Plen
Ședința Camerei Deputaților din 16 noiembrie 1999
Sumarul ședinței
Stenograma completă

Dezbateri parlamentare
Calendarul ședințelor
- Camerei Deputaților:
2020 2019 2018
2017 2016 2015
2014 2013 2012
2011 2010 2009
2008 2007 2006
2005 2004 2003
2002 2001 2000
1999 1998 1997
1996
Interoghează dezbaterile
din legislatura: 2016-prezent
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996
Monitorul Oficial
Partea a II-a:2020 2019 2018
2017 2016 2015
2014 2013 2012
2011 2010 2009
2008 2007 2006
2005 2004 2003
2002

Transmisii video

format Real Media
Ultimele ședințe (fără stenograme încărcate):
20-05-2020 (comună)
20-05-2020
Arhiva video:2020 2019 2018
2017 2016 2015
2014 2013 2012
2011 2010 2009
2008 2007 2006
2005 2004 2003
Pentru a vizualiza înregistrările video trebuie să instalați programul Real Player
Sunteți în secțiunea: Prima pagină > Proceduri parlamentare > Dezbateri > Calendar 1999 > 16-11-1999 Versiunea pentru printare

Ședința Camerei Deputaților din 16 noiembrie 1999

  1. Intervenții ale domnilor deputați:

 

Ședința a început la ora 8,35.

Lucrările au fost conduse de domnii Acsinte Gaspar și Andrei Ioan Chiliman, vicepreședinți ai Camerei Deputaților, asistați de domnii Alexandru Hamar-Kónya și Vasile Miclăuș, secretari.

 
 

Domnul Acsinte Gaspar:

Bună dimineața!

Începem activitatea Camerei Deputaților, ședința de astăzi, marți, 16 noiembrie. Potrivit programului pe care l-ați aprobat, urmează ca primele 50 de minute din programul de activitate să fie consacrate intervențiilor și declarațiilor politice.

Pentru ziua de astăzi s-au înscris pentru asemenea declarații 24 de deputați. Vă precizez că durata intervențiilor, potrivit Regulamentului, este de 50 de minute. Fiecare deputat care intervine are la dispoziție trei minute. De aceea, vă rog foarte mult să vă concentrați de așa manieră discursul dumneavoastră încât să oferim posibilitatea ca dacă nu toți 24, cel puțin majoritatea dintre dumneavoastră să poată să participe la această activitate a Camerei Deputaților.

 
Ion Florentin Sandu - intervenție legată de unele declarații ale președintelui FPS referitoare la eventuala privatizare a SIDEX Galați;

Începem cu domnul deputat George Dragu, dacă este. Nu este. Domnul Sandu Florentin.

Aveți cuvântul, domnule deputat.

 

Domnul Ion Florentin Sandu:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Subiectul intervenției mele de astăzi este legat de unele declarații stupefiante făcute de președintele F.P.S., domnul Radu Sârbu. Aceste declarații care au apărut în ziarul "Curentul" de săptămâna trecută se referă la eventuala privatizare a SIDEX Galați. Spunea domnia sa: "Nu prețul va conta în eventualitatea unei tranzacții, ci investițiile care să garanteze supraviețuirea societății".

Ce să înțelegem din acestă declarație? Că se pregătește iarăși o privatizare tip I.M.G.B.? Că se intenționează să se dea pe nimic o societatea de o valoare imensă? Și nu mă refer la valoarea contabilă, ci la valoarea de piață. Pentru că în ce mod poate fi judecată o societate care exportă circa 8% din exportul României, a cărei cifră de afaceri anuală reprezintă 2% din PIB, care are relații comerciale cu peste 40 de țări din lume, care lucrează după normele europene IZO 9000-9001, a cărei producție este în totalitate certificată PIUV, ale cărei produse pentru industria navală sunt certificate după toate registrele navale din lume. Mă întreb și vă întreb: cum se vor prezenta la viitoarele negocieri de vânzare cei desemnați să facă acest lucru, după ce F.P.S.-ul prin vocea cea mai autorizată, anunță de la început că nu ține la preț, că importante sunt viitoarele investiții pentru supraviețuire? Cine va urmări aceste viitoare investiții și ce măsuri se vor lua în cazul nerealizării lor. Aceleași ca la I.M.G.B.?

De altfel, se pare că domnul Radu Sârbu habar nu are că în SIDEX, în ultimii cinci ani, au fost făcute cu forțe proprii investiții pentru modernizare de peste 300 de milioane de dolari și că sunt în derulare și în discuții tehnice și comerciale contracte de modernizare de încă 200 de milioane de dolari. Aceste investiții situează SIDEX-ul la un nivel tehnic peste media mondială. Și cine să vină să investească în SIDEX? Un investitor strategic? Cu ce interes? Să investească bani ca să-și creeze un concurent puternic? Să fim serioși! Cel mult, se poate accepta ideea că un astfel de investitor va plăti bani grei ca apoi să închidă combinatul. Oricât de mult ar plăti, își va recupera banii prin dispariția unui concurent serios pe piață.

De altfel, tot tămbălăul care se face în jurul combinatului, defăimarea și împroșcarea lui cu noroi din toate pozițiile nu au drept scop decât scăderea valorii reale a SIDEX-ului pentru a justifica o viitoare vânzare pe nimic. Este de neînțeles această atitudine a puterii actuale formată din coaliția C.D.R.-P.D.-U.D.M.R.. Oricare țară din lume care are un astfel de combinat și unde puterea este responsabilă nu ar precupeți nici-un efort pentru susținerea lui, știut fiind că o astfel de întreprindere are un caracter strategic, cu care poate influența profund politica economică din țară și din regiune.

În România de astăzi nu se știe cum să se scape mai repede de toată avuția națională, să se dea pe nimic. S-a trecut cu voioșie la lozinca "Dă-mi țara pe degeaba". Încă o dovadă, dacă mai era nevoie, de incapacitatea actualei puteri de a gestiona destinele și interesele țării.

Mulțumesc.

 
 

Domnul Acsinte Gaspar:

Vă mulțumesc, domnule deputat.

 
Dorin Vataman - despre diversiunile unor forțe politice și primejdia demolării democrației;

Are cuvântul domnul deputat Dorin Vataman, Grupul parlamentar al P.N.Ț.C.D.

Se pregătește domnul deputat Nicolae Leonăchescu, Grupul parlamentar al P.R.M.

 

Domnul Dorin Vataman:

Mulțumesc, domnule președinte.

Domnule președinte,

Domnilor colegi,

Asistăm la o exacerbare a mișcărilor de protest ale celor mai diferite segmente sociale datorate în cea mai mare parte fostelor guvernări, ba chiar o radicalizare a discursurilor diferiților lideri sindicali și ai studenților, precum și a modului de manifestare a protestatarilor. De cele mai multe ori, nemulțumirile sunt reale.

Traversăm o gravă criză economică datorată în cea mai mare parte fostelor guvernări de până în 1996 prin neînfăptuirea reformei în timp util, ca să nu mai revin la exemple cu devalizarea băncilor și altele. Dar este clar pentru toată lumea că sunt necesare creșteri salariale sau ale burselor, dar tot atât de clar este că și constrângerile bugetare sunt reale, iar acum, cu o lună și ceva înainte de terminarea anului, sunt imposibile rectificări de buget care să prevadă aceste creșteri fără a arunca în aer deficitul bugetar. Totuși, nu se acceptă nici o amânare a satisfacerii acestor revendicări pentru începutul anului viitor.

Unii lideri sindicali amenință chiar cu demolarea actualei puteri democratic alese. În aceste condiții, cum să nu te ducă gândul la orchestrarea acestor mișcări de către forțe politice? Și cum să nu te ducă gândul la faptul că aceste forțe politice fac jocul unor centre de putere străine intereselor naționale? Se vrea oare să se rateze oportunitățile care ni se ivesc acum pentru prima dată de la schimbarea regimului în decembrie 1989? Și nu cred că este nevoie să mai amintesc despre ce oportunități este vorba.

Se pare că răspunsul la întrebările de mai sus este "da".
Pentru că ne-ar paște, în caz de succes, normalitatea în țară, lucru în totală neconcordanță cu nevoia de haos ce ar trebui să domnească în cazul preluării puterii de către forțele politice invocate mai sus, haos ce ar permite continuarea jafului.

Poate o confirmare a naturii malefice a unora dintre forțele politice menționate anterior, anume a celor ce se intitulează social-democrate, este și recenta neincludere a lor în Internaționala Socialistă. Liderii acestor partide confundă probabil Internaționala Socialistă cu COMINTERN-ul. Dar diversiuinea de a intra în rândurile social-democrației adevărate cu calul troian al COMINTERN-ului nu a ținut. La fel, sper să nu țină diversiunile la care acești lideri supun opinia publică din România.

În încheiere, menționez faptul că toate partidele din Convenția Democrată, precum și din U.S.D., sunt integrate în marile familii ideologice pe plan mondial, iar participlarea U.D.M.R.-ului la guvernare este socotită pretutindeni în lumea normală drept un succes al democrației, prin depășirea unor complexe naționaliste de rău augur.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Acsinte Gaspar:

Vă mulțumesc, domnule deputat.

 
Nicolae Leonăchescu - atenționare în privința necesității cunoașterii realităților etnice românești din Croația și a celor țigănești din România;

Are cuvântul domnul deputat Nicolae Leonăchescu, Grupul parlamentar al P.R.M.

Se pregătește domnul deputat Radu-Liviu Bara, Grupul parlamentar al P.D.S.R.

 

Domnul Nicolae Leonăchescu:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Onorat auditoriu,

Înaltul Comisariat al Națiunilor Unite pentru Refugiați – ICNUR – ne-a pus la dispoziție "Situația refugiaților în lume, 1997-1998" în care, la pagina 244, România figurează cu minimum 1.800.000 și maximum 2.500.000 de romi. Pe locul al doilea, Bulgaria ar avea cel mult 800.000 romi; pe locul al treilea figurează Ungaria cu maximum 600.000 romi etc. Drept sursă de informare, este citată o lucrare apărută la Londra, în anul 1995, elaborată de doi autori, J.P.Liegeois și Nicolae Gheorghe.

Este evidentă deformarea voită a datelor recensământului din 7 ianuarie 1992 efectuat în România, conform căruia, la noi, existau la acea dată 401.087 țigani, reprezentând 1,76%, din care numai 166.635 țigani (0,73%) vorbesc limba țigănească. Cercetările istoricilor demonstrează că multe din grupurile de romi sunt spărturi din trunchiul dacic, cu evoluție închisă.

Recensământul din 1992 s-a făcut după norme și standarde europene și de aici necesitatrea de a apela mereu la rezultatele sale ca fiind de referință. De ce, în această situație, s-a folosit o sursă inexactă, interesată în distorsionarea realității?

De ce Guvernul României nu a intervenit spre a corecta fabulațiile dușmănoase ale unor forțe obscure?!

În același plan al distorsiunilor provocate cu rea intenție se află și cazul minorității române din Croația. În regiunea Medimure, la nord de Zagreb, trăiesc peste 50.000 români care "sunt prigoniți, chiar bătuți de poliție, percheziționați în case pentru a fi constrânși să nu se declare români, ci romi." Limba română vorbită este contestată de autorități și este numită "limbă băiașă" și ar aparține, chipurile, unei comunități de romi.

Când românii din Croația cer să fie recunoscuți ca minoritate, li se recomandă să colaboreze cu organizațiile de romi, singurele recunoscute de Guvernul de la Zagreb. Pe această cale, viitoarele statistici ICNUR vor marca o creștere a numărului romilor din Croația de la 30.000-40.000 la cifre mult superioare obținute prin contrabandă și prigonirea etnică a românilor.

În fața solicitărilor de sprijin adresate ambasadorului nostru de la Zagreb, Constantin Ghindă, de către reprezentanții organizațiilor istro-românilor, reacția a fost ca și inexistentă.

Cunoaște, oare, domnul Andrei Pleșu, ministrul român al Afacerilor Externe, aspectele de mai sus? A luat vreo măsură ca ele să fie corectate în sensul unei imagini exacte a realităților etnice românești din Croația și a celor țigănești din România?

Constat că, la acest stadiu, implicarea Ministerului Afacerilor Externe al României a fost mai mult decât slabă. Tăcerea înseamnă cel puțin acceptarea dacă nu chiar o sprijinire a acțiunilor antiromânești, atitudine cu care nu putem fi de acord.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Acsinte Gaspar:

Vă mulțumesc, domnule deputat.

 
Radu Liviu Bara - comentariu cu privire la ideea federalizării României;

Are cuvântul domnul deputat Radu-Liviu Bara, Grupul parlamentar al P.D.S.R.

Se pregătește domnul deputat Pop Iftene, Grupul parlamentar al P.N.Ț.C.D.

 

Domnul Radu-Liviu Bara:

Mulțumesc, domnule președinte.

Stimați colegi,

În legătură cu luările de poziție din ultimul timp promovate de persoane cunoscute ca militând pentru autonomie sau independența Transilvaniei, cum ar fi Molnar Gustav, Borbely Imre, Sorin Mitu și așa mai departe, trebuie precizat că ele se înscriu perfect în strategia creării vreunei probleme transilvane, reprezentând etapa premergătoare declanșării crizei transilvane ca parte a crizei statului național unitar român.

Aceste luări de poziție sunt perfect coordonate de un program ce până acum a funcționat într-o manieră care a făcut posibil ca într-un timp relativ scurt, ideea federalizării României să devină una banală, în sensul că opinia publică românească s-a acomodat deja cu ideea transilvanismului, pilonul fundamental în reușita dezagregării statului național unitar român.

Transilvania-Ardealul și transilvăneanul-ardeleanul au devenit deja părți distincte în interiorul statului român, deoarece faptul că ardeleanul este superior regățeanului prin educație și cultură este deja un loc comun în mentalul colectiv românesc. Deci, în fața opiniei publice internaționale, nu minoritățile din Transilvania sunt problema, căci problema lor se subsumează unei context mai larg, acela al transilvănenilor percepuți chiar și în cancelariile unor țări cu pondere ca entitate națională distinctă, națiunea transilvăneană.

Până unde s-a ajuns în această privință o dovedește chiar și ediția în limba franceză a cărții tenismenului Ilie Năstase, "Tide Breck", care poartă pe pagina de gardă precizarea că a fost tradusă din limba transilvăneană. Faptul că ne aflăm în ultimul timp în fața unei adevărate avalanșe a ideilor, tipurilor și modalităților de federalizare a României, trebuie perceput ca intrând în logica strategică a revizionismului printr-o simplă manevră de etapă în cadrul ofensivei generale.

După reușita inoculării ideii de transilvanism în toate mediile lumii românești, familiarizarea acestor medii cu ideea federalizării României constituie penultimul pas înaintea declanșării efective a operațiunii "spargerea statului național român unitar" de către forțe interesate ce au în revizionismul unor membri marcanți ai U.D.M.R. un aliat conjunctural și eficient.

De aceea, din momentul de față, a gestiona intervențiile în raport cu un astfel de subiect, nu mai are decât o simplă finalitate de informare și monitorizare, că desfășurarea strategiei antiromânești nu mai poate fi nici stopată, nici contracarată. Ideile propagate sunt cele îndeobște cunoscute, nouă fiind doar constatarea că prin vigoarea și amplitudinea acțiunilor în curs de desfășurare, avem dovada că se intenționează crearea climatului de dezbatere asupra problemei românești la scară regională, europeană și internațională.

Așa cum transilvanismul și-a dobândit certitudine în mentalul colectiv românesc, problema federalizării României este un loc comun al politicii românești și va deveni în cel mai scurt timp unul al societății românești, practic, ideea federalizării, astăzi un subiect de discuție și dezbatere, de fapt de neconceput cu un deceniu mai înainte. A opri acum punerea în aplicare a acestui plan este un deziderat pe care clasa politică românească și serviciile speciale nu-l mai pot realiza. Și dacă avem în vedere declarațiile pe această temă a președintelui Emil Constantinescu, probabil că, în mare parte, nici nu se dorește.

Problema în momentul de față pentru noi nu este dacă România se va federaliza, ci când și în ce mod. Nici măcar o reacție dură nu mai poate rezolva problema ci, din contră, ar fi un factor pe care revizionismul îl are în calcul ca factor de grăbire a reușitei acțiunii sale.

Este cert că ne aflăm în ceasul al doisprezecelea, când numai o minune istorică sau strategie românească a pozitivării negativității de ultim moment și de sperată coerență și clarviziune ar mai putea salva statul național român unitar de la dezmembrarea programată.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Acsinte Gaspar:

Mulțumesc domnule deputat.

 
Iftene Pop - despre nefinalizarea unei idei generoase - declararea Papei Ioan Paul al II-lea personalitatea nr.1 a secolului XX.

Are cuvântul domnul deputat Pop Iftene, Grupul parlamentar al P.N.Ț.C.D.

Se pregătește domnul deputat George Dragu, Grupul parlamentar al P.D.S.R.

 

Domnul Iftene Pop:

Stimate domnule președinte,

Stimați colegi,

Imediat după vizita în România a Sanctității Sale Papa Ioan Paul al II-lea s-a făcut în Parlamentul nostru de către domnul deputat Ioan Vida Simiti sugestia ca acest Parlament să propună declararea Papei ca personalitatea mondială nr.1 a secolului XX. În acest scop, au fost consultate Patriarhia Română, Nunțiul Apostolic de la București, Arhiepiscopia Romano-Catolică și Mitropolia Greco-Catolică de la Blaj.

Întrucât răspunsurile au fost pozitive, pe 30 iunie anul curent, Birourile Permanente ale Camerei Deputaților și Senatului au aprobat efectuarea de demersuri neoficiale de către Ministerul de Externe pe lângă diverse state, îndeosebi cele cu pondere, pentru a stabili dacă există un consens general asupra unei astfel de inițiative. Propunerea urma să fie avansată, oficial, la sesiunea Uniunii Interparlamentare (Berlin, 10-15 octombrie anul curent) și la Sesiunea ONU (15-24 decembrie anul curent).

Pe 12 iulie anul cuent, a fost solicitat ministrului de externe, domnul Andrei Pleșu, să dispună efectuarea demersului neoficial menționat. De la această dată, repet, 12 iulie și până la 30 septembrie, Ministerul de Externe n-a dispus efectuarea nici unui demers și s-a ajuns într-o tergiversare extrem de periculoasă, cu toate că în adresa Parlamentului s-a subliniat că sesiunile celor două organisme sunt la datele apropiate menționate și că, deci, chestiunea era foarte urgentă.

Mai grav: odată cu adresa către Ministerul de Externe din 12 iulie s-a predat și un proiect de declarație, văzut și acceptat de Vatican, care cuprindea argumentația propriu-zisă ce stătea la baza propunerii și fără de care statele solicitate nu puteau lua o decizie. S-a precizat că demersul impunea și predarea acestui proiect de declarație. Ei bine, acest proiect de declarație n-a fost trimis ambasadelor române ca să fie predat ministerelor de externe ale țărilor solicitate decât pe 18 octombrie, adică la 6 zile de la terminarea sesiunii Uniunii Interparlamentare, iar pe 21 octombrie, la o dată și mai târzie, Ambasada română de la Vatican a cerut Înaltului Scaun părerea asupra inițiativei, deși Vaticanul fusese consultat prin Nunțiul Apostolic de la București încă de la începutul lunii iunie anul curent! Pentru o instituție de tradiția, experiența și rigoarea Vaticanului, să ceri o părere pentru o acțiune ce trebuia să aibă loc la o sesiune precedentă, era un indiciu de atitudine complet neserioasă, ridicolă și iresponsabilă. Vaticanul a cerut, în aceste condiții, sistarea acțiunii.

Reacțiile statelor, câte au putut să ne parvină până la data de 20 octombrie, circa 15 state, au fost în majoritatea lor pozitive și fără o opoziție sau rezerve semnificative. Singură, Grecia s-a opus radical și categoric. Biserica ortodoxă rusă n-a acceptat acțiunea, dar deputații din Dumă, membri ai delegației parlamentare pentru Uniunea Interparlamentară, au agreat propunerea română și au așteptat să fie concretizată la sesiunea de la Berlin.

Nu suntem un stat cu o putere sau influență deosebită în lume, n-avem mijloace financiare și militare prin care să impresionăm alte țări, nu suntem membri permanenți ai Consiliului de Securitate și nici chiar ai NATO, calitate ce ne-ar putea conferi o oarecare credibilitate, ca să fim luați mai mult în seamă; adică nu prea avem ce oferi lumii pentru a ne face remarcați în înțelesul bun al cuvântului. Dimpotrivă. Dar o idee, prin excelență generoasă, cea a inițiativei privindu-l pe Papa Ioan Paul al II-lea, care se bucură de un imens prestigiu, puteam să o ducem la capăt cu puțină competență și minimă bună credință, sigur cu șanse de izbândă. Era o răsplată la vizita din luna mai a Sanctității Sale în România, care a presupus mari eforturi. Să ne gândim numai la faptul că în cele trei zile a avut șase discursuri lungi în limba română.

 
 

Domnul Acsinte Gaspar:

Domnule deputat, vă rog să vă concentrați...

 
 

Domnul Iftene Pop:

...și care ridica prestigiuil României. Lumea, în orice caz cea catolică, de peste un miliard de credincioși, sigur cei din țările NATO și Uniunea Europeană ar fi auzit privind la TV și ar fi citit comentarii despre România în maniera cea mai pozitivă, ceea ce nu se întâmplă decât destul de rar. S-a ratat o asemenea ocazie datorită unei neglijențe, cel puțin grosolane, din partea Ministerului de Externe.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Acsinte Gaspar:

Stimați colegi, repet rugămintea care am adresat-o la începutul ședinței: încercați să vă concentrați discursul de așa manieră încât fiecare dintre cei sunt înscriși să poată participa și, mai ales, timpul care vă este afectat de trei minute.

 
George Dragu - denunțarea unor metode de încălcare a procedurilor legale privind licitațiile în cazul utilizării banului public;

Are cuvântul domnul deputat George Dragu, Grupul parlamentar al P.D.S.R. Se pregătește domnul deputat Ludovic Rákoczi, Grupul parlamentar al U.D.M.R.

Aveți cuvântul.

 

Domnul George Dragu:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Stimați colegi,

Din serialul "Ce vrăji a mai făcut Guvernul" vă voi supune atenției episodul nr.174, și anume Ordonanța de Urgență cu același număr privind acordarea unui sprijin financiar Fundației "Atletismul românesc", publicată în Monitorul Oficial nr.547 de pe data de 9 noiembrie acest an. Prin această ordonanță se acordă un sprijin financiar de 2 miliarde de lei fundației sus-amintite pentru plata lucrărilor de acoperire cu material sintetic a pistei de atletism a stadionului municipal din Sfântu-Gheorghe, lucrările urmând să fie executate de firma "Colitan" din Germania.

Poate că, onor Guvernul are argumente care să justifice că fericirea și bunăstarea comunității din Sfântu Gheorghe ca și a întregii țări ar depinde în ultimă instanță și de modernizarea unei piste de atletism. Ar putea să ne justifice că această ordonanță este obligatorie pentru a asigura pacea socială cu studenții scoși de disperare în stradă. Sau că modernizarea unui stadion ar ține de cald în această iarnă sutelor de mii de români care au solicitat din lipsă de mijloace bănești debranșarea caloriferelor. O opoziție constructivă ar trebui să înțeleagă că acestea sunt motive întemeiate pentru încălcarea de către Guvern a Legii finanțelor publice și a Legii bugetului de stat.

Dar oricâtă imaginație ar avea actuala putere, rămâne nejustificată și condamnabilă nominalizarea firmei execuante. Asistăm astfel la încă un abuz legalizat strict în folosul acesteia de către actuala putere, pentru că, mascată sub forma unei ordonanțe, se ascunde o crasă încălcare a procedurilor legale privind licitațiile în cazul utilizării banului public. În loc să organizeze un concurs de oferte, Guvernul face cadou de sărbători, prin intermediul unei fundații, o importantă sumă de bani unei firme germane aleasă arbitrar, încălcându-se astfel și prevederile Legii concurenței.

Conștiente de viitorul ce o așteaptă, puterea strânge bani albi pentru zile negre. Nu cumva în spatele acestei dărnicii pe banii publici se ascunde un cadou făcut în spirit creștin-democrat de către PNȚ-iștii autohtoni confraților germani pentru ca aceștia din urmă, animați de același ales spirit, să le returneze cadoul sau o parte din el cu ocazia alegerilor, danie la cutia milei electorale?

Această acțiune poate părea firească pentru unii, dar tot atât de firească este și convingerea multora că va veni vremea când va trebui să se înapoieze înzecit tot ceea ce s-a agonisit prin astfel de metode.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Acsinte Gaspar:

Vă mulțumesc, domnule deputat.

 
Rakoczi Ludovic - apel pentru clarificarea situației obiectelor de cult, care și astăzi sunt în posesia statului;

Are cuvântul domnul deputat Ludovic Rákoczi Grupul parlamentar al U.D.M.R. Se pregătește doamna deputată Mitzura Arghezi, Grupul parlamentar al P.R.M.

Aveți cuvântul, domnule deputat.

 

Domnul Rákoczi Ludovic:

Mulțumesc, domnule vicepreședinte,

Domnilor colegi,

Începând cu 1948, regimul comunist a inițiat o amplă campanie menită să împingă bisericile în cea mai cruntă sărăcie pentru a face astfel imposibilă continuarea misiunii lor.

Astfel, s-a început prin deposedarea lor de pământuri, demolând numeroase alte imobile, ajungându-se până la jefuirea lor de obiecte de cult. Aceste obiecte, care au fost preluate sub diferite pretexte, care mai de care mai transparente, unele din ele au fost doar luate în custodie în scopul participării la expoziții, existând și contracte semnate de reprezentanții statului. Acesta a fost, de exemplu, cazul potirului din secolul al XVI-lea al bisericii din Șimia, județul Bihor, împrumutat pentru o expoziție pe o perioadă de 3 zile în anul 1971 și care nu a fost restituit nici până în ziua de azi.

Dacă, începând cu 1996, Guvernul a soluționat o parte din revendicările legitime ale bisericilor și a contribuit la restituirea parțială a pământurilor, respectiv, prin diferite acte, a restituit și câteva imobile, nici până în ziua de azi nu s-a întreprins nimic în ceea ce privește clarificarea situației obiectelor de cult care de drept aparțin unor biserici, dar care și astăzi sunt în posesia statului. Este important de subliniat chiar dacă acest lucru ar fi trebuit să fie știut de toți cei responsabili, că aceste obiecte sunt roadele sudorii comunităților locale, ai căror membri au făcut mari sacrificii pentru a-și împodobi lăcașurile de cult și pentru a-și exprima în acest mod vizibil atașamentul față de religia strămoșilor.

De aceea, trebuie să fie evident pentru orice om cu judecată că obiectele în cauză constituie proprietatea comunității care le-a produs și, de asemenea, că ele reprezintă o imensă valoare spirituală pentru comunitate, lipsa lor fiind resimțită cu fiecare ocazie în care membrii comunității participă la serviciul divin și, cu atât mai mult, cu ocazia marilor sărbători religioase. Capii bisericilor jefuite au apelat de multe ori la toate guvernele României de după Revoluție, dar până azi apelurile lor au fost cuvinte strigate în deșert.

Folosindu-mă de faptul că în fruntea Guvernului României, cât și a Ministerului Culturii stau azi oameni care și-au făcut un crez politic din preceptele morale ale creștinității, care respectă atât legile țării, cât și poruncile divine, rog pe domnul prim-ministru Radu Vasile și pe domnul ministru al culturii, Ion Caramitru, să facă posibil ca la acest penultim Crăciun al mileniului, fiecărui lăcaș de rugăciune să i se restituie obiectele de cult de care a fost văduvit atâta timp, astfel încât acea urare de "Crăciun fericit!" pe care o adresează țării să fie umplută de conținut pentru cei care au crezut și încă mai cred în domniile lor.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Acsinte Gaspar:

Vă mulțumesc, domnule deputat.

 
Mitzura Domnica Arghezi - câteva considerații pe marginea privatizării Editurii Minerva;

Are cuvântul doamna deputat Mitzura Arghezi, Grupul parlamentar al P.R.M.

Se pregătește domnul deputat Mihai Calimente, Grupul parlamentar al P.N.Ț.C.D.

 

Doamna Mitzura Domnica Arghezi:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor,

În cadrul programului barbar de decimare a țării, buldozerul reformei, condus anapoda de actuala coaliție, continuă să strivească și puținul care a mai rămas din cultura românească. Guvernanții, disperați că nu mai au de unde stoarce bani, privatizează fără discernământ, lovind în tot ce se poate lovi și scoțând la mezat tot ce se poate vinde, inclusiv sufletul românesc, spiritualitatea noastră, individualitatea culturală. Am în vedere demolarea ultimelor puncte de rezistență a acelor redute care ocroteau patrimoniul cultural național pentru perenitatea acestui neam în timp și spațiu.

Să nu uităm că prin cultură am rezistat în perioada regimului comunist. Altminteri, ne-am fi pierdut și urma și cărarea.

Situația actuală a culturii este o dovadă a profundei crize morale și de identitate în care se zbate societatea românească și în care unii, în mod deliberat, o afundă și mai mult. Acest program odios de depersonalizare a culturii românești este girat, culmea, de nimeni altcineva decât de Ministerul Culturii. Ce mai contează o nenorocire în plus pe lângă dezastrul din învățământ, din economie sau din sfera socialului?

Am aflat zilele trecute că Editura "Minerva" a fost vândută la licitație patronului unei tipografii cu incredibila sumă de 207 milioane, cât un apartament de bloc submediocru într-un cartier periferic.

Cum s-a ajuns la această sumă nu știm. Parcă nu ne-ar fi fost de ajuns că pur și simplu suntem striviți de cantitatea de maculatură editorială, Ministerul Culturii în loc să-i acorde suportul necesar și să o punăl sub patronajul său, iată că a dispus privatizarea, adică vinderea Editurii "Minerva", continuatoarea în linie dreaptă a Editurii "Fundațiilor regale".

În momentul de față este singura editură care se ocupă, pe bază de program, de editarea clasicilor literaturii române în ediții critice de înalt nivel științific. Au fost demarate și sunt în curs de realizare, cu ajutorul câtorva colaboratori entuziaști, foarte prost plătiți, edițiile Eminescu, Sadoveanu, Blaga, Mircea Eliade, Gala Galaction, Tudor Arghezi și alții. Aceste ediții sunt fundamentale pentru cultura română și nu pot fi lăsate în seama unui întreprinzător particular, oricât de binevoitor ar fi acesta. În anii 1940, edițiile de acest tip apăreau în cadrul Editurii Fundațiilor Regale, editură finanțată din banii statului român (o parte din câștigurile Loteriei de Stat) și de regele Carol al II-lea.

De asemenea, tot la Editura "Minerva" apare și Colecția "Bibiloteca pentru toți", colecție mai mult decât centenară, care va ajunge peste câteva săptămâni la numărul 1.500, cea mai importantă realizare a editurii, din toate timpurile, în România și printre puținele din Europa și din lume, cu o asemenea longevitate.

Domnilor deputați,

Să nu fie, oare, statul român interesat și capabil să se continue activitatea de editare a patrimoniului național și să o treacă în seama unui patron de tipografie? Nu cred că putem accepta o asemenea situație! De aceea, solicităm interpelarea ministrului culturii în legătură cu includerea Editurii "Minerva" pe lista de privatizare, cunoscute fiind profilul și importanța acesteia în cadrul sistemului editorial național. Totodată, solicităm Comisiei pentru cultură, artă și mass-media a Parlamentului să investigheze această licitație dubioasă, în vederea anulării ei, iar editarea patrimoniului literar național, în ediții critice, precum și colecția "Biblioteca pentru toți" să se facă în continuare în cadrul Editurii "Minerva", care să rămână instituție bugetară finanțată de statul român.

Așa cum am arătat, un întreprinzător particular, oricât de bune intenții ar avea, nu va reuși niciodată să publice în ediție critică nici măcar opera unui singur scriitor. Vă sunt mărturie cele peste 1.500 de edituri particulare din România, înființate după 1989, care n-au editat nici un volum, într-o ediție critică.

Dacă statul român nu-și mai asumă nici măcar grija pentru ocrotirea, conservarea și perpetuarea patrimoniului național-cultural, lăsând-o în seama întreprinzătorilor particulari, mai mult sau mai puțin avizați, atunci care îi este menirea?

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Acsinte Gaspar:

Vă mulțumesc, doamna deputat.

 
Mihăiță Calimente - răspuns la unele afirmații făcute de domnul Ion Iliescu la recentele lucrări ale Conferinței organizației de tineret a PDSR;

Are cuvântul domnul deputat Mihai Calimente, Grupul parlamentar al P.N.Ț.C.D.; se pregătește domnul deputat Vasile Mândroviceanu, Grupul parlamentar al P.N.L.

Aveți cuvântul, domnule deputat.

 

Domnul Mihăiță Calimente:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Sâmbătă, la lucrările Conferinței organizației de tineret P.D.S.R. a Municipiului București, domnul Ion Iliescu a declarat că "politica clientelară pe care o promovează actuala putere este sursa celei mai mari corupții, la scară generală. Nu există, la ora actuală, ministru sau parlamentar al partidelor de la putere care să nu fi fost amestecat în afaceri și care să nu se fi îmbogățit în mod spectaculos în această perioadă".

Am rămas perplex de tupeul și lipsa de memorie a domnului senator, care nici usturoi nu a mâncat și nici gura nu-i miroase. Apoi mi-am adus aminte că, de fapt, domnul senator, probabil, dorește ca noua generație a P.D.S.R.-ului să-i semene întru totul și să-i obișnuiască de la început cu calomnia și minciunile.

Dacă domnia sa a uitat, îi aduc aminte, cu această ocazie, că partidul din care a făcut parte aproape o viață, cu onor, în calitate de mare activist, a furat cu nerușinare tot ce a putut, începând de la terenuri și case, de la bunurile celor aruncați în stradă și continuând apoi cu munca celor mulți, materializate în conturi secrete ale Partidului Comunist și ale securității. Acești bani, după decembrie 1989, au fost folosiți de noul emanat și așa s-au pus bazele unor mari afaceri. Nici astăzi domnul Iliescu și partidul domniei sale nu este de acord cu proprietatea privată și restituirea bunurilor furate sau poate domnia sa a dorit să contraatace, probabil, articolul din "Evenimentul Zilei", de luni, 15 noiembrie și care se intitulează "Parchetul îl cercetează pe vameșul Tărăcilă". Ioan Doru Tărăcilă, Vasile Văcaru, Dan Iosif, Bebe Ivanovici sunt, oare, membrii actualei coaliții? Toți apar în acest articol. Tot membru al actualei puteri este, probabil, și deputatul Gabriel Bivolaru care, se pare că după acuzele care i se aduc, are cam 300 miliarde datorii pe care a uitat să le restituie unor bănci.

Probabil că domnul senator nu a citit presa în perioada decembrie 1989 – noiembrie 1996, pentru că altfel nu se explică lipsa de memorie a domniei sale. Oare să nu fi auzit domnia sa de Mondoprosper și de Megapawer, de Caritas, de spolierea băncilor și falimentarea lor, precum Dacia Felix, Bancorex, Bancoop. În legătură cu Bancorex aș putea să-i aduc aminte domnului senator câteva nume: Temeșan, Ana Capeti, Grigore Maimuț, dar despre mafia din Romsilva, al cărui raport numai ce a fost citit în Parlament, sau mafia alcoolului, mafia țigaretelor, mafia automobilelor furate, vezi colonelul Căpățână, mafia din asociația generală a pescarilor și vânătorilor sportivi - aici domnul deputat Năstase poate să ne spună mai multe! - mafia petrolului sau poate vom afla cum și-au însușit și pe ce prețuri mulți dintre colegii domniei sale vile și apartamente de lux, revendicate de foștii proprietari. Dar sutele de vile ridicate în jurul Bucureștiului și în țară, în timpul guvernării P.D.S.R. și declarate la valori de nimic? Dar automobilele de lux? Bucureștiul fiind, la această oră, o capitală cu o densitate mai mare a acestor autoturisme decât multe capitale ale unor țări foarte bogate.

În încheiere, aș vrea să-i fac o recomandare domnului senator, atunci când ridică pumnul cu mânie sau a victorie proletară, să aibă grijă să-și pună un ceas Pobeda, pentru că Rolexul de 25.000 dolari dă rău la electorat.

 
Vasile Mândroviceanu - o analiză a cauzelor care au stat la baza neglijării acțiunilor de legiferare a restituirii proprietăților și a dreptului imprescriptibil de proprietate;
 

Domnul Acsinte Gaspar:

Are cuvântul domnul deputat Vasile Mândroviceanu, Grupul parlamentar al P.N.L.; se pregătește domnul deputat Dumitru Pâslaru, Grupul parlamentar al P.D.S.R.

 
 

Domnul Vasile Mândroviceanu:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Legile proprietății, atât de necesare pentru refacerea țării, se dezbat încă în Parlament și se întrevăd multe dificultăți până să se ajungă la finalizarea lor.

Cauzele care au stat la baza neglijării acțiunilor de legiferare a restituirii proprietăților și a dreptului imprescriptibil de proprietate sunt, în general, următoarele: 1) primele guverne postdecembriste au făcut o reformă parțială, inefectivă, din cauza ideologiei nomenclaturii din ministere, care nu urmăreau interesele naționale în perspectiva refacerii țării și consolidarea unei burghezii cu tentă comunistă; 2) toate guvernele postdecembriste au fost formate din coaliții de partide, fără legături doctrinare și pragmatice între ele. Ele au fost guverne hibride, ale căror programe s-au găsit permanent în contradicție, ceea ce nu a îngăduit un consens asupra măsurilor de legislație; 3) nici un guvern postdecembrist nu a avut oameni cu o ideologie națională bine închegată, singura care putea să intercepteze problemele fundamentale ale epocii de tranziție, de la comunism la capitalism; 4) clasa politică care a condus țara nu a avut pregătirea necesară pentru exercitarea funcțiunilor ministeriale și parlamentare, mulți membri ai acesteia confundând funcțiunile statale cu o poziție prin care își puteau satisface interesele particulare.

Așa se explică incapacitatea politicienilor de a vedea problemele de urgență națională și de a întreprinde acțiuni legislative necesare redresării economice a țării.

Ignoranța și uneori răutatea clasei politice, precum și oculta neocomunistă au fost cauzele principale ale absenței legislației privind restituirea și garantarea proprietății și ale întârzierii procesului de refacere și redresare economică a țării.

Numai printr-un mare act de curaj politic sau printr-o mutație deosebită a raporturilor dintre partidele actuale se va ajunge la o rezolvare favorabilă a legilor proprietății în Parlament, iar dacă nu, acesta va rămâne în istorie ca un Parlament incompetent și iresponsabil.

Vă mulțumesc pentru atenție.

 
Dumitru Pâslaru - denunțarea amestecului Puterii în activitatea unei societăți publice de interes național, în special TV1 România;
 

Domnul Acsinte Gaspar:

Are cuvântul domnul deputat Dumitru Pâslaru, Grupul parlamentar al P.D.S.R.; se pregătește domnul deputat Lazăr Lădariu, Grupul parlamentar al P.U.N.R.

Aveți cuvântul, domnule deputat.

 
 

Domnul Dumitru Pâslaru:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Se știe că violența este semn de slăbiciune și lipsă de resurse, iar autoritarismul, în plan social, dovada degringoladei și iminenței colapsului. Secătuit, organismul social este mobilizat din când în când prin șocuri de voință politică, în speranța revitalizării. Sforțările, însă, rămân fără rezultat, iar tentativele ridicole.

Nu doresc să mă refer aici la eforturile actualei coaliții de a instaura un stat polițienesc, în măsură să reprime revolta socială generalizată. Nu voi invoca nici stilul guvernării însăși, ca executiv, care ilustrează un mod cunoscut de abordare a managementului social și mecanismelor democratice. Pentru că, oare, ce diferență există între ordin și ordonanță, atâta vreme cât, iată, ambele sunt puse în aplicare înaintea oricărei dezbateri și discuții? Ordin a primit și directorul general al TVR "de la țărăniști și Cotroceni", de a îndepărta de pe post pe Gabriela Vrânceanu Firea, realizatoarea emisiunii "Știrea zilei" "până se vor mai liniști apele și îi vom mai calma". Și dacă este ordin, domnul președinte Hadji-Culea s-a conformat imediat, fără ca măcar să mai consulte Consiliul de administrație sau să dea alte explicații.

Supărarea corifeilor puterii s-a iscat atunci din faptul că numita prezentatoare a declarat pe post că domnul Opriș, deși a confirmat participarea la emisiune, încă de la ora 15,30, în urma scandalului din B.C.C.C. și a amenințării cu demisia premierului, nu a mai găsit resurse, capacitate de reacție și argumente prompte pentru a se confrunta, cu cine?!, cu nimeni altul decât Cristian Tudor Popescu. Ca urmare, domnul vicepreședinte P.N.Ț.C.D. și purtător de cuvânt al partidului său s-a dat lovit. Când a văzut, însă, că lașitatea a ieșit în public a trimis un drept de replică din partea biroului său de presă, în care minte, spunând că invitația de a participa a sosit prea târziu, "abia cu o oră înaintea emisiunii".

Reporterul TVR Mihai Rădulescu poate oricând depune mărturie că a primit confirmarea domnului Opriș încă de la ora 15,30. Cert este că purtătorul de cuvânt nu a vrut să dea ochii cu Cristian Tudor Popescu, deja informat de scandalul monstru din BCCC. Faptul că domnul Opriș s-a sustras a fost folosit, însă, de vindicativul redactor al "Adevărului", neagreat, de altfel la Cotroceni, pentru a da de pământ cu actualii guvernanți, președinte, Guvern și coaliție.

Ieșind lată, vinovat, ca de obicei, este cel mai mic: nici președintele TVR, care era la Paris, nici directorul de la Actualități, Luțan, care era la Craiova, nici Anca Lăzărescu, producătorul emisiunii, care a fost informat în timp util de defecțiunea survenită. Vinovată a fost găsită prezentatoarea pentru că, citez din dreptul la replică al P.N.Ț.C.D., "a dezinformat prin omisiune și a lezat imaginea partidului". Până la urmă, însă, nu contează faptul că un slujbaș al televiziunii, altfel foarte prompt în a sluji actuala putere, nu este îndepărtat și mutat pe alt post. Importantă este brutalitatea, samavolnicia cu care conducătorii unui regim, altfel falimentar, se amestecă, precum cabinetul 2, în activitatea unei societăți publice de interes național, care ar trebui să cultive echidistanța și apolitismul.

Vă mulțumesc.

 
Lazăr Lădariu - cazul Gabriela Vrânceanu Firea - cauze și semnificații;
 

Domnul Acsinte Gaspar:

Are cuvântul domnul deputat Lazăr Lădariu, Grupul parlamentar al P.U.N.R.; se pregătește domnul deputat Corneliu Ciontu, Grupul parlamentar al P.R.M.

Aveți cuvântul, domnule deputat.

 
 

Domnul Lazăr Lădariu:

Vă mulțumesc.

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

Acum, când "adevărul rătăcește prin ziare", cum rostesc cuvintele unui cântec la modă, când situația socială, de la o vreme tot mai încordată, tinde să devină explozivă în România, când continuă dramatica degradare a nivelului de trai, scoaterea de pe postul TV România 1, în lipsa președintelui director general, domnul Hadji Culea, a doamnei Gabriela Vrânceanu Firea, moderator al rubricii "Știrea Zilei", a stârnit un adevărat scandal.

Intervenit tocmai într-o perioadă în care un recent sondaj IMAS situa mass-media românească pe locul al treilea în preferințele românilor, după biserica neamului și armată, cazul Gabrielei Vrânceanu Firea are și alte semnificații.

Nu demult, tocmai domnul ministru de interne, Constantin Dudu Ionescu, cerea, prin purtătorul lui de cuvânt, înăsprirea pedepselor pentru ziariști, prin modificarea prevederilor art. 205 și 206 din Codul Penal. Tot pe atunci, trei senatori nășeau un proiect de lege care a stârnit o furtună de îndreptățite proteste în rândul gazetarilor, prin sugerarea unor elemente pentru îngrădirea libertății de exprimare, prin propunerea înființării unui "colegiu național cu sarcini speciale", menite să arunce gazetarii după gratii. Mai altfel spus, se pregătesc botnițe indirect puse presei, pumni în gura celor curajoși și incomozi, pentru puterea antinațională.

Un lucru este cât se poate de clar: într-o perioadă în care România a devenit raiul hoților, un codru nesfârșit al activității infracționale, încurajator al mitei, crimei organizate, violenței, delapidărilor, capilor bandelor mafiote a economiei subterane, când prețul hârtiei și al cheltuielilor tipografice, precum și greutățile de difuzare devin excesive, prin scoterea de pe post a moderatoarei Gabriela Avrânceanu Firea se urmărește timorarea și intimidarea redactorilor care îndrăznesc să aibă verticalitatea necesară.

Așa cum s-a mai arătat, măsura luată este de natură politică. Ea nu a fost dictată de rațiuni din interiorul Societății Române de Televiziune și a fost luată printr-o comandă din afară. Adică, mai pe șleau spus, prin intervenția telefonică a domnului Remus Opriș, purtătorul de cuvânt al P.N.Ț.C.D., care afirma fără jenă, în fața unor martori: "Televiziunea este a noastră!".

De când un post public, susținut financiar din buzunarul tuturor românilor, este însușit de P.N.Ț.C.D., cei care au încălcat principiile echidistanței politice? Legea pentru organizarea și funcționarea Societății Române de Televiziune, statutul ziaristului de televiziune, cei care sfidează interesele cetățeanului, fără a cere măcar opinia Parlamentului, singurul cu rol de control în acest sens, cei care au desconsiderat independența editorială, cei care au pus mâna pe televiziune și acum vor și Societatea Română de Radiodifuziune sunt abuzivii zilei, care dovedesc o totală obediență față de puterea antinațională.

După condamnările și amenzile aplicate unor colegi gazetari, Cristian Tudor Popescu, Ovidiu Scutelnicu, Dragoș Stângaciu, după agresarea lui Adrian Popescu, după procesul intentat lui Dorin Suciu, scoaterea de pe post a doamnei Gabriela Avrânceanu Firea este o formă aparte a cenzurii mascate. Nu ne interesează dacă Gabriela Vrânceanu Firea este mai aproape de Radu Vasile și mai departe de Remus Opriș, ci legea înainte de toate să fie respectată. Machiaverlicurile de acest fel constituie o gravă și directă amenințare pentru cea de-a patra putere în statul de drept.

Vă mulțumesc.

 
Corneliu Ciontu - comentariu la demersul Guvernului de a modifica Legea nr.60/1991 privind organizarea și desfășurarea adunărilor publice;
 

Domnul Acsinte Gaspar:

Are cuvântul domnul deputat Corneliu Ciontu, Grupul parlamentar al P.R.M.; se pregătește domnul deputat Traian Rânja, Grupul parlamentar al P.N.Ț.C.D.

Aveți cuvântul, domnule deputat.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulțumesc.

Domnule președinte,

Stimați colegi,

După cum ați aflat, guvernanții noștri intenționează să propună Parlamentului un act legislativ pentru modificarea Legii nr. 60/1991 privind organizarea și desfășurarea adunărilor publice. Această intenție apare în contextul unei rescânde tensiuni sociale, care creează evident nesiguranță politică.

Protestul muncitorilor de la Brașov este cel mai radical exemplu, pentru prima dată, după mult timp, o instituție oficială a statului aflându-se sub un veritabil asediu. Actul normativ va trece responsabilitatea asigurării ordinii publice jandarmeriei, până acum aceasta fiind o atribuție a poliției.

Trebuie să remarcăm aici, prin definiție, jandarmeria este o forță represivă mult mai eficientă decât poliția, dar nu aceasta este problema de fond. Un alt aspect ne trezește atenția: faptul că, prin prevederile acestui act, organizatorii manifestațiilor devin direct răspunzători juridic pentru efectele acestora.

La prima vedere lucrurile par firești, însă sunt, de fapt, departe de aceasta. Un principiu fundamental al psihologiei maselor este imprevizibilitatea, contagiunea, mimetismul, dacă vreți.

O manifestație organizată cu cele mai pașnice intenții poate degenera brusc și incontrolabil, dintr-un motiv absolut banal. Este nevoie de acțiunea unei singure persoane, pentru a denatura un miting inofensiv într-unul violent. Câteva provocări sunt suficiente pentru a face ca masele să devină incontrolabile, conform principiului bulgărului de zăpadă, care creează o avalanșă.

În concluzie, este foarte ușor să destabilizezi o masă de oameni, îndeosebi atunci când aceștia au fost scoși în stradă de mizerie și foamete și este extrem de greu să o ții sub control, indiferent de autoritatea sau charisma liderului. Or, liderii de la sindicate și organizații civice știu prea bine lucrul acesta, iar actul legislativ, în speță, îi culpabilizează pe ei pentru orice degenerare a mișcării de protest. Reacția firească a acestor lideri va fi, evident, una defensivă. Ei vor evita să mai organizeze astfel de mișcări, îndepărtând riscul unei inculpări, oricând penibile. Iată efectul ascuns al acestui act - descurajarea liderilor și prin aceasta frânarea oricărei manifestări a nemulțumirilor sociale. Or, se știe foarte bine că esența democrației liberale este participarea civică, dreptul oricărei persoane de a-și exprima opiniile și doleanțele.

De aceea, considerăm că demersul Guvernului este un atac direct la adresa democrației. Este o demonstrație de forță a pașnicilor noștri guvernanți, ce doresc să ne impună democrația bâtei și a scutului. Prin prevederile sale, acest abuziv și antidemocratic demers juridic, izvorât din panica guvernanților, din teama că vor pierde puterea, poate fi definit și ca o cenzură față de presă. Personal, îmi exprim nedumerirea față de reacția palidă a instituțiilor media, care prin aplicarea acestor reglementări nu vor avea dreptul să filmeze sau să fotografieze forțele de ordine aflate în acțiune. Să fie, oare, presa atât de aservită actualei puteri, încât poziția acesteia în chestiunea pusă în discuție să fie atât de nesemnificativă?

Oricum, manevra diabolică a actualei puteri reprezintă și un interesant document psihologic. Ea demonstrează surprinzătoarea subtilitate pusă în joc de guvernanți, pentru a-și conserva fragilele posturi. Tare mă tem că este prea puțin și că demersul lor va amplifica și mai mult tensiunile sociale, iar răspunzător de urmările previzibile nu vor fi liderii sindicali sau opoziția, cum se încearcă a se sugera, ci chiar incompetența lor de a guverna țara.

Vă mulțumesc.

 
Traian Neculaie Rânja - atenționare în privința sindicatelor, atrase din ce în ce mai mult în sfera politicului;
 

Domnul Acsinte Gaspar:

Are cuvântul domnul deputat Traian Rânja, Grupul parlamentar al P.N.Ț.C.D.; se pregătește domnul deputat Mihai Baciu, Grupul parlamentar al P.D.

Aveți cuvântul, domnule deputat.

 
 

Domnul Traian Neculaie Rânja:

Domnule președinte,

Domnilor colegi,

În ultima vreme s-au înmulțit mișcările sindicale în sectorul industrial românesc, foarte multe dintre ele justificate, și aici aș dori să spun că am cunoscut mulți lideri sindicali mai puțin interesați de politica de partid sau de camerele televiziunilor și preocupați, în primul rând, de condițiile de muncă ale colegilor lor, înțelese în sensul cel mai larg, la salarii și alte beneficii materiale, la perspectivele de reintegrare profesională a celor disponibilizați.

Din păcate, asistăm și la o politizare, în sens rău, a mediului sindical românesc. Am avut două exemple, care să-mi fie cu iertare, nu au fost de bun augur, de lideri sindicali implicați direct în politică, al căror debut politic i-a privat de autoritatea asupra foștilor colegi de sindicat. Probabil că și liderii de astăzi, care cochetează cu politica, vor trebui să aleagă între partide și sindicat. Eu, unul, le urez succes, indiferent care le va fi opțiunea finală. Cu ce nu pot fi de acord este manipularea sindicală, incitarea la nerespectarea legilor și la tulburarea ordinii sociale.

Știm cu toții că începuturile mișcării sindicale în secolul trecut au avut loc sub semnul drepturilor omului, al recunoașterii de către stat a setului de drepturi sociale, în primul rând a dreptului la muncă și la o remunerare onestă a muncii prestate. Sunt de acord că multe dintre acțiunile de astăzi, chiar dacă uneori sunt caracterizate de lozinci antiguvernamentale sau antiputere, în general se înscriu în acest cadru sindical, pentru că este absurd să ceri sindicatului să facă politică. Asistăm, însă, la o recrudescență a acțiunilor pseudosindicale, inspirate de diverse partide de opoziție. Ce vizează ele, cu sau fără voința liderilor care le organizează, este blocarea schimbării economice în România: blocarea drumurilor, blocarea căilor ferate, cererea de desfacere a unor contracte de privatizare. Chiar dacă nu există dovezi privind încălcarea legii sau revendicări absurde de genul vizelor pentru Statele Unite sau Canada, emise nu mai departe ieri de către sindicaliștii de la o societate ieșeană, nu fac decât să sugereze românilor și străinătății, deopotrivă, că în țara noastră este haos, că Guvernul și celelalte autorități legitime ale statului nu controlează situația.

Mai există un fapt grav și eu suspectez aici o manipulare politică: agresarea forțelor de ordine. Sunt convins că cei care îi îndeamnă pe protestatari să comită această infracțiune, pentru că vă reamintesc, este vorba de o infracțiune, o fac în virtutea unui raționament cinic. Ei doresc să vadă forțele de ordine recurgând la bastoane sau gaze lacrimogene, pentru a se plânge apoi de represiunea Guvernului.

Mișcarea sindicală, nu în totalitatea ei, dar cu siguranță prin intermediul unor lideri sindicali de profesie, care nu mai au nimic comun cu fabricile sau cu muncitorii, transformându-se în revoluționari de profesie, așadar mișcarea sindicală este atrasă pe un drum periculos. Nu este nimic mai distrugător pentru un sindicat decât să alunece, prin ceea ce face, în afara legii.

Închei, reafirmându-mi încrederea în instituția numită sindicat, în mecanismul, dialogul și parteneriatului social, în șansele unei comunicări raționale între oamenii inteligenți. Și în același timp, solicit tuturor factorilor implicați să aplice ad litteram prevederile legii, în caz de comitere a unor infracțiuni ce amenință statul de drept din România, pe care mulți dintre colegii noștri, poate chiar aflați aici în sală, ar dori să-l vadă slăbit.

Vă mulțumesc pentru atenție.

 
Mihai Baciu - expunerea poziției PD în problema aderării României la Uniunea Europeană;
 

Domnul Acsinte Gaspar:

Are cuvântul domnul deputat Mihai Baciu, Grupul parlamentar al P.D.; se pregătește domnul deputat Ionel Marineci, Grupul parlamentar al P.D.S.R.

Aveți cuvântul, domnule deputat.

 
 

Domnul Petre Țurlea: (din sală)

Ia să vedem ce zice, că aseară a votat contra!

 
 

Domnul Mihai Baciu:

Domnule președinte,

Onorați colegi,

Este un adevăr acceptat de o largă majoritate a populației acestei țări, că drumul României spre bunăstare, echilibru social și civilizație trece obligatoriu prin aderarea la structurile euroatlantice.

Nu vom avea garanția securității, fără intrarea în NATO și nici certitudinea progresului social-economic fără integrarea în Uniunea Europeană. Discursul unor forțe politice antieuropene, care agită spectrul pierderii independenței și a identității noastre naționale se fundează, fie pe un vocabular și o mentalitate anacronice, fie pe convingerea că îndelungata propagandă antioccidentală încă are efecte în sufletul multor români și, ca atare, acest discurs are doar un scop pur electoral.

Se știe, însă, că scopul electoral nu este întotdeauna coerent cu interesele majore ale unei națiuni. Partidul Democrat, ca partid social democrat autentic, de sorginte și esență europeană, respinge orice speculație privind orice altă direcție de evoluție a României, în afara celei spre Europa civilizată, spre marile ei organisme și instituții, care au făcut din ea un model de democrație și dinamism economic.

Cultivarea sinceră de către Partidul Democrat a marilor valori europene, a convins Internaționala Socialistă să-l accepte recent în rândurile ei, ca membru cu drepturi depline. Și când spun aceasta, nu mă refer doar la respectul pentru valorile democrației, pentru drepturile omului, pentru normele de conviețuire interetnică civilizată, ci și la eforturile Partidului Democrat de reformare a economiei românești, de scurtare a acestei tranziții dramatice spre economia de piață, într-un context social-economic și de mentalitate foarte dificil. Această declarație politică mi-a fost inspirată de trei evenimente, aparent fără legătură între ele, dar în relalitate aflate în relații semnificative.

1) Invitarea României la Helsinki, pentru convorbirile de preaderare la Uniunea Europeană, din decembrie a.c.

2) Declarațiile unor forțe politice și ale unor lideri în legătură cu scrisoarea lui Guther Vershengen.

3) Ședința colegiului director al Partidului Democrat de vineri, 12 noiembrie, de săptămâna trecută. Este inutil să mai amintesc ce consecințe vor avea succesul sau eșecul României la Helsinki.

Cât despre declarațiile nervoase împotriva propunerilor raționale ale comisarului european, ele aparțin acelui discurs despre care vorbeam la început și care, având un scop pur electoral și speculând sentimente nobile, ca patriotismul și păstrarea identității naționale, exploatează condamnabil ignoranța unor oameni, privind contextul internațional real în care ne aflăm, dar și nostalgia unora, frica altora față de schimbare și complexul vinovăției celor care au adus România în starea în care se află.

În acest context politic și social foarte complex și contradictoriu, care include forțe și tendințe foarte diverse, de la cele care cer integrarea europeană fără condiții, până la patriotarzii care plâng pe umerii patriei, dar vor să o țină mai departe, sub valorile asiatice și balcanice, de la cei care vor să facă reformă, chiar cu prețul pierderii de imagine, până la populiștii gata să sacrifice orice, inclusiv viitorul țării, de dragul imaginii, Partidul Democrat a considerat necesar să sublinieze încă o dată, apăsat, poziția sa privind raporturile României cu Europa civilizată.

În consecință, Colegiul director al Partidului Democrat de vineri, 12 noiembrie, a adoptat în unanimitate documentul intitulat explicit: "Poziția PD cu privire la perspectiva deschiderii negocierilor cu România pentru aderarea acesteia la Uniunea Europeană." Este un document sintetic și complex în același timp și care poate constitui oricând o bază de discuție cu oricare altă forță politică, pe această temă atât de sensibilă, cum este aderarea României la Uniunea Europeană.

Nu este un cântec de dragoste pentru Uniunea Europeană și nici un imn de laudă pentru actuala guvernare. De asemenea, deși critic, acest document nu acceptă o viziune disperată, catastrofistă asupra situației actuale și, mai ales, viitoare a României. Este o recunoaștere lucidă și onestă a stării națiunii, cu părțile ei de umbră, chiar de întuneric uneori, dar și cu părțile promițătoare, pe care unii se încăpățânează să nu le vadă, chiar și atunci când sunt evidente.

Strategia economică pe termen mediu pe care o propune aici PD, unește experiența în domeniu a celor care au trecut prin situații asemănătoare și au ajuns la succes, cu măsuri realiste de protecție socială, conforme cu starea socială specifică a României. Mai presus de orice, însă, poziția Partidului Democrat în problema aderării la Uniunea Europeană afirmă o direcție și lansează o chemare: direcția este cea spre Europa, spre îndeplinirea condițiilor de aderare, de accelerare a transpunerii aqcuisul comunitar, ceea ce corespunde întru totul interesului nostru național, iar chemarea se adresează tuturor forțelor politice, indiferent de orientare și doctrină, că sunt la putere sau în opoziție.

PD cheamă toate forțele politice să acționeze în așa fel încât disputa politică să nu afecteze măsurile stabilite în vederea aderării, să înțelegem că dincolo de deosebirile dintre noi, de ordin doctrinar sau programatic, avem cu toții un sistem de referință comun: interesul major al României, care este aderarea la Europa dezvoltată. Să luăm exemplu de la marile partide și de la marile țări din Europa, care au fost capabile de compromisuri istorice, de punerea în paranteză a unor conflicte seculare, pentru a edifica această Uniune Europeană, unul din motoarele principale ale economiei și civilizației lumii de azi.

 
 

Domnul Acsinte Gaspar:

Domnule deputat,vă rog să încheiați!

 
 

Domnul Mihai Baciu:

Închei, tocmai asta vroiam să vă spun, pentru că am astăzi un ascuțit simț autocritic, sigur că da...

În sfârșit, politicile stabilite în vederea aderării să nu devină obiect de dispută electorală, iar continuitatea lor să nu fie afectată, indiferent de cine va fi la putere. Aceasta este poziția PD, ea se bucură de aprecierea marilor partide din Internațională, care guvernează țări dezvoltate, și cred că documentul adoptat, de care aminteam, la Colegiul director, poate constitui oricând o bază de discuție, cu oricare altă formațiune sau partid politic din România.

Vă mulțumesc pentru atenție.

(Domnul deputat Petre Țurlea aplaudă.)

 
Ionel Marineci - declarație intitulată Recurs la memorie sau repetabila istorie;
 

Domnul Acsinte Gaspar:

Are cuvântul domnul deputat Ionel Marineci, Grupul parlamentar al PDSR, se pregătește domnul deputat Tănase Tăvală, Grupul parlamentar al PNȚCD. Aveți cuvântul, domnule deputat!

 
 

Domnul Ionel Marineci:

Mulțumesc, domnule președinte.

Declarația mea politică de astăzi aș fi putut să o intitulez: "Recurs la memorie sau repetabila istorie". Aceasta a fost determinată de o cuvântare a marelui Octavian Goga, ținută în 6 noiembrie 1993, și în care făcea un tablou sumbru al societății românești în timpul guvernării țărăniste din perioada dintre cele două războaie. Iată că ce spunea Octavian Goga acum 66 de ani este tras la indigo astăzi, în tabloul sumbru al societății românești.

Spunea Octavian Goga așa: "Când te îndatorezi străinătății până peste cap, când inspectorii consorțiilor bancare străine îți supraveghează și îți cenzurează până la ultimul amănunt actele de guvernare" – și aș vrea să le amintesc celor din "marile familii europene" ale partidelor cazul Verheugen, cazul Zerbudachis – "când concesionezi străinilor pe nimica toat㠖 spunea, în continuare, Goga – telefoanele, vapoarele, sondele, rafinăriile, fabricile și uzinele, când îi împingi pe plugarii aduși în sapă de lemn să-și vândă bruma de pământ, când impui poporului curbe de sacrificiu după curbe de sacrificiu, când le ceri oamenilor să strângă cureaua până dincolo de unde nu se mai pot face găuri la curea, când lași soldații țării să flămânzească, să umble în uniforme zdrențuite" – și probabil că ați citit presa de azi dimineață, când generalul Degeratu spunea că armata se confruntă cu cea mai gravă criză financiară din istoria sa – continua Goga: "când avuția statului e prădată ca în codru de tot soiul de samsari, din lumea întreagă veniți, când demagogia, minciuna, nepotismul și favoritismul sunt ridicate la rang de precepte de guvernare, trebuie să te întrebi și conștiința îți dictează dacă guvernații acelei țări sunt nepricepuți sau ticăloși." Să le amintim noi partidelor din "marile familii europene" de Truțulescu, de secretara primarului Lis, de Zoe Petre și fiii, de domnul Diaconescu și familia?

"Este destul! I-a ajuns poporului cuțitul la os – spunea Goga – i-ați pus bietului român pielea pe băț, ați făcut din România o obială a străinătății!" Și, tot acum, vreau să reamintesc o știre de ultimă oră a agențiilor de presă: România este cea mai nesigură țară în privința investițiilor străine, după Indonezia și Rusia!

Ajunge! S-a întâmplat aceasta în ultimii 3 ani, e timpul ca poporul să decidă prin vot!

Vă mulțumesc.

(Aplauze ale deputaților din opoziție.)

 
Tănase Tăvală - exprimarea dezacordului cu unele afirmații ale domnului Ion Iliescu la adresa unor reprezentanți ai Puterii;
 

Domnul Acsinte Gaspar:

Are cuvântul domnul deputat Tănase Tăvală, Grupul parlamentar al PNȚCD, se pregătește domnul deputat Mihai Drecin, Grupul parlamentar al PUNR.

 
 

Domnul Tănase Tăvală:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

În ziua de 11 noiembrie 1999, a fost organizată o conferință de presă extraordinară în Palatul Parlamentului, având ca temă Propunerea legislativă privind constituirea Comisiei naționale pentru adevăr și reconciliere, elaborată de către 7 deputați PNȚCD, dintre care 6 foști deținuți politici. Inițiativa legislativă a fost depusă în Camera Deputaților la 16 decembrie 1998, solicitându-se dezbatere în procedură de urgență, cu motivația rațională și neostentativă, vizând elucidarea evenimentelor din decembrie 1989, acțiune posibilă a fi fost realizată și făcută cunoscută prin Cartea albă a revoluției până la data celei de a zecea aniversări a revoluției anticomuniste din România. Programarea dezbaterii a întârziat nejustificat.

Faptul că, printre atribuțiile Comisiei naționale pentru adevăr și reconciliere se menționează elucidarea rolului diverselor persoane, instituții și organizații, înainte de 22 decembrie, cât și după această dată, precum și stabilirea responsabilității tututor factorilor implicați în evenimente, aceste atribuții au declanșat îngrijorare și deranj unor personalități politice, printre care s-a detașat reacția domnului președinte al PDSR, Ion Iliescu. Domnia sa a sărit ca un resort în fața camerelor de luat vederi, întrebând cu încrâncenarea-i specifică: unde au fost țărăniștii în timpul revoluției din decembrie 1989?

Voci din opoziție:

Chiar așa! Unde?

 
 

Domnul Tănase Tăvală:

Îi răspund în cunoștință de cauză că țărăniștii au fost în cele mai fierbinți și periculoase zone de manifestări și confruntări în orașele Timișoara, București, Cluj, Arad, Lugoj și Sibiu, fără pretenția de a fi etichetați "țărăniști", ci doar "anticomuniști".

Întrebarea i s-ar putea pune și domnului Ion Iliescu: unde ați fost, domnule Ion Iliescu, până la fuga dictatorului? Răspundeți cu onestitate și fără să vă înroșiți și încrâncenați, după cum vă trădează natura, întotdeauna când sunteți pus în situația de a vă susține crezul în confruntări cu alte ideologii sau programe politice.

Ați făcut și faceți aprecieri jignitoare la adresa membrilor partidelor istorice, ori de câte ori aveți prilejul. I-ați făcut pe țărăniști și liberali "lăcuste", "paraziți" și "căpușe", într-un discurs ținut în Moldova. În ziua de 13 noiembrie a.c., la lucrările Organizației de tineret PDSR a municipiului București ați declarat demagogic că politica clientelară pe care o promovează actuala putere este sursa celei mai mari corupții la scară generală și că "Nu există la ora actuală ministru sau parlamentar al partidelor de la putere care să nu fie amestecat în afaceri și care să nu fi fost îmbogățit în mod spectaculos în toată această perioadă". Acest citat este transmis de către Rompres și a fost preluat în cotidianul "Național" din 15 noiembrie 1999, pg. 4.

Afirmația făcută de fostul președinte al României, Ion Iliescu, reprezintă o insultă colectivă gravă la adresa demnitarilor români, aducându-le profunde prejudicii morale, ceea ce este de neiertat.

Momentul ales de către opoziția actuală, condusă de PDSR, pentru ațâțarea nemulțumirilor anumitor categorii sociale înaintea sumitt-ului de la Helsinki este diabolic regizat, pentru a afecta credibilitatea României privind stabilitatea internă, cu consecințele nefaste pentru integrarea țării în structurile euroatlantice.

Acestea sunt suficiente motive pentru ca domnul Ion Iliescu să-și asume responsabilitatea acuzațiilor și a acțiunilor sale în fața națiunii și chiar în fața autorității judiciare.

Vă mulțumesc. (Aplauze ale deputaților PNȚCD.)

 
Mihai Drecin - intervenție intitulată De la Nicolae Iorga la Radu Vasile;
 

Domnul Acsinte Gaspar:

Are cuvântul domnul deputat Mihai Drecin, Grupul parlamentar al PUNR, se pregătește domnul deputat Francisc Baranyi, Grupul parlamentar al UDMR. Aveți cuvântul, domnule deputat!

 
 

Domnul Mihai Drecin:

Domnule președinte de ședință,

Stimați colegi,

Mi-aș intitula declarația mea politică de astăzi: "De la Nicolae Iorga la Radu Vasile".

Condiția învățământului românesc preuniversitar și universitar, la ora actuală, este cât se poate de delicată - elevi și studenți în grevă de câteva săptămâni, la care încep să se alăture și dascălii lor. Nemulțumirile din lumea școlii se alătură nemulțumirilor care cuprind tot mai multe categorii socio-profesionale din întreaga țară. Continua degradare a condițiilor de trai, perspectiva tot mai incertă a viitorului imediat și pe termen lung este principala cauză a răbufnirilor sociale pe scară națională.

Tineretul școlar și universitar se confruntă cu insuficiența spațiilor de învățământ, de cele mai multe ori, slab încălzite, a locurilor de cazare, în cămine vechi și prost întreținute, dar și cu birocrația și nedreptatea care caracterizează segmente întregi din activitatea sectorului administrativ școlar și universitar. Cuantumul bănesc modest al unei burse nu acoperă cheltuielile legate de cazare, hrană și alte mici nevoi, absolut necesare asigurării unui trai decent.

Dascălii încep să nu-și mai primească lefurile în întregime sau chiar deloc, deși marea lor majoritate își asigură existența precară din această singură sursă de venituri, care este salariul de bugetar.

Lipsa fondurilor bănești necesare subvenționării învățământului pe ultimul trimestru al anului calendaristic în curs se cunoștea încă de la începutul anului, când s-a discutat bugetul României. Mi-a rămas în minte maniera incalificabilă pentru un intelectual, în fond, un om ridicat prin școală și școli, în care Decebal Traian Remeș, ministrul finanțelor, i-a tratat și etichetat pe dascăli în general și, prin ei, lumea școlii, refuzând mici rectificări în plus, cerute și argumentate de mulți parlamentari și reprezentanții Ministerului Educației Naționale. În felul acesta, școala românească se degradează în ritm accelerat, prin slăbirea motivației, într-o activitate ce trebuie să se impună prin excelență, prin calitate și responsabilitate.

Am citit că depășirea unor grave momente de crize politice sau economice de către unele mari națiuni, a fost rezultatul investițiilor în școală și cercetare. Aici se pregătește materia cenușie capabilă să gândească altfel, mai bine, mai exact, mai rapid, să scoată în ultimă instanță o colectivitate umană din inerție, din punctul mort și să o relanseze. La noi, lucrurile stau altfel, așa cum rezultă din respingerea ieri, printre altele, de către majoritatea politică, a propunerii legislative privind acordarea de burse pentru elevi și studenți, precum și instituirea sistemului național de premii pentru elevii care obțin rezultate deosebite la olimpiadele școlare naționale și internaționale, inițiată de PUNR.

Oare guvernații noștri de astăzi nu văd, sunt orbi, nu sunt în stare să gândească în perspectivă? Sau micul istoric, profesorul Radu Vasile, vrea să-l întreacă pe marele istoric, profesorul Nicolae Iorga, măcar la acest capitol: să nu-și plătească confrații de breaslă, să-i înfometeze, să-i aducă la disperare, să-i umilească? Vă mulțumesc.

 
Barbányi Francisc - relatarea unui act șovin petrecut la Timișoara;
 

Domnul Acsinte Gaspar:

Are cuvântul domnul deputat Francisc Baranyi, Grupul parlamentar al UDMR, se pregăteșe domnul deputat Șerban Mihăilescu, Grupul parlamentar al PDSR. Aveți cuvântul, domnule deputat!

 
 

Domnul Baranyi Francisc:

Domnule președinte,

Onorați cameră,

În ziua de 6 noiembrie, deci cu 10 zile în urmă, UDMR din Timișoara a montat o placă comemorativă pe peretele casei din Timișoara, unde s-a născut, în anul 1820, Klapka Gyorgy, generalul revoluției din anii 1848-49, revoluția tuturor popoarelor asuprite din Europa.

Voci din opoziție:

Slovac!

 
 

Domnul Acsinte Gaspar:

Vă rog, nu deranjați vorbitorul!

 
 

Domnul Francisc Baranyi:

Eroul general Klapka Gyorgy, slovac maghiarizat, fiul primarului Timișoarei, a cucerit și a apărat, în continuare, cetatea Komárom – Comarnu, încă 2 luni după armistițiul impus de la Világos – Șiria.

Textul plăcii comemorative este simplu și foarte scurt: "Klapka Gyorgy, generalul revoluției maghiare, s-a născut în această casă." În limba română și maghiară. Atât și nimic mai mult!

 
 

Domnul Petre Țurlea: (din sală)

De ce în maghiară, dacă era slovac?

 
 

Domnul Francisc Baranyi:

Întâmplarea face ca în casa aceasta, în care s-a născut Klapka Gyorgy cu 180 de ani în urmă, este și sediul PUNR, de 2 ani. Un fapt obiectiv, pentru care nici generalul, nici PUNR-ul nu sunt vinovați. În schimb, domnul Valeriu Tabără, care, cu câțiva membri ai săi, a încercat să împiedice montarea tablei, este acuzat de o atitudine antirevoluționară, antimaghiară și de învrăjbire între cetățenii de naționalitate română și maghiară din Timișoara, de încurajare a actelor șovine antimaghiare.

La numai 5 zile după montarea monumentului, în noaptea zilei de 11 noiembrie, tabla comemorativă, din marmură, a fost bestial spartă, cu lovituri de ciocan, probabil.

 
 

Domnul Petre Țurlea: (din sală)

Bravo, foarte bine!

 
 

Domnul Francisc Baranyi:

Iată toleranța exemplară, din Timișoara și din Parlament! Iată conviețuirea mult lăudată din Banat! Iată naționalismul român, încurajat în capitala revoluției române! Neam de neamul meu s-a născut în Banat în ultimii 250 de ani, dar asemenea atentat la buna conviețuire interetnică nu s-a întâmplat la noi niciodată!

 
 

Domnul Viorel Burlacu: (din sală)

Numai la Ip și Treznea!

 
 

Domnul Francisc Bárányi:

Ciocanul șovinului necunoscut a lovit în marmura albă a memoriei maghiare, dar a dat o lovitură mult mai mare, mai gravă, vouă, fraților români! Lovituri a dat și punții instabile prin care ar trebui să ajungem în Europa! Știți că toată presa occidentală este plină cu fotografia vandalismului antimaghiar din Timișoara? Dar de asta am avut nevoie, asta ne-a lipsit chiar acum?

 
 

Domnul Viorel Burlacu: (din sală)

Antiromânesc, de la Târgu Mureș! Pe Cofariu cine l-a lovit?

 
 

Domnul Fracisc Baranyi:

Nu acuz personal pe nimeni, asta este sarcina poliției și am convingerea că va găsi făptașul sau făptașii.

Cu tristețe de bănățean constat că Timișoara mea dragă nu mai este cea de altădată. Fac apel la toți cetățenii din patria mea mai restrânsă, Câmpia Banatului, să izoleze și să excludă toate elementele naționalist-șovine. Să fim conștienți, și dumneavoastră să fiți conștienți, că naționalismul român este cel mai mare dușamn a României în calea integrării europene. Vă mulțumesc pentru nerăbdare.

 
Petru Șerban Mihăilescu - ridicarea unei probleme care afectează în cel mai înalt grad locuitorii Bucureștiului - gunoaiele;
 

Domnul Acsinte Gaspar:

Are cuvântul domnul deputat Șerban Mihăilescu, Grupul parlamentar al PDSR, se pregătește domnul deputat Andrei Gheorghe, Grupul parlamentar al PNȚ. Aveți cuvântul, domnule deputat!

 
 

Domnul Petru Șerban Mihăilescu:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Voi încerca să ridic în fața dumneavoastră astăzi una din problemele cele mai grele ale capitalei, problemă care a fost mai puțin discutată, dar care, totuși, este cea care afectează în cel mai înalt grad locuitorii Bucureștiului. E vorba de problema gunoiului.

În București se produc anual circa 700 de mii de tone de gunoi și ducerea lui în locurile special amenajate a ajuns o problemă care a scăpat complet de sub controlul primăriei și care afectează grav atât mediul înconjurător, cât și sănătatea locuitorilor. Ce se întâmplă? Într-un stil haotic, primăria a încheiat tot felul de contracte cu o serie de firme, care se cheamă: Rebu, Rosal, Supracom, pentru a ridica gunoiul din București.

Aceste firme au încheiat contracte cu cetățenii, de regulă la prețuri care să le asigure profituri substanțiale, împovărând cetățeanul și cu alte datorii. Prețul este uniform: 12 mii de lei pe lună, atât pentru cel mai umil pensionar, cât și pentru cel mai prosper om de afaceri. Cei care nu au încheiat asemenea contracte, că nu le pot plăti, nu beneficiază de acest serviciu și este evident, pe cale de consecință, că duc gunoiul în colțul străzii, ceea ce creează o situație ieșită din comun.

Al doilea aspect, extrem de important, este că aceste firme transportă materialele adunate, cât adună, în locuri total lipsite de orice fel de aviz și care fac viața de nedescris. Dau un singur exemplu: în comuna Mogoșoaia s-a înființat o groapă de gunoi neautorizată, pe strada Islaz, în care permanent se cară gunoi de către mașinile de la Rosal și de la Rebu. Nu mai discut de groapa de gunoi de la Glina, care, de asemenea, a ajuns un focar și care, la ora actuală, este singura groapă de gunoi din România... sau din lume, iertați-mă, care se poate vedea din satelit, datorită fumului pe care îl produce permanent.

Aceasta în condițiile în care, totuși, în pofida tuturor vicisitudinilor, s-a creat o groapă ecologică în București, în comuna Giulești-Sârbi, groapă care stă nefolosită. Această groapă ecologică, creată după toate standardele europene, ar putea să achiziționeze circa 300 de mii de tone de gunoi, să rezolve această problemă.

Prin aceste abateri, se încalcă prevederile Legii protecției mediului, nr. 137/95, art. 99, normele de igienă și recomandările Ministerului Sănătății privind mediul de viață și populația – art. 37 din Ordinul nr. 536/97. În deplină inconștiență, primăria, atât a capitalei, cât și a comunelor adiacente, practică această chestiune.

Solicit, deoarece administrația locală nu este în stare, intervenția ministrului mediului și a ministrului sănătății în această problemă. Vă mulțumesc.

 
Gheorghe Andrei - comentarea unor afirmații ale președintelui PDSR, Ion Iliescu;
 

Domnul Acsinte Gaspar:

Are cuvântul domnul deputat Andrei Gheorghe, Grupul parlamentar al PNȚ, se pregătește domnul deputat Adrian Gheorghiu, Grupul parlamentar al PDSR.

 
 

Domnul Andrei Gheorghe:

Doꀀmnule președinte,Stimați colegi,În ziarul "Naționalul" de luni, a apărut o afirmație dintre cele mai nerușinate, făcută de domnul Ion Iliescu. Voi cita încă o dată această afirmație, ca să o înțelegeți, poate, mai bne. Iată ce afirmă domnia sa: "Nu există ministru sau parlamentar al puterii care să nu se fi îmbogățit spectaculos"

Acest lucru l-a făcut în fața tinerilor pedeseriști din București și afirmația dânsului nu denotă decât că domnul Iliescu a căzut în iresponsabilitate, întrucât nu mai poate suporta trecerea timpului până la alegeri, așa cum nu l-a mai putut suporta în viață pe colegul domniei sale întru ideologie, Nicolae Ceaușescu. Ușurința cu care emite afirmații rușionase denotă că ne aflăm în situația unui caz tipic de demență, dar pentru a fi noi, cei de la putere, mai vinovați, nu avea altă ieșire rațională decât a ne învinovăți în totalitate. Oricare altă evaluare a numărului celor îmbogățiți "în mod spectaculos" de la putere ar fi contrazis de faptele reale, faptul că tot mai mulți sunt cei din opoziție care s-au îmbogățit, mai mult în mod fraudulos, decât în mod spectaculos. Și sigur că multe sunt motivele! Or, pentru a scăpa de acest coșmar al adevărului, a emis una din cele mai nerușinate minciuni!

Eu vreau să fac numai observația că domnia sa a mai făcut o afirmație. Se vorbește de "clientela politică". Sigur că aceste afirmații sunt complet lipsite și de originalitate, întrucât domnia sa nu a reușit să-și construiască un alt discurs, decât ocupând, cu tupeul binecunoscut, discursul actualei puteri. Nici măcar nu-și dă seama că, acuzându-ne, nu amintește altceva decât, mereu, de funia din casa spânzuratului.

Cum poate vorbi domnia sa de clientelă politică, de corupție, de jaful avuției naționale, dezastrul națiunii ș.a.m.d.? Toate aceste vorbe vehiculate nu arată altceva, decât modul cum vede dânsul schimbarea. Dânsul vede schimbarea-schimbării, care nu poate fi altceva decât o conservă închisă. Ce schimbare poate să aducă aceeași trupă clientelară, decât o singură schimbare?

 
 

Domnul Petre Țurlea: (din sală)

Schimbarea țărăniștilor!

 
 

Domnul Andrei Gheorghe:

Schimbarea minciunilor! Altele, mai grosolane decât până acum! Dacă, în tinerețe, emitea minciuni oficiale de tip utecist, acum, odată cu înaintarea în vârstă, îi scapă minciuni grosoloane, direct proporționale cu minciunile întregii sale vieți.

Eu vreau să fac observația că dacă un om se comportă normal 6 zile și în a 7-a zi dă drumul la fel de fel de afirmații demențiale, este el un om normal? În judecata unui pedeserist este normal, întrucât majoritatea timpului, cât nu umblă prin lume, este normal!

 
Adrian Gheorghiu - despre realizările Puterii la 1000 de zile de la alegeri;
 

Domnul Acsinte Gaspar:

Are cuvântul domnul deputat Adrian Gheorghiu, Grupul parlamentar al PDSR, se pregătește domnul deputat Nicolae Vasilescu, Grupul parlamentar al PRM.

 
 

Domnul Adrian Gheorghiu:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Nu cu mult timp în urmă s-au împlinit 1000 de zile de chin, de un perpetuu strâns cureaua și o înfrigurată căutare a luminiței din tunelul cederist. Au trecut 3 ani de la urcarea pe tron a minciunii, a demagogiei deșănțate, a unei lupte pentru o proprie agoniseală în detrimentul interesului național.

Marile afaceri, care au declanșat nenumărate scandaluri, au fost rapid acoperite, băgate, precum un gunoi, sub covorul coaliției de la putere. În această perioadă tristă, s-au produs mari fraude, mii de privilegiați cu însemne politice au supt avuția națională, ca reprezentanții ai FPS în AGA și consilii de administrație, în timp ce alți simpatizanți s-au strecurat în diferite funcții la nivel local, pe post de specialiști ce fac parte din zerourile celor 15000 pe care i-a anunțat CDR-ul în 1996.

Din acea eforică toamnă a schimbării, pentru majoritatea națiunii a rămas doar gustul amar, cele afirmate luni de zile într-o furibundă campanie electorală că s-ar realiza în 200 de zile au fost uitate chiar în noaptea beției de 17 noiembrie, când cercul puterii era închis prin urcarea pe tron a lui Emil Vodă, consiliat de călugărul Vasile și alți credincioși, transformați peste noapte în apostoli prezidențiali. Ni se spunea că, de acum, gata cu sacrificiile, doar guvernanții se vor sacrifica pentru nație și popor. Și ce s-au sacrificat!...

Fărădelegea a devenit lege, în timp ce tot mai mulți oameni se sinucid din pricina sărăciei. Șomajul, prețul, inflația, mizeria au devenit fiare incurabile, mușcând în stânga și în dreapta tot ce prind. Și, slavă Domnului, au la dispoziție o țară întreagă, cu peste 22 de milioane de victime sigure!

Simțind nenorocirea ce se abate asupra lor, oamenii au ieșit în stradă. Studenții, aliații de nădejde ai puterii în ’96, au scandat vehement sloganuri dintre cele mai dureroase: "Am votat schimbare, Doamne, rău ne pare!/ Noi am fost cu voi, voi vă bateți joc de noi!"

Să fi înțeles studenții pericolul federalizării României, de au relansat apelul de solidaritate al poporului și intelectualității? În mod sigur, da! Ei sunt cei care au simțit din plin efectele reformei învățământului, total neadaptată societății românești.

Brașovul a fiert mai multe zile, iar Guvernul s-a grăbit să mituiască muncitorii de la ROMAN și TRACTORUL cu 200 de miliarde, pentru a calma spiritele. Dar ele nu s-au calmat, din contră.

Foametea și mizeria din societatea românească, patronată cu triunfalism de politicienii Puterii, au adus oamenii în stradă. Peste puțin timp, ajungem și la aniversarea a 10 ani de la acel sângeros decembrie ’98, atunci când nația s-a răzvrătit, pentru a trăi mai demn.

În 1999, aceeași nație a ajuns la concluzia că pe Ceaușescu l-am împușcat degeaba, că nu a făcut altceva decât să înlocuiască un dictator cu o hoardă de fanarioți puși să vândă tot din țară pentru propria căpătuială, condusă de gruparea autointitulată "de elită", aservită întru totul unor interese străine care i-a ajutat să ajungă la Putere.

Vă mulțumesc.

 
Ioan Sonea - semnal de alarmă privind starea de sănătate a copiilor din școlile românești;
 

Domnul Acsinte Gaspar:

Domnul deputat Nicolae Vasilescu – Grupul parlamentar al Partidul România Mare - lipsește.

Are cuvântul domnul deputat Ioan Sonea, de la independenți.

 
 

Domnul Ioan Sonea:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Stimați colegi,

Trei ministere – cel al Educației Naționale, al Sănătății și cel al Finanțelor – devin groparii națiunii române.

În atentatul la limba și istoria literaturii române, la istoria românilor, prin politizarea și falsificarea azi-mâine și a geografiei, se aduce atingere gravă a ceea ce înseamnă identiatea națională și un atentat la ceea ce înseamnă statul român.

Dar, ca și când aceasta nu ar fi suficient, iată că agresivitatea Puterii actuale se manifestă și asupra ființei biologice a poporului român, în particular eu vorbind despre cea asupra tineretului școlar, viitorul nostru.

Cum altfel poate fi calificată situația din multe școli românești, din care mizeria și frigul, scumpetea cărților și hainelor, hrana săracă alungă copiii?

În aceste condiții, ce să mai spunem despre starea de sănătate a tot mai multor copii agresați de tot mai multe boli care își au originea în sărăcie, neputința familiei de a le asigura cornul de la ora 10,00, de a le da încălțămintea de iarnă, căciula pe cap!

Iată că suntem pe un loc fruntaș în statisticile care relevă atacul bolilor pulmonare asupra copiilor. Și cum să nu fie așa, când de câțiva ani au fost anulate o serie de acțiuni preventive în domeniu, se zice, din lipsă de fonduri?

Cândva, după o testare IDR, încă în maternitate se realizau vaccinări BCG, care puneau bazele imunității față de TBC. Urmau apoi, la intrarea în comunități, respectiv la 3 ani, o dată cu intrarea în grădiniță deci, vaccinuri. Apoi, gradual, la clasa I, a VIII-a, a XII-a se făceau vaccinuri, toate cu caracter profilactic. Se pare că se făceau și la tineretul care intra în armată. Acum, prin grija față de viitorul țării, a rămas doar cel de la ieșirea din maternitate. Ce mai este de spus?

Dar pe cine interesează sănătatea copiilor? Nu este suficient să existe cabinete medicale școlare, dacă acestea nu sunt dotate corespunzător, cu medicamente și aparatura necesare.

Poate cerem prea mult când spunem că personalul din aceste unități de sănătate merită să fie plătit la timp. De câteva luni, acești oameni nu-și primesc drepturile la timp. Ultima depășire de timp, ca să spunem așa, este de peste 3 săptămâni, fiind lăsați să se hrăneasă probabil din rezervele proprii.

Aceeași situație o trăiesc și cabinetele de medicină sportivă din unele județe. La această dată nu se știe cui sunt subordonate cabinetele școlare, unități de o importanță deosebită pentru educația sanitară și pentru asigurarea stării de sănătate în colectivitățile școlare și, cu toate acestea, personalul sanitar din aceste cabinete își face datoria. La această dată se fac consultații, vaccinări, se face educație sanitară.

Când își vor primi acești oameni salariile și de la cine? Chiar îi doriți în stradă?

Continua stare de veselie a miniștrilor sănătății, educației și finanțelor, ministere așa-zise de importanță națională, nu țin de leac, de învățătură și de căldură.

Ce-a mai rămas de demolat în România se împlinește acum. Degeaba legi, degeaba declarații, dacă în câțiva ani copiii de țărani, de muncitori, de intelectuali cu condiții materiale modeste vor rămâne cu 8 clase sau mai puțin, dar cu mai multe boli dobândite în școli sărăcăcioase și neîncălzite.

Vă mulțumesc.

 
Octavian Bot - critici la Ordonanța Guvernului nr.99/1999 privind atestarea agenților economici producători de bunuri materiale destinate comercializării și acordarea permisului de operare.
 

Domnul Acsinte Gaspar:

Are cuvântul domnul deputat Octavian Bot, de la independenți.

 
 

Domnul Octavian Bot:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

Ordonanța Guvernului nr.99/1999 privind atestarea agenților economici producători de bunuri materiale destinate comercializării și acordarea permisului de operare reprezintă o dovadă a ușurinței cu care Guvernul României privește reforma economică.

Practic, această ordonanță este o frână în calea dezvoltării sectorului privat, instituind o taxă în plus, putând fi inclusă în colecția genialelor invenții în materie ale ministrului Decebal Traian Remeș, reprezentantul Partidului Național Liberal, partid care promovează prin ministrul său o politică ostilă investițiilor private.

De remarcat este faptul că, în timp ce la modul declarativ Partidul Național Liberal se dorește a fi susținătorul inițiativei particulare, publicând tot soiul de programe de relansare a economiei, în care se spune printre altele că: "Reluarea creșterii economice nu poate fi obținută atâta timp cât nu este stimulată înclinația spre economisire și investire a operatorilor economici.", liberalii procedează exact pe dos.

Cum "stimulează" Partidul Național Liberal această înclinație este deja un fapt ce nu mai trebuie comentat.

Exemplul dat de Ordonanța Guvernului nr.99, semnată și de Decebal Traian Remeș, este elocvent, fiind o mostră clară de antiliberalism.

Uniunea Forțelor de Dreapta s-a pronunțat împotriva acestei ordonanțe, interpelând Guvernul în acest sens, prin cel care vă vorbește, arătând caracterul abuziv al ordonanței, din moment ce există cadrul legislativ ce permite realizarea obiectivelor urmărite de aceasta, fără a mai fi nevoie de măsuri suplimentare.

Cu toate că Uniunea Forțelor de Dreapta a atras atenția asupra nemulțumirilor unanime ale organizațiilor patronale față de Ordonanța Guvernului nr.99, Guvernul a rămas nepăsător, aducând în răspunsul dat interpelării mele pseudoargumente în favoarea apariției ordonanței.

Constituirea Fondului economic pentru reformă nu poate fi un argument în favoarea apariției ordonanței, atâta timp cât cei care ar urma să beneficieze de pe urma acestui fond – reprezentanții întreprinderilor mici și mijlocii – nu-i recunosc utilitatea.

Uniunea Forțelor de Dreapta consideră justificate obiecțiunile organizațiilor patronale, care ar putea iniția o formă de protest inedită și original㠖 greva patronilor.

Dacă adăugăm la toate acestea situația creată de Legea nr.133 - a înterprinderilor mici și mijlocii – care, iată că, după ce a fost prezentată ca o mare realizare în materie, trebuie modificată printr-o ordonanță, fiind neaplicabilă, avem în față tabloul complet al incompetenței guvernanților.

O asemenea guvernare nu poate fi nici pe departe inclusă în categoria guvernărilor de dreapta.

 
   
 

Domnul Acsinte Gaspar:

Stimați colegi,

S-a încheiat prima parte a activității Camerei Deputaților – cea consacrată intervențiilor și declarațiilor politice ale deputaților.

Rog liderii grupurilor parlamentare să-și invite colegii în sală, rog secretariatul tehnic să pregătească situația înregistrării prezenței, ca să putem trece la partea a doua a activității noastre.

Stimați colegi,

Începem lucrările părții a doua a ședinței de astăzi și vă anunț că, potrivit datelor ce ne-au fost comunicate de secretariatul tehnic, situația prezenței la lucrările Camerei Deputaților astăzi este următoarea: din 343 de deputați, și-au înregistrat prezența 277.

Sunt absenți 66 de deputați. Participă la alte acțiuni parlamentare un număr de 36 de deputați, după cum urmează: 9 dintre deputați sunt membri ai Guvernului, 20 de deputați sunt în misiuni în străinătate, în activități parlamentare, iar 7 deputați sunt la Senat, fiind membri într-o comisie de mediere.

Cvorumul legal, cvorumul constituțional pentru adoptarea legilor, hotărârilor și moțiunilor este de 172, deci cvorumul legal referitor la votul final asupra legilor, hotărârilor și moțiunilor.

Cât privește cvorumul de activitate în cadrul Camerei Deputaților, el se diminuează cu cei 36 de deputați care au misiunile la care m-am referit, deci ne vom desfășura activitatea dacă în sală sunt 136 de deputați.

Stimați colegi,

Secretarii mă informează că nu avem asigurată prezența necesară pentru a începe activitatea.

Atrag atenția liderilor grupurilor parlamentare că la ora 11,30 este programat votul la mai multe legi și, deci, nu le vom putea supune decât în momentul în care în sală vor fi prezenți efectiv cel puțin 172 de deputați, cvorumul fiind cel care precede votul, urmând ca, asupra legilor, votul să se stabilească în raport de caracterul legii.

Fac apel la liderii grupurilor parlamentare să mobilizeze deputații în sală. Nu putem începe activitatea la Camera Deputaților dacă nu avem asigurat cvorumul de lucru.

Stimați colegi,

Dată fiind situația prezenței în sală, m-am consultat cu secretarii de ședință și vom proceda la apelul nominal, pentru ca în felul acesta să reușim să asigurăm cvorumul de activitate pentru astăzi în Camera Deputaților.

Aveți cuvântul, domnule secretar Konya Hamar.

 
 

Domnul Alexandru Konya Hamar:
Achimescu Victor Ștefan prezent
Aferăriței Constantin absent
Afrăsinei Viorica prezentă
Albu Alexandru prezent
Albu Gheorghe prezent
Alecu Aurelian Paul prezent
Ana Gheorghe (Dâmbovița) prezent
Ana Gheorghe (Hunedoara) prezent
Andrei Gheorghe prezent
Andronescu Ecaterina prezentă
Antal István prezent
Antonescu George Crin Laurențiu absent
Antonescu Niculae Napoleon prezent
Argeșanu Valentin prezent
Arghezi Mitzura Domnica prezentă
Ariton Gheorghe prezent
Asztalos Ferenc prezent
Avramescu Constantin Gheorghe prezent
Baban Ștefan prezent
Babiaș Iohan Peter prezent
Babiuc Victor absent
Baciu Mihai prezent
Badea Alexandru Ioan prezent
Bara Radu Liviu prezent
Bárányi Francisc prezent
Barbaresso Emanoil Dan prezent
Barbăroșie Victor absent
Barde Tănase prezent
Bartoș Daniela prezentă
Băbălău Constantin prezent
Bălan Marilena prezentă
Bălăeț Dumitru prezent
Băsescu Traian prezent
Becsek Garda Dezideriu Coloman prezent
Bejinariu Petru prezent
Berceanu Radu Mircea absent
Berci Vasile prezent
Berciu Ion prezent
Biriș Anamaria Mihaela prezentă
Birtalan Ákos prezent
Bivolaru Gabriel prezent
Bivolaru Ioan prezent
Boda Iosif prezent
Böndi Gyöngyike prezentă
Boștinaru Victor prezent
Bot Octavian prezent
Botescu Ion prezent
Bran Vasile absent
Brezniceanu Alexandru prezent
Bud Nicolae prezent
Buga Florea prezent
Bujor Liviu prezent
Burlacu Viorel prezent
Buruiană Aprodu Daniela prezentă
Buzatu Dumitru prezent
Calimente Mihăiță prezent
Cazacu Vasile Mircea prezent
Cazan Gheorghe Romeo Leonard absent
Cândea Vasile prezent
Ceaușescu Gheorghe Dan Nicolae absent
Chichișan Miron prezent
Chiliman Andrei Ioan prezent
Chiriac Mihai prezent
Ciontu Corneliu absent
Ciumara Mircea prezent
Cîrstoiu Ion prezent
Cojocaru Radu Spiridon prezent
Constantinescu Dan prezent
Corâci Ioan Cezar prezent
Corniță Ion prezent
Cosma Liviu Ovidiu prezent
Coșea Dumitru Gheorghe Mircea prezent
Cotrutz Constantin Eremia prezent
Cristea Gheorghe absent
Cristea Marin prezent
Cunescu Sergiu prezent
Dan Marțian prezent
Dan Matei Agathon prezent
Darie Simion prezent
Dărămuș Nicolae Octavian prezent
Dănilă Vasile absent
Decuseară Jean absent
Dejeu Gavril prezent
Diaconescu Ion prezent
Dimitriu Sorin Petre prezent
Dârstaru Dorin prezent
Dobre Traian prezent
Dobrescu Smaranda absentă
Dorian Dorel prezent
Dorin Mihai prezent
Dragoș Iuliu Liviu prezent
Dragu George prezent
Drăgănescu Ovidiu Virgil prezent
Drecin Mihai Dorin prezent
Drumen Constantin prezent
Dugulescu Petru absent
Dumitrașcu Laurențiu prezent
Dumitrean Bazil prezent
Dumitrescu Paul Adrian absent
Dumitriu (Hunea) Carmen prezentă
Duțu Ion prezent
Elek Barna Matei absent
Enache Marian absent
Enescu Ion absent
Fenoghen Sevastian absent
Filipescu Ileana prezentă
Furo Iuliu Ioan prezent
Galic Lia Andreia absentă
Gaspar Acsinte prezent
Gavra Ioan prezent
Gavrilaș Teodor prezent
Gazi Gherasim prezent
Georgescu Florin absent
Gheciu Radu Sever Cristian prezent
Gheorghe Valeriu prezent
Gheorghiof Titu Nicolae prezent
Gheorghiu Adrian prezent
Gheorghiu Mihai absent
Gherasim Ion Andrei prezent
Ghibernea Dan prezent
Ghidău Radu prezent
Ghiga Vasile prezent
Giurescu Ion prezent
Glăvan Ștefan absent
Godja Petru prezent
Grădinaru Nicolae prezent
Grigoraș Neculai prezent
Grigoriu Mihai prezent
Groza Nicolae prezent
Gvozdenovici Slavomir prezent
Hașotti Puiu prezent
Hilote Eugen Gheorghe prezent
Hlinschi Mihai prezent
Honcescu Ion prezent
Hrebenciuc Viorel absent
Iacob Elena prezentă
Ianculescu Marian prezent
Ifrim Dumitru prezent
Igna Ioan prezent
Ignat Ștefan prezent
Iliescu Valentin Adrian prezent
Ionescu Alexandru absent
Ionescu Anton prezent
Ionescu Bogdan prezent
Ionescu Constantin absent
Ionescu-Galbeni Niculae-Vasile-Constantin prezent
Ionescu Gheorghe prezent
Ionescu Marina prezentă
Ionescu Nicolae prezent
Ioniță Mihail Gabriel prezent
Ioniță Nicu prezent
Iorga Leonida Lari prezentă
Iorgulescu Adrian absent
Irimescu Haralambie absent
Ivănescu Paula Maria prezentă
Jurcan Dorel prezent
Jurcă Teodor prezent
Kakasi Alexandru prezent
Kelemen Atila Bela Ladislau prezent
Kerekes Károly prezent
Kónya Hamar Alexandru prezent
Kovacs Carol Emil prezent
Kovács Csaba Tiberiu prezent
Lazia Ion prezent
Lădariu Lazăr prezent
Lăpușan Alexandru prezent
Leonăchescu Nicolae prezent
Lepșa Sorin Victor prezent
Lixăndroiu Viorel prezent
Lupu Vasile prezent
Macarie Sergiu prezent
Manole Odisei absent
Manolescu Oana prezentă
Marin Gheorghe absent
Marineci Ionel prezent
Marinescu Ioan Sorin prezent
Márton Árpád Francisc prezent
Matei Lucian Ion prezent
Matei Vasile prezent
Mátis Eugen prezent
Mazăre Radu Ștefan absent
Mândroviceanu Vasile prezent
Mânea Radu prezent
Mera Alexandru Liviu prezent
Meșca Sever absent
Miclăuș Vasile prezent
Micle Ulpiu Radu Sabin prezent
Mihăilescu Petru Șerban prezent
Mihu Victor Traian prezent
Miloș Aurel prezent
Mitrea Miron Tudor prezent
Mogoș Ion prezent
Moiceanu Constantin prezent
Moldovan Petre prezent
Moldoveanu Eugenia prezent
Morariu Teodor Gheorghe prezent
Moroianu Geaman Adrian Tudor absent
Moucha Romulus Ion prezent
Munteanu Ion prezent
Mureșan Ioan absent
Muscă Monica Octavia prezentă
Nagy Ștefan prezent
Naidin Petre prezent
Nanu Romeo prezent
Năstase Adrian prezent
Neacșu Ilie absent
Neagu Romulus prezent
Neagu Victor prezent
Negoiță Gheorghe Liviu prezent
Negrău Mircea absent
Nica Dan absent
Nică Mihail prezent
Nichita Dan Gabriel prezent
Nicolae Jianu prezent
Nicolaiciuc Vichentie prezent
Nicolescu Mihai prezent
Nicolicea Eugen absent
Niculescu -Duvăz Bogdan Nicolae prezent
Nistor Vasile prezent
Noica Nicolae absent
Oană Gheorghe prezent
Oltean Ioan prezent
Onaca Dorel Constantin absent
Opriș Constantin Remus absent
Osman Fedbi absent
Palade Dan prezent
Pambuccian Varujan prezent
Paneș Iosif prezent
Panteliuc Vasile prezent
Pantiș Sorin absent
Papuc Aurel Constantin prezent
Partal Petre prezent
Pașcu Ioan Mircea absent
Pavel Vasile prezent
Pavelescu Claudiu Costel prezent
Păcurariu Iuliu prezent
Păunescu Costel prezent
Pârgaru Ion prezent
Pâslaru Dumitru prezent
Pecsi Francisc prezent
Pereș Alexandru prezent
Petrescu Ovidiu Cameliu prezent
Petrescu Silviu prezent
Petrescu Virgil prezent
Petreu Liviu prezent
Pintea Ioan prezent
Pițigoi Barbu prezent
Podaru Dumitru Teodor prezent
Pop Iftene prezent
Pop Leon Petru prezent
Pop Viorel prezent
Popa Aron Ioan absent
Popa Daniela prezent
Popa Ioan Mihai prezent
Popa Nicolae prezent
Popa Virgil prezent
Popescu Bejat Ștefan Marian absent
Popescu Dumitru prezent
Popescu Emil Teodor prezent
Popescu Ioan Dan absent
Popescu Irineu absent
Popescu Tăriceanu Călin Constantin Anton absent
Priceputu Laurențiu absent
Protopopescu Cornel prezent
Putin Emil Livius Nicolae prezent
Puwak Hildegard Carola prezentă
Radu Alexandru Dumitru prezent
Radu Elena Cornelia Gabriela prezent
Ráduly Róbert Kálmán prezent
Raica Florica Rădița absent
Raicu Romulus prezent
Rákoczi Ludovic prezent
Rațiu Ion absent
Rădulescu Cristian prezent
Rădulescu-Zoner Constantin Șerban prezent
Rânja Traian Neculaie prezent
Remeș Decebal Traian absent
Rizescu Sergiu George prezent
Roman Ioan prezent
Roșca Ioan prezent
Ruse Corneliu Constantin prezent
Sabău Traian prezent
Sandu Alecu prezent
Sandu Dumitru prezent
Sandu Ion Florentin prezent
Sassu Alexandru prezent
Săndulescu Aureliu Emil prezent
Sârbu Marian prezent
Secară Gheorghe prezent
Serac Florian prezent
Severin Adrian absent
Simedru Dan Coriolan prezent
Simion Florea prezent
Sirețeanu Mihail prezent
Sonea Ioan prezent
Spătaru Liviu absent
Spiridon Didi prezent
Stan Vasile prezent
Stanca Teodor prezent
Stanciu Anghel prezent
Stănescu Alexandru Octavi absent
Stănescu Mihai Sorin prezent
Stoica Valeria Mariana prezent
Stoica Valeriu absent
Sturza Popovici Cornel prezent
Székely Ervin Zoltán prezent
Szilágyi Zsolt prezent
Șaganai Nusfet absent
Șerban George prezent
Ștefănoiu Luca prezent
Șteolea Petru absent
Tabără Valeriu prezent
Tamás Sándor prezent
Tarna Gheorghe prezent
Tăvală Tănase Pavel prezent
Teculescu Constantin prezent
Tokay Gheorghe prezent
Trifu Romeo Marius absent
Tudor Marcu prezent
Tudose Nicolae Florin prezent
Țepelea Gabriel prezent
Țocu Iulian Costel absent
Țurlea Petre prezent
Udrea Florian absent
Vaida Francisc Atila prezent
Varga Attila prezent
Vasilescu Nicolae prezent
Vasilescu Valentin prezent
Vataman Dorin prezent
Văsioiu Horia prezent
Vâlceanu Gheorghe prezent
Vâlcu Mircea prezent
Vetișanu Vasile prezent
Vida Iuliu prezent
Vida Simiti Ioan prezent
Videanu Adriean prezent
Vilău Ioan Adrian prezent
Vintilă Dumitru Mugurel absent
Vitcu Mihai prezent
Vițelar Bogdan prezent
Voicu Mădălin absent
Weber Ernest-Otto prezent
Wittstock Eberhard-Wolfgang prezent

 
 

Domnul Acsinte Gaspar:

Vă mulțumesc, domnule secretar.

 
   

Adresa poștală: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, București luni, 25 mai 2020, 2:13
Telefoane (centrala): (021)3160300, (021)4141111
E-mail: webmaster@cdep.ro