Plen
Sittings of the Chamber of Deputies of October 17, 2000
Abstract of the sittings
Full-text of the sittings

Parliamentary debates
Calendar
- Chamber of Deputies:
2022 2021 2020
2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003 2002
2001 2000 1999
1998 1997 1996
Query debates
for legislature: 2020-present
2016-2020
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996

Meetings broadcast

format Real Media
Last meetings
27-09-2022
09-06-2021 (joint)
11-05-2021
Video archive:2022 2021 2020
2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003
You are here: Home page > Parliamentary Business > Debates > Calendar 2000 > 17-10-2000 Printable version

Sittings of the Chamber of Deputies of October 17, 2000

7. Dezbateri asupra proiectului de Hotărâre privind modificarea Regulamentului Camerei Deputaților (proiectul de Hotărâre care se referă numai la modificarea art.176 din Regulament) (supunerea la votul final - adoptare).

Domnul Vasile Lupu:

................................................

Invit pe domnul vicepreședinte Chiliman să preia conducerea ședinței și trecem la dezbaterea proiectului de Hotărâre privind modificarea art.176 din regulament.

Domnul Andrei-Ioan Chiliman:

Onorați colegi, continuăm cu proiectul de Hotărâre privind modificarea Regulamentului Camerei Deputaților.

Domnul Marțian Dan (din bancă):

Nu este cvorum.

Domnul Andrei-Ioan Chiliman:

Sigur că acest proiect care se referă la modificarea art.176 are un text, nu foarte lung, dar care a fost foarte aprig dezbătut aici și rămăsesem într-un loc unde domnul deputat Acsinte Gaspar propusese, un text nou, care era contestat de comisie și de inițiator. O să-i dau cuvântul domnului deputat Acsinte Gaspar pentru a reitera informațiile despre amendamentul dânsului, după care o să-i dau cuvântul președintelui Comisiei pentru regulament, ca și dânsul să amintească locul unde ne aflăm și să trecem la vot, că de fapt, cam pe aici ne oprisem data trecută.

Aveți cuvântul, domnule deputat.

Domnul Acsinte Gaspar:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Amendamentul pe care l-am propus ca un alin.2 la art.176 derivă din art.69 din Constituție. Textul constituțional spune așa: "Deputatul sau senatorul nu poate fi reținut, arestat, percheziționat sau trimis în judecată (...) fără încuviințarea Camerei din care face parte". Deci, vă rog să observați că textul constituțional prevede patru măsuri: reținerea, arestarea, percheziționarea sau trimiterea în judecată. Pentru cei care pun la îndoială faptul că citez din memorie textul constituțional, recomand să ia textul și să mă verifice.

Amendamentul suna în felul următor: "În cererea adresată președintelui Camerei Deputaților, ministrul justiției va preciza și motiva pentru care din măsurile prevăzute la art.69 din Constituție solicită încuviințarea". Vreau să vă spun că, înainte de a trimite cererea pentru ridicarea imunității la una din cele două Camere, în raport de subiect, dacă este vorba de un deputat sau de un senator, ministrul justiției totdeauna primește un dosar întocmit de Parchetul General de pe lângă Curtea Supremă de Justiție.

În acest dosar sunt o serie de materiale preliminare, sunt materiale care sunt adunate, ca să spun așa, de către procuror, într-o fază ce precede declanșarea procedurii judiciare. Chiar deputatul poate să fie invitat să dea unele explicații, pot fi aduse anumite documente și – pe baza acestora – procurorul general, care își face convingerea că totuși s-ar putea ca pe baza unei analize să ne găsim în fața unei fapte penale, să ceară încuviințarea ridicării imunității parlamentare.

În momentul când a primit acest dosar, ministrul justiției - care este jurist - poate să își dea seama asupra căreia dintre cele patru măsuri este nevoie să se adreseze Parlamentului. El poate, foarte simplu, prin cerere, să ceară absolut toate cele patru măsuri, adică să ceară și reținerea, și arestarea, și percheziționarea și trimiterea în judecată. Dar nu este mai puțin adevărat că ministrul de justiție poate să considere că, pe baza actelor care le are și a convingerii care și-o face, sunt suficiente doar unele dintre aceste patru măsuri, adică poate să fie de acord să ceară: reținerea, percheziția și trimiterea în judecată, iar trimiterea în judecată să se facă în stare de libertate, nu neapărat cel care ar urma să fie trimis în judecată, să fie arestat.

Deci, iată că textul pe care noi îl propunem este doar ca el să motiveze pentru fiecare măsură în parte de ce cere Parlamentului acest lucru. Și repet, poate să ceară absolut toate cele patru măsuri și le va motiva pe fiecare, după cum va putea cere una, două sau trei din cele patru măsuri, așa încât textul nu împietează nici asupra textului constituțional, nici asupra regulamentului, nici în ceea ce se vrea a fi instituția ridicării imunității parlamentare.

Eu consider că explicațiile pe care le-am dat sunt de natură să convingă că amendamentul poate fi înserat ca un alin.2 în proiectul de hotărâre pe care urmează să-l dezbatem în continuare.

Vă mulțumesc.

Domnul Andrei-Ioan Chiliman:

Domnul deputat Acsinte Gaspar a explicat rațiunile amendamentului dânsului. O să-i dau cuvântul președintelui Comisiei pentru regulament, a Comisiei permanente pentru regulament, pentru a explica punctul de vedere al comisiei. Cele două puncte de vedere au fost dezbătute pe larg în ședințele anterioare și vom trece după aceasta la vot.

Aveți cuvântul.

Domnul Radu Ghidău:

Mulțumesc, domnule vicepreședinte.

Cum am spus-o și cu ocaziile celorlalte dezbateri, nu vedem pentru ce mai este necesar introducerea alineatului propus de domnul deputat Acsinte Gaspar, deoarece în art.176 alin.1 se spune că "Nici un deputat nu poate fi reținut, arestat, percheziționat sau trimis în judecată penală ori contravențională fără încuviințarea prealabilă a Camerei Deputaților și după ascultarea sa".

Deci, este prezentă deja prevederea pe care se bazează domnul deputat Acsinte Gaspar în pledoaria sa și mai doresc să spun că este hilar ca pentru reținere, arestare, percheziționare sau trimitere în judecată să existe o cerere separată. Eu doresc doar să vă închipuiți că reținerea, care conform Constituției, art.23 alin.3 spune că "Reținerea nu poate depăși 24 de ore", deci, ministrul justiției va cere Camerei reținerea unui membru al Camerei, și în acest caz, dezbaterile vor dura 30 de zile pentru o reținere de 24 de ore.

Deci, eu atât doresc să vă spun că nu mi se pare o motivare reală și cred că propunerea domnului Acsinte Gaspar vine doar să îngreuneze procedura de ridicare a imunității. În aceste condiții, noi recomandăm respingerea acestui nou alineat.

Vă mulțumesc.

Domnul Acsinte Gaspar (de la prezidiu):

Domnule deputat, nu se fac patru cereri. Dumneavoastră înțelegeți greșit. Nu știți că citiți un text de lege.

Domnul Andrei-Ioan Chiliman:

Domnul vicepreședinte Lupu, inițiator, aveți cuvântul.

Domnul Vasile Lupu:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor,

Sigur că președintele comisiei, președintele Comisiei pentru regulament a explicat foarte clar că nu putem accepta ca pentru o măsură procesuală de 24 de ore să se mai desfășoare o procedură parlamentară de 3 luni, după cum ne-o indică termenele din celelalte alineate. Apoi, aici, noi suntem pe un câmp minat, dacă vreți să vedeți realitatea.

Parchetele României, la diferite nivele, sunt constituite în Ministerul Public. Ministerul Public este sub autoritatea ministrului justiției; nu ministrul justiției apreciază și dispune reținerea, arestarea și trimiterea în judecată, ci procurorul general al României. Ministrul justiției vine în fața Parlamentului pentru că procurorul general al României nu este membru al Guvernului, ci doar își desfășoară activitatea sub autoritatea ministrului justiției. Ministrul justiției rămâne un om politic și foarte posibile ar fi, cum se conturează deja imaginea unor procese penale, trecute și prin Camera Deputaților în această procedură, zisă de "ridicare a imunității parlamentare", unele negocieri politice asupra unor situații infracționale.

De aceea, să lăsăm textul constituțional nealterat prin dezvoltarea ce intenționăm să o facem în Regulamentul Camerei Deputaților, să nu ajungem la cinci imunități parlamentare în loc de una, să lăsăm procurorul general și parchetul să-și facă datoria în competența pe care Constituția și legea organică le-a lăsat-o, iar ministrul justiției să rămână la abilitarea pe care o are, de a face legătura între Parchetul General, între procurorul general și Camera Deputaților, fără putința de a hotărî care măsură procesuală urmează să fie luată, nefiind de competența sa.

Aș fi oarecum îngăduitor sau chiar bucuros să pot accepta propunerea domnului deputat Gaspar, pentru că m-a asigurat că așa va trece propunerea de modificare a art.176, în esență, modificarea majorității calificate pentru o majoritate absolută, încuviințarea ce o va da Camera pentru deputatul învinuit de săvârșirea unor fapte penale, dar nici nu pot să accept o situație care, juridic, nu poate fi acceptată, și politic cu atât mai puțin.

Însă eu vă rog să se treacă la vot, dacă întrunește majoritatea, amendamentul va fi reținut, cu răspunderea celor care l-au propus, dacă nu, să deblocăm această situație, să ieșim din acest impas și să reușim, acum, la sfârșitul legislaturii, să eliminăm parțial suspiciunea că unii candidează la Parlament doar pentru a-și pune trecutul sub carapacea imunității parlamentare.

Domnul Andrei-Ioan Chiliman:

Domnul deputat Acsinte Gaspar.

Domnul Marțian Dan (din bancă):

Am cerut și eu cuvântul. Uitați-vă în sală, că de aceea conduceți ședința!

Domnul Andrei-Ioan Chiliman:

Pentru aceasta sunt secretarii de ședință, ca să mă anunțe cine dorește să ia cuvântul. Domnul deputat Dan Marțian.

Domnul Marțian Dan:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

Mă miră faptul că sunt la conducerea lucrărilor colegi de ai noștri care cred că misiunea dânșilor se reduce la a întreba: Cine este pentru? Cine este împotrivă? Cine se abține? Votat – fără ca măcar să se uite în sală; probabil că, pe fondul acesta al epuizării noastre psihice, nervoase și fizice în acest final de legislatură, este greu ca cei care conduc lucrările să se uite în sală, motiv pentru care am impresia că mecanica este cea care, de un anumit timp, își impune legile în această aulă. Aceasta este o remarcă pe care nu aș fi vrut să o fac.

Acum, însă, vreau să revin la problema pe care am început s-o discutăm. A fost binevenită sugestia domnului vicepreședinte Chiliman de a-l invita pe domnul deputat Acsinte Gaspar, în calitatea dânsului de autor al amendamentului aflat în dezbatere, să intervină pentru a ne reaminti rațiunile care au inspirat amendamentul domniei sale. Eu cred că explicațiile pe care dânsul le-a dat sunt pertinente și merită să medităm asupra lor. Asta cu atât mai mult cu cât reacția atât de rapidă și neconvingătoare a domnului Radu Ghidău, președintele Comisiei instituite de Cameră pentru modificarea Regulamentului de funcționare a acesteia, precum și intervenția domnului Vasile Lupu mi se par că trec peste fondul problemei. Eu cred că suntem pe cale de a face un lucru esențial modificând cvorumul cerut pentru ridicarea imunității parlamentare; mai exact, în locul cvorumului de două treimi ce trebuie întrunit pentru a adopta decizia de ridicare a imunității parlamentare, așa cum prevede Regulamentul în vigoare al Camerei Deputaților, se impune stabilirea unui cvorum care să permită adoptarea unei asemenea decizii doar cu votul majorității absolute a deputaților. După opinia mea, această modificare este foarte importantă deoarece, în virtutea ei, nu își vor mai putea găsi umbrelă în Parlament eventualii deputați care, în urma unor acte și fapte comise, intră sub incidența legii penale și trebuie să dea socoteală pentru cele făptuite. Acesta este un important pas înainte pe care trebuie să-l facem.

În al doilea rând, nu cred că rezistă la o analiză riguroasă motivele de respingere a amendamentului domnului deputat Acsinte Gaspar, invocate de președintele comisiei menționate mai sus și de domnul vicepreședinte Vasile Lupu, anume că adoptarea amendamentului propus ar pune în nu știu ce situație neconvenabilă pe ministrul justiției, când acesta ar decide să solicite ridicarea imunității parlamentare într-un caz concret.

Am impresia că există două abordări diferite a acestei probleme. Este clar că atunci când se conturează necesitatea solicitării ridicării imunității parlamentare, Procurorul general de pe lângă Curtea Supremă de Justiție trebuie să fie foarte bine înstăpânit pe fapte, pe ansamblu materialului probator existent și pe încadrarea juridică a faptelor în baza cărora cere ridicarea imunității parlamentare. Când a venit cu acest dosar la ministrul justiției pentru a cere ridicarea imunității parlamentare pentru X, Y, Z, Procurorul general trebuie să justifice foarte temeinic demersul său. Din momentul, însă, în care dosarul a ajuns la ministrul justiției începe răspunderea acestuia în cauza respectivă. Depinde mult cum îi înțelegem și îi tratăm rolul în astfel de situații. Una este dacă îi atribuim ministrului justiției rolul unui simplu curiei între Procurorul general de pe lângă Curtea Supremă de Justiție și Camera Deputaților, a cărui implicare se reduce la simplul act de transmitere a dosarului pregătit de Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiție către Camera Deputaților. Îmi face impresia că argumentele invocate de președintele Comisiei pentru modificarea Regulamentului Camerei Deputaților și de domnul Vasile Lupu se înscriu în coordonatele unei astfel de abordări. Eu, dimpotrivă, socot că rolul ministrului justiției este unul activ și-i angajează plenar răspunderea în tratarea fiecărui dosar în parte, atunci când solicită ridicarea imunității parlamentare. Fără să adopte poziții partizane din punct de vedere politic, fără să recurgă la evaluări de natură subiectivă a lucrurilor, atitudini de neadmis pentru o asemenea funcție publică în stat, ministrul justiției are îndatorirea de a examina cu întreaga atenție dosarul trimis pentru solicitarea ridicării imunității parlamentare, de a evalua faptele, pertinența probelor și de a lua, în cunoștință de cauză, decizia pe care o consideră îndreptățită. Neprocedând astfel, el riscă să se descalifice pe sine și să descalifice și Ministerul Public, să cadă în formalism, să adopte o atitudine eminamente birocratică, să fugă de răspunderea ce incumbă funcției sale.

Închei intervenția mea spunând un singur lucru: amendamentul domnului deputat Acsinte Gaspar este pertinent, tratează cu responsabilitate chestiunea referitoare la demersul pentru ridicarea imunității parlamentare și el trebuie adoptat.

Domnul Andrei-Ioan Chiliman:

Da. În orice caz, pot să vă spun că ați fost nedrept în aprecierea că președintele de ședință trebuie să îndeplinească și funcțiile secretarilor de ședință și poate că este o chestiune pe care o să o discutați la grup la dumneavoastră, pentru că secretarii de ședință sunt cei care trebuie să îmi spună dacă dorește cineva să ia cuvântul.

Ca atare, pe partea întâi, cred că este o chestiune pe care o puteți rezolva la dumneavoastră la grup și nu o să-mi mai atrageți mie atenția.

Domnul Marțian Dan (din bancă):

Este o problemă a Camerei. Trebuie să aveți bărbăția să recunoașteți.

Domnul Andrei-Ioan Chiliman:

În ceea ce-l privește, următorul vorbitor, o să-i dau cuvântul domnului deputat Zoner.

Domnul Constantin Șerban Rădulescu-Zoner:

Vă mulțumesc, domnule președinte. Eu nu sunt jurist și nici măcar nu aș fi luat cuvântul, dar m-a determinat domnul deputat Dan Marțian.

Prin urmare, așa... cel puțin parțial mă convinsese domnul deputat Gaspar, dar acuma îmi dau seama că de fapt se încearcă politizarea ridicării imunității. Prin urmare, procurorul general vine cu un dosar la Ministerul Justiției, și ministrul justiției, cel puțin așa cum am înțeles eu, poate greșesc, hotărăște dacă să ceară doar reținerea sau doar percheziția, conform argumentului.

Domnul Marțian Dan (din bancă):

Sau poate să le ceară pe toate cele patru deodată, dar să le justifice.

Domnul Constantin Șerban Rădulescu-Zoner:

Le poate, dar dați-mi voie. În felul acesta înseamnă că de fapt se politizează. Deci, rămâne la îndemâna ministrului justiției să hotărască care din cele patru sau cinci poziții trebuie să le ia în considerare și să ceară ridicarea imunității. Nu? Deci, poate să ceară doar pentru percheziție, că așa poate trena, de exemplu, lucrurile. De aceasta am intervenit.

Vă mulțumesc pentru atenție și cred că totuși juriștii au mai mare trecere decât mine, dar m-a determint domnul Dan Marțian la această intervenție.

Vă mulțumesc.

Domnul Marțian Dan (din bancă):

Foarte bine!

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Domnul deputat Dejeu.

Domnul Gavril Dejeu:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Mie discuția mi se pare mai degrabă o discuție de școală decât o discuție de fond, pentru că, cu prezența sau fără prezența acestui amendament, lucrurile se petrec și trebuie să se petreacă aidoma, exact cum spune și domnul Gaspar.

Care ministru de justiție, sau care organ învestit de lege a solicita ridicarea imunității nu va citi textul constituțional și nu se va conforma lui, atunci când va cere ridicarea imunității parlamentare?

Poate că există o gândire și o concepție de ideea unei imunități parlamentare ideale, totale, fără referință la nici un fel de componentă a ei.

Sistemul gândit asupra instituției imunității parlamentare de către Constituția noastră este altul, și anume se indică în mod precis ce se poate dispune în cadrul ridicării imunității parlamentare. Sunt cele patru ipoteze. Se va putea cineva sustrage de la textul constituțional și să spună: vă rog să ridicați imunitatea parlamentară și pe urmă vedem noi ce facem în cadrul ei. Nu se poate!

În clipa în care se solicită ridicarea imunității parlamentare trebuie să se meargă pe textul de Constituție și să se spună: soliciăm ridicarea imunității parlamentare pentru..., cutare, cutare, cutare sau cutare. Dar acest lucru este implicat în text. Nu avem nevoie de o școală, să școlim pe ministrul justiției, să-l sfătuim noi cum să facă cererea, când Constituția îl obligă.

Prin urmare, discuția este pur și simplu de școală. Amendamentul este, dacă vreți, binevenit; dacă nu, procedura, funcționalitatea instituției aceasta a imunității parlamentare poate funcționa foarte bine și fără acest amendament.

Este adevărat că prevederea constituțională este severă, însă noi trebuie s-o privim ca atare.

M-am gândit, de pildă, - și așa este -, că, dacă, Parlamentul va dispune că un parlamentar poate fi trimis în judecată, dar fără arestare, impietăm și asupra dreptului pe care instanța de judecată, în cursul cercetării judecătorești îl are, de a dispune arestarea în timpul judecății. Dar, acestea sunt prevederile și trebuie să ne supunem lor.

Prin urmare, apreciez că discutarea amendamentului este o chestiune de școală. Amendamentul, după părerea mea, poate fi și admis, poate fi și respins; nu are importanță, pentru că cererea de ridicare a imunității parlamentare va trebui axată pe cele patru probleme prevăzute de textul constituțional. Obligatoriu. Și atunci, sigur că ministrul justiției, în clipa în care va cere una, două, trei sau chiar patru dintre variantele prevăzute de Constituție, va fi obligat să facă motivarea în fapt, adică să aducă argumentele în fața Parlamentului, pe care se sprijină în fapt cererea sa și argumentarea în drept, pentru ca Parlamentul să fie în deplină cunoștință de cauză asupra soluției pe care o adoptă. Acest lucru va trebui să rezulte obligatoriu din cererea ministrului justiției, dacă ea vrea să fie credibilă și discutată de Parlament și pentru aceasta nu trebuie să-i facem noi ministrului o indicație printr-un text de lege special, când această obligativitate rezultă implicit din textul constituțional și din textul regulamentului nostru.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Domnul deputat Sorin Stănescu.

Domnul Mihai-Sorin Stănescu:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Îmi pare foarte rău, însă trebuie să-l contrazic pe domnul deputat Dejeu.

Este adevărat ceea ce spuneți dumneavoastră, că în Constituție sunt prevăzute acele situații și ar merge ca să se susțină limbajul că nu trebuie să trecem în această prevedere legală niște dispoziții care deja sunt arătate în legea fundamentală a statului, și anume Constituția, mergând pe ideea că în felul acesta s-ar face o anumită școală cu cel care ar deține portofoliul ministrului justiției.

Eu vreau însă să pornesc de la o realitate care este cât se poate de evidentă. Este adevărat că în Constituție sunt prevăzute situațiile de care ați vorbit dumneavoastră, dar, din punctul meu de vedere – și sunt jurist -, cred că în lege trebuie să fie prevăzute, iar reluarea acestor prevederi din Constituție nu înseamnă un abuz de reglementare, ci, din contră, reprezintă, din punctul meu de vedere, o precizare absolut necesară, pentru că numai în astfel de situații se pot înlătura eventualele erori de interpretare cu intenție sau fără intenție din partea celor care exercită în mod vremelnic o anumită autoritate în Ministerul Justiției.

Deci, din acest punct de vedere, cred că este bine formulată ideea în amendamentul respectiv. Nu se face altceva decât să creăm un cadru cât se poate de strict, care trebuie să fie respectat de cel care are posibilitatea, conform legii, să ceară ridicarea imunității parlamentare, pentru că trebuie, domnilor, să ne gândim, ridicarea imunității parlamentare este o chestiune cât se poate de serioasă care, din punctul meu de vedere, nu înseamnă protejarea cu orice preț a celui care are un statut de demnitar în statul român în situația în care devine un subiect activ al unei infracțiuni, ci, din contră, reflectă responsabilitatea care trebuie să fie luată și avută în vedere de cei care exercită o asemenea cerere de ridicare a imunității parlamentare, pentru că, în ultimă instanță, nu este vorba de apărarea persoanei fizice, a demnitarului respectiv, ci este vorba de apărarea demnității instituției din care face parte.

Deci, în felul acesta trebuie să privim aceste proceduri și cred că amendamentul este binevenit, nu face nici un fel de rău, ci, din contră, creează o situație cât se poate de clară, care va înlătura eventualele interpretări eronate. Când avem o asemenea situație, cunoaștem foarte bine din practica celor 10 ani de zile o serie întreagă de legi care au fost aprobate în acest Parlament, sub multe aspecte au fost la o diferență destul de mare de prevederile constituționale. Și ce s-a rezolvat? Ne lamentăm cu proceduri ale Curții Constituționale, care, mă rog, în înțelepciunea ei, de foarte multe ori, a menținut anumite situații care și noi le considerăm la ora actuală că sunt greșite.

Deci, din punctul meu de vedere, cred că ar fi bine să stopăm discuțiile. Amendamentul nu creează nici un fel de situație care să pună la îndoială anumite poziții ale noastre față de această prevedere legală.

Vă mulțumesc.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Domnul deputat Acsinte Gaspar.

Domnul Acsinte Gaspar:

Domnule președinte, v-aș ruga inițiatorul și președintele comisiei de redactare a regulamentului să fie atenți.

Stimați colegi, iată că, deja, sunt încă trei colegi care au luat cuvântul și care susțin amendamentul pe care l-am propus. Dar eu am să vă dau și un exemplu practic, înainte de a preciza domnului vicepreședinte Lupu, că nu mai avem instituția Procurorului General al României. Există Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție și mai sunt încă 15 procurori generali ai parchetelor de pe lângă curțile de apel.

Pe de altă parte, cred că, dacă dânsul ar fi citit alin.2, ar fi văzut că cererea se adresează președintelui Camerei de către ministrul justiției.

Stimați colegi,

Am aici cererea pe care ministrul justiției a adresat-o Camerei în legătură cu ridicarea imunității deputatului Bivolaru Gabriel. Și vă citesc, ca să vedeți câte măsuri din cele patru prevăzute de Constituție le-a solicitat ministrul justiției. (Rumoare, discuții în Grupul parlamentar UDMR)

Colegii de la UDMR! Domnule președinte, vă rog, atrageți atenția colegilor de la UDMR, dacă au o altă ședință acolo, decât ședința Camerei, să stopăm ședința în plen.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Am o rugăminte: să fiți atenți la ce se vorbește, pentru că vom trece la vot și trebuie să știe fiecare ce votează și cum.

Aveți cuvântul.

Domnul Acsinte Gaspar:

Prin cererea pe care a adresat-o Camerei Deputaților, în legătură cu deputatul Bivolaru Gabriel, ministrul justiției spune următorul lucru: "Pentru motivele arătate în conformitate cu prevederile art.69 alin.1 din Constituție și art.174-178 din Regulamentul Camerei Deputaților, vă solicit ridicarea imunității parlamentare și aprobarea – și vă rog să fiți atenți! – posibilității reținerii, arestării și trimiterii în judecată". Percheziția, cea de a patra măsură pe care putea s-o ceară, ministrul justiției a apreciat, pe baza dosarului care i-a fost depus și a analizei care a făcut-o, că nu este cazul.

De aceea, noi am solicitat ca, în cerere, ministrul să motiveze fiecare măsură. Și, într-adevăr, în această cerere, ministrul și-a motivat cele trei măsuri, adică: reținerea, arestarea și trimiterea în judecată.

Iată că trimiterea în judecată a deputatului s-a făcut și, totuși, deputatul se găsește în stare de libertate, pentru că, reîntorcându-se dosarul, Parchetul General de pe lângă Curtea Supremă de Justiție a considerat că cercetarea se poate face cu el și în stare de libertate, fără să fie arestat.

Deci, domnule deputat Lupu și domnule deputat Ghidău, aveți aici exemplul clar în ceea ce privește modalitățile în legătură cu cu care se poate solicita una dintre cele patru măsuri prevăzute de Constituție.

Domnul Gavril Dejeu (din sală):

Iată cum s-a putut rezolva problema fără amendamentul dumneavoastră! Perfect!

Domnul Acsinte Gaspar:

Păi, tocmai. Deci, amendamentul, vine, așa cum spunea și domnul deputat Stănescu, să precizeze foarte clar această posibilitate pe care o are ministrul, și mai ales s-o motiveze.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Există un amendament. Este un text nou care nu are un pandant în textele existente – cel propus de domnul deputat Acsinte Gaspar.

Domnul deputat Lupu. Aveți cuvântul.

Domnul Vasile Lupu:

Doamnelor și domnilor,

Vă asigur că este ultima mea intervenție pe acest amendament.

Dacă este să fim foarte riguroși în termenii juridici, chiar luând cererea adresată Camerei Deputaților de ministrul justiției privind ridicarea imunității parlamentare pentru un deputat, formularea este nejuridică. În literatura de specialitate s-a scris mult în acest sens și pot să vă informez că mai întâi nu este vorba de ridicarea imunității parlamentare, ci de încuviințarea dată de Cameră, de una din Camere, ca un parlamentar, ca un deputat învinuit de săvârșirea unei fapte penale sau a unei contravenții, să poată fi reținut, percheziționat și așa mai departe, pentru că încuviințarea dată de o faptă identificată nu înseamnă punerea la dispoziția organelor de cercetare și urmărire penală a parlamentarului pentru alte fapte săvârșite. Parlamentarul rămâne cu imunitatea atât timp cât este membru al uneia din Camere. Și, deci, formularea "ridică imunitatea parlamentară" nu este cea strict juridică.

Într-adevăr, corect este să vorbim de parchetul, Procurorul General de la Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, pentru că în ultima modificare a Legii de organizare judecătorească, structurile și denumirile sunt cele menționate de domnul deputat Gaspar. Dar aici, pentru juriști, merită puțină atenție. Unde este decizia pe fond a măsurii procesuale în faza urmăririi penale, sau în fața judecății? La ministrul justiției, nu. La parchet, în faza de urmărire penală, la instanța de judecată, în faza de judecată, dar nici completul de judecată n-o face, cum nici procurorul nu poate fără ca una din cele două Camere ale Parlamentului să-și dea încuviințarea pentru senatorul sau deputatul învinuit.

Eu sper să depășim acest impas, chiar cu câți suntem în sală. Cum nu este vorba de a-l reduce pe ministrul justiției la un simplu curier în legătura dintre Parchet și Camera Deputaților, așa nu este nici cazul să ne speriem pentru prezența din sală dacă avem de gând să modificăm Regulamentul Camerei Deputaților, în sensul a-l apropia de celelalte reglementări privind organizarea și funcționarea Parlamentelor din Europa. Când există acordul grupurilor parlamentare, sigur, nu în reglementarea noastră, putem depăși momentele critice. Dacă vrem să avem o majoritate absolută ca în Marea Adunare Națională, să mai avem și aplauze după fiecare vot, atunci probabil va trebui să mai așteptăm vreo sută de ani.

Vă mulțumesc.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Domnul deputat Dan.

Domnul Marțian Dan:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

În cursul dezbaterilor suscitate de amendamentul domnului deputat Acsinte Gaspar s-a emis ideea că acesta n-ar trebui adoptat pentru că el tinde, prin modul său de redactare, mai curând să fixeze elemeentele unui exercițiu de școală, care n-ar trebui transpus într-un text de Regulament al Camerei Deputaților.

În legătură cu aceste obiecții doresc să spun un singur lucru: nu înțeleg de ce există împotrivire față de acest amendament. Am aici dosarul pe care l-a trimis, în cursul anului 1998, ministrul justiției la Camera Deputaților prin care solicita ridicarea imunității parlamentare a domnului deputat Bivolaru Gabriel. Se cunosc sinuozitățile prin care a trecut această cerere până când s-a votat ridicarea imunității parlamentare a celui în cauză. A trecut, însă, mai mult de un an de când nu mai există nici un obstacol în calea justiției de a elucida acest caz, fapt ce, iată, nu se întâmplă. Dar asta este o altă problemă, aceea a modului în care justiția își face datoria, și nu vreau să insist acum asupra ei.

Din punctul de vedere al discuției noastre este instructiv modul în care era tratată, în dosarul menționat, problema cererii de ridicare a imunității parlamentere a dputatului Gabriel Bivolaru. Dosarul întocmit de Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, însușit de Procurorul General, se încheia cu propunerea ca ministrul justiției să solicite Camerei Deputaților ridicarea imunității parlamentare a învinuitului Bivolaru Gabriel în vederea efectuării actelor de urmărire penală, prevăzută de art.69 din Constituția României, pentru acuzațiile prezentate în dosar.

Este interesant de remarcat că, în referatul ministrului justiției prin care acesta solicita ridicarea imunității parlamentare, erau expuse faptele referitoare la activitatea infracțională a învinuitului și dovezile care probează vinovăția lui. Drept urmare, referatul concluziona astfel demersul ministrului justiției:

"Pentru motivele arătate, în conformitate cu prevederile art.69 alin.1 din Constituție și art.174-178 din Regulamentul Camerei Deputaților vă solicit ridicarea imunității parlamentare și aprobarea posibilității reținerii, arestării și trimiterii în judecată penală a domnului deputat Bivolaru Gabriel pentru:

- Falsificarea de monede sau de valori și punerea în circulație a valorilor falsificate, fapte prevăzute de art.282 alin.1 și 2 Cod penal;

- Înșelăciune săvârșită prin mijloace frauduloase, prevăzută de art.215 alin.1 și 2 Cod penal;

- Fals material în înscrisuri oficiale, prevăzut de art. 288 alin. 1 Cod penal;

- Uz de fals, prevăzut de art.291, teza a II-a Cod penal;

- Fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzut de art. 290 Cod penal".

Cred, stimate colege și stimați colegi deputați, că această încheiere din demersul ministrului justiției în cazul deputatului Bivolaru Gabriel spune ceva esențial pe care noi trebuie să-l reținem, și anume: amendamentul domnului deputat Acsinte Gaspar merge în direcția statuată deja de practică și el ar trebui adoptat. Cei care se opun adoptării acestui amendament precum, de exemplu, domnul deputat Gavril Dejeu, invocă argumentul că acesta este, sub aspectul conținutului, mai curând un caz de școală ce nu trebuie, prin urmare, inclus în Regulamentul Camerei Deputaților. Adepții acestui punct de vedere nu iau în seamă exigența de a lămuri foarte bine lucrurile și de a nu lăsa, în textele noastre, loc de interpretări forțate și de comitere a unor abuzuri. Or, noi știm că, în practică, s-au comis, la adăpostul unor sofisme de interpretare a unor texte, abuzuri. Știm, bunăoară, că, la începutul acestei legislaturi, Camera Deputaților a modificat, printr-o hotărâre adoptată fără nici un temei, dispoziții din Legea privind organizarea și funcționarea Societății Române de Radiodifuziune și Societății Române de Televiziune nr.41/1994, care este o lege organică și ea nu putea fi modificată pe o asemenea cale. Au fost și alte cazuri similare în această legislatură. Toate acestea trebuie să înceteze o dată pentru totdeauna, dacă vrem ca în România să se afirme statul de drept, supremația legii, democrația.

Domnul Gavril Dejeu (din sală):

O precizare!

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Precizare, domnul deputat Dejeu.

Domnul Gavril Dejeu:

Cred că s-a reținut din cuvântul pe care l-am exprimat de la acest microfon că, fiind un amendament-școală, pentru mine nu este o chestiune de fond. Și eu, de pildă, îl voi vota. Nu este nici o problemă. Cu el, sau fără el, ministrul justiției va trebui să facă exact același lucru.

Aș vrea, însă, pentru că nu numai astăzi, ci și mai înainte, un distins coleg, pe marginea discutării acestui text, mi s-a adresat de la acest microfon, spunând că am făcut o greșeală grosieră și copilărească în calitate de ministru în legătură cu deputatul Bivolaru atunci când am cerut arestarea lui. Trebuie să vă declar aici că n-am făcut nici un fel de greșeală și că nu eu eram cel care să solicit arestarea, ci ministrul justiției. Eu am sugerat ideea arestării și am făcut-o bine. Parlamentul a greșit, după părerea mea. În fața legii, potrivit art.16 din Constituție, suntem toți egali – de la parlamentar până la ultimul om de rând al României. Și, dacă, pentru delapidarea, sau furtul sau înșelăciunea unor sume modeste de bani, justiția găsește necesar să dispună arestarea, apoi, pentru 300 de miliarde de lei, cât conținea dosarul Bivolaru, era nedrept și nejust ca să nu se adopte o astfel de măsură.

De aceea eu am sugerat, nu am cerut, eventuala reținere a lui Bivolaru. Și n-am făcut o greșeală, ci mi-am făcut datoria.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Bun. Eu cred că am dezbătut destul cazul Bivolaru. Însă, se pare că acum, mai bine de un an, chiar vreo doi, imunitatea dânsului pentru această cauză a fost ridicată și cred că este bine să ne întoarcem la textul de lege pe care tocmai încercam să-l aducem atenției dumneavoastră.

Domnul deputat Acsinte Gaspar a venit cu un amendament de completare a textului. Textul pe care l-a propus dânsul a fost respins de comisia permanentă de regulament. Inițiatorul, de asemenea, nu agreează acest text.

Deci, textul spune așa: după alin.2 să se introducă un nou alineat, 3, cu următoarea redactare: "În cererea adresată președintelui Camerei Deputaților, ministrul justiției va preciza și motiva pentru care din măsurile prevăzute la art.69 din Constituție solicită încuviințarea ....."

Domnul Constantin Șerban Rădulescu-Zoner (din sală):

Care? Asta este problema! Care?

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Am rugămintea... ați vorbit de la microfon... pentru care din măsurile..., asta înseamnă că poate să fie una, sau toate. Deci, asta hotărăște ministrul, la cererea, sigur, pe care o primește din partea procuraturii, conform celorlalte prevederi, n-are rost să intrăm în ele acum.

Deci, acesta este textul. Vi-l supun spre aprobare.

Voturi pentru? Vă rog, țineți mâinile ridicate. Vă mulțumesc.

Voturi împotrivă? 9 voturi împotrivă.

Abțineri? 4 abțineri.

A trecut textul.

Am ajuns la alin.4 din textul comisiei: "Ministrul justiției va înainta comisiei respective..."

Dacă dorește cineva să ia cuvântul?

Domnul deputat Acsinte Gaspar.

Aveți cuvântul.

Domnul Acsinte Gaspar:

Domnule președinte,

Fiind vorba de un alineat nou, mi se pare nepotrivită sintagma "comisiei respective"..., nu știu care "comisia respectivă". De altfel, în tehnica legislativă nu se uzitează expresii de genul "respective". Și atunci, v-aș propune să spunem foarte clar: "Ministrul justiției va înainta Comisiei juridice, de disciplină și imunități toate documentele ...".

Deci, să dispară sintagma "respective". Dacă eram, poate, în continuarea alineatului precedent, atunci mai acceptam textul. Dar, fiind un alineat nou, se impune ca, totuși, să facem precizarea necesară.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Inițiatorul este de acord.

Comisia este de acord.

Însă, cred că trebuie, evident, "comisia" cu majuscule, deci conform titulaturii oficiale.

Alte intervenții? Nu mai sunt.

Voturi pentru? Vă mulțumesc.

Voturi împotrivă? Nu sunt.

Abțineri?

A fost adoptat în unanimitate.

Alineatul următor. Ce era prevăzut la alineatul 2 etc... Intervenții? Nu sunt.

Voturi pentru? Vă mulțumesc.

Voturi împotrivă?

Abțineri?

Unanimitate.

Alineatul 6: "În cazul deputaților care nu fac parte din nici un grup..." Dacă sunt intervenții?

Domnule deputat Acsinte Gaspar, aveți cuvântul.

Domnul Acsinte Gaspar:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Cred că fiind vorba de o problemă atât de gingașă cum este aceasta cu privire la ridicarea imunității parlamentare, nu putem face totuși o discriminare între deputații care aparțin și cei care nu aparțin grupurilor parlamentare. Dacă în cazul deputaților care aparțin grupurilor parlamentare cererea se înaintează grupului pentru a-și exprima punctul de vedere, aș propune ca la alineatul 6 să dăm o posibilitate și parlamentarilor independenți, adică celor care nu fac parte din grupuri, să aibă posibilitatea să formuleze și ei un punct de vedere.

Și ar urma ca alin.6, domnule președinte, să aibă următoarea redactare: " În cazul deputaților care nu fac parte din nici un grup parlamentar, aceștia pot să depună punctul de vedere cu privire la cerere la Biroul permanent al Camerei Deputaților."

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Inițiatorul?

Domnul deputat Vasile Lupu, aveți cuvântul.

Domnul Vasile Lupu:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Acest text aparține, dacă îmi amintesc bine, fostului deputat George Stancov, în prezent ambasador. Deci acest text vine în continuarea alineatului precedent care spune: "Cererea se înaintează grupului parlamentar din care face parte deputatul în cauză. Grupul își va exprima punctul de vedere cu privire la cerere într-un raport scris, în termen de 30 de zile de la data sesizării grupului". Aici era vorba de a antrena și răspunderea politică a grupului parlamentar. Nu am nimic împotriva textului propus de domnul deputat Gaspar, să dăm șansa și deputaților independenți să exprime un punct de vedere, dar nu se mai lipește cu alineatul precedent și este o chestiune distinctă. Dar, pentru a debloca, știu eu, procedurile se poate accepta.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Acest alineat 6 este un alineat distinct, domnule deputat Lupu, în raportul comisiei, da, da, așa cum e făcut în raportul comisiei este ca alineat distinct. Comisia este de acord. Inițiatorul de acord. Alineatul 6 în redactarea propusă de domnul deputat Acsinte Gaspar.

Voturi pentru? Vă mulțumesc.

Voturi împotrivă?

Abțineri?

Unanimitate.

Trecem la următorul alineat: "Raportul comisiei, împreună cu raportul..."

Domnule deputat Acsinte Gaspar, cred că în textul inițial este alineatul 7.

Vă rog, aveți cuvântul.

Domnul Acsinte Gaspar:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Propun ca alin.7 în partea finală să fie completat cu următoarea formulare care nu face altceva decât să se coreleze cu acel alineat 2 care a fost introdus și care a suscitat atâtea discuții.

Deci partea finală a alineatului 7, domnule președinte, ar urma să aibă următoarea redactare: "Camera Deputaților se va pronunța separat asupra fiecărei măsuri a cărei încuviințare se cere de ministrul Justiției, potrivit art.69 din Constituție".

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Inițiatorul?

Domnul Vasile Lupu:

Din păcate, nu mă pot împotrivi, domnule președinte.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Comisia? De acord.

În primul rând, vă supun spre aprobare textul comisiei care este fără discuții la acest alineat.

Voturi pentru? Vă mulțumesc.

Voturi împotrivă?

Abțineri?

Unanimitate.

La textul propus de domnul deputat Acsinte Gaspar, care completează alineatul, text cu care este de acord și inițiatorul, o secundă numai, să vedem... Textul propus de domnul deputat Acsinte Gaspar, în completarea alin.7 agreat și de inițiator și de comisie.

Voturi pentru? Vă mulțumesc.

Voturi împotrivă?

Abțineri?

În unanimitate, a fost adoptat.

În continuare, avem alin.8 în textul comisiei: "În cel mult de la sesizare, Camera..."

Intervenții? Domnul deputat Gaspar.

Domnul Acsinte Gaspar:

Domnule președinte,

La alin.8 aș propune o chestiune de redactare, de îmbunătățire a topicii frazei, pentru că așa cum este redactat, observați că subiectul este băgat undeva pe la mijlocul frazei și se înțelege mai greoi textul. Și aș propune în felul următor: "Camera Deputaților hotărăște asupra cererii în cel mult 3 luni de la sesizare, cu votul majorității membrilor săi. Votul este secret și se exprimă prin bile". S-a trecut "în cel mult 3 luni de la sesizare" imediat după subiect, adică după "Camera Deputaților..." care hotărăște...

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Inițiatorul? Domnul vicepreședinte Lupu, de acord.

Comisia? De acord? Da.

Atunci alin.8 din textul comisiei amendat, reformulat de domnul deputat Acsinte Gaspar.

Voturi pentru? Vă mulțumesc.

Voturi împotrivă?

Abțineri?

Unanimitate.

Ultimul alineat din textul comisiei? Domnul deputat Vasile Lupu.

Domnul Vasile Lupu:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

Ultimul alineat nu prea își are rostul. Deci vi-l citesc: "Termenul prevăzut la alineatul precedent nu include perioada vacanței parlamentare". Noi nu avem nici o vacanță parlamentară de 3 luni, vacanța mare este de 2 luni, lunile iulie și august, într-o practică mai mult sau mai puțin sănătoasă. Comisiile permanente ale Camerei lucrează în timpul vacanței, nici n-o să putem opri această practică, de aceea vă propun eliminarea acestui alineat.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

De acord și comisia.

Domnul Marțian Dan:

Care este amendamentul?

Domnul Vasile Lupu:

Domnule președinte,

Dacă îmi îngăduiți, domnul deputat Dan Marțian cere să mai fie citit o dată textul de eliminat.

Deci: "Termenul prevăzut la alineatul precedent...", adică cel cu 3 luni de la sesizare, pe care le are Camera până a decide, "...nu include perioada vacanței parlamentare". Da. Vă mulțumesc.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

De acord, da?

Voturi pentru eliminare? Vă mulțumesc.

Voturi pentru? Vă mulțumesc.

Abțineri?

Unanimitate. A fost eliminat.

Mai este un amendament. Domnul deputat Acsinte Gaspar.

Domnul Acsinte Gaspar:

Domnule președinte,

Propun ca să introducem un articol II care să aibă următoarea redactare: "Prevederile prezentei hotărâri se aplică începând cu data intrării în vigoare a hotărârii de modificare de ansamblu a Regulamentului Camerei Deputaților care va fi adoptată în prima sesiune din legislatura 2000-2004 și supuse controlului Curții Constituționale potrivit art.144 lit.b) din Constituția României".

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Da. Domnul deputat Vasile Lupu – inițiator.

Domnul Vasile Lupu:

Domnule președinte,

Am căutat să fim cât mai rezonabili, să reușim a finaliza această dezbatere și să adoptăm acest text. Dar rațiunea dezbaterii separate a acestui text a fost tocmai posibilitatea de a fi aplicat imediat în legislatura următoare. Dacă se adoptă acest amendament, toate eforturile noastre, toată osteneala noastră a fost zădarnică și nu vreau să folosesc cuvinte mai dure, dar fac apel la domnul deputat Gaspar să renunțe la amendament și, evident, vă rog să-l respingeți pentru că anulează tot ce am făcut până acum. A fost o inițiativă de modificare în ansamblu a Regulamentului Camerei Deputaților inspirată și dintr-un text pregătit de majoritatea din mandatul 1992-1996, n-a fost posibil s-o adoptăm, dar a accepta acest amendament, mă tem că textul aprobat astăzi de noi va avea ca termen de aplicare, după vorba românească Paștele cailor.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Comisia?

Domnul Radu Ghidău:

Domnule vicepreședinte, vă mulțumesc. Vă spun foarte sincer, eu nu mai înțeleg pentru ce ne-am chinuit până acum ca să dezbatem această propunere de modificare, fiindcă prin acest amendament final o să împingem aplicarea modificării pe care noi am făcut-o undeva în negura viitorului, să zic așa. Și vă mai spun încă un lucru, este puțin probabil că noul Parlament să nu se apuce să modifice din nou art.176. Deci o să fim trecuți la Capitolul "muncă în zadar". În aceste condiții, eu nu cred că există oportun și nu cred că are vreun rost să mai adoptăm hotărârea de ansamblu, dacă se va mai adopta ultimul alineat. În orice caz, pot să spun că comisia nu este de acord cu acest ultim alineat.

Vă mulțumesc.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Da. Doriți să luați cuvântul? Da. Aș fi vrut să luați cuvântul înaintea comisiei, dar oricum nu pot să vă împiedic. Vorbiți, domnule Raduly. Nu mai doriți. Bun.

La vot. Bun. Deci acest articol II propus de domnul deputat Acsinte Gaspar care prevede ca această hotărâre să intre în vigoare o dată cu intrarea în vigoare a întregului regulament, care va fi cândva adoptat în prima sesiune din viitoarea legislatură, eu nu știu care sunt sancțiunile pentru deputații din viitoarea legislatură dacă nu vor adopta modificarea regulamentului, dar asta este o chestiune separată. E un amendament propus, eu vi-l supun spre aprobare, inițiatorul și cu comisia nu sunt de acord cu el.

Voturi pentru? Vă rog țineți mâna sus ca să vedem care este soarta amendamentului. Da.

Voturi împotrivă?

Abțineri? Constat că, da, între timp am rămas fără... Două abțineri. Bun. Suntem în afara cvorumului de lucru și, din păcate, trebuie să constat cu tristețe acest lucru... Rugămintea ca liderii de grupuri să facă ce trebuie pentru ca să aducă colegii în sală și de la ora 14 vom continua activitatea pentru că altă soluție nu avem.

Vom continua de unde am rămas, după care vom intra în proiectul de lege privind regimul general al autonomiei locale. Au rămas la ultimul vot, reluăm de la vot.

Doamna deputat Viorica Afrăsinei.

Doamna Viorica Afrăsinei:

Domnule președinte de ședință, vă mulțumesc.

Doamnelor și domnilor colegi,

Evident, așa cum a constatat domnul președinte de ședință, nu a fost cvorumul pentru a putea supune votului și acest alineat, ultimul din hotărărea pe care noi am dezbătut-o astăzi. Aș vrea să vă rog să observați că nu noi, grupurile parlamentare de Opoziție, boicotăm acest proiect de lege; așa cum observați, și noi am căutat să fim rezonabili și pe parcursul acestei dezbateri nu am cerut cvorum, deși evident am lucrat sub această limită, am dorit să încheiem acest proiect de hotărâre, fără a fi acuzați, așa cum domnul Vasile Lupu a făcut-o de nenumărate ori în mass-media, precum că noi boicotăm. Așadar, rugăm pe domnul vicepreședinte Vasile Lupu, ca și pe toți ceilalți colegi din coaliția majoritară, să își retragă acuzele pe care, evident, le-au făcut în repetate rânduri și anume că noi boicotăm, să-și adune într-adevăr colegii în sală dacă vor să treacă această lege, pentru că de atâtea ori au făcut dovada, fiind majoritatea, când au dorit să treacă o lege. Ceea ce se observă în sală însă acum este dovada că nu doresc să treacă o lege și că aceasta nu este decât o inițiativă legislativă electorală a domnului Vasile Lupu.

Vă mulțumesc.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Doamnă, eu zic să nu tensionăm lucrurile cu declarații de... deci domnul deputat Acsinte Gaspar dorește să propună...

Domnul Acsinte Gaspar:

Stimați colegi,

Reformulez articolul II și să spunem că: "Prevederile prezentei hotărâri se aplică începând cu data constituirii legale a Camerei Deputaților ce va fi aleasă în urma alegerilor de la 26 noiembrie..." (Aplauze în sală.)

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Comisia?

Domnul deputat Vasile Lupu:

De acord.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Comisia? De acord.

Vă supun spre aprobare art.II în această formulare.

Voturi pentru? Vă mulțumesc.

Voturi împotrivă? Un vot împotrivă.

Abțineri? Nu sunt.

Articolul unic care cuprinde toate celelalte texte devine art.I și vi-l supun în ansamblu.

Voturi pentru? Vă mulțumesc.

Voturi împotrivă? Nu sunt.

Abțineri? Nu sunt.

În unanimitate este adoptat.

Este o lege organică și eu vă propun ca votul final să aibă loc la ora 14 și rog la ora 14 și vă rog ca toți colegii și toate grupurile să facă cele necesare pentru ca votul să aibă loc la ora 14. O să dau pauza la 12,30 tocmai ca să nu existe discuții că la ora 14 mai e cineva pe la restaurant sau așa...

Domnule deputat Vasile Lupu, aveți cuvântul.

Domnul Vasile Lupu:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Pentru mai multă precizie aș propune vot nominal.

Voci din sală:

De acord.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Bun, îl facem la ora 14, însă rog liderii de grupuri să convoace toată lumea pentru acest compromis.

Domnul Vasile Lupu:

Domnule președinte, la 14,30 ar fi mai rezonabil.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Da, sunt o serie de colegi care merg la medierile de la Senat care continuă și astăzi și eu cred că ora 14 este foarte bună.

Domnul Vasile Lupu:

Da, ora 14 să rămână.

Postal address: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, Bucharest, Romania tuesday, 4 october 2022, 6:54
Telephone: +40213160300, +40214141111
E-mail: webmaster@cdep.ro