Plen
Ședința Camerei Deputaților din 23 martie 1999
Sumarul ședinței
Stenograma completă

Dezbateri parlamentare
Calendarul ședințelor
- Camerei Deputaților:
2020 2019 2018
2017 2016 2015
2014 2013 2012
2011 2010 2009
2008 2007 2006
2005 2004 2003
2002 2001 2000
1999 1998 1997
1996
Interoghează dezbaterile
din legislatura: 2016-prezent
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996
Monitorul Oficial
Partea a II-a:2020 2019 2018
2017 2016 2015
2014 2013 2012
2011 2010 2009
2008 2007 2006
2005 2004 2003
2002

Transmisii video

format Real Media
Ultimele ședințe (fără stenograme încărcate):
03-04-2020
02-04-2020
Arhiva video:2020 2019 2018
2017 2016 2015
2014 2013 2012
2011 2010 2009
2008 2007 2006
2005 2004 2003
Pentru a vizualiza înregistrările video trebuie să instalați programul Real Player
Sunteți în secțiunea: Prima pagină > Proceduri parlamentare > Dezbateri > Calendar 1999 > 23-03-1999 Versiunea pentru printare

Ședința Camerei Deputaților din 23 martie 1999

  1. Intervenții ale domnilor deputați:

 

Ședința a început la ora 8,40.

Lucrările au fost conduse de domnii Andrei Ioan Chiliman, și Vasile Lupu, vicepreședinți ai Camerei Deputaților, asistați de domnii Kovacs Tiberiu - Csaba și Miron Tudor Mitrea, secretari.

*

 
 

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Doamnelor și domnilor deputați,

Declar deschisă ședința de astăzi, marți, 23 martie 1999, a Camerei Deputaților, cu prima parte a ședinței, cea destinată intervențiilor deputaților.

 
Vasile Vetișanu - referire la manifestările aniversare ale Revoluției de la 1848-1849, care au avut loc în județele Covasna și Harghita;

O să-i dau cuvântul domnului deputat Vasile Vetișanu. Urmează domnul deputat Napoleon Antonescu. Este aici? Da.

Vă rog.

 

Domnul Vasile Vetișanu:

Mulțumesc, domnule președinte.

Domnilor deputați,

Declarația mea politică de astăzi, 23 martie, o fac în nume propriu și ea are în vedere manifestările aniversare ale Revoluției de la 1848 – 1849, care au avut loc în cele două județe românești, Covasna și Harghita, în ziua de 15 martie a.c., organizată de către UDMR.

Pornesc de la constatarea că aceste manifestări au avut un caracter unilateral și izolat din partea minorității maghiare, care nu a considerat că ar fi fost firesc să colaboreze, în scopul de mai sus, cu populația românească și cu partenerii de coaliție. Nu s-a ținut seama de spiritul epocii de la 1848 și al revoluției de atunci, în care atât românii, cât și maghiarii au luptat pentru libertate socială și națională, când și românii și maghiarii au cerut ștergerea iobăgiei, când și românii și maghiarii, deopotrivă, au cerut recunoașterea identității lor naționale, mai presus de orice. Nimeni nu a exprimat mai bine aceste adevăruri, decât profetul acelei revoluții, Simion Bărnuțiu, și, în alt plan, poetul maghiar Petöfi.

Iată, deci, că un moment aniversar, ca cel de la 15 martie anul acesta, putea deveni un prilej de aducere aminte și evocare a unor aspirații comune, care ne unesc și, nicidecum, a celor care ne izolează și ne separă. Nu a fost așa, din păcate, și, în mod arbitrar, o serie de reprezentanți ai UDMR au trecut peste orice realități istorice autohtone, preluând realități istorice din altă țară, de la recuzita pentru paradă importată, până la discursuri lipsite de simțul realității istorice. Nimeni nu se mai miră auzindu-l pe episcopul politician Laszlo Tokes, considerat radical și extremist în UDMR, așa cum nimeni nu se mai miră de extremiștii noștri. Este însă surprinzător că oamenii politici și deputați din Covasna, cotați ca moderați, au putut spune, în acea zi de 15 martie: "Pe noi ne păzesc cei în uniforme, aduși din alte părți. Noi, maghiarii, trăim în România ca într-o închisoare".

Voi fi retoric și voi întreba: care închisoare, domnule deputat de Covasna, când încă nici o țară din tot estul european nu a oferit, după 1990, maghiarimii, ca în România, șansa de a participa la guvernare, pe care, totuși, maghiarii o reprezintă, în destinul unei țări?! Este clară, aici, lipsa de orice realism politic, tendința de a nu recunoaște drepturile recunoscute, pentru a se crea o stare de tensiune și nemulțumire.

Închei cu chemarea la luciditate a reprezentanților UDMR și cer, din nou, acestei organizații, așa cum am cerut în trei rânduri, să procedeze la excluderea din organizația UDMR a președintelui său de onoare, Laszlo Tokes, cel care provoacă și întreține stările de încordare și de tensiune între români și maghiari.

Vă mulțumesc.

 
Napoleon Antonescu - intervenție intitulată Învățământul, încotro?;

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Domnul deputat Napoleon Antonescu. Se pregătește domnul deputat Luca Ștefănoiu.

Am o rugăminte: având în vedere numărul foarte mare de înscrieri, de astăzi, vă rog să vă încadrați în cele 3 minute regulamentare, pe care, și așa, probabil, le vom depăși.

 

Domnul Napoleon Antonescu:

Domnule președinte de ședință,

Stimate colege și stimați colegi,

Am intitulat intervenția mea "Învățământul, încotro?".

M-am hotărât să fac această declarație politică deoarece cred că, acum, este unul din ultimele momente, ca să tragem un nou semnal de alarmă asupra gravelor probleme și dificultăți cu care se confruntă, în această etapă, învățământul românesc, deoarece, așa cum arăta și ziaristul Constantin Pavel, în editorialul ziarului "Adevărul" din 16 martie, școala românească se află în cel mai delicat moment al ei din ultimii 50 de ani.

Starea gravă în care se află sistemul educațional din țara noastră, sub diferite aspecte, precum și subfinanțarea acestuia, la toate nivelele și pentru toate capitolele, a fost, de nenumărate ori, sesizată și adusă la cunoștința factorilor de răspundere, de către numeroase personalități și instituții de prestigiu, precum și, practic, de cvasitotalitatea massmediei românești. Cu toate acestea, organele de stat implicate și, în special, Guvernul României au tratat și tratează această problemă cu o ușurință de neimaginat, ba, aș putea spune, cu o lipsă de răspundere și dispreț nu numai față de sistemul de învățământ, ci și față de întreaga populație, precum și de legile țării care reglementează activitatea în acest domeniu.

Deși, de câțiva ani, se vorbește despre reforma sistemului de învățământ, practic, s-a făcut foarte puțin în această direcție, pentru rezolvarea unor probleme de fond ale acestuia. S-au luat o serie de măsuri cunoscute privind anumite aspecte organizatorice și chiar de conținut. În schimb, problemele de fond ale învățământului privind modernizarea complexă a acestuia, refacerea bazei materiale și a infrastructurii, dotarea cu material didactic și echipament a laboratoarelor, la nivelul cerințelor actuale, informatizarea completă a școlilor, construirea unor noi spații de învățământ, biblioteci și cămine, acordarea unor burse rezonabile și salarizarea corespunzătoare a personalului din învățământ, au rămas, practic, nerezolvate, acestora aducându-li-se unele cosmetizări care sunt departe de nevoile reale ale învățământului.

Dacă, în anii anteriori, cu numeroase artificii sau rezolvări de moment, respectiv punctuale, învățământul a reușit să supraviețuiască, în anul 1999 acesta a primit un buget sub orice limită sau, așa cum, plastic, l-a denumit ziaristul C.Pavel, "un buget de avarie". De asemenea, trebuie să remarc că, cel puțin în ultimul timp, atât Ministerul Educației Naționale, cât și Parlamentul României s-au implicat mai profund în crearea cadrului legislativ și juridic pentru reformarea de fond a întregului sistem educațional. În același timp, trebuie spus foarte clar că, oricâte măsuri legislative, juridice sau administrative s-ar lua, oricât de mult s-ar strădui factorii de conducere și execuție din învățământ să accelereze reforma, aceasta nu va putea fi realizată niciodată fără asigurarea fondurilor necesare, în special de la bugetul de stat. De fapt, totul pleacă de la bugetul pe care statul român, prin propunerea Guvernului și aprobarea Parlamentului, îl alocă învățământului. Așa cum arătam mai sus, sumele alocate învățământului s-au diminuat, de la an la an, ajungând ca, în anul 1999, să asigure finanțarea întregului sistem de învățământ, numai până în luna august.

Este evident că întreaga noastră economie a fost adusă aproape în situație de colaps și că economia subterană, corpuția și evaziunea fiscală sunt în floare, iar, ca urmare, PIB-ul a scăzut continuu. Acest fapt se reflectă negativ în toate domeniile societății noastre și, mai ales, în scăderea continuă a veniturilor la buget și, ca urmare, în sumele alocate diferitelor sectoare, inclusiv învățământului. cu toate acestea, cred însă că guvernanții ar trebui, cel puțin, să respecte toate legile care consideră învățământul ca o prioritate națională, lucru admis de aceștia, în diferite situații critice (Vezi protocolul semnat de primul ministru cu sindicatele, în toamna anului 1998). Din păcate, rezultă că doar la atât se reduce prioritatea națională, adică la a declara și a recunoaște formal, dar nimeni să nu respecte și să aplice în practică acest lucru.

Cred că, dacă nu ne vom trezi la timp, toți cei implicați în sistemul de educație, și nu numai, pentru a schimba concepțiile retrograde, aș zice antinaționale, pe care le manifestă unii guvernanți față de învățământul românesc, vom afecta grav instruirea și educarea tinerei generații și, prin aceasta, însuși viitorul țării.

Dacă avertismentele tuturor oamenilor de bunăcredință nu-i trezesc la realitate, atunci ar trebui ca măcar să țineți seama de avertismentele sindicatelor din învățământ, ale personalului didactic, elevilor și studenților care, în mod ferm, arată că, dacă nu se intră în normalitate și legalitate, vor recurge la toate formele legale de protest, inclusiv greva generală. Personal nu agreez grevele în învățământ, deoarece acestea perturbă, și mai mult, sistemul educațional, dar cred că, dacă se ajunge la această soluție, aceasta este o măsură disperată, care să-i trezească la realitate pe politicienii coaliției și pe guvernanții actuali, pentru a acorda învățământului, dacă nu ceea ce au promis în campania electorală din 1996, măcar ceea ce merită și ce are dreptul pentru a-și desfășura activitatea la un nivel corespunzător. În caz contrar, toată răspunderea privind consecințele dezastruoase care se întrevăd le va reveni acestora și numai acestora.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Ați utilizat 5 minute, luând 2 minute din timpul altora.

Vă anunț că, la ora 9,35, închei prima parte a ședinței cu cei care vor reuși să vorbească până atunci.

 
Luca Ștefănoiu - denunțarea prigoanei împotriva PRM și a liderilor săi;

Domnul deputat Luca Ștefănoiu. Se pregătește domnul deputat Romulus Raicu.

Vă rog.

 

Domnul Luca Ștefănoiu:

Grupul parlamentar al Partidului România Mare ia act, cu îngrijorare, de faptul că instituțiile statului, supuse dispozițiilor și ordinelor puterii politice, au început prigoana împotriva Partidului România Mare și a liderilor săi, deși Partidul România Mare este un partid parlamentar, care funcționează legal și constituțional și reprezintă voința unei părți importante a electoratului românesc.

Atitudinea puterii politice reprezentate de coaliția CDR – USD – UDMR este ușor de explicat, dar este inacceptabilă și vădit în afara cadrului democratic. Sondajele de opinie și starea de spirit a populației creditează partidul nostru cu un număr însemnat de voturi la viitoarele alegeri parlamentare.

Fără îndoială, situația din țară este deosebit de grea, puterea actuală e incapabilă să stopeze dezastrul economic pe care, tot ea, l-a provocat, încearcă să câștige timp pentru a reuși să lichideze sau denigreze forțele politice sănătoase și patriotice ale țării, printre care se numără și partidul nostru.

Partidul România Mare condamnă, cu vehemență, noul abuz al puterii care, în absența opoziției la lucrările Senatului, a decis antidemocratic să simplifice procedura de ridicare a imunității parlamentare, îndreptate exclusiv împotriva președintelui partidului nostru, precum și amestecul grosolan al puterii politice în treburile justiției, eforturile concertate ale coaliției aflate la guvernare de a lichida sau decapita partidele politice și mișcările sindicale care se împotrivesc distrugerii economiei naționale, scufundării în mizerie a celor mai largi categorii ale populației, scăderii continue a nivelului de trai, precum și a puterii de cumpărare.

Cu puțin timp în urmă, în București, Partidul România Mare a fost chemat, în fața instanței, pentru a fi scos în afara legii. Am ajuns, astfel, la cele mai aberante încercări ale puterii de a anihila adversarii prin orice mijloace. Partidul nostru, care luptă pentru păstrarea integrității teritoriale a României și pentru făruirea României Mari, este acuzat că acționează pentru dezmembrarea țării.

Asistăm, în aceste zile, la încălcarea brutală și grosolană a Constituției, tocmai de către cei puși s-o apere. Dreptul la existență a partidelor politice este încălcat, dreptul la opinie este pedepsit cu închisoarea. Acestea să fie manifestări ale democrației?!

Partidul România Mare consideră că statul polițienesc și dictatura nu mai pândesc la colț, ci fac parte din viața de zi cu zi a fiecăruia dintre noi. Astăzi, în Senat, se va face o nouă încercare de ridicare a imunității parlamentare a președintelui partidului, senatorul Corneliu Vadim Tudor, încercare ce are toate șansele să reușească. Va fi aceasta o victorie a forțelor totalitare, antidemocratice, reprezentate de actuala putere împotriva democrației?!

De aici încolo, mișcările puterii politice au devenit previzibile. Următorul vizat este secretarul general al partidului, primarul Gheorghe Funar, primar al municipiului Cluj-Napoca, om aflat în fruntea obștii pentru a doua oară consecutiv, prin voința liber exprimată a cetățenilor.

Puterea, reprezentată de prefectul județului Cluj, de președintele FPS-ului sprijină, din interese obscure, afaceri legate de SC "Alimentara" SA din Cluj-Napoca. Este evident că primarul Funar s-a sesizat asupra încălcării legii și a oprit șirul lung al escrocheriilor de la "Alimentara" SA, șir ce se regăsește în cele peste 100 de plângeri penale, care stau nelucrate, pentru că așa înțelege puterea politică să lupte împotriva corupției. În schimb, aceeași putere a găsit o cale de luptă împotriva primarului Funar, care este și secretar executiv al Partidului România Mare. Cei de la "Alimentara" SA au făcut o plângere penală împotriva primarului Funar. Brusc, puterea de la București și-a adus aminte de acea plângere și a ambalat motoarele pentru rezolvarea ei grabnică: suspendarea primarului Funar și trimiterea acestuia în judecată, chiar dacă faptele pentru care este acuzat s-au petrecut pe timpul concediului lui Funar și altcineva conducea, atunci, primăria.

Pentru ca anchetare lui Gheorghe Funar să conducă la concluzia dorită de puterea actuală, Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiție deleagă pe procurorul Dan Cherculescu să se ocupe de finalizarea cercetărilor. Din păcate, procurorul Dan Cherculescu este cel care a dispus trimiterea în judecată a senatorului Corneliu Vadim Tudor, liderul partidului, deși acesta avea imunitate parlamentară.

Grupul parlamentar al Partidului România Mare din Camera Deputaților condamnă, cu vehemență, faptul că, la Parchetul General, există procurori specializați în întocmirea de dosare penale și în trimiterea în judecată a adversarilor politici ai actualei puteri, care declară public că sunt mânați de la spate de stăpânii de la București, pentru trimiterea cât mai rapidă în judecată a celor incomozi.

Partidul România Mare își rezervă dreptul de a informa opinia publică românească, prin toate mijloacele care îi stau la dispoziție, despre acțiunile ilegale și anticonstituționale ale puterii actuale, de lichidare și reducere la tăcere a adversarilor politici. Totodată, Partidul România Mare va informa Consiliul Europei și celelalte organisme internaționale asupra modului în care, în România, democrația este înlocuită treptat cu statul polițienesc și cu dictatura.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

6 minute.

 
Romulus Raicu - accentuarea unei probleme de maximă importanță: relația Guvern - sindicate;

Domnul deputat Romulus Raicu. Urmează domnul deputat Robert Ráduly.

 

Domnul Romulus Raicu:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Anul 1999 s-a dovedit a fi deja un an deosebit de agitat pentru România. În cele 3 luni care s-au scurs de la începutul anului au avut loc acțiuni care au fost la un pas de a duce la căderea Guvernului și la crearea unei situații de haos în întreaga economie.

Hotărârea principalelor centrale sindicale de a declanșa greva generală, în 26 aprilie, este o măsură extremă, la care sindicatele au ajuns ca urmare a situației insuportabile, în care se află majoritatea populației din țara noastră. Timp de mai bine de 2 ani de zile, sindicatele au înțeles să nu declanșeze acțiuni de protest de proporții, asigurând climatul social necesar, pentru ca cei de la putere să-și pună în aplicare propriul program de guvernare, program despre care actuala coaliție a afirmat că va fi ultimul ce va cere sacrificii din partea populației.

Din nefericire, din obiectivele pe care și le-a propus Guvernul, nu s-a realizat aproape nimic, iar starea de sărăcie a cuprins un număr considerabil de cetățeni. În momentul de față, situația este atât de gravă, populația așa de nemulțumită, încât liderii sindicali, chiar de ar vrea, nu se mai pot opune valului de revoltă ce a cuprins tot mai multe categorii socio-profesionale.

Primele manifestări vor fi inițiate deja la 24 martie, în reședințele de județ, iar participarea sindicaliștilor se anunță deosebit de numeroasă. Dacă, în perioada următoare, nu se va ajunge la un dialog real cu liderii centralelor sindicale, care să se finalizeze cu un program de acțiune care să aibă și sprijinul mișcării sindicale, nimeni nu va mai putea opri declanșarea mișcărilor de protest ale sindicatelor.

Pentru întârzierea procesului de reformă și privatizare, actuala putere a acuzat mereu mișcarea sindicală, care s-ar fi opus acestor măsuri. Dar cine a oprit actuala putere să nu facă reforma, până acum? Ce vină au sindicatele, pentru neputința și incompetența celor care conduc țara, în acest moment?

Prin atitudinea pe care au adoptat-o, sindicatele au dovedit că au înțeles și nevoia de restructurare a marilor unități, au acceptat și disponibilizările, dar ele nu pot fi de acord cu lichidarea, în orice condiții, a întreprinderilor, cu lipsa de preocupare a guvernanților de a crea noi locuri de muncă. Ele nu au înțeles de ce a fost acceptată, în continuare, corupția și afacerile veroase, de ce nivelul de trai al populației a trebuit să scadă așa de mult, încât mizeria, bolile au cuprins o mare parte a locuitorilor.

Oriunde am privi, în jurul nostru, citești, pe fețele oamenilor, îngrijorarea, suferința, disperarea. Ei au ajuns să nu mai aibă încredere în politicieni. Compatrioții noștri nu pot accepta ca, într-o perioadă de criză economică acută, cum este cea pe care o traversează acum România, un mănunchi de oameni aparținând mai ales partidelor aflate la putere să prospere, în vreme ce majoritatea populației sărăcește.

O bună parte a revendicărilor formulate de centralele sindicale vizează creșterea responsabilității clasei politice românești și, cu deosebire, a celor care dețin puterea în stat. convingerea membrilor de sindicat este aceea că multe din necazurile cu care ne confruntăm ar fi putut fi evitate, dacă actuala putere ar fi formată numai din oameni competenți, cu un comportament moral ireproșabil, care să răspundă, pentru faptele lor, în fața alegătorilor. De aceea, sindicatele susțin o reprimenire a clasei politice românești, prin introducerea votului uninominal. PUNR susține, în Parlament, această solicitare și a inițiat un proiect de Lege electorală, venind, astfel, în întâmpinarea dorinței membrilor de sindicat.

Doamnelor și domnilor deputați,

În drumul către o societate democratică, relația Guvern – sindicate este o problemă vitală. Realitatea a demonstrat că, în România, încă nu s-a ajuns la o relație corectă între Guvern și sindicate, după cum dialogul cu partidele politice din opoziție a avut un caracter pur formal. Sindicatele continuă să fie percepute ca partener de dialog, numai în situația unor mișcări de protest de mare anvergură.

Domnilor guvernanți,

Acum, când țara se află pe marginea prăpastiei, dialogul cu partidele politice și sindicatele poate fi singura soluție pentru ieșirea României din haosul din care se află.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

4 minute.

 
Robert Raduly Kalman - exprimarea unor frământări ale comunității maghiare din Covasna și Harghita;

Domnul deputat Robert Ráduly. Se pregătește domnul deputat Nicolae Popa.

Vă rog.

 

Domnul Robert Ráduly Kálman:

Mulțumesc, domnule președinte.

Doamnelor și domnilor,

Eu aș începe prin a vă spune că îi invidiez pe toți acei colegi care au timpul și energia necesară ca să se aplece și asupra problemelor, evenimentelor din alte județe, de exemplu din Harghita și Covasna. Înseamnă că ori și-au rezolvat toate problemele din circumscripția dumnealor electorală, ori nu cunosc proverbul cu drumul lung și grija altuia.

Eu nu o să mă aplec asupra problemelor din alte județe, o să discut de problema care mi-a fost semnalată de foarte multe persoane din județul meu, unde am fost ales, din județul Harghita, și aș vrea să vă demonstrez că tensiunile care, eventual, există în sânul comunității maghiare din România, nu sunt create artificial, nu sunt create de afară, nu sunt create nici măcar de președintele de onoare al UDMR, care a fost ales de această comunitate, ci, de foarte multe ori, este creată de modalitatea în care este abordată problema acestei comunități, de forurile decizionale din București. O să discut această problemă foarte, foarte pe scurt, pe marginea bunurilor aparținând cultelor religioase.

Doamnelor și domnilor,

Din păcate, trebuie să constatăm că Guvernul de la București, de foarte mulți ani, drămuiește această problemă în funcție de cine este persoana sau care este respectivul cult religios care este împroprietărit sau nu.

Noi, comunitățile noastre bisericești, așteptăm, de foarte mult timp, retrocedarea unor bunuri bisericilor tradiționale maghiare din Transilvania. Acest lucru nu se întâmplă, în schimb, în ultima perioadă, în ultimii 5 ani, în Harghita și Covasna. Biserica majoritară a primit în proprietate sau a primit în folosință o serie de active.

Am venit aici, în fața dumneavoastră, ca să trec, foarte rapid, în revistă aceste active și să spun de ce aceste împroprietăriri nu au fost făcute în mod legal. Și, pe de o parte, procesul a început încă din 1995, când Guvernul de atunci, nu contează cine a fost prim ministru, ci contează că a fost Guvernul, a transmis două imobile, un imobil aflat în Miercurea Ciuc și un imobil aflat în Sfântu Gheorghe, primul aflat în proprietatea Biroului de turism și Tineret, al doilea aflat în proprietatea Băncii Române de Dezvoltare. Procesul a continuat anul trecut, în 1998, când, în perioada tulbure a Guvernului interimar, a fost adoptată H.G. nr.239/1998, prin care activul "Sectorul mecanic" a trecut din proprietatea AGROIND SA în proprietatea bisericii mai sus amintite. Și, la începutul acestei luni, pe 2 martie, iar s-a adoptat o Hotărâre de Guvern, prin care un imobil în proprietatea BCR-ului, de această dată, aflat pe Str.Florilor din Miercurea Ciuc, a fost trecut, deopotrivă, în proprietatea Episcopiei ortodoxe a Covasnei și Harghitei.

Vă subliniez: nu mă deranjează acest fapt, mă deranjează faptul sau vreau să pun în discuție faptul că nu se drămuiește, cu același cântar, în cele două cazuri.

Noi așteptăm, de 9 ani încoace, ca să fie retrocedate bunurile care ne-au aparținut, care au aparținut comunităților bisericești tradiționale din Transilvania. Acest lucru nu se întâmplă.

Și vreau să pun în discuție legalitatea acestor ultime două hotărâri de Guvern. Știți foarte bine, domnilor colegi, că, în 1997, s-a adoptat Ordonanța de urgență nr.88 privind privatizarea, care a fost legiferată prin asumarea răspunderii Guvernului, prin Legea nr.44/1998. Această lege spune foarte clar, extrem de clar, în ceea ce privește vânzarea de active, că această vânzare de active poate fi realizată doar prin licitație publică și, vedeți dumneavoastră, în ambele cazuri, Guvernul României a trecut peste propriile reguli.

Din păcate, trebuie să constat că încă avem mult, foarte mult drum de făcut, până când România va fi un stat de drept, până când inclusiv Guvernul României va respecta, ca orice cetățean, acele reguli de drept, pe care ni le stabilim cu toții, de comun acord.

Eu nu am făcut altceva, astăzi, decât să vă transmit o parte din frământările comunității maghiare din cele două județe, frământări care sunt exprimate, de foarte multe ori, din ce în ce mai des.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

5 minute.

 
Nicolae Popa - apel la guvernanți pentru a-și revizui atitudinea față de veteranii de război;

Domnul deputat Nicolae Popa. Se pregătește domnul deputat Petre Dugulescu.

Vă rog foarte mult să vă restrângeți la cele 3 minute, pentru că sunt colegi care nu vor mai putea să intre, astăzi, în ordinea noastră firească, din cauză că toți cei care au vorbit până acum nu au știut să-și sintetizeze ideile în 3 minute.

Vă rog.

 

Domnul Nicolae Popa:

Să mă scuzați. Poate că declarația mea de astăzi ar putea să-i șocheze pe unii dintre dumneavoastră, având în vedere faptul că, în calitate de parlamentar, îmi propun să comentez, în fața dumneavoastră, o lege care, din punct de vedere juridic, există de câțiva ani. Și, totuși, găsesc necesar să fac acest lucru, dintr-o rațiune morală, pe care sunt convins că o veți înțelege, din moment ce acuz faptul că legea în cauză nu a fost respectată și aplicată de autoritățile statului, aducându-se, astfel, o gravă și nemeritată atingere drepturilor și demnității unei categorii de cetățeni ai României. Mă refer la veteranii de război, care, dimpotrivă, ar fi trebuit să se bucure de prețuirea, respectul și recunoștința noastră, implicit beneficiind de prevederile Legii nr.44/1994. De fapt, nu cred și nu vreau să cred că guvernanții de moment ai țării au uitat, pur și simplu, de zecile de mii de viteji ai acestei țări, care au înfruntat moartea pentru binele acestui popor, pentru salvarea ființei naționale și viitorului României.

O asemenea lipsă de memorie ar fi de nescuzat și de neiertat, pentru acei oameni care-și revendică statutul de reprezentanți politici ai națiunii. Nu cumva acest lapsus este premeditat?! Nu cumva această atitudine este alimentată de interese politice de partid?! Îmi pun aceste întrebări, în fața dumneavoastră și vă rog, colegial, să mă sprijiniți și să găsim răspunsurile adevărate la aceste întrebări legitime.

Indiferent de explicații, eu rămân pe poziția de a acuza puterea, indiferent de culoarea ei politică, de cinism și lipsă de omenie, de ingratitudine și batjocură, față de veteranii de război care, prin exemplul și sacrificiul lor, s-ar cuveni să inspire, celor de astăzi, considerație, prețuire și, cel puțin, un minim efort material, pentru a le îndulci bătrânețea, durerile și frustrările vieții generate, într-o măsură covârșitoare, de experiența războaielor cu care destinul le-a încercat viața.

Iată, stimați colegi, vă reamintesc că este de-a dreptul jenant ca un veteran de război să trăiască dintr-o pensie de 57.000 de lei. Mai mult, veteranii de război nu se pot bucura nici măcar de respectarea Legii nr.44/1994. Mă refer, aici, la art.13, din prezenta lege, care prevede că veteranii de război decorați pentru fapte de vitejie pe câmpul de luptă să fie împroprietăriți cu 1 hectar de teren arabil sau cu 500 de metri intravilan.

Din numărul total de 49.678 veterani de război decorați, doar 13.090 au beneficiat parțial de prevederile legii, iar la nivelul județului Alba situația este de-a dreptul sfidătoare: din cei 865 de veterani de război decorați, nici unul nu a beneficiat de prevederile acestei legi.

Pe bună dreptate și omenește vorbind, veteranii, invalizii și văduvele de război sunt marcați de o profundă nemulțumire, față ...

 
 

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

2 minute și jumătate.

 
 

Domnul Nicolae Popa:

... față de această situație. Nu se poate, nu este acceptabil și este de-a dreptul inuman să elaborezi o lege, iar după aceea să nu o aplici, inducând, în sufletele oamenilor, sentimentul că totul este o minciună, că sunt manipulați ca o monedă politică, în realitate soarta lor rămânând la cheremul vremurilor vitrege, pe care le trăim, puterea abandonându-i în vâltoarea vânturilor și a mizeriei.

Închei, prin a face un apel la fiecare membru al Parlamentului României, indiferent de partid, să ne unim vocile și voința, pentru a obliga autoritățile statului să respecte legea, s-o pună în aplicare, în litera și spiritul ei, așa cum a fost votată de Parlamentul României.

Aici nu este vorba de a face un gest de reparație, ci este o îndatorire, o obligație urgentă, pentru noi, deputații și senatorii, care ne pretindem reprezentanți aleși ai acestei națiuni.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

3 minute și jumătate.

 
Petru Dugulescu - criticarea procedurii de acordare a vizei turistice pentru români de către Consulatul SUA;

Domnul deputat Petru Dugulescu. Se pregătește domnul deputat Dumitru Buzatu.

Fiecare care vorbește mai mult ia din timpul altuia.

 

Domnul Petru Dugulescu:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Astăzi, la ora 15,00, voi avea o întâlnire, la Consulatul american, cu domnul consul Steven Petisson, pentru a-i prezenta o scrisoare deschisă, adresată președintelui Statelor Unite ale Americii, Congresului Statelor Unite și Departamentului de Stat, în legătură cu regimul vizelor pentru cetățenii români.

Trec peste prima parte a scrisorii mele, care descrie un incident foarte neplăcut, al meu personal, la Vama din Atlanta, în ianuarie anul acesta, doar pentru faptul că aveam un pașaport românesc. Știu că aceste cuvinte sună ciudat în gura mea, fiind cunoscut, de dumneavoastră și de electoratul care m-a ales, ca un mare prieten al Americii, dar datoria conștiinței mă obligă să trec la acest demers și voi citi doar a doua parte a acestei scrisori deschise, adresată Guvernului și președintelui Statelor Unite ale Americii.

"Un alt motiv de întristare pentru mine, legat tot de vizitarea țării dumneavoastră, este procedura pe care Departamentul de Stat al Statelor Unite ale Americii a stabilit-o pentru cererile de viză turistică. Am ridicat această problemă la întrevederile pe care le-am avut cu domnul ambasador al Statelor Unite, domnul James Rosapepe și domnul consul general Steve Petisson. Ministerul Justiției s-a spus că supărarea mea nu e fără motiv, dar, din păcate, procedurile de acest gen sunt stabilite la Washington D.C.

Solicitarea unei vize costă 45 de dolari, și reprezintă, de fapt, taxa pentru interviu la Consulat. Pe lângă faptul că solicitantul trebuie să facă dovada existenței unor legături puternice cu țara de origină, astfel încât Ambasada SUA să elimine pericolul existenței unui posibil emigrant, demonstrație care nu se bazează, întotdeauna, pe un criteriu solid, persoana în cauză trebuie să plătească interviul și călătoria la București, pentru a participa la un interviu cu consulul, interviu care are ca rezultat acordarea vizei doar în procentaj de 20%, restul constituindu-se într-o serie de conversații fără scop, cu unul dintre angajații Consulatului.

Un calcul simplu va arăta că solicitantul va plăti, în unele cazuri, salariul lunar, salariul mediu în România, am zis, eu știu, 102 dolari pe lună, doar pentru a afla că i-a fost respinsă cererea de viză și nu i se permite vizitarea Statelor Unite.

Mai este nevoie să menționez faptul că respingerea cererii de viză nu implică și restituirea sumei de dolari plătită sau considerați acest lucru ca o modalitate de a câștiga bani, speculând dorința sinceră și legitimă a românilor...

 
 

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

2 minute și jumătate.

 
 

Domnul Petru Dugulescu:

... de a vizita Statele Unite, iar dacă luăm în considerare modelul, cel puțin original, după care se desfășoară loteria vizelor, ar putea fi descrisă o modalitate foarte comercială de a privi dreptul de liberă deplasare a fiecărui cetățean din lume.

Cred cu convingere că principiile trebuie să se vadă nu numai în declarații, ci și în fapte, iar oamenii simt cu adevărat diferența. Îmi amintesc o demonstrație ce s-a desfășurat în fața Ambasadei Statelor Unite la București, în timpul căreia oamenii au afișat slogane de genul: "Zidurile Berlinului s-au mutat la Ambasada americană". Acum câțiva ani vorbeam cu Consulul Statelor Unite la București despre această problemă a vizelor și spuneam că Guvernul SUA l-a acuzat pe Ceaușescu de încălcarea drepturilor românilor la libera circulație și acesta mi-a replicat: "A vizita America nu este un drept, ci un privilegiu". Cetățenii americani vizitează România fără să fie nevoie să solicite o viză sau să plătească pentru aceasta, doar dacă stau peste 30 de zile.

Cred cu toată convingerea că, în spiritul democrației autentice, se impun a fi luate măsuri pentru a îndepărta acest tratament discriminatoriu și pentru a îmbrățișa o înțelegere reciprocă.

Ca apărător al sistemului democratic pe care-l promovează Statele Unite ale Americii și ca unul care nu am cedat în fața presiunii comunismului, vin înaintea dumneavoastră, solicitând cu insistență...

 
 

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

4 minute.

 
 

Domnul Petru Dugulescu:

...să răspundeți pozitiv la acest apel. Românii nu sunt cetățeni de clasa a doua, nu sunt cerșetori și nici răufăcători, avem propria noastră demnitate și ne-am bucura să fim tratați în consecință. Admirăm țara dumneavoastră, poporul american și tot ceea ce poartă eticheta "made in USA".

Cetățenii români doresc ca țara lor să facă parte din NATO și să participe la îmbogățirea culturii occidentale, dar, din păcate, anumite aspecte ale realității, cum sunt cele menționate mai sus, ne fac să tragem concluzia că nu suntem bineveniți. Uneori suntem tratați de parcă nu am fi destul de buni pentru această șansă.

Închei acest apel cu mențiunea că voi continua să cred și să promovez modelul democratic pe care Statele Unite ale Americii îl oferă întregii lumi, cu speranța că astfel de situații vor fi rezolvate.

Vă mulțumesc tuturor pentru atenția pe care ați acordat-o prezentei scrisori, pentru înțelegerea ce o arătați pentru sentimentele noastre, cât și pentru măsurile pe care sunt convins că le veți lua.

Cu respect,

Pastor Petru Dugulescu.

 
 

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Ați mâncat și dumneavoastră două minute din timpul altora.

 
 

Domnul Petru Dugulescu:

Am tăiat două treimi din a doua parte a cuvântului.

 
Dumitru Buzatu - pledoarie pentru adoptarea de urgență a Legii accesului la dosarele fostei securități;

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Domnul deputat Dumitru Buzatu, urmează doamna deputat Leonida Lari.

Eu sunt mirat cum nu reușiți să sintetizați în 3 minute ce aveți de spus.

Vă rog.

 

Domnul Dumitru Buzatu:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

O constantă a discursului politic după 1989 a fost tema accesului la dosarele întocmite de fosta Securitate și deconspirarea Securității ca poliție politică. Această temă a fost agitată în mod special de către fosta Opoziție, actuala Putere cu un scop vădit, astăzi, vădit demagogic, electoral pentru a crea diverse suspiciuni în legătură cu partidele aflate la putere în perioada 1990-1996.

Firesc ar fi fost ca, după 1996, când actuala coaliție, care a avut ca temă predilectă în campania electorală și de-a lungul lungii perioade de opoziție această problemă, deci, a accesului la dosarele fostei Securități și a deconspirării securității ca poliție politică, să fi luat imediat măsuri ca proiectele de lege existente în legătură cu acest lucru să fie aduse în dezbaterea Camerei Deputaților, adoptate pentru a da acea liniște necesară societății românești, după o perioadă atât de lungă de agitare a spiritelor.

Am ajuns, prin eforturile actualei coaliții, la 3 ani de la câștigarea alegerilor și această lege se află încă în dezbaterea comisiilor de la Camera Deputaților, într-o dezbatere fără nici un fel de perspectivă, întrucât toate procedurile parlamentare, procedurile recunoscute de dezbateri în comisii au fost încălcate, întocmindu-se fel de fel de rapoarte, dar fără ca vreunul dintre acestea să apară pe masa parlamentarilor, pe masa membrilor Camerei Deputaților, pentru a avea cunoștință de conținutul ultim, deci, efectiv al acestui raport.

Nu pun problema oportunității în acest moment a dezbaterii acestei legi, pentru că ne aflăm într-un moment în care pilonii autorității statale se surpă, în care Guvernul, prin activitatea pe care o desfășoară, am putea spune că, într-un mod implicit, subminează economia națională, în care președintele, prin declarațiile iresponsabile din punct de vedere politic, afectează grav pentru viitor suveranitatea și independența statului român...

 
 

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

2 minute jumătate...

 
 

Domnul Dumitru Buzatu:

... în care al doilea pilon, deci, puterea judecătorească suferă influențe masive din partea coaliției majoritare, influențe politice în adoptarea unor hotărâri, în care rolul Parlamentului a fost redus la o simplă mașină de adoptat ordonanțe de urgență.

Lăsând la o parte aceste lucruri, deci, tot ținând de oportunitate, ar fi aspectul de lege de lustrație pe care-l capătă acest proiect de lege în forma în care a fost propus el spre dezbatere comisiilor parlamentare. Și, în același timp, subminarea și preluarea unor atribuții ale statului de către organisme prevăzute în cuprinsul acestei legi, care, apoi nu vor mai fi supuse nici unui control.

Ținând cont de aceste considerente și de disponibilitatea Partidului Democrației Sociale din România de a discuta această lege, rog președintele Camerei Deputaților, Biroul permanent să redeschidă discuția pe tema acestui proiect de lege, să țină cont de aceste observații și să o aducă în dezbaterea Camerei Deputaților.

Vă mulțumesc foarte mult.

 
 

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

4 minute.

 
Leonida Lari Iorga - comentariu amar la spectacolul lamentabil al aranjamentelor de ridicare a imunității parlamentare a senatorului C.V.Tudor;

Doamna deputat Leonida Lari, se pregătește domnul deputat Lazăr Lădariu.

 

Doamna Leonida Lari Iorga:

Stimați colegi,

Ultimul eveniment de la Senat, modificarea Regulamentului pentru a obține lesne mai apoi ridicarea imunității parlamentare a senatorului Corneliu Vadim Tudor, a fost un spectacol lamentabil, care a compromis...

 
 

Domnul Emanoil Dan Barbaresso (din bancă):

Mai tare, nu se aude!

 
 

Doamna Leonida Lari Iorga:

Uitați, cum îmi iau minutele, domnule președinte.

 
 

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Liniște, vă rog!

 
 

Doamna Leonida Lari Iorga:

Deci, a fost un spectacol lamentabil care a compromis instituția în ochii opiniei publice. Atâta tevatură, atâtea aranjamente strigătoare la cer și toate numai pentru a scoate de pe scena politică un lider de partid cu un mesaj pe măsura încercărilor grele prin care trece majoritatea populației din România.

Îmi amintesc ca în martie 1988, am organizat la Chișinău un miting al femeilor, pentru ca fiii lor să-și facă stagiul militar acasă, să nu servească drept "carne de tun" în ținuturi străine. Ei bine, am căzut sub incidența art.203 din Codul penal și urma să înfund 3 ani de pușcărie. A venit o echipă specială de la Moscova, în frunte cu unul Kiseliov, m-au purtat prin diferite anchete, dar, până la urmă, s-au lăsat păgubași, că, între timp, se declanșaseră alegerile pe care le-am câștigat, devenind deputat și căpătând imunitate parlamentară.

Așadar, până și echipa aceea de la Moscova a procedat conform legilor deja stabilite fără să mă întemnițeze și aici, în România, o echipă de români, în frunte cu Valeriu Stoica, caută să bage la pușcărie un alt român, pe Corneliu Vadim Tudor, pentru că a criticat niște racile sociale. Însă atenție! A criticat, nu a organizat mișcări de violență publică. iar ca să-și facă hatârul sunt puși să schimbe din mers și legile și încă la cererea ministrului justiției, primul jurist în stat să le apere. Ce vină are C.V.Tudor în fața românilor? că fiind un bun român, nu poate tolera trădarea intereselor naționale, corupția unei mâini de capitaliști de carton, sărăcia lucie în care se zbat milioane de oameni. Pentru aceasta este dat pe mâna unei justiții strâmbe, cu legi ajustate după chipul și voia lor. Dar ce își imaginează domniile lor? Că vor fi o veșnicie în aceste funcții, că nu este ac și de cojocul lor?

Sfatul nostru este să o lase mai moale și să cântărească îndelung până la a lua o decizie, că vine un timp când vor trebui să răspundă pentru toate greșelile comise și o enormă greșeală este să modifice regulamentul pentru a înăbuși vocea unei singure persoane din opoziție.

Mulțumesc.

 
 

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

2 minute și jumătate.

 
Lazăr Lădariu - exprimarea neliniștilor legate de intervenția militară în Kosovo;

Domnul deputat Lazăr Lădariu, se pregătește domnul deputat Șandor Tamas.

 

Domnul Lazăr Lădariu:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

Conferința de la Rambouillet nu a rezolvat nimic, cea de la Paris nici atât. Acum, când adepții soluției militare în Kosovo, printre care și Anglia și Statele Unite ale Americii, care au ținut cel mai mult ca fosta Iugoslavie să se dezintegreze, declară: "suntem gata să atacăm", fără să-și mai pună întrebarea dacă este sau nu Kosovo o problemă internă a Iugoslaviei, întrebarea este: Vor amuți muzele păcii, sau se va impune ultimatumul lui Bill Clinton, prin loviturile aeriene?

De unde pleacă neîncrederea sârbilor? Atâta timp cât există doar ideea independenței pentru Kosovo și Metohia, nu există nici o garanție că vor fi respectate integritatea teritorială și suveranitatea Serbiei și a Iugoslaviei. Ceea ce îl determină pe domnul Desimir Jevtic, ambasadorul Iugoslaviei la București, să afirme: "Noi nu putem permite secesiunea sau formarea a trei republici în interiorul Republicii Federative Iugoslavia".

Ce se face că nu știe occidentul că atunci când interesul național este în pericol pentru menținerea statului lor, sârbii fac front unic, că au sărit până și Vuk Drascovici și Voislav Seseli, chiar dușmani ai lui Miloșevici până mai ieri.

Lecția lui 1941, când cu jertfa supremă a două milioane de morți, sârbii l-au înfruntat pe Hitler, apoi pe Stalin, este încă vie.

Care ar trebui să fie poziția României? Cea dublată de calea înțelepciunii, nicidecum a președintelui Constantinescu, care consideră necesară intervenția militară în Kosovo. Chiar dacă sunt alte păreri, România nu trebuie să uite că există granițe în spațiu și de interese care-i pot conferi o creștere a rolului internațional. Apoi, să nu se uite că în partea aceasta de lume există români la soarta cărora trebuie să ne gândim. Prin trupele străine pe teritoriul unui stat suveran, fără aprobarea Consiliului de Securitate, înseamnă acceptarea inacceptabilului în această zonă a Balcanilor, înseamnă neliniște pentru sârbi, dar și pentru românii din Ardeal, stârnită de o afirmație recentă a premierului ungar referitoare la Voivodina, de participanții la forumurile cetățenești ale iredentiștilor și a extremiștilor maghiari de la Cernatu de Jos, Valea lui Mihai și Miercurea Nirajului, de festivitățile și manifestările antiromânești de la 15 martie din multe localități din Harghita, Covasna și Mureș, la care pentru Transilvania...

 
 

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

2 minute jumătate.

 
 

Domnul Lazăr Lădariu:

... a fost sugerată soluția Kosovo. Pacea este departe, războiul aproape. Ar fi suficiente argumentele ca mai marii zilei să-și amintească amănuntul că pe Câmpia Mierlei au luptat și români, dar și de înțelepciunea proverbului persan: "Dacă vezi barba fratelui tău arzând, pe a ta stropește-o cu apă".

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

3 minute.

 
Tamas Sandor - clarificări în problema acuzelor antiromânești - cazul Agache Aurel din1989;

Domnul deputat Támas Sándor, se pregătește domnul deputat Moroianu Geamăn.

 

Domnul Támas Sándor:

Domnule președinte,

Onorată Cameră,

În cadrul intervențiilor din data de 9 martie, unul dintre vorbitori a tras o alarmă falsă și a vrut să vă ducă în eroare. El a încercat să vorbească despre așa-zisă ură antiromânească, creată și întreținută de UDMR în Târgul Secuiesc.

Vreau și pot să demonstrez falsitatea afirmațiilor făcute de extremiștii ajunși în opoziție și într-o minoritate nesemnificativă. Tot deputatul de la Ploiești ne dă sfaturi și vrea să ne explice de la distanță, venit nedorit din alt județ, cum și ce s-a întâmplat în orașul Târgul Secuiesc pe data de 22 decembrie 1989.

Aduc la cunoștința Parlamentului și vreau să rămână înscris în stenograma acestei Camere, adevărata latură a așa-zisului caz Agache Aurel. Pe data de 22 decembrie 1989, la Târgul Secuiesc, mulțimea revoluționară de mai multe sute de persoane, datorită abuzurilor comise în serviciu și nicidecum din cauza apartenenței etnice, în centrul orașului, l-a linșat pe maiorul de miliție Aurel Agache, rău famatul șef al miliției economice din Târgul Secuiesc.

Din sală:

Ce democrație?!

 
 

Domnul Támas Sándor:

Domnule președinte,

Vă rog să faceți ordine în...

Din sală:

E bine că l-au linșat?! Aceea este justiție?!

 
 

Domnul Támas Sándor:

Domnule președinte, dar...

Domnule președinte,

 
 

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Am o rugăminte să păstrați liniștea în sală și să-i respectați pe cei care vorbesc, indiferent dacă convine sau nu ceea ce spun. Aceasta înseamnă democrație.

 
 

Domnul Ilie Neacșu (din bancă):

Atac criminal.

 
 

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Liniște vă rog!

 
 

Domnul Támas Sándor:

Vă mulțumesc.

Deci, revin. Abuzurile și comportamentul lui brutal trezesc până și azi amintiri amare multora din locuitorii orașului și ai județului.

Conform declarațiilor celor în cauză, Aurel Agache a confiscat ilegal importante cantități de bijuterii din aur, a pretins și a luat bani pentru a fi mai înțelegător, a violat femei, a bătut oameni nevinovați. Perchezițiile domiciliare au distrus familii și vieți omenești. Printre altele, este relevantă declarația dată de fostul comandant al Miliției județului Covasna între anii 1984 și 1992. Colonelul Gavrilă Ardelean a declarat ziarului județean din data de 5 ianuarie 1990: "În general cetățenii au sesizat abuzurile comise de milițieni. Așa s-a întâmplat și în cazul maiorului Agache cu privire la abuzuurile și fărădelegile comise de acesta. A stat de mai multe ori în fața consiliului de onoare, l-am mutat de la Baraolt la Târgul Secuiesc. Am fost sesizat prin scrisori, telefoane anonime despre faptul că la perchezițiile de la domiciliul cetățenilor confiscă o parte din aurul familiei, șantajează oamenii, oprește pe stradă cetățeni de la care confiscă bijuterii".

 
 

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

2 minute jumătate.

 
 

Domnul Támas Sándor:

În după-amiaza zilei de 22 decembrie, în spiritul revoluționar care a cuprins toată țara, dintre numeroșii milițieni și securiști români și maghiari... (Vociferări.)

 
 

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Liniște, vă rog!

 
 

Domnul Támas Sándor:

...mulțimea înfuriată l-a linșat numai pe Aurel Agache care a luptat cu arma în mână împotriva revoluției. Este chiar mai injust faptul că dându-se dovadă de un cinism extrem, Aurel Agache, prin decret prezidențial dat de Ion Iliescu a fost declarat "erou martir al Revoluției".

S-a decis la prima instanță, după 9 ani de zile, dar considerăm nedreaptă și discriminatorie hotărârea pronunțată de Tribunalul din București. Acest proces a devenit un proces politic care întrunește toate elementele discriminării pe criterii etnice și, în plus, apar semnele influenței politice a partidelor și orientărilor naționaliste xenofobe. Am formulat un apel și am inițiat...

 
 

Domnul Ilie Neacșu (din bancă):

Voi sunteți umani și noi suntem xenofobi!

 
 

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Liniște, vă rog!

 
 

Domnul Támas Sándor:

Am formulat un apel și am inițiat adunare de semnături, în urma căruia, până în ziua de azi, au fost adunate un număr de 6123 de adeziuni. Printre semnatarii apelului nostru se află atât politicieni, cât și oameni de rând, indiferent de naționalitate.

Vreau să accentuez că toți cei care au cunoscut pe maiorul Agache Aurel și toți cei care cunosc de aproape un deceniu acest caz, păstrează o amintire amară indiferent - și subliniez - indiferent că sunt maghiari, români sau țigani.

Este îmbucurător faptul că apelul nostru...

 
 

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

4 minute.

 
 

Domnul Támas Sándor:

O secundă. Este îmbucurător faptul că apelul nostru este semnat și de români din oraș și din județ.

Din sală:

I-ați obligat.

 
 

Domnul Támas Sándor:

Deci, contrar ideilor naționaliste ale deputatului sus-amintit, există o solidaritate sănătoasă a locuitorilor din Târgul Secuiesc, indiferent de naționalitate.

Consider forțate și fără orice temei încercările de învrăjbire etnică ale naționaliștilor, pentru că tradiționalul spirit civic al orașului Târgul Secuiesc nu a permis niciodată și nu permite nici acum o așa-zisă atmosferă de ură.

Vă mulțumesc pentru atenție.

Din sală:

Permite crima, permite linșajul.

 
Adrian Tudor Moroianu Geamăn - despre eșecurile politicii bugetare și financiare a Guvernului;

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Domnul deputat Moroianu Geamăn. 4 minute și 45 de secunde. Vă rog! Se pregătește domnul deputat Andrei Gheorghe.

 

Domnul Adrian Tudor Moroianu-Geamăn:

Stimate domnule președinte de ședință,

Stimați colegi,

S-a dovedit că majoritatea deciziilor luate de Guvern în ultimele luni, mai ales cele de ridicare a fiscalității, au încălcat programul de guvernare acceptat de Parlament și au efecte negative, scăzând consumul, slăbind piața internă, falimentând numeroase întreprinderi mici și mijlocii, aducând în incapacitate de plată marile unități economice, diminuând pe termen mediu și lung resursele bugetare, dar sporind în schimb evaziunea fiscală și activitatea rețelelor de tip mafiot.

Cadrul legislativ stufos, necoerent, instabil și interpretabil a sporit birocrația, a încurajat abuzurile și corupția.

De asemenea, mass-media a prezentat recent, în detaliu, o serie de aspecte din activitatea Ministerului Finanțelor și ministrului Decebal Traian Remeș, aspecte care nasc grave semne de întrebare privitor la modul aberant în care se promovează și se aplică legislația fiscală, la actele de favoritism comise cu ocazia eliberării autorizațiilor privind comercializarea în sistem angro a alcoolului, băuturilor alcoolice, produselor din tutun, cafelei și a aprobărilor date clientelar pentru eșalonarea la plată a obligațiilor datorate bugetului de stat. Toate, acțiuni întreprinse în disprețul legii, dar cu scopuri precise: bani pentru partid sau – de ce nu? – pentru buzunarul unei cabale sau cel propriu. De dată recentă este semnalarea documentată, pe larg, în două importante cotidiane naționale, a tratamentului special aplicat firmelor "European Drinks", "Transilvania General Import Export", "Interamerican Trading" și "Boss’s".

Săptămâna trecută, cu ocazia deprecierii pronunțate a leului, ministrul Remeș a declarat că evoluția cursului leu/dolar a fost un "moment gândit". Cu aprobarea cui? "Gândit" în favoarea cui? Desigur, a unor persoane fizice și juridice care, având acces la informații, au profitat din plin și au câștigat speculativ sume fabuloase, pe seama altor societăți comerciale, care având depozite în lei au fost decapitalizate și a sutelor de mii de deponenți la bănci și alte unități de economisire, care s-au văzut sărăciți peste noapte. De asemenea, această acțiune "gândită", ce va fi urmată de un "plan secret pentru salvarea leului" !?, a condus la un lucru foarte grav, posibil cu consecințe fatale…

 
 

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

2 minute jumătate.

 
 

Domnul Adrian Tudor Moroianu-Geamăn:

…creșterea neîncrederii în sistemul bancar românesc, în politica fiscală a Guvernului și a Băncii Naționale a României.

De la o zi la alta, devine evident că acțiunile Ministerului Finanțelor și ale ministrului prezintă pericol economic și social, aducând atingere intereselor țării, siguranței naționale.

Se impune de urgență, până nu este prea târziu, prezentarea la Camera Deputaților, de către primul-ministru, a unui raport cu privire la politica bugetară și fiscală a Guvernului, precum și revocarea ministrului Remeș, înlocuirea sa cu un tehnocrat competent.

Păstrându-l în funcție, Executivul și Coaliția de guvernământ își asumă întregul risc al intrării României în incapacitate de plată, al acceptării constituirii unui Consiliu Monetar și declanșării alegerilor generale anticipate.

Mulțumesc.

 
 

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

3 minute și un sfert.

 
Gheorghe Andrei - marcarea a 40 de ani de inițierea de către România a primei olimpiade internaționale de matematică;

Domnul deputat Andrei Gheorghe, se pregătește domnul Romulus Neagu.

 

Domnul Gheorghe Andrei:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Sunt bine cunoscute în țară și în străinătate rezultatele obținute de tinerii matematicieni, elevi și studenți, la diferitele concursuri și olimpiade internaționale. La noi în țară există deja o tradiție atât în pregătirea celor mai talentați elevi, cât și în organizarea unor concursuri județene și interjudețene.

Aceste concursuri pregătesc în fapt marea finală a fiecărui an, olimpiada națională de matematică, unde participă în fiecare an o sută de elevi din clasele a VII-a până la a XII-a.

România, de fapt, este și organizatoarea unor balcaniade la mai multe discipline. Important este că anul acesta se împlinesc 40 de ani de când România a organizat și a inițiat în anul 1959 la Brașov prima olimpiadă internațională de matematică, aflându-se printre puținele țări care au participat la toate edițiile acestor olimpiade. României îi revine onoarea de a organiza în acest an cea de a 40-a olimpiadă internațională de matematică în București, în perioada 10-21 iulie și la care s-au anunțat un număr record de participanți, aproape 85 de țări.

Încă din 1988, Ministerul Învățământului de atunci a adresat comunității matematice internaționale invitația de a organiza în România cea de a 40-a ediție a acestei olimpiade, în dorința de a marca la o ediție jubiliară contribuția României la inițierea și dezvoltarea acestor concursuri științifice internaționale, care adună an de an cei mai talentați tineri matematicieni din lume, împreună, desigur, cu cei mai valoroși profesori.

În anul 1994, Ministerul Învățământului și-a reînnoit inițiativa, luându-și deja angajamentul de a organiza acest concurs. Așadar, anul acesta, noi trebuie să onorăm la cote superioare acest angajament: organizarea primului concurs internațional de matematică în anul 1959 de către România a marcat în fapt un început bun și pentru alte discipline, întrucât, începând din 1965 s-au organizat concursuri internaționale și la alte discipline: la fizică, chimie, informatică.

Desigur că pentru sportivi, medalia de aur reprezintă vârful carierei, dar pentru un olimpic la matematică sau la altă disciplină, o medalie de aur înseamnă marcarea începutului unei cariere în acest domeniu.

 
 

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

2 minute jumătate.

 
 

Domnul Gheorghe Andrei:

Cea mai relevantă recunoaștere a valorii acestui concurs internațional o constituie faptul că el este patronat de Uniunea Internațională a Matematicienilor și este recunoscut de UNESCO.

Sigur că ne încearcă o anumită tristețe, pentru că din olimpicii internaționali în acești 40 de ani, 4 se mai află în țară și sute de alți matematicieni au părăsit țara.

România, în această perioadă, de cinci ori a obținut locul I, de cinci ori locul II și de opt ori locul III, deci, la aproape jumătate din aceste olimpiade s-a clasat în primele locuri.

De altfel, există un clasament pe națiuni în urma cumulării punctajelor obținute de fiecare țară în ultimii 10 ani și v-aș cita acest clasament: China pe locul I, URSS, respectiv Rusia, pe locul II, România pe locul III, SUA pe locul IV, Ungaria pe locul V, Germania, Iran, Bulgaria, Australia, Vietnam ș.a.m.d.

Sigur că aceste lucruri ne îndatorează și cer sprijinul atât Biroului permanent, cât și Camerei Deputaților, Comisiei pentru învățământ să fim mai mult ajutați să organizăm la cote superioare aceaste olimpiade internaționale. Am făcut și un apel la Biroul permanent, am înțeles că s-a respins, dar îl mai fac o dată acum și cer colegilor mei ca, în perioada 10-20 iulie, cei care stau la Hotelul București să cedeze camerele pentru această perioadă, întrucât avem nevoie pentru cazarea profesorilor din juriu.

Trebuie să vă spun că aceste olimpiade, deja sunt organizate și de alte țări. Iată, în anul 2000, Coreea de Sud organizează, în anul 2001 SUA, în anul 2002 Filipine, în anul 2003 Japonia, în anul 2004 Grecia ș.a.m.d.

Deci, este un fel de contract pe care deja l-am făcut încă din 1988 și reînnoit în 1994, așa că trebuie să ajutăm această olimpiadă.

Mulțumesc.

 
 

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

4 minute jumătate.

 
Romulus Neagu - comentarea unor poziții în abordarea crizei din Kosovo;

Domnul deputat Romulus Neagu, se pregătește domnul deputat Nicolae Leonăchescu. Vă rog.

 

Domnul Romulus Neagu:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

În urma amânării Conferinței de la Rambouillet privind criza din Kosovo, au fost făcute publice, aproape simultan, trei poziții importante:

1. secretarul general al NATO, domnul Javier Solana a arătat că în prezent Alianța examinează măsurile care să fie întreprinse pentru continuarea negocierilor sau trecerea la acțiuni militare. Actualmente, negociatorul american Holbrooke este deja la Belgrad;

2. Republica Cehă și Ungaria, țări vecine nouă și ariei de conflict, recent devenite membre ale NATO, au declarat clar că, în cazul opțiunii militare, ele nu vor lua parte la un atac asupra Iugoslaviei;

3. fără ca România să fie solicitată și având cunoștință de pozițiile vecinilor noștri, când însăși Alianța Atlantică era în consultări, președintele României, domnul Emil Constantinescu, declar㠖 și aici redau textul, cuvânt cu cuvânt: "În cazul în care negocierile de pace ar eșua, România consideră că o intervenție a NATO pentru încetarea conflictului este necesară și legitimă și reiterează hotărârea de a sprijini efortul de restabilire a păcii și operațiunile umanitare pe care aceasta le presupune".

În condițiile în care însăși Alianța Atlantică nu a adoptat o hotărâre, declarația domnului președinte Emil Constantinescu, în numele expres al României, că intervenția militară este necesară, constituie o incitare deschisă la întreprinderea unei asemenea intervenții, o instigare la război, cu consecințe de neprevăzut chiar din partea celor mai iscusiți oameni politici și militari, în special pentru țările din zonă, inclusiv România, dar și pentru întreaga Europă, dacă nu, mai larg.

În ceea ce privește legitimitatea unei acțiuni armate din partea NATO, proclamată cu atâta seninătate de domnul președinte, trebuie arătat că aceasta este obiect de discuții contradictorii în înseși cercurile NATO, fără a-i aminti de cele ale ONU și Comunitatea academică de specialitate internațională.

Este cunoscut faptul că, potrivit Cartei ONU, sunt legitime numai acele acțiuni militare întreprinse de statul individual sau colectiv, inclusiv de organizații regionale de securitate, care sunt autorizate de Consiliul de Securitate al Organizației Națiunilor Unite. În plus, trebuie amintit că forțe de menținere a păcii n-au fost trimise nici în Africa fără consimțământul statului respectiv. Apoi, specialiștii de drept internațional arată că nici statutul NATO nu acoperă o asemenea acțiune de forță. Totodată, chiar în Documentul de la Rambouillet din februarie se recunoaște necesitatea respectării "…integrității și suveranității Republicii Federale Iugoslavia."

Dar, dincolo de aceste considerente juridice și de practică internațională stă interesul național fundamental al poporului român, ca de altfel și al tuturor celorlalte popoare din zonă și din Alianța Atlantic㠖 acela de a se evita și nu instiga un război în Balcani, cunoscut sub infama sintagmă de "butoi cu pulbere al Europei".

 
 

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Aproape 4 minute.

 
 

Domnul Romulus Neagu:

La reuniunea comună din 24 februarie, punând cele două comisii de specialitate ale Parlamentului nostru, în unanimitate, repet, în unanimitate au adoptat un comunicat care nu poate fi mai clar în această privință: "Considerăm că numai continuarea, se spune în declarația celor două comisii, de o manieră responsabilă și eficientă a dialogului și procesului de negociere constituie unica formulă viabilă pentru detensionarea situației din această zonă."

Așezarea fermă pe aceste poziții de înaltă răspundere a tuturor factorilor de decizie din România, inclusiv a Președinției, este de natură să transmită corect sentimentul unanim al națiunii noastre. În plus, în discuții cu partenerii noștri din NATO, se poate remarca și necesitatea evitării greșelii inițiale în care se persistă, de sprijinire, dacă nu chiar stimulare și chiar legalizare a creării de detașamente paramilitare pe baze etnice pentru rezolvarea unor probleme ale drepturilor persoanelor ce aparțin unor minorități naționale.

 
 

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

5 minute.

 
 

Domnul Romulus Neagu:

Mai mult decât atât, aceste detașamente sunt acceptate sub denumirea improprie și cel puțin confuză de armată de eliberare.

Acestea sunt probleme pe care noi, oficialitățile noastre, trebuie să le discutăm deschis cu partenerii noștri din Alianța Atlantică.

Doresc cu acest prilej să reafirm atașamentul demonstrat nu numai în vorbă, dar și în faptă de PDSR față de integrarea României în NATO. Sunt autorizat să reafirm că, potrivit PDSR, pentru România nu există alternativă la integrarea țării noastre în structurile vest-europene și euroatlantice, în Organizația Atlanticului de Nord.

Noi sperăm că în aceste privințe se poate obține un consens al tuturor partidelor parlamentare nu numai în vorbă, ci și în faptă.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

6 minute.

 
Nicolae Leonăchescu - exprimarea solidarizării la ideea de cutezanță pe care o personifică senatorul C.V.Tudor;

Domnul deputat Nicolae Leonăchescu.

Se pregătește domnul deputat Miron Chichișan.

 

Domnul Nicolae Leonăchescu:

Mulțumesc, domnule președinte.

Onorat auditoriu,

Se vorbește mult în ultimul timp despre ridicarea imunității parlamentare a senatorului Corneliu Vadim Tudor ca o măsură de represalii față de curezanța sa de a pune în discuție problemele grele ale țării și de a marca greșelile unor oameni politici contemporani care s-au dovedit incapabili să conducă.

Această campanie, desfășurată nestăvilit, dirijată din umbră de oameni aflați la conducerea țării, a făcut ca gravele probleme cu care se confruntă societatea românească să treacă în plan secundar. În acest fel, actul de diversiune a reușit: atenția opiniei publice se îndreaptă către un posibil țap ispășitor responsabil de eșecurile actualei Puteri - nimeni altul decât senatorul Corneliu Vadim Tudor, un remarcabil politician și om de litere.

Acțiunea de ridicare a imunității parlamentare a senatorului Corneliu Vadim Tudor se dorește a fi continuată cu nenumărate procese în care capul de acuzare principal va fi acela de ofensă adusă autorității.

Organele puterii executive și judecătorești au acum de lucru: trebuie să vegheze ca autoritățile să nu fie ofensate cumva prin critici la adresa eșecurilor și greșelilor lor și să pedepsească aspru pe cei care ar îndrăzni să facă acest lucru. Acestea sunt premisele unei democrații originale – nimeni să nu se uite în spatele cortinei, pentru că ofensează autoritățile, chiar dacă în spatele cortinei nu se află nimic.

Ceea ce izbește în această lugubră campanie politică este cantitatea de ură cu care unii parlamentari ai Puterii își ornează comportamentul suburban. Mi-a fost dat să aud un șef al armatei suierându-i senatorului printre dinți: "Hai sictir!". Am auzit, de asemenea, un fost ecologist scrâșnind din dinți și urlând: "Derbedeule!"

Deasupra tuturor acestor expresii ale unor caractere suburbane și apolitice, imunitatea senatorului Corneliu Vadim Tudor este inatacabilă - i-a conferit-o electoratul și vasta sa operă de cultură la care nu au acces prea mulți parlamentari.

Se laudă un ministru, depășindu-și atribuțiile, că-l va târî prin judecăți și că-l va distruge economic. Noi suntem solidari și vom plăti taxele impuse prin aceste procese. Ne veți sărăci și pe noi, domnilor, cei care trăim din salariu, așa cum sărăcește țara sub actuala conducere. Nu ne spuneți o noutate. Vom fi solidari cu liderul PRM dintr-un motiv simplu: ca să scoți țara din situația grea în care se află, problemele se atacă frontal, cu sacrificiu și responsabilitate, în deplină unitate de gând și acțiune. Nu atomizând poporul român vom rezolva problemele, ci unindu-l în jurul marilor idealuri la care noi nu renunțăm și în jurul unui lider puternic!

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Două minute și jumătate domnul deputat Miron Chichișan i-a cedat domnului deputat Petre Țurlea dreptul de a vorbi.

 
Petre Țurlea - replică la intervenția anterioară a domnului Tamas Sandor; comentariu la declarația Președintelui Constantinescu legată de intervenția militară din Kosovo;

Vă rog, domnule deputat.

 

Domnul Petre Țurlea:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor colegi,

Sunt dator să dau și eu un răspuns la începutul acestei mici intervenții.

Acum câteva minute, la această tribună, domnul deputat Tamas Sandor, în numele UDMR-ului evident, s-a constituit în apărător al unor criminali. Să vă dau și un amănunt: pe 15 martie 1999, acum câteva zile, la Târgul Secuiesc, la tribuna festivității consacrată aniversării Revoluției maghiare de la 1848 a fost chemat, a fost invitat și unul dintre criminali – Faiș. Acesta a fost așezat la dreapta pastorului Tokes Laszlo. Este o zicală românească: "Spune-mi cu cine te însoțești, ca să-ți spun cine ești!"

Doamnelor și domnilor,

Știți cu toții că pe 27 martie se împlinesc 81 de ani de la unirea Basarabiei cu România. Îmi păstrez convingerea că, mai devreme sau mai târziu, toate teritoriile românești vor reveni în cadrul statului național unitar român.

Și, în final, vreau să fac un mic comentariu asupra aberantei declarații a domnului președinte Emil Constantinescu de sâmbăta trecută: "Intervenția militară a NATO în Serbia este necesară și legitimă."

Iată, pe puncte, cum s-ar putea răspunde de ce ar fi necesar, în viziunea domnului Constantinescu: 1) pentru a face să înceteze un război declanșat de o minoritate rebelă; 2) pentru a pregăti ruperea regiunii Kosovo, leagăn istoric al poporului sârb, de Serbia și alipirea acesteia la Albania; 3) pentru a pune capăt unor asasinate puse la cale chiar de către albanezi.

De ce este legitimă, în viziunea aceluiași președinte: 1) pentru că Serbia își apără integritatea teritoriului național; 2) pentru că Serbia vrea să fie în continuare un stat independent; 3) pentru că Serbia încearcă să înnăbușe o rebeliune antistatală.

Președintele Emil Constantinescu contribuie astfel la crearea unui precedent istoric, un precedent major, extrem de grav, care poate duce la disoluția însăși a statului român pe care domnia sa îl conduce.

Nu mă pot opri, ca istoric, să nu fac o comparație: în aprilie 1941 a fost invadată Iugoslavia de către Germania fascistă și de către Italia musoliniană. Invadatorii, pentru a căpăta o anumită legitimitate istorică, au invitat Ungaria și România, state vecine cu Iugoslavia, să participe la invazie și să cotropească o parte din teritoriul sârbilor. Ungaria a acceptat acest lucru, România a refuzat. Ion Antonescu nu a acceptat să facă un asemenea act ilogic, dovedind a fi un mare patriot.

În cazul domnului Emil Constantinescu nu putem vorbi de patriotism, ci de inconștiență.

Mulțumesc.

 
 

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Dumneavoastră ați vorbit două minute și jumătate.

 
 

Cu aceasta, încheiem prima parte a intervențiilor, nu însă înainte de a da citire doamnelor și domnilor deputați care nu au avut ocazia să ia cuvântul, și anume: Pavel Vasile, Gheorghe Oană, Daniela Bartoș, Eugen Nicolicea, Ion Honcescu, George Dragu, Dumitru Pâslaru, Viorica Afrăsinei, Ilie Neacșu, Sever Meșca, Dumitru Bălăeț, Viorel Burlacu și Miron Chichișan.

În cazul în care dânșii au intervențiile scrise, îi voi ruga să le depună la steno pentru a fi cuprinse în stenograma de astăzi. Câțiva dintre dânșii n-au putut să ia cuvântul, din cauză că cei care au avut această ocazie nu au avut respectul minim necesar pentru a-și limita discuțiile la trei minute.

Voi vedea dacă este posibil ca Departamentul tehnic să creeze un mic sistem aici, ca la trei minute și un sfert să se taie automat microfonul, în așa fel încât să nu mai apară asemenea situații neplăcute.

Este adevărat că astăzi au fost mai mulți înscriși pe lista de intervenții decât de obicei.

 
Vasile Pavel - incriminarea unor mijloace și metode de atragere a electoratului de către organizația PDSR - Bacău;

Domnul Vasile Pavel:

Doamnelor și domnilor,

Abolirea dictaturii comuniste în România și încercarea timidă de clădire a unei democrații a întâmpinat diverse greutăți de natură politică. Percepția valorilor morale, spirituale, dar mai ales politice s-a făcut destul de greu într-o societate îndoctrinată de "principiile" și legile comunismului.

Maniera de abordare, precum și menținerea valorilor și principiilor democratice sunt încălcate destul agresiv de PDSR, care fără nici un respect față de electorat promovează o politică duplicitară, deșănțată, de atragere a populației spre o "democrație" în care diversiunea și constituirea iluziilor sociale, dar mai ales economice sunt pe primul plan.

Solidaritatea membrilor PDSR în jurul lui Ion Iliescu se dezvăluie clar în ofertele pe care le promoveaz㠖 când sunt de acord cu alegerile anticipate, cât se retrag din sălile de ședință ale Parlamentului, însă un lucru este cert: aceștia se află într-o campanie electorală nesfârșită.

Înfrângerea PDSR în alegerile din noiembrie 1996 a marcat strategia, dar și obiectivele prioritare ale acestui partid care, guvernând țara, datorită tradiției politice arhicunoscute și pe care a promovat-o, ne-a dus la prăbușirea sistemului economic și a sistemului de valori.

Confiscarea valorilor morale și spirituale de către comuniști timp de jumătate de secol a indus și în rândul bravilor lor urmași din PDSR aceleași "calități" și metode de lucru.

În total dispreț față de Legea nr.68/1992, PDSR-ul face campanie electorală perpetuă prin toate mijloacele și metodele, chiar de a doua zi după ce a pierdut alegerile. În Bacău, activiștii PDSR au recurs la o metodă originală (la fel ca și democrația promovată de Ion Iliescu) de a promova imaginea celor trei trandafiri (campanie pozitivă) și de a denigra actualul guvern (campanie negativă), imprimând pe fața netipărită a biletelor de călătorie pentru mijloacele de transport în comun ale societății "Transport public" SA Bacău sigla electorală a PDSR și caricaturizând guvernul și reforma.

Nu întreb de ce, pentru că știu care este răspunsul, dar mă întreb totuși: cu aprobarea cui, cine închide ochii și lasă ca Legea electorală să fie încălcată atât de grosolan?

Domnii PDSR-iști spun că Puterea actuală încalcă legile țării, dar dumneavoastră, domnilor de la PDSR, vă recomand să citiți Legea nr.68/1992, care spune:

    • campania electorală începe la data aducerii la cunoștința publică a datei alegerilor și se încheie cu două zile înainte de ziua votării;
    • mijloacele folosite în campania electorală nu pot contraveni ordinii de drept;
    • este interzis orice procedeu de publicitate comercială prin presă sau mijloace de comunicare audio-vizuală în scop de propagandă electorală;
    • este interzisă acordarea de foloase materiale pentru a determina influențarea votului.

PDSR, în județul Bacău, ca de altfel în toată țara, se situează de mult timp în afara legii.

În campania electorală din 1996 a mituit electoratul cu produse alimentare (zahăr, ulei, orez) și 100 de televizoare color, luate cu japca de la SC "Symbol" SRL, a cărui patron (Reichbuk Dan), om de încredere al PDSR, prieten cu binecunoscutul jefuitor al FPP III Moldova, Iacobov Cornel, plătește acum cu pușcăria escrocheriile financiare pe care le-a făcut cu sprijinul acestuia.

În încheiere, vă întreb, domnilor, de ce nu respectați legile țării de care faceți atâta caz și pe care le invocați numai atunci când vă convine când sunt în avantajul dumneavoastră.

Gheorghe Oană - despre eșecurile politice ale actualei Puteri;

Domnul Gheorghe Oană:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Devalorizarea accentuată a monedei naționale reprezintă o dovadă elocventă a eșecului lamentabil al politicii economice haotice dusă de actuala Putere.

După aproape 3 ani de împrăștiere în eter a fel și fel de sloganuri vis-a-vis de fosta putere, a venit și timpul ca actuala putere să-și recunoască eșecul în materie.

Prăbușirea leului este consecința directă a ceea ce a făcut această guvernare din 1996 încoace. Nu s-a creat nimic pozitiv în această perioadă, iar toate măsurile efectiv luate au fost măsuri distructive.

Poveștile spuse de Guvern sau de BNR referitoare la stabilirea cursului valutar reprezintă acțiuni disperate ale unor oameni puțin pricepuți – ca să nu spunem altfel – în treburile economico-financiare ale țării.

Prăbușirea monedei naționale este rezultatul:

    • acumulării unui deficit comercial de peste 6 mld. dolari în doar doi ani și scăderi PIB mai mari de 20%;
    • scăderii producției industriale, ca urmare a lichidărilor de tot felul, cu peste 30% după 1996;
    • unei politici comerciale dezastruoase (o politică greșită a importurilor, renunțării fără discernământ la măsuri de protecție a producției autohtone);
    • o politică fiscală aberantă prin introducerea de noi taxe și impozite, în special indirecte, renunțarea prin suspendarea unor măsuri de stimulare a exporturilor, a producției pentru export, a investițiilor directe în domeniul producției etc;
    • lipsei de coerență în politica monetară și cea economică promovate de Guvern și autoritatea monetară.

După părerea noastră, a PDSR, calmarea devalorizării este iluzorie, iar consecințele devalorizării asupra creșterii prețurilor și a scăderii nivelului de trai sunt devastatoare. Prețurile înregistrate la începutul lunii martie se vor dubla până la sfârșitul anului, nivelul de trai se va reduce cu peste 35%, iar acordurile cu FMI și Banca Mondială vor aștepta.

Peste toate acestea, ca și cum nu era de ajuns a venit și declarația Președintelui referitoare la poziția României față de conflictul din Kosovo, aceasta pentru a introduce noi spaime românilor.

Doamnelor și domnilor deputați,

Este clar că situația ce se impune cu tărie este desemnarea unui guvern de tehnocrați care să pregătească de urgență următoarele alegeri anticipate. În acest fel și tensiunile sociale ce se anunță vor fi calmate.

Vă mulțumesc.

Daniela Bartoș - intervenție intitulată Reforma sanitară - între mit și realitate;

Doamna Daniela Bartoș:

"Reforma sanitară - între mit și realitate"

Ne aflăm la numai câteva zile de la data la care va urma să fie aplicată Legea nr.145 a asigurărilor sociale de sănătate. Eu, ca oricare dintre lucrătorii din sistemul sanitar, privesc cu îngrijorare ceea ce știu că urmează să se întâmple începând cu data de 1 aprilie. De multe ori mi-am pus problema cum vom aborda un pacient care se va prezenta la consultație. Conform prevederilor legale, acesta va trebui să facă dovada că este asigurat și va trebui să aibă un bilet de trimitere de la medicul de familie. Cum va putea pacientul să facă acest lucru, când nu s-au distribuit "carnete" sau orice altă dovadă că are calitatea de asigurat? Să nu mai vorbim și de faptul că foarte mulți pacienți nu și-au ales medic de familie, fie din neglijență, fie dintr-o informare incompletă sau insuficientă. Dacă am amintit de medicul de familie, mă întreb cum va putea rezolva această dilemă pacientul aflat într-o zonă în care pe distanță de zeci de kilometri nu există nici un medic?

În aceste condiții, vom putea oare să le refuzăm bolnavilor dreptul de a fi consultați și de a primi un tratament, numai pentru simplul fapt că nu s-au putut încadra în prevederile legii?

Personalul sanitar este îngrijoroat și de modul cum se vor aplica reglementările deja celebrului "contract cadru" care încă nu este cunoscut de nimeni! Experiența nefericită a celebrului "Contract cu România" promovează neîncredere față de astfel de documente.

Dacă pentru medicul de familie lucrurile par să fie mai clare și mai simple, deoarece el este cel care va face direct contractarea de servicii cu casa de asigurări, ce se va întâmpla cu medicii care lucrează în unitățile spitalicești? Să nu uităm că nu au fost încă elaborate standardele de performanță în funcție de care urmează să fie apreciată activitatea fiecărui medic specialist.

Casele de asigurări se presupune că vor face contracte cu spitalele, deocamdată toate unități de stat cu finanțare extrabugetară (o absurdă hibridizare juridico-financiară). În prezent, spitalele nu sunt acreditate (criteriile "obiective" nu sunt stabilite), ca să nu mai amintim că este aproape imposibil ca un spital să spere că poate obține autorizație sanitară de funcționare în mod … cinstit!

Și, în final, cine va semna – în numele spitalului ca întreg funcțional – contractul cu Casa de asigurări? Un director, care oricând poate fi algoritmat și care rămâne în realitate același amărât ordonator terțiar de credite va trebui (dacă semnează) să răspundă de fiecare "performanță profesională" a salariaților, incluzând și pe cei – puțini, dar foarte reali – ce mint, fură sau înjură?

Un contract cu Casa de asigurări (fie al unei persoane, fie al unei instituții) trebuie semnat sincron cu un contract de asigurare pentru malpractică, iar noua Lege a spitalelor trebuie să stabilească foarte repede și clar responsabilitatea managerială uriașă (juridică, administrativ-economică și profesională) a directorilor și a noilor consilii de administrație în spitale. Realitatea "românească" dramatică nu ne permite să ignorăm că spitalele rămân încă și "mamă" și "tată" pentru bolnavi, inclusiv pentru cazurile sociale. Când infrastructura rețelei sanitare se va maturiza și în țara noastră (acum bolnavă global), iar cazurile sociale le va prelua … societatea, abia atunci vom putea grefa – fără riscul rejetului precoce – modelele țărilor bogate unde s-au pompat bani (adeseori chiar în exces) câteva decenii!

În condițiile menționate, mi se pare justificată îngrijorarea care domnește în sistemul sanitar, referitoare la modul de aplicare a Legii nr.145.

O altă problemă cu care ne vom confrunta va fi competiția, care nu cred că va fi totdeauna bazată pe criterii obiective. Medicii vor trebui să-și schimbe mentalitatea, să devină mai atenți, mai abili, să arate mai multă disponibilitate față de muncă și poate nu în ultimul rând să fie mai preocupați de a-și crește performanțele profesionale, deoarece numai așa vor putea deveni cu adevărat competitivi. Iar cel mai greu va fi să nu mințim și să nu ne mințim în continuare pe noi înșine după modelul inaugurat după 1996.

Mă mai întreb, fiindcă am avut responsabilitatea dureroasă a bugetului Ministerului Sănătății aproape un an de zile, și dacă este pregătită Casa Națională de Asigurări să "contracteze" rețeaua medicală și să facă față unei adevărate dublări a bugetului de salarii ce are loc exact din luna aprilie prin aplicarea Legii nr.154, publicată în Monitorul Oficial la 11 martie.

Cred că deja am pus prea multe semne de întrebare și poate ar fi momentul să fiu mai optimistă, să sper că data aplicării Legii nr.145 să nu fie doar o simplă "păcăleală" de 1 aprilie, dar nici nu accept ideea dominant politică a principiului "să pornim odată și odată și … fie ce o fi"!

George Dragu - intervenție cu titlul - Cultura de doctrină țărănistă de primăvară;

Domnul George Dragu:

Cultura de "doctrină țărănistă de primăvară".

Constatăm că și anul acesta actuala Putere arată că "știe ce să facă" cu și în agricultura românească.

Megaspecialiștii de la conducerea ministerului de resort, căci numai așa pot fi numiți "cei aleși" din mulțumea de 15 mii, dovedesc încă o dată că au înțeles pe deplin care sunt prioritățile în acest domeniu, dovedit fiind faptul că din avion, pentru un ochi ager și experimentat de electronist, toate plantele sunt verzi, inclusiv sau mai ales buruienile, și aplicând un principiu elementar de logică țărănistă, se poate spune că s-a rezolvat problema însămânțărilor de primăvară.

Se scapă în acest mod și de "sâcâielile" permanente ale Opoziției, care susține cu tupeu că statul ar trebui să asigure pentru agricultură și agricultori, condiții favorabile de procurare a semințelor, utilajelor, pieselor de schimb, ba chiar și a combustibilului.

Până și mult lăudatele cupoane, care în viziunea actualei Puteri ar fi trebuit să ajute agricultura românească precum viagra un politician octogenar, și-au atins scopul. Ajungând să reprezinte contravaloarea a șapte becuri de tractor sau a câtorva grame de erbicid, acestea nici măcar nu se mai distribuie.

Și, pentru ca "invidia" să devină de nesuportat, țărăniștii inventează în continuare "chipul specialistului de tip nou în agricultură". Struțocămile doctrinare și îndoctrinate, experți în "electroagricultură și ginecotehnie", aceștia au invadat toate structurile de conducere.

Suntem convinși că astfel producția medie de cipuri la hectar va atinge culmi nebănuite, iar scroafele matcă vor fi ferite de fibroame, dar și pentru faptul că au fost examinate prin înfometare încă din zorii programului ASAL.

Ne exprimăm totuși o nedumerire: de ce nu aplică reprezentanții actualei Puteri aceste soluții miraculoase pe propriile terenuri și păduri? Pentru că, din păcate, aceste experimente afectează grav și agricultura brăileană, cel mai recent exemplu fiind SC Insula Mare a Brăilei.

Revenită la "viața juridică", după divizarea holdingului BRAIGAL, această societate prin cele 60 de mii de hectare de teren arabil, în condiții normale, adică administrată de "specialiști normali" ar putea hrăni 10% din populația țării. Această șansă i-a fost și ne-a fost refuzată prin numirea de curând a noii conduceri a societății. Vreau să fiu bine înțeles: nu am nimic împotriva ciberneticienilor, aceasta fiind pregătirea noului director general. Totuși o întrebare se impune de la sine: ce a fost în mintea membrilor AGA, distinși reprezentanți ai FPS și ai Ministerului Agriculturii când au făcut această numire, știindu-se că performanțele manageriale ale fericitului ales au însemnat o pierdere de peste 7 mld. lei pentru un alt fost IAS pe care acesta l-a condus.

În timp ce mii de hectare stau pârloagă, noul director "se ia la trântă" cu restructurarea societății.

Dar deși domnia sa se consideră de dreapta, în acesta caz, ca un bun țărănist ce se află, începe cu stângul! Intenția sa de a renegocia contractele de muncă după criterii doctrinare și de a le încheia numai pe perioadă determinată, a stârnit deja vii "aprecieri" în rândul salariaților, manifestate deja printr-o bucată de fier care a aterizat zilele trecute, prin fereastră, chiar în biroul directorial.

Din păcate, ceea ce am semnalat nu este numai un simptom în agricultura românească, ci a căpătat amploarea unui sindrom.

Mergând în acest ritm, vom fi în curând martorii unei noi performanțe: victoria țărăniștilor asupra țăranilor, dar care, din păcate, nu credem că va lăsa supraviețuitori pentru a o constata.

Dumitru Pâslaru - despre purtătorii de cuvânt și distorsiunile de mesaj;

Domnul Dumitru Pâslaru:

Toți ne tragem din "Portretul" lui Gogol, s-a spus la un moment dat despre o întreagă literatur㠖 chiar și purtătorii de cuvânt – aș adăuga eu.

Aceasta pentru că agentul care modelează imaginea, în cazul nostru, al unui partid – este în oarecare măsură chiar creator de imagine; pornind de la un material sensibil de fapte și atitudini el detașează o formă ușor stilizată pe care o transferă comunicării publice. Se înțelege că intervenția subiectivității sale trebuie să fie neapărat pozitivă, astfel încât ca interfață partid - mass-media, să emită semnale adecvate tendințelor din câmpul acțiunii politice sub forma unui discurs flexibil și nuanțat.

În cazul în care făuritorului de imagine nu îi este clar acest tip de estetică a comunicării gafează în serie, este rău intenționat sau își cultivă imaginea proprie – rezultatele pot fi cel puțin contraproductive.

Când purtătorul de cuvânt PNȚCD declară ritos că "negociem dar pe programul nostru de guvernare", el nu reușește să fie decât un fidel urmaș al seniorului Coposu care, pierzând alegerile, cerea, cum se știe, frâiele puterii și ministerele fundamentale.

Formulată în termeni ultimativi acum, când nu este cazul, declarația nu este de natură să determine dialogul, să construiască o cale de apropiere, ci să stârnească replici de genul "Se vede unde ne-a adus programul vostru!"

Atunci când sub presiunea solicitărilor realității dramatice și disperării generalizate, Opoziția oferă orgoliului temperat al Puterii o soluție politică, desigur negociabilă și un program de criză, asumându-și astfel o parte din responsabilitatea și vina autorilor dezastrului, domnul purtător de cuvând dă cu bâta în baltă, spunând "Să nu-și imagineze PDSR că va ajunge la guvernare!"

Știe bine că nu a fost vorba de așa ceva, ci de un eventual guvern de tehnicieni care să administreze criza și să pregătească, dacă nu există altă soluție, alegeri anticipate.

Problema este dacă domnul purtător de cuvânt vorbește de capul lui, trădează poziția ascunsă a partidului său dând drumul unui porumbel imprudent sau, cum spuneam, face propria sa politică, uzând și abuzând de abilitarea pe care o are.

Conducerile tuturor partidelor ar trebui ca, în perspectiva realizării unei comunicări permanente între formațiunile politice, să elimine din fluxul informațional distorsiunile de mesaj și eventual pe purtătorii lor.

Sever Meșca - declarație, în numele PRM, de condamnare a atacării unei țări vecine și prietene aflate în impas istoric;

Domnul Sever Meșca:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor colegi,

Partidul România Mare condamnă cu fermitate declarațiile hazardate ale președintelui țării, conform cărora: "România consideră că o intervenție a NATO este necesară și legitimă" și reiterează hotărârea sa de "a sprijini efortul de restabilire a păcii și operațiunile umanitare pe care aceasta le presupune".

Partidul România Mare aduce la cunoștința președintelui Constantinescu faptul că domnia sa, deși are o oarecare reprezentativitate de jure, din ce în ce mai subțire de facto, nu se identifică totuși cu poporul român. Poporul român este un popor pașnic, deci el nu poate fi de acord cu amenințarea belicoasă a NATO, la care se subordonează niște clienți dâmbovițeni. Poporul român este un popor inteligent – el nu poate subscrie la orice hotărâre criminală luată pe malul Potomacului – în deplin dezacord cu interesele sale istorice.

Poporul român este un popor demn – el nu poate răspunde disprețului cu care a fost tratat de această organizație la Madrid – cu o slugărnicie care-i este insinuată de niște guvernanți nedemni.

Poporul român este un popor prietenos cu toți vecinii, dar mai ales cu sârbii. El nu poate accepta ca România să devină o bază de lansare a unor atacuri împotriva Iugoslaviei sau ca România să fie implicată într-o aventură extrem de periculoasă.

Poporul român are un profund simț al istoriei – el nu poate uita dictatele de la Munchen și Viena, el nu poate să nu facă o apropiere între ceea ce s-a întâmplat în Europa cu 60 de ani în urmă și ceea ce se întâmplă acum.

Poporul român are serioase motive să se teamă că după dictatul de la Rambouillet sau Paris va urma un alt dictat, al NATO, care să se refere la Voivodina, un altul care să "rezolve" problema ungurilor din Slovacia în mai noua manieră a Alianței Atlantice și, în sfârșit, un alt dictat care să "rezolve" în aceași manieră "problemele etniei maghiare" din România.

În aceste condiții, fiți siguri, doamnelor și domnilor colegi, că poporul român nu se află în spatele președintelui Constantinescu atunci când afirmă, alături de ministrul de externe, de primul ministru sau de ministrul de război (pentru că al apărării nu-l putem numi) că o eventuală intervenție a NATO ar fi necesară și legitimă!

Nu, domnilor guvernanți, românii nu se pot acoperi de rușinea de a susține, din lichelism, o din ce în ce mai probabilă agresiune a NATO!

Deși se consideră proeuropean, adept al apartenenței indiscutabile a poporului român la cultura vest-europeană și al aderării la structurile europene, Partidul România Mare nu poate accepta crima, indiferent unde ar fi ea concepută și indiferent a cui ar fi mâna care ar pune-o în aplicare.

Este tragic faptul că acum, la sfârșit de secol și mileniu, omenirea recurge iarăși la dictate și soluții de forță.

Partidul România Mare condamnă ferm această atitudine a unei lumi pretins civilizate.

Români, respingeți cu fermitate atacarea unei țări prietene; astfel nu veți putea niciodată să găsiți o instanță de recurs într-o situație similară, vai, atât de posibilă!

Români, nu vă acoperiți de rușinea de a lovi într-un popor creștin aflat încă o dată într-un moment de impas al istoriei sale.

Români, vegheați la soarta țării voastre care, după cum evoluează lucrurile, poate fi pusă oricând în cauză!

Dumitru Bălăeț - despre un fapt dramatic - fuga în străinătate a investitorilor români;

Domnul Dumitru Bălăeț:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

Asistăm în ultimul timp, printre altele, și la fuga în străinătate a investitorilor români.

Iată un fapt dramatic și întristător. Știrile ne vin din mai multe surse deodată. Românii care au acumulat cât de cât bani și experiență în afaceri se văd nevoiți să recurgă la subterfudii, să se asocieze cu străinii, să facă firme noi (de obicei fantomă), să le înregistreze în străinătate – acolo unde este raiul lor, adică nu se plătesc taxe și impozite aberante ca la noi, și să vină doar cu afacerile aici, de obicei tranzacții și intermedieri comerciale de import și export, după împrejurări. Și acestea, pe cât se poate prin ocolirea căilor oficiale; și la mărfuri care aduc venituri mari, rapide și sigure (țigări, cafea, droguri etc.)

La mintea inventivă a românului este bine să nu te opui. Problema este: cum s-a ajuns la această situație care alimentează din plin economia subterană? Foarte simplu: creșterea fără măsură și discernământ a taxelor și impozitelor interne. Acestea urcă astăzi – cum ni se spune - la peste 80% din veniturile unei firme (impozite pe salarii, pe profit, tva-uri, accize, taxe etc.). Restul de 20%, cât aproximativ mai rămâne, nu este venit net, ci se împarte pe cheltuieli de întreținere, amortismente, salarii etc.

Mărirea zi de zi a inflației, schimbarea continuă a relației leu-dolar aruncă în aer orice construcție de venit pe o perioadă dată, ceea ce mărește și mai mult nesiguranța afacerilor, mai ales productive și aduce la disperare firmele mici și mijlocii, care dau faliment cu duiumul.

Acum, la constituirea Bugetului de stat pe 1999, domnul ministru al finanțelor, Decebal Traian Remeș, a anulat printr-o măsură abuzivă facilitățile la investiții acordate de curând de Guvern, prin Ordonanța de urgență nr.92/1997 și aprobată prin Legea nr.241/1998. Toți cei care, la sfârșitul anului trecut, mizând pe înlesnirile create de aceste legiferări, au investit în utilaje, spații, salariați, se văd în situația de faliment, fiindcă în calculele lor intraseră și facilitățile promise de legiferările respective.

Iată la ce absurditate s-a putut ajunge! De ce această măsură discreționară? Unde este democrația economică de care se vorbește atât?

Se vede clar că ea nu există și că toate măsurile care se iau sunt pentru a pune pe butuci și bruma de capital național care mai există, pentru a-l descuraja pe investitorul român și a-l determina să se înstrăineze de propria lui țară. Asta se urmărește? Asta se realizează! Nenorocită politică economică; diabolică în toate articulațiile ei.

Nu știm dacă este comandată din străinătate, de FMI și Banca Mondială sau este doar rodul inconștienței guvernamentale. Practic, această politică fiscală face ravagii în rândul clasei de mijloc a cărei constituire devine mai imposibilă azi ca oricând, după cei aproape zece ani care au trecut de la evenimentele din decembrie 1989.

Ce ziceți, domnilor liberali, de această performanță? Ministrul de finanțe vă aparține. Întreaga politică financiară a țării vă stă în mână, dar în loc să o folosiți pentru a ne dezvolta prin noi înșine, conform vechii tradiții liberale, lichidați, lichidați, lichidați!

Acum ați ajuns și la clasa de mijloc care începuse să se înfiripeze și pentru care toate partidele din actuala coaliție guvernamentală (CDR, USD, UDMR) au vărsat lacrimi de demagogie.

Acum, conform scenelor absurde care se joacă în politica românească de azi, pot să-i adreseze râsete la înmormântare. Apoi, evident, ar trebui adunați și aduși la spital nebunii.

Viorel Burlacu - comentarii la vizita ministrului Valeriu Stoica la Piatra Neamț;

Domnul Viorel Burlacu:

Doamnelor și domnilor colegi,

Și eu, la fel ca tot mai mulți români, mă întreb cu ce se va mai ocupa ministrul Valeriu Stocia pentru a stârni atenția dacă, prin absurd, președintele Corneliu Vadim Tudor ar dispărea din viața politică.

Dând la o parte ambiția domnului Valeriu Stoica de a prelua conducerea liberarilor din PNL și ambițiile sale internaționale, tot de pe scena liberală unde se bucură de susținerea dușmanului României, care este premierul maghiar Viktor Orban, devine destul de greu de găsit un răspuns la întrebarea formulată. Devine greu pentru că nu căutăm răspunsul unde trebuie. El nu trebuie căutat totdeauna la București, ci și în provincie. Acolo poți descoperi veritabile confirmări ale caracterului lui Valeriu Stoica, în sensul celor pe care Partidul România Mare le afirmă constant de atâta vreme.

În urmă cu câteva săptămâni, Valeriu Stoica a cutreierat județul Neamț. A fost un miniturneu politic asupra căruia nu m-am fi oprit dacă Stoica nu făcea la Piatra Neamț niște declarații care nu au mai ajuns până la București.

În fața presei locale, liderul liberal a afirmat că, în perspectiva viitoarelor alegeri, cine nu votează cu CDR, coaliție pe care o identifică a fi reprezentanta forțelor sănătoase de centru dreapta, este împotriva statului de drept. După cum titra un săptămânal nemțean, ar însemna că și CDR este, în prezent, împotriva statului de drept, deoarece este aliată cu forțe nesănătoase din PD și UDMR. Pentru UDMR însă, realizând probabil gafa făcută, Stoica a ținut să facă precizări. A spus că naționalismul extremist separatist de tip UDMR, atât de evident pentru tot românul de bună credință, este mai puțin periculos decât național-comunismul pe care îl atribuie și îl tot atribuie fără nici un temei PRM-ului.

Să recapitulăm, deci! Nu votezi cu CDR, atentezi la România, susții revendicări și privilegii antinaționale și anticonstituționale de tip UDMR, ești mai bun decât cel care apără valorile naționale și ființa românească.

Până a vă întreba și dumneavoastră, stimați colegi, cu cine votați pentru a fi pe placul lui Stoica, până veți susține separatismul celor din UDMR, pentru a fi pe placul aceluiași ministru drag lui Viktor Orban, vă propun și eu o întrebare: cât timp vă ia să găsiți o încadrare juridică pentru cele declarate de Stoica la Piatra Neamț? Bineînțeles, nu pun la socoteală întrebările aliaților săi politici.

Personal, îi doresc lui Valeriu Stoica să treacă mai des prin Neamț, atâta timp cât se bucură încă de imunitate parlamentară. Se pare că aerul de la poale de Ceahlău îl stimulează, fără voia sa, în a-și da arama pe față.

Traian Sabău - declarație legată de situația politică și economică din România.

Domnul Traian Sabău:

Declarație în legătură cu situația politică și economico-socială din România.

Venită la conducerea țării ca urmare a unei fraude morale, actuala Putere se zbate în găsirea unor soluții de pilotare a corabiei România care se-ndreaptă cu cârma blocată spre aisbergul dezastrului economic, însemnând un "șomaj crud", un record al scăderii nivelului de trai în care cetățenii pot procura doar la 60% din produsele pe care le cumpărau la data instalării acesteia, în drumul spre colapsul general.

Coaliția CDR-USD-UDMR a susținut pentru fotoliul de la Cotroceni un președinte care în campania electorală, conform celor scrise în "Contractul cu România pentru 200 de zile" a promis miere și pâine pe toate drumurile, urmând ca sacrificați să fie guvernanții, conducătorii și, mai ales, președintele.

Urmărind ideea acestei analize, se poate arăta că actuala coaliție CDR-USD (care, în fond, este PD) – UDMR a susținut două guverne Ciorbea și Vasile care au reușit recorduri de invidiat de orice campion mondial: ceva ce se numește industrie, o reducere drastică a producției agricole, un comerț exterior în desființare, șomajul, spaima românilor.

Industria românească cunoaște o totală descompunere. PIB este în continuare în derivă, înregistrând în anul 1997 o cădere de 6,6%, iar anul 1998 a confirmat spusele guvernanților, respectiv o creștere negativă cum obișnuiesc aceștia să se laude de 7,3%, fapt care a anihilat creșterea anilor de guvernare Văcăroiu, întorcându-ne la nivelul anului ’93. Ca tabloul să fie complet sunt obligat să-l prezint în toată splendoaarea lui dezastruoasă: valoarea adăugată brută s-a redus în anul 1998 cu 10,5% în industrie și cu 11,5% în construcții; producția industrială s-a diminuat cu 17%; bunurile de folosință îndelungată s-au redus cu aproape 50% (construcții metalice 40,7%, produse de îmbrăcăminte cu 48,8%, mobilier cu 35%, mașini și echipamente cu 33,1%, aparatură audio-video cu 31,2%).

Culmea este că cifra de afaceri a întreprinderilor s-a majorat în termeni reali cu 1,6%, ceea ce demonstrează că unitățile economice din România urmăresc realizarea de alte produse și nu cele cu care se adresau pieții, organizându-și activitatea pentru creșterea, de pildă, a ciupercilor ori a altor produse.

Sunt curios cum o să mai comenteze ministrul industriilor și comerțului situația ce se creează în legătură cu restructurarea și oprirea întreprinderilor ce extrag combustibili solizi și lichizi care asigurau industria energetică acum când, pe piața mondială, prețul combustibililor lichizi va cunoaște o creștere de la simplu la dublu. În aceste condiții, vă întreb, domnule ministru: se va mai renunța la producția internă extractivă?

Ar trebui să ne oprim puțin la un domeniu, o ramură importantă a economiei care și aceasta a cunoscut o reducere drastică. Este, evident, vorba de agricultura condusă de un alt "specialist" în domeniu. Sub diriguirea înțeleaptă a celor doi miniștri din guvernele Ciorbea și Vasile, agricultura a reușit o creștere negativă cu 8,3% față de 1997. Privatizarea de dragul privatizării și-a arătat rezultatele obținând o scădere a randamentului la hectar cu 30% la producția de cereale boabe, asta ca urmare și a spulberării proprietăților. Producția a înregistrat scăderi an de an; 33,95 la porumb, 25,4% la struguri, 20,6% la orz și orzoaică și 13,6% la grâu. Zootehnia a înregistrat o reducere a producției cu 1,6% ca urmare a dispariției pieței de desfacere, facilitată de scăderea taxelor vamale la produsele de carne importate. În aceste condiții, de unde comerț exterior, domnilor guvernanți?

Schimburile comerciale externe ale României sunt total nefavorabile, deficitul balanței pentru anul 1998 este de 3,52 miliarde dolari USA cu importuri ce depășesc 42% exportul. Această balanță poate fi apreciată "catastrofală". Situația prezentată este în condițiile acordului CEFTA, deci în piața fostelor țări socialiste; continuând pe aceeași linie, ce ne facem în anul 2000, cum vom traversa șocul aderării la Piața Europeană, deoarece astăzi ne chinuim să realizăm un export de circa 8,5 miliarde dolari USA care au în spate țara lucrului în lohn; asta în contextul diviziunii sociale a muncii din lume – se exprimă că exportăm "metal brut". A continuat exterminarea ramurilor autohtone producătoare de bunuri de folosință îndelungată (19,3% față de luna precedentă).

În agricultură este o adevărată debandadă. Doar 45,5% din suprafața programată pentru însămânțările de primăvară au fost arate.

Veniturile salariale medii au scăzut cu 8,8% în termeni nominali și cu 11,5% în termeni reali față de luna precedentă, fiind doar 60% din anul de referință (octombrie 1990).

În premieră, numărul salariaților din țara noastră a scăzut sub 5 milioane (4.931,3 mii persoane) iar numărul șomerilor fiind de 11%; sunt județe care se detașează în ceea ce privește șomajul, astfel: Hunedoara – 20,4%, Brăila – 19,2%, Vaslui – 18,5% și Botoșani – 17,9%.

Toate acestea, sub grija celui care în campania electorală a promis, așa cum am mai spus la început, numai lapte și miere pe toate drumurile țării – domnul Emil Constantinescu și a partidelor care l-au susținut pentru promovarea ocupării fotoliului de la Cotroceni și conduc România spre dezastrul general. Întrebare este: până când, domnilor?

 

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Cu aceasta, prima parte este încheiată.

 
   

Adresa poștală: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, București luni, 6 aprilie 2020, 8:50
Telefoane (centrala): (021)3160300, (021)4141111
E-mail: webmaster@cdep.ro