Plen
Ședința Camerei Deputaților din 2 septembrie 1997
Sumarul ședinței
Stenograma completă

Dezbateri parlamentare
Calendarul ședințelor
- Camerei Deputaților:
2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003 2002
2001 2000 1999
1998 1997 1996
Interoghează dezbaterile
din legislatura: 2016-prezent
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996
Monitorul Oficial
Partea a II-a:2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003 2002

Transmisii video

format Real Media
Ultimele ședințe (fără stenograme încărcate):
09-12-2019
04-12-2019
27-11-2019
Arhiva video:2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003
Pentru a vizualiza înregistrările video trebuie să instalați programul Real Player
Sunteți în secțiunea: Prima pagină > Proceduri parlamentare > Dezbateri > Calendar 1997 > 02-09-1997 Versiunea pentru printare

Ședința Camerei Deputaților din 2 septembrie 1997

9. Dezbateri asupra proiectului de Lege pentru abrogarea Legii nr.83/1993 privind sprijinul acordat de stat producătorilor agricoli, precum și pentru abrogarea unor hotărâri de Guvern date în aplicarea acestei legi. (Dezbateri generale).  

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

................................................

*

(după pauză)

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Onorați colegi,

O să vă rog să vă ocupați locurile în sală, pentru a putea continua programul nostru de astăzi.

Primul lucru pe care vreau să-l fac este să vă aduc la cunoștință că propunerea legislativă pentru organizarea și exercitarea profesiunii de medic veterinar, pe care am dezbătut-o înainte de pauză, nu este o lege ordinară, așa cum scrie în materialul acesta care a venit de la organizare, ci fiind o lege organică, votul final asupra acestei legi îl vom da tot marți, la ora 11.30, marțea viitoare, deci, votul final care a fost dat nu mai este valabil, din cauză că această lege este o lege organică.

În continuare vom trece la proiectul de Lege pentru abrogarea Legii nr.83 din 1993 privind sprijinul acordat producătorilor agricoli, precum și pentru abrogarea unor hotărâri de Guvern date în aplicarea acestei legi.

Comisia pentru agricultură, vă rog.

Domnul Acsinte Gaspar (din bancă):

Inițiatorul și pe urmă comisia.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Deci, rog comisia să-și ocupe locurile. Din partea inițiatorului, dacă dorește cineva să ia cuvântul?

Domnul Marțian Dan (din bancă):

Nu dacă dorește, dacă este proiect de lege să-l și susțină.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Din partea inițiatorului întâi. Da, vă rog, chestiune de procedură, poftiți. Domnul deputat Valeriu Tabără, liderul Grupului PUNR.

Domnul Valeriu Tabără:

Aș dori să nu fiu înțeles greșit, dar vă fac propunerea ca dezbaterea pentru abrogarea acestei importante legi să nu fie făcută în lipsa Comisiei pentru agricultură, care a întocmit raportul. Chiar dacă este prezent un vicepreședinte sau doi dintre vicepreședinți aici, nu înseamnă că este și plenul comisiei care trebuie să-și spună cuvântul asupra unei astfel de inițiative legislative. Mulțumesc.

Domnul Acsinte Gaspar (din bancă):

Să vină și Guvernul.

Domnul Valeriu Tabără (din bancă):

Este reprezentantul Guvernului.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Deci, din partea comisiei există raportul, există membrii comisiei, există cei doi vicepreședinți care, conform regulamentului, țin locul președintelui în cazul în care lipsește, deci cererea făcută de domnul deputat Valeriu Tabără nu este întemeiată. Ca atare, eu totuși v-o supun spre aprobare pentru ca să nu existe nici un fel de discuții ulterioare. Deci, domnul deputat Valeriu Tabără a făcut...

Între timp a apărut și președintele comisiei, deci cererea a rămas fără obiect. Vă retrageți cererea da, în momentul de față, domnule deputat Tabără?

Domnul Valeriu Tabără (din bancă):

Da.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Bun. Deci, din partea inițiatorului, domnul secretar de stat Dobrescu de la Ministerul Agriculturii, vă rog.

Domnul Adrian Dobrescu:

Bună ziua! Adrian Dobrescu, secretar de stat în Ministerul Agriculturii și Alimentației.

Ministerul Agriculturii și Alimentației își menține formularea textului. Mulțumesc.

Domnul Marțian Dan (din bancă):

Noi vrem motivația.

Domnul Florian Bercea (din bancă):

Dacă se poate.

Domnul Acsinte Gaspar (din bancă):

Chestiune de procedură.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Da, domnul deputat Gaspar, vă rog, chestiunea de procedură.

Domnul Acsinte Gaspar:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

Art.91 din Regulamentul Camerei Deputaților stipulează foarte clar: dezbaterea generală a proiectului de lege sau a propunerii legislative este precedată de prezentarea de către inițiator a motivelor care au condus la promovarea proiectului. Rugăm ca reprezentantul Guvernului să vină aici și să motiveze în fața Parlamentului motivele care au condus la promovare și în al doilea rând îi sugerez domnului secretar de stat, când mai vine la Parlament, totuși să-și ia și o haină pe dânsul, că... din respect pentru Parlament...

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Da, vă rog. Îl rog pe domnul secretar de stat din partea inițiatorului să citească expunerea de motive.

Domnul Adrian Dobrescu:

Deci, eu o să vă citesc expunerea de motive, da?

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Domnule secretar de stat, vă rog să aranjați microfoanele în așa fel încât să vorbiți în ele ca să fiți auzit. Vă rog.

Domnul Adrian Dobrescu:

Deci, menținerea unor costuri fixe la grâu..., la...

Domnul Marțian Dan (din bancă):

Noi știm expunerea de motive. Și știm și noi să citim.

Domnul Adrian Dobrescu:

Îmi dați voie vă rog? Menținerea unor costuri fixe la grâu, lapte, carne de porc și de pasăre au avut consecințe negative asupra producătorilor de astfel de produse în condițiile în care prețurile din amonte nu au fost impuse. Având în vedere prevederile programului actual de guvernare și înțelegerile convenite cu Fondul Monetar Internațional și Banca Mondială, precum și prevederile din împrumutul ASAL, prin care se preconizează alte principii de sprijin al agriculturii, nu ca cele trecute, prevederile Legii 83/93 nu-și mai găsesc aplicarea.

Liberalizarea tuturor prețurilor produselor agricole permite introducerea în costuri a cheltuielilor reale, vă rugăm să rețineți, și nesubvenționate și formarea prețurilor la fiecare producător în funcție de condițiile de producție, fapt ce va asigura concurența pe piață și selecționarea producătorilor performanți.

Întrucât prin prevederile Legii 83/93 au intervenit la producători o serie de restricții în privința prețurilor, precum și datorită faptului că sistemul de subvenționare a fost dificil și foarte greu de controlat, nu a stimulat producția agricolă, propunem abrogarea acesteia pe temeiul soluționării unor probleme care vor relansa producția agricolă în mod real, și anume: eliminarea subvențiilor de dobânzi la credite și introducerea în costuri a dobânzilor reale, consolidarea sistemului financiar prin accesul la credite al clienților solvabili, eliminarea oricărei forme de control asupra prețurilor la produsele agricole, eliminarea primelor la toate produsele agricole, eliminarea interdicțiilor și contingentelor la export.

În plus, față de aceasta, aș vrea să vă aduc la cunoștință cu ceea ce s-a venit nou în acest an de la Ministerul Agriculturii și Alimentației: fondul pentru lucrări agricole de 550 miliarde lei, care se poate rambursa și folosi pentru toamna '97, sistemul de cupoane valorice gratuite în valoare de 1400 miliarde lei, acestea fiind direcționate direct la producător și nu așa după cum s-a mai întâmplat în alte situații, fondul de 500 miliarde pentru cumpărare de grâu, păstrarea gratuită în silozurile statului a cantităților de grâu recoltate.

Vă mulțumesc.

Domnul Ioan Gavra (din bancă):

Ce susțineți în final?

Domnul Adrian Dobrescu:

Menținerea textului.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Din partea comisiei sesizate în fond dau cuvântul domnului deputat Gheorghe Cristea, președintele Comisiei pentru agricultură, silvicultură, industrie alimentară și servicii specifice. Vă rog.

Domnul Gheorghe Cristea:

Mulțumesc, domnule președinte.

Vreau să fac o singură precizare referitoare la dezbaterile din comisie, faptul că în cadrul acestor dezbateri au fost menținute acele credite care sunt în derulare până la finalizarea contractelor respective. Este vorba de creditele pentru creșterea animalelor, de fapt a vițeilor, și de asemenea de primele de împădurire care au fost deja angajate în baza unor contracte ferme și pentru care comisia a considerat că ele trebuie să se deruleze până la finalizarea acestor activități. În rest, nu aș vrea să adaug prea multe lucruri, eu vreau să spun numai că în domeniul agriculturii politica actualului guvern s-a schimbat și ca atare s-a abandonat mecanismul de subvenție care nu stimulează nici producția, nici producătorii, iar realitatea economică și a producției și a producătorilor în România o cunoașteți foarte bine și rezultatele acestei politici de subvenționare absolut neeconomică sunt de altfel foarte ușor de observat de către toată lumea.

Vă propun spre dezbatere raportul așa cum a fost prezentat de comisie.

Mulțumesc.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Dacă dorește cineva să ia cuvântul în cadrul dezbaterilor generale?

Domnul deputat Lăpușan din partea Grupul parlamentar P.D.S.R., vă rog.

Domnul Ioan Gavra:

Domnule președinte,

Guvernul nu este prezent. Invitați-l în banca lui.

Domnul Alexandru Lăpușan:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

Domnul secretar de stat a făcut aici o afirmație cu trimitere la un act, numit ASAL, care este un acord prin care, de fapt, agricultura României este îngenuncheată și distrusă în baza unei matrice pe care, în intervale foarte clare și bine dimensionate, Guvernul actual se angajează să distrugă, să reducă producția de carne de porc și carne de pasăre și să nu intervină - nici într-un fel - în sprijinirea producătorului agricol ș.a.m.d.

Acest document, din punct de vedere al Parlamentului, nu a intrat încă în legalitate. Acest document, încă, noi nu l-am discutat. Sigur că el este valabil, a fost promovat printr-o ordonanță și este foarte curios cum un act al Guvernului, o înțelegere a Guvernului este transformată în lege tot de Guvern și sigur că se așteaptă ca după ce roadele distrugerii vor fi complete, să ajungă și în Parlament, iar în condițiile acelea nu știu ce vom mai face.

Deci, părerea mea este că trimiterea la acest document nu a fost destul de fericită și, de asemenea, nu au fost destul de fericite exemplele prin care ni se spunea cât de evidente sunt realizările noii schimbări. Sigur că sunt evidente; prețurile sunt în concordanță cu aceste schimbări. Iată numai câteva din aceste schimbări și, pentru că, domnule președinte, s-a făcut referire și s-au adus ca argumente, argumente care să motiveze această inițiativă legislativă, îmi permiteți și mie să demontez aceste argumente, care nu sunt niște argumente reale și nu vin în favoarea eliminării de pe eșichierul legislativ a Legii nr. 83. Guvernul a pus la dispoziție 500 de miliarde de lei pentru achiziționarea cantităților de orz și grâu din producția acestui an.

Vreau să vă informez, domnule secretar de stat, dacă dumneavoastră nu știți până în momentul acesta, că până pe data de 15 august a.c., nici o bancă din România nu a angajat efectiv credite pentru achiziționarea orzului și grâului în România. Singura bancă care se pare că, imediat după această dată, a angajat credite de vreo 200 de miliarde, a fost Banca Agricolă, din surse proprii, pe încredere - am înțeles că acolo a fost promovat cineva bine orientat politic - deci pe încredere că odată și-odată Guvernul va rambursa acești bani, a angajat 200 de miliarde.

Vreau să vă informez că vom asista în toamnă la "afacerea vaucherelor", pentru că s-au aranjat deja nuclee de oameni care știu valoarea acestor vauchere, acestor cupoane de valoare, care nici într-un caz nu vor ajunge la producătorii agricoli. Dacă totuși vor ajunge, suma este foarte mică, este de cel mult 10% din costul înființării unui hectar de grâu sau orz, chiar dacă el, teoretic, costă 1,3 milioane sau 1,4 milioane de lei.

Vreau să vă spun că acești bani puțini, 1.400 de miliarde, domnule secretar de stat, Guvernul actual, Puterea actuală îi împrăștie și la producătorul din vârful muntelui, care niciodată nu va produce marfă la grâu sau la porumb, în loc să direcționeze acest efort al societății către agenții economici care produc marfă pentru piață, care produc producția agricolă de grâu, porumb, carne pentru piață. Deci, banii aceștia îi vom împrăștia la toți, o să facem o dreptate pentru toți, însă rezultatul va fi că producția marfă nu va crește corespunzător pe piața românească.

Domnilor colegi,

Sigură că Legea nr. 83 este o lege perfectibilă. Eu am fost unul dintre cei care m-am bătut foarte mult atunci când ea a fost promovată pentru a o face mai bună. Din păcate, nu am reușit, dar sunt unul care, și acum, sunt de acord că ea trebuie să fie ajustată și perfecționată. Insă, ce punem în loc? Ceva trebuie să punem în loc.

Iată, să analizăm puțin, nu prevederile concrete ale legii, ci spiritul a ceea ce prevede această lege pentru lucrătorii agricoli.

- În domeniul investițiilor, tractoare, mașini agricole ș.a.m.d. Legea nr. 83 prevedea credite direcționate în această parte și, ca urmare a acestei politici - care s-a făcut în baza Legii nr. 83 -, jumătate din tractoarele din România - în momentul de față - aparțin domeniului privat, și nu asociațiilor ș.a.m.d., domeniului privat personal. Deci, jumătate din aceste utilaje deja sunt privatizate sau au fost privatizate prin intermediul acestui act legislativ și vreau să vă spun că nu este puțin.

- In baza acestei legi, existau hotărâri de Guvern prin care se puteau înființa ferme zootehnice, prin care se putea achiziționa tehnologie pentru modernizarea lor, prin care se puteau procura animale cu potențial genetic ridicat.

- În baza acestei legi, se puteau face investiții în sectorul vegetal, inclusiv în sectorul viticol și pomicol, acolo unde erau goluri, deși nu cred că este nevoie ca suprafața totală să crească, totuși, sau acolo unde suprafețele au avut de suferit în urma diferitelor calamități, pentru că România este într-o zonă afectată serios de diferitele calamități de la grindină, înghețuri, secetă ș.a.m.d., se puteau remedia prin intermediul acestei legi care crea baza legală direcționării unor investiții în această zonă.

- Sprijin pentru acțiuni curente în agricultură, pentru campaniile agricole, pentru care se asigurau credite direcționate, deci, aceste credite erau direcționate și nu erau bune că erau direcționate, deși Guvernul care a venit după noi tot credite direcționate a făcut, numai că aceste credite veneau din alte surse, indirect, până la urmă tot din bugetul național al țării veneau și erau la vedere, nu erau pe sub masă sau pe sub tejghea. Deci, aceste credite făceau activitățile din agricultură atractive, împărțind riscul atât creditorilor, cât și producătorilor.

- Sistemul de sprijin prin intermediul primelor: chiar dacă necesita o adaptare sau anumite corecturi, mecanismul acesta a avut un rol esențial în sprijinirea atât a producătorului agricol - și fac numai o paranteză, vezi evoluția cantităților de lapte pe cap de vacă furajată, care a depășit deja maximul pe care România îl obținuse cândva, în întreaga istorie a ei, valorificarea producției agricole și menținerea unui echilibru al prețurilor - și în funcție de puterea de cumpărare a populației, pentru că noi ne aflăm într-o fază de tranziție. Sigur că prețul trebuie să fie dictat de piață, rezultat din raportul cerere și ofertă, dar în momentul în care cererea este foarte mică și cauzele acestei cereri sunt veniturile populației, sigur că cineva, și acel cineva este cel care administrează treburile țării, Guvernul, el trebuie să vină cu un sprijin în direcția celui care are nevoie, vrea să cumpere dar nu are posibilitate. Și, atunci, prin intermediul acestui sistem s-a creat un echilibru, inclusiv în menținerea pe piață a prețurilor în niște limite rezonabile, fără să fie afectată, repet, efectiv, rezultanta prețului din raportul cerere și ofertă.

Eu vreau să vă spun că eram foarte mult acuzați că noi mențineam prețurile la câteva produse, dar nu le mențineam. Ministerul Agriculturii, Guvernul, în momentul acela, în baza legislației care exista media relația dintre producător și consumator, care stabileau prețurile. De ce media Guvernul prin reprezentantul lui, Ministerul Agriculturii? Pentru că Guvernul investea niște bani de la bugetul public în acest lanț, producător, cel care stochează, cel care prelucrează și cel care valorifică, or, în momentul acesta, în momentul în care Guvernul nu mai are nici un rol în producție, nu mai are nici un rol în stocare și valorificare, nu-mi dau seama cum de și-a permis Guvernul României să ia o hotărâre de a stabili un preț la un produs care, culmea, este din abundență în momentul acesta, și mâine, în fabricile de ulei ș.a.m.d. Sigur că Guvernul actual, probabil, nu s-a gândit că o bună parte din acționarii fabricilor de ulei sunt privați și pe aceștia îi interează profitul, îi interesează să ia cât mai multe dividende pe acțiunile pe care le au acolo și îi interesează mai puțin dacă Guvernul reușește să-și îndeplinească niște obligații electorale sau nu reușește lucrul acesta. Introducerea acestei ordonanțe, de fapt, ne duce cu gândul ceva mai înainte de epoca anilor '80 când, totuși, se negociau prețurile acestea și se stabilea un anumit grad de beneficii pentru societățile comerciale, în momentul în care se dicta, de undeva, prețul. Nu înseamnă acest lucru economie de piață și nu așa vom reuși să ne îndreptăm spre Europa. Eu cred că am depășit și Rusia, dacă mai dăm două, trei hotărâri de-astea suntem gata.

Legea nr. 83, chiar neabrogată, trebuie să fie înlocuită cu un alt sistem. Se dorește un alt sistem, un alt mecanism. Nu văd de ce Guvernul nu a venit printr-o ordonanță să spună "iată, nouă nu ne plac fermele zootehnice pe care le avem, cum le avem până acum, că s-au făcut nu știu când". Eu am informat și atunci, am dat suficiente informații și actualilor guvernanți: toată zootehnia din România, la capitolul porc-pasăre și nu numai, s-a făcut pe investiții sprijinite de Banca Mondială prin anii '75; or, Banca Mondială vine acum și ne spune "domnule, ce ați făcut atunci cu noi trebuie să demolați, să vă dăm alți bani ca să faceți ceva mai mic". Bun, poate că n-am făcut bine noi atunci, să facem altfel, dar, în condițiile acestea, cred că Guvernul trebuia să vină să spună: "iată, în domeniul investițiilor pentru agricultură, noi venim cu asta, de-asta modificăm și abrogăm Legea nr. 83; în domeniul sprijinului curent pentru agricultură venim cu asta, de aceea suntem de acord să se elimine Legea nr. 83. In domeniul modalităților și a mecanismelor de acordare a creditelor, iată ce mecanisme moderne avem noi, sunt la vedere, sunt pe masă, nu sunt pe dedesubt, nu sunt inflaționiste, noi nu tipărim ca și voi bani, noi tipărim altfel, pe altă hârtie, pe altă chestie și facem o inflație pe care n-o s-o știți voi niciodată... până la iarnă". Dar asta este altceva.

Neaplicarea Legii nr. 83, care, deși neabrogată în momentul acesta, ea nu este funcțională pentru că Guvernul nu a binevoit să ceară bani și nu a binevoit să investească bani din bugetul de stat pe anul 1997 și în această direcție, creează mari disfuncționalități în agricultură și probleme deosebite pentru agricultori. Ca urmare a acestui lucru, este și evoluția prețurilor, care are ca urmare, în primul rând, căderea producției, dar, nu numai acest lucru, ci și intervenții administrative neprofesioniste, ale actualilor guvernanți.

Ceea ce constituie o altă problemă, la fel sau cel puțin la fel de gravă, doamnelor și domnilor, domnilor de la guvernare, este faptul că Guvernul trecut a negociat Acordul cu Comunitatea Economică Europeană și Acordul CEFTA, în condițiile în care noi știam că sprijinim agricultura. Toate țările din lumea aceasta își sprijină agricultura. Unele mai mult, că au posibilități mai mari, altele mai puțin, că au posibilități mai mici. Numai România s-a trezit să întrerupă orice sprijin real pentru agricultură.

În momentul acesta sunt convins că și dumneavoastră știți, inclusiv ați aflat prin intermediul mijloacelor de informare în masă, că în județul Hunedoara toată făina se aduce din Ungaria, că deja în Bihor și Satu-Mare, care sunt niște județe bune, mari producătoare de cereale, deja făina și grâul din țările CEFTA și, în special, din Ungaria, concurează produsele românești la calități și la preț, calități bune, preț ceva mai mic decât al nostru, poate sunt și prețuri de dumping. Producătorii noștri au în momentul de față cel puțin 50% din producție nevalorificată în stoc. De unde vor mai avea 90% din valoare ca să investească în producția anului următor? Oare nu ne interesează decât momentul actual? Vrem să facem alegeri anticipate într-o lună sau în două? Nu ne interesează ca Țara asta să aibă ce să mănânce și în anul următor?

Doamnelor și domnilor,

Domnule președinte,

Eu cred că Guvernul actual ar trebui să solicite retragerea acestui act normativ, să mai aștepte, eventual să ne solicite și nouă sprijinul. Noi suntem gata să le acordăm un sprijin pentru a contribui împreună la o lege care să sprijine, efectiv, producătorii agricoli, pentru că, nesprijinind agricultura, deja cred că nu mai este foarte mult de făcut, România nu are nici o șansă de redresare; prin agricultură România ar fi putut și poate că nu este prea târziu ca să se relanseze și, numai prin producția agricolă care trebuie să se așeze, sigur, pe baze competitive, pe bază de eficiență economică, vom avea șansa de a relansa și de a susține celelalte sectoare și, implicit, integrarea în structurile europene.

Mulțumesc.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Da, domnul deputat Valeriu Tabără, vă rog.

Domnul Valeriu Tabără:

Domnule președinte,

Domnilor colegi,

Domnule ministru,

Îmi permit să amintesc că trăiesc un moment deosebit. Primul element, acela că sunt unul dintre cei care m-am luptat din greu, alături de unul dintre colegii noștri și de alți câțiva colegi parlamentari, care nu aveau culoare politică atunci când s-a elaborat această inițiativă parlamentară; al doilea element, că a fost o luptă teribilă ca această lege să se impună, că această lege a fost respinsă și de Guvernul care a fost, că ea a fost reîntoarsă, inclusiv de la promulgare și că a trecut într-un regim de lege constituțională, dacă vă amintiți, cei care ați fost colegi cu noi; și vreau să vă spun că respingerea nu s-a făcut pe motivul că procedura sau modul de a aborda problema este în neconcordanță cu ceea ce cerea agricultura României.

Ce s-a spus atunci, și vreau să vă spun că aceasta este cauza și acum, costurile prea mari pentru agricultură. Aceasta a fost motivația încercării de atunci de respingere a acestei inițiative legislative venite din rândurile parlamentarilor.

Și mai este un lucru esențial. Este una dintre puținele inițiative legislative care au pornit din Camera Deputaților și care, în Camera Deputaților, a fost votată cu o majoritate absolută. Doar două voturi au făcut discordanță și ele au fost abțineri.

Iată de ce cred că acționăm cu mult prea mare ușurință în acest moment, și atunci când s-a prezentat la Senatul României, și în comisiile de specialitate. Eu nu spun că nu trebuia să fie perfecționată, mai ales că au ieșit multe dintre neajunsurile ei în timpul cât ea a fost pusă în aplicare, dar să abrogăm ceva și să nu punem nimic în loc! Să amintim aici, domnule secretar de stat, și nu o spun cu răutate, că este prima discuție de acest gen, dacă vreți. Eu o cunosc și am cunoscut-o foarte bine pe doamna Hartman, care venise de zeci de ori să negociem ASALUL, pe Ablasa și pe toți ceilalți membri ai delegației Băncii Mondiale. Știu punctele asupra cărora se acționa, dar, repet, pe mine mă deranjează și mă va deranja, și nu numai pe mine, și modul cum în această vară s-a evitat să se vorbească de această lege în funcțiune. S-a spus mereu că ea este abrogată. Iată că ea nu a fost abrogată, că ea este în funcțiune. Că nu s-a putut aplica, este cu totul altceva. Dar, să spun că sistemele de agricultură, această lege le abrogăm la sugestia Băncii Mondiale, a Fondului Monetar și a altor organisme internaționale, mi se pare o mare aberație și spun acest lucru de ce, pentru că, de agricultură depinde tot sistemul de reformă din România. Nu mă credeți, vă veți convinge nu peste mult timp. De agricultură depinde stabilitatea noastră nu numai politică, ci și cea socială și economică și, dacă vreți, rezultanta și componenta politică. Este un raport în care scrie această frază, făcut de delegația Băncii Mondiale în România.

Vreau să vă spun, stimați colegi, că nu vom dezlega concurența în producția agricolă din România abrogând această lege și refuzând sprijinul pentru producătorii agricoli și pentru cei care produc sau realizează produsele transformate în România.

Vreau să vă spun, în același timp, că determinăm și se pare că încercăm să punem la punct un sistem de agricultură într-o țară cu putere agricolă, într-o țară în care puterea de integrare europeană stă în sistemul agricol și în cel rural și că aici sunt marile probleme ale noastre, ale viitoarei integrări europene și că încercăm să impunem un sistem care este paralel cu cel european; este sistemul Băncii Mondiale și al F.M.I.-ului, care este cu 180 de grade diferit de cel al Uniunii Europene și chiar al țărilor CEFTA. Nu vreau să numesc țara, dar vreau să vă spun că în 1994, una dintre vecinele noastre, care are balanță pozitivă în exportul din țările CEFTA, inclusiv Cehia, cea mai dezvoltată, era de circa 8 miliarde în moneda țării respective, a coborât la 5,5 și se pare că acum este în jur de 4,4 miliarde. Nu rețin, adică nu că nu rețin, știu și moneda, dar vă spun în ce condiții facem negocierile și în ce condiții ne punem sistemele noastre economice. Este, însă, o problemă de fond.

Stimați colegi,

Nu cred că avem dreptul noi! Și vreau să vă spun că această lege nu are culoare politică. V-am spus care a fost motivația din legislatura trecută și o cunoaștem cu toții cei care am lucrat aici, pentru că atunci când am votat-o nu am avut culoare.

S-a pus problema costului sectorului agricol și sigur că este o analiză reală, dar spuneți-mi, vă rog, unde ne vom îndrepta sursele noastre, ca să putem merge înainte, și de unde trebuie să pornim stabilitatea țării, dacă nu din ceea ce punem pe masă? Pentru că vin cu un argument aici, stimați colegi. Am discutat problema reducerii taxelor vamale. Mi s-a adus atunci contraargumentul că pe piață, pe masa cetățeanului român, carnea, ouăle și celelalte produse vor fi mai ieftine. Și se putea face să fie mai ieftine. Din păcate, ele nu au fost corelate cu câteva probleme prevăzute și în această lege. Am crezut că renunțând la unele, lichidând altele, vom ajunge să fie mâncarea mai ieftină pe masă. Din contră.

Este una din marile judecăți nu ca membru al P.U.N.R.-ului și ca președinte, ci și ca unul dintre inițiatorii acestei inițiative legislative. Stimați colegi, așa cum v-am rugat la Legea semințelor, să vă uitați mai bine la ceea ce am schimbat de două ori; în această toamnă și la primăvară vom vedea consecințele acțiunii noastre de aici. Eu nu spun că această lege nu trebuia să fie completată, că ea a funcționat bine, că în sistemul de reformă din agricultură nu a mers chiar cum trebuia. Vă rog, însă, atunci când vă duceți la Comunitatea Europeană, să vă uitați în statistica lor, și în cea de la F.A.O. și de la Banca Mondială, în rapoartele lor, și să-mi spuneți care sistem agricol din țările asociate la Comunitate este mai profund restructurat decât cel din România?

Vă rog să-mi spuneți dacă în sistemul pe care mergem, în care prețul la tractor a crescut undeva la 60-70 de milioane, fără să-i creez facilitatea de cumpărare, vom putea declanșa această concurență și, mai ales, sita prin care să obținem producători agricoli români, reali pentru concurență cu cei din Uniunea Europeană.

Vă rog să-mi spuneți, stimați colegi, dacă la viitoarea negociere a noastră pentru integrare europeană vom putea pune ceva pe masă partenerilor noștri cu care negociem? Pentru că, în principal, trebuie să pun pe masă ceva, să am ceva în plus față de ei.

Am pierdut și ceea ce am avut. Industria zahărului este terminată, vă asigur de pe acum, printr-o politică care nu a fost reală și nu a fost înțeleasă din '90 încoace. În industria uleiului nu aveam voie să facem greșeala capitală din această toamnă. Ea este o chestiune de strategie, de gestionare, nu de introducere și de intervenție în sectorul respectiv. Era unul dintre puținele care funcționau ca lumea. Doi ani, în '94 am prins aceeași situație care se repetă acum. Nu vreau să mai intervin să spun unde este uleiul, în ce depozite și pe unde se găsește?

Dar, problema este ce facem cu strategia noastră de integrare europeană și care sunt sectoarele cu care ne ducem acolo? Cu ce sector mă duc să am competiția în CEFTA?

Stimați colegi,

Nu o fac din răutate și nu cred că este chestiunea unei culori politice aici, dar simțim deja, și o simțim toți, și avem multe rețineri, și azi a fost un astfel de pas la o inițiativă legislativă aici, simțim ceea ce fierbe de "jos"; dar aici lovitura pe care o dăm nu este pentru un an, este pentru 2004, 2005, când preconizăm integrarea europeană, pentru care sunt construite câteva dintre programele acestea, inclusiv costurile integrării agriculturii României, care se ridica, la nivelul anului 1995, la circa 20 de mii de miliarde de lei, la care mai adăugăm circa 18 mii de miliarde pentru industria alimentară, și sunt 40 de mii de miliarde, cu surse care ar trebui să vină.

Unde ne ducem dacă nu avem ce negocia? Statul italian primește primele, pentru a-și reduce producția la grâu, la cereale și la ulei, de circa 18 mii de miliarde de lire. Sunt doar distribuțiile și datele care vin din Comunitatea Europeană pentru cel care își reglează producția, în funcție de ceea ce este în Comunitatea Europeană.

Stimați colegi,

Nu vreau să mă întind cu alte date, dar fără agricultură... Vă rog să revedeți, la Ministerul Agriculturii, rapoartele pe 1995, ale Băncii Mondiale, trimise de delegația Băncii Mondiale, în care, ceea ce v-am spus eu aici, este menționat.

Eu apelez la bunăvoința dumneavoastră să amânăm această decizie de anulare, de abrogare a Legii nr. 83, până când se creează o bază legislativă foarte clară și precisă, pentru ceea ce înseamnă sistemul de bază al Reformei și al stabilității acestei țări, inclusiv problema numărul unu pentru integrarea noastră europeană.

Vă mulțumesc. (Aplauze din partea stângă.)

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Vă mulțumesc.

Domnul deputat Vida, Grupul parlamentar U.D.M.R.

Domnul Iuliu Vida:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

În cadrul discuțiilor de astăzi, majoritatea problemelor care au fost scoase în evidență au avut un caracter sentimental și nu au avut la bază o serie de analize care trebuiau să aibă loc în anul 1993, când a fost această lege aprobată. Unii colegi care am fost în Parlament în anul 1993, înaintea votării acestei legi, am solicitat în mod insistent, de la microfonul plenului, și am spus ca să apară Ministrul Finanțelor în fața Parlamentului și să fie date câteva cifre cu privire la implicațiile aplicării acestei legi asupra bugetului statului. Nici până la ora actuală aceste cifre nu au fost furnizate și nimeni nu cunoaște care ar fi cheltuiala bugetară pentru aplicarea în totalitate a acestei legi și care sunt prevederile acestei legi, care nici până la ora actuală, cu toate că au trecut 4 ani de la promulgarea ei, nu s-a pus în aplicare din lipsă de resurse financiare. Pun întrebarea: Se poate discuta o lege, fără ca să cunoști, exact, care sunt implicațiile financiare? Această lege numai atunci ar fi operantă dacă România la ora actuală ar avea resurse financiare, resurse bugetare pentru aplicarea acestei legi. Până când această problemă nu este clarificată, această lege este nefuncțională și neoperantă.

Toată lumea dorește integrarea europeană, toată lumea dorește reforma, dar reforma are o condiție de bază, și anume: identificarea resurselor bugetare pentru finanțarea reformei.

Prea puțin s-a vorbit despre care au fost consecințele aplicării acestei legi. Nu știu dacă dumneavoastră sunteți informați; la ora actuală, Banca Agricolă se află într-o dilemă aproape fatală, ca urmare a acordării unor credite neperformante. La ora actuală, Banca Agricolă are credite neperformante acordate pe baza unor reglementări date până în anul 1996, care aproape ajung la 3 mii de miliarde de lei, după care, și la ora actuală, se calculează dobânzi penalizatoare și majorările de rigoare, sumă care urmează să fie reglată. Dar pun întrebarea: Cine va face această reglare?

Această lege sentimentală arată foarte bine, dar din punct de vedere economic spun că este antieconomică și antipiață și antireformă.

Noi dorim integrarea europeană. Această integrare presupune o performanță. Această performanță trebuie realizată în condițiile economiei de piață, și nu prin subvențiile de stat.

Ieri a avut loc ședința Consiliului de Apărare. Știți cu ce probleme se confruntă armata și alte instituții alte statului.

Deci trebuie analizată această problemă, nu sub forma unui segment separat, ci în context cu situația economică reală din România.

Totodată, s-au făcut niște aprecieri, pe care nu le-am înțeles. Există sector privat privat sau există și sector semiprivat. Să fie clar: toate asociațiile, formele de asociere, toate formele de societăți care se bazează pe proprietatea privată sunt private, și nu trebuie să se sperie nimeni că ponderea tractoarelor aflate în sectorul privat depășește 50%. Dorim să ajungă la sută la sută. Aceasta este reforma.

Eu apreciez că acest mod de abordare de a denatura discuțiile nu are nici un rost. Sunt pentru și în curând vor fi adoptate reglementări pentru sprijinirea agriculturii, dar în strictă concordanță cu posibilitățile financiare ale țării. Eu consider că această lege trebuie abrogată și în curând înlocuită cu reglementări adecvate.

Domnul Ioan Gavra (din bancă):

Și agricultura trebuie abrogată!

Domnul Iuliu Vida:

Eu nu v-am întrerupt pe dumneavoastră "..

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Domnul deputat Neacșu.

Vă rog foarte mult nu purtați discuții.

Domnul Iuliu Vida:

Vă rog frumos să fiți disciplinat!

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Domnule deputat Gavra, vă rog foarte mult păstrați-vă calmul.

Domnule deputat Ilie Neacșu, vă rog.

Domnul Ilie Neacșu:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Eu cred că și discuțiile care s-au purtat în Comisia pentru agricultură au scos în relief modul diferit al nostru de a gândi abrogarea sau menținerea acestei Legi nr.83.

Dacă ar fi să ne gândim la activitatea Guvernului desfășurată pînă acum, eu aș spune că în ceea ce privește abrogarea unor legi, unor legi bune, cred că Guvernul Ciorbea și îndeosebi Ministerul Agriculturii se află, cam de multă vreme, sub o hipnoză a FMI-ului.

Aici suntem parlamentari cu toții și reprezentăm electoratul și din mediul urban și din mediul rural. Toți știm ce înseamnă activitatea și în industrie și în agricultură. Nu știu dacă cineva crede că Legea nr.83 putea să dăuneze cuiva, dacă ea era menținută. S-au ridicat o serie întreagă de aspecte, dacă vreți reale, din partea colegilor de la putere, în sensul că s-au cheltuit sume imense anapoda. Dacă vreți, noi, deputații de la România Mare am fost de acord cu această afirmație. Este posibil să se fi cheltuit sume imense, dacă vreți, anapoda, dar ar trebui luați la întrebări cei care au cheltuit aceste sume și nu legea care avantajează o țară întreagă, o agricultură întreagă trebuie desființată.

Părerea mea este că noi cei din opoziție avem mai puțină vină aici, decât dumneavoastră cei de la putere care sunteți obligați să votați cam cum vi se ordonă. Noi votăm cum credem că dorește electoratul nostru.

Dacă mai vin două - trei legi pentru agricultură, deși eu cred că aceasta este ultima lovitură de ciocan pentru agricultura românească, eu cred că Ministerul Agriculturii ar trebui desființat pentru că își pierde obiectul muncii. Nici nu cred că mai are ceva de făcut Ministerul Agriculturii dacă mai vine cu un proiect de lege care să abroge ceva. Vreau să dau, prin aceasta, și un răspuns antevorbitorului meu, pentru că a spus că Legea nr.83 este o lege antireformă, antieconomică și antipiață. Dacă ar fi așa, atunci înseamnă că Statele Unite, care subvenționează agricultura cu 60%, toate statele occidentale care subvenționează agricultura cu procente mari, pînă la 70%, chiar 80%, desfășoară o activitate antieconomică, antipiață ș.a.m.d., cum se exprima colegul meu. Încă un exemplu, pe care ni l-a dat un secretar de stat de la agricultură, domnul Ková cs: în Ungaria - și vă spuneam și într-un discurs al meu anterior, în legislatura trecută - există un complex de creștere a păsărilor care anual produce 70.000 de tone de carne de pasăre, deci cam jumătate din producția României de astăzi, nu cea de ieri. Acesta este subvenționat și la producere și la export de către statul ungar. Deci, spuneam atunci și întrebam, la ei se poate, la noi nu se poate, noi trebuie să distrugem tot ceea ce sprijină populația.

Eu cred că ultimele date de statistica guvernării dumneavoastră, spun pe șleau cam unde vom ajunge dacă noi vom vota la ordin. Bovinele, într-un an de zile, au scăzut, deci în iulie 1997 efectivul este mai mic față de 1996 iulie, cu 172.600 de capete. Deci într-un an de zile hai să ne imaginăm ce înseamnă lucrul acesta la nivel național! Porcinele, 850.000 de capete, deci aproape milion de porci mai puțin într-un an de zile și ovine și caprine aproape un milion, fără 8.000 de capete, 892.000 mai puțin. Ca să nu-i mai spun și colegului meu Elek Barna că și hergheliile sunt pe terminate, au ajuns niște gloabe cei mai buni cai de rasă ai României. Acestea sunt consecințele a tot ceea ce adoptăm noi în Parlament prin ordin.

Eu cred că ar trebui să ne gândim serios la tot ce ne trimite Guvernul, noi toți parlamentarii, indiferent de culoarea politică, cum s-a exprimat colegul Tabără și să adoptăm, dacă este în favoarea populației să adoptăm toți, dacă este în defavoarea ei, să fim împotrivă. Vom vota împotrivă și insist ca toți colegii să votăm împotrivă.

Vă mulțumesc.

(Aplauze în partea stângă a sălii)

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Domnul Neacșu a vorbit din partea Grupului parlamentar al Partidului România Mare.

Urmează domnul deputat Pereș, din partea Grupului parlamentar USD PD.

Domnul Alexandru Pereș:

Vă mulțumesc, domnule președinte,

Stimați colegi,

Având în vedere că în Legea bugetului de stat pe 1997, votată de Parlament în luna aprilie a acestui an, capitolul "Subvenții pentru agricultură" a fost redus substanțial, pentru faptul că modul de subvenționare și creditare practicat în ultimii ani a dus la pagube financiare serioase, că modul de acordare a subvențiilor și creditelor, în multe cazuri, la intermediari, s-a dovedit a nu fi un factor de dinamizare a producției agricole, ci un mod parazitar de acumulare financiară, pentru mulți care nu au nimic comun cu agricultura sau cu creșterea animalelor, Grupul parlamentar USD-PD, analizând proiectul de Lege pentru abrogarea Legii nr.83/1993, precum și hotărârile de Guvern date pentru aplicarea acestei legi, declară următoarele: vom vota pentru abrogarea Legii nr.83/1993, precum și a celorlalte acte normative legate de aplicarea ei, dar cerem imperativ Ministerului Agriculturii promovarea de urgență, spre dezbatere și aprobare, a unor măsuri concrete de sprijinire directă a producătorului agricol. De asemenea, considerăm că, prin actele normative aprobate deja de Camera Deputaților, Legea privind modificarea Legii nr.16/1994, Legea privind circulația juridică a terenurilor, Legea privind modificarea și completarea Legii nr.18/1991 și Legea bugetului de stat pe 1997, creează condiții minimale necesare pentru eficientizarea și dirijarea spre economia de piață a sectorului agricol.

Declarăm că vom sprijini orice inițiativă venită în ajutorul agriculturii, dacă măsurile propuse vor viza creșterea producției agricole și dezvoltarea unui sector agricol privat și modern.

Vă mulțumesc.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Vă mulțumesc.

Domnul deputat Gheorghe Cristea, din partea Grupului parlamentar PNȚCD.

Erau înscriși, stați la rând. Erau înscriși. (Răspunde deputaților din grupurile PUNR și PRM, care ridică mâna pentru a lua cuvântul)

Din partea stângă a sălii:

Să treacă la urmă!

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Dar de ce să treacă neapărat la urmă?! Vă rog foarte mult, fiecare cum s-a înscris.

(Rumoare)

Domnul Gheorghe Cristea:

Și în numele grupului vorbesc.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Domnule deputat Gheorghe Cristea, vă rog luați cuvântul.

Domnul Gheorghe Cristea:

Da, mulțumesc.

Trebuie să spun că nu intenționam să iau cuvântul la această dezbatere, crezând că lucrurile sunt înțelese de toată lumea, constatările sunt absolut surprinzătoare, în ceea ce înseamnă un mecanism economic și în ceea ce înseamnă eficiența economică pe care o clamăm toți aici. Este cu atât mai surprinzătoare cu cât, constatarea mea, punctele de vedere au fost exprimate de către doi foști miniștri ai agriculturii, îmi pare rău că nu este și domnul Oancea aici, pentru că ar fi fost o echipă completă, adică echipa care a gestionat treburile Ministerului Agriculturii și care, în ultimă instanță, a făcut politica Guvernului în acest domeniu. Și vreau să spun acest lucru, pentru că, dacă îmi aduc bine aminte, atunci când s-a dezbătut această lege în Parlament, mai sunt aici și alți domni foști miniștri, știu foarte bine că, pe de o parte, inițiatorii făceau eforturi deosebite s-o promoveze, pe de altă parte majoritatea guvernamentală de atunci, reprezentată și de domnul Lăpușan, în calitate de secretar de stat, făcea eforturi deosebite s-o respingă. Până la urmă, s-a ajuns, așa, la un compromis, deci aș putea să vă spun și cifra exactă la care s-a ajuns în prima variantă...

Domnul Alexandru Lăpușan (din bancă):

Era altă lege!

Domnul Gheorghe Cristea:

Era Legea nr.83, domnule deputat, și în care dumneavoastră ați precizat că efortul impus de această lege este imposibil de susținut. Dar eu vreau să pun în discuție o altă chestiune. Nu faptul că nu ar fi necesar sau că nu este necesar un efort financiar făcut de stat pentru a sprijini un sector sau altul, în cazul în speță agricultura, care este în România un sector extrem de important, ci modul în care se face acest lucru. Eu am crezut că, în urma altor dezbateri care au avut loc în Parlament pe această temă, toată lumea este convinsă, convinsă în sensul bun al cuvântului, că un astfel de mecanism nu numai că trebuie oprit, nici măcar nu mai trebuie gândit. Pentru că nu vreau să mă refer aici la afirmații pe care eu le consider, cel puțin pe baza a ceea ce eu știu ca fiind cel mult aproximative, acelea care se referă la subvenții în America, de 60, sau 70, sau 80. Aș putea să vă spun că America sau Statele Unite este promotorul proiectului de comerț liber, aș putea să vă spun, domnule deputat, că Statele Unite sunt cele care se "bat", pentru a scoate mecanismul proiectului agricol comunitar, al celebrului pact pe care îl știți probabil și dumneavoastră, și pentru ca acest comerț să se desfășoare întra-devăr liber, și nu cu intervenția statului.

Doamna Viorica Afrăsinei (din bancă):

Mare specialist!

Domnul Gheorghe Cristea:

Aș putea să vă spun, aceasta ca să discutăm în termeni corecți, pentru că ceea ce spun nu inventez, că datoria, statului, prin Banca Agricolă, față de tot sistemul promovat de dumneavoastră, este la ora actuală de 7.000 de miliarde de lei pe care aceste societăți ale statului hrănite de această manieră, printr-un mecanism de subvenție, sunt incapabile să le mai plătească, să le mai dea vreodată înapoi. Întrebarea este: banii aceștia au venit de la cine? Dumneavoastră spuneți foarte simplu: de la buget, bugetul fiind o noțiune abstractă. Știm de unde se alimentează acest buget? Știți, de altfel, toți de unde se alimentează acest buget.

Ne întrebăm atunci: când bugetul statului avansează aceste sume, dacă există, fie și teoretic, posibilitatea ca ele să se întoarcă înapoi în buget? Constatarea practică făcută de specialiști, de experți financiari este că nu, că nu s-au întors, pentru că nu se puteau întoarce, pentru că un mecanism în care vrei să aduci înapoi subvenții, omorând producătorul, economic vorbind, deci nedându-i posibilitatea să se miște, nu are cum să producă profit.

(Comentarii în grupurile PDSR, PRM, PUNR)

Dumneavoastră credeți că într-un mecanism în care statul vine și spune vindeți cu această sumă, că așa știu eu că este bine, se poate investi, că ne întrebăm mereu de ce nu se investește? Dumneavoastră credeți că, într-un mecanism în care statul vine și spune exportați astăzi, nu mai exportați mâine sau exportați poimâine sau nu exportăm deloc anul acesta, pentru că avem grijă de nu știu ce altceva, se poate investi în agricultură?

Doamna Viorica Afrăsinei (din bancă):

Facem uleiul de 9.000 de lei!

Domnul Gheorghe Cristea:

Stimată doamnă deputat, aș putea să vă argumentez...

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Vă rog să nu purtați discuții cu colegii din sală, "..

Domnul Gheorghe Cristea:

Eu nu port discuții, dar încerc să...

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

... vă rog să vă expuneți motivația...

Domnul Gheorghe Cristea:

Domnule președinte, încerc să conduc discuția și în acest sector care, spre deosebire de altele, a reușit să se privatizeze în mare măsură și cu rezultate economice bune și cu investiții și vroiam să spun că aș putea să ofer o informație despre cât a investit sectorul producător de ulei în agricultură în această vară sau în acest an, aș putea să ofer această informație și a făcut aceste investiții din surse financiare proprii și din surse atrase, fără să intervină sistemul și bugetul de stat cu subvenții în acest sector. Și sunt și alte sectoare care, pe acest mecanism economic, în care prețul trebuie să fie stabilit de piață, în care trebuie să existe interes, în care trebuie să se poată valorifica producția obținută, inclusiv la export, nu printr-un export la comandă, lucrurile se îndreaptă către ceea ce este normal,...

Domnul Ioan Gavra (din bancă):

Adică important!

Domnul Gheorghe Cristea:

... pentru că este anormal să credem, într-un sistem în care avem taxe vamale de aproape 300%, iar producătorii noștri de carne de pasăre și de carne de porc și IAS-urile au ajuns în faliment financiar, cu datorii enorme și este o întrebare, poate vreți să spuneți că este retorică, de ce? Și ar fi fost bine să ni se explice aici ce s-a întâmplat, totuși, în acest sistem economic care a fost promovat 5 ani de zile, cu obstinație aș spune. Rezultatul este...

Domnul Alexandru Lăpușan (din bancă):

Nu ați știut să...

Domnul Gheorghe Cristea:

Dumneavoastră aveți impresia că, dacă acest Guvern ar fi preluat 15 complexe de creștere a porcilor profitabile sau, hai să spunem, nu neapărat profitabile, ci fără acest morman de pierderi, le-ar fi desființat cineva sau s-ar fi gândit? Nici vorbă.

Domnul Ioan Gavra (din bancă):

Nu avea obiectul muncii atunci!

Domnul Gheorghe Cristea:

Nici vorbă! Dar am preluat astfel de societăți economice, ele se cheamă societăți economice, cu datorii imense. Aș putea să vă dau un singur exemplu, pentru că o astfel de povară este în funcțiune și pentru că o cunosc foarte bine, Combinatul de la Slobozia care are, la ora actuală, singur, vă rog să rețineți, 358 de miliarde de lei de plată. Pentru că ați inventat dumneavoastră, cei de la Finanțe, de altfel, ca să nu mă refer la toată lumea, un sistem: vă dăm subvenții de 100 de miliarde într-un an, anul de grație 1995, și vă amânăm la plată ce? Impozitul către bugetul statului, impozitul către asigurări sociale pentru 1997. Și ne întrebăm și noi: această societate poate să funcționeze în așa ceva, care dumneavoastră spuneți că este mecanism economic? De unde să dea înapoi acești bani?

Am avut discuții aici și eu le-am crezut foarte serioase, nu avem probleme, avem probleme extrem de grave la sănătate și toată lumea a spus "Murim" sau ceva de genul acesta.

Domnul Ioan Gavra (din bancă):

Păcat că nu am murit!

Domnul Gheorghe Cristea:

Dar cei care au intervenit nu au venit să spună: stimați colegi, noi, prin măsurile pe care le-am luat, am amânat la plată la asigurări sociale 1.200 de miliarde de lei, noi le-am amânat. Deci noi am spus, și îmi însușesc, nu mai dați acești bani pentru asigurări sociale de sănătate, nu le-am spus adică noi, cei care au avut drept de decizie.

Domnul Ioan Gavra (din bancă):

Agricultorii!

Domnul Gheorghe Cristea:

Nu agricultorii. Dumneavoastră spuneți, este normal, în opinia dumneavoastră, ca specialiști agricoli, ca o societate cu 15.000 de hectare, tot în județul Ialomița, la mine, acolo unde cunosc lucrurile foarte bine, cu tehnologie și cu tot ce vreți, să aibă, la ora actuală, 25 de miliarde de lei pierdere, iar țăranul acela, pe care îl văităm toți, trebuie să trăiască din 5 ha, că nu are alt salariu. Deci acela trebuie să trăiască, să câștige câțiva lei, dar acei câțiva lei să-i dea posibilitatea să trăiască, iar aceste societăți trebuie să producă pierderi de zeci și de sute de miliarde.

Domnul Ioan Gavra (din bancă):

Timpul, domnule președinte, timpul!

Domnul Gheorghe Cristea:

Este normal un astfel de sistem economic, ca să clamăm o lege care, de fapt, așa ceva făcea, o lege în baza căreia venea Guvernul și spunea: 1.400 de miliarde dăm ordin Băncii Naționale să ni-i dea în 3 săptămâni. Credeți că se gândea cineva să-i mai dea înapoi? Credeți că se gândea cineva că trebuie folosiți cu eficiență economică? Nu s-a gândit nimeni și viața și realitatea statistică ne demonstrează, fără drept de tăgadă, acest lucru. Banca Agricolă are acest portofoliu imens, gândiți-vă că el valorează un miliard de dolari. Acest miliard de dolari a intrat în sistemul de producție agricolă, în diverse forme și nu s-a mai întors înapoi și era foarte bine dacă el se întorcea înapoi. Aceasta este realitatea. Prezentăm lucrurile, vrem un sistem de eficiență economică, vrem o economie de piață, vrem să avem societăți profitabile, dar nu vrem să ne uităm la cum arată lucrurile. Vrem să le avem așa pe hârtie? Păi pe hârtie le avem și le avem foarte repede.

Nu aș vrea să mai fac referire la câteva remarci care sunt absolut dezarmante, având în vedere persoanele care le-au făcut de la acest microfon. Aceasta este realitatea în agricultura românească. Vreau să vă spun și o cifră: subvențiile de la stat au fost, în acest an, de șase ori mai mici față de anul trecut.

Din Grupul PUNR:

Se vede!

Domnul Gheorghe Cristea:

Suprafața a fost cultivată aproape în întregime...

Domnul Ioan Gavra (din bancă):

Cultivată înainte!

Domnul Gheorghe Cristea:

...aproape în întregime, ceea ce înseamnă că reacția economică, la un astfel de mecanism, a fost pozitivă.

(Rumoare)

Deci reacția economică a fost pozitivă, a fost absolut pozitivă și că interesul de a investi în agricultură în aceste condiții se creează. Nu o să creăm niciodată interes de investiție, atunci când venim și spunem: luați de la stat, faceți ce vreți cu ei. Ca să nu mai spun de aspectele celelalte de deturnare a acestor sume, pe diverse căi și în diverse direcții și în diverse scopuri și în diverse moduri ș.a.m.d. Pentru acest motiv, vrem să abrogăm această lege.

Și mai este un lucru - și cu aceasta am să mă opresc - s-a spus aici, în mai multe rânduri și o să se mai spună că trebuie să ajutăm, sau să sprijinim, sau să stimulăm producătorii. Este o chestiune normală, pînă la un punct, evident. Dar vă întreb care producători trebuie stimulați, în condițiile în care colegul nostru, domnul Lăpușan, spunea că acest sistem de val ce le va crea nu știu ce chestiune, pentru că ele, prima dată sau pentru prima dată se duc cu predilecție către acești producători mici și mijlocii sau foarte mici, și nu se mai duc, cu predilecție, către marii producători, așa cum s-a întâmplat pînă acum, cei care au produs și marile pierderi economice în acest sistem.

Trebuie să vedem cui dăm acest sprijin, trebuie să existe o minimă competiție, o minimă concurență, pentru a putea spune că unii, pe baza rezultatelor economice, merită să fie sprijiniți, iar alții nu merită să fie sprijiniți. Trebuie să facem acest minim efort? Sigur că trebuie să-l facem. Numai cine nu vrea să vadă aceste lucruri nu le vede sau cine este rău intenționat, dacă vreți. Dar chestiunea aceasta nu folosește nimănui, să știți.

Acesta este punctul de vedere pe care eu am ținut să-l exprim, în fața dumneavoastră, din partea Grupului parlamentar al PNȚCD.

Vă mulțumesc.

(Aplauze din partea Grupului PNȚCD)

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Vă mulțumesc.

Domnul deputat George Șerban.

Pe urmă veniți dumneavoastră la rând, da?

În ordinea în care s-a înscris fiecare la cuvânt, voi da cuvântul fiecăruia.

Vă rog.

Domnul George Șerban:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

În ultimele săptămâni ale sesiunii trecute, cu perseverență, am cerut includerea pe ordinea de zi a acestui proiect de Lege de abrogare a Legii nr.83. Am făcut-o nu întâmplător, pe de o parte pentru că concepția pe baza căreia este structurat programul de guvernare este că nu subvenția este cea care trebuie să stimuleze creșterea economică, iar pe de altă parte pentru că această lege deja trecuse de Senat și era o fază procedurală care trebuia parcursă.

În ce privește agricultura, recunosc că nu este punctul meu cel mai tare și în orice caz nu mă pricep cât se pricepe colegul, domnul deputat Neacșu, dar ceea ce știu este următorul lucru: că ar trebui să abordăm cu mai multă prudență managementul în agricultură al domnilor Tabără și Lăpușan, pentru că nu ne aflăm astăzi în situația în care să spunem că programul de guvernare, așa cum este el, a fost aplicat în agricultură.

Din păcate, agricultura este un domeniu în care există cele mai mari întârzieri în programul de guvernare pe care noi l-am aprobat și pe care îl avem în atenție. Din acest punct de vedere, aș spune că important este nu să păstrăm acest sistem al subvențiilor, lucru care face absolut necesară abrogarea acestei legi, ci să creăm cadrul legislativ, cadrul instituțional pentru a stimula producătorii agricoli, pentru a crea un climat, un mediu concurențial, pentru a le da posibilitatea să aibă acces la surse de finanțare rambursabile sau nerambursabile, așa cum este prevăzut în programul de guvernare și a le crea, în general, condițiile pentru a putea așeza agricultura pe baza unui sistem de economie de piață.

Subvenția, acolo unde ea există și are nivelurile despre care se vorbea aici, este menită să asigure, să stimuleze creșterea economică, și nu reînvierea din morți a unui domeniu care este în stare falimentară, în stare de prăbușire.

Domnul secretar de stat Dobrescu, care întâmplarea face că este și brăilean, sunt convins că știe, cunoaște situația din județul Brăila, în care la grâu s-au obținut recolte la hectar mai mari decât media pe țară și mai mari decât media în general pe județ. Asemenea producții la hectar se preconizează și la floarea soarelui și, din păcate, ele nu pot fi realizate, nu se pot transforma în producții agricole, pentru că țăranii nu au mijloacele necesare cu care să le realizeze. Din punctul acesta de vedere, este necesar ca majoritatea parlamentară, alături de ceilalți colegi, să facă în așa fel, încât Guvernul să treacă deîndată la aplicarea programului de guvernare, la crearea cadrului necesar legislativ și instituțional pentru stimularea agriculturii, și nu prin subvenții, ci prin mijloace întra-devăr reformatoare.

Vă mulțumesc.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Vă mulțumesc.

Domnul deputat Ianculescu.

Vă rog.

Domnul Marian Ianculescu:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Cred că ar fi una dintre cele mai mari greșeli pe care le-ar face Parlamentul României, prin abrogarea acestei legi, nepunând altceva în loc. Mă refer în condițiile în care nu se pune altceva în loc.

Nu vreau să mă refer la consecințele pe care le are abrogarea acestei legi în domeniul agricol, pentru că ele au fost ridicate cu măiestrie aici de domnul Tabără și de domnul deputat Lăpușan.

Vreau să mă refer la cu totul alt aspect, și anume în art.6 al acestei legi, care face obiectul unui alt domeniu, și nu al agriculturii, și anume acel domeniu prin care deținătorii de terenuri agricole, fie persoane fizice, fie persoane juridice, care doresc să-și schimbe destinația terenului din agricol în pădure, ca măsură antierozională sau ca perdea forestieră de protecție, statul le creează, în mod gratuit, această pădure, cu condiția ca proprietarii noilor păduri să respecte, în mod obligatoriu, regimul silvic.

Iată că, prin abrogarea legii, se abrogă inclusiv acest articol 6, și sunt convins că Finanța mondială nu are nimic împotriva acestei acțiuni nobile care a fost de doi ani, de trei ani de zile pusă în aplicare în țara noastră.

Vreau să vă informez că până în prezent, pe baza acestei legi, au fost împădurite circa 6 mii de hectare de pădure. Și sunt convins că există foarte mulți deținători de terenuri - și sunt convins că sunt și printre noi în această sală - care doresc să schimbe destinația terenului agricol din arabil în pădure, ca măsură antierozională.

De aceea, vin cu rugămintea în fața Parlamentului ca să punem altceva în loc, dacă abrogăm această lege, inclusiv art.6. De altfel, noi, în cadrul Comisiei pentru agricultură, am convenit, în legătură cu acest aspect, ca să producem o altă inițiativă legislativă care să facă aplicabil actualul art.6 din Legea nr.83/1993.

Vă mulțumesc.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Vă mulțumesc. Domnul deputat Valeriu Tabără. (Rumoare)

Voci din sală:

Iar!!

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Vă rog frumos. Este o lege importantă în cadrul dezbaterilor generale. Cine dorește, cere cuvântul - i se dă. Și există și replicile.

Deci, vă rog frumos, păstrați liniștea și ordinea.

Vă rog. Aveți cuvântul.

Domnul Valeriu Tabără:

Domnule președinte,

Domnilor colegi,

Nu vreau să vin cu replici. S-a vorbit mult și de '95, și de '96, și de un management mai bun sau mai rău. Am spus de mai multe ori de aici că-mi asum acest management pentru o perioadă.

Vreau însă să vă spun, stimați colegi, că în acest an s-a vorbit de producții mari. De la această tribună am spus că atât timp cât avem iarbă în câmp, e bine să fim mai circumspecți puțin. Și parcă prea am îndrăznit prea mult și ne-a bătut Dumnezeu. Prea am îndrăznit să spunem mai mult.

În al doilea rând..., de acord! Vreau să vă spun însă că la 1.200.00 de tone de floarea-soarelui, cât s-a pus anul trecut în depozite, n-aveam dreptul astăzi "... Sigur, s-a investit mult,inclusiv de către intermediarii de ulei, cei care fac comerț cu ulei - și pe zona Sloboziei, și în alte părți, și prin depozite dacă ne vom duce, vom găsi foarte mult ulei la prețuri de altă natură. Cum a fost și în toamna lui '94.

Dar vreau să vă spun, stimați colegi..., și s-a vorbit aici de subvenții, de prime și de alte prevederi ale acestei legi, care a fost aplicată practic în proporție de circa 20% din prevederile ei, inclusiv ceea ce spunea domnul deputat Ianculescu aici.

Dar vă rog să vă gândiți ce vom pune în loc. Pentru că vă garantez, stimați colegi, că în această toamnă nu vom ajunge la jumătate din suprafața semănată cu orz, s-ar putea să ne oprim undeva pe la l,5 milioane de hectare de grâu. Și vreau să vă spun încă un lucru. Primăvara n-a fost favorabilă, ca și iarna, grâului. Au fost câteva elemente bune, care au adus grâul la o producție mai bună. Dar, așa cum se prezintă la această dată câmpul și perspectivele, s-ar putea ca de prin februarie, aprilie, mai, poate, să importăm. Indiferent când, ar fi o mare greșeaslă. Și, mai mult, este o greșeală capitală, dacă vreți, probabil de management al lui Tabără, să spunem că la această dată agricultura mai poate absorbi forță de muncă din sectoarele restructurate. A fost la limită. Este un indicator de integrare europeană. Cei 37% din populația activă, 45% din populația noastră care locuiește în mediul rural, mărirea acestui procent înseamnă ducerea noastră peste mult timp pentru integrare europeană. A fost una dintre condițiile pentru care, probabil, Comisia europeană și organismul european au spus "nu", deocamdată, României. Printre altele. Deci, printre altele.

Repet, încă o dată. Piața pământului, așa cum a fost făcută ea, subarendarea, liberalizarea importurilor, sistemul financiar -bancar - și aud mereu această apărare a Băncii, inclusiv a Băncii Agricole. Păi, Banca Agricolă nu s-a îmbrăcat în marmură, că n-a avut cu ce. De unde a luat aceste surse? De unde sunt aceste salarii, ale celor care lucrează în sistemul bancar, de două ori mai mari decât media pe economie? Din banii celor care lucrează acolo.

Și o altă problemă. Cu cine vom câștiga această competiție de care vorbim, cu producătorii din comunitatea europeană? Pentru că ceea ce înseamnă vaucher acum, sau aceste bonuri pe care le dau, 130-135 de mii, când înființarea unui hectar de grâu costă peste 1,5 milioane, dacă vreau să fac grâu - și să fac grâu de pâine, și nu altceva -, vă rog să mă iertați, n-o să ajung la nici un rezultat.

Și, mai mult, ceea ce înseamnă mecanizare. Chiar dacă 70-80 de mii de tractoare sunt acum pe zona particulară.

Nu punem nimic în loc. Și am spus de la început: trebuia perfecționată legea. Dar trebuia să avem fie legea perfecționată, fie la această dată, când o abrogăm, să spunem așa: prin legea respectivă abrogăm prevederile Legii nr.83. La această dată nu punem nimic în loc. De ce? Asta este întrebarea mea.

Și rog, încă o dată am spus-o. Nu de pe poziția fostului ministru. V-am spus: mi-am asumat și-mi asum răspunderea. Cu bune și cu rele. Mi-o asum, ca gestionar al unui sector.

Atunci, ca gestionar al unui sector în care aveam cel mai mare procent de privatizare dintre toate țările asociate la comunitatea europeană, dar sistemul de privatizare trebuie să crească, și el nu va crește prin sistemul pe care-l avem acum. Păi, piața pământului nu este favorabilă țăranului român. Subarendarea nu este favorabilă țăranului român. Loviturile care se dau cercetării agricole nu sunt favorabile producătorului român. Legea semințelor nu este favorabilă cercetării științifice din România și amelioratorilor. Și mai ales, acelor producători de gene de bază biologică din această țară. Sunt obligat să spun acest lucru. V-ar spune-o toți profesorii universitari, indiferent ce culoare politică au. V-ar spune-o și domnul, Sisești dacă ar fi aici.

Vă mulțumesc pentru atenție.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Vă mulțumesc. (Rumoare)

Dacă dorește cineva să ia cuvântul? Da, vă rog.

Domnul Neculai Popa:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Într-adevăr, așa este, cum spuneați dumneavoastră, domnule președinte, că această lege este prea importantă ca să nu-i acordăm atenția cuvenită.

Pornind de la ceea ce relatau colegii mei, aș vrea să vă spun că în principiu aș fi fost de acord cu abrogarea Legii nr.83/1993, pentru care am lucrat cu toții, dar nu pot fi de acord cu acest lucru, deoarece toate actele normative care s-au emis în domeniul agriculturii anul acesta și pe care le-am aprobat cu toții, nu s-au aplicat până în momentul de față. Și vă dau numai două exemple. De pildă, am aprobat prin bugetul de stat pe anul 1997, suma de 500 de miliarde pentru achiziționarea de grâu, a producției de grâu din recolta acestui an. Vreau să vă informez că și datorită ploilor, dar și datorită faptului că nu s-au distribuit aceste sume decât foarte târziu, spunea domnul deputat Lăpușan, începând cu 15 august - și au fost bănci și județe în care n-au ajuns nici în momentul de față -, mai mult de jumătate din producția de grâu a ajuns improprie pentru panificat, și acum nu se poate folosi decât pentru furajare.

Un alt exemplu pe care pot să vi-l dau a fost acea listă de lichidare a complexelor de porci și de păsări. Și am atras atenția încă de la moțiunea de cenzură că vom avea o criză a cărnii de porc și de pasăre, și chiar și de vită, și iată că ea a și apărut. Ne confruntăm cu o criză evidentă de aceste produse. Mai avem criză și la ulei, și la zahăr. Și vă spun foarte serios că vom avea crize și la alte produse, care vor fi din domeniul agriculturii.

Deci, din acest punct de vedere, sigur, s-a pornit de la ideea că trebuie să abrogăm Legea nr.83, să nu mai meargă credite direcționate în sectoarele IAS-urilor, deci actualele societăți comerciale cu capital de stat din agricultură, în ISCIP-uri și în AVICOLE.

Foarte bine. Dar, de ce nu găsim o altă metodă? De ce nu găsim alte instrumente, să controlăm aceste credite, să vedem unde ajung și, bineînțeles, trebuie să vedem dacă ele sunt folosite cum trebuie sau nu. Dar în nici un caz nu trebuie să venim să abrogăm o lege și să nu punem nimic în loc, așa cum spuneau și colegii mei.

Spunea un coleg de la PD că vom obliga Ministerul Agriculturii să vină cu alte acte normative prin care să asigure facilități pentru producătorii din agricultură. Dar de ce n-a venit Ministerul Agriculturii, concomitent cu abrogarea acestei legi, să vină cu altă lege, care să asigure facilități pentru producătorii agricoli.

Pentru că vreau să vă spun, nu sunt lovite societățile cu capital de stat din agricultură. Sunt loviți producătorii particulari, în primul rând, pe care-i vom aduce în stare de faliment până la sfârșitul anului.

Deci, din acest punct de vedere, stimați colegi, vă rog să urmați sfatul domnului președinte Chiliman, care spunea foarte clar: trebuie să abordăm cu foarte multă seriozitate această lege. Dacă avem să punem ceva în loc, s-o abrogăm, dacă nu, s-o lăsăm să continue, să asigurăm facilități în agricultură, pentru că vreau să vă spun, din momentul în care nu s-a mai aplicat această lege, nu s-a mai cumpărat un utilaj agricol în agricultură, nici de către societățile de stat, nici de către producătorii particulari.

Vă mulțumesc.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Da, eu am spus că trebuie să abordăm cu seriozitate această lege și, ca atare, îmi mențin acest punct de vedere.

Dacă mai dorește cineva să ia cuvântul? Domnul deputat Dan. (Rumoare)

Vă rog, păstrați liniște.

Domnul Marțian Dan:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor colegi,

Legea pe care o discutăm noi astăzi este una, după opinia mea, nodală pentru evoluția economiei românești și pentru evoluția acelei părți importante din populația țării care se ocupă cu agricultura, care-și câștigă existența din acest sector economic.

Sigur că noi putem merge și pe linia unei polemici de factură politică. Nu știu dacă această polemică de factură politică ne va ajuta foarte mult în a identifica cu destulă obiectivitate și discernământ fenomenul cu care este confruntată agricultura românească în condițiile actuale.

Eu aș face o primă constatare. Cred că în raport cu mutațiile care s-au produs în agricultură, pentru că procesul de privatizare a acestui domeniu a fost cel mai notabil, noi avem un număr de reglementări prea mici. Și, din acest punct de vedere, agricultura n-a fost și nu este, la ora actuală, susținută în mod corespunzător.

Această lege face parte din categoria câtorva - spun încă o dată - puține, care au încercat să răspundă la câteva probleme. Putem discuta dacă răspunsurile date la toate aceste probleme sunt viabile și sunt funcționale; fiabile, mai ales.

Dacă mergem pe linia unei polemici politice - și am impresia că din acest punct de vedere există riscul să nu dialogăm -, aș putea să mă lansez și eu în câteva lucruri, să spun că Guvernul Ciorbea are un record mondial absolut. A învățat porcii să mănânce fier. Aș putea spune că dacă mergem pe linia adoptării acestei legi, vom ajunge probabil la un record european absolut - acela de a desființa anumite măsuri menite să susțină agricultura.

Au vorbit mulți aici, unii dintre colegi, despre subvenții și cereau cu vehemență desființarea lor. Asta ar fi, într-adevăr, o performanță europeană.

Eu nu cred că din acest punct de vedere România și actuala Putere ar trebui să se ambiționeze în materie de atingere a acestui obiectiv. N-am să mă refer la țările Uniunii Europene, care subvenționează cam 50 la sută din costuri. Apoi, mai cheltuie, prin fondurile Comisiei de la Bruxelles, surse foarte importante pentru susținerea exportului, și, pe această bază, pentru păstrarea unor poziții în ceea ce privește piața produselor agricole.

Mă refer la o țară care este și ea în tranziție, cu o situație mai bună decât a noastră: Cehoslovacia. Iată, Cehoslovacia subvenționează "...

O voce din sală:

Cehia sau Slovacia?

Domnul Marțian Dan:

Cehia. Republica Cehă subvenționează o parte importantă din dobânzile pentru creditele pe care le iau producătorii agricoli.

La ora actuală, în Cehia, sau mai bine zis, până la producerea dificultăților care au survenit în partea finală a primăverii și începutul verii, dobânzile la credite pentru agricultură erau în medie de 15%. Producătorul agricol suporta în jur de 4, aproape 5% din aceste dobânzi. Restul erau subvenționate de la buget.

Oare România, care are o situație a agriculturii pe care o știm toți, ar trebui să facă abstracție de ceea ce se întâmpla în Europa Occidentală, în granițele Uniunii Europene, dar și în țările de tranziție? Am putea să vorbim despre situația din Ungaria, din Polonia, din alte țări.

Domnilor colegi din majoritate, nu stabiliți pentru România acest record european, aproape absolut! S-ar putea să aveți regrete cândva.

Dar astea sunt lucruri care privesc o colectivitate redusă. Problema este ce facem cu acești producători agricoli? Ce facem cu redresarea agriculturii României?

Din acest punct de vedere, eu sunt până la un anumit punct de acord cu ceea ce spunea domnul Vida, că sunt prevederi în această lege care nu sunt suficient de funcționale.

Dar eu zic să încercăm să elaborăm niște reglementări care să materializeze o politică de susținere a agriculturii și să facem aceasta într-un timp rezonabil pentru că, iată, mersul lucrurilor nu așteaptă și, în momentul în care vom avea pregătite soluții alternative reale de susținere a producătorilor agricoli, atunci s-o putem abroga.

De ce trebuie să abrogăm o lege acum, să nu elaborăm un anumit sistem și, în momentul în care acela poate fi pus în funcțiune, poate fi lansat, atunci s-o abrogăm?

Au trecut aproape 5 luni de când a fost înaintat acest proiect de lege la Senat - pe 14 aprilie.

Sigur că Guvernul s-a grăbit să elaboreze acest lucru, pentru a da satisfacție celor care au negociat din partea Băncii Mondiale Acordul ASSAL, pentru a susține anumite lucruri legate de o anumită configurare a bugetului de stat pe acest an și alte chestiuni. Dar dacă în decurs de aproape 5 luni, n-a fost adoptat acest proiect de lege, de ce să ne grăbim? Asta ar fi o observație de fond.

A doua observație. Oare, în această aulă parlamentară, ne găsim într-o stare de ermeticitate perfectă, întrucât nu străbate nimic din frământările, din necazurile și din doleanțele celor care lucrează în agricultură?

În contextul în care se produc, vedeți, fenomene grave cu privire la prețurile la produsele alimentare, când se produc lucruri grave în legătură cu situația șeptelului și diminuarea lui îngrijorătoare, când, dacă abrogăm această lege nu susținem sub nici o formă niște eforturi de procurare a tehnicii agricole de către cei care au primit pământul, în conformitate cu legea și cu drepturile pe care le au, oare, noi putem, într-adevăr, să fim atât de opaci și, la nevoile agriculturii, ale țărănimii, ale celor care lucrează în agricultură, să dăm dovadă că nici nu ne interesează?

Puteți vota, stimați colegi din majoritate, această chestiune. Dumneavoastră aveți majoritate calificată pentru acest lucru. Cred, însă, că veți face o greșeală. Și nu vreau să dau lecții nimănui. Mă pun în situația, însă, cum se va simți un partid care, printre altele, în titulatura lui are și această denumire de "țărănesc", cu aceste măsuri pe care le propune?

Eu cred că în ceea ce privește subvenționarea de la buget a unei părți din dobânzi, în ceea ce privește anumite prime pentru producțiile agricole, mai ales pentru susținerea creșterii în sectorul zootehnic, creșterii animalelor, în ceea ce privește susținerea efortului și anumite facilități pentru procurarea tehnicii agricole, noi nu putem decât dacă, într-adevăr, abdicăm și întoarcem spatele producătorilor din agricultură, nu putem, spun încă o dată, să renunțăm la unele prevederi din această lege. Să avem curajul să privim lucrurile așa cum sunt și să facem o lege care într-adevăr să miște înainte lucrurile în această țară și în agricultura ei, nu să le întoarcă într-o stare de fundătură și de impas total.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Vă mulțumesc. Domnul deputat Elek Barna.

Domnul Elek Matei Barna:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Domnul profesor Dan Marțian spunea să nu politizăm această lege sau, eventual, spunea dumnealui, se poate politiza această lege și dânsul a intrat exact în această polemică politică, de fapt, atrăgându-ne atenția să nu o facem.

Stimate domnule Dan Marțian, stimați colegi, desigur, nici eu nu pot să mă apropii de această lege decât în mod cu totul și cu totul sentimentalist. Am participat la elaborarea acestei legi și în comisia de specialitate, și în plen. De altfel, lucrările au fost conduse cu mare competență de domnul Dan Marțian. Și, desigur, este foarte greu să spui acum că, după trecerea anilor, iată, o lege care, printr-un efort comun, colectiv al Parlamentului de atunci a luat naștere, astăzi suntem nevoiți s-o abrogăm.

Dar, îmi pare foarte rău că domnul deputat Lăpușan nu este în sală. Dânsul atunci, în calitatea domniei sale de secretar de stat la Ministerul Agriculturii, și nu mai puțin și domnul ministru Oancea, au militat pentru nevotarea acestei legi, spunând că nu sunt bani, nu sunt condiții, vom căuta alte soluții pentru a ajuta agricultura.

Iată că așa se scrie istoria. Istoria merge înainte, vremurile se schimbă. Și concepția oamenilor, la fel.

Domnul Ioan Gavra (din sală):

Și părul se mai schimbă "...

Domnul Elek Matei Barna:

Și părul se mai schimbă, și funcțiile în Biroul permanent ".. Unii dintre secretari ajung chestori și așa mai departe. (Aplauze în partea dreaptă a sălii)

Doamnelor și domnilor deputați,

Stimate domnule președinte,

Desigur, e bine să mai glumim, este bine să ne mai descrețim frunțile. În schimb, situația agriculturii, într-adevăr, este gravă.

Nu este un secret, nu este o taină pentru nimeni. Nici guvernele anterioare nu s-au descurcat extraordinar de bine cu această ramură deosebit de importantă a economiei, nici Guvernul actual cred că nu a găsit încă formula ideală pentru agricultură.

Eu cred că este o treabă comună, a noastră, a tuturora care suntem și aici, în sala asta, precum și a Guvernului, să găsim niște soluții viabile.

Una dintre soluțiile propusă atunci de fosta Opoziție, actuala Putere, dacă vă aduceți aminte, stimați colegi, a fost definirea noțiunii de producători agricoli. Și cred că aici am greșit atunci în elaborarea acestei legi. Pentru că legea, practic, a plecat din start, să ajute producătorul particular. Definiarea, dacă nu mă înșel în art.2 al legii, a producătorului agricol, care implică și aduce și statul alături de producătorul particular, automat, din start, este sortită pieirii. Este un handicap sau a fost și va fi încă un handicap pentru producătorul agricol particular să "se ia la trântă" cu agricultura de stat. Este imposibil de a recupera această diferență, această discrepanță cu care au plecat unitățile de stat în această competiție față de țăranul producător particular.

Or, atunci, nu s-a găsit o formulă ideală. Respectiv, Puterea de atunci nu a acceptat noțiunea de a ajuta țăranul particular, producătorul particular în această competiție pentru agricultură. Se pune mereu intrebara: unde este alternativa?

Alternativa, domnilor, a fost în mâna noastră și este și acum în mâinile noastre. Alternativa agriculturii de stat este agricultura particulară. Dacă noi îl sprijinim și-l sprijineam de acum 3-4-5-7 ani, producătorul agricol particular în așa măsură, încât ușor, ușor, să se reducă rolul agriculturii de stat, desigur, nu peste tot, sunt sectoare, într-adevăr, care trebuie să rămână la stat. Dar, reducând - iată o alternativă! - forța de muncă, la fel, care se elibera din agricultura de stat, putea fi transferată în agricultura particulară și așa mai departe. Inclusiv din industrie, o anumită parte.

Din păcate, iată rezultatele.

Stimați colegi, alternative sunt. Repet, poate criticabile, poate îmbunătățibile, sunt, desigur, fel de fel de situații pe care dacă ne așezăm cu capul limpede să le analizăm, eu sunt convins că vom găsi măsuri necesare.

Stimați colegi, să nu ne fie teamă de a abroga o lege. Eu nu am mandatul și nici menirea să vorbesc în numele Guvernului. Dar sunt convins că dacă noi - și Guvernul, la fel, eu știu că lucrează la anumite variante -, dar și noi, și comisia, și tot Parlamentul, dacă ne aplecăm urechea la aceste probleme, vom găsi alternative, vom găsi alternative viabile pentru a socate agricultura din acest impas.

Eu lansez, dacă-mi permiteți, un apel colegial către toți deputații, indiferent de coloratura politică, să lucrăm în această manieră, să lucrăm în acest fel, ca să putem, într-adevăr, scoate agricultura din acest impas.

Vă mulțumesc pentru atenție.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Domnul secretar de stat Dobrescu.

Domnul Adrian Dobrescu:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Ministerul Agriculturii și Alimentației își menține formularea textului.

Aș vrea în maximum trei minute să vă expun câteva principii și să dau răspuns unui domn care a fost până anul trecut ministrul agriculturii și care, din păcate, nu mai este în sală. Este vorba de domnul deputat Lăpușan, da.

Îmi pare rău că domnia sa nu mi-a spus de ieri că astăzi se discută Programul ASSAL. Eu știam că este vorba de Legea nr.83. Și aș vrea să vă spun că nu se distruge agricultura datorită actualei guvernări și datorită Programului ASSAL.

Unitățile care au rezistat actualelor mecanisme economice și-au arătat viabilitatea. Acelea care nu au putut să reziste s-au autodesființat și, odată cu aceasta, au produs un minus în buzunarul național de 7 mii miliarde lei.

Peste acest lucru, aș vrea să vă spun că avem din toată țara solicitări din partea unităților de stat, deci a fostelor IAS-uri, privind privatizarea și căutarea în acest ultim moment - fiindcă mulți n-au înțeles încă din primăvară sau vară acest lucru -, căutarea investitorilor străini. (Rumoare; comentarii)

Doamna Viorica Afrăsinei (din sală):

O să vină la noi, la Pocreaca, domnule ministru "...

Domnul Adrian Dobrescu:

Pot să continui, doamnă deputat?

Doamna Viorica Afrăsinei:

Vă rog.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Vă rog frumos, nu purtați discuții. Vă rog.

Domnul Adrian Dobrescu:

Și totuși, cu tot ceea ce s-a criticat aici privind Ministerul Agriculturii și actuala guvernare, în anul 1997 în România s-au produs 7,1 milioane tone grâu "... (Rumoare; vociferări) ".. față de "...

Domnul Dumitru Bălăeț (din sală):

Anul trecut au fost calamitate!

Domnul Adrian Dobrescu:

... față de circa 3 milioane în '96. (Rumoare)

Era cât pe aici și în '97 să importăm grâu pentru pâine, să știți acest lucru. (Rumoare; vociferări)

În al doilea rând, Dumnezeu ne ajută și vă rugăm să observați că toate culturile din toamna anului '97 sunt foarte frumoase, atât porumbul, cât și floarea-soarelui, cât și sfecla de zahăr. (Rumoare)

Cu atâtea avantaje, pe care le-a subliniat domnul deputat Lăpușan, acordate de vechea guvernare agriculturii, s-au obținut acele producții foarte mici și am fost obligați să importăm o mare parte din alimente. Le cunoașteți foarte bine, sunt produse de bază. Sprijinirea este foarte bună, suntem de acord cu ea, dar aceasta trebuie făcută acolo unde trebuie. Nu acelor unități care, așa cum s-a procedat în perioada trecută, au fost subvenționate ca să producă goluri și găuri. Subvenția trebuie dată la ultimul segment din filieră și noi suntem pentru economia privată în agricultură și ca urmare se va vedea în perioada imediat următoare prin acest sistem de acordare a cupoanelor țăranului și gospodăriei private.

Vă mulțumesc.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Domnul deputat Tabără și cu asta încheiem dezbaterile generale.

Vă rog.

Domnul Valeriu Tabără:

Domnule președinte,

Domnilor colegi,

Eu nu vreau să fiu nici într-o replică aspră, cu domnul Dobrescu am colaborat pentru că s-a venit din zona Brăilei. Cred că în 1996, dacă suntem efectiv realiști referitor, la ceea ce a însemnat toamna lui 1995/1996, la ceea ce a însemnat și înseamnă Brăila și Tulcea, apropo, de ceea ce facem astăzi cu Legea nr.83, cred că numai dacă suntem rău voitori nu recunoaștem un lucru esențial, că am avut grâul de pâine, dar cât de greu s-a obținut, dar l-am recoltat tot.

O altă problemă, să nu facem exagerările de acum, pentru că s-ar putea ca grâul de pâine, de prin februarie-martie să nu-l mai avem. Să avem grâu, dar nu de pâine. Pentru că ceea ce s-a produs anul trecut nu prea am fost în stare să recoltăm anul acesta. Încă mai este grâu de recoltat în zone în care se încheia în jurul datei 10, 12, 15 august.

În al treilea rând, domnule ministru, vreau să vă spun că privatizarea IAS-urilor, așa cum există din nou, și vă rog să consultați rapoartele Băncii Mondiale, nu se poate face oricum. Din acest motiv s-a precizat în Legea nr.55, ceea ce s-a precizat acolo, că este vorba de o privatizare printr-o lege specială. Ele se pot privatiza, nu însă prin ceea ce facem prin Legea fondului funciar de acum.

Și, în al patrulea rând, vreau să vă asigur, domnule ministru, că dacă în această toamnă nu se va veni cu un sprijin esențial pe ceea ce înseamnă îngrășăminte și, avertizez din nou, pentru că a fost lichidat un astfel de mare complex care asigură viața acestei țări și a pământului, este vorba de întreprinderea de la Valea Călugărească. Dacă nu venim cu îngrășămintele cu fosfor și potasiu, adio producție de cereale și de plante tehnice. Sunt dator aici să vă avertizez pe o altă chestiune și, dacă vreți, inclusiv printr-o politică făcută înainte de 1900 să vedem ce s-a întâmplat promovând doar producția de cereale a României. Vorbim astăzi absolut inexact, că am fost marele grânar al Europei; am fost furnizori de grâu de calitate, nu cantitativ ci calitativ, dar la prețuri extraordinar de mici, impuse de o anumită piață, care nu ne-a permis atunci să facem transformarea produselor și cunoaștem din ce motive anumite taxe vamale pe traseul dintre țara noastră și vestul european. Iată de ce, cred că îmbrăcarea ei într-o haină numai politică, de condiții naturale și nu de realism ne va duce la sucombarea a ceea ce încercăm să facem cu toții. Noi asta am vrut și asta am vrut să spun aici.

Vă mulțumesc.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Vă mulțumesc.

Cu aceasta, dezbaterile generale la acest proiect de lege s-au încheiat. Continuăm joi dimineață cu dezbaterea proiectului de lege pe articole.

Vă mulțumesc, pe joi.

Ședința s-a încheiat la orele 16,21.

Adresa poștală: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, București marți, 10 decembrie 2019, 7:07
Telefoane (centrala): (021)3160300, (021)4141111
E-mail: webmaster@cdep.ro