Plen
Sittings of the Chamber of Deputies of September 18, 2000
Abstract of the sittings
Full-text of the sittings

Parliamentary debates
Calendar
- Chamber of Deputies:
2022 2021 2020
2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003 2002
2001 2000 1999
1998 1997 1996
Query debates
for legislature: 2020-present
2016-2020
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996

Meetings broadcast

format Real Media
Last meetings
09-06-2021 (joint)
11-05-2021
Video archive:2022 2021 2020
2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003
You are here: Home page > Parliamentary Business > Debates > Calendar 2000 > 18-09-2000 Printable version

Sittings of the Chamber of Deputies of September 18, 2000

7. Dezbateri asupra proiectului de Lege pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr.94/1999 privind participarea României la procedurile în fața Curții Europene a Drepturilor Omului și a Comitetului Miniștrilor ale Consiliului Europei și regresul statului în urma hotărârilor și convențiilor de rezolvare pe cale amiabilă.

Domnul Bogdan Nicolae Niculescu-Duvăz:

................................................

Trecem în ordinea de zi de astăzi pentru a discuta proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanței Guvernului nr.94 din 99 privind participarea României la procedurile în fața Curții Europene a Drepturilor Omului și a Comitetului Miniștrilor ale Consiliului Europei și regresul statului în urma hotărârilor și a convențiilor de rezolvare pe cale amiabilă. Înțeleg că la art.5, comisia trebuia... Vă rog, Comisia pentru drepturile omului să poftească în banca comisiei. Inițiatorul, vă rog în banca inițiatorului. Și în același timp, sunt informat că trebuia să aibă un raport suplimentar, să fie adoptat de comisie – îl întreb pe domnul președinte Dan Marțian, dacă acest raport suplimentar există privind pct.5. Vă rog să poftiți pentru a explica Camerei.

Domnul Marțian Dan:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

Așa cum știți, în prima săptămână a lucrărilor din această sesiune a fost discutat proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanței 94 și, în urma acelor dezbateri, au fost aprobate toate articolele acestui proiect de lege și s-a pronunțat Camera asupra unor sugestii de amendare pe care le-a făcut comisia noastră și a luat decizii în legătură cu ele. În acest context s-a decis ca în ceea ce privește art.5, în special alin.1 al art.5, textul respectiv să fie retrimis la comisie în vederea analizării în funcție de unele discuții care au avut loc atunci.

În urma acestei retrimiteri, Comisia pentru drepturile omului, culte și problemele minorităților naționale a analizat în cursul ședinței de miercuri acest articol și s-a convenit asupra unui text pentru alin.1 al acestui articol, dar pentru că discuțiile s-au prelungit mai mult și ne-a lipsit un vot pentru a putea exprima un vot regulamentar, am fost nevoiți atunci să amânăm acest punct, să nu-l putem finaliza și în cursul zilei de astăzi, comisia s-a întrunit în condiții regulamentare și cu unanimitate de voturi a adoptat textul care a rezultat în urma discuțiilor purtate în ședința de miercuri. Acesta este motivul pentru care nu s-a putut difuza mai degrabă, mai repede acest raport suplimentar. Eu îl am, l-am difuzat la membrii prezidiului care conduc desfășurarea lucrărilor și bănuiesc că, într-un timp foarte scurt, poate fi difuzat tuturor participanților la lucrările de astăzi. Așa că, vă rog, domnule președinte, să ne spuneți cum procedăm; trecem la discutarea acestui punct acuma sau mai dăm puțin răgaz să fie văzut texul respectiv de către toți colegii.

Domnul Bogdan Nicolae Niculescu-Duvăz:

Vă mulțumesc, domnule președinte. Problema este că, în momentul acesta, se distribuie în sală acest amendament la care s-a convenit în comisie, privind art.5. Eu cred că cei interesați au avut și au timpul să ia cunoștință de această modificare, de acest amendament aprobat de comisie și în aceste condiții am putea depăși pentru a finaliza eventual această lege.

Deci, în legătură cu art.5, alin.1, textul care este prezentat de către comisie ca amendament, asupra căruia s-a convenit, ne va confirma președintele de comisie este următorul:

Alin.1 urmează să sune în felul următor: "Desemnarea candidaților în numele României, pentru funcția de judecător al Curții se face de către Guvern la propunerea Consiliului Superior al Magistraturii în urma audierii persoanelor propuse de membrii acestuia din rândul juriștilor cu mare prestanță morală și civică și cu reputație profesională recunoscută, cu avizul conform Comisiei juridice, de disciplină și imunități, al Comisiei pentru drepturile omului, culte și problemele minorităților naționale a Camerei Deputaților și a Comisiei juridice, de numiri, disciplină și validări a Comisiei pentru drepturile omului ale Senatului, reunite în ședință comună. Convocarea Consiliului Superior al Magistraturii se face de către ministrul justiției care va și prezida lucrările acestuia fără a participa însă la vot".

Dacă în legătură cu acest amendament sunt observații. Dacă nu, comisia... Sunt observații? Vă rog. Domnul deputat Dejeu. Vă rog domnule deputat.

Domnul Gavril Dejeu:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Modul de redactare al acestui amendament, cu tot respectul pentru Comisia pentru minorități și culte, mi se pare inoportun, mai puțin fericit. Există un principiu în politică și administrație, și anume organul care răspunde pentru o decizie să aibă și posibilitatea de a lua acea decizie în deplină cunoștință de cauză și în mod independent.

În cazul nostru, potrivit textului, și nimeni nu contestă acest lucru, responsabilitatea numirii judecătorului revine Guvernului. Prin urmare, indiferent ce se va întâmpla dincolo de Guvern, răspunderea pentru calitatea prestației acestui judecător în fața Curții Europene va fi atribuită Guvernului României. Pentru aceasta însă, Guvernul are nevoie de o marjă de independență pentru desemnarea acestui judecător, iar, prin amendamentul ce se propune, legăm mâinile Guvernului. Legăm mâinile Guvernului de celelelate instituții ale statului de celelalte puteri.

În primul rând, legăm mâinile Guvernului de propunerea Consiliului Superior al Magistraturii. Cu alte cuvinte, Guvernul nu va putea desemna vreun judecător pe care ar putea să-l aprecieze el decât din rândul celor pe care-i va propune Consiliul Superior al Magistraturii. Este o condiție.

A doua condiție: se cere avizul conform al Comisiilor juridice ale celor două Camere, ca și al Comisiilor pentru drepturile omului ale celor două Camere.

Aceasta înseamnă că Guvernul este ținut, pe de o parte, de puterea judecătorească și, pe de altă parte, de puterea legislativă, fără de care, dacă este vorba de un aviz conform, nu va putea lua o decizie independentă.

Acest mod de lucru, de a face dependentă decizia unui organ – în cazul nostru a Guvernului, indiferent care este acel guvern -, de hotărârea și poziția altor foruri care nu sunt implicate în răspunderea problemei, pentru că nici Consiliul Superior al Magistraturii nu răspunde, potrivit textului, de calitatea omului ce urmează să fie numit, nici comisiile Parlamentului nu au această răspundere. Răspunderea este numai a Guvernului.

Știu că s-a promovat ideea aceasta ca în anumite acte decizionale, la diverse nivele, să existe și avize, de pildă, să zicem, din partea Comisiilor juridice sau a altor comisii, la numirile de miniștri și așa mai departe, care sunt reglementate de alte acte normative.

Dar, în cazul nostru, a condiționa numirea unui judecător la Curtea Europeană, care mi se pare un act destul de simplu și încărcat de răspundere pe numele celui care face numirea, a condiționa aceste numiri de astfel de aprobări, de astfel de condiții ca fine de neprimire, pentru că fără avizul, repet, al Consiliului Superior al Magistraturii, Guvernul nu poate numi; fără avizul conform al comisiilor, Guvernul nu poate numi.

Iată pentru care motive și, pentru ca problema să fie funcțională și simplificată, eu vă propun eliminarea celei mai mari părți din text și menținerea din textul inițial al comisiei doar a următoarei fraze: "Desemnarea candidaților în numele României pentru funcția de judecător al Curții se face de către Guvern". Și restul să se elimine.

Este evident, stimați colegi, că Guvernul, având interesul și responsabilitatea să numească un jurist bun, va face ceea ce se propune în continuare aici. Adică, va alege cu siguranță un jurist de mare valoare și va avea grijă ca, prin organele sale de specialitate, să verifice competența și prestanța unui astfel de jurist. Dar nu va fi legat de mâini pentru a numi pe cineva pe care nu-l dorește și pe care nu-l agreează și pentru a se crea pentru o simplă numire de judecător la Curtea Supremă o adevărată avalanșă de proceduri. Pentru că dacă, de pildă, Guvernul va spune: nu sunt de acord cu propunerea Consiliului Superior al Magistraturii, va urma o altă propunere. Aici se spune cum anume Consiliul Superior al Magistraturii selectează candidatul. Dacă nu va avea avizul conform al comisiilor, celor 4 comisii parlamentare, nu va putea face numirea, și ne putem trezi în situația în care Guvernul, luni de zile, să nu poată numi un judecător la Curtea Europeană a Drepturilor Omului.

Soluția simplă și clară mi se pare aceea de a lăsa Guvernului, în limitele responsabilității lui, competențele de numire a acestui judecător.

Domnul Bogdan Nicolae Niculescu-Duvăz:

Comisia, vă rog, opinii în legătură cu amendamentul propus de domnul deputat Dejeu.

Domnule președinte Dan Marțian, dacă aveți opinii în legătură cu amendamentul propus?

Domnul Marțian Dan:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

Dumneavoastră ați avut difuzat și raportul inițial al comisiei în legătură cu acest proiect de lege, și acolo avem textul care figurează în Ordonanța nr.94/1999.

De la inițiator, acest text sună astfel: "Desemnarea candidaților în numele României pentru funcția de judecător al Curții se face de către Guvern, la propunerea ministrului justiției, cu avizul consultativ al Comisiei juridice, de disciplină și imunități a Camerei Deputaților și al Comisiei juridice, de numiri, disciplină și validări a Senatului".

Noi am făcut atunci niște propuneri de amendare și s-au trimis la comisii.

Aici sunt câteva lucruri în privința cărora vreau să dau câteva explicații, ținând seama și de intervenția domnului deputat Gavril Dejeu și de opiniile pe care domnia sa le-a exprimat.

Sigur, când am văzut acest text în Ordonanța de urgență nr. 94, ne-am pus următoarea problemă: este pentru prima dată când propunerea de candidat se face de către ministrul justiției, se cere avizul unor comisii ale Parlamentului și, după aceea, Guvernul decide.

Prima problemă care se pune, domnule Dejeu, este următoarea: de ce este nevoie de un punct de vedere al unor structuri ale Parlamentului?

Este nevoie de acest lucru în virtutea faptului că, la ora actuală, la Consiliul Europei, și la Comitetul Miniștrilor, și în ceea ce privește activitatea Adunării Parlamentare a Consiliului Europei, nu s-a codificat o procedură care să fie comună pentru toți membrii Consiliului Europei. Dar, atunci când s-a pus problema numirii unui judecător din partea României pentru Curtea Europeană a Drepturilor Omului, atunci știți foarte bine, sau unii dintre dumneavoastră, pentru că problema n-a fost discutată în plenul Camerei și cu atât mai mult în plenul celor două Camere, acele propuneri au fost lăsate la o parte și s-a cerut punctul de vedere al Parlamentului, opinia Parlamentului României. Și s-a găsit atunci o anumită formulă de exprimare a acelei opinii.

Deci, prima chestiune care se pune este legată de faptul că există un precedent. Există o cerere din partea Consiliului Europei ca Parlamentul României să-și exprime opinia în această desemnare. Acesta este un aspect.

Al doilea, care decurge din primul, este legat de următorul lucru. Este firesc ca numirea, desemnarea s-o facă Guvernul, iar o structură a Parlamentului să apară într-o poziție subalternă, de a da un aviz pentru o numire pe care o face Guvernul? Este acesta un raport firesc între puterea legislativă și puterea executivă, care plasează într-o relație de subalternitate puterea legislativă, sau, mai exact, niște structuri ale acestei puteri, și anume comisiile, care sunt menționate fie în textul ordonanței elaborate de către Guvern, fie în propunerile pe care le conține raportul comisiilor?

Și atunci, având în vedere toate aceste lucruri, noi am socotit – și cu aceasta ajung la a treia problem㠖 că, în ceea ce privește candidaturile pentru funcția de judecător – și reamintesc, pentru colegii care nu au aceste informații că, potrivit practicilor existente la Consiliul Europei, se cer trei candidaturi din partea fiecărei țări. Aceste trei candidaturi sunt discutate în Comitetul Miniștrilor al Consiliului Europei și, după aceea, sunt aduse în plenul Adunării Parlamentare a Consiliului Europei, care decide.

Și iată, deci, că am ajuns la o a treia problemă, care a fost ridicată în special de reprezentanții inițiatorului, și anume că a cere ca aceste propuneri să fie făcute de către Consiliul Superior al Magistraturii ar reprezenta un fel de depășire a competențelor pe care le are Consiliul Superior al Magistraturii. Pentru că la art.133 alin.1 din Constituție se spune ce atribuții are Consiliul Superior al Magistraturii, și anume, aceea de a face propuneri de numire a judecătorilor și procurorilor care, prin această numire, devin inamovibili. Și, întrucât nu se scrie în acel alineat despre faptul că există și alte lucruri care ar putea fi discutate de către Consiliul Superior al Magistraturii, inițiatorul a socotit că firesc este ca desemnarea acestor candidați să fie făcută de către ministrul justiției, și se pronunța această judecată, această judecată de valoare, de principiu că nu ar fi constituțional ca Consiliul Superior al Magistraturii să discute aceste candidaturi, să le facă și chiar să le discute. Să nu facă aceste candidaturi, pentru că nu este prevăzut în acel alin.1 din art.133 din Constituție și, în al doilea rând, să nu le discute, pentru că alin.1 al art.133 se referă doar la magistrați, respectiv judecători și procurori și n-ar mai putea, de exemplu, discuta candidaturile care ar veni din lumea învățământului universitar juridic românesc, sau din lumea avocaturii.

Noi am socotit, după o analiză foarte atentă în cadrul comisiei, că este firesc ca Consiliul Superior al Magistraturii să aibă dreptul de a face propuneri și de a discuta aceste candidaturi, pentru că este un organism care are o anumită structură și reprezentativitate a lui, iar oamenii care-l compun nu sunt străini de învățământul superior juridic românesc, nu sunt necunoscători în ceea ce privește lumea avocaților și așa mai departe.

De aceea, socotim că în locul unei desemnări de facutură administrativă a candidaturilor, de către ministrul justiției, este mult mai fireasc și într-un spirit democratic și de analiză responsabilă și obiectivă și echidistantă politic și din alte puncte de vedere, ca aceste candidaturi să fie propuse de către Consiliul Superior al Magistraturii, discutate și înaintate, după aceea, să ajungă la comisiile parlamentare care sunt menționate – cele două comisii juridice, de disciplină și imunități, pentru drepturile omului, culte și problemele minorităților naționale de la Cameră, și comisiile corespondente de la Senat.

Noi socotim că din acest punct de vedere există o posibilitate de dezbatere deschisă, de evaluare a fiecărei candidaturi, a meritelor și reputației pe care le au fiecare candidat și, în funcție de aceasta, să se facă recomandări Guvernului în legătură cu numirea celor trei candidaturi. Comisiile nu vor merge pe o singură soluție: am audiat atâția, din aceștia recomandăm doar pe cutare. Iar Guvernul va putea să se pronunțe. Nu-l împiedică nimeni ca, în ceea ce privește ordinea de preferință, să-și exprime opinia și preferințele sale.

Eu cred că această cale este o cale mai bună, mai firească, mai apărată de pasiunile luptei politice și care poate duce la candidaturi care să facă cinste României. Și acolo nu este vorba de a face cinste unei anumite părți a spectrului politic, ci trebuie să facă cinste României.

În legătură cu candidaturile, când a fost numit domnul Bârsan, că dânsul este profesor la Universitatea din București, la Facultatea de Drept și dânsul îndeplinește până acum funcția de judecător din partea României la Curtea Europeană a Drepturilor Omului, mandat care probabil se încheie undeva pe la începutul anului 2001, dar cu acel prilej au reieșit unele lucruri care nu sunt de dorit, inclusiv faptul că unul dintre candidați care, un anumit segment din activitatea profesională a desfășurat-o bunăoară ca procuror, nici n-a trecut în curriculum vitae acest lucru, și acest lucru a suscitat anumite discuții.

Mie mi se pare că propunerile pe care le facem sunt propuneri democratice, sunt propuneri de discuții în legătură cu aceste candidaturi, sunt propuneri care pot să cearnă și să discearnă și să opteze pentru valori și n-are decât, după ce Guvernul s-a pronunțat asupra celor trei candidaturi, să le înainteze la Comitetul Miniștrilor al Consiliului Europei, după aceea să ajungă în plenul Adunării Parlamentare a Consiliului Europei și să se facă o desemnare care are în spate o muncă de reflecție și de cântărire pe plan național și, după aceea, dacă totuși lucrurile ar părea nefirești, reprezentanții delegației României la Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei, ar mai putea și domniile lor să intervină. Dar cred că calea și procedura pe care o propunem este una mai firească, cu șanse de analiză obiectivă și nepărtinitoare, mai profundă și, în cele din urmă, să facă cinste candidatura celui care va fi agreat să reprezinte România ca judecător în respectiva Curte Europeană a Drepturilor Omului.

Domnul Bogdan Nicolae Niculescu-Duvăz:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Dacă există și alte opinii?

Vă rog, domnule Pop.

Domnul președinte Pop.

Vă rog, domnule deputat.

Domnul Leon Petru Pop:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

De data aceasta, Camera Deputaților este pusă într-o postură inedită, și anume aceea de a adăuga, de a modifica Constituția României, pentru că, prin textul art.152 și art.153 sunt stabilite cu claritate și indubitabil atribuțiile Consiliului Superior al Magistraturii care propune Președintelui României numirea în funcție a judecătorilor și a procurorilor, cu excepția celor stagiari, în condițiile legii. În acest caz, lucrările sunt prezidate, fără drept de apel, de ministrul justiției.

Deci, noi nu putem, acum, să venim și să spunem că acest organism constituțional – Consiliul Superior al Magistraturii – are și alte atribuții, pentru că nu facem altceva decât să adăugăm, decât să modificăm Constituția, lucru pe care-l consider inadmisibil și anticonstituțional.

Pentru acest motiv, cred că trebuie modificat textul propus, în așa fel încât să se încadreze în limite constituționale.

Vă mulțumesc.

Domnul Bogdan Nicolae Niculescu-Duvăz:

Vă mulțumesc și eu.

Înțeleg că există o sumă de opinii care sunt încă foarte diferite și văd că în același timp, în banca inițiatorului nu există inițiatorul. Greșesc?

Deci, dacă inițiatorul este aici ca să intervină, să poftească în banca inițiatorilor.

Dacă nu, având în vedere că sunt argumente ...

Domnul Gavril Dejeu (din bancă):

Domnule președinte, o precizare, vă rog.

Domnul Bogdan Nicolae Niculescu-Duvăz:

Vă rog, domnule deputat Dejeu.

Domnul Gavril Dejeu:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Trebuie să recunosc sincer că n-am avut cunoștință despre faptul că Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei a dat îndrumări, sau a decis, chiar, ca numirea acestor judecători la Curtea Europeană să se facă de Parlament.

Dar dacă, cumva, așa stau lucrurile, și această îndrumare, sau recomandare, dacă vreți, s-o primim, chiar dacă nu este obligatorie, este o recomandare din partea dumnealor, atunci să schimbăm puțin termenii textului și să spunem așa: "Desemnarea candidaților în numele României pentru funcția de judecător al Curții se face de către Parlament", și nu "de către Guvern". Și atunci, suntem în cadrul firesc al unor raporturi afirmate aici de domnul președinte Marțian, iar Parlamentul are procedurile lui specifice de numire a acestor reprezentanți.

Domnul Bogdan Nicolae Niculescu-Duvăz:

Vă mulțumesc, domnule deputat.

Domnule președinte Dan Marțian, vreți să interveniți. Vă rog.

Domnul Marțian Dan:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

În primul rând, îmi cer scuze pentru că, atunci când am vorbit despre Consiliul Superior al Magistraturii am făcut trimitere la art.33, este o eroare a mea, mi-o asum. Este art.153 și rog și în stenogramă să se rectifice acest lucru.

Acum, în legătură cu problema ridicată de domnul Pop, este următorul comentariu pe care aș vrea să-l fac, pentru că a constituit obiect de dezbatere și în cadrul comisiei noastre. Și acolo s-a spus că această formulă pe care o propunem adaugă la Constituție.

Eu ridic, în legătură cu aceasta, două aspecte.

Unu. Cred că este o deosebire între ceea ce face Consiliul Superior al Magistraturii când propune acordarea inamovibilității, asupra căreia competența revine, tot potrivit Constituției, Președintelui țării. Și faptul că Consiliul Superior al Magistraturii face niște propuneri de candidat, formulează niște candidaturi, nimic mai mult, nici mai mult, nici mai puțin. Nu cred că ar fi aici vorba de o încălcare a Constituției, pentru că avem și principiul cine poate mai mult, poate și mai puțin. Iar a formula niște propuneri de candidaturi, nu mi se pare un lucru absolut inadmisibil și care ar aduce, mă rog, atingere literei și spiritului Constituției.

În al doilea rând, în intervenția mea, puțin mai înainte, am insistat foarte mult asupra ideii pe care probabil n-am reușit să o degaj cu suficientă limpezime, că acest Consiliul Superior al Magistraturii poate fi, dacă-l privim ca un organism viu, nu ca un organism de eliberare a unor avize, sau, mă rog, de manieră administrativă, birocratică și îngustă, poate să fie un cadru în care să poată fi discutate atent, cu argumente, cu fapte, candidaturile și să se ia o decizie care să ducă la cea mai bună reprezentare a României în această Curte Europeană a Drepturilor Omului.

Deci, din acest punct de vedere, noi considerăm că nu este vorba de un adaos și de o fraudare a textului Constituției, ci este vorba de o procedură în jurul căreia există o comunicare mai largă de idei, de argumente și considerente în legătură cu aceste candidaturi.

Sigur că ar putea fi invocate și alte chestiuni, dar acum revin la propunerea pe care colegul nostru, domnul deputat Dejeu, a formulat-o. Sigur că s-ar putea merge și pe linia pe care dumneavoastră o propuneți, în sensul de a surmonta acea subalternitate pe care o conține textul ordonanței cu privire la avizele date de către comisiile parlamentare.

Dar, aici mai intervine un lucru pe care cred că nu-l putem scăpa din vedere foarte ușor. În legătură cu procedura de numire a candidaților pentru funcția de judecător din partea unui stat la Consiliul Europei, această procedură are două segmente: are segmentul național, care trebuie parcurs, și despre asta am discutat și textul spune, și are segmentul internațional, în cadrul unei organizații multilaterale, la care sunt membre statele care fac parte din Consiliul Europei. Și, în cele din urmă, desemnarea este făcută în conformitate cu dispozițiile Convenției Europene a Drepturilor Omului, de către o adunare consultativă. Așa este botezată în textul Convenției care a fost semnată la 4 noiembrie 1950, ceea ce noi cunoaștem astăzi sub numele de Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei.

Și există, deci, acolo, inclusiv prin posibilitatea de participare a delegației României, ca un for reprezentând expresia voințelor exprimate în procesele electorale din diferite țări de către alegători, capacitatea să se poată interveni.

Cântărind toate aceste aspecte, noi am ajuns la propunerea pe care v-am supus-o examinării. După părerea mea, s-ar putea, - sigur, mai sunt colegi, probabil, care vor să intervină- , s-ar putea lua o decizie încă în această ședință. Vom vedea care va fi și punctul de vedere, opinia Senatului, și se poate definitiva acest lucru.

După câte vedeți, în ceea ce privește numirea judecătorului ad-hoc, care presupune o celeritate cu totul deosebită, am lăsat competențele care revin ministrului justiției, pentru că el le semnează potrivit alin.2 din cuprinsul art.5, numirea judecătorului ad-hoc, la propunerea Centrului guvernamental care răspunde de aceste probleme în cadrul ministerului.

Și cu asta, ultima problemă, foarte pe scurt.

Spuneam mai înainte că nu există o practică unitară. În țări precum: Franța, Italia, Polonia, altele, răspunderea pentru legătura cu Consiliul Europei și mai ales cu Comitetul Miniștrilor, cu Curtea Europeană a Drepturilor Omului, este realizată de către ministerele de externe. În alte țări - Germania și alte câteva -, acest lucru se face de către Ministerul Justiției.

Potrivit ordonanței și a ceea ce ni s-a propus prin această ordonanță și prin acest proiect de lege, s-a conferit această răspundere de a ține legăturile respective, de a pregăti, că trebuie o întreagă procedură de pregătire a unor răspunsuri, de luare a unor măsuri, de investigare a unor situații deduse judecății Curții Europene a Drepturilor Omului, această răspundere, spun, a fost dată în seama Ministerului Justiției.

Domnul Nicolae Bogdan Niculescu-Duvăz:

Da. Vă mulțumesc, domnule deputat.

Domnule președinte Popescu, vă rog.

Domnul Emil Teodor Popescu:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Doamnelor și domnilor colegi,

Eu nu am participat la primele minute din această discuție, dar am foarte adânc preocupat de această chestiune când am discutat-o în alte faze. Eu vă rog respectuos să observați că soluția de fond este fundamental greșită, pentru două rațiuni foarte importante. Prima:

Domnul Nicolae Bogdan Niculescu-Duvăz:

Numai o clipă, domnule președinte Popescu. Vă referiți la care dintre soluții...

Domnul Emil Teodor Popescu:

Da. La prima din alin.1: "Desemnarea candidaților se face de către Guvern, la propunerea..."

Domnul Nicolae Bogdan Niculescu-Duvăz:

Păi nu, la propunerea cui? Continuați, ca să știm ce vorbiți.

Domnul Emil Teodor Popescu:

Vorbesc de soluția din text...

Domnul Nicolae Bogdan Niculescu-Duvăz:

Din textul legii. Între timp a fost amendat de o soluție propusă de comisie, de aceea vă întreb. Vreau să știm ce text discutăm.

Domnul Emil Teodor Popescu:

Stiu, dar eu vă spun punctul meu de vedere.

Domnul Nicolae Bogdan Niculescu-Duvăz:

În raport cu evoluția legii. Vă mulțumesc.

Domnul Emil Teodor Popescu:

Sigur. Noi am criticat această soluție și chiar și soluțiile care au fost aici discutate, sunt și ele discutabile și cred că noi trebuie să construim următorul raționament.

Există o independență, o separațiune a puterilor în stat, despre care toată lumea vorbește. Acest principiu nu este niciodată însă înțeles în adâncul său și de multe ori oamenii nici nu-l repetă mot á mot, așa cum este el. Potrivit acestui principiu, este vorba de "separațiunea puterilor în stat și controlul fiecăreia de către celelalte, prin intermediul Constituției". Prin urmare, pivotul în jurul căruia gravitează separațiunea puterilor este Constituția, toate puterile sunt egale. Prin urmare, de aceea în Constituția noastră numirea judecătorilor interni nu se face decât de către președintele țării. Și acum urmează partea a doua a raționamentului. Dacă președintele țării este cel care numește judecătorii, ați văzut că primește jurământul, prestează în fața lui jurământul, tot acest ritual prevăzut de Constituție este unanim acceptat când este vorba de judecătorii interni. Păi, atunci, cu atât mai mult când e vorba de președinte și de judecător, el trebuie să fie candidatul desemnat, trebuie să fie numit de către președintele țării. Nu același lucru este necesar să se întâmple când e vorba de alin.2, când e vorba de către judecătorul ad-hoc.

Prin urmare, dacă am accepta ca o numire de judecător, oricare ar fi ea, să fie efectuată de către Guvern, am greși la nivel conceptual, precum și prin raport cu spiritul și litera Constituției noastre.

De aceea, eu vă rog respectuos ca soluție, singura în care cred, este aceasta: "Desemnarea candidaților, în numele României, pentru funcția de judecător al Curții se face de către președinte la propunerea..." și acum urmează să vedem la propunerea cui. Ministrul de justiție poate să facă propuneri, nu am nimic împotrivă, avizul consultativ al Comisiei juridice... am împotrivă, în ce privește soluția aceasta minoră, că e vorba de comisiile reunite, și nu trebuie neapărat să avem două avize, ci trebuie să avem o singură ședință a celor două comisii, deci cu avizul comun al comisiilor reunite ale celor două Camere ale Parlamentului, așa, și numai atât.

În ceea ce privește pct.2, sunt de acord ca desemnarea să se facă de către președintele țării, cu propunerea ministrului Justiției, și cu propunerea agentului guvernamental, adică în așa fel încât să nu evităm, să nu cădem în acest păcat, și anume să creem o ingerință în principiul separațiunii puterilor în stat.

Insist asupra faptului că numirea unui judecător, astăzi, la Curtea internațională de la Haga, este un lucru foarte important, este o manifestare de drept public care depășește interesele dreptului intern ale țării și deci trebuie să fie făcută de către cel ce înfățișează țara. Or, președintele înfățișează țara în raporturile cu statele internaționale. De aceea, eu cred că aceasta este soluția corectă și v-aș ruga să fiți de acord cu ea. Dacă altcineva are altă părere, nu am nimic împotrivă, dar să aducă argumente.

Vă mulțumesc.

Domnul Nicolae Bogdan Niculescu-Duvăz:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Comisia dacă vrea să se pronunțe. Vă rog să nu angajați discuții separate.

Domnilor președinți, ne aflăm într-o Cameră a Parlamentului, în care vă rog să vă exprimați către Cameră, dacă doriți, aveți toată libertatea de a o face. Vă rog, comisia, dacă în legătură cu această ultimă propunere are opinie.

Vă rog, domnule președinte.

Domnul Marțian Dan:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

Rog ca în legătură cu propunerea pe care a făcut-o colegul nostru domnul Emil Popescu, să aveți în considerare două lucruri. Aici nu e vorba de numire de către președintele României a judecătorilor la Curtea Europeană....

Domnul Emil Teodor Popescu:

E vorba de desemnarea lui, domnule profesor...

Domnul Marțian Dan:

Asta e desemnare de candidați, iar numirea o face Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei. Rog să se rețină asta chiar și de către domnul Popescu, chiar dacă nu aprobă, ca un argument în cadrul acestei dezbateri. Este deci un lucru în privința căruia trebuie să avem răbdare, să cântărim toate implicantele.

A doua problemă. Există în Convenția Europeană a Drepturilor Omului o seamă de răspunderi care sunt date oarecum în numele statului respectiv, a Guvernului respectiv. Există această instituție a agentului guvernamental care reprezintă România, etc. Din acest punct de vedere, înțelegând grija pe care o manifestă domnul Emil Popescu, aș avea rezerve în legătură cu angajarea președintelui României să facă numirea a 3 candidați și după aceea alt for să decidă. Minimalizăm, după părerea mea, funcția președintelui și înțelegem raporturile între puterile în stat de o anumită manieră. Până la urmă cel numește este Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei, după ce problema a fost discutată în prealabil în comitetul miniștrilor.

Domnul Nicolae Bogdan Niculescu-Duvăz:

Da. Eu vă mulțumesc, v-aș ruga să nu intrați în polemici de substanță, de altfel. Strict din punct de vedere al procedurii, vă rog să-mi permiteți, domnule președinte.

Aici cred că procedural acest amendament prezentat de comisie a fost un amendament care nu a fost foarte cumpănit, pentru că pot să vă spun, fără să-mi exprim o opinie, ar trebui să cobor la tribună pentru asta, dar procedural, un aviz, conform unei acțiuni a Guvernului, nu poate fi dat de o comisie parlamentară. Parlamentul în totalitatea sa controlează Guvernul și nu comisiile. Comisiile pot da avize consultative, așa cum dau, spre exemplu, la numirea ambasadorilor sau cu alte ocazii. Cred că acest amendament, așa cum este propus, care naște foarte multe discuții, și în lipsa inițiatorului ar trebui returnat totuși comisiei pentru a fi analizat și pentru a se face toate consultările necesare, inclusiv procedurilor și recomandărilor Consiliului Europei. Bineînțeles că dau cuvântul domnului președinte Popescu.

Domnul Emil Teodor Popescu:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

V-am ascultat cu atențiune și respect întru totul opinia dumneavoastră și merg mai departe și spun, eu nu-mi aduc aminte dacă am fost prezent la discuții, dar am formulat o sumedenie de ipoteze, și anume că soluția, chiar dacă e dată de comisie, este și ea criticabilă, pentru că avem voie să fim mai pricepuți miercuri decât marți. Dar eu spun următorul lucru: că nu e o diferență de substanță între ce spun eu și ce spune domnul profesor Marțian, dar vă rog să rețineți sintagma, "în numele României". "Desemnarea candidaților în numele României" se face la funcția de, deci se face de către... Prin urmare, nu este vorba de un proces, un simplu ritual, așa o recomandare oarecare. Consiliul Europei, de care vorbește domnul profesor Marțian și care, într-adevăr, în ultimul moment îl binecuvântează și-l numește în sens formal, ține seama în mod decisiv de punctul de vedere al statului care îl propune, care îl desemnează, el este desemnat în numele unei țări. Prin urmare, funcția aceasta, această magistratură este mult mai importantă decât o magistratură oarecare din interiorul țării. Dacă președintele Curții Supreme este desemnat de președintele țării, cu atât mai mult acest "cantindat" trebuie să fie desemnat tot de către președintele țării.

Prin urmare, eu nu am nimic împotrivă, sunt de acord, dar e o chestie de formalitate, ne agățăm de exprimări. Eu am spus că el în unge, el este cel care își dă, cum se zice, exprimă, are o manifestare de voință foarte importantă, iar pentru ca Adunarea Parlamentară să respingă propunerea unui șef de stat, sau a acestui șef de stat, ar trebui să existe niște temeiuri foarte serioase.

Prin urmare, momentul decisiv al alegerii se produce aici, în organele interne ale țării, sub imperiul Constituției noastre, nu acolo, unde el este într-adevăr numit, dar o numire formală. Eu știu cum e acolo, domnul profesor știe cum e acolo. Candidatul propus, dacă nu înfățișează nici un viciu, automat este admis. Deci acolo avem de-a face cu o procedură formală, aici avem de-a face cu o procedură de substanță, care decide opțiunea între 2 sau 3 sau 4 candidați.

Prin urmare, aceasta este soluția în care eu cred, chiar dacă noi, comisia, am putut să dăm o altă soluție. De altfel, domnul profesor Marțian a acceptat, a și spus că în dreptul european soluțiile sunt variabile de la stat la stat. Așa fiind la noi, Constituția noastră pe ea trebuie s-o respectăm și prin urmare așa ar trebui să fie făcută această desemnare care este, repet, decisivă.

În legătură cu cele spuse de domnul președinte, eu l-aș ruga pe domnul președinte să nu mai returnăm textul la comisie, pentru că și așa comisia are destule de rezolvat și rezolvarea o putem adopta acum aici în plen.

Vă mulțumesc.

Domnul Nicolae Bogdan Niculescu-Duvăz:

O putem, domnule președinte. Dacă mă formalizez privind activitatea noastră în litera regulamentului, inițiatorul nefiind de față, eu pot să cer ca acest text în dezbatere să fie returnat. Cu toate astea, sincer dores să depășim acest impas al articolului 5 care, iată, a mai consumat o după amiază. Așa că dacă există vreo adăugire din partea comisiei.

Domnul Marțian Dan:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

Nu am adăugire din partea comisiei. Problema pe care am discutat-o astăzi, am discutat-o și în comisie, poate a fost una din chestiunile cele mai îndelung discutate. În prezența reprezentanților inițiatorului, sigur, care au prezentat argumente mergând pe linia admiterii, menținerii soluției din textul ordonanței și ne-am prezentat și noi punctele de vedere. Deci din punctul acesta de vedere, discuția a fost foarte lungă, foarte laborioasă, a durat mai multe ore și, în cele din urmă, am căzut de acord asupra acestui text. Astăzi, când a fost supus votului, a întrunit unanimitatea de voturi. Dar și miercuri, în partea finală a ședinței, s-au degajat convergențele de opinii. Doar atunci nu am avut, pentru că nu aveam cvorumul întrunit, nu am avut posibilitatea să supunem votului. Deci din punctul acesta de vedere, nu știu ce am mai putea face noi la comisia sesizată în fond.

Sunt două probleme. 1. Mergem pe soluția pe care o propunem noi, sau mergem pe soluția pe care o propune domnul Popescu, și anume să fie... sau a mai fost a doua soluție sau o soluție a răzbit și în cea de-a doua intervenție a colegului nostru domnul deputat Dejeu, și anume numirea s-o facă Parlamentul și, mă rog, asta este osatura soluției pe care dânsul a propus-o cu avizul comisiilor etc. Eu nu aș avea deci, din acest punct de vedere, ce să vă spun, decât că trebuie o dată tranșată.

Care este soluția pe care mergem? Mergem pe soluția inițiatorului? Mergem pe soluția comisiei? Mergem pe soluția domnului Popescu? Mergem pe soluția pe care a sugerat-o în cea de-a doua intervenție, subliniez, domnul Dejeu? Acestea sunt problemele. Noi, comisia, ne-am pronunțat cântărind diferitele elemente, informații și date concrete în legătură cu asta, pentru că o procedură de tip liniar nu există, pentru că numim aici un judecător la o instanță jurisdicțională internațională. Și, atunci, trebuie să ținem cont de dimensiunea internă a procedurii, ducând spre desemnarea candidaților, după care urmează procedura internațională și ajungerea, după dezbatere în comitetul miniștrilor, în plenul Adunării Parlamentare a Consiliului Europei. Acestea sunt niște implicații pe care nu le întâlnim întotdeauna și asupra cărora nu putem proiecta de manieră liniară niște proceduri pe care le practicăm pe plan intern. Așa că, vă rog, decideți.

Domnul Nicolae Bogdan Niculescu-Duvăz:

Da. Vă mulțumesc. Nu continuăm luările de cuvânt. Înțeleg că există deja optica comisiei, exprimată printr-un vot unanim astăzi, deci nu e cazul să returnăm la comisie, dar în lipsa inițiatorului amân dezbaterea și votarea acestui articol și proiect de lege și respectiv a legii de adoptare a ordonanței. Deci rămâne pentru ordinea de zi a săptămânii viitoare.

Postal address: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, Bucharest, Romania thursday, 11 august 2022, 18:31
Telephone: +40213160300, +40214141111
E-mail: webmaster@cdep.ro