Leonida Lari-Iorga
Leonida Lari-Iorga
Sittings of the Chamber of Deputies of March 13, 2001
Abstract of the sittings
Full-text of the sittings

Parliamentary debates
Calendar
- Chamber of Deputies:
2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003 2002
2001 2000 1999
1998 1997 1996
Query debates
for legislature: 2016-present
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996

Meetings broadcast

format Real Media
Video archive:2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003
You are here: Home page > Parliamentary Business > Debates > Calendar 2001 > 13-03-2001 Printable version

Sittings of the Chamber of Deputies of March 13, 2001

  1. Intervenții ale domnilor deputați:
  1.16 Leonida Lari Iorga - intervenție cu titlul: "Alegeri într-o colonie a Rusiei - Basarabia".  

Doamna Leonida Lari Iorga:

Alegeri într-o colonie a Rusiei - Basarabia.

Toți românii de bună-credință din România sunt cuprinși de o mare îngrijorare în urma alegerilor parlamentare din Basarabia. Ani de zile după 1989, liderii Mișcării de Eliberare și Reîntregire Națională de acolo s-au adresat clasei politice de la București să apropie cele câteva județe de Țara - mamă și ani de zile s-au aplicat doar niște farduri ieftine pe obrazul plâns al Basarabiei. Oamenii care au văzut moartea cu ochii pentru idealurile naționale, precum Vieru, Ilașcu, Matcovschi, Dabija, Druc, Hadîrcă și alții au făcut drum bătut între Președinție și Guvern în toate regimurile, dar sulemeneala superficială peste lacrimile concrete ale unei populații hăituite și înfometate nu a fost schimbată prea mult. De la podurile de flori trebuia să se treacă la podurile de fier, la aceleași șine de cale ferată pe întreg cuprinsul Țării Românești, trebuia să se stabilească un sistem energetic unic, să se formeze firme mixte moldo-române, să se colaboreze, în special, cu societăți de creație și formațiuni politice unioniste, să se creeze o mentalitate și o atitudine față de românii basarabeni și județele lor, la fel ca pentru românii și județele din interiorul Țării.

Neîndoielnic, toate aceste măsuri despre care am vorbit puteau fi incluse într-un program coerent, întocmit temeinic și la nivel guvernamental. Or, la luările mele de cuvânt de 8 ani la rând în Parlament, la plenare, congrese, în privința situației disperate a românilor basarabeni, nu o dată mi s-a reproșat că mă ocup prea des de acest subiect, că altele sunt imperativele vremii. Ba ziare ca "Evenimentul zilei", "Monitorul de Suceava", "Libertatea", "Național" m-au denigrat în fel și chip pe mine și pe colegii mei de luptă, făcându-se a uita serviciile reale aduse de către noi României și faptul că am ținut piept puhoaielor străine, apărându-ne "sărăcia, și nevoile, și neamul", precum spunea marele Eminescu.

Dar cine a pledat și a obținut victoriile din 1989 în Basarabia? - limba română, limbă de stat, grafia latină, istoria românilor, însemnele naționale? O mînă de intelectuali basarabeni sau acești scuipători de otravă și noroi care au stat la călduț, alde C. Nistorescu (deunăzi s-a luat și de noi, cei de la P.R.M.), I.Cristoiu, T. Avram, Gr. Gricurcu și alții.

Se întreabă, însă, cât să reziste niște oameni vânați, striviți, arestați, amenințați cu moartea, în fața unui colos imperial rus, cu Armata a 14-a de ocupație în coastă și fără un sprijin serios din partea Țării - mamă.

Clasa politică de la conducerea României, în tot acest timp de la 1989 încoace, nu a privit problema Basarabiei ca pe o prioritate, ci s-a ocupat de interese de mâna a doua, de înavuțiri rapide și ascensiuni uluitoare peste noapte, cu iz de parvenitism. Iar presa din România era preocupată mai cu seamă de scandaluri cu vip-uri, de poze obscene, jigniri și umiliri aduse românilor basarabeni și bucovineni, iar nu de necazurile, de strigătul lor de ajutor, cu gura strâmbată de baionetă și auzul zdrumicat de șenilele tancurilor.

Singurele ziare care au publicat număr de număr articole, interviuri, versuri, radiografiind situația reală din aceste teritorii ocupate sau într-o independență precară, trebuie să recunoaștem, la București, au fost "România Mare" a domnului C.V.Tudor, "Totuși iubirea" a domnului Păunescu, ce nu mai apare, "Românul" (care nu mai apare), la Chișinău - "Literatura și Arta", "Glasul Națiunii", iar la Cernăuți - "Plai Românesc" și "Arcașul", care apar când și cum.

Și acum, într-un tîrziu, după ce că n-au răspuns cu nici un cuvânt de compasiune, cu nici un umăr de sprijin chinuiților români din Basarabia și Nordul Bucovinei, tot acești cameleoni politici, tot acești șacali ai presei se apucă cu mâinile de cap: vai, ce s-a întîmplat în Basarabia, vai, ce-au făcut românii basarabeni ?! Dar ce puteau să mai facă, doamnelor și domnilor, lăsați fiind de izbeliște de către Țara lor, istoviți de foame, frig și de un război cu Rusia, că acesta a fost, în fond, conflictul transnistrean în care s-au pierdut mii de vieți omenești.

Oricum o fi, puțini câți sunt acolo, au făcut, totuși ceva mai mult, dacă e să comparăm cele câteva milioane care s-au confruntat cu hidra imperială rusă pe lângă cele 24 milioane din Țară, care au privit această confruntare.

Care va fi situația de mai departe în această colonie a Rusiei - Basarabia? Câștigătorul scrutinului din 25 februarie 2001, Vl. Voronin, deja a făcut niște declarații antiromânești, pentru că el și acoliții săi sunt antiromâni și încă legați cu mafia rusă, deținătoare de gaze, petrol, tutun, energie electrică. Dar mai trist ca orice este că se urmărește aruncarea peste bord a muncii și a luptei noastre de zeci de ani: victoriile spirituale pentru păstrarea identității românilor basarabeni. O foamete cruntă, aș zice, provocată, ca cea din 1946-1947, după al doilea război mondial, o dorință de supraviețuire pe acele pământuri, o ștrangulare a suflării, ca între ciocan și nicovală, o lipsă de informare din cauza întunericului din sate a determinat pierderea alegerilor în Basarabia de către unioniști. Firește, un anume rol l-a avut și faptul că forțele naționale unioniste nu s-au coagulat într-un bloc comun, dar acesta, totuși, n-a fost un factor determinant alături de vagoanele de ajutoare și bani pompate de la Moscova. De acum încolo va începe vânătoarea liderilor Mișcării de Eliberare, atacul asupra spiritualității românești, exact ca în timpul ocupației din 1940, exact ca în timpul războiului din Transnistria, din 1992.

S-ar mai putea ca atunci când Voronin și clica sa va întinde prea tare coarda, să aibă loc tulburări sociale, chiar și vărsări de sânge. Dar atunci i-aș cere o socoteală lui Voronin, și anume, să-și amintească momentul pe când era ministru de Interne și au fost arestați câțiva adolescenți care cântau cântece patriotice. Arestarea lor a declanșat furia oamenilor care s-au adunat cu sutele în fața clădirii Ministerului de Interne. Să-și mai amintească tov. Voronin că a apelat la noi, scriitorii (G.Vieru, N.Dabija, eu și preotul Buburuz), pentru a domoli mulțimile și a evita masacrul preconizat de generali ruși, căci pe noi ne ascultau aceste mulțimi, și nu pe el.

Iată, așadar, că sumbrele mele previziuni despre care am preîntâmpinat nu o dată societatea românească prind să ia contur. Și mai cutează unii frați să spună, de ce, adicătelea, anumite personalități marcante din Basarabia n-au rămas acolo? Ei bine, fraților, dar ce Dumnezeu vreți, ca toți liderii naționali basarabeni să stea prin pușcării ca Ilie Ilașcu și grupul său, să fie zdrobiți de autocare ca Dumitru Matcovschi, să zacă în morminte ca Lida Istrati, Ion Vatamanu, Doina și Ion Aldea Teodorovici? Da, acestea sunt consecințele după recunoașterea unui stat în stat de către Țara - mamă, cumplite, fatale. Dar, de fapt, dacă ne gîndim bine, a fost recunoscut statutul de colonie basarabeană a Rusiei și statutul de colonie bucovineană a Ucrainei pe pămînturile strămoșești ale României. Iar în colonii, alegerile, oricât de corecte ar fi în aparență, nu sunt, totuși, ca în țările libere, ci supuse regimului și controlului colonial. Ar fi cazul ca democrațiile occidentale să înregistreze în analele lor că fenomenul colonialismului, împotriva căruia ele luptă cu atâta îndârjire pe tot mapamondul, se mai menține alături de ele, în inima Europei, și anume în România, pe teritoriile ei răpite de străini. Și să mai consemneze aceste democrații occidentale că au primit o lecție dură în aceste alegeri pentru indiferența și lipsa lor de vigilență.

Însă viața merge înainte, reunificarea va avea loc, asta o spun profeții, chiar și cei ruși. În Țara Românească, cu toate durerile ei, există o formațiune politică pentru care Reîntregirea este o prioritate - Partidul România Mare. De altfel, e unicul partid în programul căruia e scris clar și răspicat despre necesitatea Reîntregirii, întru bunăstarea întregului popor român. De ce anume acest partid, și nu altele, a pus problema teritoriilor ocupate și semiocupate? Pentru că Partidul România Mare pune miza pe interesul național și nu pe tranzacțiile efemere, pentru că n-a cedat pământuri strămoșești prin tratate mizerabile, pentru că n-a admis o a doua limbă oficială în stat - limba maghiară, creând astfel un precedent pentru oficializarea limbii ruse în Basarabia, pentru că n-a distrus Armata și Securitatea Română, pentru că n-a pus la pământ economia națională, lăsând fără siguranța zilei de mâine românii din Țară și pe cei din afara actualelor ei hotare, pentru că PRM e unicul partid care a făcut ceva concret pentru eliberarea eroului național Ilie Ilașcu, acordându-i cetățenia română și calitatea de senator al României. Tocmai din aceste considerente, anume de acest stâlp susținător de neam, Partidul România Mare, condus de senatorul Corneliu Vadim Tudor, s-au rezemat, cu toată încrederea, cu toată speranța patrioții români din Basarabia și Bucovina.

Trăiască România Mare!

Postal address: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, Bucharest, Romania sunday, 25 august 2019, 1:40
Telephone: +40213160300, +40214141111
E-mail: webmaster@cdep.ro