|
Domnul Ioan Igna: Domnule președinte, Doamnelor și domnilor colegi, A fost pentru prima dată în istoria învățământului românesc o acțiune de protest de asemenea dimensiune din partea personalului din învățământ, în scopul curmării situației de mizerie în care au ajuns unitățile școlare și slujitorii lor, prin încălcarea cu bună știință a legilor țării. Ordonanțele de urgență pentru modificarea și completarea Legii nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, referitoare la stabilirea salariului de bază al personalului din învățământ, și pentru abrogarea unor dispoziții din Legea nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariului de bază în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoanele care ocupă funcții de demnitate publică se pare că au pus capăt acestor acțiuni de protest. Subliniez că "se pare" numai, deoarece nemulțumirile unui număr foarte mare de persoane din învățământ, ale sindicatelor, continuă și nu ar fi exclusă posibilitatea reizbucnirii conflictului la proporții și mai mari, pentru faptul că nu s-a înțeles din partea guvernanților necesitatea dialogului, așezarea la masa negocierilor în scopul găsirii de soluții la toate solicitările sindicale privind îmbunătățirea situației din învățământ. Mă refer concret la: modul de recuperare și plătire a orelor pierdute în timpul conflictului, disponibilizările din învățământ, baza materială a învățământului, personalul TESA din învățământ. Nu s-au analizat cu simț de răspundere niciodată cauzele concrete care au dus învățământul românesc la această situație de disperare. Mă voi referi, în continuare, la situația învățământului sibian, situație care consider că este asemănătoare în toate județele țării. Până în 1996-1997, învățământul preuniversitar sibian se situa în prima jumătate, între județele țării, privind rezultatele la concursurile școlare, examenele de bacalaureat, admiterea în învățământul superior, baza materială, integrarea absolvenților în activități social-utile. Această poziție bună a învățământului sibian se datora faptului că la conducerea Inspectoratului Școlar, la conducerea majorității unităților școlare din județ se aflau cadre didactice cu reale calități manageriale, buni specialiști, oameni ce cunoșteau problemele învățământului și găseau soluții concrete de lichidare a unor neajunsuri, buni psihologi, în scopul realizării unei bune colaborări între școală, familie și organele locale, concret primăria. Menționez fără exagerare că mulți dintre acești buni manageri au fost schimbați pe criterii politice. Exemplific: Școala Generală nr. 1 Sibiu, Școala nr.9 Sibiu, Școala nr. 15 Sibiu, Școala nr. 20 Sibiu, Școala Cristianu, Liceul Cisnădie, Liceul "Octavian Goga" Sibiu. Concursurile de ocupare a posturilor respective au fost conduse din umbră de conducerea P.N.Ț.C.D. Sibiu, pentru ca directorii acestor unități școlare, care au fost și sunt buni gospodari, să nu mai reușească la concurs. Destituiri ilegale de directori: exemplu Colegiul "Gheorghe Lazăr" Sibiu. Schimbările la conducerea Inspectoratului Școlar Sibiu au fost catastrofale. Imediat după schimbarea inspectorului general, în 1996-1997, a apărut "scandalul subiectelor la concursul de admitere în liceu". În noaptea premergătoare concursului, au apărut pe stâlpi, pe porțile de intrare ale liceelor, subiectele de concurs. Dovadă a neputinței noii conduceri a Inspectoratului Școlar de a lua măsuri în scopul păstrării securității plicurilor cu subiectele de concurs, lipsă de calități manageriale. Nu a fost nevoie decât de 3 ani pentru realizarea, în perioada 1997-1999, a nemaipomenitei performanțe ca învățământul sibian să ajungă pe ultimele locuri din țară, dovadă rezultatele de la examenul de capacitate, bacalaureat, admitere, în condițiile în care situația la învățătură din celelalte județe nu a progresat, ci, cel mult a stagnat, dacă nu chiar a scăzut. Avem școli în județ, unde elevii, părinții, profesorii se tem de o eventuală prăbușire a tavanului școlii, sau chiar a școlii, chiar și în lipsa unui seism, respectiv cutremur. Sunt școli cu o bază materială sub toată critica! Din 1997 și până în prezent nu s-a mai zugrăvit nici o școală din bugetul primăriilor, și aceasta din lipsă de fonduri. Dar, cu toate aceste necazuri, la sediul Inspectoratului Școlar Sibiu au fost investiții de peste 3 miliarde lei, pentru punerea la punct a unor birouri de invidiat, fiind mai elegante interioarele decît ale unor hoteluri de 5 stele. Actuala conducere a Inspectoratului Școlar și cu inspectorii trebuie să se simtă cât mai bine, pentru a ține în frâu pe bieții dascăli, care nu au ce mânca, sau pe bieții elevi, care nu au condiții decente de a se pregăti. Așa se gândesc guvernanții la viitorul națiunii noastre. Tragic, dar adevărat! Îmi trece adesea prin minte conținutul versurilor lui George Coșbuc: "Când nu vom mai putea răbda, Când foamea ne va răscula, Hristoși să fiți, nu veți scăpa Nici în mormânt". Coșbuc se referea atunci la soarta de mizerie a țăranului român. Conținutul acestor versuri este acum de actualitate pentru tot poporul, deci și pentru personalul din învățământ. Cu unele excepții, pe care nu le nominalizez, că le cunoașteți și dumneavoastră foarte bine. Doamnelor și domnilor colegi, Moțiunea discutată în 28 februarie dorea, din partea noastră, schimbarea în bine a poziției sociale a slujitorilor învățământului românesc, așa cum i-am mai numit și cu alte ocazii "apostoli ai neamului". Nu putem spera la mai bine fără un învățământ bine pus la punct, fără dascăli stimulați și material, fără școli bine dotate, căci prin școală se formează specialiștii de azi și de mâine, prin școală se formează bunii politicieni. Școala stă la baza progresului social, economic și politic. Prin școală asigurăm prezentul și viitorul națiunii noastre. Vă mulțumesc.
|
