Plen
Ședința Camerei Deputaților din 28 septembrie 1999
Sumarul ședinței
Stenograma completă

Dezbateri parlamentare
Calendarul ședințelor
- Camerei Deputaților:
2020 2019 2018
2017 2016 2015
2014 2013 2012
2011 2010 2009
2008 2007 2006
2005 2004 2003
2002 2001 2000
1999 1998 1997
1996
Interoghează dezbaterile
din legislatura: 2016-prezent
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996
Monitorul Oficial
Partea a II-a:2020 2019 2018
2017 2016 2015
2014 2013 2012
2011 2010 2009
2008 2007 2006
2005 2004 2003
2002

Transmisii video

format Real Media
Ultimele ședințe (fără stenograme încărcate):
03-04-2020
02-04-2020
Arhiva video:2020 2019 2018
2017 2016 2015
2014 2013 2012
2011 2010 2009
2008 2007 2006
2005 2004 2003
Pentru a vizualiza înregistrările video trebuie să instalați programul Real Player
Sunteți în secțiunea: Prima pagină > Proceduri parlamentare > Dezbateri > Calendar 1999 > 28-09-1999 Versiunea pentru printare

Ședința Camerei Deputaților din 28 septembrie 1999

  1. Intervenții ale domnilor deputați:

 

Ședința a început la ora 8,40.

Lucrările au fost conduse de domnii Andrei Ioan Chiliman,Vasile Lupu și Acsinte Gaspar, vicepreședinți ai Camerei Deputaților, asistați de domnii Ioan Vida Simit și Miron Tudor Mitrea, secretari.

 
 

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Doamnelor și domnilor deputați,

Declar deschisă ședința de astăzi, marți, 28 septembrie 1999, a Camerei Deputaților, prima parte fiind destinată intervențiilor deputaților.

 
Gheorghe Dan Nicolae Ceaușescu - comentariu legat de necesitatea autoreformei în Academia Română;

O să începem cu domnul deputat Gheorghe Ceaușescu. Se pregătește doamna deputat Marina Ionescu; va urma domnul deputat Ștefan Baban.

Aveți cuvântul.

 

Domnul Gheorghe Dan Nicolae Ceaușescu:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Ieri seară s-a discutat acel proiect de lege al domnului deputat Alexandru Ionescu, referitor la trecerea institutelor de cercetare de la Academia Română la Ministerul sau Agenția de Cercetare și Dezvoltare Tehnologică. Proiectul, pe drept cuvânt, a fost respins.

Cu acea ocazie, însă, mai mulți deputați au vrut să-și spună punctul de vedere. În mod ciudat, președintele de ședință, cam pe la al treilea, dintr-o dată și-a adus aminte că grupurile parlamentare trebuie să-și desemneze câte un reprezentant - și numai unul - și a considerat că cei care au ridicat mai repede mâna au fost desemnați de partidele respective și n-a mai dat cuvântul tuturor. Mai voia să vorbească și domnul academician Săndulescu, care a fost și vicepreședintele Academiei, și subsemnatul, care am făcut parte din acest sistem de cercetare științifică până destul de curând.

Vreau să spun următorul lucru. S-au spus aici câteva lucruri foarte pertinente și reale despre Academia Română și despre aceste institute.

Cercetarea fundamentală a revenit la Academie după unele aventuri pe care n-are sens să le expun aici. Sistemul de cercetare trebuie să rămână momentan la Academie dar, în același timp, trebuie o reformă serioasă a acestui sistem. Sistemul în sine nu funcționează. Evident, soluția propusă de domnul deputat Alexandru Ionescu nu era cea reală, pentru că trecerea dintr-un loc în altul nu înseamnă o reformă. Or, sistemul trebuie reformat.

Noi trebuie să avem în vedere încă un lucru: că toate instituțiile române trebuie reformate; inclusiv Academia Română. Și trebuie să asistăm la autoreformă.

Aici s-au spus lucruri foarte drepte despre Academia Română. Chiar în perioada acestor 40 de ani de stăpânire comunistă. În același timp, să nu uităm că, pe lângă aspectele pozitive, această instituție a fost un instrument al Secției de propagandă al Comitetului Central al P.C.R.

Ei, bine, astăzi ea începe să-și schimbe funcția și, cu toate acestea, asistăm la unele lucruri paradoxale. Nu mi se pare normal ca în anul de grație 1999, după toate câte au avut loc în România, să avem președinți de secții ai Academiei Române oameni care au elogiat proiectul de distrugere a satelor, proiectul ceaușist de distrugere a satelor, atât în țară, cât și în străinătate. Nu cred că este normal ca în fruntea acestei instituții să avem persoane care s-au declarat în mai multe rânduri împotriva foștilor deținuți politici și care, chiar de curând, au respins, au opus veto la numirea unui profesor de mare răsunet, cum este profesorul Nicolae Balotă, la Academia Română din Roma, pentru motivul nemărturisit că a fost deținut politic.

Cu alte cuvinte, vreau să spun că Parlamentul României are datoria să revadă tot sistemul acesta de cercetare, să găsim o soluție pentru a-l face viabil și să transformăm Academia Română din nou în instituția de prestigiu, nu numai științific, ci și moral, pe care l-a avut întotdeauna.

Vă mulțumesc.

 
Marina Ionescu - intervenție intitulată Aproape 3 ani de instabilitate legislativă ai actualei Puteri;

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Doamna deputat Marina Ionescu. Se pregătește domnul deputat Ștefan Baban.

Aveți cuvântul, doamnă.

 

Doamna Marina Ionescu:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Mi-am intitulat intervenția mea de astăzi "Aproape 3 ani de instabilitate legislativă ai actualei Puteri".

Statul de drept în România poate fi consolidat, apreciat și respectat în mare măsură în funcție de justețea, claritatea și fermitatea legilor sale, precum și de durabilitatea lor.

Dacă în privința clarității și fermității legilor, aprecierile pot fi subiective, în ceea ce privește durabilitatea lor, aceasta poate fi obiectiv comensurat. Din acest punct de vedere, analiza dinamicii legislative din ultimii ani demonstrează un fenomen îngrijorător: o serioasă instabilitate legislativă. În cele mai multe cazuri, modificările sau abrogările au intervenit la scurt timp de la adoptarea actelor normative. Astfel, numai în cursul unui an au fost modificate și completate 61 de acte normative elaborate în același an, iar 19 acte normative din anul respectiv au fost abrogate după câteva luni de la intrarea lor în vigoare.

Este condamnabil faptul că această instabilitate legislativă vizează cu preponderență reglementări cu privire la privatizare, regimul fiscal, regimul vamal și regimul investițiilor.

Astfel, Legea privatizării nr.58/1991 a fost abrogată și înlocuită în 1997 cu Ordonanța de urgență nr.88, care, la rândul ei, a fost modificată și completată prin alte trei ordonanțe de urgență, iar prin Legea nr.99/1999, pentru care Guvernul și-a asumat răspunderea, reglementarea în materie a fost din nou modificată și completată.

Ordonanța nr.3/1992 privind taxa pe valoarea adăugată a suferit 30 de modificări sau completări în perioada guvernării actualei Puteri, din care 9 numai în anii ‘98-’99.

Ordonanța de urgență nr.30 privind reorganizarea regiilor autonome și Ordonanța de urgență nr.82/1997 privind regimul accizelor și altor impozite indirecte au fost modificate de 7 ori într-un an, în condițiile în care aceste acte normative au un rol deosebit de important în procesul de reformă economică.

Reglementarea privind tariful vamal de import a fost modificată de 6 ori, la fel ca și cea privind organizarea și funcționarea activității de cercetare, dezvoltare.

Legea privind impozitul pe salarii nr.32/1991 a fost modificată în această perioadă de 9 ori.

În domeniul impozitelor și taxelor, actualii guvernanți au adoptat Ordonanța nr.68/1997, care a fost modificată în 1998 și tot în același an a fost modificată aproape în întregime prin Ordonanța nr.78/1998.

Legea nr.35/1991 privind regimul juridic al investițiilor străine a fost abrogată în 1997, înlocuită cu Ordonanța de urgență nr.31/1997. În decurs de un an, această ordonanță a fost modificată de 3 ori pentru ca, în final, să fie abrogată prin Legea nr.241/1998.

Exemple sunt numeroase și în toate domeniile de reglementare. PDSR atrage atenția actualei guvernări că acest fenomen este alarmant și de natură să erodeze autoritatea legii, încrederea cetățeanului în lege și în instituțiile statului de drept și să creeze o imagine externă nefavorabilă, de natură a descuraja, sau chiar îndepărta investitorii străini.

Instabilitatea legislativă instalată în perioada actualei Puteri demonstrează o insuficientă elaborare a soluțiilor, o insuficientă evaluare a implicațiilor acestora, precum și o mare doză de pripeală și ușurință.

Legat de fenomenul instabiliății legislative, noi semnalăm prezența unor aspecte de incoerență, care au persistat în această perioadă, manifestându-se în domeniul reformei economice prin soluții contradictorii pentru același tip de probleme, privind modificarea, frecvența și uneori precipitata revenire la soluțiile inițial abandonate.

PDSR acuză actuala Putere care, prin practica excesului de ordonanțe de urgență și ordonanțe simple, a adus o serioasă erodare a imaginii statului de drept și a democrației parlamentare în România.

PDSR atrage atenția actualei Puteri că toate implicațiile negative ale utilizării ordonanțelor și mai ales a ordonanțelor insuficient sau prost elaborate, sunt de natură a crea o stare de incertitudine și nesiguranță legislativă atât pentru cetățean cât și pentru persoanele juridice, cu deosebire pentru investitori.

Promitem să revenim în fața dumneavoastră cu aspecte noi privind teribilismul legislativ al actualei Puteri și consecințele lui pentru națiune.

 
 

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Ați consumat peste 5 minute. O să-i rog pe cei care urmează, să-și structureze intervențiile în cele 3 minute.

 
Ștefan Baban - intervenție cu titlul Se dorește transformarea județului Botoșani într-un lagăr de exterminare?;

Domnul deputat Ștefan Baban. Se pregătește domnul deputat Dan Coriolan Simedru.

 

Domnul Ștefan Baban:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

Declarația mea politică are un titlu cam dur. Se numește "Se dorește transformarea județului Botoșani într-un lagăr de exterminare?"

În vara acestui an, nivelul șomajului era de 18,3%, cu mult peste media pe țară. În numai 29 de programe de restructurare întocmite de societăți comerciale botoșenene, vom mai avea încă 2 mii de șomeri până la finele anului.

Banii pentru șomaj și pentru plățile compensatorii vin cu mare întârziere la Botoșani, deoarece BNR a avut grijă să restructureze, în sensul că filiala proprie a devenit agenție, reducând personalul cu 17 persoane.

Situația pensionarilor este foarte grea. Majoritatea acestora au pensii mici, ceea ce face ca ei să nu poată plăti datoriile către asociațiile de locatari, nu-și pot cumpăra medicamente și hrana zilnică.

Pentru a fi mai edificator, voi cita dintr-una din scrisori: scrisoarea domnului Rusu Constantin, din Botoșani, Str.Pacea nr.6, bl.6, et.3, ap.15, care este pensionat, atât dânsul, cât și soția sa. "Am ajuns la o disperare la care, ca să pot fi liniștit, pot scăpa doar luându-mi zilele, sau să primesc ajutor de la cineva".

În situația acestui pensionar sunt milioane de oameni la nivel de țară, iar acel "cineva" care să-i ajute este Guvernul României.

Vă mulțumesc.

 
Dan Coriolan Simedru - despre participarea parlamentarilor români la recentul Seminar al tinerilor parlamentari europeni;

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Domnul deputat Dan Coriolan Simedru. Se pregătește domnul deputat Nicolae Ionescu.

 

Domnul Dan Coriolan Simedru:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

Vreau să vă aduc la cunoștință că săptămâna trecută, în perioada 23-24 septembrie, a avut loc în Italia, la Vila Manin, lângă Veneția, Seminarul tinerilor parlamentari europeni, la care, alături de tineri parlamentari din peste 30 de țări europene și mediteraneene, au participat personalități politice de prim rang european ca: Romano Prodi, președintele Comisiei Europene, și Luciano Violante, președintele Parlamentului italian.

La această manifestare a tinerilor parlamentari europeni, Parlamentul României a fost reprezentat de doi membri ai Parlamentului. Este vorba de domnul Eugen Nicolicea, deputat PDSR, și subsemnatul Simedru Dan, deputat PNL.

Delegația Parlamentului României a avut o prestație foarte apreciată la acest seminar, a avut o intervenție hotărâtă, reușind să impună două amendamente. Primul amendament se referea la scoaterea din textul Cartei tinerilor parlamentari a sintagmei "drepturi colective în dimensiune supranațională", iar al doilea s-a referit la precizarea exactă ce înseamnă "o nouă justiție internațională".

Reușind acest amendament, părerea noastră, convingerea noastră este că această Cartă de intenții a tinerilor parlamentari europeni este un succes politic.

De aceea, cu permisiunea dumneavoastră, aș dori, chiar dacă depășesc cele 3 minute acordate, să dau citire Angajamentului tinerilor parlamentari europeni din această Cartă.

"Noi, tinerii parlamentari europeni, reuniți la Vila Manin, în perioada 23-24 septembrie 1999, ne angajăm să promovăm întâlniri regulate și inițiative coordonate de tinerii parlamentari din țările respective prin crearea unei rețele internaționale printre tinerii parlamentari și grupurile acestora, prin stabilirea unui forum permanent pentru schimburi de păreri, ca și prin organizarea de întâlniri regulate, chiar sub formă de seminar.

Ne angajăm, de asemenea, să îmbogățim, pe cât posibil, în calitate de tineri politicieni, canalele de cunoaștere și comunicare dintre diferitele țări ca instrument esențial, să conectăm ariile care sunt distanțate din punct de vedere cultural, politic, geografic, precum și prevenirea tensiunilor internaționale și menținerea păcii.

Ne angajăm să promovăm împărtășirea politicilor pozitive, care au ca scop salvgardarea drepturilor umane atât în dimensiunea lor națională și supranațională, cu privire la următoarele scopuri fundamentale: consolidarea democrației și cooperarea pentru pace globală, inclusiv prin exprimarea solidarității cu aceia care luptă pentru identitatea lor, asigurarea de șanse egale pentru bărbați și femei, respingerea oricărei forme de terorism, lupta împotriva corupției și a crimei organizate, care reprezintă o amenințare la adresa democrației și stabilității globale.

Să facem justiția internațională existentă mai eficientă și să promovăm justiția socială în cadrul de dezvoltare egală și susținută. De asemenea, ne angajăm să exprimăm, prin organizarea de întâlniri și promovarea inițiativelor de cooperare, încrederea noastră împărtășită pentru protejarea principiilor democratice, ca și pentru respectarea drepturilor omului. Să cooperăm cu Comitetul pentru Drepturile Omului al parlamentarilor din Uniunea Interparlamentară. Să sprijinim toate politicile care dau dreptul cetățenilor și celor tineri, în particular, pentru a juca un rol activ și creativ în constituirea societății politice și civile, precum și pentru stabilirea unor relații între oameni și țări.

Promovarea în interiorul fiecărui Parlament a folosirii tehnologiilor informației, care să îmbogățească dialogul și schimbul de informații apte să creeze canale regulate de comunicare și cooperare.

Stabilirea unor grupuri de lucru pentru organizarea unei întâlniri ce se va ține în anul 2000, unde să putem exprima valorile și țelurile pe care noi le împărtășim și le subscriem în Carta tinerilor parlamentari pentru secolul XXI.

Și, în final, îi chemăm pe toți cetățenii din țările noastre și pe cei tineri, în special, să joace un rol proactiv în procesul de inovare și modernizare a unui viitor comun".

Vă mulțumesc.

 
Nicolae Ionescu - apel pentru îndreptarea erorilor majore comise de actuala guvernare;

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Domnul deputat Nicolae Ionescu. Se pregătește domnul deputat Octavian Bot.

 

Domnul Nicolae Ionescu:

Vă mulțumesc.

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

Bâlbâielile legislative ale Guvernului au devenit atât de obișnuite, încât numai decizia acestuia de a nu considera Biserica Ortodoxă ca Națională, stârnind mare nedumerire și îngrijorare, mai putea scoate din amorțeală poporul român acum, la sfârșit de mileniu și în pragul mileniului trei.

Au mai fost în această toamnă, în acest septembrie atât de întunecat pentru vecinii noștri din Balcani, cu mii de victime ale cutremurelor din Turcia și Grecia, și momente de evocat pentru noi, pentru români, pe care le-am comemorat la Țebea, Ip, Treznea, Turda, alături de o impresionantă parte a electoratului ardelean, în lipsa majorității clasei politice, deci a Puterii care, nici acum, înaintea anului electoral 2000, nu a înțeles că, prin participare, putea elimina tensiuni politice artificiale.

Nedezbaterea, în sesiunea extraordinară din iulie a.c., a raportului SRI, care aprecia că România este o țară în derivă, tergiversarea dezbaterii Legii funciare în Senat, nerealizarea acelei priorități absolute a Legislativului, care este reglementarea regimului juridic al proprietății, a tensionat din nou raporturile politice dintre Putere și Opoziție.

În noiembrie 1996, cu peste o mie de zile în urmă, electoratul a votat schimbarea, încrezător în acel program propus de actualii conducători ai țării, celebrul Contract cu România – de 200 de zile. Această importantă majoritate - peste 60%, și poate nu numai – a așteptat cu mari speranțe intrarea în NATO și UE, anunțată cu surle și trâmbițe și mai ales reforma economică, care să fie pusă în slujba bunăstării țării și a majorității cetățenilor ei. Însă, criteriul după care se poate stabili dacă țara este condusă bine sau rău este nivelul de trai. Și, vai! cum arată acesta astăzi!

Din păcate, în România ideea de reformă economică a fost definitiv compromisă prin prisma erorilor majore comise de guvernele Ciorbea și Vasile și care au produs consecințe de o deosebită gravitate în plan economic și social. Pentru majoritatea românilor, prima și cea mai serioasă problemă a lor este deteriorarea drastică a nivelului de trai sub presiunea permanentă a creșterii prețurilor.

Pe fondul adoptării unor măsuri de așa-zisă reformă, ca: liberalizarea prețurilor, alinierea prețurilor produselor și serviciilor românești la nivelul celor occidentale, reactualizarea prețurilor produselor și serviciilor ca urmare a permanentei deprecieri leu-dolar etc., am asistat la o puternică depreciere a puterii de cumpărare a salariilor, pensiilor și alocaților, guvernanții nefiind preocupați deloc de asigurarea unui nivel de trai decent tuturor categoriilor sociale.

O politică rațională presupune punerea procesului legislativ și a măsurilor Executivului în slujba cetățeanului, a rezolvării problemelor lui și nu invers, cum se întâmplă astăzi tocmai pentru a face guvernarea mai ușoară și pentru a suplini lipsa de soluții a guvernanților.

Domnule Președinte Constantinescu, Domnule Prim-ministru Radu Vasile, încetați cu plimbările și cu ieșirile pe lângă balonul rotund, sau marii sportivi români. Nu confiscați victoriile lor în scop electoral, ci aplecați-vă asupra durerilor și nevoilor celor mulți și nevoiași, care nici nu mai speră la nici o luminiță, căci tunelul prin care sperați să-i conduceți, s-a transformat într-un zid – cel al neputinței și al iluziilor.

Treziți-vă, domnilor, și țineți aproape de popor, căci, de 3 ani, tot rătăciți!

Vă mulțumesc.

 
Octavian Bot - invocarea, în numele Uniunii Forțelor de Dreapta, a nevoii de autoritate, în legătură cu recentele evenimente de la Brașov;

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Domnul deputat Octavian Bot. Se pregătește domnul deputat Alexandru Stănescu.

 

Domnul Octavian Bot:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

Este România țara tuturor posibilităților? Iată întrebarea ce a stat, de nenumărate ori, pe buzele multora, însă, acum, mai mult ca niciodată, ea este de actualitate.

Cine și-ar fi putut imagina scenele de coșmar de pe străzile Brașovului, unde, două bande rivale au terorizat, preț de câteva zile, întregul oraș. Ce siguranță poate avea cetățeanul obișnuit într-o țară în care, sub privirile neputincioase ale polițiștilor și jandarmilor, au loc adevărate confruntări de stradă, în disprețul și cu sfidarea legii? Ce încredere putem avea într-un ministru de Interne care se arată a fi complet depășit în situații grele, dar obișnuite, am putea spune, pentru un polițist? Cetățeanul simte nevoia să fie protejat tocmai în asemenea situații.

Dacă România nu este singura țară din lume în care se petrec acte de violență deosebit de grave, este cu siguranță singura țară în care organele de ordine reacționează într-un mod mai mult decât original. În locul unei intervenții prompte și pe măsura gravității faptelor comise la Brașov, Poliția invită infractorii la sediul său. Poate că pe mese se găsea și cafea și apă minerală.

Evenimentele de la Brașov au fost prefațate de cele de la Străulești, Caracal și din unele cartiere bucureștene.

Se cunosc numeroase exemple de încălcări ale ordinii și liniștii publice, începând cu mineriadele și terminând cu terorizarea elevilor în școli, față de care polițiștii și jandarmii s-au menținut în poziția de noncombat.

Explicațiile și justificările legate de lipsa dotărilor specifice sau de insuficiența salariilor nu-și au rostul în asemenea cazuri grave. În fața violenței ce amenință siguranța cetățeanului, este nevoie de autoritate, nu de lamentări și justificări.

Cele petrecute la Brașov sund doar picătura care a umplut paharul și relevă o situație deosebit de gravă într-un stat de drept, disoluția continuă a autorității instituțiilor statului.

Ce autoritate poate avea Parchetul General în România, când însuși procurorul general Mircea Criste declară candid că imaginea justiției nu este cu nimic mai rea decât cea a societății, practic, având o justiție așa cum este și societatea. Amară constatare pentru un procuror general!

Cu asemenea conducători, să ne mai mirăm că polițiștii și procurorii se acuză reciproc, pasându-și răspunderea de la unii la alții, în timp ce siguranța cetățeanului este din ce în ce mai amenințată? În fața infractorilor sau rebelilor este nevoie de autoritate și de intervenții sigure.

Uniunea Forțelor de Dreapta a invocat și va invoca de fiecare dată nevoia de autoritate, cerând, și de această dată, înlocuirea și pedepsirea celor incapabili de reacție în momente critice.

Capacitatea și competența se verifică în situații limită, nu în top show-uri televizate, pudrați și fardați în fața camerelor de luat vederi.

 
Alexandru Octavi Stănescu - semnal de alarmă în privința agravării dezechilibrului financiar al administrațiilor publice locale;

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Domnul deputat Alexandru Stănescu. Se pregătește domnul deputat Florea Buga.

Aveți cuvântul.

 

Domnul Alexandru-Octavi Stănescu:

Domnule președinte de ședință,

Doamnelor și domnilor deputați,

În administrația publică centrală și locală, după constituirea structurilor instituționale de bază, accentul principal trebuie pus pe funcționarea acestora, în condiții care să asigure realizarea obiectivelor asumate, o concordanță a reformei din administrația publică cu strategia reformei economice sociale, dacă aceasta din urmă există.

Reforma în administrație se desfășoară pe două planuri: pe plan central, în parametrii și ritmurile care caracterizează întregul proces de reformă în țara noastră, iar pe plan local, aceasta poate fi caracterizată prin evoluții neuniforme de la o unitate administrativ teritorială la alta, într-un ritm determinat de lipsa unor pârghii de acțiune, de înțelegerile și abordările eronate asupra rolului și locului pe care trebuie să-l ocupe administrația publică locală în procesul de reformă.

În contextul în care problematica administrației publice locale nu este rezolvată într-adevăr, ci doar este ameliorată, atunci va greva și mai mult pe încrederea cetățeanului în instituțiile statului.

Conform Normelor metodologice nr.260.513 din 1999, elaborarea bugetelor de venituri și cheltuieli pe anul 1999, ale Ministerului Finanțelor, au fost stabilite ca mijloace de echilibrare a bugetelor locale cotele din impozitul pe salarii, sumele defalcate conform Anexei nr.5 la Legea nr.36 din 1999, Legea bugetului de stat, și nivelele maxime ale veniturilor proprii.

Nivelul cheltuielilor prevăzute în bugetele unităților administrativ teritoriale a fost fixat în funcție de cel a veniturilor, deși necesarul acestora este mai mare cu 40-45% față de sursele posibil de mobilizat.

Influența bugetelor pe total, respectiv necesarul suplimentar al cheltuielilor, se concretizează în: neasigurarea cu fondurile necesare pentru protecția drepturilor copiilor, finanțarea cheltuielilor de capital al unităților preuniversitare, asigurarea fundamentală necesară pentru constituirea stocurilor de materii și materiale, a mijloacelor de apărare împotriva inundațiilor, fenomenelor meteo și amenajărilor hidro, creșterea indicelui de inflație prognozat la 25%, înființarea compartimentelor de specialitate pentru impozite, taxe, venituri ale bugetelor județene și locale, creșterea cheltuielilor pentru subvenții- protecție socială, finanțarea unităților de asistență socială (școli speciale, cămine, spitale, cămine de bătrâni), neîncasarea cotei de impozit pe salarii, restrângerea activităților economice, urmare a restructurărilor, neîncasarea impozitului pe salarii, plata salariilor numai sub formă de avans, neasigurarea fondurilor din anii ‘97-’98 pentru înlăturarea efectelor calamităților naturale. Sunt numai câteva din exemplele privind influența bugetelor locale.

Bugetul pe anul 1998 la consiliile locale și județene a fost echilibrat cu suma de 10 mii de miliarde, iar în anul 1999 s-a primit pentru echilibrare o mie de miliarde. Cota de 50% din impozitul pe salarii aferent comunităților locale reprezintă 6 mii de miliarde din execuția bugetară 1998. Rezultă un minus de finanțat la nivel 1998 de 3 mii de miliarde, fără a avea în vedere inflația de 59% în 1998 și de 42% prognozată în 1999.

Necesarul de fonduri suplimentare la nivelul comunităților locale pentru perioada care a mai rămas din anul 1999: 10.461 de miliarde.

Sugerez actualului Guvern să găsească modalități care să stopeze dezechilibrul financiar cu care se confruntă administrațiile publice locale în prezent.

Vă mulțumesc.

 
Florea Buga - despre statutul și importanța limbii române în contextul social-politic actual;

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Domnul deputat Florea Buga. Se pregătește domnul deputat Vasile Mândroviceanu.

 

Domnul Florea Buga:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Declarația mea nu este una de ordin lingvistic, așa cum s-ar părea la prima vedere, ci una de ordin politic, într-o chestiune care privește statutul și importanța limbii noastre în contextul vieții social-politice a României de astăzi.

Românii au stat sute de ani sub dominații străine, dar nu și-au pierdut niciodată identitatea națională. Turcii nu ne-au forțat să învățăm limba lor și nici să trecem la islamism. În schimb, rușii, stăpânind Basarabia între 1812-1917, dar mai ales între anii 1944-1990 au supus poporul român de acolo la un proces intens de rusificare. În Transilvania, care a stat 50 de ani sub administrație ungurească, maghiarizarea s-a făcut pe toate căile și mai ales prin faptul că n-au existat școli românești, decât confesionale, restul fiind cu limba de predare maghiară.

Noi, românii, am rezistat la aceste valuri de deznaționalizare grație limbii române care așa cum spunea poetul basarabean Alexei Mateevici: "Limba noastră-i limba sfântă, limba vechilor cazanii,/ Care-o plâng și care-o cântă pe la vatra lor țăranii." Iată însă că astăzi în Transilvania, UDMR-ul reușește să smulgă din partea monstruasei coaliții aprobarea ca la Cluj-Napoca să se deschidă o universitate ungurească cu limba de predare maghiară ca și cum absolvenții acesteia s-ar duce după absolvire să lucreze în Ungaria și nu în România, unde s-au născut și au învățat carte.

Această revendicare a UDMR-ului, acceptată cu multă ușurință de guvernanții noștri, niște epigoni, "simțiri reci, harfe zdrobite, mici de zile, mari de patimi, inimi bătrâne urâte, măști râzânde puse bine pe un caracter de nimic", cum spunea poetul nostru național, este o insultă și o jignire adusă statului național unitar român și poporului român. Această instituție cu limbă de predare, în exclusivitate maghiară, plătită cu bani de la bugetul național al României, nu va contribui la primirea țării noastre în UE și nici în NATO și nici la profunda și pretinsa democrație a vieții publice românești și a învățământului românesc. M-am interesat dacă în Statele Unite ale Americii există universități cu limba de predare în exclusivitate: spaniolă, franceză, germană, și am aflat că engleza este limba de bază în care se predau toate disciplinele universitare. De altlfel, în Statele Unite ale Americii nu poți căpăta cetățenie decât dacă susții și treci un test de limba engleză.

Din păcate, sunt mulți cetățeni maghiari în Covasna și Harghita care dacă îi întrebi românește îți răspund cu acel enervant "nem tu dom románul". De aceea, mă tot întreb dacă era nevoie de o asemenea instituție, din moment ce la Cluj-Napoca există Universitatea Babeș-Bolyai

Și pentru că suntem la acest capitol care privește învățământul universitar îmi exprim regretul că istoria nu mai este obligatorie începând cu anul viitor la examenul de bacalaureat. Când va deveni și limba română facultativă? Să sperăm că nu se va ajunge chiar până acolo și să ne aducem mereu aminte că avem un testament al lui Ienăchiță Văcărescu care spunea: "Las vouă moștenire/ Creșterea limbii romnești/ și a patriei cinstire." Noi nu avem bani pentru cataloage. Elevii fiind obligați să suporte din acest an școlar plata acestor documente școlare de stat. Nu avem bani pentru văruirea școlilor, profesorii și învățătorii își primesc salariile cu întârziere, unii copii nu mai urmează cursurile școlii generale. Plaga analfabetismului începe să cuprindă din nou țara. În schimb, avem bani pentru o universitate cu limba de predare în exclusivitate maghiară. Este o situație curioasă și revoltătoare pentru învățământului românesc. Cum de s-a ajuns aici? Așteptăm răspuns din partea ministrului educației naționale.

Vă mulțumesc.

 
Vasile Mândroviceanu - incriminarea perpetuării fenomenului birocrației;

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Domnul deputat Vasile Mândroviceanu și se pregătește domnul deputat Petre Șteolea.

Domnule Șteolea?

Aveți cuvântul, domnule deputat Mândroviceanu.

 

Domnul Vasile Mândroviceanu:

Celebrul viitorolog american Alvin Toffler remarca într-o lucrare a sa următoarele: "Indiferent cât de multe partide se întrec în cursa electorală și indiferent cine deține cele mai multe voturi, un singur partid învinge întotdeauna - partidul invizibil al birocrației". În România, acest partid s-a constituit încă din perioada dictaturii comuniste, așa zisa Academie "Ștefan Gheoghiu", având un rol hotărâtor în acest proces și a rezistat evenimentelor politice din și de după decembrie 1989, prin faptul că marea masă a birocrației și-a păstrat pozițiile așteptând ocazia de a accede la putere prin infiltrarea zonelor de decizie ale administrației și Guvernului, la adăpostul argumentului capacității profesionale.

Partidul invizibil al birocrației adoptă ideologia la putere, dar utilizează puterea de decizie pe care o capătă în scopul dezvoltării propriilor afaceri. Prima demonstrație a acestui partid a fost făcută în anii 1990-1991, când am asistat la migrarea în masă către FSN, migrarea continuând după sept.1992 către FDSN și PDSR, iar după nov.1996 către partidele actualei coaliții, astfel că cei ce vizitează ministerele și alte instituții ale administrației centrale și locale, constată că la nivelele inferioare de conducere ale acestora nu s-a schimba aproape nimic.

Pentru sporirea influenței, după 1989, birocrații români aveau nevoie de putere ecnomică, pe care au obținut-o prin legislația privatizării, prin acapararea adunărilor generale ale acționarilor și ale consiliilor de administrație la nivel local, prin sistemul firmelor private "căpușă" și, mai ales, prin metoda MEBO de privatizare, în care conducerile societăților privatizate au preluat controlul deplin.

Partidul invizibil al democrației este responsabil de starea actuală a economiei românești și de imaginea de stagnare socială și economică a țării. Deveniți peste noapte liberali, creștini-democrați sau social-democrați, birocrații au infiltrat partidele aflate la putere, urmărind cu orice preț să-și mențină privilegiile și blocând cu disperare reformele, restructurările societăților comerciale și descentralizarea deciziilor.

Descentralizarea și autoadministrarea unităților economice și teritoriale, privatizarea masivă a societăților comerciale și utilizarea pe plan local a resurselor și veniturilor duc la dispariția obiectului muncii birocrației de stat și la pierderea puterii acestuia. În lupta sa împotriva reformelor, partidul invizibil al birocrației nu se dă în lături de la acțiuni împotriva legii și a statului de drept, de la colaborări ascunse sau pe față cu grupurile mafiote, cu reprezentanți ai lumii interlope sau cu persoane sau grupuri de persoane corupte din justiție sau din organele de ordine publică. Orice victorie a partidului invizibil al birocrației reprezintă pentru România un adevărat dezastru, afectând grav viitorul nostru, al tuturor.

Vă mulțumesc.

 
Petru Șteolea - condamnarea etichetărilor aduse unor partide din România la Consiliul Europei;

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Domnul deputat Petre Șteolea și se pregătește domnul deputat Dumitru Buzatu.

 

Domnul Petru Șteolea:

Domnule președinte,

Declarația mea politică de astăzi se referă la acțiunea nu de mult încheiată, mă refer la sesiunea de toamnă a Adunării Parlamentare a Consiliului Europei și cu referire expresă la intenția de a se dezbate, vineri, un punct privind raportul cu titlul: "Pericolul partidelor și mișcărilor extremiste pentru democrația europeană". A fost un raport în care se analizau, în țările Europei, mișcările și partidele considerate ca partide extremiste și pericolul acestora pentru democrație.

Addendumul la acest raport a fost întocmit de un domn francez, Camus, și conține referiri de-a dreptul neconforme cu realitatea cu privire la viața politică din România. De fapt este vorba de un titlu al unui subcapitol în care inclusiv titlul induce un lucru șocant – "România de la comunism național la naționalism xenofob". Acest subcapitol conține de fapt două paragrafe, dimensiunea lor nu este mai mare decât de 12 rânduri în care sunt supuse unei judecăți de-a dreptul stalinist-totalitare multe partide din spectrul politic actual român. Este vorba de PUNR, PRM, PSM și o anumită extremă dreapta și alte mișcări care se spune că își au sorgintea în Garda de Fier sau în personalitatea pro nazistă considerată a fi mareșalul Antonescu.

De asemenea, organizația cultural-civică Vatra Românească este considerată ca o mișcare naționalistă. Sunt etichetări de-a dreptul șocante, după cum am spus, și față de acestea am considerat necesar ca vineri dimineața să prezint și să depun la comisia politică un protest sub forma unui aviz divergent.

Ce imagine se induce prin aceste două paragrafe? Că România este un paradis al manifestărilor extremiste și xenofobe, și că aici ele își găsesc un teren fertil. Că în România foșgăie, mișună asemenea partide, că în România e în pericol democrația, datorită acestor partide. Este o denaturare a ceea ce însemană viața politică românească actuală. De fapt, această etichetare că "în România democratică proliferează mișcările naționaliste din care marea majoritate își au sorgintea în Garda de Fier, mișcarea fascistă a anilor ’30, și, de asemenea, își are sorgintea mișcarea naționalist-comunistă a Elenei Ceaușescu" este de-a dreptul condamnabilă.

Faptul că în ziua de vineri, 24 septembrie a.c., în plenul Consiliului Europei datorită numeroaselor puncte divergente depuse la Comisia politică, s-a amânat dezbaterea acestui raport este un lucru pozitiv. Sper în poziția corectă a membrilor delegației române la Consiliul Europei, în așa fel încât etichetările acestea aduse unor partide din viața politică românească să fie anulate. Cred că este normal că am supus atenției comisiei politice ca acest titlu al subcapitolului să fie schimbat, de exemplu în sensul unei formulări de felul: "În România, o evoluție democratică", la fel după cum am arătat că este anormal că la o inexistentă extremă dreaptă (culmea, de extemă dreaptă este considerat inclusiv PSM care, de fapt, este un partid de linie europeană de tip occidental, precum Partidul Comunist Francez) au fost introduse partide care cumva s-ar fi situat în linia întâi a "marelui marș al minerilor din 1999" și au manipulat conducătorii acesteia. Este de-a dreptul condamnabilă și această caracterizare. Și, fiindcă este momentul să discutăm de acest marș al minerilor, și astăzi și atunci în ianuarie el a fost justificat și este clar acest lucru, ne punem întrebarea, apropos de evenimentele de la Brașov, oare Jandarmeria și Poliția împotriva cărei grupări a acționat mai motivat? Împotriva minerilor în marșul lor sau împotriva bandelor rivale de la Brașov? Se pare că ezitarea a avut loc la Brașov și nu împotriva acțiunii minerilor.

Vă mulțumesc.

 
Dumitru Buzatu - referire la evenimentele de la Brașov;

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Domnul deputat Dumitru Buzatu și se pregătește domnul deputat Ilie Neacșu.

 

Domnul Dumitru Buzatu:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Risc, prin intervenția mea, să plictisesc onorata adunare, pe membrii Camerei, dat fiind faptul că încă vreo câțiva colegi s-au referit la evenimentele care s-au petrecut la sfârșitul săptămânii la Brașov. Nu pot însă să nu mă refer la aceste lucruri, deoarece, urmărind aceste evenimente cu multă atenție, nu mi-am putut imagina cum este posibil ca autoritatea instituțiilor statului să fie pusă la dispoziția unor grupări criminale și această dificultate am avut-o până în momentul în care am înțeles mecanismul acesta prin care cei care stăpânesc pârghiile necesare pentru menținerea ordinii publice produc diversiuni, și am să enumăr aici câteva din diversiunile produse de către actualii guvernanți, pentru a se înțelege mai bine ce se întâmplă de fapt la Brașov și cam ce urmează să se întâmple mai departe în țară. Prima diversiune majoră a fost aceea a dezastrului economic moștenit de la foștii guvernanți, care avea menirea să culpabilizeze opoziția actuală. A doua a fost acea cruciadă anticorupție, în fruntea căreia s-a situat președintele Constantinescu, pentru a masca activitatea infracțională a clientelei politice care guvernează în acest moment.

A treia mare diversiune a fost democrația în pericol, un pretext pentru o represiune sângeroasă împotriva minerilor și pentru a distruge și fragmenta și mai mult mișcarea sindicală existentă.

Evenimentul de la Brașov este și el regizat cu multă atenție, cu scopul de a îndepărta, de fapt, atenția unei populații sărăcite și demoralizate de la problemele reale, atât cele sociale, cât și individuale, de zi cu zi, și urmărește să creeze un nou pericol, cel al disoluției autorității, al anarhiei, al insecurității individuale. Arhitecții acestei diversiuni, stimați colegi, transmit oamenilor un semnal simplu: nimeni și nimic nu mai este în siguranță, totul este doar o tranzacție, o negociere fără reguli, pe care o conducem noi.

Guvernanții, de fapt, știu foarte bine că justiția aservită partidelor din coaliția majoritară nu va mișca nici un deget pentru siguranța cetățeanului, pur și simplu pentru faptul că ea este subordonată într-un mod subtil celor care alimentează criminalitatea.

De asemena, știu că acei care se intitulau pompos "societatea civilă" și care mărșăluiau prin București, clamând pericolul anarhiei, în primăvară nu vor scoate nici un cuvânt acum, pentru că îi văd zilnic pe capii lumii interlope la ușa politicienilor pe care îi susțin sau chiar făcând parte sau ocupând funcții în partidele aflate la putere. În fond, eu cred că nici noi nu trebuie să ne mirăm foarte mult de atitudinea celor care sunt responsabili de menținerea ordinii publice în această țară, adică de atitudinea ministrului de interne și a ministrului justiției, când partidele din care fac parte se comportă la guvernare asemenea bandelor rivale din Brașov. Dimpotrivă, cred că trebuie să cerem cu energie, în acest moment, demisia celor doi demnitari, pentru că eu cred că domniile lor se află într-un conflict de interese în funcția în care se află. Dacă protecția pe care au acordat-o, așa cum a văzut toată țara, a fost acordată bandelor, deci criminalilor din Brașov, atunci înseamnă că ei se situează în postura de șefi sau de protectori ai acestor bande. Dacă sunt cei care sunt responsabili cu ordinea publică, atunci acest lucru înseamnă că ar fi trebuit să ia măsurile energice pentru a împiedica tocmai ce domniile lor au favorizat.

Nu știu cu câtă atenție urmăresc colegii aceste intervenții destul de obositoare. Eu vă rog, domnule președinte, ca fiind mai apropiat de domnul ministru Stoica și de coaliția majoritată, să le transmiteți această rugăminte a noastră de a demisiona cât mai rapid cu putință pentru a nu pune în pericol cu adevărat siguranța cetățenilor.

Vă mulțumesc.

 
Ilie Neacșu - exprimarea dezacordului față de înstrăinarea cadourilor primite de Ceaușescu;

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Domnul deputat Ilie Neacșu și se pregătește domnul deputat Mihai Drecin.

 

Domnul Ilie Neacșu:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Zbaterile Guvernului de a scoate bani pentru buget din sectoare neproductive sunt de acum arhicunoscute. Un ultim gest care demonstrează mai degrabă disperarea în care se află Executivul și instituțiile subordonate acestuia- intențiile mercantile de a scoate bani și din piatră seacă- se petrece sub ochii tot mai nedumeriți ai românilor.

Stimați colegi,

Ingenioșii specialiști ai Puterii doresc să întrăineze toate cadourile primite de Nicolae Ceaușescu, cele mai multe dintre acestea veritabile opere de artă. Știm cu toții că de-a lungul timpului, fostul șef al statului român a primit, ca orice conducător de țară, numeroase cadouri din țară și din străinătate. În loc să fie așezate toate acestea într-un muzeu care să reprezinte un fragment din istoria României, cu minusurile și plusurile sale, Guvernul Radu Vasile este pe cale de a săvârși o faptă care ar contura convingerile multora că actuala Putere nu servește nici un moment interesul național.

Patrimoniul cultural al țării se îmbogășește o dată cu trecerea timpului și el nu se înstrăinează, indiferent de motivele sau sentimentele unora sau altora. Nici cele mai primitive triburi din Africa, Asia și America nu și-au permis să-și vândă de bună voie obiectele de artă create cu trudă și talent. Dar exemple pot fi date chiar din Europa. Revoluția franceză a însemnat dispariția monarhiei, nu și a ceea ce a aparținut regilor Franței, tot așa cum Revoluția rusă n-a însemnat îngroparea marilor valori artistice care au aparținut țarilor sub plugurile revoluționare, ci îndepărtarea reprezentanților unei instituții perimate. Mai mult, francezii și rușii au reușit să adune toate bunurile aparținând regilor și țarilor creând două muzee inegalabile: Luvru și Ermitaj.

Iată de ce, stimați colegi, cer primului ministru să intervină urgent în această acțiune antinațională și să stopeze licitațiile de la Regia Protocolului de Stat. În același timp, Executivul are obligația să găsească un spațiu adecvat care poate fi transformat într-un veritabil muzeu al perioadei comuniste. Astfel, strănepoții domnului Ion Diaconescu și ai altor luptători anticomuniști nu vor fi lipsiți de dreptul de a vedea cu ochii lor acest fragment de istorie, fără de care aceasta n-ar putea fi completă. În plus, cred că acest viitor muzeu ar putea fi vizitat de foarte mulți turiști români și străini, curioși să aprecieze ineditele exponate. Cred că de această dată, domnul Andrei Pleșu, demnitarul internaționalist sub care Ministerul Român de Externe intră în faliment, caz unic în lume când o instituție bugetară se află în pericol de faliment, va înțelege că acest muzeu și Palatul Parlamentului, pe care îl dorea demolat acum câșiva ani, nu sunt obiective care să sfideze conceptele masonice, ci realități palpabile ale unei perioade în care românii erau mai demni și mai siguri pe ei.

Vă mulțumesc.

 
Mihai Drecin - declarație intitulată Fratele trădat, în varianta maghiaro-maghiară;

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Domnul deputat Mihai Drecin, apoi se pregătește domnul deputat Garda Dezideriu.

 

Domnul Mihai Drecin:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Am numit declarația mea politică de astăzi "Fratele trădat", în varianta maghiaro-maghiară. Iată că, în spiritul filmului TV, cunoscut nouă se produc noi filme de televiziune, centrate pe realități dureroase care se străduiesc să facă din alb negru și din negru alb.

Intrând în subiectul declarației mele, precizez că readuc în atenția Camerei Deputaților o interpelare făcută ministrului justiției, domnul Valeriu Stoica, pe 11 febr.1997. Arătam atunci că în noaptea de 20 spre 21 sept.1995, tânărul cetățean maghiar Kristóf József Florian, fiul unui înstărit om de afaceri din Ungaria, la volanul unui autoturism marca Buick, refuză să se supună controlului vamal la punctul de control trecere frontieră Petea. Când vameșul de serviciu face apel la șeful de tură, domnul Nicolae Dobrescu, și la maiorul Irimia de la Poliția de frontieră Petea, cetățeanul maghiar, lăsând pașaporul în mâinile vameșului, forțează granița României lovind din plin pe cei doi angajați ai punctului de frontieră. În urma acestei nefericite întâmplări, domnul Dobrescu va paraliza 24 de ore mai târziu. De atunci peregrinează prin spitale, este pensionat, ajunge infirm la nici 50 de ani.

După luni de zile, infractorul maghiar, dat în urmărire prin Interpol, este arestat în Germania. Trimis în Ungaria, este extrădat României și înprocesurat la Satu Mare. Acum începe un nou calvar pentru familia Dobrescu, cu atât mai dureros cu cât se petrece în propria-i țară. Slujbași ai României, câțiva medici și avocați se strălduiesc să-l scoată vinovat pe cel care, cu prețul vieții și sănătății, a apărat legile și prestigiul țării.

Dacă în jurul infractorului maghiar s-au strâns avocați și alți consultanți din Ungaria, alături de românul Horia Ungur, avocatul PNȚCD-ist din Satu Mare, funcționari ai Consulatului Ungar din Cluj Napoca, posturi TV particulare și de stat din Ungaria, membri ai UDMR Satu Mare, familia Dobrescu a rămas aproape singură, fără nici un sprijin moral din partea societății românești. Recent, la 16 sept.a.c., cu ocazia primei ședințe de recurs la Curtea de Apel din Oradea, canalul II al Televiziunii maghiare a realizat un film transmis pe 21 sept. a.c. în cadrul emisiunii "Forró nyom", adică "Urmă fierbinte."

Aici, delicventul Kristóf Jozsef Florian este prezentat ca un ins manierat, sensibil, nevinovat, produs la unei țări civilizate europene, căzut pradă unor brute și unui stat pe măsură. Amenințat cu arme automate, cu pneurile mașinii ciuruite de gloanțele poliștilor și vameșilor români a fost obligat să forțeze granița României, trecând în Ungaria pentru a-și salva viața. În închisoarea din Satu Mare, datorită unui tratament inuman a ajuns într-o stare de depresie psihică. Internat într-o clinică de psihiatrie din Oradea, se pare că individul va apărea în stare de libertate pe motive medicale la următorul termen de judecată din 28 oct. a.c.

Despre tragedia funcționarilor români de la Vama Petea, filmul nu pomenește nimic. Oare România s-a ticăloșit într-atât încât să nu dorească, să nu fie în stare să-și apere cetățenii care se mai jertfesc pentru ea? Nu cer ca justiția să fie "românească"! Cer ca justiția să fie justiție, să facă dreptate și să nu cedeze intereselor politice, altor posibile tentații"

Fie ca presa și posturile TV din Oradea și București să fie prezente la procesul din 28.oct. anul acesta. Prin informare corectă, nepărtinitoare a situației să mai dea o rază de speranță unei familii de români, cetățeni egali în drepturi și obligații cu orice cetățean al lumii.

Vă mulțumesc.

 
Becsek-Garda Dezideriu Coloman - apel pentru stoparea ilegalităților comise de reprezentanții mafiei lemnului;

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Domnul deputat Garda Dezideriu și se pregătește domnul deputat Gheorghe Oană.

 

Domnul Becsek-Garda Dezideriu Coloman:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

În ultima perioadă, direcțiile silvice se confruntă cu probleme care sunt legate de activitatea și atribuțiile pe care aceste instituții le au, probleme care de multe ori se transformă în acțiuni în justiție și pe care instanțele judecătorești sau parchetele le soluționează pronunțând hotărâri care de cele mai multe ori sunt în defavoarea direcțiilor serviciilor. Cele mai serioase probleme s-au ivit în legătură cu tăierile ilegale de arbori din fondul forestier. Personalul silvic a întocmit sute de procese verbale de infracțiuni, conform prevederilor art.97 din Codul silvic, procese verbale care ajunse la organele de poliție și parchete nu au nici un rezultat. În asemenea cazuri, procurorii se pronunță de obicei pentru neînceperea urmăririi penale pe considerentul că textul legii încriminează tăierea sau scoaterea din rădăcini. Norocul nostru că această atitudine generalizată însă nu este însușită de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă și de către domnul ministru al justiției care în adresele lor precizează că faptele prevăzute în art.97 din Codul silvic trebuie considerate ca infracțiuni.

O altă problemă ar fi cea a proceselor vebale de contravenție, majoritatea întocmite pentru transportul materialului lemnos fără acte de proveniență. O dată cu întocmirea acestor procese verbale, organele silvice dispun și confiscarea materialului respectiv. Plângerile contravenienților depuse la instanțele judecătorești se soldează de cele mai multe ori cu anularea proceselor verbale de contravenție și obligarea la restituirea materialului lemnos sau a contravalorii acestuia, fără a se cerceta cazul în totalitatea sa și fără ca instanța să ia în considerare textul de lege. Pentru instanțe, o simplă foaie de însoțire, depusă la dosarul cauzei, face dovada provenienței materialului lemnos, deși hotărârea guvernamentală 735 din 1998 stipulează altceva. Noi din Comisia privind situația economiei forestiere din România, când am descoperit marile ilegalități comise de reprezentanții mafiei lemnului, fapte confirmate de Departamentul de control al Guvernului, am sperat că vom reuși să oprim hoția în pădurile României. Instanțele judecătorești și tribunalele însă, prin sentințele lor, protejează pe mafioți, anulând de multe ori rezultatele anchetei noastre parlamentare.

Vă mulțumesc.

 
Gheorghe Oană - declarație referitoare la atitudinea sfidătoare a actualei purteri față de cei care au ales-o în 1996;

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Are cuvântul domnul deputat Gheorghe Oană. Se pregătește domnul deputat Lazăr Lădariu.

 

Domnul Gheorghe Oană:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor colegi,

Declarația mea se referă la atitudinea sfidătoare a actualei puteri față de cei care au ales-o în 1996.

Mediul economic instabil promovat și întreținut de actuala putere, instalată în exercițiul funcțiunii la sfârșitul anului 1996, măsurile aberante luate în domeniul fiscalității au determinat, practic, o explozie a prețurilor cu amănuntul, a prețurilor destinate populației. Cel mai mult în această perioadă au crescut prețurile energiei electrice și termice, în medie, de peste 17 ori, combustibililor de 14 ori, carburanților de peste 10 ori, telefoniei de 17 ori, chiriei de peste 1000 de ori. Prin mecanismul defectuos al prețurilor și printr-o politică fiscală agresivă și antieconomică, nivelul de trai al românilor a scăzut dramatic, înregistrând practic cel mai scăzut nivel din octombrie 1990 încoace. Avertismentele date periodic de P.D.S.R. asupra acestui fapt, prin moțiunile depuse sau prin intervențiile deputaților, cât și asupra consecințelor dezastruoase directe asupra stării de sănătate a populației, nu am sensibilizat în nici un fel actuala putere.

Umilințele pe care trebuie să le îndure populația din orașe și municipii sunt tot mai mari, întrucât năstrujnicii guvernanți aplică, mai nou, principiul "apă de la ploaie, căldură de la soare". În foarte multe municipii și orașe și încep prin a numi aici în primul rând Municipiul Reșița, apa caldă este oprită, pentru că Ministerul Finanțelor nu alocă integral și la timp subvențiile legale pentru energia termică, iar marea majoritate a populației a fost adusă în situația de a nu mai putea plăti prețurile aberante instituite pentru aceste monopoluri. Și, uite așa, locuitorilor Reșiței și altor orașe, printr-o politică dezastruoasă și o atitudine cinică a guvernanților schimbării, li se amintește de procedeele perioadei de tristă amintire, "când e frig să mai pui o haină în plus". Grav este că astăzi haina în plus nu mai există, că mizeria din școli este de neimaginat, iar bolile mizeriei tranziției au reapărut și se generalizează. Și, ca ultimă umilință, Guvernul pregătește majorarea prețului energiei termice, deci și a apei calde, la 230.000 de lei pe gigacalorie, adică o creștere de 40% în prag de iarnă.

Desigur că și populația, împreună cu opoziția, trebuie să pregătească actualei puteri o soluție prin care s-o spele de toate păcatele ei. Cea mai bună soluție, probabil pentru toți, ar fi plecarea definitivă de la conducerea treburilor țării.

Vă mulțumesc.

 
Lazăr Lădariu - prezentarea unor aspecte legate de amplasarea unui monument în municipiul Arad;

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Domnul deputat Lazăr Lădariu.

Se pregătește domnul deputat Ion Honcescu.

 

Domnul Lazăr Lădariu:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

Gurile care adevăruri grăiesc susțin că ideea aparține ministrului ungar de justiție Dávid Ibolya, semn că ne aflăm în plină diversiune după scenarii de-a dreptul rocambolești.

Sfidând pur și simplu comunitatea locală în sensul unei tradiții păguboase, în ciuda reacțiilor negative din partea edililor, chiar a împotrivirii primarului interimar, a cetățenilor deloc entuziaști care, neglijați cu totul, aflau din presă despre o decizie luată peste capul lor, vizibil ghidat de Guvernul de la Budapesta, Executivul României, în loc să se simtă jignit, a hotărât amplasarea monumentului memorial al reconcilierii româno-ungare în centrul municipiului Arad.

De fapt, despre ce e vorba? Pe locul în care la 1849 au fost executați cei 13 generali de către austrieci, după capitularea de la Șiria, în anul 1890 a fost amplasat un monument. În anul 1925 el a fost dislocat de guvernul liberal. În acel loc azi se află Monumentul ostașilor români căzuți pentru neam și țara lor. Situat clar sub pecetea diversiunii, un oficial ungur, care se vede că a făcut istoria la fără frecvență, pentru a-l aduce la vechiul loc pe căi ocolite, a lansat ideea unui "monument al războiului de independență de la 1848-1849". Dispus să răspundă fără rezerve presiunilor lui Victor Orban, Radu Vasile supralicitează prompt. După încercările de reamplasare a monumentului pe vechiul loc în anii 1949, 1955, 1968 și 1990, aceasta se dovedește a fi o nouă tentativă a Budapestei încununată acum de succes.

De ce se opun atât de vehement românii ardeleni reamplasării acestui monument? După cum se știe prea bine, cei 13 generali executați la 1848-1849, au luptat împotriva românilor, sârbilor și slovacilor, au reprezentat și au sprijinit o cruntă politică de asimilare. Este unul dintre motivele pentru care ei consideră că acest monument este o jignire adusă memoriei celor 40.000 de români ardeleni uciși mișelește la 1848-1849 când peste 250 de sate, biserici și mânăstiri erau arse și rase de pe fața pământului.

Așadar, după părerea noastră, locul potrivit pentru reamplasarea monumentului este în Ungaria, nicidecum la Arad. Un deplutat U.D.M.R.-ist avea chiar cinismul să afirme că inițiativa reamplasării monumentului face parte "din tradiția culturală a locului". Inexact. Monumentul acesta marchează strict doar revoluția ungară, în nici un fel pe cea românească.

Pentru o dorită reconciliere, imposibilă fără o așteptată dreptate istorică, acest lucru ar fi posibil doar prin ridicarea simultană a două monumente, în România și Ungaria, dedicate memoriei românilor uciși mișelește la Sighiștel, la Ciucea, la Ip, la Treznea și la Sărmașu, precum și la Moisei. Atâta timp cât reconcilierea nu se realizează prin măsuri efective, ci prin statui și monumente, câtă vreme este preferată politica revizionistă grandomană maghiară, cât timp un bust al mareșalului Ion Antonescu nu-și are locul la Târgu-Mureș, deoarece U.D.M.R. se opune vehement, ceea ce se face la Arad este o jignire nepermisă la adresa poporului român, a românilor ardeleni și în primul rând o ofensă adusă memoriei Craiului munților și simbolului național, Avram Iancu.

Vă mulțumesc.

 
Ion Honcescu - comentarii critice la recenta dizertație a domnului Radu Sârbu, preșeșdintele FPS;

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Domnul deputat Ion Honcescu. Se pregătește domnul deputat Virgil Popa. E aici? Da.

 

Domnul Ion Honcescu:

Domnule președinte,

Domnilor colegi,

Având în vedere informațiile pe care le dețin în calitatea mea de președinte al Comisiei pentru cercetarea abuzurilor, corupției și pentru petiții, am citit cu stupefacție un articol într-un cotidian central, apărut săptămâna trecută, în care erau redate extrase din dizertația domnului Radu Sârbu, președintele F.P.S., la lucrările Școlii politice "Corneliu Coposu".

În dizertația respectivă, înțeleg din articol, domnia sa afirmă că "actuala opoziție a împiedicat activitatea F.P.S. din cauza unor interese clientelare". Sunt de acord cu dânsul privind interesele clientelare, numai că domnul Radu Sârbu, spre surprinderea mea, confundă puterea cu opoziția. Cred că sunt cel mai în măsură să-i atrag atenția asupra acestei confuzii, având în vedere zecile de dosare pe care i le-am transmis, din care rezultă clientela și partidele care o susțin, multe din acestea prezentate în mass-media, cu subiect, adică partidul implicat, și predicat, clientela aferentă.

De asemenea, sunt de acord cu dânsul când afirmă că noi suntem cei care facem cel mai mult pentru întreprinzătorul privat, deoarece, în dosarele menționate mai sus, se nominalizau și acești întreprinzători sau așa-ziși întreprinzători privați. Toți au o abilitate deosebită, pe de o parte, să cumpere active sau pachete de acțiuni de la F.P.S. la prețuri mai mici, de până la 10 ori decât prețul pe piață, iar, pe de altă parte, după aceea, să nu mai respecte nici o clauză din contract privind plata obligațiilor, obiectul de activitate, protecția socială a salariaților etc.

Totuși, cu satisfacție constat că domnul Radu Sârbu, fără să vrea, luându-l gura pe dinainte, confirmă aprecierile mele de mai sus, declarând că: "În România, economicul este încă subordonat politicului. Subtil, dar concludent".

Sunt alături de domnul Radu Sârbu și îl asigur că îl voi sprijini în traiectoria ascendentă, ajutându-l să înțeleagă cine este opoziția și cine este puterea. De asemenea, îl voi ajuta în continuare ca și până acum, să separe clientela de adevărații întreprizători privați. Dacă nu înțelege nimic, ca și până acum, e dreptul domniei sale. Deocamdată.

Vă mulțumesc.

 
Virgil Popa - un răspuns simplificat la îndreptățita întrebare legată de deriva societății românești.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Domnul deputat Virgil Popa. Aveți cuvântul.

 

Domnul Virgil Popa:

Vă mulțumesc, domnule președinte,

Stimați colegi,

Tot mai des opinia publică românească se întreabă, și pe bună dreptate, ce anume a contribuit mai mult la decăderea economiei și societății românești după 1996: incompetența actualilor guvernanți, reaua lor credință, lipsa voinței politice sau indiferența pur și simplu față de problemele actuale ale țării. Răspunsul simplificat ar fi că fiecare din cauzele de mai sus, cu anumită pondere, au dus la această stare de lucruri. Intrând însă în miezul problemelor, vom constata că au fost momente, puține, este adevărat, în acești trei ani, în care prin contribuția comună a puterii și opoziției, s-au elaborat acte normative, legi care dacă ar fi fost aplicate, ar fi avut un efect benefic asupra economiei.

Dar, de fiecare dată, parcă sub influența unor forțe malefice, puterea a anulat sau a modificat aceste acte normative, fie a întârziat nepermis aplicarea lor, fie le-a aplicat parțial, neprofesionist, reducând spre zero efectul pozitiv asupra economiei. Aceste acțiuni denotă fără putință de tăgadă lipsa voinței politice și incapacitatea Guvernului de a duce în domeniul economic și social o politică coerentă, bine fundamentată, precum și amatorismul în negocierea unor acorduri cu organismele internaționale, ale căror prevederi au ajuns în contradicție cu legile și reglementările abia aprobate de Parlament.

Cum altfel decât demagogie politică pot fi interpretate declarațiile politice ale reprezentanților actualei puteri în favoarea întreprinzătorilor mici și mijlocii, a clasei de mijloc în general, în condițiile în care, în ultimii trei ani, au dispărut peste 300.000 de întreprinderi mici și mijlocii, ceea ce reprezintă jumătate din cele care existau la sfârșitul lui 1996, iar astăzi girează politic un Guvern care refuză să aplice o lege elaborată în favoarea dezvoltării acestei clase de mijloc și, mai mult decât atât, aduce noi poveri fiscale în acest domeniu. În acest fel se accentuează caracterul ostil, nociv am putea spune, al mediului economic în care funcționează atât întreprinderile mici și mijoocii, cât, în general, întreprinzătorii privați din România.

Ce credibilitate pot avea discursurile sforăitoare despre reformă, despre modernizarea economiei și societății românești ale actualilor guvernanți, în condițiile în care legislația care ar putea încuraja aceste tendințe este anulată aproape zilnic de hotărâri și ordonanțe guvernamentale care îngreunează situația acestor întreprinderi, a sectorului privat în economie în general. Am putea spune că această politică atrage după sine diminuarea resurselor bugetare și degradarea în ultimă instanță a întregului sistem economic, social și politic din România.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Domnul deputat Kovacs Carol este aici cumva? Nu a venit. Domnul deputat Mihai Baciu. Nici dânsul nu este.

Cu asta, am încheiat prima parte, cea destinată intervențiilor. La ora 10,00, continuăm conform programului, cu partea a doua, cea destinată dezbaterii moțiunii simple depusă de o serie de deputați ai opoziției. Luăm o pauză de 10 minute.

 
   

Adresa poștală: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, București luni, 6 aprilie 2020, 9:39
Telefoane (centrala): (021)3160300, (021)4141111
E-mail: webmaster@cdep.ro