Plen
Sittings of the Chamber of Deputies of March 13, 2001
Abstract of the sittings
Full-text of the sittings

Parliamentary debates
Calendar
- Chamber of Deputies:
2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003 2002
2001 2000 1999
1998 1997 1996
Query debates
for legislature: 2016-present
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996

Meetings broadcast

format Real Media
Video archive:2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003
You are here: Home page > Parliamentary Business > Debates > Calendar 2001 > 13-03-2001 Printable version

Sittings of the Chamber of Deputies of March 13, 2001

  1. Intervenții ale domnilor deputați:

 

Ședința a început la ora 8,55.

Lucrările au fost conduse de domnul Valer Dorneanu, președintele Camerei Deputaților, asistat de domnii Radu Stroe și Tudor Mohora, secretari.

 
 

Domnul Valer Dorneanu:

Stimați colegi,

Dați-mi voie să începem ședința de astăzi, deși nu au venit toți colegii, cu intervențiile domnilor deputați.

 
Pavel Târpescu - o analiză a dificultăților economico-sociale cu care se confruntă populația județului Iași;

Îi dau cuvântul domnului Pavel Târpescu, Grupul parlamentar PDSR (Social-Democrat și Umanist.).

 

Domnul Pavel Târpescu:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

Județul Iași este unul dintre județele țării cu cele mai mari probleme economice și sociale și se caracterizează printr-un număr extrem de ridicat de șomeri, precum și printr-un număr mic al investițiilor, factori ce conduc la menținerea unui climat de nesiguranță pentru populația județului. În ciuda eforturilor conducerii județului Iași, concretizate prin prezentarea unor documentații solid argumentate cu fapte și cifre la nivelul autorităților centrale, a fost amânată luarea măsurilor pentru crearea unor facilități pentru zona județului Iași, deși aceasta întrunește condiții pentru declararea ca zonă defavorizată. Exemplificăm în acest sens documentațiile elaborate pentru zonele Pașcani, Hârlău, Târgu Frumos, Andreșeni, Vlădeni.

Disponibilizările colective efectuate în anul 2000 au condus la creșterea numărului de șomeri și la scăderea nivelului de trai. Populația ocupată a scăzut de la 331 de mii persoane la 31.12.1996 la 309 de mii persoane la sfârșitul anului 1999, iar numărul de salariați s-a redus de la 198 de mii la 168 de mii în anul 2000, reducerea numărului de salariați fiind de circa 8%, aproximativ 10 mii de persoane părăsind câmpul muncii. Chiar dacă câștigurile salariale pe medie au crescut de 6,7 ori în decembrie 2000 față de decembrie 1996, prețurile de consum s-au majorat în acceași perioadă de 7 ori, puterea de cumpărare a populației diminuându-se în acest interval de timp cu circa 13%.

Numărul pensionarilor a crescut de la 163 de mii în anul 1995 la 194 de mii de persoane în trimestrul III 2000, veniturile medii din pensii ale acestei categorii de populație fiind situate în acest interval de timp sub nivelul mediu de 40%, față de câștigurile salariale medii nete.

Numărul șomerilor înregistrați la 31.12.2000 era de 38.993 de persoane, față 32.543 la sfârșitul anului 1996. ponderea persoanelor sărace în totalul populației a crescut numai în perioada 1996-97 de la 19,8% la 30,8% pe total țară. Cea mai înaltă rată a sărăciei se înregistrează în regiunea de nord-est, 40,6% în 1997, față de media pe țară, de 30,8%. Luând în considerare acest procent de 40,6%, putem aprecia că încă din 1996 peste 330 de mii de persoane din populația județului Iași erau afectate de acest fenomen, aflându-se sub pragul de 60% din cheltuielile medii de consum ale unui adult.

În acest context, ar fi de arătat că prin reglementări ca cele cuprinse în Legea nr. 198/1997 pentru modificarea Legii gospodăriei comunale nr. 4/1981, legiuitorul a stabilit obligația furnizorilor de servicii din domeniul gospodăriei comunale de a calcula și prevedea în contractele pe care le încheie cu asociațiile de proprietari și locatari clauze privind penalități pentru neachitarea în termen a obligațiilor de plată, în cuantum de 0,2% pe zi întârziere. Ca urmare, unul dintre furnizorii serviciilor publice de alimentare cu apă și canalizare pentru consumatorii de pe raza județului Iași, respectiv Regia autonomă județeană apă canal Iași, aflată sub autoritatea consiliului județean, înregistrează la această dată, pentru anii 1996-2001, penalități în cuantum de 82 de miliarde, iar în cazul municipiului Pașcani aceste penalități sunt de circa 2 miliarde de lei.

Pentru aceste penalități, asociațiile de locatari-proprietari au solicitat în numeroase rânduri autorităților administrației publice locale analizarea situației, în vederea anulării penalităților. Motivele invocate de președinții sau administratorii asociațiilor de proprietari se justifică, cauzele fiind de ordin social și economică, așa cum au fost expuse anterior. La acestea, se adaugă scumpirile repetate de energie termică, energie electrică, apă, canal, gaz, servicii, pentru care scumpirile nu mai țin pasul cu pensiile, cu salariile, cu șomajul și cu ajutoarele sociale, ceea ce conduce implicit la diminuarea veniturilor reale ale populației. Nu în ultimul rând s-au invocat și situațiile imprevizibile create prin neplata în termen a salariilor în unitățile de învățământ, sănătate, societăți comerciale aflate în reorganizare sau care au înregistrat convulsii sociale printr-o privatizare forțată, ca în cazurile S.C. Teopro Iași și Nectar S.A. din Pașcani.

Situațiile prevăzute au generat serioase dificultăți în viața economico-socială a populației județului Iași, o adevărată criză, conform datelor statistice menționate mai sus, ceea ce reclamă necesitatea unei intervenții eficiente din partea Guvernului, pentru adoptarea unei măsuri de anulare a penalităților datorate de asociațiile de locatari, în cuantum de 82 de miliarde de lei, către furnizorul de servicii apă, canal și Regia autonomă județeană Iași. În condițiile în care Regia autonomă județeană de apă canal Iași, în aplicarea Hotărârii de Guvern nr. 348/1993 privind contorizarea apei și a energiei termice la populație, precum și îndeplinirea clauzelor din contractul de împrumut extern al BRD este interesată în asigurarea contorizării corecte a cantităților de apă livrate, adoptarea unei atare măsuri de anulare a plății penalităților pentru o perioadă în care contorizarea apei se realizează în sistem paușal ar contribui în mod esențial la ameliorarea situației prezentate, precum și la combaterea marginalizării sociale. Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Valer Dorneanu:

Mulțumesc, domnule deputat.

Stimați colegi,

Eu vă rog să vă uitați din nou în regulament, o intervenție durează 3 minute. pentru a putea toți colegii noștri să își prezinte intervențiile, să respectați acest termen.

 
Cristian Sandache - pledoarie pentru un patriotism umanist și rațional;

Domnul Cristian Sandache.

 

Domnul Cristian Sandache:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

Într-o carte fundamentală, "Istoria unirii românilor", apărută la București în anul 1937, istoricul Ioan Lupaș, referindu-se la Răscoala din 1784 condusă de Horia, Cloșca și Crișan observă la un moment dat: "În răscoala aceasta au perit 111 unguri, pe urma cărora au rămas 28 de văduve și 77 de orfani, iar dintre răsculații români au fost uciși 349, rămânând 243 de văduve și 580 de orfani". Aflăm ulterior că la pregătirea răscoalei un rol însemnat l-a avut un ofițer, emisar al domnului Moldovei din acea vreme, susținut în taină de un conte maghiar, Gyulai, din Zalău. La 26 februarie 1785, Horia și Cloșca au fost condamnați la moarte, prin frângerea cu roata.

Ne întrebăm astăzi, adesea, ce rol joacă trecutul în clarificarea actelor prezentului. Unguri și români, loviți de un eveniment dureros, vieți secerate, familii îndoliate, ura care naște ură.

Nimic nu se poate, însă, construi pe ură, nu putem păși în viitor ducând după noi fantomele prejudecăților și stigmatele învrâjbirii. Patriotismul autentic este umanist și rațional, fără ca prin aceasta să se înțeleagă că el echivalează cu abandonarea specificului național, cu abandonarea apărării interesului națiunii.

În fața sărăciei, a morții, a disperării, în fața greutăților cotidiene, oamenii se regăsesc în datele lor esențiale, ca indivizi, cetățeni ai aceleiași patrii. Ion, Ianoș, Johan, se întâlnesc pe aceeași uliță colbuită, ciocnesc adesea câte un pahar de vin la cârciuma din sat, ascultând vechi melodii românești sau ungurești, interpretate adesea magistral de lăutari țigani. Diferențele aproape nu se mai simt, cupola lui Dumnezeu - cerul țării, arcuindu-se asupra tuturor deopotrivă.

Cred într-o România a echilibrului, a toleranței și civilizației. Putem fi demni și patrioți, fără să ne ucidem, fără să ne insultăm, fără să ne exhibăm vechi frustrări. Putem fi europeni, respectându-se identitatea specifică, muncind inteligent împreună pe "un pământ numit România", spre a-l parafraza pe Nichita Stănescu.

Actualul Executiv a înțeles semnele timpului și a lansat un mesaj clar către Europa și către noi înșine, pentru a ne ucide demonii ce sălășluiesc în subconștientul fiecăruia dintre noi, demoni care se numesc ignoranță, prejudecată, ură, orgolii deșarte. Va fi teribil de greu, dar calea sunt sigur că nu poate fi decât aceasta. Nimeni nu deține monopolul patriotismului absolut, iar dragostea de țară nu cred că poate fi separată de sentimentul divin al dragostei de oameni. Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Valer Dorneanu:

Mulțumesc, domnule coleg. Poate remiteți o copie de pe această declarație frumoasă și UDMR-ului, PRM-ului și celorlalte grupuri parlamentare.

 
Emil Boc - o privire critică asupra unor activități ale Guvernului;

Domnul Boc Emil.

 

Domnul Emil Boc:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

Încă de la început, vreau să menționez că intervenția noastră are drept obiectiv o anumită critică adresată Guvernului, prin urmare, am solicita ca această precizare să fie trimisă, prin intermediul stenogramei, Guvernului.

Voi porni de la un fapt real, care mi s-a întâmplat ieri. În calitate de reprezentant al Circumscripției electorale Cluj, am avut două solicitări, de la doi cetățeni, pentru a fi primiți în audiență la ministrul agriculturii.

Nimic mai simplu! Am ajuns la București, am dat telefon la Ministerul Agriculturii și am solicitat înscrierea pe o listă de audiență la domnul ministru. La care mi se răspunde: "Știți, noi nu avem audiențe aici, la minister, dar, dacă doriți, puteți să vă înscrieți la sediul PDSR, în stada Kiseleff nr. 10, cred".

Bun, atunci nu m-am gândit la nimic. Iau numărul de telefon, sun acolo, mi se spune să revin mâine și să mă programez în audiență, că nu este acolo doamna care face înscrierile. Le dau telefon cetățenilor de la Cluj care m-au rugat să fac aceste înscrieri în audiență și le spun: "Uitați, mâine se rezolvă, pe Kiseleff nr. 10, la sediul PDSR-ului". La care, și atunci m-am trezit, primesc o replică de bun simț a cetățeanului: "Dar trebuie să ne înscriem în PDSR?"

În acest moment mi-am dat seama că "ceva este putred în Danemarca", vorba lui Hamlet. Și atunci m-am dus la art. 47 din Constituție, unde se consacră dreptul de petiționare al cetățeanului și am început să-l studiez: "Cetățenii au dreptul să se adreseze cu petiții autorităților publice". Deci, prin urmare, doamnelor și domnilor, un cetățean se adresează autorităților publice, și nu partidului. Suntem într-un stat de drept, trăim într-un stat democratic și nu trebuie să nu confundăm cele două structuri: statul și partidul.

Solicităm expres ca toți miniștrii, indiferent dacă au sau nu audiențe pentru membrii de partid sau pentru alte persoane la sediul partidului de guvernământ, să aibă programate audiențe la sediul ministerului pe care îl conduc, în calitate de reprezentanți ai statului, pentru că, în virtutea art. 82 din Constituție, când au jurat în calitate de miniștri, au jurat în calitate de reprezentanți ai statutului român să servească interesele acestui stat și nu interesele unui partid.

Așadar, în mod expres, repet, solicităm ca acest program de audiențe pentru cetățeni să existe și la sediul ministerelor. Paralel, dacă se poate și la sediul partidului, nu avem nimic împotrivă. Dar, în principiu, această obligație trebuie să existe.

Și, în al doilea rând, am observat printr-o ordonanță pusă la căsuță că acest Guvern deja a ajuns la numărul fatidic 36 de ordonanțe de urgență, în mai puțin de 2 luni de guvernare și având în vedere faptul că luna ianuarie a fost una semi-guvernabilă, în sensul că a fost vacanță parlamentară și nu s-au prea putut adopta ordonanțe de urgență. Dacă se continuă în acest ritm, cred că va avea toate șansele să bată orice record, stabilit chiar de Guvernele anterioare.

Și o notă pe care am putut-o observa, într-o ordonanță de urgență, într-o formulă finală, se menționa în felul următor: "Prezenta ordonanță de urgență intră în vigoare la 15 zile după publicarea în Monitorul Oficial." Și atunci, pe bună drptate, ne punem întrebarea: unde este caracterul de urgență al acestei ordonanțe, dacă ea intră în vigoare după 15 zile de la publicarea în Monitorul Oficial?

Pe bună dreptate, Consiliul Legislativ a observat această inconsecvență și a solicitat Guvernului să înlăture din text acest lucru, dar problema de fond rămâne. Și în prezent, ordonanțele de urgență nu sunt adoptate în situații excepționale. Și dacă, atunci când președinte al Consiliului Legislativ era domnul profesor Dorneanu, aproape în fiecare ordonanță de urgență se atrăgea atenția Guvernului că nu există situație excepțională și că trebuie invocat acest caz, actualul Consiliu Legislativ nu mai urmează această practică și nu mai atrage atenția Guvernului cu privire la faptul că ordonanțele de orgență, totuși, trebuie să fie adoptate în situații excepționale.

Vă mulțumim și solicităm ca aceste date să fie transmise Guvernului, pentru a fi luate în vedere. Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Valer Dorneanu:

Mulțumesc, domnule deputat. Vor fi înaintate, așa cum ați cerut dumneavoastră și cum ne obligă și regulamentul, de altfel.

 
Valeriu Gheorghe - comentariu în legătură cu aplicarea principiului separației puterilor în stat;

Urmează domnul Gheorghe Valeriu, din partea Grupului parlamentar al PNL.

 

Domnul Valeriu Gheorghe:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

Parchetul General de pe lângă Curtea Supremă de Justiție a dat următorul comunicat, pe data de 8 martie 2001: "La propunerera procurorului general de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, prin ordinul ministrului justiției, s-a dispus eliberarea la cerere din funcția de procuror-șef al Secției judiciare a Curții Supreme de Justiție a doamnei Silvia Cerbu". Doamna Silvia Cerbu și-a depus demisia în urmă cu câteva zile, pentru a nu fi obligată să promoveze recursul în anulare în cazul dosarului Revoluției de la Timișoara.

Are acest proces miză politică? În iulie 1999, condamnarea generalilor Stănculescu și Chițac la câte 15 ani închisoare a fost considerată un etalon la care se vor raporta toți magistrații care vor judeca dosarele Revoluției din 1999. La vremea respectivă, reprezendanții PD și PDSR au reacționat violent, iar armata, prin cuvântul ministrului și al generalilor Degeratu și Bădălan, a considerat periculoasă această soluție în "cazul Stănculescu-Chițac", deoarece va constitui un precedent judiciar pentru toți cei responsabili de reprimarea sângeroasă a evenimentelor din decembrie 1989, în principalele orașe ale țării și, mai ales, în București. Președintele în exercițiu la acea dată, Emil Constantinescu, le-a cerut celor care au susținut teza presiunilor politice să vină cu probe.

Președintele României are obligația constituțională de a apăra principiile statului de drept, dintre care cel mai important este principiul separării puterilor în stat. Independența justiției, consolidată în timp, trebuie să fie respectată de orice cetățean al României, cu atât mai mult de șeful statului.

Mă scuzați, dar nu mai pot vorbi?

(Domnul deputat Valeriu Gheorghe se retrage din ședință, acuzând o stare de rău și oboseală. Textul intervenției, în continuare, s-a consemnat după materialul scris, depus la secretariatul de ședință.)

În martie 2001, în prima sa conferință de presă de la instalarea sa ca Președinte al României, Ion Iliescu a făcut aprecieri la actul de justiție în România: "Cred că este o greșeală gravă să fie culpabilizată armata pentru nenorocirile de la Revoluția română. Dacă nu ar fi abandonat poziția de atunci, am fi avut pierderi mult mai mari, haos și anarhie."

Paradoxal este că șeful statutului s-a făcut vinovat de implicare în actul justiției, la numai o zi după ce participase la ședința de bilanț a instanțelor judecătorești și al Ministerului Justiției. În cadrul acestei ședințe, președintele Ion Iliescu a reclamat "nemulțumirea și sentimentul de frustrare" pe care îl au cetățenii în fața actului de justiție: "Toate acestea au trei cauze: caracterul neunitar al practicii judiciare, corupția și neînțelegerea de către unii magistrați a ceea ce reprezintă inamovibilitatea și independența judecătorilor ori stabilitatea procurorilor." Din acest motiv și-a înaintat demisia doamna Silvia Cerbu, procuror-șef al Secției judiciare a Curții Supreme de Justiție? Pentru că domnul președinte Ion Iliescu a recomandat Executivului să reanalizeze Statutul Curții Supreme de Justiție, care s-a "transformat într-o instanță ordinară în România?"

De altfel, la aceeași ședință a bilanțului Parchetului General, premierul Adrian Năstase și-a motivat prezența pentru a-i asigura pe procurori "că nu vor exista presiuni politice din partea Guvernului în activitatea lor". În privința suspendării sentineți prin care generalii (r) Victor Athanasie Stănculescu și Mihai Chițac au fost condamnați la câte 15 ani de închisoare pentru evenimentele din decembrie 1989 de la Timișoara, de către Procurorul General al României, Joița Tănase, la data de 9 februarie 2001, suspendare dispusă până la 9 mai 2001, premierul a declarat că această suspendare nu este presiune politică pentru că, după părerea sa, "sub o anumită componentă, a fost un proces politic".

Judecătorii Curții Supreme de Justiție s-au declarat surprinși de decizia Procurorului General (surse Mediafax). Decizia Procurorului General implică suspendarea tuturor procedurilor declanșate în acest dosar, respectiv cererea de extrădare din Marea Britanie a generalului Stănculescu. Celălalt general, Mihai Chițac, se află și el în libertate, beneficiind de o întrerupere a pedepsei pe motive medicale.

Declarațiile Președintelui României conduc la următoarea concluzie: Nu se cunoaște sau nu se aplică principiul separației puterilor în stat, în schimb, se folosește influența politică pentru a face presiuni în derularea actelor de justiție.

 
Vasile Mândroviceanu - atenționare în privința proliferării lichelismului politic; anunțarea retragerii din Grupul parlamentar al PNL;

Domnul Valer Dorneanu:

Domnule Mândroviceanu, vă rog să luați dumneavoastră cuvântul.

 

Domnul Vasile Mândroviceanu:

Mulțumesc, domnule președinte.

În absența reformei unei societăți trezite din coșmar, în care sechelele vechii orânduiri agresează cu violență sistemului imunitar al principiilor eticii și moralei, agenți patogeni reactivați în efervescența tranziției eludează stabilitatea instituțiilor fundamentale ale statului. În aceste condiții, lichelismul, în special cel politic, s-a dezvoltat într-un mediu propice, proliferând în proporțiile unei epidemii.

Sub pretextul libertății de expresie, indivizi care până mai ieri făceau parte din casta privilegiaților, care sugrumau orice încercare de exprimare a unor opinii sau opțiuni contrare, dezlănțuie campanii deșănțate împotriva celor care luptă din greu pentru readucerea țării la normalitate, după o jumătate de secol în care a fost condusă de criminali, psihopați sau aventurieri politici. Lichelele politice, întâlnite în mod obișnuit în toate partidele, simt cu ușurință din ce direcție bate vântul puterii și schimbă subit tonul și culoarea politică, trecând în tabăra celor puternici sau creând în propriile partide grupuri de presiune pentru schimbarea orientării acestora și transformarea lor în simple remorci ale partidelor câștigătoare în alegeri.

Cunoscutul viitorolog Elwin Toffler remarca următoarele: "Indiferent cât de multe partide se întrec în cursa electorală și indiferent cine deține cele mai multe voturi, un singur partid învinge întotdeauna: partidul invizibil al birocrației." Și al lichelelor politice, se poate adăuga, în actualele condiții ale țării noastre.

Partidul invizibil al birocrației și lichelelor politice adoptă ideologia la putere, dar utilizează puterea de decizie pe care o capătă în scopul dezvoltării propriilor afaceri. El este responsabil de starea actuală a economiei românești și de imaginea de stagnare socială și economică a țării, orice victorie a sa afectând grav viitorul nostru, al tuturor.

Vă mulțumesc pentru atenție și vă rog să îmi permiteți să fac un anunț foarte scurt. Anunț pe această cale conducera și plenul Camerei Deputaților, în conformitate cu art. 19 din Regulamentul Camerei, că începând de azi, 13 martie 2001, mă retrag din Grupul parlamentar PNL și îmi voi continua activitatea ca deputat independent. (Aplauze sporadice.)

 
Napoleon Pop - o analiză a politicii Executivului în privința privatizării și restructurării sectorului de stat;

Domnul Valer Dorneanu:

Domnul Napoleon Pop.

 

Domnul Napoleon Pop:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

După mai bine de 10 ani de tranziție, foarte multă energie a Executivului continuă să fie consumată pe susținerea sectorului de stat, a cărui privatizare și restructurare defectuoasă creează nu numai pierderi financiare considerabile, dar și tensiuni și presiuni sociale, practic, fără soluții definitive, așezate pe o bază economică solidă. Foarte multă legislație are ca singură preocupare modalități de prelungire a agoniei unor societăți comerciale cu capital majoritar de stat, prin încrâncenarea păstrării obiectului lor de activitate, care se dovedește fie ineficient în raport cu competiția pe piață, fie lipsit de piață.

În același timp, legiferarea în domeniul dezvoltării economico-sociale generale, a stimulării alternativei reprezentate de sectorul privat rămână fără vlagă și mai ales fără efectele absorbante și de amortizare a problemelor sociale generate de decăderea managerială a ceea ce a mai rămas din sectorul de stat. Printr-o astfel de politică, Executivul demonstrează următoarele: lipsa de neutralitate în administrarea economiei, perturbând șansele egale care trebuie asigurate tuturor agenților economici, indiferent de forma de proprietate și organizare; preferențialitate față de problemele economice și sociale ale unor societăți cu capital majoritar de stat, facilitățile fiind acordate în cele mai multe cazuri fie sub presiunea evenimentelor sociale, fie sub alte forme de presiune; extinderea discriminatorie și fără justă cauză a ajutorului de stat, prin măsuri pasive, care costă bugetul național, pentru a observa în final o diminuare a resurselor pentru simple paleative, problemele de fond ale agenților economici cu capital majoritar de stat reapărând în forme de manifestare chiar mai acute; acordarea sprijinului de stat unor agenți economici se face în lipsa unor strategii sectoriale, uneori fără transparența necesară, efortul financiar nefinalizându-se într-o creștere economică reală în domeniul de intervenție; legiferarea la nivelul Parlamentului, practic, a unor afaceri inițiate de managerii și sindicatele din sectorul de stat, care se dovedesc în final a fi perdante pentru toți cetățenii acestei țări.

Aș propune colegilor parlamentari aflați prin comisiile de specialitate ale Camerei să fie mai aspri în a aproba facilități cu adresă exactă - orice societate comercială cu capital de stat și nu numai - întrucât, față de datoria noastră de a legiferat egal și uniform în interesul tuturor cetățenilor, acceptarea aprobarea unor astfel de facilități este imorală și costisitoare.

Cred că, dacă avem reguli și mecanisme egale pentru toți, este absolut anormal ca numai unora să li se acorde suplimentar facilități speciale, constând în exonerări de t.v.a. pentru investiții din import cu garanția statutului sau credite cu garanții de la Autoritatea de privatizare pentru producție și investiții, exceptări de taxe vamale la un contract de importuri și multe alte asemenea. Intervenția administrativă în procese pur comerciale, prin care contracte între doi parteneri ajung să fie girate prin legi date special pentru aceștia este deja foarte mult pentru o țară cu așa de multe probleme, încă nesoluționate, la nivelul tuturor cetățenilor. Vă mulțumesc pentru atenție.

 
 

Domnul Valer Dorneanu:

Și eu vă mulțumesc.

 
 

Domnul Lucian Augustin Bolcaș:

Domnule președinte,

Vă solicit, în numele Grupului parlamentar al PRM, să verificați respectarea prevederilor art. 177 din regulament, în ceea ce privește împărțirea timpului și alternanța. Am fost sesizat de către colegii mei că s-a dat cuvântul în mod masiv reprezentanților majorității parlamentare, în condițiile în care nu s-a respectat alternanța acestor intervenții.

Vă rog să verificați și să aplicați litera regulamentului întocmai. Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Valer Dorneanu:

Stimate coleg, am aplicat alternanța până acum, dând succesiv grupurilor parlamentare cuvântul. De atâtea ori până acum am început cu Grupul parlamentar al PRM, acum, am început cu Grupul parlamentar al PDSR.

 
 

Domnul Lucian Augustin Bolcaș (din sală):

Nu am nimic împotrivă cu privire la început, ci cu privire la conținut.

 
 

Domnul Valer Dorneanu:

Dumneavoastră spuneți că alternanță înseamnă unul de altul? De unde "unul de altul", "unul", din ce parte?

 
 

Domnul Lucian Augustin Bolcaș (din sală):

Regulamentul nu spune "unii de alții", dar permite această alternanță, pentru susținerea tuturor pozițiilor.

 
 

Domnul Valer Dorneanu:

Tocmai în virtutea acestei alternanțe, după ce zile și săptămâni în șir am început cu PRM, acum am început cu colegii de la PDSR. pentru că grupul dumneavoastră are 8 parlamentari, vă întreb dacă în rândul celor 8 să intervin și cu alții, ca să respect alternanța.

 
 

Domnul Lucian Augustin Bolcaș (din sală):

Nu, numai acei 8 care s-au înscris.

 
 

Domnul Valer Dorneanu:

Nu, cu alții, de la alte grupuri parlamentare! Vreți să fac o asemenea alternanță? Să înțeleg că acesta a fos sensul intervenției dumneavoastră?

 
 

Domnul Lucian Augustin Bolcaș (din sală):

Nu, v-am solicitat numai să verificați, dacă considerați că este corect, eu nu am obiecții. Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Valer Dorneanu:

Rugămintea ar fi să încercăm să ia toți cuvântul de la grupul dumneavoastră.

 
Damian Brudașca - semnalarea procesului de epurare pe criterii exclusiv ideologice a unor funcționari din administrația locală și centrală;

Domnul Damian Brudașca.

 

Domnul Damian Brudașca:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor colegi,

Semnalam de la această tribună efectuarea, în pofida respectării legi, dar mai ales a numeroaselor critici virulente, a procesului de epurare pe criterii exclusiv ideologice a sute și sute de funcționari publici din administrația centrală și locală. Acest lucru continuă și în prezent. Față de acest proces sălbatic de pedeserizare s-au pronunțat total defavorabil și reprezentanți ai Parlamentului European, punând nu o dată oficialii români în situații de-a dreptul delicate.

Arătam că înlocuirea funcționarilor publici români - căci cei maghiari se bucură de privilegii și un statut cu totul special, fiind menținuți în continuare pe posturile deținute, atunci când nu sunt chiar promovați - evidențiază și cazuri hilare, având în vedere că adesea, în afara loialității oarbe față de PDSR, noii veniți sunt mult inferiori ca pregătire și experiență. Constatăm astfel că criteriul de bază, de cele mai multe ori singurul, este susținerea politicii și intereselor partidului de guvernământ, iar adeseori pe cele personale ale unor lideri ai acestor grupări politice în teritoriu.

În atari condiții, noii potentați trec cu vederea, ba chiar intervin pentru ca legea să nu-și producă efectele, când avem de a face cu grave încălcări și abuzuri. Un asemenea caz poate fi întâlnit la Cluj Napoca. Este vorba despre inginerul Liviu Medrea, deținător ilegal al funcției de director general RADP, devenit celebru pentru sustragerea steagului dualist de pe Consulatul ungar și pentru procesiunea mortuară organizată la semnarea Tratatului cu Ungaria.

În prezent, Liviu Medrea este un la fel de fanatic pedeserist, dar și autorul a numeroase fapte de natură penală. Având sprijinul liderilor locali ai PDSR, personal al ministrului de interne Ioan Rus, el se opune vehement, de foarte multe luni, efectuării de controale legale, financiar-contabile, comportându-se nu ca un director general, ci ca un veritabil stăpân absolut al Regiei autonome a domeniului public Cluj Napoca. Un lucrător de la Camera de Conturi Cluj declara de curând că a descoperit la RADP fraude și delapidări de peste 2 miilarde de lei, dar i s-a dispus să înceteze imediat, în mod inexplicabil, controlul pe care îl efectua potrivit atribuțiilor sale legale.

Despre faptele de natură penală ale inginerului Liviu Medrea sunt înștiințate de mult timp organele de poliție și ale parchetului, dar nici acestea nu dovedesc că doresc să aplice legea în cazul lui... sau poate n-au voie să o facă. Ce este de-a dreptul incredibil este faptul că liderii PDSR nu doar că asigură protecție lui Liviu Medrea, ci, mai mult, la recomandarea personală a ministrului Ioan Rus, acesta este avut în vedere spre a fi numit - căci nu se poate vorbi despre o alegere democratică - vicepreședinte al Consiliului județean Cluj.

Concluzia este simplă: în regimul PDSR, dacă ești loial cauzei partidului, nu contează că încalci și sfidezi legea, că săvârșești fapte ce intră sub incidența penală; ești protejat și, culmea!, chiar promovat. Cazul Medrea este mai mult decât grăitor. "Ca la noi, la nimeni!".

Mulțumesc.

 
Ștefan Baban - consemnări pe marginea unui sistem defectuos: salarizarea rezidenților;

Domnul Valer Dorneanu:

Domnul deputat Ștefan Baban.

 

Domnul Ștefan Baban:

Mulțumesc, domnule președinte.

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

Bugetul și Casa Națională a Asigurărilor de Sănătate hotărăsc salarizarea rezidenților. Plata salariilor medicilor rezidenți stagiari și cercetători a devenit problematică, o dată cu trecerea de la bugetul de stat în sarcina bugetului asigurărilor de sănătate.

Salarizarea acestor categorii de medici se făcea dintr-un fond special - al bugetului de stat, considerându-se că se află într-o perioadă de pregătire profesională până la terminarea stagiului. Astfel, la repartizarea medicilor ce câștigau concursul de intrare în rezidențiat pe o anumită specializare, nu erau impuse și unitățile sanitare cu care încheiau contracte de muncă pe o perioadă determinată de timp. În acest timp, au apărut nenumărate cazuri în care rezidenții efectuau stagiul principal la un spital, dar salariul și-l ridicau de la cel cu care încheiaseră inițial contractul de muncă. Numai că pe data de 7 decembrie 2000 este emisă faimoasa ordonanță nr.259/2000, în care se specifică: "Drepturile salariale ale medicilor și farmaciștilor rezidenți se acordă cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare de unitățile sanitare cu care au încheiat contract individual de muncă...", fără a ține seama că acele dispoziții legale la care se referă textul ordonanței expirau peste câteva zile, la sfârșitul anului, fiind necesare negocieri, pentru ca această categorie profesională să-și încaseze drepturile bănești.

Lipsa unor reglementări clare privind statutul rezidenților care au contracte de muncă încheiate pe perioadă determinată de timp a făcut ca până în prezent majorările salariale prevăzute de Ordonanța de urgență a Guvernului nr.24/2000 privind salariații din sectorul bugetar să nu fie acordate tuturor rezidenților. Astfel, în spitalele cu mai mulți rezidenți, salariile acestora variază în jurul a 2.300.000 de lei brut, în timp ce în spitalele cu mai puțini rezidenți salariile acestora se situează la un nivel de 3.900.000 de lei brut.

O mare problemă cu care se confruntă în prezent sistemul sanitar o constituie producția de medici, prin marea de universități și majorarea numărului de rezidenți și asistenți de cercetare. Dacă necesarul de medici este de maximum 2500 pe an, în România ultimilor ani s-a decis acreditarea a circa 4000 de medici pe an, cu mult peste posibilitățile de absorbție a sistemului. Numărul actual al rezidenților este cu mult mai mare decât al acelor care au promovat concursul de admitere în rezidențiat; astfel, în perioada 1995 - 2000, circa 25 din numărul total au câștigat acest statul prin intermediul mai multor manevre care permiteau ocolirea concursului. În plus, cei care nu au promovat nici un concurs au avut posibilitatea să-și aleagă ce specialitate și-au dorit și li se asigură și post în clinica în care și-au efectuat rezidențiatul.

Problema este că toate aceste defecțiuni ale sistemului sunt suportate de contribuabil.

Pregătirea medicilor care vor deveni șomeri imediat după terminarea facultății sau, și mai grav, după ce au încheiat stagiul de 5 - 7 ani de rezidențiat reprezintă sume importante cheltuite fără rost, care sunt suportate din bugetul de stat sau din cel al asigurărilor sociale de sănătate și la care se adaugă și plata ajutoarelor de șomaj.

Reconversia profesională pentru acești șomeri de lux va fi deosebit de greu de făcut și va necesita la rândul ei alți bani.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Valer Dorneanu:

Mulțumesc.

 
Constanța Popa - despre adecvarea legislației privind protecția polițiștilor;

Doamna Popa Constanța.

 

Doamna Constanța Popa:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

În martie 1989, în comuna Baldovinești, județul Olt, ofițerul de miliție Alexandru Cazacu, tată a doi copii, a fost împușcat mortal în timp ce aresta un fabricant și deținător de arme de foc artizanale.

Viața unui om și a unui bun profesionist ar fi putut fi salvată dacă legile care existau i-ar fi permis să acționeze în timp util pentru a-și apăra viața, pentru că infractorii nu așteaptă toate somațiile - ei acționează rapid. A trebuit să moară un om pentru ca autoritățile de atunci să accepte că în România fabricarea și deținerea ilegală de arme de foc constituia o realitate care lua amploare.

După 12 ani, în martie 2001, în Timișoara, subofițerul de poliție Sașa Disici a fost împușcat mortal în timp ce încerca să prindă un hoț de mașini. A trebuit să moară un om pentru ca autoritățile de acum să constate precaritatea dotării poliției române, mai ales pentru protecția polițiștilor, necesitatea unui cadru legislativ adecvat, dar și amploarea fenomenului deținerii de arme de foc de către populație.

Sunt doar două din cazurile în care poliștii au plătit cu prețul vieții pentru profesia pe care și-au ales-o - de apărare a ordinii și siguranței cetățeanului.

Cele două vieți au putut fi răpuse în principal datorită deținirii fără autorizație, de multe ori, a armelor de foc de către populație. Avem nevoie de evenimente ca cele din Statele Unite ale Americii, când viețile unor oameni nevinovați, de multe ori copii, au fost secerate de către deținători de arme de foc, uneori fără permis și cu grave probleme psihice?!

Nu trebuie să așteptăm ca și alți polițiști care își fac cu credință meseria de apărător al ordinii și liniștii publice să mai moară, pentru a adopta două legi extrem de importante - Statutul polițistului și Regimul deținerii armelor și muniției de către cetățeni.

Este nevoie de un cadru legislativ adecvat noilor condiții din România care să ofere polițiștilor protecție, iar cetățenilor siguranță.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Valer Dorneanu:

Și eu vă mulțumesc.

 
Costel Marian Ionescu - intervenție intitulată: Împotrivirea populației românești față de prevederile referitoare la composesorate, menționate în Legea nr.1/2000;

Domnul deputat Marian Ionescu.

Vă reiterez rugămintea de a fi cât mai succint, pentru a da posibilitatea tuturor colegilor dumneavoastră să ia cuvântul.

 

Domnul Costel Marian Ionescu:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

Împotrivirea populației românești față de prevederile referitoare la composesorate, menționate în Legea nr.1/2000.

Consider că prevederea referitoare la composesorate, stipulată în Legea nr.1/2000, trebuie exclusă cu desăvârșire din cuprinsul acestei legi.

Motivele constestării prevederii referitoare la composesorate sunt:

Legea nr.1/2000 privitoare la reconstituirea dreptului de proprietate al foștilor proprietari asupra pădurilor, lege în care sunt menționate și composesoratele, a fost propusă de fostul deputat PNȚCD Vasile Lupu. Autorul acestei legi a fost susținut și de unii confrați ai săi din partidul din care face parte, dar presat și sprijinit mai cu seamă de către parlamentarii din UDMR.

Prevederile acestei legi cu privire la composesorate au fost contestate încă din faza de început chiar de membrii PNȚCD, între care un potrivnic înverșunat a fost domnul Romică Tomescu, fostul ministru al Apelor, Pădurilor și Protecției Mediului, fără a mai vorbi de parlamentarii Opoziției de atunci.

Legea nr.1/2000, prevederile ei în ansamblu, trebuie să facă obiectul dezbaterii de către întreg poporul român și mai cu seamă de către țărani și foști proprietari ai suprafețelor de terenuri împădurite, având în vedere importanța acestei legi, implicațiile și consecințele foarte grave ce vor decurge din aplicarea lor.

Prevederea referitoare la composesorate menționată în Legea nr.1/2000 va crea mai devreme sau mai târziu tensiuni interetnice în Ardeal și zonele limitrofe. Menținerea și aplicarea acestei prevederi va duce la mari neplăceri și confruntări, la grave probleme impuse în special autorităților locale privind ceea ce a fost pe timpul când s-au creat composesoratele și ceea ce există astăzi.

La constituirea composesoratelor (1761-1764), Transilvania era subjugată de Imperiul Habsburgic, populația maghiară locuitoare în Ardeal era mult mai mică în comparație cu populația română, majoritară și fără drepturi, iar suprafețele terenurilor împădurite de români în decursul secolelor existenței lor ca națiune autohtonă erau atunci îndeajuns de mari și multe, pentru ca imperialii să aibă de unde să dea după bunul lor plac, că doar nu dădeau din trupul țării lor. Or, restituirea acestor composesorate ar însemna tocmai revernire la situația din vremea imperiului, adică o adevărată restaurare a ceea ce a fost amendat de istorie. Atunci, Transilvania, pământ milenar românesc, se afla sub jurisdicția Imperiului Habsburgic, și apoi Austro-Ungar. Acum, ea se află în componența patriei mamă, România, iar situația este mult prea diferită de ceea ce a fost atunci.

Este foarte bine de știut că aceste composesorate au fost înființate ca o formă de folosință comună a pajiștilor, fânețelor și pădurilor de către membrii regimentelor secuiești de graniță, create de împărăteasa Maria Teresa. Proprietar al acestor terenuri rămânea în continuare statul. Dreptul de folosință comună a fost transformat în drept de proprietate individuală cu 100 de ani mai târziu, când au fost înființate noi composesorate, după constituirea dualismului austro-ungar. Românii nu au fost primiți în aceste composesorate decât într-un număr foarte mic, ca să nu se spună că au fost nedreptățiți.

Actualmente, multe dintre aceste composesorate se constituie sub prevederile Legii nr.1/2000 și pe baza Regulamentelor de funcționare a vechilor composesorate, având ca bază reforma agrară din 1921. Dar de ce trebuie mers așa de mult în urmă, când de regulă reconstituirile generale privesc perioada măsurilor comuniste de expropriere după 1945!

Ba, mai mult, după cum se prezintă situația, se are în vedere ca și maghiarii care trăiesc în străinătate să beneficieze de prevederile privind composesoratele. Pentru a veni în sprijinul acestora, s-a deschis un birou special la Budapesta, unde sunt invitate să se prezinte persoanele care susțin că sunt urmași ai titularilor composesoratelor.

Ambiguitățile Legii nr.1/2000 pun organele locale în imposibilitatea de a o aplica, născând o mare îngrijorare în rândul populației românești, deoarece pretențiile urmașilor membrilor acestor composesorate și ale UDMR-ului se ridică la atribuirea a peste 600 de hectare de pădure fiecărui individ, acordate conform unor legi ale fostului Imperiu Austro-Ungar.

În mod ciudat, s-a prevăzut în lege acordarea de terenuri împădurite composesoratelor în localități care n-au aparținut niciodată acestora, cum sunt cazurile celor din zonele Întorsura Buzăului, Sita Buzăului, Bărcani, Dobârlău, Valea Mare, în care populația este aproape exclusiv românească și unde aceasta este foarte îngrijorată că pe teritoriile ei vor ajunge stăpâni alții. Un caz concret îl reprezintă comuna Zăbala, județul Covasna, unde, din ele 1500 de hectare ale fostului composesorat, 1400 hectare au fost date maghiarilor și numai 100 de hectare românilor, deși aceștia din urmă reprezintă 40% din totalul populației. Aplicarea Legii nr.1/2000 (art.26, art.27) fără discernământ va aduce mari complicații pe termen lung, va afecta elemente care țin de siguranța națională, liniștea, pacea etnică și socială din zonă, și chiar din întreaga țară.

Nemulțumit de politica PDSR în domeniul retrocedării pădurilor, UDMR-ul amenință cu retragerea susținerii parlamentare acordate PDSR-ului, în cazul în care foștii proprietari nu vor primi până în luna iunie 2001 titlurile de proprietate asupra pădurilor. Dacă ar fi să acceptăm composesoratele ca element inclus în prevederile Legii nr.1/2000, ar fi o mare greșeală pentru noi, românii, o dovadă a știrbirii autorității statului român, acceptând un jaf asupra bogățiilor noastre funciare.

Mulți cetățeni ai României de azi nu știu și nici măcar nu au auzit despre composesorate; nu știu, pentru că noțiunea de composesorat ne este și ne-a fost străină nouă, românilor, deoarece aceste foste organisme comunitare au servit puterii străine în perioade demult apuse pentru noi și despre care nu am dori și nici nu mai dorim să le reînviem.

Făcând apel la istorie, trebuie să spunem cu toată fermitatea că fostele composesorate au murit demult, odată cu grandiasa zi de 1 Decembrie 1918, când Transilvania, pământ milenar românesc, s-a reunit cu propria sa mamă, România, iar Tratatul de pace de la Trianon le-a declarat nule și neavenite, deoarece acele composesorate fuseseră create de un imperiu care, practic, a dispărut ca cenușa împrăștiată de vânt.

Vă mulțumesc.

 
Anghel Stanciu - scrisoare deschisă adresată domnului profesor universitar dr. Adrian Năstase, prim-ministru al Guvernului României;

Domnul Valer Dorneanu:

Are cuvântul domnul deputat Anghel Stanciu.

 

Domnul Anghel Stanciu:

Domnule președinte,

Onorat prezidiu,

Stimați colegi,

Vă rog să îmi permiteți ca, în calitatea mea de președinte al Comisiei pentru învățământ, știință, tineret și sport, de la această înaltă tribună a Parlamentului României, să adresez următoarea scrisoare deschisă domnului profesor universitar doctor Adrian Năstase, prim-ministru al Guvernului României:

Excelență,

Comisia pentru învățământ, știință, tineret și sport a inițiat audieri preliminare privind fundamentarea bugetului de stat - secțiunile "Învățământ", "Cercetare științifică", "Tineret și sport" - prin prisma prevederilor stipulate în Legea învățământului nr.84/1995, Legea nr.128/1997 privind statutul personalului didactic, legea nr.95/1998 pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr.8/1997 privind stimularea cercetării, dezvoltării și inovării.

La audieri au participat miniștri de resort, președintele Academiei Române, reprezentantul Ministerului Finanțelor și reprezentanții Consiliului Național al Rectorilor, precum și președinții sindicatelor din învățământ.

Participanții au subliniat faptul că, deși constituie priorități naționale statuate prin legi organice, învățământul și cercetarea au fost sectoare vitregite timp îndelungat. Astfel, alocațiile acordate învățământului din bugetul de stat între anii 1996 - 2000 au fost de supraviețuire a sistemului (3,31% din p.i.b. în 1996; 3% din p.i.b. în 2000), iar pentru cercetarea științifică au scăzut dramatic (0,34% din p.i.b. în 1996, 0,13% din p.i.b. în 2000).

În aceste condiții, membrii comisiei și personalitățile invitate au solicitat printr-o scrisoare respectarea prevederilor legale privind dimensionarea bugetului de stat - secțiunea "Învățământ, cercetare științifică și sport", conform prevederilor art.170 din Legea învățământului nr.84/1995 republicată, și anume: finanțarea învățământului de stat se face de la bugetul de stat, în limitele a cel puțin 4% din p.i.b., fără a include veniturile extrabugetare obținute din activitățile unităților și instituțiilor de învățământ, precum și alocațiile de la bugetele locale, respectiv 0,8% din p.i.b. pentru cercetarea științifică.

Față de aceste solicitări legale, există în prezent semnale că, prin proiectul Legii bugetului de stat pe anul 2001, aflat în finalizare la Guvern, aceste prevederi vor fi abrogate. Totodată, salarizarea personalului didactic din învățământul preuniversitar se va face de la bugetele locale, încălcându-se art.170 din Legea organică a învățământului.

În actual stadiu, apreciem că bugetele locale se dovedesc a fi insuficiente asigurării surselor de finanțare pentru funcționarea în bune condițiuni a sistemului de învățământ.

Ca atare, vă rugăm, domnule prim-ministru, profesor universitar doctor Adrian Năstase, să rămână plata salariilor, conform legii, la nivelul Ministerului Educației Naționale și să se analizeze în perspectivă posibilitatea trecerii acestora la consiliile locale, respectiv județene.

Descentralizarea plății salariilor nu trebuie să producă haos. Aceasta mai poate fi amânată până când condițiile economice vor fi de natură a permite o descentralizare reală, lipsită de sincope.

Cu încrederea că veți asigura 4% din p.i.b. pentru învățământ, respectiv 0,8% pentru cercetare, potrivit legii, vă asigurăm, domnule profesor universitar doctor Adrian Năstase, de alesele noastre sentimente.

Semnează președintele Comisiei pentru învățământ, știință, tineret și sport, Anghel Stanciu.

 
 

Domnul Valer Dorneanu:

Și eu vă mulțumesc.

 
 

Stimați colegi,

Doamna deputat Leonida Lari, apreciind că nu se va putea încadra în cele 3 minute, mi-a comunicat că va depune intervenția la secretariat, și îi mulțumesc pentru acest gest, care permite celorlalți colegi să ia cuvântul, dar îi rog insistent să aibă în vedere că am depășit deja demult ora intevențiilor; urmează voturile finale și, în consecință, îi rog să fie cât mai succinți; să încerce să iasă din textul pe care și l-au scris.

 
Mircea Ifrim - despre o personalitate calomniată - academicianul Dan Hăulică;

Domnul Ifrim Mircea.

 

Domnul Mircea Ifrim:

Stimate domnule președinte,

Stimați deputați și deputate,

Relația cu UNESCO este esențială în politica externă și în integrarea europeană. Țara noastră este reprezentată la UNESCO de academician doctor Dan Hăulică, personalitate ce nu trebuie prezentată.

În ultima vreme, presa redă afirmații ale unor personalități politice care anunță iminenta schimbare a distinsului ambasador și, în același timp, calomniază personalitatea academicianului Dan Hăulică, incriminându-l că a fost ambasador înainte de 1989, fapt absolut inexact, dânsul fiind unul din cei care au semnat memoriul intelectualilor împotriva lui Nicolae Ceaușescu.

Aceste fapte au stârnit reacția internațională și asistăm la protestele unor personalități, precum Robert Silman, președintele Consiliului Mondial al Audio-vizualului, Mohammed Sahnoun consilier special al secretarului general ONU, Federico Mayor, Director General UNESCO 1990-2000 și alte 41 de personalități de notorietate universală.

Ambasadorul Dan Hăulică este ales pentru următorii 4 ani în Biroul executiv UNESCO, este ales președinte al Comisiei pentru Organizații Nonguvernamentale al UNESCO, este ales în Consiliul de administrație și Comitetul executiv al Fondului Internațional Pentru Promovarea Culturii, este Președinte Executiv al Academiei Latine Internaționale.

Schimbarea domnului ambasador Dan Hăulică ar reprezenta o mare eroare și ar pune sub semnul întrebării ierarhia valorică ce există în țara noastră. În acest sens, interpelarea mea vrea să atragă atenția organelor în drept asupra acestei posibile erori, care ar pune România în mare dificultate pe plan internațional. Cu atât mai mult cu cât ambasadorul Dan Hăulică are realizări deosebite și în domeniul integrării în structurile europene a țării noastre

Vă mulțumesc.

 
Corneliu Ciontu - exprimarea dezacordului total față de catalogarea PRM drept partid extremist;

Domnul Valer Dorneanu:

Domnul Corneliu Ciontu. Se pregătește domnul Becsek-Garda Dezideriu.

 

Domnul Corneliu Ciontu:

Doamnelor și domnilor deputați,

Am început să înțelegem în ultimii ani cât de puține știam în 1989 despre democrație și cât de multe am avut cu toții de învățat, pentru a ne însuși adevărata natură a acesteia. Am învățat din propriile greșeli și am căzut de acord asupra faptului că o adevărată reformă socială și politică trebuie să înceapă cu clasa politică. Nu este însă mai puțin adevărat că o astfel de reformă trebuie să fie însoțită de înnoirea echivalentă a instituțiilor care condiționează în bună măsură viața politică; mă refer la societatea civilă și cu precădere la presă.

În timp ce ideea de societate civilă a fost deturnată în scopuri politice, presa și-a însușit misiunea, care prin definiție îi revine, amendând de multe ori erorile clasei politice. Din nefericire, există însă reprezentanți ai celei de-a patra puteri în stat care, neînțelegând imperativul deontologic esențial al informării obiective a publicului, nu fac decât să întârzie amintita reformă morală a societății românești.

Deși mi-aș fi dorit să vorbesc astăzi despre problemele acute ale societății românești, sunt nevoit să răspund unor astfel de reprezentanți ai presei scrise, încercând pentru ultima dată să explic câteva chestiuni elementare a căror înțelegere ține, în fond, doar de rea-voință.

În campania electorală, a fost vehiculată ideea că Partidul România Mare este o formațiune de orientare extremistă. În ultimă instanță, ne-am resemnat atunci cu gândul că, odată ce anumite interese politice vor fi împlinite, și campania denigratoare se va încheia, această aberație ideatică va fi abandonată. Nu este așa. Din acest motiv, mă simt nevoit să repet că o formațiune politică poate fi numită extremistă numai atunci când prin documentele sale programatice și prin ideologia sa propagă idei violente, țintind în special discriminarea anumitor categorii sociale sau etnice.

Vă pot asigura că nu există în documentele programatice ale Partidului România Mare nici cea mai mică referire sau aluzie la astfel de idei, și cu atât mai puțin în acțiunile sale politice.

Pretenția de a vedea legile respectate și justiția aplicată nu poate fi catalogată ca extremistă nici măcar într-o țară din lumea a treia.

Din acest motiv, având în sprijin chiar o decizie a Uniunii Europene, am hotărât să acționăm în justiție pe cei care ne acuză în mod absurd de extremism, cerându-le să facă proba acestei grave acuzații. Este, în ultimă instanță, o datorie de onoare față de cele trei milioane de votanți ai Partidului România Mare.

În acest context apare întrebarea logică cui îi este teamă de Partidul România Mare și ce se urmărește prin atacurile nefondate la adresa formațiunii noastre politice.

Mă limitez doar la aceste două explicații, dând timp acuzatorilor noștri să le înțeleagă și să le interiorizeze, și închei, ca să nu mai fiu semnalizat. Până atunci, doresc să vă amintesc că, persistând în a fi divizați fără motiv, România nu va reuși să atingă nici unul din obiectivele pe care și le-a propus.

Vă mulțumesc.

(Aplauze din partea Grupului parlamentar al PRM.)

 
Becsek Garda Dezideriu Coloman - marcarea Revoluției maghiare de la 1848;

Domnul Valer Dorneanu:

Mulțumesc și eu.

Domnul Becsek-Garda Dezideriu.

 

Domnul Becsek-Garda Dezideriu Coloman:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

Joi, în ziua de 15 martie, vom sărbători începutul Revoluției maghiare, sărbătoarea națională a maghiarilor de pretutindeni.

În ziua de joi vom sărbători revoluția care, prin programele sale, viza democratizarea societății, prin acordarea drepturilor și libertăților civice.

Evenimentul pe care îl sărbătorim are o imporanță majoră nu numai în istoria poporului maghiar, dar și pentru națiunile română, sârbă, croată și slovacă, și reprezintă un pas hotărâtor în lupta lor pentru emanciparea socială, națională și a inițierilor spre progresul general.

Ca parte integrantă a primăverii europene, Revoluția maghiară deschidea largi posibilități în lupta pentru progres și libertate a popoarelor din centrul și răsăritul Europei.

Din păcate, momentele istorice legate de evenimentele pașoptiste în manualele noastre de istorie de multe ori sunt greșit sau tendențios interpretate - unul dintre acestea ar fi teza formulată de unii politicieni sau pseudoistorici care afirmă că în timpul revoluției, în luptele cu revoluționarii maghiari, și-au pierdut viața peste 40 de mii de români. După datele oficiale ale armatei austriece, pierderile umane ale românilor se ridicau la 4425 de persoane, iar ale sașilor la 244 de suflete.

Contemporanul evenimentelor, Gheorghe Barițiu, unul dintre conducătorii de seamă ai Revoluției Române, a estimat aceste pierderi la circa 6000 de oameni.

După analiza componenței etnice a diferitelor unități ale armatei revoluționare maghiare, românii au luptat într-un număr de aproape 30000 în armata revoluționară ungară, în timp ce oastea lui Avram Iancu din munții Apuseni se ridica la 30000 - 40000 de oameni. Cum se explică acest fapt - masele de țărani români care au devenit honvezi au știut că s-au eliberat din iobăgie datorită Revoluției ungare și au recunoscut faptul că revoluția înseamnă apărarea reformelor economice și politice de care depindea progresul lor general.

Prin urmare, evenimentele din anii 1848 - 1849 prezintă numeroase exemple care permit reconcilierea dintre cele două națiuni, și nu dușmănia față de Revoluția maghiară, cum se întâmplă, din păcate, și în zilele noastre.

Vă mulțumesc pentru atenție.

 
Ovidiu Virgil Drăgănescu - omagiu adus jertfirii pentru dreptate: Sașa Disici;

Domnul Valer Dorneanu:

Domnul Ovidiu Drăgănescu are o intervenție de un singur minut, și după aceea trecem la ședința de vot.

 

Domnul Ovidiu-Virgil Drăgănescu:

Mulțumesc mult, domnule președinte.

Doamnelor și domnilor deputați,

Într-un singur minut doresc să aduc atenției dumneavoastră memoria unui erou al Timișoarei și, în egală măsură, erou al Poliției române - este vorba de sublocotenentul post-mortem Sașa Disici.

Aș fi dorit să rostesc aceste cuvinte săptămâna trecută, exact când era condus pe ultimul drum fostul subofițer al Poliției române, dar, din păcate, programul Camerei Deputaților a fost schimbat.

Aș dori doar să menționez astăzi că jertfa pe care Sașa Disici a făcut-o pentru dreptate, pentru impunerea legii, cu credința că binele învinge răul, va trebui să fie un ultim semnal de alarmă atât pentru Poliția română, cât și pentru întregul sistem de apărare din România.

De asemenea, trebuie să fie un semnal de alarmă pentru Parlamentul României care, trebuie să recunoaștem, nu a dat întotdeauna o dreaptă măsură cererilor venite dinspre Poliția română, dinspre Ministerul de Interne.

În memoria unui martir al Timișoarei, a eroului post-mortem Sașa Disici, v-aș ruga, stimați colegi, să păstrăm un minut de reculegere.

(S-a păstrat un moment de reculegere.)

Vă mulțumesc.

 
Leonida Lari Iorga - intervenție cu titlul: Alegeri într-o colonie a Rusiei - Basarabia.

Doamna Leonida Lari Iorga:

Alegeri într-o colonie a Rusiei - Basarabia.

Toți românii de bună-credință din România sunt cuprinși de o mare îngrijorare în urma alegerilor parlamentare din Basarabia. Ani de zile după 1989, liderii Mișcării de Eliberare și Reîntregire Națională de acolo s-au adresat clasei politice de la București să apropie cele câteva județe de Țara - mamă și ani de zile s-au aplicat doar niște farduri ieftine pe obrazul plâns al Basarabiei. Oamenii care au văzut moartea cu ochii pentru idealurile naționale, precum Vieru, Ilașcu, Matcovschi, Dabija, Druc, Hadîrcă și alții au făcut drum bătut între Președinție și Guvern în toate regimurile, dar sulemeneala superficială peste lacrimile concrete ale unei populații hăituite și înfometate nu a fost schimbată prea mult. De la podurile de flori trebuia să se treacă la podurile de fier, la aceleași șine de cale ferată pe întreg cuprinsul Țării Românești, trebuia să se stabilească un sistem energetic unic, să se formeze firme mixte moldo-române, să se colaboreze, în special, cu societăți de creație și formațiuni politice unioniste, să se creeze o mentalitate și o atitudine față de românii basarabeni și județele lor, la fel ca pentru românii și județele din interiorul Țării.

Neîndoielnic, toate aceste măsuri despre care am vorbit puteau fi incluse într-un program coerent, întocmit temeinic și la nivel guvernamental. Or, la luările mele de cuvânt de 8 ani la rând în Parlament, la plenare, congrese, în privința situației disperate a românilor basarabeni, nu o dată mi s-a reproșat că mă ocup prea des de acest subiect, că altele sunt imperativele vremii. Ba ziare ca "Evenimentul zilei", "Monitorul de Suceava", "Libertatea", "Național" m-au denigrat în fel și chip pe mine și pe colegii mei de luptă, făcându-se a uita serviciile reale aduse de către noi României și faptul că am ținut piept puhoaielor străine, apărându-ne "sărăcia, și nevoile, și neamul", precum spunea marele Eminescu.

Dar cine a pledat și a obținut victoriile din 1989 în Basarabia? - limba română, limbă de stat, grafia latină, istoria românilor, însemnele naționale? O mînă de intelectuali basarabeni sau acești scuipători de otravă și noroi care au stat la călduț, alde C. Nistorescu (deunăzi s-a luat și de noi, cei de la P.R.M.), I.Cristoiu, T. Avram, Gr. Gricurcu și alții.

Se întreabă, însă, cât să reziste niște oameni vânați, striviți, arestați, amenințați cu moartea, în fața unui colos imperial rus, cu Armata a 14-a de ocupație în coastă și fără un sprijin serios din partea Țării - mamă.

Clasa politică de la conducerea României, în tot acest timp de la 1989 încoace, nu a privit problema Basarabiei ca pe o prioritate, ci s-a ocupat de interese de mâna a doua, de înavuțiri rapide și ascensiuni uluitoare peste noapte, cu iz de parvenitism. Iar presa din România era preocupată mai cu seamă de scandaluri cu vip-uri, de poze obscene, jigniri și umiliri aduse românilor basarabeni și bucovineni, iar nu de necazurile, de strigătul lor de ajutor, cu gura strâmbată de baionetă și auzul zdrumicat de șenilele tancurilor.

Singurele ziare care au publicat număr de număr articole, interviuri, versuri, radiografiind situația reală din aceste teritorii ocupate sau într-o independență precară, trebuie să recunoaștem, la București, au fost "România Mare" a domnului C.V.Tudor, "Totuși iubirea" a domnului Păunescu, ce nu mai apare, "Românul" (care nu mai apare), la Chișinău - "Literatura și Arta", "Glasul Națiunii", iar la Cernăuți - "Plai Românesc" și "Arcașul", care apar când și cum.

Și acum, într-un tîrziu, după ce că n-au răspuns cu nici un cuvânt de compasiune, cu nici un umăr de sprijin chinuiților români din Basarabia și Nordul Bucovinei, tot acești cameleoni politici, tot acești șacali ai presei se apucă cu mâinile de cap: vai, ce s-a întîmplat în Basarabia, vai, ce-au făcut românii basarabeni ?! Dar ce puteau să mai facă, doamnelor și domnilor, lăsați fiind de izbeliște de către Țara lor, istoviți de foame, frig și de un război cu Rusia, că acesta a fost, în fond, conflictul transnistrean în care s-au pierdut mii de vieți omenești.

Oricum o fi, puțini câți sunt acolo, au făcut, totuși ceva mai mult, dacă e să comparăm cele câteva milioane care s-au confruntat cu hidra imperială rusă pe lângă cele 24 milioane din Țară, care au privit această confruntare.

Care va fi situația de mai departe în această colonie a Rusiei - Basarabia? Câștigătorul scrutinului din 25 februarie 2001, Vl. Voronin, deja a făcut niște declarații antiromânești, pentru că el și acoliții săi sunt antiromâni și încă legați cu mafia rusă, deținătoare de gaze, petrol, tutun, energie electrică. Dar mai trist ca orice este că se urmărește aruncarea peste bord a muncii și a luptei noastre de zeci de ani: victoriile spirituale pentru păstrarea identității românilor basarabeni. O foamete cruntă, aș zice, provocată, ca cea din 1946-1947, după al doilea război mondial, o dorință de supraviețuire pe acele pământuri, o ștrangulare a suflării, ca între ciocan și nicovală, o lipsă de informare din cauza întunericului din sate a determinat pierderea alegerilor în Basarabia de către unioniști. Firește, un anume rol l-a avut și faptul că forțele naționale unioniste nu s-au coagulat într-un bloc comun, dar acesta, totuși, n-a fost un factor determinant alături de vagoanele de ajutoare și bani pompate de la Moscova. De acum încolo va începe vânătoarea liderilor Mișcării de Eliberare, atacul asupra spiritualității românești, exact ca în timpul ocupației din 1940, exact ca în timpul războiului din Transnistria, din 1992.

S-ar mai putea ca atunci când Voronin și clica sa va întinde prea tare coarda, să aibă loc tulburări sociale, chiar și vărsări de sânge. Dar atunci i-aș cere o socoteală lui Voronin, și anume, să-și amintească momentul pe când era ministru de Interne și au fost arestați câțiva adolescenți care cântau cântece patriotice. Arestarea lor a declanșat furia oamenilor care s-au adunat cu sutele în fața clădirii Ministerului de Interne. Să-și mai amintească tov. Voronin că a apelat la noi, scriitorii (G.Vieru, N.Dabija, eu și preotul Buburuz), pentru a domoli mulțimile și a evita masacrul preconizat de generali ruși, căci pe noi ne ascultau aceste mulțimi, și nu pe el.

Iată, așadar, că sumbrele mele previziuni despre care am preîntâmpinat nu o dată societatea românească prind să ia contur. Și mai cutează unii frați să spună, de ce, adicătelea, anumite personalități marcante din Basarabia n-au rămas acolo? Ei bine, fraților, dar ce Dumnezeu vreți, ca toți liderii naționali basarabeni să stea prin pușcării ca Ilie Ilașcu și grupul său, să fie zdrobiți de autocare ca Dumitru Matcovschi, să zacă în morminte ca Lida Istrati, Ion Vatamanu, Doina și Ion Aldea Teodorovici? Da, acestea sunt consecințele după recunoașterea unui stat în stat de către Țara - mamă, cumplite, fatale. Dar, de fapt, dacă ne gîndim bine, a fost recunoscut statutul de colonie basarabeană a Rusiei și statutul de colonie bucovineană a Ucrainei pe pămînturile strămoșești ale României. Iar în colonii, alegerile, oricât de corecte ar fi în aparență, nu sunt, totuși, ca în țările libere, ci supuse regimului și controlului colonial. Ar fi cazul ca democrațiile occidentale să înregistreze în analele lor că fenomenul colonialismului, împotriva căruia ele luptă cu atâta îndârjire pe tot mapamondul, se mai menține alături de ele, în inima Europei, și anume în România, pe teritoriile ei răpite de străini. Și să mai consemneze aceste democrații occidentale că au primit o lecție dură în aceste alegeri pentru indiferența și lipsa lor de vigilență.

Însă viața merge înainte, reunificarea va avea loc, asta o spun profeții, chiar și cei ruși. În Țara Românească, cu toate durerile ei, există o formațiune politică pentru care Reîntregirea este o prioritate - Partidul România Mare. De altfel, e unicul partid în programul căruia e scris clar și răspicat despre necesitatea Reîntregirii, întru bunăstarea întregului popor român. De ce anume acest partid, și nu altele, a pus problema teritoriilor ocupate și semiocupate? Pentru că Partidul România Mare pune miza pe interesul național și nu pe tranzacțiile efemere, pentru că n-a cedat pământuri strămoșești prin tratate mizerabile, pentru că n-a admis o a doua limbă oficială în stat - limba maghiară, creând astfel un precedent pentru oficializarea limbii ruse în Basarabia, pentru că n-a distrus Armata și Securitatea Română, pentru că n-a pus la pământ economia națională, lăsând fără siguranța zilei de mâine românii din Țară și pe cei din afara actualelor ei hotare, pentru că PRM e unicul partid care a făcut ceva concret pentru eliberarea eroului național Ilie Ilașcu, acordându-i cetățenia română și calitatea de senator al României. Tocmai din aceste considerente, anume de acest stâlp susținător de neam, Partidul România Mare, condus de senatorul Corneliu Vadim Tudor, s-au rezemat, cu toată încrederea, cu toată speranța patrioții români din Basarabia și Bucovina.

Trăiască România Mare!

 

Domnul Valer Dorneanu:

Stimați colegi,

Cu aceasta, ședința destinată intervențiilor a luat sfârșit.

 
   

Postal address: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, Bucharest, Romania saturday, 24 august 2019, 21:47
Telephone: +40213160300, +40214141111
E-mail: webmaster@cdep.ro