Plen
Ședința Camerei Deputaților din 23 mai 2000
Sumarul ședinței
Stenograma completă

Dezbateri parlamentare
Calendarul ședințelor
- Camerei Deputaților:
2020 2019 2018
2017 2016 2015
2014 2013 2012
2011 2010 2009
2008 2007 2006
2005 2004 2003
2002 2001 2000
1999 1998 1997
1996
Interoghează dezbaterile
din legislatura: 2016-prezent
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996
Monitorul Oficial
Partea a II-a:2020 2019 2018
2017 2016 2015
2014 2013 2012
2011 2010 2009
2008 2007 2006
2005 2004 2003
2002

Transmisii video

format Real Media
Ultimele ședințe (fără stenograme încărcate):
03-04-2020
02-04-2020
Arhiva video:2020 2019 2018
2017 2016 2015
2014 2013 2012
2011 2010 2009
2008 2007 2006
2005 2004 2003
Pentru a vizualiza înregistrările video trebuie să instalați programul Real Player
Sunteți în secțiunea: Prima pagină > Proceduri parlamentare > Dezbateri > Calendar 2000 > 23-05-2000 Versiunea pentru printare

Ședința Camerei Deputaților din 23 mai 2000

  1. Intervenții ale domnilor deputați:

 

Ședința a început la ora 8,34.

Lucrările au fost conduse de domnul Vasile Lupu, vicepreședinte al Camerei Deputaților, asistat de domnii Andrei Ioan Chiliman și Acsinte Gaspar, secretari.

 
 

Domnul Vasile Lupu:

Bună dimineața!

Doamnelor și domnilor deputați,

 
Nicolae Leonăchescu - comentarii asupra revistei Arborele lumii și asupra unor agresiuni la adresa istoriei și geografiei noastre;

Începem programul de intervenții de astăzi și dăm cuvântul domnului Leonăchescu Nicolae, Grupul parlamentar al PRM.

Poftiți, domnule deputat.

 

Domnul Nicolae Leonăchescu:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Sunt încântat că mi-ați dat mie cuvântul pentru prima dată la început de dezbateri și sunt încântat că am foarte mulți colegi care îmi vor asculta expunerea. Se justifică și pluralul, stimați colegi, pentru că a apărat și un al doilea coleg în sală, domnul deputat Dumitru Bălăeț de la PRM.

 
 

Domnul Vasile Lupu:

Dumneavoastră știți cum sunt colegii, mai vin, mai pleacă, dar aceasta este formula.

 
 

Domnul Nicolae Leonăchescu:

Onorat auditoriu,

MARSHALL CAVENDISH ROMANIA S.R.L., cu sedii în București pe Calea Crângași nr.44 și pe str. Ion Slavici nr.3, publică ARBORELE LUMII, o "revistă de cultură generală pentru întreaga familie". Este o variantă în limba română a unei publicații engleze condusă de directorul general Peter Barber.

Traducerea în limba română se tipărește în Odorheiul Secuiesc pe strada Victoriei nr. 12 de către S.C.Infopress S.A.

Dăm aceste coordonate concrete pentru ca să înțelegem mecanismele unor acțiuni antiromânești.

Revista ARBORELE LUMII are un capitol special de istorie universală. În fascicola 48 intitulată ASCESIUNEA RUSIEI se prezintă pe prima pagină și o hartă, reprezentând zona noastră geografică în secolele IX-XIII. În această hartă pe teritoriul actual al României este scris "Ungaria", iar pe Prut stă scris "Carpații". În rest, Polonia și Bulgaria sunt menționate corect. Deci, conform acestei hărți de import, în perioada semnalată, în acest spațiu nu existau români, în schimb a existat un stat - Ungaria!

Să ne reamintim că la sfârșitul secolului al IX-lea, în anul 896, maghiarii apar în Câmpia Panonică și se ocupă de jefuirea Europei Occidentale până în anul 955, când la Lechfeld, Otto I îi zdrobește și-i șterge din istorie ca migratori și jefuitori. Urmează o perioadă de sedentarizare și creștinare forțată a resturilor populației nomade amestecate cu băștinași, precum și o expansie lentă spre est care s-a soldat în final, după cinci secole de confruntări, cu o infiltrare în Ardeal. Încercările de cucerire ale noilor spații în afara arcului carpatic au fost rezolvate de români prin bătălii celebre, cum a fost cea de la Posada.

Adevărurile istorice sunt ignorate și ni se livrează la domiciliu minciuni grotești, tipic maghiare, într-o revistă plină de erori după care ar urma să învețe copiii noștri și părinții lor.

Dimensiunile acestei diversiuni ne dezvăluie filiera hungaristă de geneză, cu localizarea în Odorheiul Secuiesc și în București. Minciunile propagandei iredentiste se tipăresc, iată, în țară și otrava ei infestează conștiințele tinerei generații. Ba, mai mult, mutând Carpații pe Prut, se promovează ignoranța simultan cu falsul istoric.

Pentru mine este de neînțeles lipsa de reacție a Ministerului Culturii care permite asemenea agresiuni la adresa istoriei și geografiei noastre.

În mod normal, acreditarea firmei MARSHALL CAVENDISH ROMANIA S.R.L. trebuie retrasă imediat, pentru că nu are un sistem științific de verificare a datelor publicate și tipărește materiale denigratoare la adresa noastră. Dacă are un asemenea sistem de verificare, interzicerea acestei firme la noi este obligatorie pentru că activitatea este antiromânească și marcat agresivă. Otrava iredentismului maghiar nu trebuie să ne infesteze conștiințele. Așa după cum spunea Samuel Fenyes "Istoria maghiară este istoria unei înfiorătoare minciuni" și trebuie să-i opunem adevărul cu toată forța lui.

Stimate domnule președinte, aș pune la dispoziția domniilor voastre un exemplar spre a fi trimis prin mecanismul Camerei Deputaților domnului ministru Caramitru Ion de la Ministerul Culturii.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Vasile Lupu:

Domnule deputat, calea este prin secretariatul general și mai sigur la procedura de interpelări. Nu mă pot angaja la o asemenea operațiune. Vă mulțumesc.

 
Petre Țurlea - evocarea evenimentelor și personalităților istorice legate de idealul unității tuturor românilor;

Are cuvântul domnul deputat Petre Țurlea și se pregătește domnul Dumitru Bălăeț.

 

Domnul Petre Țurlea:

Domnule președinte,

Distinsă doamnă și domnilor colegi,

Am mers întotdeauna pe ideea că nu contează câți suntem, și unul dacă este în sala aceasta, un singur deputat, el reprezintă Parlamentul României în ansamblul său și națiunea română în ansamblul ei.

 
 

Domnul Vasile Lupu:

Bine gândit.

 
 

Domnul Petre Țurlea:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor colegi,

Anul 2000 poate fi proclamat "Anul unirii românilor". Se împlinesc 400 de ani de la Unirea Țărilor Române sub Mihai Viteazul, voievod despre care un recent manual de istorie infam, coordonat de un nimeni al istoriografiei românești, nu are nici un cuvânt de apreciere. Constat că și oficial, lăudată de actuala Putere, Televiziune Română condusă de GDS-iști, cosmopoliți și disprețuitori ai valorilor și trecutului românesc se preface că uită cei 400 de ani. Se împlinesc, de asemenea, 80 de ani de la consfințirea prin Tratatul de la Trianon a Unirii Transilvaniei cu România, act de voință a întregului popor român. Aceeași tăcere și în jurul acestui eveniment.

Tot acum avem comemorarea a 60 de ani de la răpirea Basarabiei – Bucovinei de Nord, Cadrilaterului și Transilvaniei de Nord. În acest caz, nu numai că lipsesc gesturile oficiale de comemorare, dar chiar acum, în disprețul sentimentelor românilor, actuala Putere încheie un tratat cu Republica Moldova, recunoscând astfel ca valabilă cotropirea din 1940. Protestând împotriva acestui tratat samavolnic, iscălit de domnul Petre Roman, istorici români din România, Basarabia, Bucovina, Iugoslavia, la 13 mai, au adoptat o declarație pe care o prezint Camerei Deputaților pentru a rămâne ca document în stenograma acesteia. O să dau distinsei doamne stenografe acest document.

Tot în 2000 comemorăm 60 de ani de la asasinarea unuia dintre făuritorii statului național unitar român – Nicolae Iorga, iar peste câteva zile, la 1 iunie, se împlinesc 55 de ani de la asasinarea, la ordinul lui Stalin, pentru lupta pe care a dus-o în slujba statului național unitar român, a celei mai mari personalități militare a românilor din secolul al XX-lea, mareșalul Ion Antonescu.

Vă invit, domnilor și doamnelor colegi, atâți cât suntem, să facem un gest normal. Voievodul Mihai Viteazul, cărturarul Nicoale Iorga și mareșalul Ion Antonescu au fost asasinați datorită luptei duse de ei pentru idealul tuturor românilor, crearea unui stat unitar propriu. De aceea, cei trei înfrățiți prin moarte și ideal sunt adevărații și marii eroi ai neamului românesc. Se cuvine să facem, doamnelor și domnilor, gestul normal de a păstra în memoria lor un moment de reculegere, moment de reculegere la care vă invit acum. (Se păstrează un moment de reculegere.)

Declarația pentru unitatea tuturor românilor

Astăzi, 13 mai 2000, participanții la Conferința științifică internațională cu tema "1600-1918-1920 Istorie și actualitate" au adoptat documentul intitulat

Declarația pentru unitatea tuturor românilor

Parte a societății civile românești, organizațiile participante, conștiente de situația în care se găsește România la 80 de ani de la consfințirea internațională a statului național unitar român prin tratatele de pace de la Paris din 1919-1920, la 400 de ani de la Unirea Românilor sub sceptrul lui Mihai Viteazul, consideră că a sosit momentul definirii ca prioritate a politicii externe românești, integrarea pe toate planurile – economic, cultural, religios – a tuturor românilor, astfel încât să putem rezolva împreună problemele majore ale existenței noastre ca națiune unitară.

Considerăm că acestei priorități trebuie să i se subordoneze integrarea europeană și euroatlantică a României și că Prutul nu trebuie să devină sub nici un pretext frontiera de răsărit a Uniunii Europene.

După validarea de către actuala putere a tratatului capitulard cu Ucraina, prin care se recunoaște de jure apartenanța la Ucraina a unor teritorii românești, se încearcă acum validarea unui tratat între România și Republica Moldova care, în ignorarea adevărului istoric, consfințește consecințele pactului Molotov-Ribbentrop din 23 august 1939. Acest tratat constituie o nouă și gravă prejudiciere a intereselor naționale ale Românilor.

În consecință, cerem Președintelui României să nu semneze și Parlamentului României să nu ratifice textul de tratat între România și Republica Moldova, parafat la 28 aprilie 2000.

Considerăm că validarea unui asemenea tratat nu poate avea loc fără o largă consultare a societății civile, mergând până la organizarea referndumului național.

Forumul Civic Național Român, Comisia "România" de istorie a celui de-al doilea război mondial, Centrul de studii transilvane, Fundația "Onisifor și Octavian Ghibu", Societatea "Avram Iancu", Asociația istoricilor din Republica Moldova, Revista "Glasul Bucovinei", Radio Chișinău, Comisia de cultură din Consiliul pentru minoritățile naționale, Revista "Lumea Magazin" .

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Vasile Lupu:

Da. Vă mulțumesc.

 
Dumitru Bălăeț - apel în sensul stopării unei crime umanitare prin ridicarea embargoului impus Irakului;

Are cuvântul domnul Bălăeț și se pregătește domnul Pâslaru Dumitru.

 

Domnul Dumitru Bălăeț:

Domnule președinte,

Domnilor deputați,

În primul rând, vreau să vă informez pe această cale că o delegație română umanitară, din care am făcut și eu parte, s-a întors de curând din Irak. Scopul delegației noastre a fost ducerea unor medicamente necesare copiilor irakieni și cunoașterea la fața locului a situației create de embargoul impus Irakului.

Delegația noastră a vizitat spitale, unități de învățământ, sate și orașe. A dus discuții cu medici, profesori, ziariști, oameni de rând și de răspundere din Irak. Constatările sunt deosebit de tragice, în special în domeniul ocrotirii sănătății, și, mai ales, a sănătății copiilor. Lipsesc medicamentele necesare pentru că nu se dă voie să se importe aceste medicamente. Din același motiv lipsesc instrumentele medicale și ambulanțele pentru acordarea primului ajutor. Datorită malnutriției a crescut de peste 3 ori mortalitatea, în special, cea infantilă. Statisticile ne arată peste 1.300.000 de copii morți din cauza embargoului.

Programul "Petrol contra hrană și medicamente", instituit cu 3 ani în urmă sub egida ONU pentru Irak, se arată greoi, rău orientat și insuficient. Greoi, datorită așa zisei "comisii 6.6.1" care avizează cu 15 membri cu drept de veto orice contract de importuri pentru Irak. Se fac obiecții la așa zisele obiecte cu dublă folosință, civilă și militară, cum ar fi: ambulanțele, aparatele de radiografiat, ecografele și tomografele, instrumentele medicale cu tehnică electronică. Sub această incidență intră însă în mod absurd și creioanele, hârtia, băncile pentru elevi și studenți și multe alte obiecte de strictă necesitate pentru sănătate și învățământ. Programul "Petrol contra hrană" este și insuficient și rău orientat. Din cele 21 de miliarde de dolari obținuți de Irak în ultimii 3 ani din vânzarea petrolului său în cadrul acestui program, numai 7 miliarde s-au întors în beneficiul populației Irakului, 7 miliarde fiind reținuți ca datorii de război, un război care nu are o pace încheiată care să-i confere dreptul restituirilor. Șapte miliarde sunt blocați în Banca Franceză din New York, datorită dificultăților create artificial de "comisia 6.6.1".

Ceea ce s-a întors în beneficiul populației Irakului reprezintă, la cei 22 de milioane de oameni, doar 84 de dolari anual pe cap de locuitor, cam cât o masă bună la un restaurant din București, cum a observat cu ironie un irakian, cunoscător al realităților românești.

Iată de ce programul "Petrol contra hrană și medicamente" reprezintă tot o formă mascată a embargoului care lovește viața social-economică a Irakului în toate domeniile: aprovizionarea cu alimente, medicamente, energie electrică, piese de schimb, dotări tehnice etc.

Embargoul impus Irakului este nu numai antiumanitar în rezultatele sale practice, ci și contrar legilor internaționale ale conviețuirii între popoare. Irakul este un stat suveran, membru al Organizației Națiunilor Unite, el are drepturi egale cu celelalte state și popoare; drepturile omului trebuie respectate și aici prin dreptul la comerț liber pe piața mondială. Embargoul încalcă în mod flagrant tocmai acest drept la comerț liber și, prin repercusiuni, dintre cele mai grave, încalcă drepturile omului, despre care se vorbește atâta pe toate meridianele lumii și în special în Occident, de unde vin asupra Irakului molimele embargoului.

Iată de ce, domnule președinte și domnilor deputați ai Parlamentului României, în numele dreptului internațional și al drepturilor omului, cerem ridicarea embargoului impus Irakului, cerem revenirea la legile de aur ale comerțului liber și cu această țară.

Dumnezeu să lumineze, în sfârșit, mințile celor ce au impus embargoul pentru Irak și să-i mântuiască de această crimă umanitară. Iar noi să ne facem datoria de conștiință și să cerem imperios încetarea embargoului.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Vasile Lupu:

Da. Vă mulțumesc.

 
Dumitru Pâslaru - exprimarea obligativității unor clarificări necesare din partea Președinției în cazul Costea;

Domnul deputat Pâslaru și se pregătește domnul Mândroviceanu.

 

Domnul Dumitru Pâslaru:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Dacă am trăi într-un climat politic normal, acum, la sfârșit de mandat, guvernanții perioadei 1996-2000 ar trebui să înfățișeze electoratului bilanțul realizărilor și neîmplinirilor pe baza cărora să solicite eventual un nou vot de încredere și speranță. Pentru că situația este însă de-a dreptul catastrofală, țara fiind în pragul colapsului și dezintegrării, iar pentru revenirea măcar la nivelul anului 1996 ar fi necesari cel puțin 10 ani de creștere economică, confruntării cu electoratul îi este preferată tehnica bine cunoscută a denigrării și diversiunii.

Dar, dramele existenței zilnice, sărăcia și disperarea sunt atât de apăsătoare încât astfel de rețete de înșelat populația nu produc efecte. "Firul roșu", "Cazul Costea", deocamdată, și altele care se pregătesc ilustrează sugestiv strategia minciunii și lașității prin care se încearcă sustragerea de la răspundere și implicarea liderilor Opoziției, liderilor PDSR în diverse scenarii regizate la Cotroceni și puse în operă cu sprijinul unor susținători din afară.

În momentul în care după o îndelungată așteptare a confirmărilor din partea autorităților române, Comisia franceză de investigații s-a pus în mișcare spre București pentru a clarifica afacerile murdare ale ambasadorului itinerant al președintelui Constantinescu, domnul Costea, cercurile de la Cotroceni s-au gândit să paseze repede totul pe adversarii lor politici, cei mai importanți și cei mai puternici. Întrucât lista celor audiați a fost sugerată tot din cercurile Puterii, era de neconceput ca printre acestea să se afle chiar și președintele Constantinescu.

Cu toate acestea, primul om al statului ar putea clarifica multe aspecte. În primul rând, ar trebui întrebat de ce la 5 mai 1999 l-a numit pe Costea ambasador itinerant, când tocmai se afla în cercetare de doi ani, acesta fiind acuzat de autoritățile franceze de spălare de bani, bancrută frauduloasă și abuz de bunurile societății. Nu cunoștea situația sau ridicându-l la această demnitate a dorit doar să-l protejeze? Și, dacă da, în schimbul cărui serviciu? Judecătorul de instrucție de la Paris nu s-a sinchisit însă de titlul Excelenței sale și, la sfârșitul anului trecut, chiar l-a arestat puțin, interogat zile întregi și pus sub interdicția de a părăsi teritoriul Franței. Nici de data aceasta, președintele României nu a retras abilitarea de reprezentare diplomatică a lui Costea. Ce fel de ambasador itinerant mai poate fi o persoană care nu poate părăsi țara? Emil Constantinescu îl menține pe Costea ambasador, deoarece se teme de dezvăluirile acestuia în cazul în care el va cădea în dizgrație? Iată cum implicațiile campaniei murdare instrumentate de actuala putere se răsfrânge negativ asupra imaginii României în lume.

Așteptăm și cerem din partea președintelui României o poziție clară și explicită în această afacere. Așteptăm și cerem decăderea lui Costea din funcția de reprezentant al președinției și sperăm că Emil Constantinescu va avea forța și libertatea necesară să taie răul de la rădăcină.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Vasile Lupu:

Da. Vă mulțumesc.

 
Vasile Mândroviceanu - intervenție - răspuns la o întrebare: A rupt-o România definitiv cu comunismul?;

Domnul Mândroviceanu și se pregătește domnul Mihai Vitcu.

 

Domnul Vasile Mândroviceanu:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Revolta populară din decembrie 1989 care a dus la căderea regimului Ceaușescu a avut, spre dezamăgirea multor profitori ai evenimentelor de atunci sau a nostalgicilor "epocii de aur", un net caracter anticomunist. Cu toate acestea, acum, la peste un deceniu de la acele evenimente, se caută încă răspunsul la o întrebare foarte importantă și mereu actuală: A rupt-o România definitiv cu comunismul?

Trebuie să recunoaștem că deși pare ușoară întrebarea se dovedește a fi deosebit de dificilă. Iar răspunsul nu este deloc tranșant și aceasta datorită faptului că deși există un anumit gen de democrație, multipartitism, alegeri libere, presă necenzurată, dar dependentă de anumite grupuri de interese economice și financiare, justiție în principiu neaservită politic, drepturile omului nemaiputând fi încălcate în mod brutal, totuși nu avem încă o economie de piață în adevăratul înțeles al cuvântului, adică o economie capitalistă.

Statul deține încă importante sectoare din industrie, finanțe, agricultură și servicii de unde rezultă slabele performanțe ale economiei, larga răspândire a corupției și birocrației și, mai ales, povara extraordinară care apasă bugetul și care compromite din start orice inițiativă în materie de protecție socială. Enormele datorii ale mamuților industriali, jaful bancar săvârșit de fosta putere politică au întârziat ruptura de comunism, mai ales pe tărâm economic.

Dar nu numai latura economică este importantă pentru ruperea de comunism, ci și revoluția morală, schimbarea profundă a mentalităților, schimbarea balanței în domeniul spiritual de la semiconștiința sclavagismului comunist la conștiința vie, eliberată a omului cu inițiativă, a omului de factură liberală. Adevărul este că pe fondul unui simulacru de societate de consum, România păstrează încă nealterate convingeri stranii în rolul paternalist al statului, în egalitarismul stupid și reminiscent al luptei de clasă, în lipsa de conștiință civică, în felul penibil în care se muncește, în lipsa de respect pentru proprietate și dezinteresul pentru binele colectiv, toate acestea având un singur numitor comun și anume duhoarea cadavrului comunist de care nu ne-am despărțit și pe care încă îl mai ducem în spate.

În România, probleme precum procesul comunismului, legea lustrației, statutul proprietății private, vinovățiile uriașe față de soarta țării par lipsite de pragmatism, apetituri vindicative, chestii de talibani, jertfirea prezentului în numele trecutului etc. în timp ce trecutul apropiat, cel comunist, foarte ușor cosmetizat, dar în esență același, stă gata să revină, deoarece comunismul este departe de a fi murit definitiv.

Vă mulțumesc pentru atenție.

 
 

Domnul Vasile Lupu:

Da. Vă mulțumesc.

 
Mihai Vitcu - comentarii la un posibil portret al sfârșitului de veac cu ocazia aniversării Colegiului național din Fălticeni;

Domnul deputat Mihai Vitcu. Domnul Neacșu Ilie este? Nu este. Se pregătește domnul Sârbu. Este.

 

Domnul Mihai Vitcu:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Zilele acestea a avut loc la Fălticeni un eveniment cu rezonanță națională, și anume sărbătorirea a 130 de ani de existență a Colegiului național "Nicu Gane". Acesta liceu face parte din galeria națională a școlilor de elită. Fiecare an din viața unei astfel de instituții este important prin fiecare promoție pe care o primește pentru a-i desăvârși educația, este important prin fiecare promoție pe care o încredințează societății, este important prin realizări, prin confruntări, prin evenimente de tot felul cărora le dă naștere.

Este liceul în care au învățat Mihail Sadoveanu, Eugen Lovinescu, Ion Dragoslav, Anton Holban, Ion Irimescu, Constantin Ciopraga, Horia Lovinescu, Mihai Băcescu, Grigore Vasiliu Birlic, Nicolae Labiș, ca să nu amintesc doar câteva din personalitățile ce au lăsat un nume în spiritualitatea românească. "Sfârșit de veac la Nicu Gane" - își intitula o pagină de revistă o tânără din clasa IX-a a acestui liceu. Frânturi dintr-un discurs posibil îi macină gândurile: "Tineretul nostru e prost crescut și nu are nici un respect față de bătrâni, copiii nu mai ascultă de părinți, sfârșitul lumii nu poate fi departe..." La asemenea etichetări, tânăra elevă exprima poziția unei generații nonconformiste. "Ne îngrijorează și ne neliniștește acea categorie subintelectuală cu gesticulație nervoasă, voce afectat pilduitoare și suflu încrâncenat, cu mentalitate de Dinu Păturică și cultură de seriale sud-americane. În spatele titlurilor, rangurilor și patalamalelor își ascund de multe ori incultura, parvenitismul, intoleranța, kitchul", își încheia niște gânduri eleva amintită.

Oare care a fost motivul inspirației pentru realizarea unui asemenea portret al sfârșitului de veac pentru un copil de doar 15 ani? Răspunsul l-am găsit eu pornind de la modul cum Puterea vremii tratează școala în general, tineretul în mod special. Ce pot înțelege acești tineri de la universitari ajunși peste noapte președinți, prim miniștri sau miniștri și care uită că cineva le-a pus creionul în mână, că cineva i-a ajutat să silabisească câteva cuvinte.

Ce pot înțelege acești tineri de la un ministru al învățământului – tipul clasic al oportunistului de azi care, în loc să se ocupe de problemele grave ale învățământului românesc, este preocupat în a justifica politica "înțeleaptă" a național-țărănismului contemporan.

Cum e posibil ca la un eveniment de dimensiunile aniversare ale unui liceu celebru să nu fie prezent măcar un anonim inspector instalat pe bază de algoritm politic? Un simplu mesaj din partea ministrului sau a prefecturii, a inspectoratului școlar ar mai fi dat speranță acestor tineri care privesc cu îngrijorare viitorul. N-a fost să fie, pentru că, întâmplător, directorul școlii candidează la Primăria Fălticeni din partea PDSR. Sărbătoarea Liceului "Nicu Gane" a fost socotită o sărbătoare pedeseristă cu iz electoral, deși această manifestare în mod tradițional se desfășoară în fiecare an în luna mai sub genericul "Zilele liceului". Oricum, sărbătoarea a fost onorată de prezența unor mari personalități, foști elevi sau profesori, printre ei aflându-se academicianul Ion Irimescu, academicianul Constantin Ciopraga, profesorul universitar Emil Pergeriu, George Scripcaru, Vasile Aferăstroaie etc.

Boicotarea unui asemenea eveniment din partea actualei puteri demonstrează încă o dată, dacă mai era nevoie, mizeria umană a unei conduceri ce își trăiește ultimele zile de existență. Politizarea unor asemenea evenimente, politizarea școlii, în general, aduce traume ireparabile pentru niște tineri care prin glasul acelui copil de 15 ani constată cu amărăciune: "Nu noi am inventat ura, minciuna, înjurătura și crima". Prin atitudinea unui ministru incompetent, prin susținerea politică a unor inspectori generali ce nu au nimic cu școala și idealurile ei, prin acțiunea unor prefecți preocupați doar de scaunul puterii, școala românească va trăi într-un anonimat regretabil departe de ceea ce a însemnat tradiție în învățământul românesc. "Sfârșit de veac la Nicu Gane", sfârșit de mandat pentru o putere incapabilă a se exprima constructiv. Este concluzia tuturor participanților veniți cu entuziasm la sărbătoarea unui liceu și care au plecat cu gustul amar al unor ingerințe politice ce numai actuala Putere este capabilă să le exprime.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Vasile Lupu:

Da. Vă mulțumesc.

 
Marian Sârbu - consemnarea câtorva eșecuri de proporții înregistrate de actuala guvernare în politica pieței muncii;

Domnul Sârbu Marian. Urmează domnul Popa Nicolae. Nu este. Domnul Lazăr Lădariu.

 

Domnul Marian Sârbu:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Stimați colegi,

Firește că mulți dintre noi, mai toată lumea se întreabă ce se ascunde în spatele scandalurilor din ultima vreme sau mai bine zis ce încearcă să ascundă aceste scandaluri, să camufleze și vreau să vă spun câteva păreri legate de aceste scandaluri. Ele încearcă mai întâi a se ascunde esența politicii CDR-PD-UDMR, care a fost una de dreapta caracterizată prin guvernarea doar în interesul unui grup restrâns al societății. Firește că în aceste condiții, s-a ajuns la o puternică polarizare socială, orientările principale ale guvernanților fiind centrate pe acapararea prin orice mijloace a pârghiilor economice de către o clientelă politică neinteresată de problemele oamenilor de rând. Un exemplu extrem de relevant în acest sens, în cifre comparabile, pornind de la puterea de cumpărare, a veniturilor în gospodării: de la 4 milioane de săraci cât exitau în România în 1996 s-a ajuns astăzi la aproape 8 milioane. Nici nu se putea altfel, din moment ce în acești 4 ani produsul intern brut a scăzut permanent, iar procentul din acest produs alocat protecției sociale a fost de mai puțin de 10%, în timp ce în țările Uniunii Europene această cotă se situează între 20 și chiar 30%.

În al doilea rând, se dorește camuflarea eșecului de proporții înregistrat de CDR-PD-UDMR în politica pieței muncii. Politica plăților compensatorii acordate în scopul renunțării benevole la locurile de muncă de către cei disponibilizați a încurajat șomajul de calcul. În acest proces, pe piața muncii a apărut în ultimii 4 ani un fenomen devastator pentru o societate aflată în plină restructurare în care nevoia unui plus de motivație spre muncă este absolut obligatorie. Este vorba de starea de șomer văzută ca obiectiv individual de către cei care doreau să intre în posesia plăților compensatorii. Nu atât cele aproape 10 mii de miliarde de lei, sumă oricum destul de importantă irosită pentru această măsură, reprezintă cea mai mare pierdere, ci mai ales pierderile colaterale pe care le-au antrenat: încurajarea inactivității și discriminarea generată de criteriile adesea extrem de subiective în baza cărora au fost acordate plățile compensatorii.

În orice caz, rata șomajului a ajuns de la 6% în decembrie 1996 la circa 12% în 2000, principalele cauze fiind slaba performanță economică, pe de o parte, și preponderența măsurilor pasive în raport cu măsurile active pe piața muncii.

În al treilea rând, se intenționează mascarea eșecului în politica veniturilor salariale. Nici această politică nu a fost bazată pe o concepție clară care să stimuleze interesul pentru muncă. A fost o concepție care nu a încurajat activitatea în economia formală, ci dimpotrivă, a generat o creștere impresionantă a muncii la negru. Astfel, în sectorul privat, utilizarea unui prag extrem de scăzut al salariului minim pe economie a determinat persoanele asistate să rămână inactive și să cumuleze sumele primite ca ajutor de la stat cu câștigul realizat ocazional.

Sistemul de salarizare în sectorul bugetar este distorsionat, incapabil să negocieze cu partenerii sociali o ierarhie administrativă obiectivă, bazată pe rolul și calitatea serviciilor prestate. Guvernele C.D.R.-P.D.-U.D.M.R. au realizat un ghiveci legislativ în care diferitele elemente ale sistemului de salarizare se regăsesc în statutele unor categorii de personal și se amestecă cu Legea-cadru nr.154/1998.

De asemenea, stabilirea unor niveluri de salarizare foarte scăzute pentru tineri în primii ani de activitate, coroborată cu diferite restricții impuse la intrarea în anumite profesii, avocatură, notariat, sănătate, a generat efecte negative asupra gradului de ocupare și, mai ales, asupra formării în țară a specialiștilor necesari. În orice caz, în ultimii patru ani, puterea de cumpărare a veniturilor salariale s-a diminuat cu circa 20% în raport cu decembrie 1996.

În al patrulea rând, se dorește mascarea haosului legislativ și administrativ din domeniul asigurărilor sociale. Astfel, deși anunțată cu surle și trâmbițe încă de la sfârșitul anului trecut, recorelarea pensiilor s-a dovedit un eșec lamentabil. Mai mult decât atât, la câteva zile după publicarea Legii 19/2000, Guvernul a modificat-o prin ordonanță de urgență, stabilind un prag maxim al punctului de pensie, egal cu 45% din salariul mediu brut comunicat de Comisia Națională de Statistică. Astfel, printr-o măsură abuzivă, se plafonează valoarea de înlocuire a pensiei acordate prin sistemul public cu scopul evident de a facilita finanțarea mai accesivă pentru apariția fondurilor universale de pensii administrate privat, pentru care coaliția C.D.R.-P.D.-U.D.M.R. manifestă un interes extrem de vizibil. Mai nou, această coaliție și-a propus chiar și impozitarea anumitor categorii de pensii. În orice caz, ceea ce se poate spune cu siguranță este faptul că în patru ani de guvernare, C.D.R.-P.D.-U.D.M.R., pensia reală a scăzut cu circa 30% față de decembrie 1996.

Acestea sunt câteva realități pe care actualii guvernanți încearcă să le mascheze prin diferite perdele de fum pe care le servesc populației. Ceea ce nu înțeleg actualii guvernanți este faptul că nu poți ascunde populației adevărurile pe care aceasta le trăiește zi de zi și că va vota în funcție de felul în care trăiește și nu în funcție de ceea ce citește.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Vasile Lupu:

Așa să fie.

 
Lazăr Lădariu - considerații pe marginea tratatului cu Republica Moldova;

Domnul deputat Lazăr Lădariu.

Domnul Neacșu Ilie este în sală? Nu. Domnul Buzatu Dumitru urmează.

Da. Vă rog.

 

Domnul Lazăr Lădariu:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

Tot mai multe sunt vocile din stânga și din dreapta Prutului care consideră tratatul cu Republica Moldova o trădare. Părerea unanimă dominantă este aceea că nu de un parteneriat privilegiat aveau nevoie acum cele două țări, ci de unul de frățietate. Chiar avea nevoie oare România de acest tratat româno-român? Nu cumva el se încheie între România și Rusia? Multe sunt argumentele invocate de oamenii lucizi, cu o dreaptă cumpănire a lucrurilor. Mai ales că exista deja precedentul tratat cu Ucraina, după care sudul Basarabiei este declarat un adevărat război împotriva limbii române ca dușmanul nr.1 al statalității.

Deși se spune că din greșeli se învață, guvernanții de la București și Chișinău n-au învățat încă nimic. Au acceptat până și acea bazaconie pentru parafare sub forma sintagmei "limbă comună". Iată că după o "limbă moldovenească" mai avem și una comună, dar nu una recunoscută, românească.

Ignorarea nepermisă a unor adevăruri istorice a ridicat alte semne de întrebare. Pactul Ribbentrop-Molotov, cu consecințele din 28 iunie 1940, parcă nici nu ar exista. Din păcate, și în această situație, rolurile în piesa care urmează să se joace le distribuie Moscova. În urma acestui tratat, Rusia va fi din nou câștigătoare și va dicta. Armata a XIV-a se află tot în Transnistria, deci pe teritoriul Basarabiei, cu o influență politică și militară accentuată. N-ar fi apoi cazul limpezirilor în privința credincioșilor Mitropoliei Basarabiei a situației deputatului Ilie Ilașcu întemnițat la Krinoaia? În timp ce Rusia încurajează strategic o entitate moldovenească distinctă față de cea românească, noi nu am luptat nici măcar pentru acceptarea identității culturale. Consecința: deși încă n-a fost semnat tratatul, comuniștii de la Chișinău cer deja excluderea limbii române din învățământ.

Așa cum este acest tratat nu e un pact pentru unire, ci pentru dezbinarea în continuare a românilor. El va crea un dezechilibru care va accentua distanța între România și Republica Moldova. Atâta timp cât nu conține nici-o referire la Pactul Ribbentrop-Molotov, situația din Basarabia fiind tocmai o consecință a acestui pact, înseamnă a te situa pe poziția Tiraspolului, a Moscovei și a forțelor proimperiale.

Din păcate, calculele de acasă ale românilor, ca și în cazul Tratatului cu Ucraina nu s-au potrivit cu cele din viață. Totul se află sub chingile Uniunii Europene, iar comuniștii de la Chișinău se află pe aceeași baricadă cu guvernanții de la București.

Din acceptarea și promovarea moldovenismului de acest fel, conducerea politică a României nu mai este românească. În rest, Bucureștiul doarme.

Somn ușor, guvernanți!

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Vasile Lupu:

Da. Bună dimineața, opoziție!

 
Dumitru Buzatu - sesizarea unor disfuncționalități în derularea campaniei electorale;

Ia să vedem, după domnul Lădariu, urmează domnul Buzatu. Domnul Baciu Mihai nu este prezent. Domnul Baban Ștefan? Este.

 

Domnul Dumitru Buzatu:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Aș fi vrut să dau și eu bună dimineața colegilor noștri de la putere, dar mă tem că cei care sunt prezenți din opoziție vor spune că vorbesc singur dacă voi face acest lucru și, din acest motiv, am să mă adresez direct dumneavoastră, sperând că veți face toate eforturile pentru a transmite cele ce voi spune eu Guvernului pe care îl sprijiniți și colegilor din coaliția majoritară parlamentară.

Cred că rezultatele negative consemnate de-a lungul celor patru ani de guvernare, numeroasele acuze aduse guvernanților pentru felul în care a fost făcut procesul de privatizare, jaful pe față al unor resurse materiale și financiare ale țării din această perioadă, au tulburat cumplit mintea celor care la sfârșitul acestui mandat trebuie să organizeze alegeri în așa fel încât, vinerea trecută, am fost nevoit, datorită disfuncționalităților care s-au întâlnit în acest proces, să dau telefon președintelui Biroului Electoral Central pentru a-l întreba dacă se mai țin alegeri pe data de 4 iunie. Numai pentru desemnarea președinților secțiilor de votare am înregistrat și am comunicat Biroului electoral județean un număr de 11 încălcări ale Legii electorale și nu e vorba de încălcări minore, ci de încălcări care afectează grav procesul electoral, care pot conduce la modificarea sau care au fost făcute cu scopul vădit de a conduce la modificarea rezultatului alegerilor. În primul rând, nu s-a ținut cont de dispozițiile legale în ceea ce privește desemnarea președinților și locțiitorilor secțiilor de votare; au fost întocmite în secret liste de către prefect cu oameni de încredere, dintre care mulți membri ai P.N.Ț.C.D.-ului, pentru a conduce aceste secții de votare.

Din neferire pentru noi, datorită zelului excesiv de care au dat dovadă prefecții P.N.Ț.C.D. au trecut în aceste liste și președinți care aveau și calitatea de candidați, erau înscriși în listele electorale ale unor partide. Mai mult decât atât, cu de la sine putere, după epuizarea numărului de juriști care puteau să îndeplinească funcția de președinte ai secțiilor de votare sau locțiitori ai acestora, prefecții coaliției majoritare, ca să nu mai spun și de data aceasta, ai P.N.Ț.C.D.-ului, au igonorat dispoziția legală care spune că se completează cu persoane dintr-o listă înaintată de primar și au făcut această listă, cum e cazul Vasluiului, de exemplu, lucrând cu o secretară și cu un apropiat al P.N.Ț.C.D.-ului pentru a da un sentiment de siguranță cât mai mare acestui partid în alegerile care urmează. Din acest motiv, s-a perturbat grav procesul acesta de înaintare a adreselor pentru reprezentanții partidelor în birourile secțiilor de votare. Mai mult decât atât, nu s-a reușit să se respecte termenele legale în ceea ce privește completarea birourilor acestor secții.

Eu sper, domnule președinte, că numai cele două-trei cazuri de ilegalități flagrante comise în cadrul acestui proces electoral să fie aduse la cunoștința Guvernului, poate că atunci când se va întoarce domnul Mugur Isărescu din importantele sale turnee în străinătate, după care, de fiecare dată, ridică din umeri și spune că el a crezut că e vorba despre altceva acolo, sper ca măcar atunci să ia măsurile de rigoare pentru ca procesul electoral să se desfășoare într-un mod cât mai corect sau dacă vreți într-un mod cât mai aproape de prevederile legale, bazat pe o apropiere foarte mare de dispozițiile Legii electorale.

Vă mulțumesc foarte mult.

 
 

Domnul Vasile Lupu:

Da. Vă mulțumesc, domnule deputat.

Aveți dreptate. Obiceiuri consacrate la români. Eu, pe timpul dumneavoastră, am pățit mai rău: m-au așteptat cu echipe de bătăuși, cu agitatorii secției și așa mai departe. Dar trec toate, consolidăm democrația.

Iar candidații, să știți că au dreptul să fie pe listele electorale. Aici, ați dat -o pe lângă lege. Nu pot fi omiși.

Poftiți, domnule Baban.

 
 

Domnul Dumitru Buzatu (din sală):

Președinții secțiilor de votare pot fi.

 
 

Domnul Vasile Lupu:

Da. Vorbesc de candidați.

 
Ștefan Baban - declarație intitulată Încrederea este cel mai prețios capital.

Vă rog, domnule Baban.

 

Domnul Ștefan Baban:

Domnule președinte,

Domnilor colegi,

Declarația mea politică de astăzi se intitulează "Încrederea este cel mai prețios capital". N-am discutat înainte cu colegul de la P.D.S.R., dar așa se intitulează: "Încrederea este cel mai prețios capital".

Încrederea populației în sistemul financiar este din nou pusă la încercare. În două săptămâni, crizele de la F.N.I. și B.I.R. au scos încă o dată oamenii în stradă. Ei încearcă să-și scoată banii peste noapte de la aceste instituții de frică să nu-i piardă. Unii au lăsat banii prin credință, alții pentru liniștea lor. Acum tremură pentru ei. Dacă-i vor recupera, dacă se va întâmpla acest lucru, oare vor mai avea încredere în sistemul nostru financiar? Crizele din ultimele săptămâni nu sunt numai ale celor două instituții. Sunt ale întregului sistem bancar și ale întregii piețe ale fondurilor mutuale. De unde știm că nu se va întâmpla la fel, mâine, la alte instituții. Este întrebarea pe care și-o pun oamenii. Cine stă alături de ei la cozile de la sediile de B.I.R. sau F.N.I. vor auzi că acum fiecare bancă sau fond mutual este pus sub semnul întrebării. În acest moment încrederea oamenilor în sistem este serios zdruncinată. Au și motive să-și pună aceste întrebări. În cine să mai aibă încredere astfel încât să poată dormi liniștiți și să nu-și mai facă probleme că a doua zi vor rămâne fără bani.

Ultimii zece ani au fost pentru marea masă a populației extrem de costisitori. Au pierdut destul de mult. Inflația galopantă din 1991-1993, Caritasul, prin fond mutual de investiții SAFI, CREDIT-BANK, DACIA FELIX etc. au reprezentat experiențe dure și nefaste pentru micii depunători. A urmat o perioadă de liniște până în primăvara lui 1997, vara lui 1998, după care s-a manifestat o creștere importantă a cursului de schimb valutar coroborată cu decăderea unor bănci precum BANCOREX, BANKCOOP, BANCA ALBINA etc. fapt care prin pierderea economiilor, a timpului și prin nervi, i-a făcut pe cetățenii României să nu uite aceste evenimente. Acum a venit rândul B.I.R.- ului și al F.N.I.-ului, iar oamenii o iau iarăși de la capăt stând la cozi, înjurând, făcându-și curaj că vor lua banii înapoi, că totul va dura doar câteva zile.

După zece ani de eșecuri, prinși de teamă și de chinuri, nu mai poți să ceri oamenilor să aibă încredere. Pentru ce-au făcut unii care s-au îmbogățit plătesc cei mai mulți, nevinovați. Au avut prea multe exemple negative în fața lor. Au crezut că cineva va avea grijă de ei. Fie că s-a numit Guvern, Președinție, B.N.R., C.N.V.M. Aceste instituții sunt vinovate în fața întregii națiuni. Acum patru ani, fondurile mutuale au intrat în criză odată cu prăbușirea sa. În acest moment, F.N.I., cel mai mare fond de piață, are probleme. Ironia face ca în momentul în care a căzut SAFI să se ridice Fondul Național de Investiții. După patru ani, F.N.I. este în criză iar Viorel Cataramă se ridică din nou, cu un nou fond, PHEONIX, a cărui reclamă umple ziarele. Încrederea oamenilor este pusă din nou la încercare. Să mai aibă încredere în bănci, în fonduri și în alte instituții, sau să considere că dolarul american este investiția care n-a dezamăgit niciodată? Acest lucru se va vedea în perioada următoare.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Vasile Lupu:

Da. Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Vetișanu Vasile. Nu e. Baciu Mihai. Nu e. Popa Nicolae. Nu e. Neacșu Ilie. Nu este.

Atunci, stimați colegi, suspendăm ședința și reluăm lucrările la ora 10,00, pentru că moțiunea a fost programată pentru ora 10,00.

 
   

Adresa poștală: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, București luni, 6 aprilie 2020, 13:02
Telefoane (centrala): (021)3160300, (021)4141111
E-mail: webmaster@cdep.ro