Plen
Ședința Camerei Deputaților din 17 noiembrie 1998
Sumarul ședinței
Stenograma completă

Dezbateri parlamentare
Calendarul ședințelor
- Camerei Deputaților:
2020 2019 2018
2017 2016 2015
2014 2013 2012
2011 2010 2009
2008 2007 2006
2005 2004 2003
2002 2001 2000
1999 1998 1997
1996
Interoghează dezbaterile
din legislatura: 2016-prezent
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996
Monitorul Oficial
Partea a II-a:2020 2019 2018
2017 2016 2015
2014 2013 2012
2011 2010 2009
2008 2007 2006
2005 2004 2003
2002

Transmisii video

format Real Media
Ultimele ședințe (fără stenograme încărcate):
03-04-2020
02-04-2020
Arhiva video:2020 2019 2018
2017 2016 2015
2014 2013 2012
2011 2010 2009
2008 2007 2006
2005 2004 2003
Pentru a vizualiza înregistrările video trebuie să instalați programul Real Player
Sunteți în secțiunea: Prima pagină > Proceduri parlamentare > Dezbateri > Calendar 1998 > 17-11-1998 Versiunea pentru printare

Ședința Camerei Deputaților din 17 noiembrie 1998

  1. Intervenții ale domnilor deputați:

 

Ședința a început la ora 8,50.

Lucrările au fost conduse, alternativ, de către domnuii Vasile Lupu și Andrei Ioan Chiliman, vicepreședinți ai Camerei Deputaților, asistat de domnii Ková cs Tiberiu-Csaba și Miron Tudor Mitrea, secretari.

*

 
 

Domnul Vasile Lupu:

Bună-dimineața!

Stimați colegi,

Începem cu programul de intervenții.

 
Radu Liviu Bara - invocarea lipsei unui program de protecție împotriva inundațiilor;

Are cuvântul domnul Radu Liviu Bara. Este prezent. Se pregătește domnul Viorel Burlacu.

 

Domnul Radu Liviu Bara:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Stimați colegi,

Nu există anotimp al anului, în care românii să nu aibă parte de inundații. Fie primăvara sau vara, toamna sau iarnă, din locuri în care te aștepți mai puțin ne sosesc vești dramatice ale luptei omului cu stihiile dezlănțuite ale apelor. Pârâiașe care ani întregi n-au fost decât un firicel de apă devin dintr-o dată, în urma unor ploi abundente, sau mai puțin abundente, adevărate pericole pentru gospodăriile ce le stau în cale. Mor oameni, pier animale cu sutele, sunt distruse poduri și podețe, drumurile devin impracticabile, se surpă malurile și sunt inundate mii de hectare de terenuri agricole. În câteva minute, agoniseala de o viață a sute de români, din toate colțurile țării, este spulberată.

Să fie oare o fatalitate? Să nu putem face oare nimic împotriva unor asemenea fenomene? Refuz să cred că nu se găsesc soluții și, mai ales, refuz să cred că soluțiile care ne stau la îndemână ar fi extrem de costisitoare. Ne lipsește imaginația, ne lipsește interesul, ne lipsește preocuparea. Probabil că toate împreună.

Pârăiașele, care astăzi ne îngrozesc, au existat din cele mai vechi timpuri pe meleagurile țării. Ele nu sunt o invenție, nici a comunismului, nici a ultimilor 9 ani. De ce acestea nu s-au răzvrătit în alte timpuri? De ce nu și-au ieșit din matcă, de ce n-au mușcat din maluri altă dată, și i-au lăsat pe români să-și întemeieze gospodării pe malurile lor. Răspunsul mi se pare simplu. Comunitățile locale și-au luat ele însele prin forțe proprii măsurile de apărare necesare. Din te miri ce au făcut diguri și baraje, au folosit materiale locale ieftine pentru a se pune la adăpost. Mai face cineva astăzi asemenea lucrări? Nici pomeneală. Intervin cu ceva autoritățile statale, pentru a executa ele lucrări de apărare? Nici pomeneală? Tare aș fi curios să știu dacă autoritățile de resort, și sunt destule, har Domnului, începând de la Ministerul Lucrărilor Publice, Ministerul Mediului, au măcar inventariate zonele de risc și dacă au stabilite pentru acestea măsuri adecvate. Are oare ministerul de resort o strategie pentru combaterea acestor fenomene? Repetarea lor în fiecare an și chiar de mai multe ori pe an ne îndreptățesc să credem că nu. Ne mulțumim să facem apel la mila publică pentru a-i ajuta pe sinistrați. Cu asta autoritățile competente își freacă mulțumiți mâinile, felicitându-se că și-au făcut treaba. Păcat, domnilor, mare păcat!

Iată că, în ultimul timp, stihiile de care am vorbit au lovit în Maramureș și alte zone din țară peste 1500 ha de teren și zeci de gospodării au fost inundate. Cine îi va ajuta pe bieții oameni acum în prag de iarnă? Nu ar fi oare mai puțin păgubos pentru țară să prevenim, decât să reparăm dacă se mai poate repara ceva? Tare îmi este teamă că cei năpăstuiți vor fi lăsați ca de atâtea ori în izbeliște. Vor fi lăsați singuri cu necazul lor, așa cum singure au fost lăsate să-și repare și drumul măicuțele de la Mănăstirea Ciolpani.

Mă gândesc cu groază că mâine apele vor lovi în altă parte, într-o altă zonă a țării, acolo unde nimeni nu se așteaptă. Se pare că ne găsim în fața unei fatalități. Numai că această fatalitate ar putea fi învinsă, așa cum în alte timpuri a fost de atâtea ori învinsă.

Aș solicita, în încheiere, Ministerul Mediului să prezinte Parlamentului, dacă are o gândire, în legătură cu protecția împotriva inundațiilor.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Vasile Lupu:

Da. Vă mulțumesc.

 
Viorel Burlacu - susținerea campaniei împotriva construcțiilor neautorizate din Piatra Neamț;

Domnul Viorel Burlacu. Se pregătește domnul Valeriu Tabără. Este prezent? Da.

 

Domnul Viorel Burlacu:

Onorat auditoriu,

Pe linia prețioaselor indicații transmise de ministrul Nicolae Noica de la Ministerul Lucrărilor Publice și Amenajării Teritoriului, Inspectoratul de stat în construcții, lucrări publice, urbanism și amenajarea teritoriului Neamț, trăiește în ultima vreme o nouă tinerețe. Inventarierea construcțiilor neautorizate din județ, evaziunea fiscală depistată, ajung periodic să ofere un balon de oxigen opiniei publice care are ocazia să strige cu îndreptățire: uite hoții!

Cele 1169 de locuințe neautorizate, construite în perioada 1992-1998 în Neamț, dau o bună imagine despre responsabilitatea ce revine, în primul rând, autorităților locale. Demersul condus de inginerul Romeo Gavriliu, șeful Exploat, Inspectoratul de stat Neamț, neînrolat politic, după câte știu, este de toată lauda, chiar dacă este bifat în contul actualei coaliții majoritare.

Partidul România Mare, fidel apărării intereselor cetățeanului și devotat față de instaurarea supremației legii, înțelege să susțină aceste acțiuni curajoase. Din nefericire, aceste acțiuni sunt doar de natură tehnică. Este, cel puțin curios, că problema construcțiilor neautorizate din Neamț, unele ridicate chiar în zona de de protecție a lacurilor de acumulare, a ieșit la iveală abia acum. Nu era nevoie de nici o recomandare politică, pentru a pune la zid un șir de ilegalități. Exploat Neamț, o fi subiect de împărțire, dar nu poate fi confiscat de un partid.

Pentru a dovedi că au bune intenții propun majoritarilor din Neamț să ducă până la capăt campania împotriva construcțiilor neautorizate și să nu se mulțumească doar cu descoperirea unei noi categorii de cotizanți pentru pușculița de partid. Știm, viitoarele alegeri vor costa enorm, dar votul, cel secret, contează mai mult decât banii negri de partid.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Vasile Lupu:

Da, vă mulțumesc.

 
Petre Țurlea - exprimarea surprinderii că președintele Emil Constantinescu acționează voit împotriva intereselor României;

Domnul Valeriu Tabără nu este. Are cuvântul domnul Petre Țurlea și se pregătește domnul Popa Nicolae. Este? Nu este. Atunci domnul Octavian Bot. Este? Domnul Sonea Ioan?

Da, aveți cuvântul, domnule deputat.

 

Domnul Petre Țurlea:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor colegi,

Domnule președinte, vă rog să acceptați formula, pe care am mai folosit-o și altă dată, cu desăvârșit succes, întrucât intervenția este destul de lungă, să prezint doar un fragment din ea și să pot lăsa doamnei stenografe materialul în totalitate.

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor colegi,

Constat - cu tristețe, dar fără a fi surprins - că, din ce în ce mai des și din ce în ce mai brutal, domnul președinte Emil Constantinescu încalcă Legea fundamentală, Constituția și acționează voit împotriva intereselor României. Dau câteva exemple, pentru a rămâne consemnate în stenogramă și fără a spera că această intervenție îl va trezi pe locatarul de la Cotroceni din narcisismul în care a căzut imediat după alegerile din 1996 - chiar dacă intervenția se face de la tribuna cea mai înaltă a țării, aceea a Parlamentului.

1. Art.84 (1) din Constituție consemnează: "În timpul mandatului, Președintele nu poate fi membru al unui partid". Iar art.80 (1) spune și el: "Președintele României reprezintă statul român". Așadar, președintele României neputând fi membru al unui partid politic, nici nu are voie să reprezinte interesele unui singur partid, ci doar interesele statului român, ale țării, în ansamblul ei.

Iată, însă, că săptămâna trecută, domnul Emil Constantinescu a participat la Adunarea Generală a Internaționalei Creștin-Democrate, la Madrid, în numele creștin democrației românești, al PNȚCD, și, mai mult, ca să se știe clar că pe acesta îl reprezuintă, nu România, a și vorbit despre creștin democrația actuală. Condamnând celelalte curente de gândire politică - etichetate drept naționalist-comuniste -, Emil Constantinescu a subliniat o dată în plus că domnia sa nu se consideră președinte al tuturor românilor.

2. Art. 80(1) din Constituție mai spune că președintele României "...este garantul independenței naționale, al unității și al integrității teritoriale a țării". Cu permanenta-i nepăsare și lipsă de patriotism, domnul Emil Constantinescu a încălcat - ca și în alte dăți - acest articol, acceptând, pe 9 nov.1998, să fie decorat de către Fundația "Pan Europa" care-l are ca președinte pe Otto von Habsburg, înfocat susținător al ideii refacerii Ungariei Mari în dauna României, Slovaciei, Serbiei. Fundația militează pentru dispariția statelor naționale, a actualelor granițe europene, deci și pentru dispariția României ca stat național unitar.

Ce fel de "garant al independenței naționale, al uității și integrității teritoriale a țării" este domnul Emil Constantinescu, cel care s-a lăsat cu voioșie decorat - ca să-și mai pună o tinichea pe piept și să mai fie menționat în presa internațională - de către adversarii statelor naționale? Acceptând decorația, bineînțeles că acceptă și idealul acestei fundații. Ne punem întrebarea: Cel mai important lucru pentru apărarea căruia luptă poporul român - statul național unitar - a fost trădat de către Emil Constantinescu doar pentru tinicheaua lui Otto de Habsburg sau la mijloc or mai fi și alte avantaje? Or fi voturile cetățenilor români de etnie maghiară pentru alegerile prezidențiale din anul 2000?

Aflu că același domn Emil Constantinescu a transmis Grupului parlamentar al PNȚCD ordinul furios de a vota, la proiectul de modificare a Legii învățământului, conform intereselor UDMR. Mai mulți deputați țărăniști din Transilvania, deputați care nu-și uită sentimentele patriotice și tradițiile patriotice ale partidului lor, mi-au relatat indignați despre această cârdășie între președintele României și UDMR. Și asta, tot pentru ca, în anul 2000, Emil Constantinescu să fie iar votat de către cetățenii români de etnie maghiară. Aștept să văd dacă patriotismul afișat față de mine de către acei deputați țărăniști se va materializa într-un vot curajos, conform intereselor poporului român.

Aceste lucruri le face președintele României cu numai două săptămâni înainte de aniversarea a 80 de ani de la Marea Unire, care i-a avut și-i are ca principali inamici, ieri și azi, pe revizioniștii maghiari. Domnul Emil Constantinescu își vinde țara pentru a-și păstra scaunul de președinte. Și, pentru a face o nouă concesie prietenilor săi, udemeriștii, refuză să sărbătorească cei 80 de ani de la Unire acolo unde trebuie, la Alba Iulia, pentru că numele acesta umple de furie pe cei ce nu acceptă ideea existenței Transilvaniei în cadrul României. În înțelepciunea și "patriotismul" său, Emil Constantinescu a hotărât să serbeze Unirea la tribuna lui Ceaușescu, în umbra Casei Poporului ridicată de Ceaușescu.

3. Art.92 din Constituție îl desemnează pe președintele României drept comandant al forțelor armate și președinte al Consiliului Suprem de Apărare a Țării. Având această funcție, Emil Constantinescu are principala răspundere pentru dezastrul în care se alfă azi armata română, adusă, voit, la incapacitatea de a apăra țara în caz de război. Industria de apărare este în stare de faliment; înzestrarea cu tehnică nouă de luptă a încetat; echipamentul soldaților este învechit și insuficient; hrana este neîndestulătoare; disciplina lasă tot mai mult de dorit; promovările se fac pe criterii politice. Astfel, sub conducerea lui Emil Constantinescu, armata română - împuținată la cererea Occidentului - a ajuns să nu mai supere pe nimeni. Ca urmare, revizioniștii maghiari se manifestă tot mai puternic și tot mai obraznic; amenințarea cu Kosovo în inima Transilvaniei se face chiar în cadrul unor adunări publice.

Președintele se ocupă, în schimb, cu montarea unor scenarii care să-i scoată din cursă pentru alegerile prezidențiale din anul 2000 pe posibilii săi adversari. Cel mai recent este scenariul ce-l vizează pe domnul Petre Roman. Că domnul în cauză are mari legături cu afacerile oneroase ale anilor 1990-1991 este adevărat. Are, însă, dreptate și doamna Paula Ivănescu, vicepreședintă a Camerei Deputaților, când îl întreabă pe domnul Emil Constantinescu ("Evenimentul zilei" din 17 noiembrie 1998) de ce nu caută corupți și în propria familie; dacă ar căuta, l-ar găsi cu siguranță pe feciorul Dragoș, despre care nici un anchetator nu îndrăznește să spună nimic. Justiția a fost deplin subordonată, indicându-i-se pe cine să judece și pe cine nu. Este o altă încălcare a Constituției, care prevede (la art.123) independența intanțelor judecătorești față de celelalte puteri din stat.

4. Președintele Emil Constantinescu și-a încălcat și jurământul depus la începerea mandatului, jurământ consemnat în Constituție la art.82: "Jur să-mi dăruiesc toată puterea și priceperea pentru propășirea spirituală și materială a poporului român..." Ce propășire spirituală și materială a căzut pe capul poporului român sub conducerea lui Emil Constantinescu? La doi ani de la începutul mandatului acestuia, România se află în pragul dezastrului. Și se află, din această cauză, în fața unei revolte populare generale, asemănătoare cu aceea din decembrie 1989.

În timpul marii manifestații de protest a populației din Brașov, 15 nov.1998, în fruntea demonstranților era purtat un tablou al lui Nicolae Ceaușescu, sub care se scria: "Pe mine m-ați omorât, / Dar cu țara ce-ați avut?" Ce o fi având cu această țară domnul Emil Constantinescu și clica de profitori ai dezastrului național pe care o patronează? Să fi uitat domnul Emil Constantinescu faptul că românii îi trimit pe președinții răi la Târgoviște?

Propun, domnule președinte, Biroului permanent, prin domnia-voastră, ca să fixeze ședința solemnă la Alba Iulia, acolo unde trebuie și unde toți românii așteaptă ca Parlamentul României să se întrunească la 80 de ani de la Marea Unire și să nu se uite în nici un caz să fie invitat și întregul Parlament al Basarabiei, Parlamentul de la Chișinău.

Vă mulțumesc pentru atenție.

 
 

Domnul Vasile Lupu:

Da. Vă mulțumesc.

 
Nicolae Popa - manifestarea dezacordului față de acțiunile și afirmațiile ostile poporului român;

Domnul Popa Nicolae, urmează domnul Valeriu Tabără.

 

Domnul Nicolae Popa:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Nu am avut intenția să mă prezint astăzi în fața dumneavoastră la această tribună a Camerei Deputaților, în schimb împrejurările s-au dovedit mai tari decât mine și mi-au dat motivația acestei decizii. Este vorba despre intensificarea atacurilor din ce în ce mai deșănțate la adresa siguranței naționale, unității și integrității României.

Cel mai recent caz este un anume Gherman Sabin, un obscur ziarist din Cluj, care s-a apucat peste noapte să taie felii din teritoriul României, deocamdată, declară el, în apocalipticul manifest "M-am săturat de România", privind autonomia Transilvaniei. Fără discuție, individul cred că nu este în toate mințile. Este un act nesăbuit, fără precedent în istoria Transilvaniei, un gest incalificabil, să ceri ruperea Transilvaniei de România. Să declari cu atâta nonșalanță că te-ai săturat de România, ori este rea credință, ori inconștiență, ori acest scenariu face parte din jocurile oculte ale unor puteri străine departe de interesele naționale. Înființarea și organizarea de filiale la nivelul județelor din Transilvania, pentru a susține această idee demențială, nu face altceva decât să răsucească cuțitul într-o rană mai veche pe care timpul n-a reușit să o cicatrizeze. Dar, cu atât mai mult, este mai periculos.

Vă informez totodată că am decis, cu titlu personal, în calitate de membru al Parlamentului României și cetățean al acestei țări, să cer organelor abilitate ale statului să întreprindă toate demersurile.

Solicit ministrului de justiție, ministrului de interne, Parchetului general și Parchetului de pe lângă Curțile de apel, unde s-au organizat filiale în județe, să declanșeze procedura de cercetare a faptelor săvârșite de Gherman, care întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor prevăzute de art.166/1 Cod penal, acțiune împotriva ordinii constituționale și a infracțiunii, prevăzute de art.168/1 - comunicare de informații false.

În situația în care SRI deține date că Gherman este unealta unor puteri sau organizații străine, ostile intereselor românești, să fie sesizate organele judiciare pentru săvârșirea infracțiunii de trădare, prevăzută de art.155 Cod penal.

Stimați colegi,

Sabin Gherman nu este singurul. Vă reamintesc de declarațiile celebre ale Evei Maria Barki, de pretențiile iredentiste ale UDMR-ului, de petardele pe care ciclic anumite cercuri de interese le lansează și presa internațională împotriva României.

În fața acestor riscuri și pericole, românii trebuie să-și regăsească unitatea de inimă și conștiință pe care s-a zidit România modernă, însăși istoria românilor ca popor și nație.

Personal, când intră în discuție patria și statul, suveranitatea și independența lor, nu vreau să mai aud de nici un partid politic, nici de liberali, nici de social-democrați, nici de creștin democrați. Nu vreau să aud decât de români. Vreau să vă spun cu bună credință și inima deschisă, o spun din inima Ardealului, din Cetatea Alba Iulia, acolo, unde pentru prima dată, s-a desăvârșit statul național român sub sceptrul lui Mihai Viteazul.

În sfârșit, ne revine nouă înșine o mare răspundere, dacă nu chiar o vinovăție, față de ceea ce se întâmplă acum. Este clar că unii nu știu, nu pot sau nu vor să-și asume responsabilitățile atunci când ajung la putere, atunci când se află în situații publice al căror exercițiu are în mod obligatoriu un puternic impact asupra stării națiunii și destinului ei.

Iată, cu voia dumneavoastră, un exemplu cât se poate de la zi. Guvernanții au decis să organizeze propria sărbătoare, propria lor sărbătoare, sub pretextul împlinirii a 80 de ani de la făurirea statului național unitar român, eveniment petrecut la 1 decembrie 1918 la Alba Iulia.

Este o sfidare la adresa bunului simț, pentru că la aceste manifestări, stabilite a avea loc la București la 1 Decembrie, să se cheltuiască 50 de miliarde pentru o paradă militară, în condițiile în care sărăcia, lipsa și mizeria domnesc în România. Alba Iulia trebuie să rămână, istoria ne cere, cel puțin o dată pe an, capitala spirituală a României, capitala de suflet a tuturor românilor, un sanctuar pentru toți românii, indiferent unde s-ar afla ei.

Vă spun, fără nici un fel de reținere, că este o rușine, este revoltător ca Președinția, Guvernul României să folosească această sărbătoare sacră într-un joc politic meschin, sfidând istoria națională, sentimentele românilor ardeleni, minima morală care trebuie să ghideze politica. Asemenea gesturi alimentează vrând nevrând acțiunile celor ca Eva Maria Barki, Sabin Gherman și alții de aici și de aiurea de a ne submina țara, de a învrăjbi fiii acestei țări, chiar în sânul marii familii care trebuie s-o constituim, toți cetățenii României.

Nu-mi rămâne, stimați colegi, decât să închei prin a vă împărtăși durerea care mă încearcă ca om, ce cetățean, dacă vreți, ca politician față de vitregia vremurilor pe care le trăim și neputința noastră de a le depăși.

Vă mulțumesc.

 
Valeriu Tabără - prezentarea scrisorii adresate președinției și Guvernului de către Cvorumul civic național român;

Domnul Vasile Lupu:

Domnul Valeriu Tabără are cuvântul. Se pregătește domnul Mihai Vitcu.

 

Domnul Valeriu Tabără:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

Ne găsim azi într-un moment deosebit - acordarea votului la unul dintre cele mai importante articole de lege, art.123 din Ordonanța Guvernului nr. 36/1997, ce modifică fundamental Legea învățământului, unde suntem puși în situația de a alege între două posibilități. De a accepta sau de nu a accepta instituirea învățământului pe criteriul etnic, ce ar statua în fapt și în drept separatismul pe criteriul etnic și, implicit, admiterea de instituții paralele cu cele ale României, stat unitar național, conform art.1 din Constituția României. Dacă la aceasta adăugăm și introducerea la Senat a Legii de modificare a Legii adminsitrației publice locale cu un conținut identic cu cel al Ordonanței Guvernului nr. 22/1997, respinsă de către Curtea Constituțională a României pe motiv de neconstituționalitate, atunci trebuie să avem în vedere că actuala Putere și președintele Emil Constantinescu pun mai presus de interesul național angajamentul politic luat contra voturi și sprijin politic din partea celui mai exclusivist partid din România, UDMR.

Este de neînțeles cum acum, la 80 de ani de la desăvârșirea statului național unitar român în spațiul direct de etnogeneză, partide ce se vreau continuatoare a ceea ce s-a desăvârșit la 1 decembrie 1918, PNȚCD, PNL și PSDR, să voteze pentru instituții ce într-un viitor nu prea îndepărtat, vor servi la zdrobirea statului național unitar român. Iată de ce mă văd obligat să dau citire, aici, în fața Parlamentului, scrisorii adresate de către Cvorumul civic național român la 17 iunie 1998 domnului președinte Emil Constantinescu și domnului prim-ministru Radu Vasile.

Dau citire acestui text:

"Domnule președinte al României, Emil Constantinescu,

Domnule prim-ministru al Guvernului României, Radu Vasile,

Vă informăm că, până la această dată, 46 din cele 53 de instituții de învățământ superior de stat ale țării s-au pronunțat, instituțional, pentru activități și structuri multiculturale în cadrul universităților de stat, împotriva divizării învățământului din România pe criteriul etnic, pentru predarea în cursul gimnazial și liceal al istoriei românilor și a geografiei României în limba oficială a țării, împotriva înființării unor structuri de învățământ laic sub patronajul cultelor. Punctul lor de vedere a fost înaintat Comisiei pentru învățământ a Camerei Deputaților.

Anexăm lista nominală a instituțiilor de învățământ superior care s-au raliat acestui punct de vedere și pozițiilor lor cu privire la art.123.

Iată lista acestor instituții: Universitatea "1 Decembrie 1918" - Alba Iulia, Universtiatea "Aurel Vlaicu" - Arad, Universitatea din Bacău, Unversitatea "Transilvania " - Brașov, Academia de Artă București, Academia de Artă Teatrală și Cinematografică "Ion Luca Caragiale"- București, Academia de Înalte Studii Militare - București, Academia de Muzică - București, Academia Națională de Educație Fizică și Sport - București, Academia de Poliție "Alexandru Ioan Cuza" - București, Academia de Studii Economice - București, Academia Tehnică Militară - București, Institutul de Arhitectură "Ion Mincu" - București, Școala Națională de Studii Politice și Administrative - București, Universtiatea din București, Universitatea de Medicină și Farmacie "Carol Davilla" - București, Universtiatea de Științe Agronomice și Medicină Veterinară - București, Universtiatea Tehnică de Construcții - București, Academia de Muzică "Gheorghe Dima" - Cluj-Napoca, Universitatea de Științe Agronomice și Medicină Veterinară - Cluj-Napoca, Universitatea Tehnică - Cluj-Napoca, Academia Navală "Mircea cel Bătrân" - Constanța, Institutul de Marină Civilă - Constanța, Universitatea "Ovidius" - Constanța, Universitatea din Craiova, Universitatea "Dunărea de Jos" - Galați, Universitatea Agronomică "Ion Ionescu de la Brad"- Iași, Universitatea de Artă "George Enescu" - Iași, Univesitatea "Alexandru Ioan Cuza" - Iași, Universitatea de Medicină și Farmacie "Grigore T. Popa "- Iași, Universitatea Tehnică "Gheorghe Asachi" - Iași, Universitatea din Oradea, Universitatea din Petroșani, Universitatea din Pitești, Universitatea Petrol-Gaze - Ploiești, Universitatea "Eftimie Murgu" - Reșița, Universitatea "Lucian Blaga" - Sibiu, Universitatea "Ștefan cel Mare" - Suceava, Universitatea "Valahia" - Târgoviște, Universitatea "Constantin Brâncuși" - Tg.Jiu, Universitatea de Medicină și Farmacie - Tg.Mureș, Universitatea de Medicină și Farmacie - Timișoara, Universitatea Politehnică - Timișoara, Universitatea de Științe Agricole a Banatului - Timișoara, Universitatea de Vest - Timișoara, precum și alte instituții de învățământ superior."

Pe dumneavoastră, stimați colegi deputați, vă rog să meditați asupra consecințelor produse prin nevotarea variantei art.123, propusă de Comisia de învățământ din Camera Deputaților, dar și la ceea ce au decis marile și prestigioasele instituții de învățămnt superior din România. Dumneavoastră aveți astăzi puterea de a decide asupra viitorului României și a poporului român. Aveți azi în față decizia de a fi continuatori ai celor ce au făurit prin jertfă România Mare sau să-i zdrobiți în numele unor himere.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Vasile Lupu:

Da, vă mulțumesc.

 
Mihai Vitcu - ridicarea unor semne de întrebare în legătură cu participarea președintelui Emil Constantinescu la cea de-a XII-a Adunare generală a Internaționalei creștin-democrate;

Domnul Vitcu și apoi se pregătește domnul Ilie Neacșu. Este prezent? Da.

 

Domnul Mihai Vitcu:

Domnule președinte de ședință,

Stimați colegi,

Declarația mea se dorește a fi o concretizare a nedumeririi Grupului parlamentar al PDSR din Camera Deputaților în legătură cu recenta depasare la Madrid a domnului președinte Emil Constantinescu, pentru a participa la lucrările celei de-a XII-a Adunări generale a Internaționalei creștin-democrate.

Participarea președintelui României la această reuniune ridică pentru noi numeroase semne de întrebare. Desigur, nu ținem neapărat să ni se spună cine a suportat cheltuielile de deplasare ale domnului Constantinescu, pentru că aceasta este o altă problemă, de care se poate ocupa Curtea de Conturi.

În primul rând, am dori să știm în ce calitate a participat la această reuniune domnul președinte. Aceea de șef al statului, de membru al PNȚCD sau de fost lider al CDR? Analizând, așadar, prezența domniei sale la Madrid prin prisma calităților enumerate mai sus, oricine poate afirma și demonstra că lider al CDR nu mai este, că din PNȚCD, după știința noastră, și-a dat demisia, așa cum cere legea fundamentală a statului, și, atunci, ce-i mai rămâne, este calitatea sa de președinte al României.

În această situație ne întrebăm și vă întrebăm, pentru a câta oară, domnul Constantinescu uită de jurământul pus pe Constituție, acela de a fi președinte al tuturor românilor și nu numai al creștin-democraților?

În al doilea rând, această deplasare probează încă o dată că pentru domnia-sa, interesele de partid sunt deasupra intereselor naționale. Altfel, nu se explică de ce domnul președinte Constantinescu a renunțat în luna septembrie a.c. să participe la Ziua națională a României din cadrul Expoziției mondiale de la Lisabona și la Reuniunea Adunării parlamentare a Consiliului Europei de la Strasbourg, prin care s-a dorit marcarea a 5 ani de la admiterea României cu drepturi depline în acest organism paneuropean. A participat, în schimb, la o reuniune de partid, încercând probabil să pună o proptea democrației creștine europene care l-a sprijinit sub diverse forme în cursa electorală din 1996 și care se află acum în derivă, stare probată și de actualele alegeri din Germania.

Se împlinesc, așadar, 2 ani de când, într-un entuziasm provocat mai mult de promisiunile demagogice ale Convenției Democratice în balconul Universității, care l-a și lansat în viața politică, își lua angajamente și astăzi ar trebui să nu dea liniște nici zi nici noapte președintelui țării. Dezamăgirea a cuprins întreaga nație, deznădejdea i-a scos pe oameni în stradă, fiii ei nu mai au nici o speranță. Muncitorii sunt aruncați în șomaj, țăranii își plâng amarul zilelor de trudă, pensionarii așteaptă îngroziți trecerea la cele veșnice.

Iată, tabloul trist al unor vremuri ce nu și le-ar fi imaginat nici cei mai pesimiști dintre români.

Iar dumneavoastră, domnule președinte, continuați înconujurul lumii, dând sfaturi sau lecții românilor de acasă, să-și iubească conducătorul, să-l respecte, iar uneori fiind chiar și scârbit de tot ceea ce se întâmplă în țară.

Încercați, domnule președinte, ca măcar în timpul care v-a mai rămas, și noi îl dorim cât mai scurt, să fiți cu adevărat președintele tuturor românilor.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Vasile Lupu:

Da. Vă mulțumesc.

 
Ilie Neacșu - critici la adresa Puterii, pentru ușurința cu care tratează actul guvernării;

Are cuvântul domnul Ilie Neacșu și se pregătește domnul Romulus Raicu. E prezent? Da.

 

Domnul Ilie Neacșu:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Reprezentanții a două citadele ale industriei naționale, este vorba de Hunedoara și Brașov, s-au aflat săptămâna trecută pentru câteva ore în prim-planul luptei pentru "oprirea procesului de întronare a haosului, de sărăcire a populației și de vânzare a avuției românești."

Așadar, muncitorii din Hunedoara și Brașov, recunoscuți pentru curajul de a-și cere drepturile chiar în anii dictaturii comuniste, au ieșit din nou în stradă învinuind actuala Putere de starea în care a condus economia, de neonorarea promisiunilor electorale, de subordonarea intereselor țării unor organisme internaționale care au demonstrat că ne tratează ca pe servitori, avertizându-i pe guvernanți că răbdarea lor a depășit orice limite și că următoarea mișcare socială este o nouă revoltă populară.

Colegii noștri din arcul guvernamental au fost "alintați" și la poalele Tâmpei și la Deva cu tot felul de încurajări, știind că sunteți ocupați până peste cap cu reforma și că nu mai aveți timp să urmăriți și pulsul mișcărilor sindicale. Vin în întâmpinarea dorințelor dumneavoastră, stimați colegi țărăniști, liberali, udemeriști și voi menționa doar câteva din lozincile și strigătele de profund atașament ale muncitorilor hunedoreni și brașoveni la politica înțeleaptă pe care o promovați: "Jos mincinoștii", Jos țărăniștii", "Demisia", "Țapul și cu fiul lui - mafia tutunului", "V-am votat și ne-ați mințit", "Vasilică, nu uita, va veni și ziua ta!"

Trebuie să recunosc că ultima chiuitură ne-a pus pe gânduri, nereușind să aflăm până la această dată care Vasile este cel avertizat. Să fie premierul? Ori poate sfătuitorul de taină a președintelui Constantinescu - călugărul Vasile? Greu de dat un răspuns exact. Oricum, refuz să cred că cel vizat este Vasile Gorun - prietenul și sponsorul senatorului PNȚCD, Șerban Săndulescu. Dar toate aceste presupuneri nu sunt așa de importante. Mult mai intersantă mi se pare adeziunea maselor largi la contractul de 200 de zile cu România, la progamul de guvernare al CDR-USD-UDMR.

Stimați colegi de pe băncile Puterii,

Lăsând glumele la o parte, mă văd nevoit să vă avertizez prietenește, pentru a nu știu câta oară, că ușurința cu care tratați actul guvernării, situația deplorabilă în care se află astăzi întreaga populație a țării, dar mai ales muncitorii, țăranii, tinerii și bătrânii poate fi catalogată ori inconștiență, ori ingnoranță, ori rea voință.

Indiferența dumneavoastră, stimați colegi, față de politica jefuirii, prin orice mijloace, a avuției naționale, nu vă absolvă de răspundere în fața posterității. Nu am nimic împotriva sinuciderii politice a grupurilor din care faceți parte, dar mie nu-mi place tendința vizibilă de a implica în acest act sinucigaș întreaga populație a țării.

Nu vreau să mi-o luați în nume de rău, dar pentru cele întâmplate în acești ultimi doi ani de guvernare, când ați scos practic România de pe lista pretendenților la organismele europene, în care acțiunile statului român de la Romtelecom sunt vândute Statului Elen, când pe litoral SRL-urile de buzunar ale PNȚCD-ului pun mâna pe hoteluri, vile și restaurante de sute de miliarde, când țăranii și muncitorii regretă vremurile sub Caușescu, când tineretul este îndemnat să-și clădească un viitor în afara granițelor, când politica revizionistă a Ungariei este susținută de urmașii lui Maniu, ai lui Mihalache și ai Brătienilor, până la această dată nu ați reușit un singur lucru - reevitarea performanțelor din 1929 și 1933, când v-ați "umplut de glorie prin metodele democratice" cu care i-ați convins pe muncitori să înceteze acțiunile revendicative.

O concluzie se desprinde din tot acest haos, generat de o politică infantilă: PNȚCD dorește să rămână singurul țap ispășitor al acestei guvernări, pentru că aliaților lor nimeni nu le impută multe lucruri, demonstrând totodată că partidul lui Maniu și Mihalache nu are vocația guvernării.

Vă mulțumesc.

 
Romulus Raicu - marcarea a 80 de ani de la marea Unire și necesitatea unor măsuri de consolidare a statului român;

Domnul Vasile Lupu:

Urmează domnul Romulus Raicu la microfon. Domnul Octavian Bot a sosit? Se pregătește domnul Sonea.

 

Domnul Romulus Raicu:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

Ne mai despart puține zile până la 1 Decembrie, Ziua Națională a României, dată la care vom aniversa împlinirea a 80 de ani de la Marea Unire.

Apropierea unui asemenea moment istoric ar fi trebuit să determine actuala putere să adopte asemenea măsuri care să ducă la consolidarea statului național unitar român.

Astăzi, însă, este foarte posibil ca ziua de 17 noiembrie să se înscrie în analele vieții parlamentare din România ca una din cele mai nefaste zile dacă ocârmuitorii de azi ai României, prin reprezentanții lor în Parlament, vor vota împotriva art. 123 adoptat de Comisia de învățământ a Camerei Deputaților, care reglementează accesul în învățământul superior pentru minoritățile naționale.

Se pare că nimeni și nimic nu va putea opri șantajul U.D.M.R., căruia i-au căzut victimă partidele din Coaliția guvernamentală.

După ce președintele prizonier de la Cotroceni și-a dat acordul pentru înființarea unei universități de stat în limba maghiară și după ce Guvernul, încălcând grav Constituția României, a emis o hotărâre de Guvern pentru înființarea Universității Petö ffi-Schiller, este rândul parlamentarilor puterii să valideze acest act sinucigaș pentru țară.

Nimic nu mai impresionează pe cei care s-au înscăunat în fotoliile puterii după 1996. Pentru actuala putere nu contează dacă rectorii tuturor universităților din țară s-au pronunțat împotriva înființării unei universități de stat pe criterii etnice, nici faptul că studenții nu agreează o asemenea instituție de învățământ superior, nici dacă populația României se opune. Important este ceea ce vor domniile lor, iar domnii din Coaliția guvernamentală doresc să-și păstreze cu orice preț puterea, chiar dacă sunt nevoiți pentru aceasta să calce în picioare interesele naționale.

Dacă în anii interbelici fostele partide de guvernământ nu au făcut minorităților naționale nici o concesie care să perecliteze statul național unitar, actuala putere în numai doi ani a acceptat toate pretențiile absurde ale U.D.M.R.

În aceste condiții, așa-zisele partide mari de azi, Național-Țărănesc Creștin și Democrat, Național Liberal, nu au nimic comun cu politica națională promovată de partidele istorice în perioada interbelică, iar Partidul Democrat este departe de a fi un apărător constant al intereselor populației românești majoritare.

Cetățenii României urmăresc stupefiați cum le sunt reprezentate interesele lor în forul legislativ al țării, de cei cărora le-au acordat votul și i-au propulsat la putere. Ei nu-și pot explica cum un număr restrâns de parlamentari pot să sfideze voința populară și să accepte înființarea unei universități de stat în limba maghiară, atâta timp cât minoritățile au învățământ în limba maternă la toate nivelurile.

Domnilor parlamentari ai partidelor din coaliția aflată la putere, gândiți-vă înainte de a vă da votul la ce primejdie expuneți națiunea română în întregul ei, ce consecințe nefaste ar avea votul dumneavoastră pentru evoluția statului național român, pe care aliații dumneavoastră de la U.D.M.R. îl contestă cu atâta înverșunare.

Dacă dumneavoastră puneți în balanță doar propriile avantaje pe care le oferă puterea, atunci țineți mai departe la fotolii și votați cum vă cere U.D.M.R.-ul. Dacă, în schimb, mai aveți respectul cuvenit pentru cei care v-au dat votul și dacă doriți binele acestei țări nu acceptați șantajul celor care luptă zi de zi pentru federalizarea României.

La împlinirea a 80 de ani de la Marea Unire, din respect pentru generațiile care și-au dat viața pentru ca România să fie stat național unitar, vă solicităm, domnilor parlamentari ai P.N.Ț.C.D., P.N.L., P.D., nu dați votul dumneavoastră pentru înființarea unei universități de stat care ar însemna începutul autonomiei Transilvaniei și federalizarea României.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Vasile Lupu:

Cu atâtea intervenții pe acest subiect, sperăm că dezbaterile în plen vor fi mai sumare la acest punct.

 
Ioan Sonea - despre o posibilă soluționare a pieței traficului de valută;

Are cuvântul domnul Sonea Ioan, se pregătește domnul Alexandru Ionescu.

 

Domnul Ioan Sonea:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Stimați colegi,

Una dintre promisiunile făcute în campanie de către toate formațiunile politice, a cărei realizare, așteptată poate cu cel mai mare interes, a fost aceea a eradicării corupției și eliminării economiei subterane.

Aceste fenomene subminează moral și material autoritatea instituțiilor statului și proprietatea, atât cea privată, cât și cea publică. Șansa de a conduce bătălia împotriva acestor factori de destabilizare, prin voința electoratului, a fost acordată actualei Coaliții parlamentare și guvernamentale. Dacă orice se poate vinde și cumpăra azi în România, aceasta este expresia deplinei scăpări de sub control, atât a componentelor sociale și politice, cât și economice ale vieții din țara noastră. Și cu toată această piață, țara nu are bani, bugetul nu se realizează, resurse noi se lasă greu descoperite.

Dar acum vă rog să-mi permiteți să mă refer la un singur aspect: cel al pieței valutare și nu la aceea desfășurată prin bănci sau case de schimb, ci la acea piață care are ca protagoniști nenumărați și necontrolați, oare! traficanți pe care îi întâlnim în piața publică, la colț de stradă, în bănci și unde ne așteptăm mai puțin.

De ani buni, aceștia ar fi putut constitui un barometru al acțiunilor economice, desfășurate alături de lege.

Totodată, prin acest mod de lucru se spală sume importante de bani și se procură valută, care, pe căi nelegale, se scurge în afara țării.

Se cunoaște că în unele cazuri, prin aceleași rețele se vehiculează materiale rare sau strategice.

Dacă la începuturile acestui gen de activitate, exista cel puțin o reținere, astăzi lucrurile se desfășoară aproape la vedere, ceea ce înseamnă că practicanții recunosc, totuși, faptul că activitatea le este la limita legalității. Nu aduc în discuție factorii de risc pentru ambele părți din "afacere".

Și, cu toate acestea, lucrurile merg înainte. Sunt ignorați acești întreprinzători? Sunt în relație cu organismele financiare bancare? Sunt exploatați de organele de control ale statului? Sunt protejați de factori de putere, administrație politică, persoane sau instituții? Și încă multe astfel de întrebări se pot pune, toate fără răspunsuri clare.

De ce să lăsăm să planeze astfel de semne de întrebare și mirare asupra atâtor componente ale societății noastre? De ce să-i facem pe acești deținători și vehiculatori de sume uriașe să tremure în stradă? Așa cum oricine care are un venit plătește un impozit, cred că este cazul ca și acești "meseriași" să-și aducă obolul la buget. Cum de nu și-au amintit constructorii bugetului de astfel de surse, atunci când propuneau impozitarea, probabil justificată, a profesorilor care dau meditații?

Pentru că în momente deosebite se impun măsuri deosebite și având în vedere date de la mine din județ, Județul Bistrița Năsăud, privind cele de mai sus, există acolo în jur de 120 de persoane cu state în acest domeniu, care vehiculează sume care de multe ori depășesc sumele vehiculate de bănci, cred că voi găsi susținători printre dumneavoastră, în elaborarea unui proiect de lege care să prevadă două aspecte: traficanții de valută doritori să-și continue activitatea, să se constituie, individual sau în grup, în asociații care să plătească sumele datorate corespunzător la buget; cei care continuă activitatea în afara unei astfel de legi să fie pedepsiți, conform celor prevăzute de lege. Mai simplu: protejați-i, ca să fiți protejați!

Vă mulțumesc.

 
Alexandru Ionescu - propunerea unor măsuri esențiale pentru intrarea României în normalitate;

Domnul Vasile Lupu:

Are cuvântul domnul deputat Alexandru Ionescu, Grupul parlamentar P.N.Ț.C.D.-Civic Ecologist, se pregătește domnul Octavian Bot. Este prezent? Poate vine.

Aveți cuvântul, domnule deputat.

 

Domnul Alexandru Ionescu:

Domnule președinte,

Domnilor deputați,

Pentru ca România să intre în normalitatea care îi va îngădui să redevină o țară a cinstei, a muncii și a onoarei, Federația Ecologistă socotește că este nevoie de următoarele patru măsuri esențiale:

1) Verificarea tuturor averilor făcute în anii comunismului și mai ales în perioada de după 1990. Să aflăm cum au strâns averi cei care poartă numele de "Patru case", cum s-a împroprietărit și aici, recunosc, expresia care urmează este a domnului senator Vadim Tudor - "Cârpa KGB-istă"? Cum și-au clădit uriașe bogății foștii securiști, foștii demnitari, cei care gospodăresc posturile de televiziune și ziarele, în care capul de afiș îl țin democrații din sorgintea domnului Brucan?

2) Începerea procesului comunismului, în care fiecare membru de partid care și-a semnat de bună voie adeziunea și a tras foloasele respective, să răspundă de partea de vină a transformării României dintr-o țară liberă, într-o pradă a imperialismului sovietic și ca un corolar, aplicarea punctului 8 al Proclamației de la Timișoara.

3) Restituirea imediată a averilor confiscate de comuniști și plata despăgubirilor pentru zecii de ani de spoliere și suferințe. Despăgubirea trebuie făcută din huzurul și din averea nomenclaturii roșii și a celor care au servit-o.

Și afirmăm, pentru cei care încearcă să acopere tâlhăriile cu legi, că toate crimele comise de comunism sunt imprescriptibile, iar atitudinea celor care vor să-i scape de brațul dreptății, prin vorbe sau prin vot, impardonabile.

Și 4). O reală schimbare a structurilor și a instituțiilor. Și astăzi ierarhiile comuniste au rămas aceleași aproape pretutindeni: în biserică și în Consiliul Legislativ, în academia care nu a vrut să-și clădească o nouă identitate, ci a dorit să păstreze continuitatea pe care i-a făurit-o președintele de onoare al academiei, Nicolae Ceaușescu, colegii tovarășei academician cu patru clase, Elena Ceaușescu, ca Botnariuc, Gulian, Zaharescu, Suzana Gîdea, Maurer, impostori pe scaunele de pe care au fost alungați Lucian Blaga, George Brătianu și Dimitrie Gusti.

Ministerele și agențiile sunt pline de comuniști travestiți în toate culorile. Profesori de marxism-leninism ne învață democrația în Parlament sau la Ministerul Educației Naționale.

Este timpul să-i izolăm pe obraznicii, pe mincinoșii și pe aroganții tuturor timpurilor, pentru a ajunge în era prosperității.

Ne trebuie curaj, dârzenie, obstinație în a apăra adevărul, onoarea și demnitatea.

Vai de țara care-și dorește să trăiască oricum! De oamenii care nu se gândesc decât la ei! De cei care uită toate acestea!

Domnule președinte,

Domnilor deputați,

Aceste cuvinte vor rămâne în procesele-verbale ale Camerei Deputaților.

Noi am vrut ca ele să ajungă, înainte de toate, la cei care hotărăsc soarta poporului român și de aceea le-am rostit de la această tribună, punând în ele, după priceperea noastră, întreaga speranță a României.

 
 

Domnul Vasile Lupu:

Să luăm aminte!

 
Nicolae Ionescu - invocarea urgenței asumării răspunderii de către Președinte și Guvern față de starea societății românești;

Domnul Nicolae Ionescu este prezent? Se pregătește domnul Petru Bejinariu.

 

Domnul Nicolae Ionescu:

Vă mulțumesc.

Domnule președinte,

Domnilor deputați,

Se împlinesc doi ani de la ultimile alegeri, de la așa-zisa schimbare. În loc de bilanț, președintele și premierul au catadicsit, în sfârșit, să apară în fața opiniei publice, să recunoască faptul că țara se află în criză.

Noi spunem de doi ani că țara nu este guvernată, că se merge din rău în mai rău, că interesul național a devenit o simplă vorbă, că tot ce-i interesează pe cei de la putere nu este decât algoritmul din Coaliție, respectiv lupta de cea mai joasă speță pentru ciolan, în spiritul politicianismului balcanic.

România nu se mai află în criză, ci în pragul colapsului economic și social!

Să observăm că toate categoriile sociale se află în stradă: profesorii, muncitorii, cercetătorii, studenții, iar revendicările lor, fie sunt amânate, fie rezolvate pe două săptămâni.

În același timp, ne-a crescut riscul de țară, iar negocierile cu organismele financiare internaționale sunt blocate, efectul fiind acela că investitorii străini ne ocolesc cu consecvență.

În concluzie, este momentul ca președintele Emil Constantinescu și premierul Radu Vasile să-și asume răspunderea pentru situația fără precedent și să abandoneze puterea, fie inițiind Guvern de uniune națională, fie declanșând alegeri anticipate. Ar fi singurul gest de minimă demnitate pe care-l mai pot face. Ceasul al 12-lea a sosit! Perseverența în a tergiversa inconștient această situație ne va fi fatală.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Vasile Lupu:

Vă mulțumesc.

 
Petru Bejinariu - replică la intervenția domnului deputat Vichentie Nicolaiciuc;

Domnul Petre Bejinariu; se pregătește domnul Vasile Vetișanu.

 

Domnul Petru Bejinariu:

Mulțumesc, domnule președinte.

Doamnelor și domnilor deputați,

La înalta tribună a Camerei Deputaților a urcat pentru a doua oară în doi ani și un distins coleg anonim, deputatul cu 3.005 voturi, domnul Nicolaiciuc Vichentie.

Prima dată a citit un text frumos și interesant, scris de liderul Grupului parlamentar al minorităților naționale, altele decât cea maghiară, domnul Varujan Pambuccian, iar a doua oară, acum, când a citit un text, nu știm de cine făcut, pentru calificarea drept separatistă și dăunătoare a activității mele și a domnului deputat Mihai Vitcu, în delegația care a urmărit gradul promovării prevederilor art. 13 din Tratatul româno-ucrainean în comunitățile românești.

În prezenta noastră intervenție, în chip de replică, expun doar trei aspecte:

1) La toate întâlnirile cu autoritățile ucrainene de la Cernăuți și Kiev noi am prezentat și susținut drepturile și cerințele legitime ale comunităților românești, care trăiesc pe pământurile lor și ale strămoșilor lor, cedate acum Ucrainei.

Domnul deputat ucrainean din România, cum se autonumește domnia sa, a urmărit deturnarea dialogului spre presupusa situație grea a populației ucrainene din România, lucru respins de parlamentarii din delegație, așa cum menționează numărul de azi al ziarului "Curentul".

2) Intervenția deputatului ucrainean, plină de erori, unele grave, mă trimit la un fapt îngrijorător la vremea sa, dar mai ales pentru astăzi.

Prin anii 1964 - 1966, la Măriței, fostul Raion Rădăuți, profesorul de istorie, geografie Racocea Gheorghe s-a apucat să aducă noi argumente pentru istoria românilor și în excursiile școlare a început cu sârg să îngroape ceramică specific ucraineană, în mai multe puncte ale comunei, după care, în anii următori, tot el, dar cu alți elevi, le-a descoperit.

În baza acestor cercetări s-au elaborat comunicări științifice și alte demersuri pentru demonstrarea caracterului autohton al populației ucrainene în aceste locuri.

Față de această încercare de falsificare gravă a istoriei, este adevărat, am luat atitudine, atitudine calificată în săptămâna trecută, în această sală a Camerei Deputaților, drept blamare a unui merituos dascăl ucrainean.

Eu pot presupune acum că și domnul deputat, distinsul meu coleg, a îngropat ceva vestigii-viitoare-istorice, de vreme ce adesea vorbește de populația ucraineană din sudul Bucovinei, ca fiind băștinașă, pentru că alte argumente nu are. Vezi revista "Românul", articolul "Interviuri ucraine. A patra etnie din România".

Mai sunt obligat să-i spun distinsului coleg, deoarece se vede că nu știe, că băștinaș este adjectiv și înseamnă persoană care se află din moș strămoș pe pământul care locuiește, iar ucraineni, venind mai târziu pe aceste locuri, nu pot fi băștinași. Vezi "Dicționarul limbii române contemporane", Editura științifică și enciclopedică, București, 1980, pagina 54.

3) Populația ucraineană are oameni cu deosebite calități, cu elevată capacitate de comunicare și comuniune intra și inter-etnică, loiali statului român, dornici să cunoască istoria și cultura românilor și care are toate posibilitățile pentru păstrarea identității naționale.

Oare cum de o asemenea dotată și respectată minoritate a ucrainenilor nu și-a ales un deputat pe măsură? Și, totuși, pentru ucraineni, conviețuirea a fost, este și rămâne în România, posibilă la nivel de model.

Închei cu versurile poetului bucovinean Dragoș Vicol: "Eu nu-i sunt dușman nimănui pe lume, /Cât nu-s atins în vatra mea și-n nume".

Mulțumesc.

 
 

Domnul Vasile Lupu:

Așa mai greșesc alegătorii!

 
Vasile Vetișanu - protest față de atitudinea periculoasă a episcopului Laszlo Tokes;

Domnul Vetișanu are cuvântul.

Domnul Octavian Bot este prezent? Nu. Se pregătește domnul Sorin Lepșa.

 

Domnul Vasile Vetișanu:

Domnule președinte,

Domnilor colegi,

Intervenția mea de astăzi este un protest față de atitudinea periculoasă, sub aspect politic, a episcopului Laszlo Tö kes, care în ciuda unor poziții clar exprimate de o majoritate politică, a organizat cel de-al treilea, se pare, forum la Valea lui Mihai, în județul Bihor, în ziua de 24 octombrie anul curent.

Această manifestare, organizată tocmai la granița de vest a țării de către președintele de onoare al U.D.M.R., devine un simptom al iresponsabilității de care dă dovadă un reprezentant al unei grupări politice, reprezentant care este cetățean român, dar care încalcă acest statut și conduce la extremismul deschis în aria politică actuală.

Spun aceste lucruri, deoarece la Valea lui Mihai, față de forumul de la Cernat și cel de la Miercurea Nirajului, deși nu a fost prezentă turista fără țară, Eva Maria Barchi, totuși au fost fluturate sloganuri iredentiste din vremuri apuse, care nu pot conduce decât la învrăjbire și intoleranță de-o parte și de alta.

Întreb pe episcopul Tö kes, care consideră că slujește lui Dumnezeu, care este proiectul democratic și de armonie prin care el slujește oamenilor, fie ei români sau maghiari?

Am cerut în două rânduri de la această tribună, ca U.D.M.R.-ul să intervină prompt pentru a se desolidariza public de acțiunile pastorului, acțiuni care distonează cu realitățile actuale. Nu s-a făcut nimic!

Ce să înțelegem din aceasta? Că este vorba de o acceptare tacită a acestor activități? Ar fi grav, deoarece ar duce la consecințe din cele mai prevăzute în plan politic, care în final ar înlătura înțelegerea și colaborarea într-un moment când unitatea de acțiune este atât de necesară.

Iată de ce, în nume propriu, cer din nou ca U.D.M.R.-ul să intervină hotărât, să-și exprime poziția de respingere publică a acțiunilor extremiste ale pastorului Laszlo Tö kes, pentru ca acestea să fie stopate din timp, cu atât mai mult cu cât ele nu servesc nici intereselor firești ale U.D.M.R.-ului, cu atât mai puțin intereselor de stabilitate în plan național sau intereselor țărilor abia pornite pe calea democrației europene și a cerințelor acestei democrații, în perspectiva anilor ce vin.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Vasile Lupu:

Vă mulțumesc.

 
Sorin Victor Lepșa - atitudine împotriva delațiunii politice;

Domnul Octavian Bot? Nu este.

Domnul Sorin Lepșa are cuvântul; se pregătește domnul Buzatu, ultimul vorbitor.

 

Domnul Sorin Victor Lepșa:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Doresc să fac următoarea declarație:

Cer elucidarea unei crize apărute în luna mai 1997 și generată de un funcționar al Ministerului Afacerilor Externe.

Menționez că acest incident a adus prejudicii grave intereselor României, imaginii clasei politice românești, mai multor colegi, direct, mie însumi ca parlamentar român.

Întregul incident se datorează comportamentului necinstit și neprofesional al unui angajat român. Din aceleași cauze, cel puțin un profesionist de la Consiliul Europei, un om de mare ținută și cu o competență deosebit de valoroasă, se află într-o situație dificilă și cred că nu avem dreptul să răsplătim astfel munca unor profesioniști care au ajutat România în modul cel mai loial.

Cer cercetarea cazului de către organismele și instituțiile statului în drept și sancționarea angajatei în cauză, dar și a superiorilor săi. Dar incidentul are o dimensiune morală mult mai serioasă: riscul compromiterii încrederii în clasa politică românească, atât pe plan intern, cât și pe plan extern.

Nu sunt un om care se teme de atacuri și nedreptăți! Nu sunt un om care crede că poate răzbi să-și îndeplinească idealurile, speranțele, fără să plătească tribut forțelor ostile progresului social! Nu cred că democrația înseamnă anihiliarea definitivă a carențelor morale ale unor grupuri sociale! Și, totuși, nu pot să accept să privesc cu mâinile încrucișate renașterea unor cutume, a unor comportamente din anii negri ai totalitarismului. Chiar și în regimul comunist au existat voci și grupuri care au condamnat excluderea indivizilor pe seama delațiunii lipsite de un temei real, tactică folosită de polițiile secrete pentru intimidare.

Sunt iarăși printre noi cei care umpleau închisorile de fruntași politici români democrați! Au înviat satrapii care terorizau în pușcării pe înaintașii noștri. Să facem o lege urgent, prin care să interzicem fantomelor să se amestece în viața politică. Dacă nu, cui îi este frică de accesul românilor obișnuiți la cooperarea cu foruri europene, cu sistemele democratice europene?

De ce se lansează povești fără temei real despre oameni politici care au încercat să aibă sprijinul forurilor internaționale, pentru proiecte ce vizau dezvoltarea democrației, creșterea încrederii în societatea românească.

Cine dorește ca încă o poveste murdară să diminueze șansele acestei țări? Nu fantome, nu moroii celor care au ucis la Sighet și la Aiud s-au întors, ci a apărut o nouă generație de nepoți ai acestor călăi, arma acestei noi generații de dușmani ai unui sistem democratic românesc este deocamdată delațiunea, calomnia șoptită prin cancelarii străine, scrisorile îmbrăcate în cuvinte furate de la democrații adevărați, în care se împachetează trădarea intereselor naționale, viitorul acestei țări.

Cred că nici un partid matur politic, existent azi în Parlamentul României nu poate fi interesat de renașterea acestei teribile amenințări pentru democrație.

Oricare dintre noi se poate găsi într-o situație similară și lipsit de mijloacele de a se apăra. Nu mă tem pentru mine și ai mei! Am știut că jocul politic poate însemna și risc, dar dacă riscul meu pot să îl accept, riscul pentru siguranța națională și pentru interesele viitoare ale țării este imposibil de acceptat.

Dacă azi se spune că Lepșa este securist și el nu a fost nici măcar în vreun birou al acelei instituții, mâine se va spune că toți românii sunt hoți, iar poimâine că nici nu există România.

Dacă azi nu reacționăm, nu vom reacționa nici poimâine, iar dușmanii acestei țări și micile lichele ce trăiesc din delațiune fac azi cu noi un exercițiu important, tac și rabdă azi, se fac azi că nu observă și când este unul lovit, ceilalți se bucură: mâine putem rade zece, apoi 100 dintre ei și nimeni nu va mai zice nimic.

Cer tuturor oamenilor politici din partidele serioase din această țară să vină alături de mine pentru a demonta acele structuri care lucrează contra viitorului democratic al țării. Cred că această luptă nu poate avea culoare politică, ci culorile naționale.

Există pericolul ca orice ofertă făcută de un partid, de un om politic să fie compromisă prin strategia calomniei. Știu că nu sunt singurul care a făcut obiectul unor atacuri nerușinate în care nu exista nici un strop de adevăr. Poate atunci când am asistat la aceste atacuri, așa cum am asistat la cele inițiate contra mea, am crezut că este vorba doar de dușmănii personale care s-au născut din cauze meschine. Am greșit! Și atunci când am înțeles că atacurile au drept scop eliminarea de pe scenă, compromiterea și mi-am zis: cine are dreptate învinge, am greșit!

Nu avem dreptul să privim cum sunt uciși oameni cu pietrele calomniei și șantajului! Mai grav este că am acceptat să fim furați de jocul acesta ieftin de periferie, să râdem de unul care este lovit și că nu am sancționat explicit pe cei care calomniază și șantajează, încercând să închidă gura celui încondeiat și făcut de râs.

Nu eu sunt obiectivul major al acestor campanii subterane! Nu "x" sau "y" trebuie să moară sub oprobriul opiniei publice, ci opinia publică însăși, încrederea în democrație, încrederea în libertatea de expresie!

Trebuie să ne fie frică de mașinațiuni ce ne vor ucide și care vor apărea ca niște șerpi veninoși pe la spate și să nu mai facem nimic de teama unor înscenări odioase!

Probabil trebuie sugrumată democrația în această țară, pornind de la vocile care ar putea striga după ajutor!

Probabil trebuie compromiși oamenii, care nu vor accepta renașterea totalitarismului!

Nu mă cred mai important decât sunt și nu cred că eu sunt scopul acestei mașinării, născute din germeni ai unui timp trecut!

Trebuie să fie undeva sub tot acest sistem un microb ce vine de demult, din schema regimului totalitar.

Cer scuze colegilor mei care au suferit astfel de atacuri de același tip înainte și pe care i-am crezut doar preocupați de propria imagine.

Cer iertare înaintașilor noștri că am redus vigilența contra semnelor totalitarismului!

Ce solicit? Cer Parlamentului României promovarea de urgență a Legii privind deconspirarea dosarelor securității!

Solicit audiență imediată la ministrul de externe și la conducătorii serviciilor chemate să cerceteze acest tip de fapte.

În urma cercetărilor, solicit să se facă, de urgență, în circa 10 zile, o informare în fața Parlamentului și să se dea în scris deciziile care au fost luate.

Propun crearea unui grup de solidaritate parlamentară pentru redarea încrederii în clasa politică și în Parlamentul României. Acest grup va trebui să acționeze pe două planuri: pe de o parte, să promoveze noi principii de conduită pentru oamenii politici și pentru lupta politică și, pe de altă parte, să mediteze la importanța clasei politice, ca un girant al sistemului democratic.

Cer invitarea distinșilor funcționari internaționali la un dialog de clarificare.

Cer o informare din partea ambasadorului României la Strasbourg cu privire la analiza incidentului de la București, din mai. Cer să fie analizate rapoartele făcute în urma vizitei din mai, de către cei doi experți ai Consiliului Europei.

Cer ca programul discutat cu acel prilej să fie sprijinit dincolo de numele și calomnia la adresa mea, ca fiind foarte valoros.

Cer ca PNȚCD să aibă o reacție față de moduul în care am fost tratat, ca membru al acestui partid, atât în relația cu Ministerul Afacerilor Externe, cât și de către organismele europene. Voi trimite o scrisoare de protest prin care voi cere parlamentarilor europeni creștin-democrați să condamne practicile folosite la adresa noastră, precum și responsabilizarea funcționarului care a dezinformat un diplomat european.

Cer ca PNȚCD să solicite doamnei Hagiopol scuze pentru ofensa adusă unui coleg - domnul deputat Tudose Florin - și să își recunoască gestul neprofesional de a jigni un membru al Camerei, reprezentând partidul nostru.

Cer comisiei de specialitate a Camerei să reia și să dezvolte cooperarea cu Consiliul Europei, care a fost în mod nedrept neglijată. Acest organism a fost și este un partener dedicat și serios al democrației, iar pentru România a fost un productiv partener în procesul de constituire și consolidare a cadrului democratic. Nu trebuie ca ușurința unui angajat și comportamentul neprofesional și necivilizat al unei angajate a Ministerului Afacerilor Externe să umbrească o cooperare fructuoasă pe termen lung. Îmi fac datoria să-i asigur de tot respectul meu pe toți cei care lucrează la Consiliul Europei și, în special, pe domnul Jean Louis Lorens, a cărui vizită la București a fost o experiență deosebit de prețioasă, umbrită grav de incidentul produs de doamna Mirella Hagiopol.

Cer o cercetare a activității Centrului de documentare și informare a Consiliului Europei la București și o evaluare a rezultatelor acestei activități.

Propun o discuție la Clubul Camerei - clubul parlamentar -, pe tema: "Pierderea credibilității clasei politice, o sursă de risc pentru sistemul democratic." Discuția ar fi putea găzduită de președintele Clubului Camerei Deputaților, cu acest prilej mai mulți colegi ar putea prezenta experiențele lor și s-ar putea extrage o serie de concluzii pentru eliminarea unor distorsiuni în comunicarea clasei politice cu opinia publică.

Vă mulțumesc.

 
Dumitru Buzatu - comentariu privind eșecul politic și economic în care se află țara în acest moment.

Domnul Vasile Lupu:

Ultimul vorbitor, domnul Buzatu. Și sper ca în timpul ultimei intervenții să se întrunească cvorumul în sală.

 

Domnul Dumitru Buzatu:

Domnule președinte,

Distinși colegi,

Astăzi, 17 noiembrie 1998, se împlinesc 2 ani de la alegerea în funcția de președinte al României a domnului Emil Constantinescu. Această dată a marcat victoria deplină în alegeri a alianței politice cunoscută sub denumirea de "Convenția Democratică din România". La prima vedere și într-o țară cu o lungă tradiție democratică, acest fapt putea să fie unul absolut normal. Numai că situația din România nu era nici pe departe așa cum am descris-o mai sus.

Nucleul dur al propagandei electorale a acestei formațiuni politice l-a constitui documentul intitulat "Contractul cu România", prin care Convenția Democratică Română s-a angajat că: "Va îndeplini cu strictețe următoarele obligații, pe care și le asumă cu fermitate, în baza unor studii realiste, responsabile și îndelungate, dacă va primi votul majorității românilor."

În viziunea domnului Emil Constantinescu și a membrilor Convenției, lăsând la o parte faptul că ceea ce s-a numit "Contractul cu România" nu era decât o copie palidă a "Contractului cu America", programul electoral al Partidului Republican din Statele Unite din 1994, acest document stabilea cu fermitate bazele unui comportament absolut moral al semnatarilor acestuia și fixa un termen scurt, de 200 de zile, pentru punerea în practică a prevederilor contractului, și un termen lung, de 2 ani, pentru realizarea integrală a obligațiilor asumate.

După trecerea a 200 de zile de guvernare CDR, am putut observa că obligațiile asumate nu erau decât niște baliverne pentru a adormi conștiința alegătorilor. Am sperat, însă, că la împlinirea a 2 ani de la data semnării contractului, distinșii reprezentanți ai Convenției Democratice și domnul Emil Constantinescu, președintele României, fie vor aduce la îndeplinire în totalitate prevederile contractului, fie își vor aplica singuri sancțiunea pe care au propus-o pentru cazul în care nu vor fi capabili să realizeze acest lucru. Adică, vor demisiona.

La solicitarea unui număr de cetățeni, semnatari ai "Contractului cu România", am verificat, cu prilejul zilei de 17 noiembrie, modul în care și-au îndeplinit promisiunile din 1996. Cu permisiunea dumneavoastră, voi citi doar câteva dintre acestea, din "Contractul cu România", pentru a ilustra veridicitatea promisiunilor sau capacitatea Convenției Democratice și a președintelui Emil Constantinescu de a pune în practică angajamente pe care singuri și le-au asumat.

În cadrul programului celor 200 de zile, se spune: "Fostele moșii, devenite IAS-uri sau gospodării de partid, rămase în proprietatea statului, vor fi împărțite cu prioritate familiilor cu mulți copii, tinerilor, țăranilor lipsiți de pământ etc. etc. Va fi reconstituit dreptul de proprietate al țăranilor asupra mijloacelor de care au fost deposedați la intrarea în CAP-uri, în vederea despăgubirii. Va fi asigurat un cadru corespunzător de desfacere a producției țărănești, inclusiv prin burse de produse agricole." Și tot așa, cele 20 de puncte curg, până la pct. 19, care spune: "În 200 de zile va fi asigurată creșterea fondurilor bugetare destinate unor sectoare esențiale pentru viitorul țării: învățământul, sănătatea, cultura, cercetarea și apărarea." Și cel de al 20-lea punct este formulat în același fel și rămâne ca dumneavoastră să apreciați, în acest moment, modul în care au fost aduse la îndeplinire. Eu pot să spun că am constatat, după inventarierea obligațiilor asumate de către CDR și domnul Emil Constantinescu, că nici una dintre acestea nu a fost dusă la îndeplinire la termenul fixat.

În consecință, pentru punerea în aplicare a dispozițiilor finale din "Contractul cu România", care spune, într-o clauză finală: "Dacă până la termenele respective toate aceste promisiuni nu vor fi aduse la îndeplinire, înseamnă că am încălcat prezentul contract, pe care dumneavoastră îl semnați votând Convenția Democratică din România, și aveți dreptul să renunțați la noi.", solicităm ca în termen de 10 zile - un termen normal, să zicem - de la data expirării prevederilor contractului (adică, 17 noiembrie 1998), domnul Emil Constantinescu, Președintele României; domnul Ion Diaconescu, Președintele Camerei Deputaților, senatorii și deputații aparținând Convenției Democratice din România; primul-ministru Radu Vasile și membrii Guvernului numiți din rândurile CDR să demisioneze, pentru a demonstra că își asumă eșecul politic și economic în care se află țara în acest moment. În caz contrar, vom considera că, pur și simplu, se plasează în rândul politicienilor fără obraz!

Vă mulțumesc foarte mult.

 
 

Domnul Vasile Lupu:

Vă mulțumesc și eu.

 
 

Stimați colegi,

Urmează 10 minute pauză pentru întrunirea cvorumului și, în această pauză, rog liderii grupurilor parlamentare să convoace deputații în sală. Îl rog, de asemenea, pe domnul Popescu să pregătească lista pentru strigare, să începem cu un apel nominal, dacă va fi nevoie.

 
 

Domnul Ioan Gavra (din sală):

Cu domnul Ion Diaconescu să începeți strigarea, că dânsul e președinte! Să-i dăm Cezarului ce-i al Cezarului!

 
   

Adresa poștală: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, București luni, 6 aprilie 2020, 9:46
Telefoane (centrala): (021)3160300, (021)4141111
E-mail: webmaster@cdep.ro