii 1918/1919, care a dus la reunirea neamului în fruntariile firești ale României Mari.

Din păcate, încă din momentul plămădirii sale, România Mare a fost atacată din toate părțile de revizioniștii maghiari, sovietici, bulgari și chiar sârbi. Tragediile naționale din vara anului 1940 și septembrie 1944 ne-au retezat părți substanțiale din trupul neamului, lăsând cicatrice și chiar răni deschise până astăzi.

De mai bine de jumătate de veac, oamenii de rând și savanți încearcă să explice cauzele cesiunilor teritoriale pe care a trebuit să le acceptăm în anii celui de-al doilea război mondial.

Am fost și suntem încă tentați să le punem și mai mult pe sema "altora", puteri mai mari și mai mici din jurul nostru, pe seama "celuilalt" - cum spun cercetătorii sferei lmentalităților. Și totuși... Oare noi, românii, începând cu elitele politice care ne-au condus, nu am avut nici o vină? Oare am învățat ceva din greșelile trecutului?

Unitatea statului român a fost atacată atât în anii 1936- 1940, 1944-1947, 1950-1960 sau după 1990, prin metode și scenarii surprinzător de asemănătoare. Au diferit doar intensitatea și rafinamentul loviturilor aplicate, strâns legate de natura vremurilor: războiul "cald" sau "rece", tranziția de la capitalism la socialism sau viceversa.

Mă voi opri asupra a două căi prin care s-a încercat și se încearcă fărâmițarea teritorială a țării și subminarea unității sufletești a neamului.

Ideea "autonomiei Transilvaniei", a "federalizării României", a "autodeterminării națiunilor asuprite din România" până la separarea de statul național-unitar au fost teme dragi partidelor maghiare interbelice, "Madosz-ului" comunist, Uniunii Populare Maghiare - bine înțesată de hortiști transformați peste noapte în democrați și comuniști, ale unor lideri comuniști de origine maghiară ai anilor '50, pentru ca astăzi să fie îmbrățișate de udemeriștii "radicali" și "moderați" - deopotrivă. Dacă în primăvara anului 1944, după ocuparea Ungariei de trupele germane, liderii maghiarilor din Transilvania de Nord vorbeau de necesitatea creării unei "provincii autonome sub conducere exclusiv gemană" (vezi Arhiva S.R.I., Fond D, dosar 6.006, pg. 140), în toamna aceluiași an, când trupele româno-sovietice eliberau Transilvnia și Ungaria, aceiași lideri maghiari vorbeau despre o "provincie transilvană sovietică" (Ibidem, pg. 174) oricând unificabilă cu Ungaria propriu-zisă, ce accepta statutul de "protectorat sovietic".

Pe de altă parte, guvernele "burgheze" Sănătescu și Rădescu, mai apoi chiar cel al "democratului" dr. Petru Groza, erau acuzate de incapacitatea de a împlini dorințele poporului, obligațiile asumate față de aliați, de a instaura libertatea și egalitatea socială. Pe acest fond de atacuri și acuze apar cedările: Universitatea maghiară "Bolyai" la Cluj (1946-1959) și Regiunea Autonomă Maghiară (1952-1968).

Ceea ce pretind astăzi un Katona Adam, Tokes Laszlo, Csapo Iosif, Eva Maria Barkik, în declarații și proclamații făcute la Odorheiul Secuiesc, Oradea, Cluj, Cernatul de Jos, Miercurea Nirajului sau aiurea, nu sunt decât recomandări derivate de vechiul vis de impunere a "autonomiei Trnsilvaniei", de separare etnică în toate sferele vieții, de făurire a unui stat maghiar în hotarele statului român.

Subminarea unității sufletești a națiunii române s-a făcut și se face prin insinuarea existenței unor mari deosebiri între "regățeni" și "ardeleni" în plan moral, al receptării obligațiilor față de munca zilnică, al rafinamentului cultural-spiritual. Ardeleanul, chipurile, duce în spate restul țării. Din munca lui se înfruptă "regățenii". Singurul remediu posibil ar fi scuturarea "jugului sudist", detașarea Transilvaniei de restul României (vezi în acest sens o analiză mai adâncă în Declarația noastră politică din 3.VI.1997).

Dacă în primăvara anului 1946, un propagator al acestor idei găsim în persoana generalului român Emil Buzincu - inspectorul Cercurilor Teritoriale de la Corpul VI Teritorial, "văzut numai în cercurile maghiare din Cluj, de asemenea, și în compania unor unguroaice suspecte de spionaj" (Ibidem, pg. 521), în zilele noastre vechiul clișeu este reanimat de un Sabin Gherman și fundația "Pro-Transilvania", care s-au "săturat de România".

Se poate persevera pe drumul reconcilierii istorice româno-maghiare?

Un răspuns neutru îl putem găsi în următoarea apreciere făcută în martie 1945 de Legația Elveției din București : "Românii fac dovadă de idealism și naivitate, dacă își închipuie că șovinismul maghiar milenar se va transforma repede și radical într-o atitudine complet nouă, dezinteresată și înțelegătoare, purificată de orice sentiment național egoist și de orice gând de revanșă".

Ungurii, care au dovedit întotdeauna că știu să profite de evenimente, au sesizat și de data aceasta "momentul politic", dezvoltând la maximum vechile și noile lor legături, în scopul regenerării și refacerii lor, indiferent de metode și mijloace.

Aceiași tactică au adoptat-o ungurii, dealtfel, nu numai din România, dar și în Iugoslavia și Cehoslovacia" (Ibidem, pg. 337).

Ce trebuie să facă puterea pentru a stopa proliferarea planurilor de autonomizare a diferitelor provincii ale României, încă stat național-unitar?

Oferim liderilor politici de astăzi, de la putere și din opoziție, deopotrivă, concluziile oferite Preșeșdinției Consiliului de Miniștri a României anului 1945, de specialiștii Departamentului de Sinteze din Serviciul Special de Informații al României: "Prin propaganda și acțiunea în favorarea acestei idei (autonomia Ardealului și Banatului - n.n.) s-a creat o stare de spirit din care pot rezulta efecte adânc dăunătoare asupra potențialului general al populației românești și al statului însuși.

Interesele naționale românești și ale statului român reclamă remedierea urgentă a stării.

Afirmarea categorică a suveranității naționale prin vorbe și fapte, suprimarea propagandei autonomiste sub orice forme s-ar prezenta; îngrădirea libertății de organizare a minorităților; redresarea morală și materială a populației românești; contracararea efectelor produse de propaganda interesată, precum și extirparea radicală a tuturor uneltirilor subversive - sunt condiții imperative, reclamate de viitorul neamului" (Ibidem, pg. 454).

Fie ca sfaturile venite din trecut, pe pagini îngălbenite de arhive, născute dureros din situații șocant de asemănătoare cu cele de astăzi să fie receptate și valorificate până nu va fi prea târziu!

 
 

Doamna Paula Maria Ivănescu:

Vă mulțumesc.

 
Dumitru Buzatu - exprimarea nemulțumirii față de modul în care se face politică în România;

Are cuvântul domnul deputat Dumitru Buzatu, de la P.D.S.R.

Se pregătește domnul deputat Vasile Ghica, independent.

 

Domnul Dumitru Buzatu:

Doamnă președintă,

Stimați colegi...

 
 

Doamna Paula Maria Ivănescu:

Cinci minute!

 
 

Domnul Dumitru Buzatu:

În cei 6 ani în care am fost membru al Parlamentului, și sunt și în acest moment, nu am luat cuvântul niciodată, de la această tribună, la acest moment al declarațiilor politice.

Consider însă că, momentul acesta, al declarațiilor politice, este un moment foarte important, de care nu trebuie abuzat, dar în care trebuie să intervii pentru a spune ceea ce crezi, atunci când o situație devine explozivă.

Poate că nu aș fi luat cuvântul nici astăzi, dacă modul în care se face politică în România nu ar fi devenit un mod insuportabil și inacceptabil.

Cred că principala caracteristică a modului în care se face politică în România astăzi este acela de a rezolva toate treburile țării, de a rezolva problemele economice și sociale ale României prin intermediul rezolvării unor probleme ale unor persoane, sau ale unor grupuri de persoane influente, legate fie de lumea intelectuală, fie de lumea afacerilor.

Este de ajuns, cred eu, să enunț aici doar 3 exemple. În primul rând, este vorba de problema, discuția iscată în mass-media, pe tema "Loteriei Naționale", în fruntea căreia s-a situat însuși președintele Senatului, domnul Petre Roman.

O asemenea autoritate a descoperit, dintr-o dată, că situația sportului este dezastruoasă în România, fără să analizeze, fără să vadă dacă nu cumva și situația altor sectoare de activitate este, de asemenea, dezastruoasă. Cât îl costă pe cetățean, de exemplu, îngrijirile medicale în acest moment, asistența medicală? Cât îl costă pe cetățean coșul zilnic?

Aceste chestiuni au fost uitate de la înalta tribună a Senatului. aceste lucruri nu mai sunt luate în considerație, dintr-o dată, cea mai importantă problemă devine "Loteria olimpică", în jurul căreia, mediile de informare din România au început să desfășoare o vastă campanie.

Un al doilea exemplu este legat de "Afacerea Țigareta (II)", în care înalți responsabili ai statului român au fost implicați cel puțin prin lipsa lor de participare, și prin lipsa lor de decizie fermă.

Președintele Emil Constantinescu , care s-a lansat ca apostol al unei campanii împotriva corupției, nu a reușit să impulsioneze în nici un fel organismele statului, pentru ca cei implicați în această afacere să fie aduși măcar în fața justiției. Majoritatea lor, deci aproape toți, se află acum în libertate, așteptând niște decizii care, poate, nu vor veni niciodată.

Pe aceeași linie, o altă afacere, am putea spune, uriașă, este aceea legată de "Bell-Helicopers", de achiziționarea de helicoptere, care a făcut atâta vâlvă în presa românească. Ea nu a fost privită ca o posibilitate de a dezvolta în România o industrie aeronautică puternică, ci mai mult ca un mod de a da satisfacție unor afirmații ale responsabililor principalului partid de guvernământ, Partidul Național Țărănesc Creștin și Democrat, și Președintelui Emil Constantinescu.

Cum văd responsabilii politici ai actualei coaliții majoritare și Președintele Emil Constantinescu rezolvarea acestor situații. Cum înțeleg să promoveze un mod de a face politică în România - am urmărit chiar zilele acestea, când persoanele incomode care încearcă să-și spună cuvântul pe aceste teme, fie sunt date afară, fie instituțiile care se ocupă de aceste probleme sunt culpabilizate.

Nu aș vrea să mai dau exemple aici, ci doar să cer liderilor de partid - președintelui Partidului Național Țărănesc Creștin Democrat, președintelui Partidului Național Liberal și președintelui Partidului Democrat - să dea declarații publice, prin care să dezavueze acest mod de a face politică, să ceară demisia actualului Guvern, a premierului Radu Vasile, iar Președintelui Constantinescu îi solicit să convoace partidele politice, pentru a purta discuții cu liderii acestora, să discute cu liderul Senatului și al Camerei Deputaților în vederea convocării alegerilor anticipate.

Vă mulțumesc foarte mult.

 
Vasile Ghica - despre schimbare și în sensul schimbării în politica de guvernare a actualei coaliții;

Doamna Paula Maria Ivănescu:

Are cuvântul domnul deputat Vasile Ghica. Se pregătește domnul deputat Petre Naidin.

Încă o dată, fac apel la dumneavoastră, la cele 3 minute. După cele 3 minute, am să întrerup microfonul. Deja, colegii dumneavoastră au abuzat prea mult.

 

Domnul Vasile Ghica:

Vă mulțumesc, doamnă președintă.

Stimați colegi,

Convenția Democrată Română a câștigat alegerile în 1996 cu un slogan devenit celebru: schimbarea.

Pentru cei ce mai sperau ceva, schimbarea a fost privită ca ceva salvator. Cine își imagina că schimbarea în bine, vehiculată cu atâta suflu, va lua sensul schimbării pe criterii clientelare și al schimbării de dragul schimbării, variante riguros aplicate de actuala coaliție guvernamentală, în binele propriu?

Cum putem cataloga, atunci, schimbarea din cel mai sărac județ, din cea mai săracă țară din Europa?

Numirea ca prefect al Județului Vaslui a unui tânăr lipsit de experiență, poet, specialist în vândut gumă de mestecat, cu calități dictatoriale și un apetit de acumulare în interes personal ce depășește cu mult orice record în materie.

Numirea în funcția de director al F.P.S. a unui tânăr licențiat în mașinații termice, ce a reușit să ardă într-un timp record economia județului.

Mai există în vigoare legile referitoare la angajarea și promovarea în muncă?

La vizita de lucru a ex-premierului Ciorbea în Județul Vaslui, goarna dorobanților țărăniști a sunat, adunând cât ai clipi, 60 de directori de societăți comerciale, cu capital majoritar sau parțial de stat, pentru a asculta rezultatele unei guvernări de excepție.

Dar, tare s-a mai supărat mult stimatul și iubitul ex-premier, când a aflat că din cei de 60 de directori prezenți, 5 dintre aceștia nu au gustat din suflul schimbării, permițându-și să prezinte în spirit critic aprecieri la adresa guvernării sale. Cum disciplina de partid impune fapte, nu vorbe, în 3 zile, ghilotina schimării reintră în funcțiune și capul directorului celei mai mari fabrici textile din zonă cade. Cu rugi și ploconeli, conducerea județeană a P.N.Ț.C.D.-ului reușește să convingă un om sport să preia conducerea acelei fabrici.

Cum au mai rămas pe post doar doi directori ce au păcătuit simpatizând cu alte formațiuni politice, președintele P.N.Ț.C.D.-ului Vaslui, în persoana prefectului Dumitru Bălțatu, și secretarul general al P.N.Ț.C.D.-ului județean, în persoana directorului F.P.S., Florin Anicăi, pot raporta conducerii supreme de partid și de stat îndeplinirea planului înainte de termen.

Așa să-i ajute Dumnezeu!

Vă mulțumesc.

 
 

Doamna Paula Maria Ivănescu:

În sfârșit, un domn deputat, care s-a încadrat în timpul respectiv. Vă rog să-i urmați exemplul.

 
Petre Naidin - critici la adresa ministrului privatizării;

Are cuvântul domnul deputat Petre Naidin.

Se pregătește domnul deputat Raicu Romulus, de la P.U.N.R.

 

Domnul Petre Naidin:

Doamnă președintă,

Stimați colegi,

Plecat de la împăciuirea Cotrocenilor cu convingerea că realizarea reformei este principala rațiune a actualei guvernări, domnul Sorin Dimitriu, ministrul privatizării, se pune pe treabă. "Până la sfârșitul lui 1999 vom privatiza tot" declara acum câteva zile la Constanța.

Spre binele nostru, ca recolta să fie bogată, mai include pe listele recunoștinței planetare, încă 2.700 de societăți cu capital de stat, chiar dacă mai sunt 1.200 din care s-a vândut doar o treime. Ferm, hotărât, primul ombusman al națiunii, tacit știut că zeii sunt de partea celor tari, chiar cu inteligență, strecurând meandrele țării drumurilor, sau crepuscularul unor comunicații neperformante aflate însă în gestiunea altora.

În nebănuita sa bunătate, cu frica lui Dumnezeu, ca orice creștin democrat, dar mai puțin de lege, ministrul speranțelor noastre oferă ca trufanda investitorilor strategici cam ce are mai bun economia națională, așa cum a fost cu industria cimentului, "la prețuri chiar extrem de scăzute", afirmă dumnealui. desigur un pic mai bine pentru dânșii să fie, chiar și pentru un anumit domn, licitantul "Petro-Midia S.A.", urmărit de zece ori de justiția americană.

De la mic pân-la nimic, adică plătit numai ca să primești, s-a ales și varianta prețului pe un dolar. Găurit sau nu, teza dolarului este sinteza crezului din celebra gândire economică a "mormanului de fier vechi", obținut însă, după o aprigă muncă, ca la galere de demolare, știut fiind că trebuie să ne fie rău, ca apoi să ne săturăm de bine. Chiar dacă în economiile mature de piață, mai puțin inteligenții reformei știu să distrugă creator competitorii neperformanți, în timp, cu perioade de grație, prin valorizarea potențialului de redresare a acestora.

La un preț serios de vânzare vin și companii serioase, interesate de piețele naționale de materii prime și, respectiv, de desfacere.

Însuși Mântuitorul, în Evanghelia după Matei, îndeamnă: "să nu îngropi talanții..."

 
 

Doamna Paula Maria Ivănescu:

Domnule deputat,

Vă rog să încheiați.

 
 

Domnul Petre Naidin:

Imediat.

"... și să-i pui să creeze alții, căci tot celui ce are i se va da, și-i va prisosi, iar de la cel ce nu are, și ce are i se va lua".

"Împreună să înfăptuim lucruri bune" - spun cei care guvernează politic în Triunghiul Bermudelor, uitând că are mai multă profunzime decât orice ...

 
 

Doamna Paula Maria Ivănescu:

Domnule deputat,

Vă rog să încheiați, că vă întrerup microfonul! Ultima propoziție...

 
 

Domnul Petre Naidin:

Dreptate! Ochii plânși vor să te vadă.

Vă mulțumesc.

 
Romulus Raicu - aducerea la cunoștința actualei puteri a situației comunității românilor din Ucraina;

Doamna Paula Maria Ivănescu:

Are cuvântul domnul deputat Raicu Romulus.

Se pregătește domnul deputat Vasile Stan, de la P.D.S.R.

 

Domnul Romulus Raicu:

Doamnă președintă,

Doamnelor și domnilor deputați,

Declarația politică pe care-o rostesc astăzi în fața dumneavoastră, se dorește a fi un semnal de alarmă prin care, ca parlamentar român, doresc să aduc la cunoștința actualei puteri și a tuturor oamenilor politici din România situația grea cu care se confruntă comunitatea românilor din Ucraina după semnarea Tratatului de bază româno-ucrainean.

Greutățile pe care le întâmpină frații noștri din Ucraina le-am putut cunoaște în urma deplasării unui grup de parlamentari români la Cernăuți, care în zilele de 12-13 septembrie au avut discuții deosebit de fructuoase cu fruntași români bucovineni, alături de care am participat la manifestarea culturală "Limba noastră cea română".

Demn de reținut este faptul că atât liderii românilor din Bucovina, cât și simplii cetățeni cu care am discutat, au condamnat Tratatul încheiat între România și Ucraina, pe care ei nu-l recunosc, datorită dezinteresului cu care puterea de la București a abordat problema drepturilor minorității românești din Ucraina, ca și faptul că România a renunțat de bunăvoie la vechile teritorii românești, Nordul Bucovinei, Sudul Basarabiei, Ținutul Herței și Insula Șerpilor.

Dacă în România au existat oameni politici, puțini, care au acceptat încheierea și semnarea unui asemenea tratat, din perspectiva iluzorie a accederii țării noastre în structurile euro-atlantice, românii din Bucovina au respins și atunci, după cum resping și acum, tratatul parafat la Constanța.

Românii ucraineni consideră, pe bună dreptate, că actuala putere de la București a vândut unui stat care nu a avut niciodată drept de stăpânire asupra Bucovinei.

Cei care au semnat un asemenea tratat, ar trebui să aibă curajul să recunoască măcar în doisprezecelea ceas că, departe de a întări încrederea reciprocă, tratatul aduce serioase prejudicii intereselor naționale românești.

Prezența unui număr apreciabil de parlamentari români a fost singura bucurie a fraților noștri bucovineni, după momentul semnării tratatului. Nu întâmplător, când am început discuțiile cu ei, Arcadie Opaiț a exclamat: "În sfârșit, v-ați amintit de noi!?"

Oare de ce trebuie să ne căutăm frații numai atunci când se află în suferință? Să ne adune pe noi laolaltă doar suferințele semenilor noștri? Cum de nu le auzim suspinele și deschidem ochii doar atunci când plânsul îi îneacă?

Domnilor deputați,

Afirm cu tărie că în Bucovina de Nord și Sudul Basarabiei, situația românilor este gravă. Dacă actuala putere, noi toți, nu ne vom uni eforturile, și vom continua să stăm în expectativă fără a acționa, s-ar putea să nu mai avem la ce merge în Bucovina, pentru că nu vom mai avea cu cine să vorbim limba română.

Românii sunt îngrijorați de presiunile care se exercită asupra lor, scopul urmărit de autoritățile ucrainene fiind eliminarea limbii române din școli. Strategia este deja proiectată: mai întâi se va introduce obligativitatea predării a 40% din obiectele de învățământ în limba ucraineană, apoi, treptat, limba ucraineană va înlocui treptat limba română.

Situația este și mai gravă la Odessa, unde s-au închis 18 școli, iar în școlile rămase se va introduce limba moldovenească în grafie chirilică.

Toate aceste măsuri ale autorităților ucrainene nu pot avea alt rezultat decât eliminarea limbii române și, implicit, deznaționalizarea românilor. Pentru a nu se ajunge la un asemenea deznodământ, cerem Guvernului României să intervină de urgență pentru monitorizarea Tratatului româno-ucrainean și pentru punerea în aplicare a prevederilor sale.

Doamnelor și domnilor,

Dacă vrem ca în teritoriile românești încoroprate Ucrainei să mai auzim dulcea limbă românească, dacă vrem să sperăm în viitor la o posibilă reîntregire, să nu lăsăm să ne fie ucisă limba.

Dacă limba română va fi înlăturată din școlile românești, nu va mai fi nici naționalitatea română în Ucraina, iar urmașii noștri ne vor condamna în veci.

Vă mulțumesc.

 
Vasile Stan - răspuns unei autoare care a semnat un articol injurios la adresa PDSR în ziarul Cotidianul;

Doamna Paula Maria Ivănescu:

Are cuvântul domnul deputat Vasile Stan.

Se pregătește domnul deputat Octavian Bot, independent.

 

Domnul Vasile Stan:

Doamnă președintă,

Stimați colegi,

În ziarul "Cotidianul" de sâmbătă, 12.IX, la rubrica "Pre limba scriitorului", o oarecare Eugenia Tudor Anton, sub titlul "Lăcuste roșii", varsă venin, proferând vorbe grele, jignitoare la adresa președintelui principalului partid de opoziție, domnul Ion Iliescu, și a membrilor săi, etichitetându-i ca "ceată de scandalagii".

Sunt curios să știu dacă această făcătoare de articole jignitoare a scris ceva - o carte, o nuvelă, o poezie - care poate fi luat în considerație.

Probabil că această doamnă, nerealizată profesional, preferă să fie coadă de topor, sărind în apărarea politicii falimentare a actualei opoziții. Îi reamintesc stimabilei că la sfârșitul anului 1996, economia avea creșteri anuale, iar acum mergem în toate domeniile spre colaps și prăpastie.

Oare este vinovat P.D.S.R.-ul că producția industrială într-un an și 7 luni a scăzut dramatic? Că salariul real a scăzut pe 1997 și 1998 cu 25%? Pensia reală a scăzut cu 30%? Sau că PIB-ul a scăzut în 1997 cu 6,6% și această scădere continuă?

Deoarece domnia sa este îngrijorată de urechile fălticinenilor, care, fără să-i forțeze nimeni, au auzit adevăruri de necontestat, vin și întreb: ce vină are populația acestei țări să suporte efectele dezastruoase ale unei politici economice fără orizont? Ce s-a realizat din promisiunile electorale? Unde este scăderea fiscalității? Unde sunt cele 60 miliarde promise de viitorul președinte Constantinescu la confruntarea, de la Televiziune, cu domnul Iliescu? Unde sunt sacrificiile făcute de conducătorii actuali, în locul populației acestei țări? Unde sunt reforma și privatizările fără precedent promise? Unde sunt cabinetele medicale gratuite pentru pensionari, promise de domnul Ciorbea? Unde sunt drumurile publice pietruite?

Fălticinenilor nu trebuie să le poarte nimeni de grijă, deoarece știu să aprecieze unde este adevăr și unde este minciună și probabil că nu acceptă ca cineva să vorbească în numele lor. Deoarece în articolul "Făcătură" se fac referiri la înaintași de seamă ai fălticinenilor, vin și întreb pe necunoscuta doamnă ce ar fi spus iluștrii înaintași ai urbei Bucureștiului, ca Lascăr Catargiu, Barbu Delavrancea, George Călinescu, Costin Nenițescu, Mircea Eliade ș.a., dacă ar fi avut posibilitatea să vadă greutățile materiale, în care se zbate acest popor...

 
 

Doamna Paula Maria Ivănescu:

Vă rog să încheiați, domnule deputat.

 
 

Domnul Vasile Stan:

... despre umilințele la care este supus de către o coaliție creată artificial și care duce țara spre faliment economic și social.

 
 

Doamna Paula Maria Ivănescu:

Mulțumesc. Și vă recomand să-i trimiteți și doamnei ziariste ceea ce ați spus astăzi pentru noi.

 
Octavian Bot - despre învățământul particular ca o alternativă viabilă și necesară și lipsa legislației specifice;

Domnul deputat Octavian Bot. Se pregătește domnul deputat Eugen Nicolicea.

 

Domnul Octavian Bot:

Doamnă președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

Recunoașterea învățământului ca prioritate națională, de către toate guvernele ce au condus țara din decembrie 1989 până în prezent, presupune, în primul rând, preocuparea continuă și susținută pentru realizarea reformei în acest domeniu.

Învățământul particular, componentă esențială a reformei, s-a dovedit a fi o alternativă viabilă și necesară, a cărui activitate suferă, din păcate, datorită indeciziei și inconsecvenței în promovarea legislației specifice acestui tip de învățământ. Sunt nenumărate exemple, prin care se poate dovedi, dacă nu o atitudine răuvoitoare, cel puțin indiferența față de învățământul particular. Unul dintre aceste exemple este cel al celor peste 8.000 de absolvenți ai învățământului particular preuniversitar, care au susținut examenul de bacalaureat la unități similare de stat, puși în situația de a nu li se recunoaște diplomele, după ce unii s-au prezentat și la examene de admitere în facultăți, datorită neadoptării, de către Senat, a proiectului de Lege privind dreptul absolvenților din învățământul preuniversitar de a-și finaliza studiile la unități similare de stat, proiect de lege adoptat de Camera Deputaților înainte de vacanța parlamentară.

Ceea ce pare, la prima vedere, un aspect minor este, în realitate, o mostră a nepăsării față de soarta a mii de tineri care nu au altă vină decât aceea că au ales să învețe într-o școală particulară, și nu într-una de stat.

Recentele precizări transmise de Ministerul Educației Naționale inspectoratelor școlare județene, în legătură cu salarizarea profesorilor din liceele particulare, sunt de natură să îngrijoreze, reducând posibilitățile școlilor particulare de a-și angaja profesori competenți care, cum e și firesc, optează pentru angajarea în învățământul particular și datorită salariului mai atractiv.

Atâta timp cât școlilor particulare li se pretinde ca cel puțin 60% din personalul didactic să fie încadrat cu norma de bază în unitatea respectivă, mi se pare nepotrivită intervenția Ministerului Educației Naționale în salarizarea acestui personal, care nu este plătit din bugetul statului. Măsura contravine, oricum, regulilor economiei de piață. De tratament asemănător din partea statului se bucură și universitățile particulare. Ordonanța nr.54/1998 aduce atingere indirectă intereselor învățământului superior particular, deschizând universităților de stat calea unei concurențe neloiale. Prin această ordonanță, universitățile de stat au dreptul de a înscrie studenți peste numărul de locuri scoase la concurs, în urma achitării unei anumite taxe. Instituirea taxei de școlarizare în învățământul universitar de stat contravine prevederilor art.32, alin.4 din Constituție, în care se spune: "Învățământul de stat este gratuit, potrivit legii, cât și prevederilor art.7 și 58 din Legea învățământului".

În timp ce universitățile particulare folosesc banii proprii, cât și baza materială proprie, cele de stat au la dispoziție baza materială și banii statului. Dacă bugetul învățământului de stat și baza materială a acestuia suportă o cifră mai mare de școlarizare, atunci această cifră trebuie stabilită corespunzător, asigurând tuturor studenților gratuitate, lăsând instruirea plătită în seama universităților particulare, care nu primesc nimic de la bugetul de stat.

 
 

Doamna Paula Maria Ivănescu:

Vă rog să încheiați.

 
 

Domnul Octavian Bot:

O problemă deosebit de importantă, pentru soarta învățământului superior particular, este cea a adoptării proiectului de Lege pentru modificarea și completarea Legii nr.88/1993 privind acreditarea instituțiilor de învățământ superior și recunoașterea diplomelor, discutat în Senat și transmis Camerei Deputaților la 15 iunie.

Dacă ținem cont de faptul că, prin tergiversarea adoptării acestui proiect de lege, ne jucăm practic cu soarta a peste 150.000 de studenți, care se pregătesc în universități particulare, se impune discutarea sa în procedură de urgență.

În contextul celor arătate, solicit Biroului permanent al Camerei Deputaților înscrierea cu prioritate pe ordinea de zi a acestui proiect de lege.

Vă mulțumesc.

 
 

Doamna Paula Maria Ivănescu:

Mulțumesc.

 
Eugen Nicolicea - critica neîndeplinirii promisiunilor electorale, în special la adresa Președintelui României;

Are cuvântul domnul deputat Eugen Nicolicea. Se pregătește domnul deputat Nicolae Groza, independent.

 

Domnul Eugen Nicolicea:

Nivelul de trai este o dovadă clară a neîndeplinirilor promisiunilor electorale ale puterii actuale și ale președintelui Emil Constantinescu.

În teritoriu și mai ales în mediul rural, electoratul a trecut prin mai multe faze: de la nedumerirea inițială, nemulțumirea a început să fie manifestată mai întâi prin critici, apoi prin înjurături, iar mai nou s-a trecut la blesteme. Mai mult, au început să fie modificate și proverbele. Astfel "peștele de la țap se împute", cu aluzie directă la porecla lui Emil Constantinescu, dovedește că electoratul este conștient că de starea actuală nu este de vină doar Guvernul, ci și președintele.

Chiar dacă Emil Constantinescu stă mai mult prin străinătate, aceasta nu-l scuză, ci-l acuză. Am recitit jurământul depus de acesta la învestirea sa ca președinte al României: "Jur să-mi dăruiesc toată puterea și priceperea pentru propășirea spirituală și materială a poporului român, să respect Constituția și legile țării, să apăr democrația, drepturile, libertățile fundamentale ale cetățenilor, suveranitatea, independența, unitatea și integritatea teritorială a României". Care "propășire spirituală și materială a poporului"?! O vedeți și dumneavoastră! Care "putere și pricepere" a lui Emil Constantinescu, când acesta declară că este scârbit de ceea ce se întâmplă în țară? Care "drepturile cetățenilor", când Emil Constantinescu indică cine să fie anchetat și împotriva cui să se îndrepte atacurile, deși firele corupției duc spre Cotroceni. Despre ce "respectare a Constituției", când chiar el o încalcă? Astfel, prin implicarea sa, nu și-a îndeplinit obligația de a fi garant al Constituției și de a fi mediator între puterile din stat. Nu aș da ca exemplu decât faptul că a acceptat modificarea Legii învățământului, prin ordonanță de urgență, ca o răsplată pentru voturile primite de la unguri. Nu a respectat separația puterilor în stat, formulând un atac grosolan la adresa justiției, pe care a încercat și încearcă să și-o aservească.

După întâlnirea de la Cotroceni, Emil Constantinescu a dovedit că nu este un mediator echidistant, ci este un instigator înregimentat politic, amenințând chiar parlamentarii PNȚCD cu pierderea funcțiilor pe viitor.

În concluzie, pentru președintele Emil Constantinescu nu există decât două soluții: ori demisia, ori inițierea, de către Parlament, a procedurii de suspendare a președintelui României, în conformitate cu art.95 din Constituție.

 
Nicolae Groza - apel către Parlamentul României adresat de inginerii români din Ucraina;

Doamna Paula Maria Ivănescu:

Are cuvântul domnul deputat Nicolae Groza, independent și se pregătește domnul deputat Petru Bejinariu.

 

Domnul Nicolae Groza:

Doamnă președinte,

Stimați colegi,

Solicit atenția Guvernului, a domnului prim-ministru, atenția Ministerului Afacerilor Externe, solicit atenția consilierilor de la Președinția țării, care se ocupă de problemele de relații externe.

Participanții la cel de al treilea Simpozion științific al inginerilor români de pretutindeni, cu tema "Societatea informațională", organizat la București, în zilele de 11, 12 septembrie 1998, de Asociația Generală a Inginerilor din România, luând act de pericolul ce amenință păstrarea identității naționale a poporului român băștinaș care locuiește compact în regiunea transcarpatică, Cernăuți și Odesa din Ucraina, pericol semnalat în intervențiile inginerilor români din Ucraina, adresează Parlamentului României următorul Apel:

"Către Parlamentul României

Proiectul de lege "Bazele conceptuale ale învățământului minorităților naționale din Ucraina" a fost elaborat în primăvara anului 1997 de cercurile guvernamentale ucrainiene. Acesta prevede desființarea școlilor popoarelor băștinașe care locuiesc compact în Ucraina, inclusiv a școlilor comunității românești, începând cu clasa a patra.

În urma demersurilor și protestelor vehemente ale societăților românești din Ucraina, ale societăților altor comunități naționale, cât și datorită poziției unor deputați, acest proiect nu a ajuns în sala de sesiuni a Radei supreme a Ucrainei în anul 1997, însă, în vara acestui an, cercurile respective au lansat o nouă variantă a aceluiași proiect de lege, sub titlul "Concepția învățământului minorităților naționale din Ucraina".

În această situație critică, solicităm senatorilor și deputaților Parlamentului României un sprijin urgent pentru salvarea școlii naționale românești din Ucraina și, prin urmare, a poporului român moldovenesc din Ucraina. Se impune ca drepturile poporului băștinaș român moldovenesc din Ucraina să fie apărate și în baza prevederilor Tratatului cu privire relațiile de bună vecinătate și cooperare între România și Ucraina, semnat la 2 iunie 1997, deoarece, în sesiunea actuală a Radei Supreme a Ucrainei, urmează să fie examinat proiectul Legii cu privire la învățământul mediu general de stat din Ucraina, prin care s-ar putea astfel încălca drepturile constituționale ale popoarelor băștinașe, inclusiv ale românilor moldovenilor, la învățământul de toate gradele în limba maternă".

Vă mulțumesc.

 
 

Doamna Paula Maria Ivănescu:

Și eu vă mulțumesc.

 
Petru Bejinariu - despre necesitatea ca Guvernul să se exprime cu fermitate și claritate în problemele fundamentale ale țării;

Are cuvântul domnul deputat Petru Bejinariu. Se pregătește domnul deputat Ionescu Nicolae de la PUNR.

 

Domnul Petru Bejinariu:

Mulțumesc.

Doamnelor și domnilor deputați,

Cu mare îngrijorare, constatăm că, în ultimii ani, s-a dezvoltat un curent de contestare a istoriei, iar relecturarea ei continuă să fie trecută în zona naționalismului și, după caz, a extremismului.

De la îndemnul la sacrificiul istoric și patriotismul cu discreție, până la "m-am săturat de România", afirmații ale oamenilor puterii sau ale susținătorilor puterii, toate reprezintă, în opinia noastră, un demers riguros programat de forțe străine interesului național.

Credem că se urmărește mondializarea Europei, iar România nu este vizată a fi nucleu economic sau nucleu al civilizației în harta ei culturală.

Un alt punct de vedere privește mutațiile din structura geopolitică a lumii de azi, exprimat în hărțile culturale. Potrivit acestui punct de vedere, România este împărțită, printr-o falie religioasă, în două: una catolică protestantă și alta ortodoxă. Frontiera estică a civilizației catolice desparte Transilvania de România. "Granițele statelor nu coincid cu granițele etniei maghiare", spunea primul ministru ungur, în turneul său triumfal prin Transilvania, în aplauzele UDMR, demonstrând, bineînțeles, numai la noi că este prim-ministru pentru toată maghiarimea. Din partea Guvernului României, nu a avut nici un fel de replică reală.

Iată că, recent, un oarecare Sabin Gherman, din zona civilizației vestice, declară, în "Monitorul de la Cluj", că s-a săturat de România. Să fie, oare, numai un gând propriu sau este o stare cultivată în opinia unor comunități din Transilvania?! Nici aici nu a venit răspunsul ferm din partea Guvernului.

În civilizația estică, se întâlnesc, tot mai mult, opinii și decizii privind limba moldovenească, alta decât limba noastră cea română, populația de români este numită "populație de moldoveni", alfabetul latin se înlocuiește cu cel chirilic, istoria este falsificată, în institute și academii, tot din est, din nou, fără un răspuns pe măsură din partea Guvernului.

Tot acum, s-a născut ideea euroregiunilor, o nouă fragmentare a teritoriului național, după alte criterii. Să fie, oare, euroregiunile numai dorința dezvoltării economice?!

 
 

Doamna Paula Maria Ivănescu:

Vă rog să vă pregătiți să încheiați, domnule deputat.

 
 

Domnul Petru Bejinariu:

Am și încheiat, cu întrebări, două la număr. Domnilor guvernanți, ce faceți cu unitatea statului unitar român? Când vă veți decide să vă exprimați, acasă și în lume, clar și ferm, în problemele fundamentale ale țării?! Să nu fie prea târziu!

 
Nicolae Ionescu - semnalarea unor abuzuri ale prefectului de Pitești;

Doamna Paula Maria Ivănescu:

Are cuvântul domnul deputat Ionescu Nicolae, de la PUNR. Se pregătește domnul deputat Ioan Sonea, independent.

 

Domnul Nicolae Ionescu:

Doamnă președinte,

Stimați colegi,

Cu puțin timp în urmă, la Inspectoratul de poliție al județului Argeș, au fost înlocuiți din funcție colonelul Nicolae Mihăescu, șeful Poliției rutiere și căpitanul Angheloiu, șeful Poliției rutiere pe municipiul Pitești. Schimbarea s-a făcut și în urma adresei din 31 iulie 1998 a prefectului Aurel Teodorescu către colonelul Dan Pătuloiu, șeful Inspectoratului de poliție al județului Argeș. Atragem atenția asupra tonului imperativ al prefectului: "Vă solicit să procedați la înlocuirea imediată a acestora din funcție".

Fiind de notorietate gafele făcute de Aurel Teodorescu și conflictele sale cu oamenii legii, opinia publică vrea să afle dacă există o legătură directă între demiterea celor doi și următoarele fapte. Unu: cu un an în urmă, prefectul Teodorescu, aflat la volanul mașinii Prefecturii, a produs un accident, în care a fost găsit vinovat, iar polițiștii de mai sus i-au suspendat permisul de conducere pe timp de o lună. Doi: acum două luni, prefectul Aurel Teodorescu a dispus abuziv închiderea parcării din preajma Palatului administrativ al județului, în pofida faptului că parcarea era destinată acestui scop, prin Hotărârea Consiliului municipal Pitești. Pentru acest abuz, prefectul a fost amendat de Primărie cu 7 milioane lei. Cei doi ofițeri de poliție demiși au refuzat să respecte "așa cum am stabilit verbal", ordinul prefectului, ordinul aberant să închidă parcarea.

În concluzie, vrem să știm dacă aceste destituiri nu reprezintă un amestec politic în treburile Poliției, care trebuie să aplice legea indiferent cine se face vinovat, conform principiului "Nimeni nu e mai presus de lege", și dacă nu cumva avem de-a face cu un act de răzbunare al cetățeanului Teodorescu pe polițiști. Aici trebuie menționat faptul că în 1982 profesorul prefect Aurel Teodorescu a fost condamnat la 8 luni închisoare de Judecătoria Pitești, pentru "că a condus pe drumurile publice un autoturism, fără a poseda permis de conducere", pedeapsă pe care nu a mai executat-o, pentru că, în timpul cercetării penale, în 1982, Ceaușescu a dat Decretul de grațiere nr.349/1982.

Dacă domnul ministru de interne Gavril Dejeu și domnul general Berechet, șeful IGP, au hotărât, în urma unui control și a unei analize, să-i zicem "temeinice", înlocuirea celor doi comandanți ai Poliției argeșene, nu ar fi cazul ca, în urma deselor sesizări a massmediei argeșene și centrale, a parlamentarilor și cetățenilor, asupra incompetenței și neimplicării în problemele complexe ale județului, ale profesorului de germană din comuna Țuțulești, să analizeze temeinic această situație, și domnul prim-ministru Radu Vasile și să se implice dânsul, hotărând înlocuirea prefectului de Argeș, ...

 
 

Doamna Paula Maria Ivănescu:

Vă rog să încheiați.

 
 

Domnul Nicolae Ionescu:

Imediat.

... conform principiului de competență, cu un alt specialist din cei 15.000, eventual fără antecedente penale și cu experiență de conducere.

Permiteți-mi, în încheiere, să vă supun atenției o altă problemă.

 
 

Doamna Paula Maria Ivănescu:

Nu. Domnule deputat, ați depășit timpul. Vă întrerup.

 
 

Domnul Nicolae Ionescu:

Am încheiat.

Săptămâna...

 
 

Doamna Paula Maria Ivănescu:

Dumneavoastră vă puteți folosi de procedura întrebărilor și interpelărilor, pentru ce ați spus.

 
 

Domnul Nicolae Ionescu:

Da.

 
 

Doamna Paula Maria Ivănescu:

Deci, data viitoare, mai aveți, marțea viitoare, timp destinat. Acum nu mai...

 
 

Domnul Nicolae Ionescu:

Poate înlocuiți...

 
 

Doamna Paula Maria Ivănescu:

Ați terminat timpul, domnule deputat.

 
 

Domnul Nicolae Ionescu:

Mă refeream la românii din Bucovina. Am făcut parte din delegația...

 
 

Doamna Paula Maria Ivănescu:

Deci, data viitoare, marțea viitoare.

 
 

Domnul Nicolae Ionescu:

Solicit colegilor, așa cum am solicitat și în județ, deci tuturor parlamentarilor, tuturor cetățenilor țării să doneze cărți pentru românii din Bucovina de nord și din Basarabia și, de asemenea, să se găsească, de către autorități, o soluție pentru ca aceste cărți să ajungă la frații noștri de peste Prut, pentru că sute de mii de volume stau la Siret sau la Suceava și nu pot să ajungă dincolo.

Vă mulțumesc.

 
Ioan Sonea - observarea unor discrepanțe între legislația învățământului și aspectele întâlnite în practică.

Doamna Paula Maria Ivănescu:

Are cuvântul domnul deputat Ioan Sonea, independent. Se pregătește ultimul vorbitor, în sfârșit, domnul deputat Mihai Vitcu de la PDSR.

 

Domnul Ioan Sonea:

Vă mulțumesc, doamnă președinte.

S-a mai amintit, aici, art.2 din Legea învățământului spune că, în România, învățământul constituie prioritate națională, însă multe din fenomenele care se manifestă în acest domeniu contrazic acest lucru. Iată că, nu cu multe zile în urmă, s-a deschis anul școlar 1998 - 1999 și se constată deja o serie de nereguli. Menționez doar câteva.

  1. Acolo unde catedrele se completează cu ore de la alte discipline decât cele de specialitate ale dascălului, acestea se plătesc cu un tarif corespunzător unui suplinitor cu bacalaureat. Acest lucru este nefiresc, cel puțin sub aspectul neluării în considerare a experienței didactice. Logica este însă pe dos: dacă nu au catedra integrală în specialitate, trebuie umiliți și desconsiderați și acest lucru se manifestă mai ales în școlile rurale, unde viața dascălilor ,oricum, nu este cea mai roză. Pe de altă parte, în felul acesta, se diminuează veniturile dascălului.
  2. Cum nu toți profesorii pot locui la țară, pentru cei care fac naveta, nu se mai fac decontările, sporul de navetă care era prevăzut prin statut.
  3. Conform statutului, pentru anumite zone în care erau prevăzute sporuri bănești pentru lucrătorii din școli, aceste sporuri nu se mai achită, un alt mod de a diminua veniturile dascălului, acesta din urmă datorită unor neconcordanțe între activitatea Ministerului de Finanțe și Ministerului Educației Naționale.
  4. În foarte multe școli, nu s-au realizat, în această vară și în acest început de an școlar, igienizări, consiliile locale nealocând fondurile necesare.
  5. În numeroase școli, la constituirea claselor, s-a depășit numărul maxim de elevi pe clasă, ajungându-se la efective de 36 de elevi la clase începătoare, la clasa a cincea, chiar a întâia. Și, în același timp, se manifestă încă o anomalie: se lucrează, conform unor repartiții de ore, cu doi dascăli la aceeași clasă, în același spațiu.
  6. Personalul nedidactic care lucrează în școli este neglijat total. Avându-se în vedere posibilitatea de încadrare într-un interval, s-a mers la limita inferioară, ajungându-se, astfel, la cazuri de diminuare a veniturilor, față de situația anterioară.
  7. O situație aparte o constituie cadrele didactice la casele de copii aflate în subordinea Departamentului pentru copilul aflat în dificultate, aceste departamente, în subordinea, de fapt, a consiliilor județene. S-a promis menținerea statutului de personal didactic a celor încadrați la aceste instituții, aceasta prin Ordonanța nr.26, dar nu s-a respectat această promisiune. Există cadre didactice care sunt într-o situație foarte delicată: li s-a desfăcut contractul de muncă, pe parcursul anului sau pe timpul verii, nemaiputând participa, în aceste condiții, la operații de transferări. Sigur că aceste elemente și altele au făcut obiect de discuție între sindicatele din învățământ și Ministerul Educației Naționale și nu s-au luat măsurile corespunzătoare.

Consider că este imperios necesară abordarea, cu toată seriozitatea, a problemelor care conduc la nerespectarea Legii învățământului și a Statutului personalului didactic, pentru a se evita deteriorarea, în continuare, a sistemului educațional din România.

Vă mulțumesc.

 
 

Doamna Paula Maria Ivănescu:

Și eu vă mulțumesc.

 
 

Ultimul vorbitor, domnul deputat Mihai Vitcu de la PDSR. Este în sală? Deci am scăpat, nu este în sală.

Rog responsabilul din partea Direcției tehnice să-mi comunice prezența.

Doamnelor și domnilor deputați,

Declar deschisă a doua parte a ședinței de astăzi a Camerei Deputaților, anunțându-vă că, din totalul celor 343 de deputați, și-au înregistrat prezența la lucrări un număr de 294, sunt absenți 49, din care participă la alte acțiuni parlamentare un număr de 46.

Cvorumul prevăzut de art.128 din Regulament este întrunit și este în număr de 126.

Potrivit programului aprobat, urmează să intrăm în dezbaterea inițiativelor legislative înscrise pe ordinea de zi.

 
 

Domnul Petre Țurlea:

Am o problemă de procedură!

 
 

Doamna Paula Maria Ivănescu:

Da. Domnul deputat Țurlea, pe procedură.

 
 

Domnul Petre Țurlea:

Doamnă președinte,

Am primit, în casetă, o hârtie reprezentând răspunsul Comisiei juridice la o cerere a mea, făcută de la tribuna Camerei Deputaților, privind anularea mandatului de deputat a domnului Bárányi Francisc. Întrucât cererea a fost făcută la această tribună, este normal, cred eu, cel puțin, ca răspunsul să fie dat tot la această tribună, cu atât mai mult cu cât domnul președinte al Comisiei juridice a refuzat să mă primească atunci când au dezbătut această cerere. De aceea, doamnă președinte, vă rog să programați, în ordinea de zi, eventual săptămâna viitoare, un punct în care domnul președinte al Comisiei juridice să vină aici, să-și prezinte argumentele pentru această hotărâre a comisiei domniei sale.

Vă mulțumesc.

 
 

Doamna Paula Maria Ivănescu:

Biroul permanent al Camerei Deputaților, întrunit ieri, luând act de decizia Comisiei juridice, a hotărât să transmită, spre informarea tuturor deputaților, această hotărâre, inclusiv a dumneavoastră.

 
   

Adresa poștală: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, București luni, 6 aprilie 2020, 9:27
Telefoane (centrala): (021)3160300, (021)4141111
E-mail: webmaster@cdep.ro