Plen
Ședința Camerei Deputaților din 3 octombrie 2000
Sumarul ședinței
Stenograma completă

Dezbateri parlamentare
Calendarul ședințelor
- Camerei Deputaților:
2020 2019 2018
2017 2016 2015
2014 2013 2012
2011 2010 2009
2008 2007 2006
2005 2004 2003
2002 2001 2000
1999 1998 1997
1996
Interoghează dezbaterile
din legislatura: 2016-prezent
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996
Monitorul Oficial
Partea a II-a:2020 2019 2018
2017 2016 2015
2014 2013 2012
2011 2010 2009
2008 2007 2006
2005 2004 2003
2002

Transmisii video

format Real Media
Ultimele ședințe (fără stenograme încărcate):
03-04-2020
02-04-2020
Arhiva video:2020 2019 2018
2017 2016 2015
2014 2013 2012
2011 2010 2009
2008 2007 2006
2005 2004 2003
Pentru a vizualiza înregistrările video trebuie să instalați programul Real Player
Sunteți în secțiunea: Prima pagină > Proceduri parlamentare > Dezbateri > Calendar 2000 > 03-10-2000 Versiunea pentru printare

Ședința Camerei Deputaților din 3 octombrie 2000

  1. Intervenții ale domnilor deputați:

 

Ședința a început la ora 8,40.

Lucrările au fost conduse de domnul Vasile Lupu, vicepreședinte al Camerei Deputaților, asistat de domnii Acsinte Gaspar și Gazi Gherasim, secretari.

 
Petru Bejinariu - intervenție intitulată Nevoia reașezării căminului cultural în rolul său de centru educațional;

Domnul Vasile Lupu:

Bună dimineața.

Doamnelor și domnilor deputați,

Deschidem ședințae astăzi cu programul de intervenții. Invit pe domnul Bejinariu Petru de la PDSR, dacă este prezent, este, și se pregătește domnul Baban Ștefan de la PRM.

 

Domnul Petru Bejinariu:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Intitulez intervenția de astăzi "Nevoia reașezării căminului cultural în rolul său de centru educațional".

Ideea culturalizării satelor prin instituții specializate nu este nici nouă, nici comunistă, nici românească. Ea aparține episcopului danez Grundig care, în 1854, a înființat primele universități țărănești din Europa. Și astăzi statele membre ale Comunităților Europene și, mai cu seamă, Germania, Marea Britanie și alte țări occidentale caută modalități pentru sporirea gradului de instruire și educare, mai cu seamă, în mediul rural.

La noi, în anii comunismului, căminul cultural avea menirea "formării omului nou", iar după Revoluția din decembrie și mai cu seamă în ultimii ani, fără finanțare și fără un statut clar au urmat căi foarte diferite. Multe clădiri nefolosite au ajuns în grad înalt de degradare. Altele au căpătat ale destinații, de la baruri la magazii. Cele mai puține continuă să-și păstreze rolul de centru cultural.

În numele autonomiei, managementul vieții culturale din mediul rural n-a mai fost asigurat de către Ministerul Culturii, nu s-au mai asigurat fondurile bănești minime necesare și nu s-a văzut nici un fel de interes față de fenomenul cultural din mediul sătesc. Numai acolo unde primarii dau importanță demersului și unde intelectualii înțeleg și participă la actul cultural, viața culturală a satului se menține la un nivel adecvat. Este cazul căminelor culturale de la Putna, Horotnic, Vama, Siret, Arbore, Mălini, Cacica, Fârtești, din jud. Suceava, cu frumoase manifestări și în zoan artistică demonstrate la Festivalul Internațional Arcanul de la Rădăuți, sau întâlnirile bucovinene de la Câmpulung Moldovenesc. Dar, această lucrare deosebit de importantă pentru construcția spirituală a satului are dimensiuni reduse, se desfășoară conjunctural și este lipsit complet de susținere financiară în multe localități.

Ne aflăm, așadar, în fața unui fenomen al deculturalizării. Are loc invazia nonculturii cu filme violente și grosier-erotice, cu jocuri interactive și bingomatice cu premii pentru săraci, cu șouri cu tot felul de comentatori și analiști, unii semidocți, sfertodocți sau direct inculți, iar în emisiunile de muzică vin tineri cu blugi și fete aproape dezbrăcate care dansează rock cu figuri, mestecă gumă și cântă ca americanii. Mulți tineri, inclusiv de la sate, îi imită pe cei de pe ecran și se naște civilizația imitării și cultura de tip coca-cola încât te întrebi: dar unde-i specificul, înălțimea și frumusețea morală și artistică românească? Se impune, așadar, reașezarea căminelor culturale în rolul lor real, folosind tradițiile specifice pe zone, provincii sau strict locale. Căminul cultural, principala pârghie de informare și educație în comunitățile rurale, oferă satului românesc șansa reală pentru buna integrare în Europa.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Vasile Lupu:

Da. Vă mulțumesc. Trebuie dat un exemplu personal în revitalizarea obiceiurilor naționale.

 
Ștefan Baban - declarație intitulată Absolvenții de facultate se angajează pe baza relațiilor personale;

Domnul Ștefan Baban. Se pregătește domnul Tăvală Tănase.

 

Domnul Ștefan Baban:

Domnule președinte,

Domnilor colegi,

Declarația mea de astăzi se intitulează "Absolvenții de facultate se angajează pe baza relațiilor personale". Majoritatea absolvenților cu studii superioare din promoția 2000 sunt nemulțumiți de pregătirea practică din facultate și au de când să apeleze la relațiile personale pentru a se angaja. Aproape jumătate intenționează să plece din țară pentru a se putea realiza pe plan profesional.

Ca urmare a faptului că piața forței de muncă absoarbe un număr redus de absolvenți a instituțiilor de învățământ superior, a instabilității economice și a deficiențelor sistemului de învățământ, aproximativ 40% din absolvenții anului 2000 intenționează să părăsească țara pentru a se realiza profesional și, în același timp, pentru a obține un salariu pe care în România nu l-ar avea, probabil, niciodată. Ce mai cred absolvenții despre viitorul lor în profesia aleasă? Doar 49% speră că vor obține un post în domeniul lor de pregătire pe baza cunoștințelor dobândite în facultate, în timp ce circa 22% consideră că nu, iar 29% nu știu.

Cu toate acestea, majoritatea absolvenților nu au ținut cont de tendințele existente pe piața de muncă atunci când s-au înscris la facultate, criteriul principal fiind plăcerea de a practica profesia respectivă. Majoritatea absolvenților de învățămînt superior, promoția 2000, se bazează pe propriile puteri pentru a găsi un loc de muncă. În general, însă tinerii sunt nemulțumiți de pregătirea practică din facultate, majoritatea dintre ei susținând că în alegerea uneri profesii ar trebui să se țină cont și de rezultatele testelor psihologice de orientare profesională.

Așadar, pe piața muncii ar fi binevenite centrele de consiliere profesională atât la nivelul liceelor, cât și al facultăților. Cei mai motivați pentru practicarea profesiei sunt absolvenții facultăților de construcții, având în vedere că este un domeniu în plină dezvoltare și au profesii căutate în străinătate, iar cei mai puțin motivați sunt absolvenții universităților. Pe parcursul facultății, o bună parte din tineri și-au schimbat orientarea profesională, astfel încât foarte puțini mai doresc să lucreze în profesia aleasă.

În vederea obținerii unui loc de muncă, circ15% vor apela la agenții de recrutare și plasare, ei sperând să epuizeze relațiile personale și ofertele de la mica publicitate. În plus, mai mult de jumătate dintre absolvenți sunt convinși că informațiile acumulate în timpul facultății nu-i vor ajuta să-și găsească o slujbă. Proporția acestora nu face decât să dovedească încă o dată că, după 10 ani de la revoluție, sistemul de educație este mai degrabă în avantajul profesorilor decât al studenților.

În aceste condiții, atât evoluția forței de muncă, cât și numărul specialiștilor rămas în țară este greu de prevăzut.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Vasile Lupu:

Da. Vă mulțumesc.

 
Tănase Tăvală - comentariu pe marginea mesei rotunde organizate cu prilejul celei de-a 50 -a aniversări a Convenției Europene a Drepturilor Omului;

Domnul Tănase Tăvală are cuvântul și se pregătește doamna Paula Ivănescu.

 

Domnul Tănase Tăvală:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

În ziua de 2 octombrie a.c. a fost organizată în Palatul Parlamentului României – Sala Drepturilor Omului – o masă rotundă dedicată celei de-a 50 aniversări a Convenției Europene a Drepturilor Omului a Consiliului Europei. Implicați în coorganizarea mesei rotunde au fost Consiliul Europei, Comisia penntru drepturile omului, culte și problemele minorităților naționale din Camera Deputaților, Ministerul Justiției, Ministerul Afacerilor Externe, Institutul Român pentru Drepturilor Omului și Centrul de Informare și Documentare al Consiliului Europei la București.

Tematica mesei rotunde a fost dezvoltată cu deosebit profesionalism în lucrările prezentate vizând semnificația Convenției Europene a Drepturilor Omului pentru sistemul protecției drepturilor omului în România - modulul 1 - și impactul aplicării Convenției Europene a Drepturilor Omului asupra sistemului de drept și a organizării puterii judecătorești în România, aplicarea deciziilor Curții Europene a Drepturilor Omului – modulul 2.

Importanța evenimentului aniversar va fi subliniată prin acțiuni similare în mai multe state membre ale Consiliului Europei, culminând cu organizarea Conferinței ministeriale la Roma în zilele de 3-4 noiembrie a.c. Caracterul politic al acestei conferințe este cu atât mai pregnant cu cât aderarea la Convenția Europeană a Drepturilor Omului a devenit condiție pentru apartenența la organizație.

Menționăm că România a ratificat Convenția Europeană a Drepturilor Omului în iunie 1994, devenind o obligație aplicarea ei. În acest caz, ne regăsim în Europa alături de cele 15 țări care au ratificat convenția, formulă în care, peste 3 luni, intrăm în mileniul III. Prin intervenția personală făcută, am subliniat că, după anul 1989, în România, drepturile și libertățile fundamentale ale omului sunt respectate, în conformitate cu principiile și standardele democratice preconizate de Consiliul Europei, iar o optimizare a trinomului - democrație, drepturile omului și dezvoltare -, adică formu celor 3d permite promovarea imaginii României ca țară fermă în opțiunea sa de integrare euroatlantică.

De asemenea, am considerat necesar să ne manifestăm îngrijorarea, în orice ocazie, de încălcare confirmată a drepturilor omului în oricare parte a lumii ar avea lor și, mai cu seamă, în zona limitrofă a țării noastre. Am invocat încălcarea grosolană a drepturilor omului ce a avut și continuă să aibă loc prin încarcerarea și condamnarea patriotului român Ilie Ilașcu și a grupului său din Tiraspol -o detențiune cumplită pe timpul celor 8 ani împliniți în 2 iunie 2000. În acest interval, Ilie Ilașcu a fost ales deputat în Parlamentul Republicii Moldova, în două legislaturi consecutive. Asistăm la un fapt de neconceput și de neadmis în zilele noastre oriunde, cu atât mai mult în Europa.

Personal, în calitate de parlamentar, am inițiat acțiuni de protest încă din anul 1993, pe plan intern, în cadrul Parlamentului României, și în context extern, cu ocazia celei de-a 3-a Conferințe Mondiale a Drepturilor Omului de la Viena, înainte de desfășurarea procesului lui Ilie Ilașcu la Tiraspol. Am rămas indignat cu acea ocazie că președintele delegației României, între cele 154 de țări participante, pe atunci domnul Ion Iliescu, nu a înțeles să ridice problema grupului Ilie Ilașcu și să solicite eliberarea acestui grup prin faptul că a existat o adevărată grosolănie de încălcare a drepturilor omului. Intervenția mea de atunci s-a soldat cu conceperea unui protest care a fost difuzat la toate delegațiile. Însă, din păcate, a rămas fără efectul scontat.

Cu toate nereușitele, cred cu tărie că Ilie Ilașcu va supraviețui prin puternicul caracter dovedit de atunci și până acum. Noi care am luptat pentru libertate și ne considerăm democrați și, în consecință, apărători ai drepturilor omului nu putem trăi neîmpăcați, știind că există patrioți români condamnați pentru vina de a fi luptat pentru libertatea și dreptatea socială a compatrioților lor. Sperăm în grabnica eliberare a acestor vajnici luptători.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Vasile Lupu:

Da. Vă mulțumesc.

 
Paula Maria Ivănescu - informare privind participarea la Reuniunea femeilor parlamentare din sud-estul Europei, desfășurată între 29-30 septembrie 2000 la Atena;

Are cuvântul doamna Paula Ivănescu și se pregătește domnul Mihăilescu Petru Șerban. Este? Este.

 

Domnul Paula Maria Ivănescu:

Vă mulțumesc, domnule președinte de ședință.

Deși nu suntem foarte mulți prezenți astăzi, eu, totuși, doresc să vă informez că în 29 și 30 septembrie a.c. la Atena a avut loc o reuniune a femeilor parlamentare din țările din sud-estul Europei. Această reuniune face parte din acțiunile Pactului de stabilitate pentru Balcani și a fost deosebit de importantă, nu pentru că s-au reunit femeile parlamentare din acest colț de Europă, ci pentru că s-au pus bazele unei colaborări viitoare, sperăm fructuoase, pentru toată lumea. Ca ce doresc eu să transmit Parlamentului și în mod special liderilor partidelor politice este că România, în acea reuniune, a fost pusă într-o situație deosebit de îngrijorătoare referitor la modul în care evoluează democarația în țara noastră. Unul din indicatorii care se referă la dezvoltarea democrației constă în participarea femeilor la decizia politică. Sigur, și economică și socială, dar în mod special la crearea, la partajarea puterii.

Trebuie să vă spun că din toate țările prezente numai Bulgaria are un procent de 12,5% femei în Parlament, toate celelalte țări având peste 20%. România ocupă locul codaș, deci se clasează ultima, cu 5% femei în Parlament și din acest punct de vedere ar trebui să ne punem cu toții întrebarea de ce acest deficit de democrație în România.

Profit de ocazie că au loc alegeri în noiembrie, că încă nu sunt definitivate listele de candidați și lansez un apel la liderii partidelor politice să deschidă partea eligibilă a listelor spre uriașul potențial de inteligență, de energie, de implicare, pe care îl reprezintă jumătate din populația țării, femeile. Sigur, trebuie să o facem cu gândul la viitor, cu gândul ca în această țară să ne meargă mai bine și, nu în ultimul rând, pentru că vom fi judecați și din acest punct de vedere la Uniunea Europeană, în cadrul negocierilor de aderare în Uniunea Europeană.

Acolo, la Atena, s-au vorbit foarte multe lucruri, la un nivel politic extrem de ridicat și extrem de interesant, în care femeile au adoptat o rezoluție în care se obligă să coopereze pentru pacea, stabilitatea și, de ce nu, bunăstarea acestei zone din Europa. O viitoare întâlnire va avea, probabil, loc și în București, pe Pactul de stabilitate. Oricum, prezent stafful Institutului Internațional Democratic, creat de Consiliul Europei, care a fost principalul organizator, a rămas șocat de realitatea din România cu privire la partajarea puterii între cele două genuri umane și a spus că va privi cu mult mai mare atenție situația din România decât până acum. Aș vrea ca data viitoare, când vom vorbi, deci mă refer la legislatura viitoare în Parlament, să fie mai multe femei, dacă s-ar putea să depășim Bulgaria, măcar să nu mai ocupăm ultimul loc.

Vă mulțumesc pentru atenție.

 
Petru Șerban Mihăilescu - declarație privind abuzurile, sprijinirea grupurilor de interese din cadrul M.A.E.;

Domnul Vasile Lupu:

Are cuvântul domnul Mihăilescu Petru Șerban. Se pregătește domnul Nichita Dan Gabriel.

 

Domnul Petru Șerban Mihăilescu:

Vă mulțumesc, domnule președinte de ședință.

Declarație privind abuzurile, sprijinirea grupurilor de interese particulare din cadrul Ministerului Afacerilor Externe.

PDSR atrage din nou atenția asupra degradării continue a calității personalului care lucrează în Ministerul Afacerilor Externe, precum și a abuzurilor făcute începând cu anul 1997. PDSR a luat de repetate ori poziția asupracțiunii de politizare excesive a personalului din Ministerul Afacerilor Externe, care a condus la situații cel puțin bizare, în care, culmea insolenței, listele cu semnături pentru susținerea candidaturii lui Petre Roman la președinție sunt plimbate insistent din birou în birou, doar se mai reușește să se mai obțină încă o iscălitură.

În altă ordine de idei, iată că după activitatea nefastă a lui Sever Voinescu, fost secretar general în Ministerul Afacerilor Externe, și promovat consul în SUA, urmează un alt "specialist" în diplomație, Pârvan Ștefan, unul din mandatarii financiari ai PD, dat afară de la Garda Financiară, care este numit secretar general al Ministerul Afacerilor Externe, post prin definiție apolitic, dar în viziunea ministrului de externe actual trebuie să fie utilizat în slujba partidului său. Mai mult, la direcția de personal este pus pe un post vacant un pensionar de 70 de ani, fost subaltern al actualului ministru, pentru a fi manipulat fără probleme.

Pentru început, toți directorii din domeniul tehnico-administrativ, financiar, economic și 90% din directorii direcțiilor de relații specialitate au fost schimbați printr-o caricatură de concurs, urmat de un jurământ care nu conferă profesionalism. România este acum în situația de a avea în Ministerul Afacerilor Externe directori care nu au depășit nivelul de secretar III în diplomație.

Pentru ca tabloul să fie complet în tragismul lui, sunt trimise în străinătate persoane cu totul neavenite. Este de notorietate cazul Elenei Ștefoi, proaspăt consul la Montreal, care a reușit cu o viteză cosmică să intre în vizorul negativ al presei de limbă română din Canada și să uluiască pe toată lumea cu declarațiile sale lipsite de orice urmă de decență sau profesionalism. Alți demnitari actuali, cum este cazul lui Eugen Dijmărescu, acum secretar de stat, își pregătesc următoarele posturi ca pe niște moșteniri. Acesta, având promisiunea postului de ambasador în Franța, și-a trimis deja la Paris șoferul și șeful de cabinet și urmează să plece tot acolo și o colaboratoare apropiată din domeniul financiar, care l-a însoțit, de altfel, și­ la Tokio. Nici Ștefan Pârvan, apoliticul secretar general nu se lasă, șoferul lui urmând să plece la Moscova. Nu dorim să mai comentăm acum și alte situații ciudate. Celebra familie de arabiști Mircea, ajunsă pe la Roma, sau nu în ultimul rând, actuala directoare Brândușa de la Direcția drepturilor omului. Concluziile sunt certe. Abuzurile din întreaga perioadă și cu deosebire în ultimul an sunt cunoscute în integralitatea lor și vor fi pedepsite, ca atare, atât de electorat, cât cu siguranță și de noua guvernare de după noiembrie.

În același timp, atragem atenția ministrului de externe că a greșit fundamental transformând Ministerul Afacerilor Externe dintr-un serviciu pentru țară într-o oficină pentru PD și acoliții lui.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Vasile Lupu:

Vă mulțumesc.

Stimați colegi, lista vorbitorilor este lungă, nu putem depăși timpul prevăzut de regulament, regulamentul prevede 50 de minute, vom merge până la 60 de minute, dar asta înseamnă 9,30. Deci concentrați-vă intervențiile ca să poată lua cuvântul cât mai mulți colegi.

 
Dan Gabriel Nichita - comentariu pe marginea raportului Consiliului parlamentar de anchetă în cazul FNI;

Aveți cuvântul, domnule deputat.

 

Domnul Dan Gabriel Nichita:

Doamnelor și domnilor deputați,

Dacă problema stabilirii vinovaților este de competența autorității judecătorești, atunci principalul obiectiv al raportului Comisiei parlamentare de anchetă în cazul FNI Sovinvest, era de a găsi o rezolvare politică a situației sociale în urmă căderii FNI. Aceasta se impunea deoarece această afacere a trecut din domeniul privat, al unui fond de investiții, într-un domeniu mult mai larg, în care sunt implicate și instituții ale statului, vârfurile aisbergului constituindu-se CEC-ul și CNVM-ul. Din această perspectivă, statul trebuie să-și asume această responsabilitate morală pentru starea de fapt și să găsească soluții pentru cei păgubiți. Însă Parlamentul a ratat ocazia de a câștiga puncte la Capitolul "Imagine, autoritate și prestigiu" pentru că în raportul comisiei nu întâlnim nici măcar o minimă preocupare de rezolvare a situației sociale a celor păgubiți.

Concluziile din raport nu oferă nici o soluție concretă și nici nu schițează un cadru de principiu în care Guvernul să identifice o soluție punctuală. Acest cadru ar trebui să cuprindă următoarele aspecte: despăgubirea trebuie făcută pentru că, datorită unor persoane, instituțiile statului au fost implicate; despăgubirea trebuie făcută în limita unui plafon, cuprinde ideea pe care a fost creat fondul de garantare a depozitelor populației; despăgubirea trebuie făcută numai pentru cei care nu au recuperat deloc valoarea investiției inițiale în unitățile de fond; despăgubirea nu trebuie să afecteze veniturile publice prezente și nici depozitele depunătorilor CEC; acest mod de despăgubire ar fi echitabil în sensul că ar beneficia de ea doar persoanele nevoiașe, cele induse în eroare, iar despăgubirea ar apărea ca un efect direct al principiului solidarității sociale.

În schimb, raportul comisiei de anchetă cuprinde trimitere evidentă cu caracter electoral și, în special, împotriva domnului Mugur Isărescu. Acesta este atacat prin intermediul raportului de faptul că Banca Națională a României, al cărui guvernator era, nu și-a îndeplinit rolul de supraveghere prudențială, ignorându-se cu bună știință faptul că piața de capital este supravegheată de CNVM. Atacul președintelui Comisiei de anchetă, domnul Sassu, lider PD, precum și atacul președintelui PD, domnul tre Roman, pun în adevărata lumină intențiile ce au stat la baza elaborării raportului, aceea de a-și discredita concurenții politici și nicidecum de a găsi soluții la problema FNI.

Încărcătura politică dată de contextul electoral al momentului nu are nimic în comun cu această megaescrocherie în care un cerc de inițiați au fraudat o mare parte a populației și de aceea, în bunul spirit al comisiilor, și această comisie nu face decât să eludeze adevărul și faptele ce au stat în spatele acestei afaceri. Ca o demonstrație a acestei realități se înscrie și Hotărârea Parlamentului care aruncă, care pasează de fapt, responsabilitatea în ograda Guvernului, și așa presat de agenda de lucru pe care o are cu FMI. De aceea, după 10 ani de tranziție, în care s-a așternut praful peste toate escrocheriile financiare - Caritas, Gerald, SAFI -, Mugur Isărescu are datoria de a coordona toate instituțiile din subordine în căutarea adevărului, în descoperirea adevăraților vinovați și asta nu pentru a bifa alt punct la capitolul "realizări", ci în viitoarea sa calitate de președinte al României să întruchipeze spiritul unei noi mentalități în clasa politică.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Vasile Lupu:

Da. Vă mulțumesc.

 
Ilie Neacșu - prezentarea unor aspecte negative din activitatea Poliției în județul Hunedoara;

Are cuvântul domnul Neacșu Ilie, se pregătește domnul Garda Dezideriu Kelemen.

 

Domnul Ilie Neacșu:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Pe ultima sută de metri, reprezentanții actualei puteri se întrec în acțiuni de sfidare a legilor, de jefuire a patrimoniului național și de acoperire a infractorilor de toate tipurile. Nu știu ce preocupări savante are la această oră ministrul de interne, domnul Dudu Ionescu, în cabinetul căruia Ana Maria Vlas și-a băut ultima cafea în România, înainte de a fi preluată de băieții discreți de la SIE, dar știu, în schimb, că unii din specialiștii din subordinea sa dovedesc că unicul criteriu care a stat la baza promovării lor a fost algoritmul.

În ultimele luni, biroul meu parlamentar din Municipiul Deva a fost asaltat de diverși cetățeni, cei mai mulți neînregimentați politic, care semnalau printre altele și unele apucături ale unor polițiști hunedoreni. La început am dat curs sesizărilor de ordin social și economic, dar am observat că numărul celor care reclamau aspecte negative ale unor polițiști din Hunedoara creștea cu repeziciune. Cele mai multe aspecte vizau implicarea unor polițiști în tranzacționarea aurului descoperit din Munții Orăștiei, în numărul mare de mașini de lux aduse pe diferite căi din Occident și înmatriculate de Direcția circulație a poliției din Hunedoara, în sprijinirea discretă a unor infractori cunoscuți etc. Dacă în prima fază, cetățenii se rezumau a relata cazurile la general, fără nume și fără cifre, cu timpul au prins cur și mi-au pus la dispoziție documente care n-ar fi trebuit scoase din fișete, decât la controalele organelor în drept. Cel mai reclamat polițist a fost în acest timp colonelul Clonda Vasile, șeful serviciului cercetări penale din Poliția județului Hunedoara. Un post mai bun pentru apucăturile sale nici nu-i trebuia colonelului Clonda Vasile.

În 1994, lt.col.Clonda Vasile a fost schimbat din funcția de șef al serviciului cercetări penale pentru că devenise unul din adjuncții lui Stoica de la Caritas. El strângea banii din Deva și din alte orașe ale județului Hunedoara și-i depunea la Cluj Napoca. Nu s-a mulțumit cu Caritasul lui Stoica și a trecut granița în Ungaria la Szentes, unde se organizase un joc similar, de această dată, pe valută. Pentru aceste fapte, col.Clonda Vasile a fost trimis la munca de jos în cadrul Poliției Deva. Numai că schimbările din 1996 l-au găsit pe Clonda Vasile în uniformă de dizident și în 1998 a revenit pe același fotoliu de șef al serviciului de cercetări penale. Dar pentru că năravul din fire nu are lecuire, Clonda Vasile calcă de mai multe ori pe bec și este sancționat chiar de generalul Berechet cu mustrare scrisă.

Prin pile și relații reușește să scape de sancțiunea șefului I.G.P., pur și simplu îi este anulată. Își transformă calificativul de bine, acordat de Inspectoratul de poliție Hunedoara, în foarte bine. Și iată-l pe domnul Clonda scos basma curată tocmai de aceia care, aflați în funcții importante în I.G.P. și în M.I., ar trebui să elimine aceste uscături din corpul polițiștilor.

Ce i se impută în definitiv col.Clonda în ultima vreme? În primul rând, anchetele sale penale scot în relief marile sale calități de avocat al infractorilor, și nu de șef anchetator al unei poliții județene. După ce l-a scăpat printre degete pe un mare traficant de mercur roșu de la Hațeg, Păta Pascu, domnul Clonda intervine umanitar și în cazul lui Lingurar Valer, prins într-un flagrant, când oferea 25 de milioane lei lt.col.Ovidiu Prejban, pentru a-l pune în libertate pe Militaru Sorin, cercetat pentru furt calificat.

Spre stupefacția polițiștilor din Hațeg, care organizaseră flagrantul și a reprezentanților parchetului local, col.Clonda îl pune în libertate pe Lingurar Valer. Este drept, după acest gest creștin, domnul col.Clonda își plimbă fizicul într-un Audi roșu - DB-01-SEN, la întrecere cu Lingurar Valer care, din pură întâmplare, este și dumnealui posesorul unui autoturism de lux, un Mercedes înmatriculat tot cu număr de Senat - DB-73-SEN.

Știu oare, ministrul de interne și șeful IGP, că majoritatea celor care și-au înmatriculat autoturismele cu numere de SEN și DEP, în afara celor din custodia Camerei Deputaților și Senatului, este alcătuită din bișnițari și hoți, stâlpi de bază ai lumii interlope?

Dacă știu, e grav și trebuie sancționați pentru complicitate la compromiterea poliției. Dacă nu știu, trebuie schimbați cu oameni mai vigilenți.

Pe linia jefuirii aurului dacic din Munții Orăștiei, semnalele cetățenilor s-au oprit asupra col.Ciocan, a col.Dobra Vasile și a maiorului Dobra Viorel, ultimii de la Poliția din Orăștie.

În ceea ce privește furturile de mașini, obiectivul cetățenilor s-a oprit asupra lt.col.Filer Adrian din municipiul Hunedoara, al cărui fiu este implicat în traficul de mașini, dar este acoperit de tatăl său. Nici șeful serviciului economic din cadrul Inspectoratului județean de poliție, lt.col.Martin Dorin nu este ocolit. Se spune că domnul Marin Dorin și-a cumpărat într-un singur an și teren, și-a construit și casă, are și mașină și așa mai departe.

Stimați colegi,

Nu pun mâna în foc că tot ceea ce am auzit în ultimele luni sunt adevăruri absolute. Tot așa cum sunt convins că cele prezentate astăzi sunt doar o mică parte din apucăturile unor oameni care din întâmplare s-au trezit în uniforme de polițiști. Pentru ca nici un fel de suspiciune să nu planeze asupra unor polițiști din Hunedoara, închei, domnule președinte, pentru ca atmosfera de lucru să fie propice îndeplinirii misiunilor de militari, solicit Ministerului de Interne și șefului I.G.P., trimiterea de urgență la Deva a unui colectiv de control din care să nu facă parte susținătorii celor vizați.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Vasile Lupu:

Da. Vă mulțumesc.

Cui sună telefonul? Că bruiază oratorul.

 
Becsek-Garda Dezideriu Coloman - sesizarea unor aspecte în legătură cu distrugerea pădurilor care ar trebui retrocedate populației zonelor montane;

Domnul Garda Dezideriu Coloman are cuvântul și se pregătește domnul Florentin Sandu de la P.D S..R.

 

Domnul Becsek-Garda Dezideriu Coloman:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

După o vară agitată, în care reprezentanții direcțiilor și ocoalelor silvice din întreaga țară au făcut totul pentru a tergiversa și a împiedica punerea în aplicare a Legii nr.1 din 2000, distrugerea pădurilor prin intermediul pădurarilor continuă într-un ritm accelerat.

Reprezentanții Ministerului Mediului, Apelor și Pădurilor și ai Regiei Naționale a Pădurilor, prin intermediul mass-mediei, scrise și electronice, au încercat să influențeze opinia publică despre catastrofa care ar urma după punerea în posesie a proprietarilor de drept, conform Legii domnului Lupu.

Pe de altă parte, marea parte a silvicultorilor participă în continuare la distrugerea pădurilor care ar trebui retrocedate populației zonelor montane. Cazul cel mai concret a fost cel de la Remetea, județul Harghita, unde reprezentanții mafiei lemnului, sub conducerea șefului de pază de la Ocolul silvic Gheorgheni, au distrus o mare cantitate din aurul verde.

După doi ani de cereri insistente ale populației din Remetea la președintele țării, în vara anului 2000, s-a deplasat din partea Regiei Naționale a Pădurilor, domnul inspector Tudorel Toader, care s-a îngrozit de jaful pădurarilor, promovat de Pál Antal, susținut din umbră de către inginerii Laczkó Terézia și Melles Elöd. El a propus, printre altele, eliberarea din funcție a șefului de pază aparținând Ocolului silvic Gheorgheni. Domnul Tomescu și domnul Ciucă însă nu vor să se atingă de reprezentanta "promoției de aur", Laczkó Terézia, care, prin lanțul slăbiciunilor, susține în funcție pe ceilalți doi.

Domnul ministru și domnul director general nu promovează interesele pădurii, ci ei își îndeplinesc obligațiile profesionale bazându-se pe relații personale. Ar fi cazul ca domnul Constantinescu măcar acum, după doi ani, să intervină pentru pedepsirea mafioților, în interesul acelor oameni care au sperat în spiritul său de dreptate.

Mai nou, reprezentanții silvicultorilor, prin Legea nr.144 din 2000, vor să distrugă păduri întregi, în detrimentul acelor persoane care ar trebui să fie împroprietărite, conform Legii nr.1 din 2000.

Acum, însă, nu mai este nevoie de metodologie de aplicare sau alte acte normative care au împiedicat aplicarea normală a Legii Lupu.

După legea votată în vara anului 2000, cunoscută sub denumirea: Lege privind acordarea de facilități persoanelor care au domiciliul în localitățile rurale, în zonele montane, primesc masă lemnoasă toate cunoștințele pădurarilor și a nomenclaturii locale, între 10-25 de metri cubi, din pădurile care ar trebui să fie retrocedate proprietarilor de drept.

Aplicarea abuzivă de către pădurari a acestei legi contravine noțiunii de proprietate, care ne îndepărtează în continuare de normele de drept europene.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Vasile Lupu:

Vă mulțumesc.

Confirm cele declarate de domnul deputat.

 
Ion Florentin Sandu - intervenție intitulată Strategia lipsei de strategie;

Dau cuvântul domnului Florentin Sandu.

Se pregătește domnul Gheorghe Ceaușescu.

 

Domnul Ion Florentin Sandu:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

Doresc să-mi intitulez intervenția mea de astăzi "Strategia lipsei de strategie".

După o joacă de-a restructurarea, pilotată neprofesionist, și o privatizare haotică, făcută după ureche și după pungă, siderurgia din România moare din lipsă de strategie. Sunt aproape trei luni de când experții europeni au încheiat și predat studiul privind restructurarea siderurgiei românești. Acest studiu realizat de Uzinor Consultans din Franța și IDOM din Spania ne recomandă să nu privatizăm siderurgia și, mai ales, SIDEX-ul, pentru că în principal despre el este vorba, fiind cea mai mare unitate din siderurgia românească înainte de anul 2005, și, în orice caz, nu înainte de a face restructurarea. După 2005, România va putea să producă peste 8 milioane de tone de oțel, o cotă foarte importantă urmând să fie exportată în Uniunea Europeană.

Pe de altă parte, până acum, teoretic vorbind, ar fi trebuit să se încheie prima fază a programului de privatizae PSAL, convenit cu Banca Mondială. Astfel, pentru marile combinate siderurgice SIDEX Galați, Siderurgica Hunedoara, COS Târgoviște și Industria Sârmei Câmpia-Turzii, agenții de privatizare desemnați trebuie să stabilească mai întâi cum și cu cine se face privatizarea.

În aceste condiții, cu două tendințe care se bat cap în cap, siderurgia românească moare fără strategie. De fapt, fără acea strategie cerută expres de Uniunea Europeană, de salvare de la dezastrul economic a acestui sector industrial care, totuși, asigură peste 20% din exportul românesc.

Acum, pentru siderurgia națională, este de rezolvat marea dilemă: ce a fost mai întâi: oul sau găina?

Ce facem întâi, restructurăm, și după aceea privatizăm? Sau privatizăm pur și simplu? Adică ne integrăm în Uniunea Europeană, așa cum afirmăm pe toate meleagurile, sau mergem pe mâna noastră, printr-o privatizare haotică făcută pe sub mână.

Programul Uniunii Europene și programul PSAL sunt două variante diametral opuse, iar confuzia este totală. Guvernul trebuie să aleagă între cele două rele, caz tipic al actualei guvernări, care nu este în stare să decidă varianta optimă, în ciuda celor 15 mii de specialiști care caută cu disperare soluții.

Ministerul Industriei și Comerțului, prin Departamentul de metalurgie, susține studiul Uniuni Europene, iar F.P.S., din contră, susține programul PSAL. Lupta acerbă dintre cele două organisme este cauza principală pentru care siderurgia românească nu are nici până la această oră un program de restructurare viabil.

În aceste condiții, domnul Ciumara a găsit, în fine, soluția salvatoare: a înființat o comisie. După bunul nostru obicei, atunci când nu știi sau nu vrei să rezolvi o problemă, înființezi o comisie care să aleagă o soluție fără nici o legătură cu situația reală din siderurgie.

Domnilor guvernanți,

Vă cer insistent să rezolvați imediat această dilemă, până nu este prea târziu. Și pentru că toată lumea declară intenția de integrare în Uniunea Europeană, vă sugerez să luați în calcul varianta prezentată de însăși Uniunea Europeană, singura în măsură de a menține siderugia națională la nivel competitiv mondial. Și nu uitați că una din condițiile de parteneriat cerută anul trecut la Bruxelles pentru aderarea României a fost ca în anul 2000 să fie adoptat un plan de restructurare a siderurgiei, în conformitate cu exigențele Uniunii Europene.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Vasile Lupu:

Da. Vă mulțumesc.

 
Gheorghe Dan Nicolae Ceaușescu - intervenție cu titlu Cine tace consimte!;

Are cuvântul domnul Gheorghe Ceaușescu.

Se pregătește domnul Bivolaru Ioan.

 

Domnul Gheorghe Dan Nicolae Ceaușescu:

Domnule președinte,

"Cine tace consimte!"

În primăvară a izbucnit scandalul dispariției unor dosare de la Ministerul de Externe în anul 1996. Senatorul Meleșcanu, la acea dată ministru de externe, l-a acuzat pe domnul Ciaușu, în acea vreme înalt funcționar în minister, astăzi ambasadorul României în Franța, că ar fi sustras documentele respective. Domnul Ciaușu l-a dat în judecată pe domnul Meleșcanu și, corect din toate punctele de vedere, a compărut la cererea sa în fața Comisiei pentru politică externă a Camerei Deputaților și a Comisiei de politică externă a Senatului, reunite în ședință comună la data de 17 mai 2000. La ședință au lipsit senatorii Ion Iliescu, fost președinte al României, membru al Comisiei de politică externă a Senatului, și Teodor Meleșcanu, fost ministru de externe, membru al aceleași comisii.

De altminteri, pe cei doi senatori nu i-am prea văzut participând la ședințele comune ale celor două comisii, probabil din dispreț față de "camera inferioară". Ședința în care a compărut domnul ambasador Ciaușu a avut două părți: prima, în prezența presei, când domnia sa a explicat care este circuitul documentelor în Ministerul de Externe, cine are acces la ele, demonstrând peremptoriu că nici nu putea fi vorba ca el să le fi sustras, și o a doua, în absența presei, în care a făcut dezvăluiri deosebit de grave în ceea ce privește orientarea reală a politicii externe românești dinaintea alegerilor din noiembrie 1996.

Absolut corect ambasadorul Ciaușu a cerut organizarea unei noi ședințe comune a celor două comisii în timpul vacanței pentru a da posibilitatea ex-președintelui Ion Iliescu și ex-ministrului de externe Teodor Meleșcanu să-și spună părerea în legătură cu faptele extrem de grave relevate și care îi incriminează personal. Propunerea a fost acceptată, iar conducerea comisiei senatoriale, președinte Ghiorghi Prisăcaru, a luat asupra sa organizarea ei.

La începutul vacanței parlamentare am fost sunat de ziarșiști care mi-au cerut să comentez o declarație a senatorului Prisăcaru, președintele Comisiei de politică externă a Senatului, că nu poate fi organizată o asemenea ședință, întrucât toți parlamentarii sunt plecați din capitală. Am replicat că nu cred că o persoană responsabilă poate face o asemenea afirmație, deoarece în politică nu există vacanță și că problemele de interes național trebuie să fie întotdeauna prevalente. Mi-am exprimat convingerea că ședința va fi organizată curând. Cum nu s-a întâmplat nimic, la începutul lunii august am cerut, în calitate de vicepreședinte al Comisiei pentru politică externă a Camerei Deputaților, într-o declarație publică, organizarea de urgență a ședinței. Nici de data aceasta nu a venit nici o reacție, nici din partea conducerii Comisiei de politică externă a Senatului, nici din partea lui Ion Iliescu sau a lui Teodor Meleșcanu, persoanele direct interesate în lămurirea chestiunilor.

La reluarea lucrărilor Parlamentului, în cadrul unei conferințe de presă a P.N.Ț.C.D., am relatat faptele menționate mai înainte, cerând imperativ organizarea ședinței. Tot fără rezultat!

La ședința din 17 mai, ambasadorul Ciaușu a relevat fapte extrem de grave de care se fac responsabili ex-președintele Ion Iliescu și ex-ministrul de externe Teodor Meleșcanu. Pe scurt, este vorba de menținerea cu bună știință în vigoare a unor tratate care situau în continuare România în sfera de influență a Moscovei și care făceau imposibilă integrarea României în structurile euro-atlantice! Faptele relevate sunt atât de grave, încât eram sigur că cei doi responsabili ai politicii externe românești de până la alegerile din 1996 vor reacționa cu promptitudine spre a nu lăsa impresia că se fac vinovați de trădare națională: afirmarea doar retorică a dorinței de integraere euro-atlantică a României, dar zădărnicirea integrării prin fapte nu poate fi denumită altfel decât act de trădare națională.

Cine tace consimte, spuneau romanii!

Prin refuzul de a organiza ședința solicitată, prin tăcerea lor, Ion Iliescu și Teodor Meleșcanu recunosc în mod evident și fără posibilitate de tăgadă temeinicia acuzațiilor care li s-au adus și li se aduc. Ei confirmă prin tăcere faptul că se situează conștient pe coordonata tratatului de vasalitate pe care Ion Iliescu l-a semnat în 1991 cu Gorbaciov! Politica lor reală este incompatibilă cu integrarea României în structurile euro-atlantice.

Cine tace consimte!

Dacă cei doi mai au un minim sentiment românesc, dacă pentru ei interesul național nu este pur și simplu o formă fără conținut, atunci vor face singurul gest pe care-l mai pot face în favoarea țării: retragerea definitivă și irevocabilă din viața publică!

Vă mulțumesc.

 
Ioan Bivolaru - intervenție intitulată: Acest guvern nu are autoritatea de a privatiza Compania aeriană TAROM;

Domnul Vasile Lupu:

Domnul Bivolaru Ioan are cuvântul.

Se pregătește domnul Barbaresso Emanoil Dan.

 

Domnul Ioan Bivolaru:

Domnule președinte,

Intervenția mea de astăzi se realizează sub titlu "Acest guvern nu are autoritatea de a privatiza Compania aeriană TAROM".

Miercuri, 21 septembrie anul curent, Comisia pentru industrii și servicii a Camerei Deputaților a analizat, în prezența conducerii Ministerului Transporturilor și a conducerii Companiei TAROM, stadiul intenției de privatizare a acestei companii, ca urmare a unui anunț din presă.

Între timp, TAROM a devenit o sursă de venituri și comisioane ilicite pentru persoane din conducerea companiei, a F.P.S.-ului, a Ministerului Transporturilor, cu ramificații până în Guvern. Fărâmițarea Companiei TAROM și cedarea serviciilor profitabile privind transportul, catering-ul, handling-ul, refuelling-ul și altele, unor societăți străine sau SRL-uri, vânzarea unor aeronave, precum și achiziționarea altora, au constituit tot atâtea acte cărora inițiatorii au căutat să le escamoteze componentele ilicite sub pretextul reformei.

Cumpărarea unor aeronave vechi de tipul A 310, sub patronajul cuplului Roman-Băsescu, finalizată cu tragedia de la Balotești din 1994 în care a fost implicată aeronava A 310 YR-LCC, reprezintă unul din aceste acte "reformatoare".

Putem afirma că și în cazul Companiei TAROM reforma a fost motivată mai mult de interese private decât de interese naționale.

Toate aceste probleme au constituit în decursul a zece ani subiectul unor dezvăluiri în mass-media, a unor dezbateri realizate între conducerea companiei și sindicate sau, respectiv, comisiile de specialitate ale Parlamentului.

Anunțul din presă privind privatizarea Companiei TAROM, anunț întocmit și publicat în numele Ministerului Transporturilor de către B.N. AMRO Corporate Finance, dovedește o dată în plus rolul de "agent de privatizare" acordat de primul-ministru acestui consorțiu, la solicitarea fostului ministru Traian Băsescu, în totală contradicție cu legislația în vigoare. Ministerul Transporturilor a semnat în ianuarie 2000 doar un contract de consultanță cu consorțiul condus de B.N. AMRO Corporate Finance, care mai include și alte firme, respectiv SIMAT, HELLIESEN & EICHNER, Mușat & asociații, S.C.P.A., PRICEWATERHOUSE COOPERS.

Banca A.B.N. AMRO a realizat un raport de evaluare a Companiei TAROM pe baza căruia premierul Mugur Isărescu a aprobat strategia de privatizare a Companiei TAROM, precum și mandatul de "agent de privatizare" acordat consorțiului mai sus citat, la propunerea fostului ministru Traian Băsescu.

Îngrijorător este faptul că reprezentanții conducerii Ministerului Transporturilor și a Companiei TAROM nu aveau cunoștință despre decizia primului-ministru de a numi agentul de privatizare fără licitație și nici despre inexistența vreunui contract mandat, care să conțină clauze privind obligațiile, precum și onorariul agentului de privatizare, ceea ce statuează poziția iresponsabilă a premierului, aceea de primar, când semnează.

Ministrul transporturilor consideră că poate realiza privatizarea Companiei TAROM în calitate de instituție publică implicată în condițiile, în care A.B.N. AMRO rămâne la statutul de consultant.

Coroborând aceste aprobări și conținutul anunțului privatizării din presă, se impun câteva teme de reflecție pentru domnul prim-ministru Mugur Isărescu, respectiv, în primul rând, conform prevederilor Legii nr.99/1999 privind unele măsuri pentru accelerarea reformei economice, agentul de privatizare preia atribuțiile statului ca acționar, în condițiile în care nici o instituție a statului nu are drept de control asupra sa.

Numind "agentul de privatizare" primul-ministru s-a situat deasupra legii aprobând propunerea ministrului Traian Băsescu de a suspenda licitația care se impunea în acest sens, precum și de a înlocui contractul de mandat cu o notă semnată de domnia sa.

În al doilea rând, unul din principalii componenți ai consorțiului condus de A.B.N. AMRO este puternic implicat într-un mare scandal privind privatizarea Societății Naționale a Tutunului, ceea ce scade foarte mult din credibilitatea acestui consorțiu.

În al treilea rând, privatizarea propriu-zisă a Companiei TAROM este programată a se realiza cu una sau două săptămâni, cel mult, înainte de alegerile generale, când actualul Guvern, nemaiavând nici o susținere reală, nu va exista nici responsabilitatea politică în legătură cu această privatizare. În circumstanțele în care actualul Guvern nu mai are de mult timp o susținere politică majoritară coerentă, se impune o amânare a acestei privatizări, precum și a altor privatizări importante, până după alegerile generale, cu atât mai mult cu cât legea nu prevede nici o răspundere a Guvernului sau a instituțiilor publice implicare privind aceste privatizări.

În al patrulea rând, momentul ales privind privatizarea Companiei TAROM în perioada când pe piața europeană și cea mondială se regăsesc în programe identice alte 33 de companii aeriene, multe dintre acestea de prestigiu, este impus prin programul PSAL, care în Bulgaria a realizat privatizarea Companiei aeriene naționale BALKAN, într-un timp record, de doar trei zile și la un preț derizoriu, de 150.000 de dolari.

Și, în al cincilea rând, strategia de privatizare aplicată Companiei TAROM nu asigură nici o certitudine că acest simbol național, precum și calitatea de sector strategic, nu vor fi afectate.

Astfel de practici discreționare și ilegal totodată, patronate de fostul ministru al transporturilor, s-au finaliazat cu desființarea flotei maritime naționale și vor continua cu desființarea flotei aeriene naționale, unele din principalele simboluri naționale ale României.

 
 

Domnul Vasile Lupu:

Da. Vă mulțumesc.

 
Emanoil-Dan Barbaresso - opinii despre scandalul FNI, privit ca o diversiune electorală a PDSR;

Are cuvântul domnul deputat Barbaresso Emanoil Dan.

Se pregătește domnul deputat Oltean Ioan.

 

Domnul Emanoil-Dan Barbaresso:

A fost evident de la bun început că scandalul FNI este o diversiune electorală a Partidul Democrației Sociale din România. Pregătită din vreme, prăbușirea Fondului Național de Investiții urma să fie marea lovitură aplicată puterii în campania pentru alegerile generale. Dat fiind însă că lucrurile nu mai puteau fi ținute multă vreme sub control, Partidul Democrației Sociale din România s-a decis să declanșeze scandalul înaintea alegerilor locale. Cu inconștiența și lipsa de scrupule care i-au caracterizat guvernarea, partidul lui Ion Iliescu a încercat distrugerea sistemului financiar, punând în pericol siguranța națională.

Nu era prima acțiune de acest fel. În decembrie 1996, când forțele democratice au venit la putere, regimul Iliescu adusese economia românească în pragul colapsului. Bănci devalizate, flota distrusă sau vândută pe nimic, afaceri de contrabandă patronate de la cel mai înalt nivel, iată doar câteva dintre rezultatele guvernării Partidul Democrației Sociale din România. Scandalul FNI este încă o dovadă a faptului că actuala opoziție s-a obișnuit să arunce în spatele oamenilor cinstiți propria mizerie morală, să-și camufleze prin declarații populiste o imensă sete de putere și avuții. Fraudele de proporții, vilele, vacanțele în străinătate, materialele electorale ale celor care s-au îmbogățit în anii în care s-au aflat la guvernare, au fost plătite de oamenii cinstiți și corecți ai acestei țări. Obișnuit, de pe vremea când se afla la putere, să vadă în contribuabil un simplu cotizant la punga partidului, Partidul Democrației Sociale din România a sacrificat acum economiile sutelor de mii de investitori FNI în numele unor interese electorale meschine.

Presa a făcut publice legăturile strânse dintre Partidul Democrației Sociale din România și administratorii FNI. Adrian Năstase, Miron Mitrea, la fel ca și fostul și viitorul pedeserist Teodor Meleșcanu, au beneficiat din plin de proprietățile deținute de SOV în Delta Dunării. CENTROCOOP, firma cae a cumpărat în 1997 51% dintre acțiunile SOV INVEST-ului, este, la rândul ei, subordonată intereselor Partidul Democrației Sociale din România. Practic, prin intermediul CENTROCOOP, partidul lui Ion Iliescu a patronat Fondul Național de Investiții.

Lichiditățile FNI au intrat în buzunarele și așa ticsite ale Partidului Democrației Sociale din România și ale clienților săi politici. Banca de Investiții și Dezvoltare, a fostului premier Nicolae Văcăroiu, Banca Română de Scont, Banca Astra, din Brașov, sunt doar câteva dintre locurile în care investitorii de la FNI s-ar putea să-și găsească banii. Partidul Democrației Sociale din România are însă tupeul de a pune o inginerie financiară pe care a controlat-o în permanență, pe seama coaliției care se află acum la putere.

Actuala putere a fost nevoită să plătească anul trecut 3 miliarde de dolari pentru a acoperi serviciul datoriilor externe făcute fără nici un rost de PDSR. Actuala putere a trebuit să scoată din bugetul de stat mai mult de un miliard de dolari pentru a acoperi devalizarea BANCOREX-ului de către PDSR. Și tot actuala putere este cea care îi va despăgubi pe investitorii unui fond de investiții a cărui prăbușire a fost comandată de PDSR. Partidul lui Ion Iliescu se înșeală însă atunci când crede că doar actuala putere suferă de pe urma ingineriilor financiare, a fărădelegilor și incompetenței de care a dat dovadă când se afla la guvernare. Cel mai afectat este plătitorul de impozite, cetățeanul de rând, față de care PDSR nu încetează să-și manifeste disprețul.

 
Ioan Oltean - prezentarea unei anumite atitudini a domnului Ioan Mureșan, ministrul agriculturii;

Domnul Vasile Lupu:

Stimați colegi,

În continuare are cuvântul domnul Oltean Ioan.

Se pregătește domnul Buzatu Dumitru.

 

Domnul Ioan Oltean:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

Intervenția mea de astăzi este determinată de o anumită atitudine a domnului Ioan Mureșan, ministrul agriculturii, în ședința de Guvern din 21 septembrie anul acesta.

Înainte însă de a dezvolta subiectul acesta, aș preciza un lucru pe care de altfel îl cunoașteți cu toții, și anume că fiecare parlamentar reprezintă în forul legislativ în primul rând interesele alegătorilor din propria circumscripție electorală, și abia apoi alte interese sau interesele partidului respectiv.

În acest sens, și eu și deputatul Ioan Pintea, colegul meu de partid și de circumscripție electorală, reprezentăm interesele cetățenilor din județul Bistrița-Năsăud și avem obligația să ne preocupăm permanent de problemele grave cu care aceștia sau instituțiile principale ale județului se confruntă.

Tocmai o asemenea preocupare firească, de altfel, față de o situație gravă, ivită la nivelul OCAOTA Bistrița la începutul lunii septembrie, a determinat o stare de fapt pe care doresc astăzi, de la tribuna Camerei Deputaților, s-o condamn cu vehemență.

Iată despre ce este vorba. Datorită numeroaselor neajunsuri cu care se confruntau salariații OCAOTA Bistrița, cum ar fi: neplata salariilor, a diurnelor de deplasare, precum și a altor drepturi salariale ce li se cuveneau în mod legal, aceștia au declanșat un conflict de muncă. În a 11-a zi de conflict, aceștia, greviștii au solicitat parlamentarilor bistrițeni și autorităților județene să mijlocească o întâlnire cu ministrul agriculturii, întâlnire care a și avut loc în data de 20 septembrie anul acesta în cabinetul ministrului.

Trec cu vederea peste faptul că în timpul discuțiilor, ministrul a avut o atitudine arogantă față de delegația greviștilor și chiar obraznică față de mine și de deputatul Ioan Pintea, care însoțeam delegația, dar nu pot să tolerez manifestarea domnului ministru de a doua zi, joi, 21 septembrie 2000, în timpul ședinței de Guvern, unde a declarat: "Ieri mi-au spart ușa de la minister domnul deputat Oltean de la Partidul Democrat, nu știu dacă e în România, oricum din Bistrița, fost ministru la păduri, care a venit cu o armată de la OCOT și mi-a spart ușa acolo!" Și i-am spus: "Dragă, tu ești în opoziție, ești la guvernare, unde mama dracului ești?" Dar iată cine vine să asedieze ministerul. Colegii mei de la Partidul Democrat". Și încheie ministrul, cu referire la vizita sindicaliștilor, cu următoarea frază memorabilă: "Dacă decizia politică este să punem în practică Ordonanța nr. 24, o punem, dacă nu, să se pună unde se pune, cum se pune sau nu se pune, ca să știm și eu ce răspuns dau pentru că am stat trei ore cu ei acolo. Bineînțeles, cei de la Bistrița, care au venit cu domnul deputat Ioan Oltean de la Partidul Democrat vor primi banii ultimii, pentru că nu așa se face ca să se obțină banii".

Nu vreau să mă refer la modul de exprimare al ministrului, care este al unui agramat autentic, ci doar la conținutul declarației.

În primul rând trebuie să remarc grosolănia cu care a denaturat adevărul, pentru că toată întrevederea s-a desfășurat în limitele bunei cuviințe, fără durități sau reproșuri violente din partea cuiva, cu atât mai puțin din partea mea.

Cuvintele pe care le-a folosit ministrul Mureșan în ședința de Guvern la adresa deputatului Oltean, modul în care a denaturat adevărul, dezinformând membrii Guvernului, denotă un comportament anormal și condamnabil.

Este inadmisibil ca o încercare de a dezamorsa pe cale amiabilă un conflict de muncă, ce dura de două săptămâni, să stârnească atâta ură și dezinteres din partea celui mai îndreptățit să realizeze pacea socială.

Am știut demult că domnul Mureșan nu este omul potrivit la locul potrivit, priceperea sa în problemele agriculturii românești nu s-a remarcat niciodată, dar am încercat să nu cred că este și imoral.

M-am înșelat și astăzi îmi asum toată responsabilitatea față de intervenția mea. Neprofesionalismul și lipsa de educație sunt principalele calități care l-au ajutat să distrugă ceea ce a mai rămas nedistrus de predecesorii săi.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Vasile Lupu:

Mulțumesc, domnule ministru. Mergem mai departe.

 
Dumitru Buzatu - despre criza Casei Naționale de Asigurări de Sănătate;

Domnul Buzatu Dumitru, se pregătește domnul Petreu Liviu.

 

Domnul Dumitru Buzatu:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Intervențiile deputaților P.N.Ț.C.D. au arătat că starea de anormalitate și absurdul s-au instala puternic în climatul acesta al zilelor noastre, însă dovada cea mai surprinzătoare a acestei stări de fapt a fost atunci când domnul Lupu s-a hotărât să cedeze o bucată de oaie, coada, unui deputat al Opoziției, lucru de neimaginat. Adică, să cedezi partea cea mai grasă, în condiții obișnuite.

 
 

Domnul Vasile Lupu:

La asta m-am gândit și eu, domnule deputat, fiindcă sunteți învățați cu partea cea mai grasă.

 
 

Domnul Dumitru Buzatu:

În condiții obișnuite ar fi fost de înțeles să fi cedat o bucată de pădure din pădurile sale, o bucată de moșie din moșia sa, dar chiar coada oii? Este absolut de neimaginat.

Totuși, cred că sunt lucruri mult mai serioase care ar trebui nu numai să ni le imaginăm, ci să le și analizăm cu foarte multă atenție.

Pentru joi, 5 octombrie, primul-ministru anunța că se va prezenta în fața Parlamentului, pentru a prezenta un raport al guvernării sale.

Domnul Mugur Isărescu, spre surpriderea noastră, spun acest lucru pentru că în ultima vreme am citit nenumărate articole în presă, în care se spunea că domnul Mugur Isărescu nu are timp de făcut politică nici săptămâna aceasta, deci s-a hotărât, totuși, ca în această săptămână să facă politică.

Sigur că eu nu am să prejudec acum, în legătură cu ceea ce va spune domnul prim-ministru joi, deși sunt ușor de imaginat bâiguielile sale pe tema unei creșteri economice pe care n-o simte nimeni în această țară.

Cred, totuși, că dacă s-a hotărât să facă politică, domnul Mugur Isărescu ar trebui să fi sesizat un lucru extrem de important în ceea ce privește funcționarea unor instituții ale statului. Există o criză extrem de prelungită și cu efecte dăunătoare asupra întregului sistem de sănătate, criza Casei Naționale de Asigurări de Sănătate.

Într-o perioadă relativ scurtă, s-au succendat trei președinți care au fost schimbați pe motive absolut bizare: unul că ar face parte din partidului domnului Lis sau dintr-o aripă a aripii partidului domnului Lis. Unul, că este de la țărăniști, unul că este de la liberali, unul că nu are competența necesară.

Este clar că dacă domnia sa s-ar fi hotărât să facă politică mai demult și nu în ultima săptămână, ar fi aflat că această criză din sistemul asigurărilor de sănătate are rădăcini profunde și ea pornește de la modificările succesive pe care le-a suportat Legea nr. 145 din 1997. Modificarea cea mai consistentă a survenit prin Ordonanța nr. 30 din 6 noiembrie 1998 și ea urmează să fie completată de o modificare care se află acum pe masa primului-ministru, a cărui conținut vi-l voi relata un pic mai târziu.

Principiul de bază al Casei Naționale a Asigurărilor de Sănătate a fost acela al contribuției generalizate care să asigure servicii pentru toți asigurații, iar un alt principiu a fost gestionarea fondurilor acestei case, de către reprezentanți ai celor care contribuie la formarea fondului.

Încet, încet, prin Ordonanța nr. 30 au început să fie restrânse atribuțiile celor care gestionează casa, dat fiind faptul că aici se manipulează sume uriașe, fonduri care foarte ușor pot merge și merg și în acest moment pe mâna clientelei politice. Chiar unul dintre directorii Casei Naționale de Asigurări a fost schimbat datorită faptului că a avut, să spunem, bunăvoința sau a avut puterea să recunoască că fondurile acestei case vor fi folosite ca o pușculiță a partidelor din actuala coaliție majoritară, pentru alegerile din noiembrie 2000.

În momentul acesta, pe masa primului-ministru se află o ordonanță, prin care, practic, atribuțiile de gestionare ale reprezentanților asiguraților sunt șterse cu totul.

Singura atribuție supremă de gestionare revine unui singur om, deci președintelui Casei Naționale de Asigurări, care va delega această atribuție a sa și directorilor executivi.

Mai mult decât atât, această ordonanț㠖 și eu vă rog să verificați, domnule președinte, dacă nu spun adevărul – această ordonanță dă aceste prerogative președintelui Casei Naționale de Asigurări de Sănătate pentru perioada 1 ianuarie 1999 – 1 ianuarie 2002.

Eu mă întreb de ce n-a luat-o din 1944, pentru că ar fi fost mult mai simplu și rezolvam mult mai multe probleme.

Eu vă rog, domnule președinte, ca în calitatea dumneavoastră de membru marcant al Coaliției majoritare aflate astăzi la putere, încă, în România să atrageți atenția domnului prim-ministru că această situație absurdă care se manifestă în domeniul asigurărilor de sănătate creează numeroase probleme, nu guvernanților, nu celor care beneficiază de aceste fonduri, ci asiguraților care sunt nevoiți să umble pe la ușile spitalelor într-o stare în care nici unul dintre dumneavoastră nu se află în momentul acesta.

Vă mulțumesc foarte mult.

 
 

Domnul Vasile Lupu:

Și nici membrii P.D.S.R.

 
Liviu Petreu - reiterarea unor date legate de procesul Ceaușescu;

Domnul Petreu Liviu are cuvântul.

 

Domnul Liviu Petreu:

Distinsă, dar rarefiată adunare,

Comunicatul Frontului Salvării Naționale din 22 decembrie 1989 desemna România ca un stat de drept, iar la numai 3 zile, credibilitatea acestuia era pulberizată prin desfășurarea așa-zisului proces al inculpaților Ceaușescu Nicolae și Ceaușescu Elena. Multe din erorile, inexactitățile și încălcările de procedură din acest dosar au fost amplu dezbătute de presă.

Inexplicabil pentru mine și șocant în același timp este că de peste 10 ani eroarea cea mai gravă din acest dosar nu a fost relevată de nimeni. Este vorba de faptul că, la sfârșitul dezbaterilor, instanța a acordat ultimul cuvânt doar inculpatului Ceaușescu Nicolae: "Inculpat Nicolae Ceaușescu, ai ultimul cuvânt", omițând ca în continuare să acorde ultimul cuvânt și coinculpatei prezente, Ceaușescu Elena.

Deoarece acest drept este statutat de Codul de procedură penală român în mod imperativ, tot ce întreprinde completul de judecată, după încălcarea acestui drept fundamental al omului, este lipsit de orice valoare juridică. Respectiv, așa-zisa hotărâre de condamnare la moarte fiind luată fără a se fi finalizat faza dezbaterilor, ele rămânând neîncheiate, deoarece urma să se acorde ultimul cuvânt și coinculpatei, nu are valoarea unei sentințe. Scripta respectivă dată de completul de judecată valorează doar ca o simplă sugestie dată de aceștia și care este urmată de deschiderea focului cu armamentul din dotare asupra inculpaților și nu condamnaților Ceaușescu Nicolae și Ceaușescu Elena, de un grup de militari români aflați în neimputabilă eroare.

Corect este să afirmăm că procesul penal respectiv a încetat ca urmare a constatării medicale a decesului ambilor inculpați, survenit în timpul desfășurării lui și să nu mai susținem penibila teză a execuției - termen ce definește doar finalizarea unei hotărâri legale.

Pentru profesioniști acest amănunt desconspiră, însă, și alte lucruri grave: necunoscând, deci, "ultima poziție" adoptată de inculpata Elena Ceaușescu, completul se autodenunță singur, că în realitate nu a deliberat asupra hotărârii, ci a purces mecanic la redactarea acesteia. Altfel, judecătorii ar fi descoperit eroarea și printr-o scurtă reluare a dezbaterilor acopereau nulitatea.

Întrebarea este: cum trei judecători experimentați, deliberând, nu au observat eroarea, răspunsul este simplu: nu au deliberat, ci doar au redactat și acest lucru este evident, mai ales că, existând mai multe capete de acuzare asupra cărora trebuiau să se pronunțe separat, șansa de a descoperi eroarea procedurală se multiplică cu fiecare dintre aceste capete de acuzare, asupra cărora nu s-a deliberat în realitate.

Pentru a spulbera perpetuu credibilitatea României, această situație nu a fost asumată până acum, mai mult, după 25.12.1989, în loc să suporte consecințe cât de mici pentru erorile lor procedurale vădite, magistrații militari și avocații cunosc o ascensiune amețitoare în justiția militară, iar puțin numerosul "public asistent", care evident nu a avut nici cea mai mică contribuție în direcția influențării instanței, ocupă ulterior posturile de viceprim-ministru și director S.R.I ai originalei democrații.

Șirul marilor procese politice comuniste începute în 1947 este prelungit astfel, finalul putând fi datat exact: 25.12.1989, deoarece caracteristicile se păstrează intacte: formalismul acuzei, lipsa oricărui interes în verificarea acuzei, prestația lamentabilă a apărătorilor din oficiu, cunoașterea anticipată a hotărârii. Acum mai avem în plus și nesocotirea dreptului la ultimul cuvânt. Se validau astfel cele mai sumbre previziuni privind seriozitatea angajamentului nostru democratic.

Să ne mai mirăm că doar cereri de extrădare privind borfași tip Fane Spoitoru sunt onorate fără probleme de străinătate? Că statele civilizate tergiversează și cer explicații jenante pentru noi în cazuri importante, cum ar fi al condamnatului Stănculescu sau al cercetatei Vlas?

Cel puțin pentru ultimul secol nu se cunoaște o situație asemănătoare niciunde în lumea civilizată.

Stimați colegi, scuzați-mă că nu am putut fi mai scurt.

 
Nicolae Leonăchescu - O toamnă politică plumburie a coborât peste universitatea românească;

Domnul Vasile Lupu:

Stimați colegi,

Au luat cuvântul 8 colegi de la Opoziție, 8 de la Majoritate, am depășit programul cu 30 de minute, invit ceilalți colegi care și-au pregătit intervenții să le predea la Serviciul de stenodactilografie pentru a fi publicate în "Monitorul Oficial". Am întârziat pentru că abia acum am primit prezența.

(Intervenții necitite în plenul Camerei Deputaților)

 

Domnul Nicolae Leonăchescu:

Onorat auditoriu,

A venit toamna plumburie cu bucuriile și tristețile ei, suprapuse peste eternele dureri ale tranziției.

În ziua de 2 octombrie a.c., s-au deschis porțile instituțiilor de învățământ universitar și evenimentul trebuia să fie marcat de o bucurie autentică din partea studenților și a oamenilor școlii. N-a fost să fie așa!

Reprezentații Puterii s-au grăbit să prezinte dări de seamă sofisticate și triumfaliste prin care să ascundă nereușitele unor experimente și schimbări care ne-au costat enorm în perspectivă istorică.

Am ajuns la 400.000 studenți, onorând un indicator cantitativ european de integrare! Este oare un succes?! Mă cuprinde groaza când citesc în ziare cum s-a întins ciuma diplomelor false în România și de aici în Europa! Unde era ministrul învățământului când, prin acțiunile sale reformatoare, a fost impulsionat comerțul cu diplome ecologice false?! Guvernele au promis locuri în cămine studenților și ele n-au apărut pe măsura creșterii numerice. În căminele existente, administrațiile au introdus, fără rușine, tributul universitar în scopuri personale.

La Timișoara, un loc în cămin se obține cu 200 mărci germane date administratorului de cămin. La Brașov, la fel! Furtul și spargerile camerelor în cămine, comerțul ilicit etc. au devenit fenomene curente sub oblăduirea complice a administrațiilor.

Pe ultima sută de metri a actualului mandat politic, șperțul este o realitate a vieții universitare la care s-a ajuns prin sloganuri politice și acțiuni reformatoare conduse prin improvizații, prezentate într-un limbaj șuierat printre dinți și însoțit de un rânjet lugubru. Am suportat avalanșa manualelor alternative și de istorie alternativă prezentată în amabalajul otrăvitor al rânjetului reformist.

Cine controlează și prin ce mecanisme fluxul instructiv - educativ din instituțiile particulare de învățământ? Știe Ministerul Educației Naționale, plin de editori de manuale alternative, cum sunt lăsați repetenți pe nedrept mulți studenți spre a se asigura sursele de venituri și pentru anul universitar următor? Cât plătește un absolvent slab întocmirea lucrării de licență de către un cadru didactic?!

Primul ministru a spus la Timișoara : "Tociți cartea, fraților, că altfel nu mai merge". De ce n-o fi spus acest lucru la investirea sa ca prim - ministru?!

Să luăm aminte: până acum, a mers! Vine schimbarea schimbărilor! Gata, s-a terminat! Până acum, cei fără carte, repetenții și exmatriculații au mai avut o șansă declarându-se dizidenți politici și asaltând instituțiile statului cu ignoranța lor agresivă. Avem destui eroi fără rame și dizidenți inventați. Până acum a mers.

Din această toamnă, nu mai merge. Sunt și eu de acord că ori s-a terminat scenariul ori filmul s-a rupt și electoratul se trezește. S-a furat totul; s-a vândut, sub firma privatizării, munca noastră; învățământul a suportat experimente dureroase în numele unei iluzorii reforme ale cărei coordonate n-au fost identificate decât fragmentar sau deformat.

Iată, de ce, la acest început de an universitar sunt și mai trist ca acum un an. O toamnă politică plumburie a coborât peste universitatea românească.

Am însă certitudinea că după 26 noiembrie 2000 speranța va înflori dinou.

Vă mulțumesc!

 
Constantin Cotrutz - intervenție intitulată: Învățământul - o nocturnă în La minor;

Domnul Constantin Cotrutz:

Învățământul – o nocturnă în La minor

S-au făcut încercări repetate de a modifica măcar un minim necesar în țara noastră, în toate domeniile, urmând de cele mai multe ori un model occidental invidiat dar prost amplasat pe temelii șubrede de tip occidental. În mod nemijlocit au apărut și personalitățile dispuse, aparent, să se înhame la aceste munci sisifice. S-a încercat în ultimii ani modificarea structurilor pe care este statutat învățământul românesc, a unităților de conducere și decizie, a persoanelor cu putere de decizie.

Involuntar sau nu, învățământul a devenit politizat, deși instituțiile de învățământ împing, de ochii lumii, politicul în afara granițelor lor fizice. În rest, însă, debandada și gafele, politicianismul, farfuridismele persistă în toată rețeaua care se orientează către vârful piramidei, unde tronează, sistemul central de decizie, cu tot respectul pentru doar ideea de autonomie, ministerul învățământului. Instituție care, separată de realitățile Școlii superioare, stând la distanță de focarul a ceea ce s-ar vrea a fi pepiniera de intelectuali români, coborând între acei bugetari pe care-i păstorește doar cu ocazii festive sau în preajma alegerilor, stă cu mâinile în sân, crezând probabil că pomul, până acum nesecat, producător de viitor va scutura fructele în poala sa. Pentru ca mai apoi să le vândă la un preț de nimic în cele patru zări. Pentru ca poi să le calce în picioare, să le strivească sub jugul unei vieți pseudomizere, într-un anonimat mai obscur decât al castelului d’If. Pentru ca apoi să jelească fuga de materie cenușie, să promită sforăitoare reforme, restructurări, reciclări, de fapt simple mutații ale unor șmecheri dintr-o postură de decizie în alta, la un relativ adăpost față de tumultul oprobiului public.

Discursul politic în preajma schimbării a abundat și abundă de replici scoase din mânecă special cu aceste ocazii, de discursuri scrise de personalități ale vieții științifice și culturale românești. Toate, însă, apun la scurt timp după anunțarea rezultatelor, în spatele unor uși închise cu lacăte de indiferență și stropite abundent de șampania unei victorii exclusiviste.

Nici un rezultat al victoriilor electorale nu a dus la ameliorarea situație acestor bugetari care încă mai rezistă tentației de a privi în urmă cu mânie. Învățământul și cercetarea, sintagmă prioritară numărul unu a fiecărei legislaturi, doar în vorbe, nu și în fapte.

O elită, domnilor, nu poate fi alimentată cu nutreț sau cu resturi. O elită nu poate fi distrusă ușor, dar odată distrusă și condițiile ei de perenitate fiind îndepărtate, nu mai poate fi regenerată. Elitele politice au dus țara românească acolo unde era să ajungă, adică puțin mai departe decât mai putem visa acum. Elitele au asigurat suaviețuirea și materialul genetic pentru geneza uneia noi, post-comuniste. Iar noi exportăm moștenirea aceasta cu iresponsabilitate. Noi manevrăm forme fără fond și uităm să asigurăm existența acestei pături indispensabile a oricărui popor. Naționalismul și extremismul ajung forme de manifestare normale în societăți amenințate de dezechilibre majore. Anii care vin, și nu mă refer la următorii 4, ci la următorii 20, vor genera aceste dezechilibre dacă vom emite mai departe postulate fără a trece la acțiune. Acțiunea este o caraceristică a oamenilor de valoare. Cel care va trebui să își asume răspunderea pentru încă 4 ani trebuie să realizeze ceva valabil pentru încă 20.

Un extremist ar închide granițele; a mai făcut-o unul, nu demult. Un liberal le-ar deschide și le-ar uita așa. Un cadru didactic sau un cercetător trimis la specializare nu poate fi motivat să revină în condițiile în care aici se luptă pentru supraviețuire.

Am ajuns să preferăm să fim priviți ca auslanderi numai pentru a trăi civilizat. În plus, un tânăr implicat în învățământul universitar, preparator sau asistent, șef de lucrări sau conferențiar, trăiește o viață dual㠖 împărțindu-se permanent între munca pe care o prestează cu dinții strânși pentru mizera sumă de 80 USD lunar și timpul așa zis liber rămas, pe care-l folosește la maxim, nu pentru a se documenta, nu pentru a-și lărgi orizontul cognitiv, ci pentru a supraviețui. Acești tineri execută cele mai diverse servicii, de cele mai multe ori mult sub pregătirea lor, pentru a-și completa sumele necesare întreținerii, achiziționării publicațiilor generale și de specialitate, garnisirii bibliotecii. Acești tineri ajung să nu mai dorească a întemeia familii gândind că nu le vor putea oferi nimic. Acești tineri nu sunt remunerați suficient pentru a-și încropi condițiile necesare performanței individuale și colective. Câte cadre didactice tinere își permit un computer personal din salariul curent? Câți își permit un concert simfonic săptămânal fără să-și numere atent teancul subțirel de hârtii de 5000 sauJ fără să renunțe la altele?

Tinerii care mai vor și mai pot face ceva pentru țara acesta au început să sufere de foame fizică și morală. Haitele de oportuniști au început să-i înghită neștiind că își digeră o parte importantă a propriului viitor. După ce nu va mai fi nimic de distrus și de furat în țară, ne vom călca în picioare pentru a împărți ce a mai rămas. Dar atunci, ca și acum, spiritul intelectual va rămâne liber. Și va fi primul care va privi înapoi cu mânie.

Dumitru Bălăeț - intervenție cu titlul: Grăbirea înstrăinării avuției naționale;

Domnul Dumitru Bălăeț:

Grăbirea înstrăinării avuției naționale

Mă văd obligat să comentez pe scurt aici, în Parlament, dubioasa Hotărâre de Guvern purtând numărul 655 din 4 augus2000, publicată în Monitorul Oficial, partea I nr. 376 din 14 august curent.

Această hotărâre are un singur articol cu două subpuncte. Primul subpunct prevede eșalonarea plății impozitelor a 10 mari întreprinderi industriale ale țării supuse procesului rapid de privatizare, adică de vânzare la străini, 5 ani de acum încolo, începând cu o perioadă de grație de 6 luni. La al doilea subpunct se prevede scutirea completă de la plată a majorărilor de întârziere și mai mari. În anexa hotărârii se dau și numele întreprinderilor scoase la vânzare: Aris Arad, Înfrățirea - Oradea, Letea - Bacău, Mecanică Fină - București, Promex - Brăila, Rulmenți - Bârlad, Rulmenți - Slatina, Șantierul Naval - Tulcea, Savernav - Turnu Severin și Unio - Satu Mare.

După cum se vede, întreprinderi industriale tot una și una de prim rang ale țării. De ce atâta grabă în scoaterea lor la vânzare? Motivul acestui jaf ar fi marile datorii ale acestor întreprinderi la bugetul de stat și la cel al asigurărilor sociale, cât și datoriile și mai mari, la aceleași bugete, cauzate de majorările de întârziere.

Într-adevăr, pe 4 coloane în dreptul fiecărei întreprinderi se dau aceste datorii care totalizează peste 1000 de miliarde de lei, cifră care poate impresiona pe unii, dar nu pe aceia care știu că aceste datorii sunt umflate artificial de o politică de stat a falimentării industriei naționale prin dobânzi bancare exagerate, prin impozite din ce în ce mai grele, prin instabilitate monetară, prin costuri necorelate la energie și materii prime etc.

Și, mă rog, dacă acesta este rezultatul unei politici macroeconomice de împovărare a întreprinderilor pentru a justifica, în mintea omului de rând, scoaterea lor la vânzare, de ce vânzarea lor propriu-zisă duce în mod invers la reeșalonarea pe 5 ani a acestor datorii, cu o grație inițială de 6 luni și o ștergere completă a datoriilor și mai mari rezultate din majorările de întârziere?

Oare bugetul de stat și bugetul asigurărilor sociale nu mai are nevoie de cele peste 1000 de miliarde trecute la capitolul "datorii" șterse. Unde e minciuna, domnilor guvernanți? Acolo unde îndatorați întreprinderile cu capital de stat românesc către așa-zisul stat român, creând diversiunea găurilor negre la buget, sau acolo unde ștergeți cu buretele aceste datorii, când e vorba de vinderea lor la străini? De ce pentru cetățenii români, guvernanții noștri se poartă ca o ciumă (nici o aluzie la domnul Ciumara care semnează în locul primului-ministru această hotărâre de Guvern!), iar pentru străini ca o mămică (poate doamna Norica Nicolai, care semnează hotărârea respectivă pentru Ministerul Muncii și Protecției Sociale). Halal protecție!...

Dacă privim mai îndeaproape lucrurile, vedem că nici măcar acești străini pentru care guvernanții noștri se fac mumă bună, nu sunt mai de soi. Astfel aflăm din presă (Adevărul, luni 28 august a.c.), că Mecanica Fin㠖 București a ajuns pe mâna lui "Camping" SRL Urziceni, fabrică de corturi a unui SRL controlat de cetățenii italieni Sergio Mollo și Damasis Colombo. Această cumpărare a Mecanicii Fine s-a făcut cu suma ridicolă de numai o jumătate de milion de dolari, eșalonată în rate semestriale pe 3 ani și cu ștergerea penalităților și a majorărilor de întârziere în valoare de 54,412 miliarde lei și a datoriilor către bugetul de stat și al asigurărilor sociale, de 19 miliarde lei (reeșalonate pe 5 ani!).

Deși instituțiile mult mai serioase (Firt – Italia și Romanian – American Group – sponsorizate de guvernul american) și-au arătat intenția de a cumpăra pentru licitația Mecanicii – Fine București, domnul Radu Sârbu, președintele FPS a preferat nenorocitul sereleu de la Urziceni intrat la rândul lui pe mâna unor mafioți italieni.

De ce a făcut domnul Radu Sârbu acest lucru? Asta ar trebui cercetat mai îndeaproape de către poliție și procuratură, evident, cu personajul înbrăcat în zeghe și cu cătușe la mâini și la picioare. Să sperăm că lucrul acesta se va întâmpla totuși și încă nu prea târziu.

Mihai Nicolescu - un SOS din partea institutelor de cercetare.

Domnul Mihai Nicolescu:

Un S.O.S. din partea institutelor de cercetare care sunt programate a fi vândute pe bandă rulantă de către Fondul Proprietății de Stat.

Orice națiune care se respectă susține în mod evident activitatea de cercetare și învățământul de toate gradele. Acestea au menirea de a forma cadre, de a revoluționa și eficientiza economia prin progresul științific și tehnic.

La noi, în această perioadă de tranziție spre economia de piață, problemele amintite par mai abstracte și mult mai dificil de realizat, de acestea, de foarte multe ori, se ocupă persoane care nu au lucrat în domeniile respective și pe care nu le susțin suficient pentru reformă și funcționare. De aici și foarte multe sincope și chiar demolări ale unor structuri de rezistență ale economiei naționale.

Recent, salariații din S.C. Institutul de Studii și Proiectări pentru Îmbunătățiri Funciare S.A., membrii ai sindicatului liber din institut, organizație sindicală afiliată la Federația Sindicatelor Lucrătorilor din Cercetare - Proiectare din România din cadrul Confederației CNSLR-Frăția, aduce la cunoștință unele ­aspecte din activitatea institutului precum și intenția FPS-ului de a vinde totul cât mai repede, deci și acest institut fără să țină cont de importanța strategică a acestuia.

S.C. Institutul de Studii și Proiectări pentru Îmbunătățiri Funciare S.A. are în obiectivul de activitate, ca specific de bază, executarea lucrărilor de cercetare–dezvoltare, proiectare în domeniul agriculturii, studii și proiecte în domeniul îmbunătățirilor funciare, amenajării teritoriului, dezvoltării rurale, alimentărilor cu apă, protecției mediului, etc.

În arhiva și în fondul de date din cadrul institutului se regăsesc informații deosebit de importante privind teritoriul României din punct de vedere topografic, geodezic, geotehnic, hidrogeologic, hidrologic, pedologic, și care, în cea mai mare parte, au un caracter secret militar de stat.

S.C. ISPIF S.A. a fost implicat, în ultimii ani, în rezolvarea problemelor apărute ca urmare a inundațiilor, alunecărilor de teren, programe antisecetă, asigurând documentații tehnico-economice corecte și bine fundamentate.

De activitatea institutului sunt legate marile sisteme de irigații, desecări, combaterea eroziunii solului, diguri de apărare, baraje. Urmărindu-se o bună protecție și conservare a solului, precum și o utilizare rațională și eficientă a apei de irigare, se consideră că S.C. ISPIF S.A. are forța umană și tehnică pentru a participa efectiv la lucrările de modernizare a obiectivelor strategice amintite.

Din păcate, Fondul Proprietății de Stat, în graba de a realiza așa zisa privatizare, se grăbește și nu ține cont de consecințele nefaste ale acțiunii sale. În programul de vânzare, oricum și la orice preț, dorește ca și S.C. ISPIF S.A. să fie divizat și apoi vândut.

Ne întrebăm de ce acest interes de divizare a institutului și scoatere a centrului de detecție satelitară, care este unic în România și care asigură scanarea întregii suprafețe a țării, detectând starea culturilor, inundațiilor, a alunecărilor de teren, etc.?

Este vorba de neștiință, ignoranță sau de interese ale FPS-ului de a-și depăși planul la vânzări fără nici o logică și fără să țină cont că acest institut are o activitate unitară.

În timp ce Departamentul de Control al Guvernului, într-un raport al său, arată că această divizare nu reprezintă o soluție ci o diseminare de forțe, o lipsă de coerență, o fraudă la adresa țării, FPS-ul ignoră normalitatea și persistă în acțiunea sa de vânzare și a institutelor de cercetare și de demolare a economiei românești, iar în cazul acestui institut, acțiunea reprezintă chiar un pericol la securitatea națională.

Având în vedere situația creată de această atitudine a FPS-ului față de S.C. Institutul de Studii și Proiectări pentru Îmbunătățiri Funciare S.A. și de alte unități de cercetare – dezvoltare asemănătoare, de la tribuna Parlamentului României, cu mult respect solicit, în numele Partidului Democrației Sociale din România, ca domnul Prim Ministru Mugur Isărescu să intervină și să stopeze acțiunea de divizare și vânzare a activelor institutelor și stațiunilor de cercetare-dezvoltare și să acorde acestora importanta strategică menționată în Programul de Dezvoltare pe Termen Mediu a României.

 

Domnul Vasile Lupu:

Doamnelor și domnilor deputați,

Declar deschisă ședința de dezbateri a Camerei Deputaților, anunțându-vă că din totalul de 343 de deputați și-au înregistrat prezența 264. Participă la alte acțiuni parlamentare 11, sunt absenți 79. Cvorumul de lucru, potrivit art. 128 din Regulament, este astfel întrunit.

 
   

Adresa poștală: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, București luni, 6 aprilie 2020, 12:35
Telefoane (centrala): (021)3160300, (021)4141111
E-mail: webmaster@cdep.ro