Puiu Hașotti
Puiu Hașotti
Sittings of the Chamber of Deputies of March 27, 2001
Abstract of the sittings
Full-text of the sittings

Parliamentary debates
Calendar
- Chamber of Deputies:
2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003 2002
2001 2000 1999
1998 1997 1996
Query debates
for legislature: 2016-present
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996

Meetings broadcast

format Real Media
Video archive:2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003
You are here: Home page > Parliamentary Business > Debates > Calendar 2001 > 27-03-2001 Printable version

Sittings of the Chamber of Deputies of March 27, 2001

  1. Intervenții ale domnilor deputați:
  1.5 Puiu Hașotti - rememorarea "evenimentului astral care a însemnat Unirea Basarabiei cu Patria - Mumă";

Domnul Corneliu Ciontu:

................................................

Domnul deputat Puiu Hașotti. Se pregătește domnul deputat Ciuceanu.

Domnul Puiu Hașotti:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor,

Și eu doresc să rememorăm astăzi evenimentul astral care a însemnat Unirea Basarabiei cu Patria-Mumă.

Înainte de aceasta, însă, aș vrea să vă reamintesc că în aceste zile se împlinesc 1900 de ani de la declanșarea primului război daco-roman, care a reprezentat semnarea certificatului de naștere al poporului român și se mai împlinesc 180 de ani de la declanșarea Revoluției lui Tudor Vladimirescu.

Iată trei evenimente desfășurate în aceste zile, care arată că în acest colț de lume s-a făurit istorie și s-a făurit istorie importantă.

Întorcându-mă acum la Unirea Basarabiei, pe care o aniversăm astăzi, aș începe prin a-l parafraza pe Nicolae Bălcescu, și cred că se poate spune în acest sens cu toată certitudinea că primul război mondial nu a fost pentru români decât ocazia mult așteptată pentru ca ei să-și înfăptuiască unitatea de stat și națională.

În privința Basarabiei, denumire care ea însăși ar merita o discuție aparte, întrucât este aproape de prisos să reamintesc, sub acest nume nu se cuprinde nimic altceva decât partea de răsărit a străbunei noastre Moldove, avându-i în frunte cândva pe un Alexandru cel Bun, Ștefan cel Mare sau Petru Rareș. Faptele sunt binecunoscute.

Răpită în 1812 de Imperiul țarist și supusă în cursul unei nemiloase stăpâniri străine, de 106 ani, unui amplu proces de desnaționalizare, Basarabia avea să fie în condițiile specifice de la sfârșitul primului război mondial, cu acele bulversante răsturnări social-politice petrecute în Europa Centrală și Răsăriteană, prima fiică întoarsă în marea familie a românilor.

Din nefericire, mă grăbesc să adaug, Basarabia avea să fie și primul teritoriu românesc pierdut în vara teribilă a lui 1940, an în care, după numai două decenii și ceva, construcția național-statală numită "România Mare" s-a prăbușit în împrejurări interne și internaționale de un rar dramatism.

Pentru cum s-a produs actul de Unire, voi recurge la scrisul unui reprezentant de frunte al istoriografiei românești interbelice, el însuși unul dintre acei bărbați care, înainte de a scrie, a făcut istorie. Este vorba de Ion Nistor, autorul unei admirabile istorii a Basarabiei: "Dorința aceasta, a Unirii Basarabiei cu Patria-Mamă, se dovedi a fi a țării întregi și de aceea Sfatul Țării, întrunit în ședința solemnă în ziua de 27 martie 1918, în sala festivă a Liceului al treilea din Chișinău, votă Unirea Basarabiei cu Regatul României.

În numele poporului Basarabiei, Sfatul Țării declară: Republica Democratică Moldovenească, în hotarele sale dintre Prut, Nistru, Dunăre și Marea Neagră, în vechile granițe cu Austria, ruptă de Rusia acum o sută și mai bine de ani din trupul vechii Moldove, în puterea dreptului istoric și a dreptului de neam, în baza principiului ca noroadele singure să-și hotărască soarta lor, de azi înainte și pentru totdeauna se unește cu Mama sa, România".

Declarația a fost citită și de un coleg de al meu, este Declarația de Independență.

După citire, Declarația a fost adusă la vot și, așa cum se știe, fu primită cu 86 de voturi pentru, 3 contra și 36 de abțineri.

Rezultatul votului fu adus la cunoștința primului-ministru al României, Alexandru Marghiloman, care, intrând în sala de ședințe, ceru cuvântul pentru a face următoarea Declarație: "Domnilor deputați, în numele poporului român și în numele Regelui României, cu mândrie iau act de declarația domniilor voastre pentru Unire și declar că Basarabia este acum unită pe vecie cu România, ca una și nedespărțită. În aceste clipe neuitate, să ne închinăm în fața geniului rasei noastre care, după o despărțire de un veac întreg, găsește singur calea firească care să-l aducă la mântuire, calea firească arătată de istorie. Să ne închinăm înaintea conducătorilor acestei țări care, fără gând de mărire, din conducători s-au făcut slujitorii modești ai neamului lor".

Același Ion Nistor, sub impresia covârșitoare a acestui mare eveniment istoric, și ca unul ce fusese martor, cum el însuși precizează, în acea memorabilă ședință a Sfatului Țării scria: "Actul Unirii din 27 martie rămâne încrestat cu litere de aur în letopisețele neamului românesc. Pentru a putea găsi în istoria română un act de însemnătate politică și națională a acelui 27 martie, trebuie să ne întoarcem cu gândul la multe veacuri înapoi până în zilele bătrâne ale lui Alexandru cel Bun, care, cu spada în mână, alungase pe tătari peste Nistru și așezase hotarele Moldovei de-a lungul străvechiului Tiras".

Doamnelor și domnilor,

Dincolo de indiscutabila și neprețuita lecție atât a Unirii Basarabiei cu România, cât și a desăvârșirii României Mari prin Unirea Bucovinei și apoi a Transilvaniei și Banatului cu Patria-Mamă, în toamna-iarna aceluiași an, 1918, cred cu tărie că noi, în primul rând oamenii politici ai acestei țări, aflați la Putere sau în Opoziție, trebuie să medităm profund la cauzele erodării și în final ale prăbușirii României Mari, Românie Mare care, să fim sinceri, în condițiile excepționale ale anului 1940, s-a năruit aproape peste noapte, acea Românie Mare care atunci a rămas, s-ar putea spune, un soi de paradis pierdut al românilor. Pentru cât timp? Iată o întrebare la care o națiune întreagă are a răspunde într-o Europă, într-o viitoare Europă unită a națiunilor prospere, democratice și unite.

Dacă am fost vrednici de România Mare în 1918, cred că nimic nu ne împiedică să lucrăm temeinic și pașnic pentru a o redobândi într-un viitor previzibil.

Vă mulțumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulțumesc și eu.

Postal address: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, Bucharest, Romania wednesday, 21 august 2019, 8:21
Telephone: +40213160300, +40214141111
E-mail: webmaster@cdep.ro