Plen
Ședința comună a Camerei Deputaților și Senatului din 5 iunie 1996
Sumarul ședinței
Stenograma completă

Dezbateri parlamentare
Calendarul ședințelor
- Camerei Deputaților:
2020 2019 2018
2017 2016 2015
2014 2013 2012
2011 2010 2009
2008 2007 2006
2005 2004 2003
2002 2001 2000
1999 1998 1997
1996
Interoghează dezbaterile
din legislatura: 2016-prezent
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996
Monitorul Oficial
Partea a II-a:2020 2019 2018
2017 2016 2015
2014 2013 2012
2011 2010 2009
2008 2007 2006
2005 2004 2003
2002

Transmisii video

format Real Media
Ultimele ședințe (fără stenograme încărcate):
27-05-2020
20-05-2020 (comună)
Arhiva video:2020 2019 2018
2017 2016 2015
2014 2013 2012
2011 2010 2009
2008 2007 2006
2005 2004 2003
Pentru a vizualiza înregistrările video trebuie să instalați programul Real Player
Sunteți în secțiunea: Prima pagină > Proceduri parlamentare > Dezbateri > Calendar 1996 > 05-06-1996 Versiunea pentru printare

Ședința comună a Camerei Deputaților și Senatului din 5 iunie 1996

8. Dezbatere: Proiectul de Lege privind contul general de execuție a bugetului de stat pe anii 1990 și 1991 - reluare

Domnul Ion Solcanu:

................................................

Doamnelor și domnilor parlamentari,

Continuăm dezbaterea proiectului de Lege privind contul general anual de execuție a bugetului de stat pe anii 1990 și1991, invitând pentru intervenție pe domnul profesor doctor Ioan Bogdan, președintele Curții de Conturi.

Domnule președinte, aveți cuvântul.

Domnul Ioan Bogdan:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Distinse doamne,

Domnilor parlamentari,

Înainte de a intra în fondul problemei, vă cer îngăduința să fac câteva precizări.

Contul de execuție pe anii 1990 și 1991 ca și lucrare bugetară a fost verificat de către Ministerul de Finanțe.

Noi, Curtea de Conturi, am verificat pentru această perioadă doar 5 obiective pe care le-a stabilit în mod expres Senatul printr-o hotărâre. Aceste obiective sunt foarte incisive și după opinia noastră de larg interes cetățenesc și național. Două exemple: utilizarea fondurilor valutare care au rămas în 1989 până la zi, evaluarea și valorificarea prin privatizare, asociere sau vânzare a activelor societăților comerciale.

Ceea ce facem noi prin raportul cu care suntem onorați sa ne audiați astăzi nu se vrea o descoperire a morților, ci dorim să punem în atenție faptul că o serie de aspecte care au adus economia și societatea românească în situația pe care o vedem și care provin din acea perioadă se manifestă și astăzi, și dacă nu se ia cunoștință de adevărata stare de lucruri, perioada imediat următoare va amplifica aceste consecințe. Mă refer la privatizare, care toți dorim să-și accelereze ritmul, și dacă se face cu neregulile despre care vom vorbi, complicațiile sunt foarte mari.

De asemenea, mă refer la bugetul de austeritate, care dacă se face strângănd chingile pentru pensionari, pentru tineret, pentru învățământ, cultură, în timp ce se face jaf în alte domenii, iarăși sunt niște lucruri foarte grave.

Noi dorim ca acest raport al nostru respectiv două rapoarte sunt, și mai concret avem 7 rapoarte în Parlament, să constituie un avertisment pentru cei la care Curtea încă n-a ajuns. Vreau să vă informăm că noi și acum, după 3 ani, avem încadrată schema numai în proporție de 60%. Noi am verificat prin sondaj, iar lucrurile despre care vă vom vorbi sunt foarte complicate și pot să treneze la unitățile la care Curtea nu a ajuns.

Distinse doamne,

Domnilor,

În cursul dimineții s-a spus că acea sinteză pe care ați avut bunăvoința s-o primiți, e o înșiruire de generalități și că ea nu poate constitui o bază de discuție. Cu îngăduința celor care organizează întâlnirile am adus colegii mei și aș vrea să vă informez că la fiecare frază din acea sinteză colegii mei sunt în măsură să vă dea orice fel de lămurire, orice fel de date concrete despre unitatea care este în cauză, despre volumul pagubelor, ce s-a întâmplat cu cazul respectiv.

Eu am o convingere foarte puternică că această zi va rămâne de referință în Parlamentul României și ca fost parlamentar vreau să subliniez că prin ceea ce face Parlamentul astăzi repară o problemă, o situație cu totul deosebită pe care n-a făcut-o Parlamentul anterior.

Despre ce este vorba? Despre ceea ce dumneavoastră ați văzut în sinteză, nici un cont de execuție bugetară din 1989 încoace nu a fost aprobat de către Parlament. Or, execuția bugetară este o dezbatere de cel mai larg interes cetățenesc, o dezbatere de interes național. Prin ceea ce se întâmplă astăzi în Parlament, se face începutul rezolvării acestor probleme.

Distinse doamne,

Domnilor,

Vă cer îngăduința să nu interpretați ceea ce spun printr-o încercare a noastră de a supralicita rostul instituției noastre.

În Constituție se prevăd doar două instituții care prezintă rapoarte Parlamentului: Avocatul Poporului și Curtea de Conturi.

Tot în Constituție, unde se reglementează activitatea comună a Camerelor, tot la fel numai două instituții sunt prevăzute în postura în care suntem astăzi. Consiliul Suprem de Apărare a Țării și Curtea de Conturi. Și din acest punct de vedere, cred eu, și credem noi, cei de la Curtea de Conturi, că trebuie să mulțumim Parlamentului pentru că restabilește o situație normală în legătură cu activitatea acestei instituții.

Intrând în fondul problemelor, cât îmi veți permite și veți considera că este interesant ce spun, vreau să îmi îngăduiți să spun că situațiile care s-au întâmplat din 1989 până astăzi, și mai cu seamă în primii 3 ani, au marcat societatea românească în modul în care dumneavoastră știți că au marcat-o, și eu nu încerc să reproduc ceea ce este în rapoarte, rapoartele la care se referă dezbaterea de astăzi au 950 de pagini, dar ele sunt o sinteză, de fapt, a 8000 de controale ale Curții. Nu reproduc, nici nu repet ceea ce domnul președinte al Comisiei de buget finanțe a spus, nici ceea ce domnul ministru al finanțelor a spus, dar vreau să punctez câteva lucruri.

Producția industrială a României a căzut, așa cum s-a spus aici, ca după un război. Care este partea cea mai gravă și de ce ne ocupăm noi, Curtea de Conturi, de acest lucru?

Prima sarcină a Curții de Conturi este să verifice situația, starea și gospodărirea patrimoniului public. Or, după cum știți dumneavoastră, din păcate, și astăzi ponderea principală a proprietății este cea publică, or, a menține această proprietate publică numai la 50% din capacitate, în condițiile în care uzura morală operează în ritmul în care operează, este poate cea mai grea situație pe care o are România la ora actuală.

După opinia noastră, trebuie făcută foarte profesional,și repede o strategie de punere în valoare, până mai e ceva de pus în valoare din ceea ce a mai rămas.

În legătură cu ceea ce s-a spus iarăși aici, în legătură cu investițiile, au căzut investițiile cu 65%. Sigur că au fost exagerări până în 1989, dar faptul că n-au mai fost bani la investiții și nu sunt, e ceea ce se vede cu ochiul liber - șantiere abandonate, utilaje abandonate, materiale abandonate, care nu mai pot să rămână în această situație, pentru că sunt pierderi pe care nu le mai poate acoperi nimeni.

Eu nu aș vrea să intru în detalii, dar poate Parlamentul va găsi timp să analizeze o dată datoria publică a României, ca să se vadă dacă mai încape ceva în ceea ce lăsăm generațiilor viitoare.

În legătură cu raportul între salarii și realizări, vreau să vă informăm că pierzându-se acest barometru, costurile firmelor noastre nu au nici un sistem de control, în costuri bagă cine vrea și cât vrea. Prin costuri se umflă prețurile și se realizează această spirală pe care nu o mai poate stăpâni nimeni. Este necesar, deci și din acest punct de vedere să se facă mult mai mult.

Doamnelor și domnilor,

În rapoartele pe care le-au prezentat antevorbitorii mei, au abordat o problemă în care, probabil, unii dintre dumneavoastră nu veți fi de acord cu mine, faptul că statul s-a retras într-un ritm necorespunzător din economie.

Sigur, de ce mai vorbim astăzi de așa ceva? Pentru că statul, după opinia multora, trebuie să se retragă de tot.

Vreau să vă informez cu toată profesionalitatea că se comite o mare eroare. Cei care abordează această problemă confundă statul cu guvernul. Este o mare eroare și, din această cauză, nu se face, după opinia mea, ceea ce trebuie să se facă în economie. Statul, în toate țările lumii, este un instrument în mecanismul de conducere a economiei.

Stat nu înseamnă guvern, înseamnă parlament, înseamnă instituțiile statului, care au obligații mari pentru ca să creeze mecanismul și logistica de funcționare a economiei și aș vrea să mă opresc aici cu această treabă, doar aducând în atenție două lucruri care mie mi se par cel mai clar redactate în Constituția României. Se spune așa: "... Statul are obligația să asigure protejarea intereselor naționale în activitatea economică, financiară și valutară", iar la alineatul următor: "... Statul are obligația să asigure exploatarea resurselor naturale în concordanță cu interesul național".

Eu aș vrea ca cei care sunt implicați în această treabă să reflecteze cum anume, aceste prevederi, care sunt de interes fundamental pentru toți cetățenii țării, cum au fost transpuse ele în legi, în politici, în sisteme de guvernare a țării?

Dacă mai aveți răbdare să mă ascultați, aș vrea să mă refer la câteva din abaterile pe care noi le considerăm grosolane, chiar, și cu implicații mari care s-au produs în această perioadă, cele mai cu rezonanță în ceea ce lumea este nemulțumită.

Eu vreau să fac precizarea de la capul locului că suntem pentru privatizare, pentru inițiativa privată, pentru reformă, pentru accelerarea reformei, dar cele mai grave lucruri care s-au întâmplat i-au făcut pe unii, știu eu, să strângă averi fabuloase peste noapte, și poate nici acesta nu ar fi lucrul cel mai rău dacă ar folosi ceea ce au luat pe nedrept în producție, pentru ca să realizeze ceva pentru societatea românească, poate răul n-ar fi așa de mare, dar, din păcate, aceste sume care au fost luate pe nedrept ies ca o hemoragie peste graniță, hemoragie de venit național.

Cum au fost facilitate aceste lucruri? Au ajuns să ia valută, s-o plătească la un curs, de pildă, de 200 de lei, când cursul normal era de 800 de lei... Au ajuns să ia credite, dar cine să ia? Cine a avut relații... Au ajuns să ia credite în lei, cu care, de la aceeași bancă au cumpărat dolari, în timp ce marea masă a celor care aveau nevoie de bani, care puteau face realmente activitate productivă erau ținuți la fixing, la rând, cu banii blocați și așa mai departe.

De pildă, numai una dintre firme a luat credite de acest fel, cu care a luat într-o singură operațiune 3,4 milioane dolari.

De ce a fost posibilă o asemenea degringoladă?

Din sală:

De la ce bancă?

Domnul Ion Solcanu:

Vă rog, nu întrerupeți și...

Domnul Ioan Bogdan:

Am spus că avem colegi, aici, care vă spun firma, dacă doriți să facă așa ceva.

Această stare de lucruri a fost generată de, știu eu..., cauze multiple, cauze între care a fost desființarea rezervei valutare a statului, evidența valutară a statului.

În legătură cu alt grup de aspecte, care nu ar mai trebui să se repete, măcar după dezbaterea aceasta, din Parlament, să se găsească soluții ca să nu se mai repete.

La marea majoritate, înțelegând prin marea majoritate peste 80% din unitățile pe care le-am controlat, în legătură cu asocierea, s-au pus la dispoziția firmelor nou create hale întregi, depozite, investiții neterminate, banii din cont, chiar, fără să fie incluși în capitalul social.

Sigur că nu este nevoie de explicații. Ce s-a întâmplat? În loc ca, știu eu, firma de stat care a intrat în asociere să aibă o pondere în managementul noii firme, a avut o altă poziție și managementul, cu toate consecințele lui, a avut alte conotații.

Nevărsarea capitalului social, situații incredibile: statul varsă peste 98%, partea cealaltă, numai 3%, dar reprezentanții statului încheie convenție cu noua firmă că dividendele se calculează la capitalul subscris, nu la capitalul vărsat.

Cât de mult sunt ancorate interesele în aceste domenii, rezultă din faptul că, acolo unde am constatat noi astfel de nereguli, salariații statului erau plătiți în dolari de către firma respectivă.

S-au acordat credite firmelor care s-au creat prin asociere, garantate cu bunurile firmei de stat, fără nici o garanție și alte asemenea lucruri.

În legătură cu vânzarea de acțiuni, subevaluarea capitalului social s-a făcut în proporții de peste 3, 4 ori față de capitalul social declarat prin scripte, cu toate consecințele unei asemenea situații.

Ca să nu abuzăm de timpul dumneavoastră, vreau să închei seria acestor enumerări, cu faptul că la această stare de lucruri a contribuit faptul că în primii 3 ani, practic, nu a fost control financiar în țară.

Prima lege de organizare a controlului a fost creată în 1991, iar normele de aplicare s-au definitivat în 1992.

După cum știți, Curtea de Conturi s-a creat de-abia la 1 martie 1993.

Cum stătea, de fapt, controlul financiar din economie, la sfârșitul anului 1994, nu 1990-1991? De pildă, la Ministerul Industriilor, pentru toate unitățile industriei, compartimentul de control avea doar 6 posturi, din care, de fapt, erau ocupate numai două, pentru 17 regii autonome, de proporțiile pe care dumneavoastră știți că le au aceste regii. La Ministerul Agriculturii, pentru tot ministerul erau 9 posturi, din care numai 3 erau ocupate. La Ministerul Sănătății, numai un post era ocupat și așa mai departe.

Ministerul Finanțelor nu a trecut niciodată de 60-65% din ocuparea schemei.

Domnul Florin Georgescu:

În ce an?

Domnul Ioan Bogdan:

În... Dacă vreți, în 1994 are 66%. În 1990 aveați și mai puțin.

Domnul Florin Georgescu:

Nu eram noi. Erau dânșii...

Domnul Ioan Bogdan:

Da. Dânșii, dânșii... (rumoare în sală).

Ce s-a întâmplat, de fapt, neexistând controlul?

Un singur exemplu: la municipiul București, din 43.000 de firme, care sunt înregistrate la Registrul Comerțului, 36% nu au depus niciodată bilanț. Nici nu i-a întrebat nimeni ce activitate au desfășurat, ce profit au încasat, ce datorii au către bugetul statului.

Cu îngăduința dumneavoastră, vreau să vă informăm și stăm la dispoziție pentru ca să verificați dacă am vorbit corect, nu de la oameni nevinovați, pentru că ne preocupă poate, să nu-mi luați în nume de rău, poate mai mult decât credeți, ca oamenii nevinovați să nu ajungă să plătească, deci, de la firme care nu și-au plătit datoriile și de la alții, de la înființarea Curții de Conturi până la sfârșitul anului trecut, am adus bugetului peste 1.000 de miliarde de lei, din care, ca să vedeți cât de justițiabili au fost, firmele au plătit din proprie inițiativă, pentru ca să nu mai urmeze și alte lucruri, o jumătate de miliard... 548 de milioane.

Subevaluarea patrimoniului, pe care au constatat-o colaboratorii noștri, a ajuns la peste circa 2.000 de miliarde, din care, în timpul controlului nostru, s-a reîntregit patrimoniul cu circa 700 de miliarde.

Noi, în încheiere, și vă mulțumesc mult pentru că ne-ați ascultat, propunem Parlamentului să găsească timp, în continuare, pentru dezbaterea și a celorlalte rapoarte pe care le-am depus, și, vă informăm că, știu eu..., în două săptămâni depunem și raportul pe 1993. De asemenea, considerăm, și este bună intenția, dar noi credem că trebuie ajutat Consiliul Legislativ, că trebuie să se realizeze foarte repede un înventar al legislației din România, pentru ca oamenii să știe ce mai este în vigoare și ce nu mai este, întrucât este o realitate: cel mai bine intenționat manager nu mai poate să știe în timp util, dacă o decizie a lui se încadrează sau nu se încadrează în perimetrul legii.

Considerăm că rapoartele noastre ar trebui să fie studiate de specialiștii Guvernului, pentru ca, acolo unde trebuie să se aducă corecturi legislației și politicii de guvernare, să se facă într-un ritm mai rapid, pentru prevenirea, în continuare, a acestor abateri.

Legea prevede ca rapoartele noastre să fie publicate în Monitorul Oficial.

Considerăm că cetățenii țării au acest drept și propunem Parlamentului să fie de acord să se publice în Monitorul Oficial.

De asemenea, vă rugăm să nu ne-o luați în nume de rău, nu este reglementat nici în Legea finanțelor, nici în Regulamentul de funcționare a Camerelor, modul de depunere a conturilor de execuție, modul de depunere a rapoartelor Curții de Conturi, modul de analizare și de aprobare a acestora.

Vă mulțumim încă o dată pentru atenția care ne-ați acordat-o. (Aplauze).

Domnul Ion Solcanu:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Doamnelor și domnilor parlamentri,

Trecem la dezbaterea generală a proiectului de lege.

Potrivit art. 49 din Regulamentul ședințelor comune ale Camerei Deputaților și Senatului, la dezbaterea generală pot lua cuvântul numai câte un reprezentant al grupurilor parlamentare din cele două Camere, precum și parlamentarii care nu fac parte din asemenea grupuri.

Invit grupurile parlamentare să se înscrie la secretarii de ședință.

Avem deja înscrieri din partea grupurilor parlamentre: de la P.D.S.R. sunt doi colegi, dar trebuie să rămână unul singur; de la U.D.M,R. este înscris domnul deputat Matis Eugen; din partea P.N.T.C.D., domnul senator Matei Boilă, iar din partea grupurilor P.D.-F.S.N., domnul deputat Adrian Severin.

Deci, invit pe domnul deputat Grigoraș Nicolae să ia cuvântul și apoi va urma domnul deputat Matis Eugen.

Aveți cuvântul, domnule deputat.

Domnul Nicolae Grigoraș:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Domnilor președinți,

Onorați invitați,

Stimnate doamne,

Stimați domni colegi,

Din analiza indicatorilor sintetici privind contul general de execuție a bugetului de stat pe anii 1990 și 1991, așa cum au fost ei prezentați în raportul Curții de Conturi, rezultă o serie de aspecte globale, privind formarea și utilizarea fondurilor publice, în contextul economic și social al perioadei respective.

Astfel, execuția bugetului de stat pe anul 1990 se încheie cu un deficit de 3,8 miliarde lei, ca urmare a realizării cheltuielilor bugetare peste nivelul realizării veniturilor, respectiv 92,8% la cheltuieli și 91,8% la venituri.

În anul 1991, deși veniturile nu s-au încasat la nivelul programului aprobat, totuși, deficitul bugetar înregistrat la sfârșitul anului a fost mai redus decât cel prevăzut ca urmare a efectuării cheltuielilor bugetare într-o proporție mai mică decât cea a încasării veniturilor, respectiv veniturile au fost realizate în proporție de 96%, iar cheltuielile în proporție de 92,3%.

În legătură cu structura veniturilor bugetelor de stat pe anii 1990 și 1991, trebuie observată scăderea ponderii impozitului pe profit până la 22,2% în 1991, în condițiile creșterii ponderii impozitelor pe salarii de la 14,4% în 1989 la 18,9% în 1990 și 33,6% în 1991, fenomen ce ilustrează, evident, scăderea economică declanșată în 1990, odată cu deciziile privind, citez: "... desființarea principalelor structuri, sisteme și mecanisme economice, fără a le înlocui cu altele viabile, retragerea într-un ritm nejustificat a statului din economie, compromiterea autorității manageriale în cadrul firmelor și instituțiilor publice, desființarea sau degradarea zonelor de responsabilitate economică, financiară și valutară și a controlului financiar-bancar din economie, ambiguitățile în constituirea și utilizarea rezervei valutare a statului, în acordarea și garantarea creditelor, autorizarea unor importuri în neconcordanță cu interesele naționale în industrie, agricultură și în alte domenii și sfere ale activității economice, ruperea raportului între rezultatele obținute prin muncă și câștiguri și instalarea imaginii că se pot obține câștiguri facile peste noapte".

În ceea ce privește structura cheltuielilor, este caracteristică perioadei creșterea subvențiilor pe produse, și pentru diferențe de preț și tarif de la 0,5% din produsul intern brut în 1989 la 5,1% în 1991, în timp ce cheltuielile de capital au fost în permanentă scădere: 17,4% în 1989, 7,9% în 1990, 3,6% în 1991.

Este evidentă și din această perspectivă tendința de distorsionare a potențialului economic al țării, de a oferi populației un nivel de trai relativ bun, pe termen scurt, cu consecințe grave pe termen mediu și lung.

Dincolo însă de valoarea statistică a cifrelor, a căror analiză și interpretare ne poate oferi o fundamentare în aprobarea contului general de execuție a bugetului de stat, rămâne, însă, starea economiei pe perioada 1990-1991, a cărei imagine, apreciez că trebuie să fie cunoscută și în afara Parlamentului României și care este strâns legată de modul de gestionare a acesteia în perioada respectivă.

Astfel, în perioada 1990-1991, în baza constatării Curții de Conturi efectuate în urma Hotărârii Senatului nr. 5 din 1994, au fost stabilite o serie de abateri de la normele legale, care vizează absolut toate domeniile care au fost verificate de către Curtea de Conturi.

În ceea ce privește controlul evaluării și valorificării activelor societăților cu capital de stat în cadrul vânzării, privatizării și constituirii de societăți cu participare străină, au fost constatate abateri care au vizat, în principal: acordarea cu titlu gratuit a unor bunuri, constând, în general din clădiri, spații productive și terenuri aflate în patrimoniul sau în administrarea acționarului român, societate comercială cu capital majoritar de stat către societatea comercială mixtă, bunuri ce nu au fost incluse ca aport în natură la capitalul social al societăților nou înființate.

Aș vrea să fac o paranteză și aș dori să subliniez să nu se înțeleagă că vreau să repet ceea ce a prezentat aici distinsul domn profesor Ioan Bogdan, președintele Curții de Conturi, însă este o chestiune pe care o aveam în vedere de la început și care poate fi omisă luând în considerare gravitatea acestor aspecte.

Necalcularea și nevirarea impozitului pe profit a sumelor destinate constituirii fondurilor speciale, ca urmare a stabilirii ilegale a duratei de scutire de la plata acestora, prin interpretarea eronată dată cadrului legislativ în domeniu.

Efectuarea de către societățile mixte a unor înregistrări contabile ilegale și fără a avea la bază documente justificative, care să certifice realitatea operațiunilor patrimoniale sau comerciale respective, ceea ce a condus la diminuarea profitului înregistrat, la reducerea drepturilor cuvenite acționarilor, inclusiv a societăților comerciale cu capital majoritar de stat, sub formă de dividende, precum și la diminuarea obligațiilor față de bugetul de stat.

Astfel de încălcări ale prevederilor legale au fost constatate, potrivit aprecierilor și celor prezentate de către Curtea de Conturi, la 86% din societățile mixte verificate.

Rămânând tot în perimetrul privatizării unor societăți comerciale, din verificările efectuate, s-au constatat o serie de încălcări și abateri de la cadrul legislativ prin care s-a reglementat privatizarea unor societăți comerciale cu capital integral de stat, prin vânzarea de acțiuni înainte de orgnizarea fondurilor, și în special a prevederilor cuprinse în art. 5 din Legea nr. 58 din anul 1991 și a prevederilor hotărârii Guvernului nr. 264 din 1992, în principal în ceea ce privește: subevaluarea prețului de vânzare a acțiunilor, prin necuprinderea în baza de determinare a acestuia a valorilor reactualizate, conform dispozițiilor legale, a elementelor patrimoniale, și în special a imobilizărilor corporale de natura mijloacelor fixe și a terenurilor; neincluderea în calculele de evaluare a prețurilor a acțiunilor unor elemente patrimoniale deținute de societățile comercile, cuprinse în acțiunile de privatizare; acordarea de facilități în sensul plății eșalonate în mai multe rate, cu sau fără dobândă, a contravalorii acțiunilor vândute, prin depășirea competențelor acordate de Legea Agenției Naționale de Privatizare și a încălcării de către această instituție a prevederilor art. 43 coroborat cu art. 48 din Legea nr. 58 din 1991.

Este de reținut, și de această dată, că frecvența unor astfel de abateri de la cadrul legislativ în vigoare la data efectuării operațiunilor este deosebit de ridicată, ele fiind constatate în 86% din privatizările efectuate de către Agenția Națională pentru Privatizare, cuprinse în verificare.

Incălcări ale prevederilor legale cu privire la participarea societăților comerciale cu capital integral sau majoritar de stat, cu aport în natură și/sau în numerar - la constituirea capitalului social al unor societăți comerciale, alături de alți acționari asociați - persoane fizice sau juridice, române si/sau străine, în baza prevederilor Legii nr. 31 din 1990 privind societățile comerciale și a Legii nr. 35 din 1991 privind regimul investițiilor străine, au fost constatate, de asemenea, la 93,7% din societățile verificate pe această problemă.

Toate aceste exemple sunt în raportul Curții de Conturi, abateri a căror enumerare se înscrie pe sute de pagini, repet, pe sute de pagini.

În ceea ce privește modul de utilizare a fondurilor valutare din credite externe, din creanțe externe, export, prestări de servicii și operațiuni necomerciale, precum și a rezervei valutare existente la 3l decembrie 1989, doar două sublinieri aș vrea să fac, ca să vedeți care este situația în acest domeniu și anume: la 31 decembrie 1989, România nu înregistra datorii externe și avea constituite fonduri ale statului în devize convertibile de 2.030.000.000 dolari S.U.A.

În perioada 1990-1991, datorită scăderii masive a exporturilor și creșterii rapide a importurilor, au fost epuizate rezervele valutare ale țării, existente la 31 decembrie 1989 și s-a început îndatorarea externă a țării, prin apelarea la creanțe externe.

În legătură cu utilizarea sumelor încasate din creanțe, de asemenea, este foarte interesant de reținut doar un singur aspect: în perioada 1990-1991 au fost încasate creanțe externe, în principal, pe relația Republica Arabă Egipt, în sumă totală de 219 milioane dolari S.U.A., care a fost utilizată pentru investiții în obiective turistice - 21 milioane dolari, importuri de mărfuri egiptene - 196 milioane dolari și pentru finanțarea altor cheltuieli - 2 milioane dolari.

În legătură cu utilizarea acestor creanțe, constatările Curții de Conturi indică faptul că mărfurile importate în contul creanțelor au fost, în principal, bunuri de consum, care în majoritatea cazurilor se produc și în țară, iar o parte importantă din contravaloarea în lei a bunurilor importate, peste 68 miliarde lei, a fost folosită în mod nelegal de societățile importatoare, în loc să fie virată la bugetul de stat.

Asemenea exemple pot continua, ele sunt prezentate in extenso în raportul Curții de Conturi, ele neputând fi prezentate într-un asemenea cadru.

Pentru a ne forma însă o imagine cât mai completă asupra economiei românești din perioada supusă controlului, trebuie să coroborăm cele două aspecte, obținând un tablou al economiei a cărei stare poate fi diagnosticată oricum, numai sănătoasă nu, o economie în care impresia la prima vedere este că nerespectarea legii este ridicată la rang de virtute, iar în cele mai multe cazuri, deciziile cu privire la gestionarea acesteia nu au nici o justificare economică sau politică, cu toate dificultățile induse de factorii conjuncturali interni sau internaționali.

Stimate doamne și stimați domni colegi,

Grupul parlamentar al Partidului Democrației Sociale din România din Camera Deputaților apreciază calitatea raportului prezentat de către Curtea de Conturi, profesionalismul și responsabilitatea celor care l-au elaborat, susține și va vota pentru proiectul de Lege privind contul general de execuție a bugetului de stat pe anii 1990 și 1991.

Vă mulțumesc pentru atenție.

Domnul Ion Solcanu:

Vă mulțumesc, domnule deputat.

Invit la microfon reprezentantul Grupurilor parlamentare din Cameră și Senat UDMR, pe domnul deputat Mátis Eugen.

Domnul Mátis Eugen:

Domnilor președinți,

Doamnelor și domnilor deputați și senatori,

Data de 5 iunie 1996 reprezintă un nou început pentru sistemele și instituțiile create după evenimentele din decembrie 1989. Azi începem discutarea, pentru prima dată în Parlamenul României, a execuției bugetare. Acest fapt reprezintă o noutate și constatăm cu satisfacție că Parlamentul României nu a terminat prezenta legislatură fără a începe să-și intre pe deplin în atribuțiile sale.

Proiectul de Lege privind contul general anual de execuție a bugetului de stat pe anii 1990 și 1991 reprezintă primul proiect de lege dintr-o serie de asemenea proiecte de o importanță fundamentală, atât pentru Parlament, cât și pentru întreaga societate. Modalitățile concrete de cheltuire a banilor publici ai contribuabililor, rezultatele sau neajunsurile constatate în folosirea fondurilor publice, mai ales în condițiile tranziției, prezintă o importanță deosebită pentru analiza politicii economico-financiare a celor care au guvernat țara în perioada menționată în titlul proiectului de lege.

Permiteți-mi să vă prezint însă, la început, câteva considerații pe marginea proiectului de lege aflat pe ordinea de zi și pe baza contului general de execuție prezentat de Guvern.

În conformitate cu art. 39 din Legea nr. 10/29 ianuarie 1991, Guvernul are obligația de a prezenta contul general anual de execuție a bugetului administrației centrale de stat spre aprobare Parlamentului, până la data de 1 iunie a anului următor. Tot în conformitate cu articolul mai sus menționat, Parlamentul aprobă contul general anual de execuție a bugetului administrației centrale de stat, cel mai târziu până la data de 30 noiembrie al anului următor celui la care se referă. Odată cu contul general anual de execuție a bugetului administrației centrale de stat, se depun, se analizează și se aprobă și conturile de execuție a fondurilor speciale aprobate.

Față de aceste prevederi, constatăm următoarele: contul general de execuție pe anul 1990 a fost depus la data de 11 februarie 1992, iar cel pentru anul 1991, la data de 11 august 1992. Deci, în ambele cazuri, se constată nerespectarea datelor de prezentare de către Guvern, prevăzute de Legea finanțelor publice.

Continuând analiza, observăm că Parlamentul nu s-a grăbit cu discutarea contului general anual de execuție. Senatul a luat o hotărâre în data de 15 septembrie 1993, de a trimite Curții de Conturi pentru verificare și descărcare de gestiune contul de execuție prezentat. Dat fiind faptul că greutățile de organizare a Curții de Conturi s-au prelungit foarte mult, solicitarea Senatului, stabilită definitiv prin Hotărârea nr. 5/15 februarie 1994, a fost onorată doar în cursul lunii mai 1996, astfel ajungându-se la situația actuală, situație pe care o consider "foarte interesantă", deoarece purtarea unei discuții în anul 1996, cu 4 ani întârziere, și care ar fi trebuit să aibă loc în 1992, este o manifestare tardivă. Dar "încărcarea în gestiune" a Parlamentului, în 1996, an electoral dublu, cu multiple valențe, cu adoptarea unui proiect de lege privind execuția bugetară pe anul 1990 și 1991 este un artificiu. Un artificiu necesar din punct de vedere al acurateții procesului legislativ, dar prea mult întârziat față de problemele discutate.

Dacă s-ar fi procedat, așa cum era normal, în toamna anului 1992 sau cel târziu la începutul anului 1993, la această discuție, atunci nu am considera că este vorba doar de un artificiu, ci, realmente, de un act legislativ important. Dar, din păcate pentru prejudiciile produse în anul 1990 și primul semestru al anului 1991, de altfel, bine prezentate în raportul Curții de Conturi, nu se mai pot stabili răspunsuri materiale, întrucât s-a depășit termenul de prescripție prevăzut de lege, de 3 ani.

Cunoscând greutățile economico-financiare, dar și încetineala procesului de transformare juridică și legislativă cauzată de tranziție, totuși nu putem să trecem pe lângă câteva aspecte negative, fără măcar să le punctăm. Astfel, în perioada 1990-1991, au fost încasate creanțe externe în sumă totală de aproximativ 220 de milioane dolari, din care, cum s-a mai prezentat aici, aproximativ 190 de milioane dolari prin mărfuri importante în contul creanțelor, mărfuri care se produc și s-au produs și în țară. La Banca Română de Comerț Exterior s-a constat facilitarea procurării de valută prin nerespectarea Regulamentului valutar, la un curs de schimb inferior celui oficial. În perioada 1990-1991, s-au acordat subvenții mai mari decât cele cuvenite, în sumă de peste 2.300 milioane lei, la un număr de 5 regii autonome. În perioada 1990-1991, datorită scăderii masive a exporturilor și creșterii rapide a importurilor, au fost epuizate rezervele valutare ale țării, existente la 31 decembrie 1989 și s-a început îndatorarea externă a țării, prin apelarea la alianțe externe care, la finele anului 1991, însumau aproximativ 880 de milioane dolari. Producția industrială, față de anul precedent, prezintă o scădere de 23,7% în anul 1990 și de 22,8% în 1991. Subevaluara aportului societăților comerciale cu capital de stat la constituirea capitalului social al societăților nou înființate în procesul participării societăților comerciale la constituirea capitalului social al unor noi societăți comerciale, în baza prevederilor Legii nr. 31/1990 și a Legii nr. 35/1991.

Analiza datelor și fenomenelor economico-financiare din perioada primilor 2 ani din această tranziție ar puta continua multe minute în șir. În loc de aceasta, dorim doar să semnalăm că această tranziție pare să nu aibă un sfârșit, fapt poate agreat de unii, cei care au posibilitatea să profite de această perioadă de tranziție cât se poate de lungă, deoarece considerăm că unul dintre elementele de bază ale sfârșitului tranziției l-ar reprezenta discutarea contului general de execuție în anul care urmează anului analizat, și nu după mai mult de 4 ani.

Grupul nostru parlamentar consideră că această discuție este doar un început, care, sperăm, va fi continuat cât se poate de urgent de discutarea conturilor generale de execuție și pentru anii care urmează.

Vă mulțumesc pentru atenție.

Domnul Ion Solcanu:

Vă mulțumesc, domnule coleg.

Îl invit pe domnul senator Matei Boilă, din partea Grupurilor parlamentare PNȚCD, după care urmează domnul deputat Adrian Severin, din partea Grupurilor parlamentare PD-FSN.

Domnule senator, aveți cuvântul.

Domnul Matei Boilă:

Am auzit cu stupoare și revoltă filipica domnului ministru Florin Georgescu împotriva guvernării din 1990 și1991, nu pentru că deficiențele puse în evidență nu ar fi în mare măsură adevărate, ci pentru că ele au fost un punct de plecare pentru a ne acuza de demagogie populistă și pe noi, opoziția de acum și de atunci. Adică noi, care în presă, declarații și luări de cuvânt am acuzat toate aceste greșeli și am anticipat efectele lor dezastruoase atunci, nu astăzi, după ce ele s-au produs, suntem vinovați!

Dumneavoastră, în schimb, care ați participat la acea guvernare aproape în totalitatea structurilor care au continuat să guverneze după 1992, aveți tupeul să acuzați acum pe partenerii de guvernare de atunci, după ce, preluând guvernarea, ați mai adăugat încă câteva cauze ale crizei actuale. Să amintesc numai o cauză politică cu efect economic dezastruos din activul actualilor guvernanți, anume, a doua mineriadă din 1991, după ce tot ei au fost artizanii principali și ai primei mineriade, din 1990.

Domnule ministru,

Noi promitem acum, de pe o poziție lucidă, așa cum a fost și poziția noastră critică în tot decursul celor aproape 7 ani care au trecut de la preluarea guvernării de către emanați, o îmbunătățire a situației economice, în cazul în care vom prelua guvernarea. Ne referim, în primul rând, făcând această promisiune, la înlăturarea unui factor determinant pentru actuala situație. Promitem, și ne vom ține de cuvânt, să micșorăm drastic economia subterană, evaziunea fiscală și scurgerea capitalului peste hotare.

Aceasta nu se poate face fără ruperea lanțurilor mafiote ale corupției, care au cuprins societatea noastră până în vârful piramidei. Dumneavoastră ați dovedit-o din plin că nu o puteți face și explicația, care sare în ochi, nu cred că mai trebuie să o repet, o știe toată țara, dovadă ultimele alegeri!

Domnul Ion Solcanu:

Invit la microfon pe domnul deputat Adrian Severin și urmează domnul deputat Marcel Moldovan, din partea Grupurilor parlamentare PRM.

Domnule deputat Severin, aveți cuvântul.

Domnul Adrian Severin:

Doamnelor și domnilor,

Obiectul dezbaterii noastre îl constituie aprobarea proiectului de Lege privind contul general anual de execuție a bugetului de stat pe anii 1990 și1991. Evident, din punct de vedere procedural, această acțiune trebuie întreprinsă și dusă până la capăt. Din păcate, dincolo de aspectul procedural, fondul rămâne într-un serios deficit, pentru că a discuta astăzi ce s-a întâmplat din punctul de vedere al execuției bugetare în 1990 și1991 nu mai reprezintă decât...

Din sală:

Istorie!

Domnul Adrian Severin:

Exact, aceasta am vrut să spun, un exercițiu de istorie.

Domnul Ion Solcanu:

Rog pe domnii deputați să nu șoptească din sală!

Domnul Adrian Severin:

Vă mulțumesc. Doar când șoptesc bine...

Un exercițiu de istorie care merită câteodată întreprins, care este util, util ca să permită eventual evitarea repetării unor greșeli care s-au comis în trecut, dar care nu merită întreprins în această incintă, într-un parlament.

Domnul ministru Florin Georgescu a avut, în mod evident, o misiune ingrată astăzi, aceea de a susține acest proiect de lege. O misiune ingrată pentru că dânsul trebuia să ceară, așa cum a și făcut-o în final, aprobarea contului general de execuție a bugetului de stat pe anii 1990 și1991, execuție bugetară vizând activitatea în materie a unui guvern din structurile căruia a făcut parte și de sprijinul căruia a beneficiat și personal, dar pe care îl denigrează cu absolut toate prilejurile.

Desigur că domnul ministru Georgescu se putea limita la ceea ce au făcut cele două comisii în prima parte a raportului lor, adică la prezentarea unor cifre și la tragerea unor concluzii, să le spunem așa, tehnice. Era, cred, o abordare decentă. Din păcate, nu se poate aștepta decență de la domnul Florin Georgescu... (Vociferări ale majorității.)

Domnul Florin Georgescu a prezentat aici, în numele Guvernului, un fel de moțiune de cenzură la adresa Guvernului de atunci sau a guvernării de atunci, o moțiune de cenzură absolut absurdă, întrucât Guvernul de atunci nu mai există, el nu mai poate să cadă astăzi, a căzut cu ocazia mineriadei despre care s-a mai vorbit aici și despre care nu are rost să mai discutăm acum și aici. Cred că decent ar fi, de asemenea, ca Guvernul actual să se confrunte, dacă dorește să o facă, cu opoziția actuală, nu acuzând-o pe aceasta de demagocie, ci încercând să-și susțină politicile în fața ei, ca reprezentând o mare parte a populației acestei țări.

De altfel, Guvernul a trebuit, trebuie și va trebui, în acest an, să susțină și în fața electoratului politica sa actuală și înțeleg disperarea domnului Florin Georgescu, ca reprezentant al Guvernului - și al Guvernului, în general - față de severa sancțiune la care politica actualului Guvern este supusă astăzi de către electorat. Mi se pare însă că de această sancțiune nu se poate scăpa prin diversiuni ca acelea pe care Guvernul, prin reprezentantul său de astăzi, a încercat să le prezinte în fața noastră.

Domnul Florin Georgescu - și îmi pare rău că îi repet numele de atâtea ori, ar trebui să spun "Guvernul actual", pentru că dânsul nu a vorbit, desigur, în nume propriu - a încercat să ne convingă că, în timpul unei politici proaste a existat un nivel de trai bun, și în timp ce se practică o politică bună - adică, astăzi - există un nivel de trai prost. (Râsete, aplauze ale opoziției.) Aceasta este dialectica pe care Guvernul actual o dezvoltă!

În spatele acestei dialectici, tot ceea ce ni se prezintă nu este decât o atitutidine de contrareformă, împotriva unei politici reformiste, nu este decât o atitudine, aș spune, contrarevoluționară, împotriva atitutidinii revoluționare care a inspirat decembrie 1989 și pe care s-a bazat guvernarea de atunci, atât cât a putut și în limitele în care a putut. Pentru că nu cred că putem vedea altfel descentralizarea, decât ca un efect benefic al revoluției din decembrie 1989, și nu să o vedem ca pe un rău, nu cred că trebuie să vedem împroprietărirea țăranilor decât ca un efect al acelei revoluții, și cine se împotrivește ei, cred că vorbește de pe poziții împotriva acestei revoluții și împotriva reformei care s-a făcut, nu cred că trebuie să privim reforma prețurilor și liberalizarea prețurilor, decât ca un gest de reformă reală, și cine se ridică împotriva ei vorbește, de fapt, de pe pozițiile contrareformei. Este o discuție care, repet, nu are decât un caracter diversionist, pentru că ea nu vizează cu adevărat exercițiul bugetar, nu văd relația dintre exercițiul bugetar și ziua de lucru, ci vizează, de fapt, critica politicii unei anume guvernări... sau, dacă vreți, ca să fiu mai exact, a unei anumite părți a acelei guvernări! Pentru că sunt și greșeli care s-au comis și voi veni să vorbesc și despre ele imediat, și să vedem cine se face vinovat.

Deci, de politica economică a acelui guvern răspunde, într-adevăr, acel guvern și răspunde politic, cum s-a spus. Eu cred că nu prea multă reformă în 1990 și 1991 a însemnat un rău pentru țară, ci prea puțină reformă în acea perioadă.

Și, într-adevăr, spunea Guvernul, prin reprezentantul său, s-a greșit pentru că subvențiile nu au fost lichidate mai repede. Este adevărat, stau la dispoziție stenogramele Parlamentelui pentru a se vedea că această amânare parțială a lichidării subvențiilor este rezultatul intervenției directe a președintelui Senatului de atunci, domnul Bârlădenu, și a președintelui statului, domnul Ion Iliescu.

Este foarte adevărat că TVA s-a introdus târziu. Sarcina pentru aceasta o avea secretarul de stat de atunci, Nicolae Văcăroiu, și nu s-a achitat de această sarcină, este foarte adevărat! (Voci din partea majorității: "L-ați dat afară!")

Este foarte adevărat că nu s-a renunțat la liberalizarea adaosului comercial, este foarte adevărat acest lucru, dar trebuie să vă spun că la aceasta - și iarăși, avem documente, stenogramele Parlamentului - s-au opus chiar parlamentarii care ulterior au constituit nucleul de bază al PDSR-ului de astăzi.

Este foarte adevărat că s-a apelat la compensare globală - o măsură politică de o eroare fabuloasă, așa cum s-a și spus aici, aceasta însă s-a produs în timpul Guvernului Stolojan. Dar Guvernului Stolojan i s-a impus (nu vreau să dau vina pe Guvernul Stolojan!), printr-o lege care i s-a pus pe masă de către Parlament, la inițiativa celor care ulterior au format Grupul FDSN, respectiv, PDSR. Există stenogramele, istoria poate fi, din fericire, reconstituită perfect.

Confiscarea valutei, despre care vorbiți, este și ea o chestiune regretabilă, pe care, însă, nu o situăm nici în anul 1990, nici în anul 1991, și care, probabil, a reprezentat o măsură, pentru guvernarea de atunci, impusă de împrejurările consecutive mineriadei din 1991.

Așadar, există și greșeli care trebuie recunoscute și, într- adevăr, din punctul acesta de vedere, putem vorbi și noi despre un regim care a durat 6 ani și care, în primii 2 ani, a limitat posibilitatea de aplicare a reformei de către cei care au vrut să o aplice, iar în continuare a desfășurat acea politică care, așa cum rezultă în bună parte și din raportul Curții de Conturi, a fundamentat situația dezastruoasă a economiei, pe care astăzi electoratul o critică.

Am aici - bineînțeles că nu este cazul să trecem prin toate aceste date - document ale Comisiei de statistică, deci documente, ca să spunem așa, ale comisiei care se află în subordinea Guvernului actual. Rezultă, de pildă, că, în ceea ce privește deficitul balanței comerciale, creșterea a fost, în 1995, față de 1990, imensă, de câteva ori mai mare. În 1993, de asemenea, față de 1991, de câteva ori. Creșterea deficitului balanței comerciale!

Vă dau un alt exemplu, pentru că spuneați că șeptelul a fost distrus în 1990 și 1991. În 1991, laptele de consum a fost de 5.222 mii hl, în timp ce, în 1995, de numai 2.459 mii hl, și bănuiesc că nu vacile sacrificate au fost mulse în 1991... (Râsete.)

Deci, cred că toate aceste lucruri pot să ne indice și curba reală, și cauzele reale ale acestei curbe, pentru economia românească.

Există, în raportul comisiilor reunite, o formulare extrem de interesantă. În această formulare se spune că există o "aparentă iluzie", și anume, "aparenta iluzie că nivelul de trai a crescut în 1990 și 1991, când, în realitate, el scădea".

Evident, după unele păreri - și domnul Ștefan Cazimir ar putea eventual să confirme - iluzia nu poate fi decât aparentă, nu am auzit de "iluzie neaparentă", aparența este tocmai iluzia -, dar această formulare probabil că ascunde o excelentă subtilitate, și nu o greșeală de limbă românească, și anume, subtilitatea este că iluzia, fiind "aparentă", ceea ce a rămas este exact realitatea. Și, pentru că două negații se neutralizează și lasă în locul lor o afirmație, iluzia fiind aparentă, realitatea care rămâne este aceea că nivelul de trai a crescut, iar programul dumneavoastră, domnule Florin Georgescu, pe care îl propuneți populației, ne este foarte clar: scăderea nivelului de trai, renunțarea la concediul de lehuzie, reducerea personalului didactic și sanitar, reducerea pensiilor, revenirea la contribuțiile în bani și în muncă (pentru care ne-ați criticat că au fost lichidate atunci, revenirea la centralizare, renunțarea la subvenționarea prețului la alimente și medicamente, revenirea la ziua de muncă mai lungă ș.a.m.d. Dacă toate aceste lucruri: concediul de lehuzie, prețurile respective la energie, renunțarea la acordul global, pensionarea înainte de vreme au constituit măsuri pe care dumneavoastră le criticați, înțelegem că în guvernarea viitoare le veți corecta..., dacă dumneavoastră veți ajunge la corectare..., la guvernare, mă scuzați. La corectare sunt sigur că ați ajunge, nu sunt sigur că ați ajunge la guvernare.

În asemenea condiții, este foarte bine că ați făcut-o, cu sinceritate, și ați anunțat oamenii că principalul punct al programului dumneavoastră este reducerea nivelului de trai al populației. Este excepțional!

Acestea sunt lucrurile care se deduc din discurul Guvernului. Este limpede, așa cum spuneam, că este un strigăt de disperare și este regretabil că cineva este disperat, am toată compasiunea pentru cei disperați, dar cred că mai disperat decât Guvernul este poporul țării noastre, care a trebuit să suporte o guvernare care astăzi, după 4 ani, nu face decât să se plângă de ceea ce a moștenit, după ce Guvernarea Roman - bună-rea, cum va fi fost - nu s-a plâns atât cât vă plângeți dumneavoastră de moștenirea primită de la regimul trecut și din care dumneavoastră faceți standardul bunăstării și de la care porniți atunci când comparați lucrurile în evoluția ulterioară.

Dând toate aceste lucruri la o pare, rămâne, desigur, proiectul de lege, care nu are cum să nu fie votat, pentru că, dacă nu ar fi votat, gestul nu ar avea nici un fel de consecință practică; rămâne răspunderea politică pe care ne-o vom asuma cu toții în fața electoratului și pe care deja am început să ne-o asumăm, cu consecințele știute.

Referitor la raportul Curții de Conturi (pentru că sunt foarte multe lucruri puse la un loc), n-am decât una-două observații de făcut și o propunere. Încep cu propunerea.

Poate, domnule profesor Bogdan, ar fi bine să încercăm să purtăm cu amicalitate și colegialitate unele discuții, ca să clarificăm o serie întreagă de aspecte teoretice, ținând de unele probleme pe care raportul dumneavoastră le evidențiază - și mă refer cu precădere la cele vizând privatizarea. Este limpede că unele lucruri trebuie lămurite.

Nu vorbesc - aceasta nu ține de privatizare - că dividendele trebuie împărțite după capitalul subscris, nu după capitalul vărsat, problema este doar că societatea are o creanță față de cei care au subscris și le poate cere, într-adevăr, în timp, vărsarea capitalului. Trebuie să lămurim puțin aceste lucruri, că, altfel, studenții mei, la examen, pică dacă îmi spun că se împart dividendele după capitalul vărsat, și nu după cel subscris!

Domnul Gheorghe Ana (din lojă):

Cu ce lucrează, dacă nu au capitalul prevăzut?!

Domnul Ion Solcanu:

Vă rog!

Domnul Adrian Severin:

Este cu totul și cu totul altceva!

Dar în ceea ce privește subevaluarea, o chestiune despre care se discută atât de mult, aici lucrurile trebuie privite nuanțat. Există subevaluări vinovate, și acestea trebuie sancționate, dar atunci când se constată un element de vinovăție, pentru că, altminteri, știți, și nu intru în detalii, că metodele de evaluare sunt variate, și după metoda folosită, se pot obține rezultate radical diferite.

De asemenea, privatizarea nu este - și aici este iarăși o problemă de principiu - o problemă comercială, ci un act politic. Cunoașteți că în anumite țări, în Germania, s-au făcut privatizări pe o marcă, aici nu este vorba despre băgarea banilor în buzunar de către anumiți cetățeni și îmbogățirea lor peste noapte - lucru care trebuie combătut în special de alte instituții decât de Curtea de Conturi: procuratură, poliție etc. -, ci este vorba despre stimularea economiei, prin lăsare de lichidități la noii proprietari, astfel încât aceștia să poată să folosească lichiditățile pentru restructurare și pentru noi investiții. Nu vreau să intru în astfel de dezbateri care, desigur, se pretează la nuanțe și care ar trebui, poate, discutate mai în detaliu și mai în liniște, într-un alt cadru. De aceea, vă propun să avem și asemenea discuții, cred că ar fi extrem de utile, pentru că, altfel, putem să inducem în dezbateri și în actele normative aspecte care comportă foarte multe dubii.

Și încă un lucru, eu constat că, din păcate, Curtea de Conturi funcționează în special în direcția verificării activității agenților economici. Eu socotesc că nu contractele prost încheiate de agenții economioci ar trebui să facă obiectul controlului Curții de Conturi, ci modul în care se utiliează banul public, e cu totul altceva!

De asemenea, cred că de neplata impozitelor sau de ascunderea datelor pe baza cărora trebuie calculate corect impozitele trebuie să se ocupe Garda Financiară. Deci, ar fi extrem de util ca anumite clarificări să se aducă și principiilor pe baza cărora raționează Curtea și să se facă clarificarea și separarea exactă a atributiilor instituțiilor statului pentru că atunci când toate instituțiile se ocupă de același lucru se ajunge la un adevărat haos.

Cred că va trebui ca pe viitor astfel de rapoarte ale Curții de Conturi să fie discutate separat pentru ca să avem posibilitatea să dezbatem în mod eficient aceste lucruri, să fie o dezbatere mai de fond. Astăzi obiectul legii este cel pe care l-am spus și, într-adevăr, cred că nu avem altă soluție decât să o aprobăm.

Vă mulțumesc.

(aplauze)

Domnul Ion Solcanu:

Vă mulțumesc.

Îl invit pe domnul deputat Moldoveanu Marcel. Ultimul înscris este domnul senator Popescu Necșești Adrian, senator independent.

Domnule deputat, aveți cuvântul.

Domnul Marcel Moldoveanu:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Domnilor președinți,

Doamnelor și domnilor senatori și deputați,

Onorați invitați,

Vă rog să îmi permiteți ca în scurta mea intervenție să mă refer concomitent la pct.4 și 5 de pe ordinea de zi a ședinței comune pentru a nu fi nevoit să mai iau încă o dată cuvântul.

Situația economico-financiară a României în primii ani de tranziție la economia de piață s-a caracterizat prin transformări radicale în activitatea agenților economici, sub incidența reformei economice, a unor convulsii sociale și conjuncturi internaționale, dominate de prăbușirea sistemelor politico-economice totalitare din țările est-europene. Toate acestea au produs schimbări importante în relațiile de comerț exterior, cu implicații nefavorabile asupra aprovizionării cu materii prime și resurse energetice de bază.

Insuficiența unor materii prime și materiale, combustibilului și ...

Domnul Ion Solcanu:

Domnule deputat, o secundă, vă rog.

Domnilor colegi, domnule senator Necșești, rog pe domnii deputați să ia loc în bancă.

Puteți continua, domnule senator.

Domnul Marcel Moldoveanu:

Vă mulțumesc.

...folosirea incompletă a capacităților de producție, a timpului de muncă au dus la întreruperea sau restrângerea activității la o serie de întreprinderi, fapt ce a condus la nerealizarea producției fizice, scăderea productivității muncii, creșterea costurilor de producție și a cheltuielilor de circulație, obținându-se rentabilități mici sau în unele cazuri înregistrându-se pierderi.

În aceste condiții, declinul activității economice nu a putut fi stăvilit, iar principalii indicatori ai producției, exportului și eficienței au înregistrat o curbă descendentă, influențând nefavorabil realizarea integrală a veniturilor bugetului de stat, cu efecte negative în finanțarea unor obiective de investiții.

Ca urmare a unei politici economice, financiare, valutare inadecvate, a promovării liberalismului populist, în timp ce produsul intern brut a înregistrat o scădere drastică, ajungând la 94,4% în 1990 față de 1989, iar în 1991 la 82,2%, consumul final total a reprezentat 108,9% în 1990 față de 1989, iar în 1991 reprezintă 96,1%.

În condițiile în care producția industrială scădea în 1990 cu 23,7%, iar în 1991 cu 22,8%, deci ajunsese aproape la jumătate în decurs de doi ani, domnule Severin, desfacerile de mărfuri creșteau în 1990, cu 17,2%. Această situație s-a realizat, în principal, pe seama consumării rezervei valutare de circa 2 miliarde de dolari și a îndatorării țării cu 1 miliard de dolari. Asemenea măsuri, privite favorabil de populație, au avut, însă, urmări puternic negative asupra echilibrelor economice și asupra întregii evoluții din următoii ani.

În mod sintetic, cauzele acestei situații dezastruoase sunt următoarele:

- renunțarea la structurile de conducere centralizate, fără a fi înlocuite concomitent cu mecanismele și instrumentele economiei de piață, ceea ce a determinat în anii 1990, 1991 și chiar 1992 o degradare considerabilă a echilibrelor macro-economice, cu impact negativ asupra evoluției pe termen mediu și lung;

- eliminarea bruscă și prematură a intervenției statului într-o economie aproape integral etatizată, precum și desincronizarea sau inconsecvența aplicării unor ajustări necesare procesului productiv, au generat confuzii și incompatibilităti comportamentale în stabilirea noilor relații funcționale între agenții economici:

- retragerea statului din economie care a echivalat cu un act de renunțare a principalului acționar la controlul asupra gestionării resurselor proprii, precum și liberalizarea procesului decizional în absența mecanismelor specifice derulării acestuia, au dus la generalizarea lipsei de responsabilitate la nivel micro pentru rezultatele activității economice;

- adoptarea unor măsuri care au creat o falsă iluzie de bunăstare socială, care au accentuat dezechilibrele în sistem, iar, pe de altă parte, au mărit eforturile populației în perioadele următoare de aplicare efectivă a reformei;

- restituirea părților sociale de circa 30 miliarde lei și renunțarea la acest sistem;

- desființarea contribuției bănești a populației, scutirea temporară de taxe vamale a persoanelor fizice;

- desființarea cotelor și stabilirea tarifului unic la consumul de energie electrică și gaze naturale pentru consumul populației;

- reducerea săptămânii de lucru fără luarea măsurilor de creștere a productivității muncii;

- înlăturarea diminuării salariilor în raport cu indicatorii de muncă și efectuarea de plăți și majorări de salarii fără să aibă la bază creșterea rezultatelor economice.

-aplicarea programului de liberalizare a prețurilor, începând cu 1 noiembrie 1990, fără să fie create condițiile necesare, fără să se țină seama de raportul între cerere și ofertă, ceea ce a impus noi eforturi financiare ale bugetului de stat pentru subvenționarea prețurilor și tarifelor la produsele și serviciile destinate populației, precum și subvenționarea unor unități productive din sectoarele vitale ale economiei. Mă refer aici la energie, mine, petrol. Numai subvențiile pentru sectorul de stat și diferențele de preț au reprezentat 59 miliarde lei, adică 19% din totalul cheltuielilor bugetului;

- amânarea unor măsuri de reformă economică, apreciate ca fiind nepopulare, eliminarea subvențiilor, liberalizarea adaosului comercial, introducerea TVA-ului, cuprinse în programele de guvernare, deși înțelegerile cu organismele financiare internaționale au impus aplicarea ulterioară a acestora într-o succesiune mai rapidă și cu costuri amplificate;

- creșterea rapidă a importurilor în 1990 și scăderea masivă a exporturilor a dus la o gravă dezechilibrare a balanței comerciale de peste 3,4 miliarde dolari față de un excedent de peste 2 miliarde dolari în 1989, ceea ce a avut consecințe nefaste asupra monedei naționale și a rezervelor valutare;

- declinul producției în condițiile subcapitalizarii și decapitalizării continue a întreprinderilor ca și ineficiența multor întreprinderi a dus la amplificarea blocajului financiar într-un termen scurt cu consecință nefastă asupra activității economice și asupra proceselor inflaționiste.

În această perioadă s-a constatat o creștere accentuată a volumului mijloacelor circulante care este generată în principal de creșterea stocurilor de materii prime, materiale cu 48,9% în 1990, cu 10,8% în 1991, a stocurilor de produse finite cu 87,2% în 1990 respectiv 77,8% în 1991, dar, mai ales a volumului facturilor în curs de încasare și clienților cu 164,6 în 1990 și 89,5 în 1991 ceea ce a dereglat procesele financiare și economice.

Doamnelor și domnilor,

Acestea sunt cifre seci, de obicei nu mă cramponez de ele, dar am fost nevoit să apelez la cifre.

Domnilor președinți,

Mulțumim Curții de Conturi pentru deplinul profesionalism de care a dat dovadă în greaua întreprindere cu care a fost însărcinată de Parlament.

Grupul parlamentar al partidului România Mare va vota ambele proiecte de legi privind contul general de execuție a bugetului de stat pe anii 1990-1991, precum și pe 1992.

Vă mulțumesc.

Domnul Ion Solcanu:

Vă mulțumesc, domnule deputat.

Invit la pupitru pe domnul senator Popescu Necșești, senator independent.

Domnul Adrian Popescu Necșești:

Onorat Senat și onorată Cameră,

Aș vrea să vă prezint câteva comentarii în legătură cu îndemnul atât de binevenit din partea domnului ministru Florin Georgescu de a discuta numai răspunderea politică în legătură cu acest material care a fost prezentat. De aceea, eu nu înțeleg de ce domnul profesor Gherman, sub influența unei șoapte, în loc să dea primul cuvântul domnului profesor Bogdan, pentru că cei doi jucători de astăzi sunt Parlamentul pe de o parte și Curtea de Conturi pe de altă parte, a dat cuvântul ministrului Finanțelor. Poate că domnia sa o să știe ce șoaptă l-a influențat pe domnul profesor Gherman.

Domnul Ion Solcanu:

Șoapta regulamentului.

Domnul Adrian Popescu Necșești:

Mie mi se pare că dacă Curtea de Conturi depinde de Parlament și prezintă rapoarte Parlamentului, întâi Curtea de Conturi trebuie să prezinte problema, fiindcă altfel se creează confuzii. Și iată de ce: eu am reținut observația domnului Florin Georgescu ca noi să discutăm aspectele politice, dar celelalte aspecte și anume, responsabiitățile juridice și contabile, dacă vreți, respectiv abateri, ridică întrebarea, abateri față de ce ? Abateri față de norme. Dar noi uităm că de fapt ne aflăm la 7 ani de la o revoluție. O revoluție ce înseamnă ? O revoluție înseamnă o răsturnare a modului de a gândi, a modului de a calcula, a modului de a învăța, a modului de a crea întreprinderi, a modului de a privi rolul statului, a modului de a produce, a modului de a măsura productivitatea muncii, a modului de a măsura, de pildă, valoarea patrimoniului. Noi știm valoarea patrimoniului ca pe vremea lui Ceaușescu. Valoarea patrimoniului este valoarea adăugată a produsului în funcție de segmentul de piață și de calitatea managementului. Aceasta este valoarea dinamică, cea care produce efect, produce eficiență și aș putea să vă dau nenumărate noțiuni care sunt răsturnate în fața unei revoluții. Dar noi știm din istorie că fiecare revoluție este urmată de o restaurație și trăim această penibilă situație de astăzi, că de 7 ani de restaurație, astăzi este vârful restaurației când i se judecă abaterile în raport cu niște norme desuete, ca să întrebuințez numai eufemisme. Este vorba de norme ale unui regim odios pentru care a avut loc revoluția și s-au răsturnat etaloanele. În asemenea condiții, de ce noi astăzi gândim după normele vechi, de ce vrem să facem o restaurație originală, nu numai după 7 ani, ci continuu și acum să o întărim numai. Rezultatul faptului că a scăzut producția, parcă aud și astăzi, în raportul pe care îl face domnul profesor Bogdan, dacă sunteți amabili. Probabil că va spune din nou că producția este sub capacitatea noastră, de asemenea, spune că investițiile sunt. Evident, fără capital și capital străin nu poți face investiții. Ce mai spune domnia sa ? Că productivitatea nu e legată de producție și de salarii și de aceea explodează prețurile. Știm treaba aceasta. Acesta era defectul comunismului. De asemenea, rolul statului trebuie discutat. L-a expediat repede domnul profesor Bogdan, că opoziția nu ia în considerare statul. Are un rol foarte important și într-o economie de democrație consolidată și într-o economie de piață particulară, dar e altul, nu e acela care era înainte. (Aplauze) Eu nu am să vă răpesc atenția, dar aș vrea să vedem că ceea ce s-a prezentat astăzi aici este plin de învățăminte. Istoria întotdeauna ne învață ceva dacă știm să învațăm ceva din ea, și anume, cred că vom învața cum să votam și cui să dăm votul în alegerile viitoare (Aplauze de dezaprobare).

Domnul Ion Solcanu:

Doamnelor și domnilor colegi, conform regulamentului, înainte de a trece la adoptarea legii, trebuie să dau un răspuns, apărându-l pe domnul președinte al Senatului Oliviu Gherman, sper să nu se supere domnul senator Popescu Necșești.

Domnul Adrian Popescu Necșești (din bancă) :

Am întrebat, aștept răspuns.

Domnul Ion Solcanu:

Atunci, vă răspund. Prioritatea la luarea de cuvânt a domnului ministru este înscrisă în regulamen, pentru că inițiatorul proiectului de lege pe care îl dezbatem astăzi este Guvernul, iar domnul ministru a susținut în acest sens proiectul de lege pe care îl avem aici. Parte a discuțiilor este, firește, raportul prezentat de către Curtea de Conturi.

Înainte de a trece la dezbaterea pe articole a proiectului de lege, are cuvântul reprezentntul Guvernului, domnul ministru de stat Florin Georgescu.

Domnul Florin Georgescu:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Doamnelor și domnilor parlamentari,

Suntem la o prima încercare de a dezbate un proiect de lege referitor la exercițiul bugetar al unui an financiar și acest lucru probabil că va contribui la o mai bună conturare a direcțiilor, a coordonatelor și a conținutului care trebuie să guverneze asemenea discuții.

Așa cum mulți dintre cei care au luat cuvântul au spus dar totuși prea puțini față de importanța problemei, vreau să subliniez acest lucru, astăzi, de fapt, avem o analiză pe bază de bilanț financiar, dacă vreți, a unei politici, a unei guvernări, a unui set de măsuri și de acțiuni de natură economico-financiară și trebuie ca împreună, dumneavoastră cu cei care le-au inițiat și aplicat la vremea respectivă, precum și cu forțele celelalte din statul de drept să decideți dacă există învățăminte care trebuie trase și aplicate pentru a fi evitate greșelile în viitor, dacă un gen de politică sau altul e bun și care sunt consecințele, care sunt efectele unei asemenea guvernări, ale unui asemenea program economic. Dacă vrem să ne sustragem de la răspunderea comparării politicilor cu efectele pe termen atât imediat, dar și pe termen mediu și lung, cu consecințele care se manifestă în timp, dintr-o acțiune sau alta, înseamnă că nu vrem să luăm parte la asumarea responsabilității politice, ci numai la împărțirea avantajelor vieții politice.

Într-adevăr, eu mă aflu în situația de a prezenta un cont de execuție a unui buget, a unor politici economice care nu au aparținut Guvernului din care eu fac parte. Eu, la vremea respectivă, eram director undeva în municipiul București. Nu aveam nici o problemă, nici un amestec, nici o tangență cu măsurile de politică, ci pe un anumit tronson al controlului financiar, aplicam și căutam să implementăm legea așa cum ea fusese aprobată de forul legislativ, la propunerea Executivului vremii respective, ca să punem lucrurile la punct față de afirmațiile, de obicei, în același stil ale domnului Adrian Severin, eclectice și cu tentă de a denatura și de a confuziona auditoriul. Totuși, trebuie să menționăm faptul că această fugă de dezbaterea pe fond a cauzelor unui anumit tip de exercițiu financiar bugetar, cred că este destul de concludentă față de responsabilitatea pe care vor să și-o asume unii sau alții, în raport cu politicile și cu măsurile promovate la un moment sau altul. Exercițiul bugetar nu este un factor independent, ci el este o oglindă, un reflex sintetizare. Or, tocmai aceste lucruri de fond sunt în dorința celor care au guvernat sau care sunt într-o anumită formațiune politică de coaliție cu respectivii sunt deci vizate pentru a fi evitate, în dorința de a se analiza simplu numai o comparație între venituri și cheltuieli ca și când acelea ar fi fost un dat. Ele nu sunt un dat, ele sunt o consecință, ele sunt un efect. Ele sunt determinate de un anumit gen de politică. Deci, trebuie discutată pe fond politica economică și, ca un reflex al acesteia, contul de execuție bugetară, pentru că am impresia că cei care au vorbit de la acest microfon, dar îndeosebi cei care au guvernat și au într-un fel tangență mai apropiată cu subiectul dezbaterii, confundă două noțiuni. Este și scuzabil, nefiind de strictă specialitate vorbitorul care a aparținut Guvernului ‘90 și ‘91 și, repet, prin modul eterogen cum a prezentat lucrurile a dovedit confuziile care le posedă în așa numitul "bagaj teoretic" și care au guvernat, practic, în tot timpul exercițiului ‘90-’91, acea așa-zisă reformă care a condus la efectele economice pe care le-am menționat și eu, dar și distinșii vorbitori. Aici este vorba de confuzia între aprob area contului de execuție bugetară și descărcarea de gestiune. Tot solicita dânsul anumite dezbateri teoretice pentru a se clarifica anumite noțiuni cu conținut economic. Noi credem că a avut intenția de a lua parte la acele dezbateri ca și cursant, nu ca un anumit gen de lector, pentru că nu este cazul. Nici ca pregătire și nici ca ceea ce s-a dovedit a cunoaște în procesul de guvernare. Deci, a aproba un cont de execuție, nu înseamnă a avea și descărcare de gestiune pentru contul respectiv. De aceea am văzut nerăbdarea cu care se dorea să se ajungă: "domnilor, noi propunem să se aprobe contul". Da, se aprobă astăzi, dar descărcarea de gestiune pentru ce s-a întâmplat atunci, nu față de norme așa-zis desuete, socialiste, domnule senator, ci față de legislația existentă în momentul respectiv, deci, descărcarea de gestiune poate să intervină într-o lună, într-un an de la expirarea exercițiului sau în 20 de ani sau niciodată, până nu se recuperează toate pagubele, toate prejudiciile aduse avutului public, atât cel din zona privată a statului, cât și din zona proprietății publice a statului. Asta pentru ca să lămurim de la bun început aceste noțiuni și poate a-i crea o anumită liniște, de un anumit gen domnului deputat.

Sigur, discursul s-a bazat pe faptul că în platforma PDSR, în acest moment, ar fi măsuri care ar conduce la scăderea nivelului de trai, în timp ce generoșii guvernanți din perioada respectivă au fost atât de abili și atât de inventivi încât au asigurat numai lapte și miere pentru populație. Este un lucru complet iluzoriu care trebuie arătat. (comentarii în băncile PD) . Văd că deranjează că repet mereu acest lucru, dar poate că se va reține într-o anumită perioadă justețea celor afirmate, cu cifre și nu cu afirmații nefondate. Deci, modul cum s-a procedat la momentul respectiv, eu am menționat foarte clar, am subliniat chiar, îl va judeca istoria dacă a fost bine sau nu, să acordăm toate acele facilități. Poate că și eu să fi fost în locul dumnealui aș fi procedat la fel sub presiunea socială, sub tensiunile acumulate, cum s-a precizat, în deceniul al 9-lea al acestui secol indeosebi. Deci, nu judecăm justețea și oportunitatea măsurilor, ci arătăm faptul că nu mai este posibil, sub aspectul resurselor de care dispune această țără, dacă vrem ca ea să fie în continuare suverană, independentă și liberă în deciziile economice, politice și sociale, nu mai este posibil sub aspectul acestor resurse, spun, să realizezi asemenea relaxări de natură economico-financiară și compensări pentru diferite segmente ale populației, deși nivelul la care se trăiește este încă destul de precar. Sunt multe segmente ale populației care se confruntă cu greutăți deosebite, dar printr-o mai bună repartizare, să spunem, a sarcinii fiscale și acea introducere a impozitării veniturilor globale va fi de mare ajutor în acest sens pentru a impozita pe cine trebuie și a distribui în mod unitar, uniform, în raport cu veniturile realizate, povara fiscală, să spunem... Mai sunt și alte mecanisme de stimulare a inițiativei private ș.a.m.d. prin care se asigură oportunități de venituri mai mari și nu în mod demagogic, pentru că dacă luăm un anumit program, publicat acum un an și ceva într-un ziar, care vă spun eu cum îi zice, vă spun azi cum îi zice, ziarul AZI, care s-a privtizat de o anumită manieră, veți vedea că acolo sunt anumite măsuri care sunt în concordanță cu ce scrie în manualele de economie politică capitalistă. Dar, probabil că acum, apropiindu-se alegerile și văzând formațiunea politică respectivă, severitatea cu care electoratul a sancționat în 1992 amatorismul, diletantismul și reaua credință, de multe ori, a guvernării respective, caută să intre în grații, promițând din nou pâinea de 20 de lei, oul de 5 lei, sigur, căutând să obțină un capital politic ieftin, ceea ce am spus că este contraproductiv pentru stabilitatea, pentru coerența înțelegerii drumului pe care s-a înscris țara noastră și, practic, nu face decât să atenteze la stabilitatea acesteia și la soliditatea finanțelor publice și a monedei naționale, pentru că asemenea măsuri nu se mai pot aplica, date fiind noile mecanisme în care funcționează economia pe de o parte, iar pe de altă parte numai niște împrumuturi fabuloase ar putea să mai permită introducerea unor subvenții care să genereze o îndatorare peste limitele accesibile, peste limitele suportabile ale țării. Deci, nu dorim reducerea nivelului de trai, ci dorim un nivel de trai decent în raport cu resursele posibil de suportat de către economie, în condiții de stabilitate și de raționalitate a gradului de îndatorare a țării.

Sigur, se spunea acolo, undeva, că Guvernul Român nu s-a plâns de moștenire. Dar era și culmea să te plângi după ce ai primit o moștenire de 1,800 miliarde în rezerva valutară a țării, care, a fost consumată pe importuri inutile, pe importuri care nu încurajau producția internă (aplauze în băncile majorității parlamentare). Capacitățile acestea de producție puteau să producă în momentul respectiv dacă cumpăram materii prime și nu produse manufacturate ca să golim toate depozitele Occidentului și altor domenii de activitate, la prețuri mult supraevaluate în acel moment și să, vă rog să rețineți doamnelor și domnilor parlamentari, să mai îndatorez și țara cu două miliarde plus încă un miliard nereflectat la datoria publică, acreditive și importuri deschise de Banca Română de Comerț Exterior în care era la acel moment președinte un anumit domn și domnul deputat era membru în Consiliul de administrație; 888 milioane de dolari care se plătesc astăzi de către dumneavoastră fără să fie reflectați în contul datoriei publice și fără să știe contribuabilul că a consumat sau că ar fi vrut să consume în proporție de masă anumite produse care, de fapt, au reprezentat surse de câștiguri și de îmbogățire peste noapte, în mod inechitabil a unor anumite persoane și grupuri de interese ale vremii respective.

Noi sigur că înțelegem disperarea și spiritul de confuzie în care se află unii dintre cei care au guvernat atunci, dar să știți că TVA s-a introdus la timpul programat, deci în 1993 trebuia să se introducă, liberalizarea adaosului comercial trebuia să se facă potrivit acordului SAL, împrumutul de ajustare structurală cu Banca Mondială, aprobat de Parlament în ianuarie 1992 și trebuia să se producă undeva în cursul anului 1992, nu a fost posibil. Trebuie să recunoașteți, nu ați putut datorită anumitor situații din climatul politic, compensarea globală, înțeleg că totul vi s-a impus de sus și atunci dumneavoastră spuneți așa:"domnilor, noi am asigurat un nivel de trai foarte bun, dar să știți că prin măsuri politice pe care nu ni le asumăm, ele au fost impuse".

Deci, dumneavoastră vreți să luați numai avantajele. Spuneți așa: "Am avut un nivel de trai foarte bun atunci și dacă mai ne alegeți pe noi vă mai asigurăm odată mijloacele de trai și puterea de cumpărare respectivă". Dar, când o luăm la bani mărunți să vedem prin ce mijloace ați realizat dumneavoastră chestiunea respectivă, politic nu le asumați și spuneți că v-au fost impuse toate. V-au fost impuse compensările globale, v-au fost impuse amânările de TVA, liberalizarea adaosului comercial și așa mai departe.

Domnilor,

Haideți să fim serioși și să fim responsabili în ceea ce privește afirmațiile și potențialul de care dispunem atât sub aspect al pregătirii profesionale...

Domnul Cristian Dumitrescu (de la balcon):

Domnule președinte,

Rugați vă rog vorbitorul să intervină și să răspundă la întrebările care s-au pus, că bate câmpii pe lângă subiect....

Domnul Florin Georgescu:

Domnule senator,

Eu aici nu iau decât idei care au fost ridicate de distinsul domn deputat și de ceilalți colegi ai dumneavoastră ...

Domnul Cristian Dumitrescu:

O discuție din aceasta nu face domnul Adrian Severin....

Domnul Ion Solcanu:

Domnule Dumitrescu....

O secundă, domnule ministru...

Domnule senator,

Vă rog să nu mai luați microfonul fără acord! Vă rog să fiți disciplinat!

Domnule ministru, poftiți.

Domnul Florin Georgescu:

Vă mulțumesc frumos, domnule președinte.

Sigur, eu înțeleg și rațiunile care stau la baza lipsei de dorință pentru ca acest organism independent profesionist autonom, numit de dumneavoastră în baza unei legi aprobate de dumneavoastră, deci, nu doriți să controleze modul cum se privatizează în România, modul cum se face transferul din proprietatea publică a statului în mâini private pentru că, sigur, s-au mai astupat supapele și breșele prin care unii, în perioada respectivă, au venit și au beneficiat într-un mod nu tocmai fair-play, ca să vorbim eufemistic, de anumite lipsuri în prevederile legale. Pentru că ce s-a întâmplat, doamnelor și domnilor parlamentari, în 1990 și 1991? S-au distrus toate elementele cadrului juridic demodat, desuet, aparținând vechiului regim, dar dintr-o lipsă de voință politică nu s-a mai pus nimic la loc, decât foarte greu și foarte târziu pentru a fi posibil orice, pentru că pescuind în ape tulburi, normal că cei mai agresivi - să spunem în sensul bun al cuvântului - au reușit să acumuleze averi pe care nivelul de pregătire și de implicare economică nu le justifică.

Iată, din ceea ce a constatatat Curtea de Conturi, BRCE a acordat în 1991 credite în valută de 3,4 milioane de dolari, fără nici o garanție materială, contrar normelor și legislației - deci, asta constată Curtea, domnule deputat, încălcarea legilor. Noi nu spunem, domnule, de ce a dat credit trustului "Azi"... (Replică din sala a domnului Adrian Severin, rumoare, vociferări).

Domnul Adrian Severin (din sală):

Te rog frumos să nu mă induci dumneata în eroare... Nu-i așa.

Domnul Ion Solcanu:

Domnule deputat,

Și dumneavoastră ați vorbit despre vaci...! (Ilaritate).

Domnul Florin Georgescu:

Domnule președinte,

Fiecare vorbește despre ce se pricepe. (Ilaritate, aplauze).

Domnul Ion Solcanu:

Da, sigur...

Domnul Florin Georgescu:

Deci, v-aș ruga să-mi permiteți să continui pentru că acestea sunt constatări care trebuie cunoscute de distinșii domni parlamentari, pentru că măsurile de politica economică, cum vă spuneam, au reverberații, consecințe și reflecții în exercițiul bugetar, în contul de execuție bugetară.

Dacă s-a privatizat un anumit trust de presă, după doi ani de zile, după ce a absorbit din sistemul bancar 3,4 miliarde. 3,4 miliarde acestea trebuiau să meargă la agricultură, să crească șeptelul, cum bine zice domnul deputat poate că trebuiau orientate în altă zonă de activitate, nu să fie date unui grup de interese care n-a garantat cu nimic, și după aceea, după doi ani, în 1993, le-a privatizat, și acum sunt în proprietate privată și banca, dacă ne ducem în bilanțul ei, are acolo, în activ, niște credite care nu se rambursează... (Aplauze)

Domnul Ionel Aichimoaie (din sală):

Unde sunt grupuri de interese?!... Vorbiți de "Agricola Bacău"...! Voi vorbiți de grupuri de interese?!.... (Vociferări, rumoare).

Domnul Ion Solcanu:

O secundă...! Domnule senator, vă invit să vă păstrați calmul, domnilor colegi...

Din sală:

În condițiile astea nu se poate...

Domnul Florin Georgescu:

Eu, domnule președinte, vă mulțumesc, nu am făcut altceva decât să citez din constatările Curții de Conturi. Dumneavoastră, dacă aveți alte constatări, vă rog să le faceți publice, potrivit legii.

Deci, eu v-aș ruga să înțelegeți că în spatele acestei atitudini de a îndepărta Curtea de Conturi și implicit celelalte organisme ale statului, Ministerul de Finanțe, Garda Financiară, Poliție și așa mai departe, de procesul privatizării, înseamnă că totuși se confirmă percepțiile noastre că există o dorință de a se transfera rapid, dar fără contraprestație, fără contrapondere valorică proprietatea de stat în mâinile unui anumit grup de interese. Și aici, putem să coroborăm, putem să coroborăm ce? Modul cum a fost elaborată Legea nr.58 din 1991 de anumită firmă care a luat și dolari să facă o asemenea legea, plătiți nu de mine, ci de știti dumneavoastră cine. Doi: lipsa de informare a populației pentru a subscrie cu acele carnete de certificate, care concomitent s-au strâns în anumite mâini, pe care le știți și dumneavoastră la fel de bine ca mine, și cu această dorință de a se vinde totul pe o marcă, fără a pune nici un fel de preț pe contravaloarea a ceea ce se obține din această avuție națională construită prin eforturile și energiile tuturor cetățenilor țării. În folosul cui să vindem cu o marcă? De ce vrem ca privatizarea să fie numai un act politic. Să dăm. Cui să dăm? Și nu și comercial. Să încasăm din aceste active pe care le are țara pentru a restructura, pentru a retehnologiza ceea ce este nu tocmai la modă și nu competitiv, și să le privatizăm și acelea, dar obținând sume importante și aducând, într-adevăr, motivație și management în economie.

Vreau să vă spun că s-au prezentat și cifre eronate aici, tocmai din, probabil, lipsa de dexteritate în a opera cu cifrele statistice. Anul trecut, deficitul balanței comerciale a României a fost de circa 1,4-1,5 miliarde, iar în 1990, ce vă spunea distinsul domn deputat, a fost de 3,5 miliarde. Dacă 1,5 este mai mare de două-trei ori de cât a zis dânsul, decât 3,5 miliarde, eu înseamnă că sunt de acord cu afirmațiile prezentate de la această tribună.

Vreau să se cunoască foarte bine cum au stat lucrurile.

S-au consumat 1,8 miliarde, s-au mai împrumutat guvernanții de atunci, din 1991-1992, încă 2,2 miliarde, care s-au dus pe consum neproductiv. În următorii ani, în următorii trei ani de zile, 1993-1994-1995, acest guvern nu s-a împrumutat pentru că nu a existat nici cadrul de finanțare internațională necesar, decât cu 1,6 miliarde, din care 0,6 miliarde pe proiecte de infrastructură, nu pe import de cămăși, toată aparatura electronică gen ‘85 cumpărată la prețuri de ‘91. Știți dumneavoastră, când se negociază probabil că se mai și obțin anumite avantaje, și numai 1 miliard bani pentru balanța de plăți, din care jumătate au fost orientați la rezerva valutară a statului. Deci, sunt bani în cămara valutară a statului, care nu au fost cheltuiți și reprezintă element de încredere pentru oprirea deprecierii accelerate a monedei. Pentru că a eroda moneda într-un ritm accelerat înseamnă a eroda puterea și independența unui stat. Poate se vrea și așa ceva, dar nu de către noi.

Referitor la modul cum un alt domn distins senator acuza Curtea de Conturi și chiar pe noi, Guvernul, că gândim în termenii vechiului regim prin comparație între standardele, normele juridice și mecanismele de atunci și ceea ce s-a întâmplat ulterior, doresc să infirm o asemenea abordare și acuză pentru faptul că vă rog să știți și dacă aveți disponibilitatea să luați legătura cu tehnicienii, cunoscând că și dumneavoastră ați predat anumite metode într-o anumită perioadă, la un anumit institut... acum, sigur, s-au mai schimbat cărțile, au apărut cărți noi, pe care noi vi le punem la dispoziție deci metodele de evaluare sunt metode racordate la standardele internaționale, bazate pe activul net actualizat, bazate pe capacitatea de profit a întreprinderii, bazate pe ajustări în funcție de datoria pe care o are întreprinderea - de aceea s-a și venit cu acea precizare în Legea nr.55 de a se restitui până la 60 la sută din sumele încasate pentru plata datoriilor și pentru modernizări tehnologice, investiții, deci, lucruri care stimulează o reformă în interes național, o reformă bine concepută, coerentă și, care, poate asigura premise de bunăstare și de creștere a nivelului de trai pe termen scurt și mediu. (laritate, aplauze)

Însă, cu aceasta închei aceste promisiuni care se fac de la această tribună sau prin mijloacele de informare în masă, că este posibil - cu asta vreau să închei și să subliniez sensul în care am arătat măsurile de politică economică.

Repet, nu putem să judecăm că a fost bine sau rău și nu intenționăm să anulăm anumite facilități date atunci. Din contră, noi le-am amplificat, subvenții la medicamente, subvenții pentru agricultură, Legea nr.83 este din 1993, nu din 1991, dar date și alocate pe un mecanism coerent, pe un mecanism care să permită a subvenționa și a stimula acolo unde a gândit legiuitorul că este de acord.

Istoria va judeca dacă se putea și altfel. Poate nu se putea. Ceea ce am criticat, este adevărat și aceasta continui să o fac și o susțin chiar într-un dialog cu dumnealui sau cu oricine altcineva, este promisiunea populistă și demagogică de a spune că astăzi, ar mai fi posibil să se facă așa ceva dacă forța X sau Y ar veni la guvernare. Acest lucru trebuie să fie cunoscut de toată populația, că nu mai este posibil așa ceva, că ar însemna un buget numai de subvenții și altfel să renunțăm la toate serviciile publice, armată, interne, justiție, sănătate, educație și așa mai departe și numai printr-o reformă care are, în cazul nostru și acum, are sprijinul Fondului Monetar Internațional, al Băncii Mondiale, care au venit și au acordat credite României și au acordat credibilitate internațională, România a atras 500 de milioane de dolari - o jumătate de miliard - pentru a plăti datoriile din 1990-1992. Știți cât plătim datorie publică în acest an? 1,3 miliarde - 1,4 miliarde, la anul se vor plăti 1,6 miliarde. De ce? Filozofia greierului: vara risipim și iarna cârâim! (Aplauze).

Deci, rugămintea mea este de a înțelege că singura cale de a apăra economia, finanțele publice și moneda, o reprezintă o politică coerentă în acest sens al accelerării privatizării, stimulării exporturilor și o restructurare reală în economie, pe care am lansat-o pentru că altfel organismele financiare, care sunt cel mai bun arbitru, nu ar fi acordat sprijin financiar și tehnic, asistență în continuare acestui guvern și politicii sale.

Restul, v-aș ruga, doamnelor și domnilor, să înțelegeți că sunt numai doctrine, teze, discursuri înfierbântate atât datorită temperaturii de afară, cât și campaniei electorale, cât și anumitor confuzii, care, sperăm, în cursul seminariilor prezidate de domnul profesor Bogdan, de noi, guvernanții, să ajutăm și pe cei care au guvernat în 1991 să înțeleagă mai bine sensul și conținutul reformei.

Vă mulțumesc. (Aplauze).

Domnul Ion Solcanu:

Invit pe domnul președinte al Curții de Conturi, pentru 4 minute, să răspundă la diversele aspecte puse pe parcursul luărilor de cuvânt de distinșii colegi parlamentari.

Domnul Ioan Bogdan:

Este real aspectul de caracter istoric al raportului nostru, dar vreau să vă asigur că n-am inclus nimic în raport care să nu aibă valoare de - știu eu - fundamentare a deciziilor în continuare.

Avem disponibilitatea de a pune la dispoziție și teoreticieni și practicieni pentru clarificarea aspectelor legate de privatizare și consider că este necesar un asemenea dialog pentru că este o problemă vitală pentru țară.

Noi nu am prins în raport evaluări nevinovate. Noi înțelegem, cunoaștem ceea ce înseamnă o evaluare și noi ne-am referit, ca să nu fie nici o confuzie - Curtea nu se amestecă la evaluarea patrimoniului după prețul de piață. Curtea s-a referit... și subevaluările de care vorbim noi sunt subevaluări cu care s-a pornit procesul de privatizare. Eu cred că sunteți de acord cu mine că asemenea lucruri nu mai trebuie să se întâmple. Pornirea trebuie să fie corectă, iar prețul de piață care se obține este o altă chestiune, dar el trebuie să fie negociat și stabilit pe o bază reală. Nu mai pot rămâne în afara negocierii, cum spuneam, hale, investiții, instalații. Ele trebuie să fie suportul cu care se pornește în tranzacții.

În legătură cu aspectul dacă privatizarea este act politic și atât, sper să nu supăr pe distinsul domn deputat Severin. Probabil că n-am suficientă dreptate, dar vreau să-mi spun un punct de vedere: e real o voință politică, e reală această chestiune, dar în același timp este un proces economic și financiar și aș vrea să vă spun că pe parcursul a 10 ani, în Anglia, Curtea de Conturi a Angliei a prezentat 17 rapoarte și fiecare raport s-a încheiat cu următoarea frază: "Privatizarea în această perioadă a contribuit la bugetul de stat cu... suma respectivă". Și, mie mi se pare, că este un concept care trebuie să fie acceptat pentru că nimeni nu vrea privatizare de dragul privatizării, ci privatizare care să scoată economia României și să o ridice la valorile pe care le așteaptă cetățenii.

În legătură cu dividendele, iarăși n-aș vrea să rămână nici un dubiu. Sigur că legea spune așa cum s-a spus aici, dar noi am constatat capital subscris și nevărsat după 3-4 ani. Or, nu mai poți să dai dividende 3-4 ani dacă nu s-au îndeplinit obligațiile prevăzute în contract.

Din sală:

Inexistent.

Domnul Ioan Bogdan:

Inexistent.

În legătură cu contractele, de asemenea, suntem profesioniști. Noi nu ne amestecăm în relațiile între părțile contractuale. Nu avem o asemenea competență. Dar cred că Parlamentul n-ar trebui să treacă ușor peste această chestiune, pentru că contractele care s-au făcut și care sunt în rapoartele noastre sunt încheiate cu erori grave și se știe că acestea sunt greu de corectat. Măcar acum, în ceasul al doisprezecelea, să se trezească cei care sunt implicați și să ia măsuri ca să asigure o contractare în condiții corecte.

În legătură cu abaterile de la norme, vreau să ne considerați și oameni de caracter și profesioniști. Noi nu am verificat și nu am pus nimănui în sarcină ceva vizavi de normele de dinainte de 1989. Tot ce am făcut noi am făcut prin filtrul unui discernământ poate dus până la limitele practic imposibile.

Și ultima chestiune, s-a spus aici că eu aș fi vorbit de rolul statului dinainte de 1989. Am și eu o pregătire, dacă îmi îngăduiți să spun, și o pasiune pentru această chestiune. Eu am vorbit de statul de drept și de modul în care țările dezvoltate..., către care avem noi ochii deschiși și vrem să luăm ce-i bun de la ei, ce fac ei în legătură cu obligațiile statului de drept față de economie, de finanțe.

Vă mulțumesc.

Domnul Ion Solcanu:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Doamnelor și domnilor parlamentari,

Trecem la aprobarea pe articole a proiectului de lege.

Titlul legii. Dacă sunt observații? (Domnul Adrian Severin se îndreaptă spre microfon).

La titlul legii?! Nu, nu domnilor colegi...

Domnul Adrian Severin:

Domnule președinte.... Dați-mi voie să vă spun....

Domnul Ion Solcanu:

Tocmai...

Domnul Adrian Severin:

Tocmai, sigur că da...

Domnul Ion Solcanu:

Deci, dacă aveți observații la titlul legii...

Domnul Adrian Severin:

Îmi dați voie să vă spun?!..

Domnul Ion Solcanu:

Păi, tocmai, vă invit.

Domnul Adrian Severin:

Deci, domnule președinte, eu vă cerusem, conform Regulamentului, un drept la replică, față de insultele și minciunile rostite aici de domnul Florin Georgescu. Nu mi l-ați acordat. În capul dezbaterii acestei legi vreau să-i spun domnului Florin Georgescu, cuvintele lui....

Domnul Florin Georgescu (din loja Guvernului):

Eu nu v-am menționat numele....

Domnul Adrian Severin:

...M-ați menționat de mai multe ori... cuvintele lui Titulescu, și anume: "Să știți, domnule- nu spunea dânsul Florin Georgescu, dar o spun eu- că eu prefer să fac reforma așa cum știu eu, decât așa cum nu știți dumneavoastră". Iar pe de altă parte, să nu confundați golănia cu inteligența. Golănia nu salvează România ! (Râsete, aplauze).

Domnul Ion Solcanu:

Aceasta este o observație a domnului deputat la titlul legii. (Ilaritate, rumoare).

Deci, dacă nu există alte observații, supun votului....

Domnul Florin Georgescu (din loja Guvernului):

Solicit drept la replică....

Domnul Ion Solcanu:

Nu, vă rog, domnule ministru...

Dacă nu există alte observații la titlul legii, supun votului titlul legii.

Cine este pentru adoptarea titlului legii? Vă mulțumesc.

Împotrivă? Vă rog să numărați. Nici un vot împotrivă.

Abțineri? 2 abțineri.

Deci, cu două abțineri a fost adoptat titlul legii.

Art. 1. Dacă există observații? Nu există observații.

Supun votului dumneavoastră art. 1.

Cine este pentru? Vă mulțumesc.

Voturi împotrivă? Nici un vot împotrivă.

Abțineri? 5 abțineri.

S-a aprobat art. 1.

La art. 2 dacă există observații. Nu avem observații.

Supun votului dumneavoastră art.2.

Cine este pentru adoptarea art. 2 ? Vă mulțumesc.

Voturi împotrivă? Nici un vot împotrivă.

Abțineri? 8 abțineri.

Cu 8 abțineri este adoptat art. 2.

Art. 3. Observații? Vă rog.

Domnul Florin Georgescu:

Domnule președinte, vreau să vă informez.... (Rumoare).

Domnul Ion Solcanu:

Conform Regulamentului, inițiatorul are dreptul să intervină la dezbaterea unui articol.

Domnul Florin Georgescu:

Vreau numai să vă expun motivația pentru care s-a inclus acest articol, pentru ca atât Curtea de Conturi, cât și celelalte instituții abilitate de lege să exercite controlul, să-și poată executa verificarile, potrivit competențelor ce le revin, dar să acorde atenție și acelor exerciții bugetare, pentru că ne-am convins cu toții, domnilor, că "hoția nu salvează România".

Domnul Ion Solcanu:

Dacă nu există alte observații la art. 3, supun votului dumneavoastră art. 3.

Vă mulțumesc.

Voturi împotrivă? Nici un vot împotrivă.

Abțineri? Vă rog, să numărați. 7 abțineri.

Cu 7 abțineri a fost adoptat și art. 3.

Proiectul de lege în totalitatea sa.

Cine este pentru adoptarea proiectului de lege? O secundă, totuși. Conform art. 38 din Regulament, trebuie să convenim asupra modalitații de vot.

Propun vot deschis prin ridicare de mână.

Deci, conform art. 38 trebuie să stabilim procedura de vot, modul de vot. Vă propun vot deschis.

Cine este pentru prin ridicare de mâini? Vă mulțumesc.

Împotrivă? Nici un vot împotrivă.

Abțineri? Nici o abținere.

Deci, s-a convenit asupra procedurii de vot.

Cine este pentru adoptarea proiectului de lege discutat? Vă mulțumesc.

Cine este împotrivă? Nici un vot împotrivă.

Cine se abține? Vă rog să numărați.

Deci, cu 17 abțineri este adoptat proiectul de lege.

Adresa poștală: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, București joi, 28 mai 2020, 18:16
Telefoane (centrala): (021)3160300, (021)4141111
E-mail: webmaster@cdep.ro