Plen
Sittings of the Chamber of Deputies of April 24, 2001
Abstract of the sittings
Full-text of the sittings

Parliamentary debates
Calendar
- Chamber of Deputies:
2020 2019 2018
2017 2016 2015
2014 2013 2012
2011 2010 2009
2008 2007 2006
2005 2004 2003
2002 2001 2000
1999 1998 1997
1996
Query debates
for legislature: 2016-present
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996

Meetings broadcast

format Real Media
Video archive:2020 2019 2018
2017 2016 2015
2014 2013 2012
2011 2010 2009
2008 2007 2006
2005 2004 2003
You are here: Home page > Parliamentary Business > Debates > Calendar 2001 > 24-04-2001 Printable version

Sittings of the Chamber of Deputies of April 24, 2001

  1. Intervenții ale domnilor deputați:

 

Ședința a început la ora 8,35.

Lucrările ședinței au fost conduse de domnii Valer Dorneanu, președintele Camerei Deputaților, Corneliu Ciontu și Ovidiu Cameliu Petrescu, vicepreședinți ai Camerei Deputaților, asistați de domnii Tudor Mohora și Radu Stroe, secretari.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Bună dimineața, stimați colegi!

 
Damian Brudașca - comentariu asupra implicării organismelor statului în falimentarea economiei naționale;

Începem lucrările ședinței noastre de astăzi și dau cuvântul domnului Damian Brudașca.

Poftiți, domnule deputat.

 

Domnul Damian Brudașca:

Domnule președinte de ședință,

Doamnelor și domnilor colegi,

Dați-mi voie să vă aduc în atenție un subiect deosebit de important, acela al implicării organismelor statului în falimentarea economiei naționale.

În ultimii ani, asistăm de cele mai multe ori neputincioși la un proces ireversibil de pulverizare a economiei naționale, de distrugere sistematică a potențialului productiv al acestei țări. După 1990, într-un mod absolut singular în lume, s-a trecut la o așa-zisă economie de piață, dar nu în sensul dezvoltării capacităților de producție indigene pentru a putea face față exigențelor și standardelor de calitate într-o competiție cu produse similare din afară, ci la eliminarea treptată, conștientă, și de aceea, iresponsabilă, a oricărei șanse a producătorului autohton de a-și disputa nu piețele externe cum ne-am putea gândi, dar nici măcar pe cea inernă.

Pentru factorii de decizie politică și de la nivelul Executivului, în cei 12 ani care au trecut de la evenimentele din decembrie 1989, prioritară nu a fost dezvoltarea capacităților de producție, modernizarea sau retehnologizarea acestora, ci, de cele mai multe ori, închiderea lor din proprie inițiativă sau de către cei care le-au achiziționat la prețuri derizorii în cadrul așa-zisului proces de privatizare.

În majoritatea cazurilor, pe baza unor slogane dirijate de forțe interesate, s-a avut în vedere doar lichidarea unităților respective, argumentându-se pretinsa lor lipsă de eficiență, chiar și atunci când, prin profilul lor de producție, ele erau unice la nivelul economiei naționale sau jucau un rol decisiv în industria pe orizontală.

Sectorul cel mai greu lovit de această politică bizară l-a reprezentat mineritul unde, după cum se știe, au fost disponibilizate zeci de mii de persoane și închise numeroase mine. În această situație se află și mina de feldspat din localitatea Muntele Rece, județul Cluj, aparținând S.C. Cominex S.A. Cluj. Așa cum am precizat mai sus, mina de la Muntele Rece reprezintă cea mai mare rezervă de feldspat alcalin și potasic din țară. Ea a funcționat între anii 1954-1994, fiind principalul furnizor pentru mai multe întreprinderi din județul Cluj și din țară și livrând la export peste 60% din producția realizată. Din informațiile pe care le dețin, aici, se obținea o producție de până la 10.000 de tone pe lună, atât prin exploatările la suprafață, cât și din subteran, având un randament de până la 90-95%.

La această mină își desfășurau activitatea circa 300 de angajați, majoritatea localnici sau din zonele apropiate. Din motive absolut necunoscute, S.C. Cominex S.A. Cluj a decis în 1994 încetarea totală a activității de exploatare minieră de feldspat de la Muntele Rece, nu pentru că ar fi încetat cererea de feldspat la intern și export, și nici pentru că ar fi fost nevoie de investiții mari în dotare sau în activitatea de producție. În prezent, foștii beneficiari ai minei se aprovizionează din export, la prețuri cu mult mai mari decât cele pe care ar fi trebuit să le plătească pentru feldspatul de la Muntele Rece.

Printre altele, este de remarcat că se plătesc importante sume de bani pentru transportul acestei materii prime deși, la mai puțin de 35 de km de Cluj-Napoca, deținem cea mai mare mină de feldspat din România.

După încetarea activității, au fost lăsate în paragină blocurile sociale, dormitoarele, cantina, magaziile, sediul administrativ, atelierele de reparații și întreținere, sala de compresoare, vestiarele și mijloacele de transport auto. O simplă analiză a acestei situații inadmisibile ne impune concluzia că asistăm la un act de asociere conștientă cu cei care urmăresc distrugerea capacității economice a țării.

În contextul economiei naționale, mina de la Muntele Rece nu reprezintă mare lucru, s-ar putea spune, dar din potențialul de care dispune și prin faptul că este printre puținele de acest fel, inactivitatea ei conduce la eforturi financiare inutile și ar putea fi canalizate spre alte domenii aflate și ele în suferință.

Închiderea minei de la Muntele Rece are însă și un impact social devastator. Peste 300 de angajați împreună cu familiile lor și-au pierdut unica sursă de venit, fiind aruncați în brațele mizeriei, lipsei și sărăciei cronice.

Având în vedere cele de mai sus, solicit primului-ministru și celorlalți factori responsabili ai Executivului să dispună analizarea în regim de urgență a situației de la Muntele Rece și să dea dovadă că, și din punct de vedere social și din punct de vedere economic, nu rămân indiferenți în fața acestui exemplu cras de subminare a economiei naționale, de distrugere a resurselor și capacităților sale de producție.

Mulțumesc pentru atenție.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulțumesc și eu.

 
Traian Dobre - pledoarie pentru un management performant în toate domeniile economiei;

Are cuvântul domnul deputat Traian Dobre.

Se pregătește domnul profesor Leonăchescu.

 

Domnul Traian Dobre:

Domnule președinte de ședință,

Doamnelor și domnilor colegi,

În contextul discuțiilor referitoare la exercițiul bugetar pe anul în curs, un capitol esențial și fundamental a fost acela referitor la fondurile publice destinate educației, cercetării, culturii, sănătății, sportului, adică acelor sectoare care, în viziunea materialist-dialectică superdogmatizată, se numeau, cu nedisimulat dispreț și condescendență neproductive. Adică, el era un fel de moft sau un lux ce trebuiau tratate ca atare, respectiv, ca fonduri care să le asigure supraviețuirea și existența firavă în ceea ce mai rămânea de la programele de industrializare și de construirea unei structuri economice, care acum se dovedesc a fi în contrasens cu tendințele majore ale economicului de pretutindeni.

Recent adoptatele măsuri privind trecerea României la societatea informațională, precum și succesul de care s-a bucurat simpozionul organizat de premierul Adrian Năstase pe tema noii economii, mă îndreptățesc să subliniez și aici importanța tot mai decisivă a sectoarelor amintite, sectoare care asigură concomitent eficiență și bunăstare, dezvoltare durabilă și speranță de viață de nivel european.

Rolul intervenției mele este acela de a invita la o reflecție suplimentară și profundă a ceea ce realmente dorim să construim în această țară, cum și cu ce resurse. Lupta pentru o finanțare cât mai generoasă din fondurile bugetare este firească și de înțeles, dar rezolvarea problemelor interne doar pe seama pompării de resurse nu poate fi acceptată ca fiind singura și cu atât mai puțin cea mai eficientă.

Vreau să atrag atenția asupra faptului că aceste domenii ale vieții individuale și sociale nu beneficiază de un management performant, iar fondurile alocate nu au primit întotdeauna cea mai adecvată și cea mai eficientă utilizare. Manageriatul eficient este o resursă care poate dubla sau tripla eficiența uneia și aceleiași cantități de fonduri alocate unui sector. De aceea, consider că exercițiul bugetar nu trebuie analizat doar cantitativ, ci și calitativ, nu numai financiar, ci și managerial.

În această ultimă instanță, manageriatul financiar defectuos a fost și cauza pentru care multe împrumuturi externe apar ca fără rost sau ca o îndatorare exagerată a țării. Propun aici o măsură de eficientizare a utilizării fondurilor alocate prin intermediul bugetului, și anume legiferarea obiectivității recuperării resurselor prost utililzate de la persoanele responsabile de acest management defectuos sau chiar de deturnare a utilizării fondurilor în direcții nonperformante.

Presa este plină de asemenea exemple și fiecare dintre noi știm suficiente situații în care resursele sunt, pur și simplu, subtilizate sau prost utilizate. Pledoaria mea pentru management performant o fac nu numai în calitate de doctor în economie, specialitatea management, ci și în aceea de cetățean care resimte dureros ineficiența utilizării terenurilor, a subvențiilor de la stat și a fondului general de timp. Este de notorietate generală dictonul conform căruia "nu există țări bogate și țări sărace, ci doar țări în care există management performant și țări în care acesta pur și simplu nu există".

Sărăcia românilor este una care are profunde cauze interne și consider că este de datoria mea să atrag atenția asupra factorului management de calitate care ar trebui să figureze în buget, în mod expres, la fiecare capitol bugetar. Poate o asemenea precizare expresă ar putea să stimuleze preocuparea tuturor ordonatorilor de credite și a subordonaților acestora pentru managementul performant atât de necesar unei economii care vrea să decoleze spre zone mai înalte ale clasamentului pe țări, fie în Europa, fie în lume.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Și eu vă mulțumesc, domnule deputat Dobre, și să vă audă cine trebuie și să și acționeze cum ați solicitat dumneavoastră.

 
Nicolae Leonăchescu - relatarea unui fapt de excepție: Concursul republican de Limba și Literatura Română de la Chișinău;

Domnul Leonăchescu are cuvântul.

Se pregătește doamna Paula Ivănescu.

 

Domnul Nicolae Leonăchescu:

Mulțumesc, domnule președinte.

Onorat auditoriu,

În zilele de 23 și 24 martie 2001, s-a desfășurat la Chișinău Concursul republican la Limba și Literatura Română, o olimpiadă școlară mai puțin obișnuită, care ne-a reținut atenția.

Au intrat în concurs: 19 elevi și eleve din clasa a IX-a, 28 din clasa a X-a, 30 din clasa a XI-a și 36 din clasa a XII-a; în total, 113 școlari, dintre care 104 eleve și doar 9 elevi.

Participanții provin din 29 localități, și anume: 45 din Chișinău; 13 din Bălți; 6 din Ungheni; 5 din Soroca; Hâncești, Cahul, Căușeni și Briceni cu câte 4 reprezentanți; câte 3 din Vulcănești și Călărași; câte 2 din Ștefan Vodă, Orhei și Iargara; câte un concurent din: Râbnița, Ocnița, Șuri județul Soroca, Rășcani, Milești, Măgdăcești, Comrat, Siret, Dondușeni, Drochia, Costești, Horodiște, Tighina, Cimișlia, Rezina și Fălești.

Școlile de la care provin cei 113 concurenți poartă numele unor ilustre personalități: Mircea Eliade, Vasile Alecsandri, Dante Alighieri, Mihai Eminescu, Ion Creangă, Liviu Damian, Nicolae Iorga, Mihail Sadoveanu, Vasile Anestiade, Onisifor Ghibu, Alexe Mateevici, Constantin Stere, Gheorghe Asachi, Bogdan Petriceicu Hașdeu, Ioan Vodă, Ștefan cel Mare, Dimitrie Cantemir, Spiru Haret, Boris Cazacu etc.

Cele 83 cadre dicdactice, dintre care 78 sunt profesoare, ce și-au însoțit elevii, reprezintă valori cunoscute în domeniu: Marin Eugenia (mama regretatei cântărețe Doina Aldea-Teodorovici), Bolocan Viorica, Melenteanu Elena, Nicolaescu Aliona, Rusnac Ludmila, Stamu Eugenia, Prunici Lilia, Păunescu Svetlana, Cubreacov Natalia, Cociu Tatiana, Burduja Svetlana, Ionaș Iulia, Fortuna Elena, Danoi Ana, Teacă Larisa, Cărăuș Galina, Creciun Maria etc.

Ne pare rău că, în timpul limitat de care dispunem, nu le putem prezenta numele tuturor celor care și-au educat elevii în spiritul limbii române până la nivelul republican.

Cine sunt câștigătorii acestui concurs din Basarabia? Tinerii și viitorul nostru comun, pentru care nici un sacrificiu nu este prea mare.

Am dat aceste detalii, pentru unii, poate, nesemnificative, ca să constatăm o realitate: în Basarabia (și un liceu din Soroca poartă acest nume) limba română este la ea acasă.

Despre sintagma "limbă moldovenească" nu mai vorbesc decât dușmanii și ignoranții, și ei din ce în ce mai rar.

Această creație a imperiului sovietic, forma degenerată a imperiului rus, este rodul otrăvit al urii contra poporului român și a limbii române.

Iată că, dincolo de ocupațiile militare și samavolniciile ucigașilor de profesie, dincolo de nebunia modelelor politice totalitare care au însângerat acest colț de lume, limba română a supraviețuit și-și afirmă valențele.

Să-i urăm cale liberă spre mintea și inimile tuturor românilor aflați sub vremi și s-o ajutăm după puterile noastre să învingă toate barierele.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulțumesc și eu.

 
Paula Maria Ivănescu - prezentarea scrisorii Grupului de inițiativă pentru înființarea și organizarea unui Secretariat de stat pentru șanse egale;

Are cuvântul doamna deputat Paula Ivănescu.

Se pregătește domnul Becsek-Garda Dezideriu.

 

Doamna Paula Maria Ivănescu:

Mulțumesc, domnule președinte de ședință,

Doamnelor și domnilor colegi,

Este evident că în societatea românească există mari disparități între sat și oraș, între diverse categorii sociale, între periferie și centru, între femei și bărbați, între copiii de la sat și copiii de la oraș, și, în aceste condiții, noi, cei care trebuie să hotărâm soarta țării, trebuie să ne aplecăm spre aceste mari discrepanțe și să organizăm în așa fel societatea încât să li se ofere tuturor o șansă. Deci, este vorba de egalitatea de șanse pentru toți cetățenii României, indiferent de etnie, indiferent de sex, indiferent de religie, indiferent de locul în care locuiește.

În acest context, la inițiativa mea, în cursul lunii martie, a avut loc o întâlnire a reprezentantelor grupurilor politice din Camera Deputaților, reprezentanți ai sindicatelor și ai unor NGO-uri, precum și ai unor institute de renume în ceea ce privește drepturile omului. La această întâlnire, care avea drept scop o consultare în ceea ce privește modificarea Constituției referitor la egalitatea de șanse, a reieșit o propunere comună care, iată, a prins contur. Este vorba despre o scrisoare transmisă primului-ministru, domnului Adrian Năstase, precum și tuturor doamnelor ministru și domnului ministru pentru relația cu Parlamentul referitor la înființarea unui organism care să se ocupe de egalitatea de șanse.

Această scrisoare, prin lobby-ul făcut de doamnele deputate în grupurile lor parlamentare, a fost semnată de către liderii de grup și a fost transmisă, spre știință, președintelui României și "adrisanților". Această scrisoare sună astfel:

"Stimate domnule prim-ministru,

Stimate doamne și domni miniștri,

Grupurile parlamentare din Camera Deputaților au remarcat preocuparea Guvernului României pentru ameliorarea condițiilor de viață materiale și morale ale familiilor din țara noastră, mai ales ale femeilor. Acestea se confruntă cu situații de discriminare în fapt pe piața muncii, în familiile lor și în societate.

Apreciem că experiența Uniunii Europene și a țărilor membre în această chestiune poate fi valorificată și de țara noastră prin adoptarea unei politici asemănătoare în domeniu. Înființarea unui observator al egalității de șanse, instituție publică autonomă, după modelul european este, cu siguranță, necesară.

De asemenea, la nivel guvernamental, problema trebuie să-și găsească cea mai potrivită reflectare instituțională. Considerăm cu totul insuficientă organizarea în interiorul Ministerului Muncii și Solidarității Sociale a actualei Direcții pentru egalitatea șanselor. Resursele dedicate problematicii femeilor, a familiilor din România sunt cu totul nesemnificative în raport cu realitatea și urgența unor soluții guvernamentale. Complexitatea problematicii impune un alt nivel al resuselor guvernamentale necesare domeniului și o altă poziționare în ierarhia guvernamentală.

Înțelegem constrângerile cu care se confruntă Guvernul și dificultatea temporară de a înființa instituțiile necesare pentru ca într-un timp rezonabil, România să avanseze semnificativ și în acest domeniu.

Considerând toate acestea, vă supunem atenției solicitarea noastră de a întreprinde demersurile necesare pentru înființarea și organizarea unui Secretariat de stat pentru șanse egale în subordinea directă a primului-ministru".

Semnează liderii Grupurilor parlamentare din Camera Deputaților.

Țin să menționez că Grupul de inițiativă care a conceput și s-a ocupat de lobby-ul necesar în grupurile parlamentare este alcătuit, din partea P.D.S.R., de doamna Viorica Afrăsinei și doamna Mihaela Murariu Mura; din partea Partidului România Mare, doamna Ionescu Smaranda; din partea Partidului Național Liberal, doamna Mona Muscă și din partea Partidului Democrat, subsemnata, Paula Ivănescu.

Sperăm că ne veți sprijini în continuare pentru înființarea unui asemenea organism și vreau să vă asigur că nu este vorba numai de participarea paritară a femeilor, în timp, la decizia politică, este vorba de a acorda șanse egale, spre exemplu, copiilor de la sat față de cei de la oraș de a se bucura de același tip de educație, deci de șanse pentru viață, de a se bucura și cei săraci de condiții minime de viețuire și așa mai departe.

Vă mulțumesc pentru atenție.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Da, vă mulțumim și noi. Din respect pentru doamna Paula Ivănescu, nu puteam să întrerup...

 
Becsek-Garda Dezideriu Coloman - prezentarea unui caz de obstrucționare a procesului de atragere a capitalului străin;

Are cuvântul domnul Garda Dezideriu.

Se pregătește domnul Radu Ciuceanu.

 

Domnul Becsek Garda Dezideriu Coloman:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

Anul trecut, în campania electorală, atât la alegerile locale, cât și la cele parlamentare, P.D.S.R.-ul a promis atragerea investițiilor străine directe și crearea de noi locuri de muncă pentru diminuarea șomajului.

M-am bucurat de faptul că în programul de guvernare pe anii 2001-2004, în opțiunile strategice privind relansarea economiei naționale, am regăsit aceste idei și multe altele care trebuiau să ducă la o microstabilizare economică, la îmbunătățirea substanțială a mediului de afaceri, precum și promovarea unor politici coerente, compatibile cu mecanismele Uniunii Europene.

Pentru a fi și mai la subiect, aș cita doar o idee din acest program cuprinzător: stimularea investițiilor de capital românesc și străine prin reducerea fiscalității pentru profitul investit și prin alte facilități pentru cei care investesc pentru dezvoltarea economică și crearea de noi locuri de muncă. Însă, în teritoriu, chiar primarii P.D.S.R.-iști obstrucționează programul bazat pe creșterea economică a partidului de guvernământ. Cazul concret e cel de la Municipiul Turda, unde chiar domnul primar Golaș, prin atitudinea sa, a împiedicat creearea a 50 de noi locuri de muncă.

La începutul anului 2001, omul de afaceri din Italia, domnul Renzu, dorea să înființeze o tipografie și o fabrică de ambalaje de carton care să producă ambalaje de hârtie alimentare conform normelor Comunității Europene. Firma "Italotehnic Consulting " S.R.L., în prima fază a investițiilor, a adus în țară mașini în valoare de peste 4 miliarde lei, iar în faza a doua dorește să construiască o hală nouă cu două nivele, pe o suprafață de 1000 metri pătrați. Deci, situația proprietății este foarte clară. Totuși, primarul P.D.S.R.-ist susține pe fostul său tractorist care locuiește într-o încăpere fără autorizație de construcție, fără acte de proprietate, dar care prin prezența și atitudinea sa, obstrucționează derularea investiției.

Nesoluționarea unei situații extrem de simple, lipsa de bunăvoință față de investitorul străin din partea primarului P.D.S.R.-ist precum și alte cazuri asemănătoare, fac ca relansarea economiei naționale și îmbunătățirea mediului de afaceri să rămână o ipoteză fără acoperire.

Vă mulțumesc pentru atenție.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulțumesc.

 
Radu Ciuceanu - intervenție adresată domnilor miniștri Mircea Geoană și Razvan Theodorescu, intitulată Commedia dell’arte;

Are cuvântul domnul Radu Ciuceanu.

Se pregătește doamna Mihaela Ionescu.

 

Domnul Radu Ciuceanu:

Domnule prezident,

Stimat auditoriu,

Interpelarea mea este adresată domnilor miniștri Mircea Geoană și Răzvan Theodorescu.

"Commedia dell’ arte"

Mă apropiu de fericire, ca un veritabil beato Angelico și, în definitiv, de ce nu aș fi un fra Angelico? Toate lucrurile merg bine... În țară se simte căpăstrul pus pe telegarii pe care până deunăzi nu reușise încă nimeni să-i domolească, iar căruța, respectiv țara, sireaca, zăcea, până mai ieri, dezghiocată în șanț. Acum, însă, drumul pare drept și pavat, iar grijile s-au spulberat ca norii pe cerul de primăvară. Drept urmare, ne putem arunca privirea peste umăr și să facem câțiva pași... în istorie.

A fost odată ca niciodată, a fost un copil urgisit, de neam mare, ajuns rege fără coroană, într-o țară de la Dunărea de jos. A avut ghinioane peste ghinioane și cel mai mare, mi se pare, a fost acela, dincolo de existența unei familii "destrămate" și de prezența unui părinte dezertor și sperjur, criminal și arghirofil, de a nu fi avut curajul să se clădească singur, la vârsta când cei unși de Domnul își dau dimensiunea propriei lor valori, iar curajul unui monarh nu poate fi mai prejos decât eroismul ultimului său soldat, ci se măsoară în momentele când țara îi solicită și lui chiar supremul sacrificiu al vieții.

Or, tocmai această virtute a eroismului, care nu este obligatorie pentru cetățeanul de rând, pentru capetele încoronate devine reprezentativă și permanentă. Din păcate, regelui Mihai i-a lipsit aproape în totalitae, excepție făcând greva regală din 1945.

Se spune că un rege este asemeni preotului, care umblă cu jumătăți de măsură: ori te răscumpără în fața lui Dumnezeu, ori te pierde în stihiile iadului.

Ce ar mai fi avut de pierdut regele nostru în 1947 când i s-a fluturat în fața ochilor abdicarea? Și ce s-ar fi întâmplat dacă refuza semnătura? Evident, foarte puține primejdii, căci era exclusă posibilitatea unei arestări și a unui voiaj în Siberia întrucât Stalin îl decorase nu demult cu cel mai înalt ordin sovietic. De partea cealaltă, multă și foarte multă demnitate cu cât și pentru un rege există o expiere a greșelilor comise (cel puțin în fața supușilor săi) și imaginea execuției din Valea Piersicilor, cu trupul Mareșalului mustind de sânge, ar fi trebuit să-l urmărească nu numai în ziua de 1 iunie 1946, când pleacă surâzând către reședința regală din Sinaia, dar și în anii cei lungi ai despărțirii de țară.

La acest refuz al curajului se mai adaugă un fapt de o importanță și semnificație capitală. Ani de zile prezența sa peste hotare a însemnat pentru milioane de români întemnițați în propria lor țară, un simbol al rezistenței față de ocupantul sovietic și năimiții săi. Din păcate, regele Mihai a fost departe de această speranță a continuității monarhice prin simțire și mai ales prin limbă.

De aceea socotim că faptul de a nu-și fi învățat fiicele timp de 22 de ani o boabă pre limba părinților săi, dintr-o țară atât de ospitalieră și generoasă, valorează și rămâne a doua și adevărata lui abdicare (de data aceasta, neimpusă de nimeni).

Regele Mihai nu a mai crezut niciodată, la Versoix sau aiurea, în învierea poporului român și mai grav pentru el, de a nu fi aflat că de acest vis noi nu ne-am despărțit niciodată.

Surse sigure ne informau în 1988 că Maiestatea sa regele Mihai fusese contactat de americani, în vederea unor mult așteptate evenimente care urmau să se desfășoare și în România. Pentru el, însă, era prea târziu.

Astăzi, din interese minore, politicianiste, este invitat în țară. Dar, să ne aducem aminte de sutele de mii de români care au plătit cu suprema jertfă împotrivirea la un regim odios și cărora nu le mai putem oferi nici palate, nici proprietăți.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulțumesc.

 
Mihaela Ionescu - declarație adresată domnului ministru Octav Cozmâncă;

Are cuvântul doamna deputat Mihaela Ionescu.

Se pregătește domnul deputat Cerchez Metin.

 

Doamna Mihaela Ionescu:

Domnule președinte de ședință,

Domnilor colegi,

Declarația mea se adresează domnului ministru Cozmâncă.

Se pare că s-au rezolvat toate problemele cetății lui Bucur, ciobanul iubitor de câini. Străzile au fost pavate, aleile dintre blocuri, așijderea, gropile au fost astupate, transportul în comun merge fără greș, curățenia orașului este impecabilă, zăpada și noroiul sunt numai amintiri, problemele comerțului stradal s-au rezolvat cu buldozerele care au distrus inclusiv trotuarele și spațiile verzi adiacente, lăsând pe micii comercianți fără locuri de muncă, iar pe locuitorii blocurilor fără vreo altă sursă apropiată de pâine, apă minerală, lapte, produse care acum le pot găsi doar la cel puțin două-trei stații de tramvai distanță.

Cât despre descentralizarea responsabilităților, ea a devenit o realitate (oare?), iar primăriile de sector își pot gospodări zona sau măcar parcurile; traficul stradal a fost perfect sistematizat, evitându-se sensurile unice aberante, parcările sunt acum în număr satisfăcător, trotuarele sunt la nivel european, panourile publicitare funcționează conform unui plan și unei strategii care elimină arbitrarul și posibilele fraude, liceele și spațiile au fost renovate și consolidate. Ce-a mai rămas era doar o singură problemă: problema câinilor comunitari, care, ba sunt vagabonzi, ba sunt turbați, ba mușcă copiii de obraz și, mai nou, sperie de moarte muncitoarele de la "Apaca" atunci când ies din schimbul doi.

Vrem să intrăm în Europa, dar să nu semănăm cu olandezii, care, în capitală, au pus la dispoziția iubitorilor de câini un câmp aflat în cartierul rezidențial, lângă Congresgebow, adică Sala Congreselor, chiar în spatele Ambasadei Române, teren unde sunt aduse patrupedele orașului, de 3 ori pe zi, la aerisit, și nu numai. Pe trotuare, din 10 în 10 metri, erau imprimate cu un semn alb de interzicere pentru cățeii care murdăresc trotuarele, căci așa s-a făcut la olandezi educația, cu încetul, cu răbdare, cu înțelegere, atât față de animale, cât și pentru stăpânii lor. În Olanda, țara în care pământul a fost recuperat cu greu, prin îndiguiri, de la mare, există cimitir de câini. Dacă un câine rătăcit sau fără stăpân nimerește pe linia de tramvai, acesta este tratat precum vaca sfântă în India. Se întrerupe circulația și se gonește câinele prin claxoane moderate. Nu se ba câinii cu ranga, nu se prind cu lasoul sau cu șbilțul, nu se omoară bestial cu injecții, nu sunt împușcați pe stradă. Nimeni nu se gândește la așa ceva, și cu atât mai puțin vreun primar.

În Franța, o altă țară alături de care am dori să fim considerați ca europeni și nu hingheri, situația câinilor părăsiți de stăpânii iresponsabili în preajma vacanțelor este larg mediatizată, iar patrupedele orfane sunt imediat prezentate spre adopție în cadrul emisiunilor TV pentru iubitorii de animale sau pentru a fi preluate de organizațiile de protecția animalelor.

În Tel-Aviv și Atena, numărul pisicilor comunitare este atât de mare, încât întrece pe cel al porumbeilor. Pe străzi, prin parcuri, prin scuaruri întâlnești pisici dolofane și frumoase care sunt considerate ca făcând parte din decor, ca și porumbeii. La Atena, numărul câinilor fără stăpân este atât de mare, încât cei care ies prin parcuri să facă jogging pe înserat își iau cu ei un baston să se protejeze, la nevoie, dar nu să ucidă cățeii. Acolo toată lumea știe că instinctul îl face pe câine să urmărească pe cel care fuge; nu pentru că ar fi rău sau pentru că ar vrea să-l muște sau pentru că ar fi turbat, ci pentru că așa este firea lui. Tocmai de aceea, câinele este un animal de pază, de protecție, întrucât pune pe fugă pe răufăcători.

La București, numărul câinilor de rasă a crescut extraordinar, așa că, în fiecare mașină luxoasă, poți vedea capul drăgălaș al celor mai scumpe rase. Se organizează expoziții chinologice, se omologhează rase noi. Din păcate, nici un primar nu s-a gândit să ofere acestor animale locuri speciale, astfel încât acestea să nu murdărească parcurile și trotuarele. Aceasta ar fi trebuit făcut, nu declanșarea unui pogrom față de această categorie minoritară, fără ajutor, fără grai, fără putere de apărare, față de acești câini comunitari, care au și ei rolul lor compensator de stârpitori de șobolani, de curățători naturali ai resturilor proteice din gunoaiele stradale care, altfel, ar produce, prin putrezire, molime.

Oare cine s-o fi făcut vinovat de stivele de gunoaie care împânzesc Bucureștiul? Acești câini care protejează blocurile, anunță orice pătrundere de persoană străină în perimetrul lor și nu cer decât un minim de hrană și puțină apă, în lipsa cărora înceasrcă și ei să te facă să înțelegi că le e foame și sete. Soluția este simplă: puțină milă și atenție față de acești bodyguarzi fără simbrie și fără uniformă. Ei nu trebuie omorâți, nu trebuie consierați șobolani. Ei sunt prietenii omului și trebuie ocrotiți.

Cine nu se ocupă de gropile din pavaj, de conceperea unui plan de scurtă și lungă durată pentru organizarea activității primăriei capitalei, de îndeplinirea promisiunilor electorale, dar dovedește un fixism în gândire, cine nesocotește hotărârile unui consiliu municipal, al cărui membru sunt, șefi de comisii de specialitate, ei înșiși avocați, medici de renume, foști militari, profesori universitari și conducători de instituții universitare, cadre inginerești superioare, care, toți, reprezintă voința unui electorat mult mai numeros decât al primarului general, cine minte cu nonșalanță un grup de parlamentari, senatori și deputați de București, veniți să-l întrebe dacă omorul continuă și în timpul sfârșitului de săptămână, cine nesocotește ordinul prefectului, care reprezintă Guvernul, cine nu știe că suntem în Săptămâna Luminată cine face toate acestea, nu poate și nu trebuie să rămână primar, nici în Constanța sa de baștină, nici în București, care este capitală europeană!

Mulțumesc pentru atenție.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulțumesc.

 
Varujan Pambuccian - rememorarea unui eveniment tragic din existența poporului armean - pogromul din 24 aprilie 1915;

Are cuvântul domnul deputat Cerchez, se pregătește domnul Ilie Merce. Ați inversat. Domnul Pambuccian. Să înțeleg că a renunțat domnul Cerchez? Nu. Ați inversat. Bine. Am înțeles.

 

Domnul Varujan Pambuccian:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Astăzi, 24 aprilie, este o zi cu conotații tragice pentru armenii de pretutindeni, pentru că pe 24 aprilie 1915, în regiunile estice ale Imperiului Otoman și la Istanbul s-a declanșat un pogrom fără precedent, căruia i-au căzut victime un număr foarte mare de armeni. Numărul victimelor, estimat din mai multe surse, a depășit 1.300.000 de armeni, cetățeni loiali ai Statului Otoman. Subliniez asupra acestui cuvânt: cetățeni loiali ai Statului Otoman, pentru că armenii au acceptat atunci să meargă până la un război fratricid între armenii din armata imperială otomană și armenii din armata imperială țaristă, fiecare dintre ei fiind loiali statului în care au trăit.

Acest prim genocid al secolului XX a fost posibil datorită faptului că vremurile erau tulburi, un imperiu se destrăma, pentru a face loc unui stat modern, care este Turcia de astăzi.

În asemenea vremuri au existat câțiva responsabili, pentru că nu popoarele sunt responsabile pentru asemenea evenimente tragice, ci personalitățile politice care le inițiază și care le conduc.

Cred că este potrivit să numim aici acești responsabili, începând cu penultimul sultan otoman, Abdul Hamid, care s-a împotrivit din răsputeri reformării și modernizării imperiului și căruia i-au căzut victime, începând cu sfârșitul secolului XIX, primii armeni, doritori de asemenea reforme și continuând cu patru personalități politice, condamnate de însăși Curtea Marțială Turcă la 5 iulie 1919, este vorba de Talat, de Enver, de Gemal și de doctor Nazâm, personalități care au girat moral și au ordonat acest masacru.

Sigur, în istoria oricărui popor pot exista momente de rătăcire ca acesta. Sigur, unor personalități de acest tip li se alătură imediat oportuniști, oameni care consideră că poate fi justificată și poate reprezenta o soluție crima. De altfel, Talat a și experimentat această crimă împotriva armenilor, ucigând toți câinii din Istanbul, cu puțin timp înainte.

Niciodată nu voi considera poporul turc vinovat. Armenii din Imperiul Otoman, la fel ca celelalte minorități din Imperiul Otoman s-au bucurat întotdeauna de drepturi largi și am să citez din ce spunea Mustafa Kemal, întemeietorul Turciei moderne, în timpul procesului care a avut loc în 1919: "Compatrioții noștri au comis crime nemaipomenite, au recurs la toate formele de despotism care pot fi concepute, au organizat deportarea și masacrul, au ars de vii nou-născuți, stropiți cu petrol, au violat femei și tinere fete, i-au pus pe armeni în condiții insuportabile pe care nici un popor nu le-a cunoscut în întreaga istorie". am încheiat citatul din Mustafa Kemal, întemeietorul Turciei moderne.

Vă veți întreba de ce am luat cuvântul astăzi, când nu se împlinește o cifră rotundă, la această tribună.

M-am hotărât să vorbesc în anul acesta despre genocid, pentru că anul acesta este un an cu mare însemnătate pentru poporul armean. În acest an, poporul armean împlinește 1300 de ani de creștinism de stat și în acest an, o coincidență fericită, se împlinesc 600 de ani de când armenii din România, prin bunăvoința lui Alexandru cel Bun, au înființat un episcopat.

Consider că este datoria mea morală, ca urmaș al unei familii care a reușit să scape din aceste masacre. familia mea este originară din Adana și bunicul meu s-a considerat cetățean loial turc, până la moarte. Primii cetățeni români în familia mea s-au considerat părinții mei. Deci consider că este datoria mea morală să vorbesc astăzi, amintind despre toate aceste victime ale unui moment de nebunie al istoriei și este datoria mea morală să mulțumesc poporului român, care a fost primul popor care i-a primit pe armenii care au reușit să scape din aceste masacre.

Vă mulțumesc. (Aplauze)

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulțumesc și eu.

 
Ilie Merce - pledoarie pentru crearea unor structuri informative și a unui cadru adecvat de securitate informațională pentru apărarea statului român și a valorilor sale;

Are cuvântul domnul deputat Ilie Merce, se pregătește domnul Cerchez Metin. Iar schimbați? Bine. Poftiți, domnule Merce.

 

Domnul Ilie Merce:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Pentru că am început la 8,30, domnule Merce, am mai admis mici depășiri, de aceasta nu am intervenit.

 
 

Domnul Ilie Merce:

În pofida unor modele și scenarii prin care se încearcă restructurarea Europei, cred că sunteți de acord cu mine că încă ne aflăm într-o Europă a națiunilor, a patriilor, că orice națiune are simboluri specifice pe care le apără și le protejează prin toate mijloacele.

Statele Europei actuale sunt creații ale națiunilor și pe cale de consecință acestea sunt datoare să gestioneze națiunile în stare de securitate. Orice națiune se află în stare de securitate numai dacă are capacitatea de a-și apăra și promova valorile și interesele specifice, prin mijloace care să nu ducă la tensiuni și confruntări de natură armată, cu consecință dezastruoasă atât pe plan intern, cât și pe cel al securității și stabilității internaționale.

Istoria secolului XX ne confirmă faptul că acele state care și-au clădit puterea numai pe o forță armată și care au recurs la mijloae violente pentru a-și impune interesele și voința s-au dovedit a fi neviabile, fiind supuse unor evoluții dramatice sau chiar dispariții de pe scena istoriei.

Evenimente mai recente, petrecute pe continentul european, și în special cele din apropierea granițelor României, constituie semnale suficient de clare că statul român continuă să fie țintă, dar și victimă, a unor centre de putere, organizații transnaționale sau supranaționale oculte, sprijinte de forțe profund antinaționale din interiorul țării, care și-au făcut drept obiectiv pentru mileniul III distrugerea României ca stat național unitar și independent, în demersul lor de a construi o lume după principiul "toți o turmă și un păstor, toți o apă și un pământ".

Cele mai multe națiuni din Europa centrală și răsăriteană s-au trezit într-o situație extrem de controversată și contradictorie. Ele nu pricep cum se face că de când au scăpat de totalitarism, cu toate zbaterile și eforturile au decăzut drastic din punct de vedere economic, militar, dar și social, fiind inapte să asigure propria stare de securitate și obligate astfel să accepte tutela unor mari puteri. Explicația nu este greu de găsit: marile puteri, într-o cârdășie ascunsă, ca de altfel dintotdeauna, și-au reformat metodologia de agresare și supunere a statelor mici. Agresiunile nu se mai duc cu armamentul clasic, iar faza războaielor în care erau implicați milioane de oameni este depășită. Marile puteri și-au construit stat savant, capabil să utilizeze o altă armă de agresiune, la adresa statelor naționale, a națiunilor, cu efect mai percutant și într-un timp mult mai scurt.

Realitatea României de astăzi ne confirmă că cea mai teribilă armă folosită împotriva națiunii noastre este războiul informațional, folosit, de fapt, împotriva tuturor celor care nu intră în regula jocului impus în lupta pentru dominație și chiar împărțirea sferelor de influență.

Chiar dacă au perceput fenomenul, nici unul din guvernele care s-au perindat la conducerea României după 1989 nu au avut curajul să iasă la rampă, să explice cetățenilor acestei țări de ce nu mai avem economie națională, de ce nu mai avem sistem propriu de telecomunicații, de ce sectoare strategice au intrat pe mâini străine, de ce în loc să cultivăm grâul, îl importăm, de ce copiii noștri nu mai merg la școală, de ce populația României este în continuă scădere, de ce bătrânii nu mai au bani de medicamente, de ce românii din străinătate nu sunt uniți, de ce Europa occidentală se uită chiorâș la noi și ne numește "neamul lui Dracula", de ce tinerii pleacă din țară, de ce suntem dezbinați și ne războim între noi, de ce toți aventurierii străini devin bogați peste noapte și stăpâni pe munca noastră și pe copiii noștri, obligați să muncească pentru alții, de ce nu se mai leagă nimic în această țară? Mai mult, politicienii și guvernanții noștri, cu aere de europeni au declarat deseori cu emfază că așa este în democrație. Pierderile suferite de România pe toate planurile de 11 ani încoace sunt, fără îndoială, efectele agresiunilor informaționale la care am fost supuși, în care națiunea română a fost nu numai țintă, dar și victimă.

Lipsa de informații și incapacitatea de a face față acestor diversiuni mai explică și de ce la ora actuală statul român a vândut pe nimic importante resurse strategice: petrol, lemn, ciment și altele, de ce nu mai avem flotă maritimă comercială, de ce copiii învață istoria după manuale alternative, de ce încearcă discreditarea simbolurilor naționale, începând cu Biserica ortodoxă română, și de ce cei mai înalți slujitori ai ei sunt supuși unor acțiuni de compromitere și așa mai departe.

Aceste agresiuni informaționale, împreună cu efectele lor sunt prezentate de așa ziși analiști politici, de fapt niște teroriști politici, ca victorii incontestabile ale democrației, pe care vrem să o construim în România.

Toată această diversiune diabolică, amplă, care vizează România, nu urmărește altceva decât să ne convingă să acceptăm conducerea teleghidată din centre de putere internaționale și să ne integrăm într-o Europă unită, fără identitate și, în consecință, fără nici un fel de pretenții.

Se pune întrebarea: cum ne putem apăra împotriva unor asemenea agresiuni? Sunt ele, oare, consecința competiției într-o societate liberală sau sunt pornite deliberat din interese oculte, prin care se urmărește transformarea spațiului național într-o simplă piață de desfacere și a națiunii române într-o entitate aflată perpetuu la porțile Europei democratice, stând cu mâna întinsă să fie primită înăuntrul așa-zisei "Case comune europene".

Este de la sine înțeles...

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Hai, luați puțină apă, domnule Merce, că vă tot uitați la pahar. Nu cronometrăm momentul acesta.

 
 

Domnul Ilie Merce:

Da, mă scuzați.

Mulțumesc mult, mă scuzați.

Deci, este de la sine înțeles că singura cale de a ne salva în fața noului context geopolitic, european, este sporirea și consolidarea capacității de a ne afirma și conserva valorile și interesele naționale proprii.

Parlamentul României, ca putere legislativă supremă, și Guvernul, ca putere executivă, mandatate de națiune să-i apere și să-i promoveze interesele fundamentale trebuie să urgenteze perfecționarea și punerea în aplicare a cadrului legislativ necesar ca structurile informative ale României să poată acționa după modelul structurilor similare din Statele Unite ale Americii și Israel, care se știe, nu slujesc o putere efemeră, ci se află exclusiv în slujba națiunii. Se înțelege că la conducerea acestor structuri informative trebuie să se afle exclusiv specialiștii, nu politicieni, cum dintr-o regretabilă eroare s-a întâmplat în România după decembrie 1989. Considerăm că a sosit timpul ca structurile de informații ale României să fie așezate la locul pe care îl merită, așa cum se întâmplă în țările civilizate spre care tindem.

Este de prisos să mai insistăm pe faptul că înțelegerile dintre cei care se vor stăpânii lumii se fac mai ales peste capul și în disprețul statelor mici. Putem face, însă, ca aceste înțelegeri, pacte, convenții sau cum se vor mai numi să fie, dacă nu avantajoase pentru România, cel puțin să nu-i aducă prejudicii majore, dar acest lucru nu se poate realiza fără o voință politică tare exprimată, fără o unitate națională fermă și evident fără cunoaștere, fără informație, sens în care structurile informative pot avea un rol decisiv, dacă sunt susținute și lăsate să lucreze.

Rezolvarea acestei probleme – și cu aceasta închei – constă într-o concepție adecvată de securitate informațională, sistematizarea pe ansamblu a informațiilor despre aceasta, precum și căile de protejare a lor. Începutul trebuie făcut cu Legea informației și cu serviciile de informații, fiindcă, însăși rațiunea existenței acestora a început să capete deja noi dimensiuni.

Vă mulțumesc și mă scuzați.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulțumesc.

 
Negiat Sali - clarificări ale contextului istoric în care în fostul Imperiu Otoman au avut loc evenimente de tristă amintire;

Are cuvântul domnul Sali și se pregătește domnul Constantin Duțu.

 

Domnul Negiat Sali:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

Înaintea noastă a luat cuvântul domnul deputat Varujan Pambuccian, și domnul Vosganian luase cuvântul referitor la această problemă, o problemă care este la ordinea zilei, din punct de vedere al armenilor din lumea întreagă, care se referă la așa-zisul genocid care a avut loc în timpul primului război mondial, în fostul Imperiu Otoman.

Așa cum a spus și domnul Pambuccian, 600 de ani armenii din Imperiul Otoman au fost cetățeni de vază, cetățeni loiali ai Imperiului Otoman. în acest timp, cei mai mari negustori ai armenilor erau în Imperiul Otoman, ambasadori ai Imperiului Otoman erau de origine armeană și la fel și în administrație.

Așa cum a spus domnul Pambuccian, într-adevăr, pe fondul destrămării Imperiului Otoman, pe fondul primului război mondial au avut loc mișcări de răzvrătire în cadrul Imperiului Otoman. dar, pe partea estică a Imperiului Otoman, în momentul când Imperiul Rus deschide frontul caucazian împotriva Imperiului Otoman este clar că în acele regiuni în care trăiau armenii au avut loc răzvrătiri susținute de către imperialismul rus, au avut loc omoruri împotriva populației musulmane, au fost date foc moscheelor și geamiilor musulmanilor și ca replică la aceste atrocități comise de către populația armeană, de către unele cete armene, bineînțeles că administrația acelui stat, Imperiul Otoman care era pe vremea respectivă, au fost, în replică, deportări ale unor segmente ale populației de origine armeană din acele zone unde exista front, deci exista război.

Deci, în aceste condiții de război, într-adevăr au avut loc deportări și ca replică la acele atrocități comise de către organizațiile armene au avut loc evenimente de tristă amintire pentru ambele părți.

Bineînțeles că acest lucru, în ultimii ani, în anii ’60, prin susținerea imperialismului rus, sub mască sovietică, terorismul a fost susținut pe plan mondial. În cadrul acestui terorism pe plan mondial, unele organizații teroriste armene au dus o luptă neloială și împotriva unui stat democrat, împotriva unui stat național, cel al Turciei, care s-a ridicat din cenușa Imperiului Otoman.

Referitor la genocid, chiar pe 8 aprilie a.c., Simon Perez, ministrul de externe al Israelului, a declarat că genocidul evreilor, acest fapt, nu se încadrează în denumirea de genocid, cunoscut de lumea întreagă ca genocidul la care a fost supus poporul evreu. Deci, trebuie să facem distincție și să analizăm în mod obiectiv, pe fondul condițiilor istorice, a ceea ce a fost în acel moment al istoriei. Dacă arhivele Imperiului Otoman sunt deschise și oricine are acces la arhive, referitor la acele vremuri, la această problemă, din păcate, referitor la acest așa zis genocid, la aceste evenimente arhivele Armeniei, arhivele consulatelor care au funcționat în acea regiune, în acele zone, arhivele organizațiilor misionariste care au acționat în acea zonă, ale Partidului Tașnac Armean, de orientare extremistă, rămân închise. Deci trebuie să lăsăm istoricilor și specialiștilor în domeniu să analizeze arhivele din toate părțile și să dea verdictul la ceea ce a fost la acele vremuri.

Eu vreau să spun și să-mi închei cuvântul în această direcție; de exemplu, chiar într-o carte editată în România se spune, asupra acestui așa-zis genocid, că cei care au scăpat de un masacru dintr-o deportare s-au refugiat chiar la Istanbul, la rudele acelui armean la Istanbul. deci în Istanbul, capitala Imperiulu Otoman, armenii trăiau în pace și în siguranță și chiar existența Patriarhiei Armene care niciodată nu și-a întrerupt activitatea în Imperiul Otoman, sunt dovezi că în Imperiul Otoman nu a avut loc genocid. Au fost evenimente de tristă amintire, specifice războaielor și atâta tot.

Vă mulțumim.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulțumesc și eu.

 
Constantin Duțu - o analiză a situației cu care se confruntă Societatea Română de Televiziune;

Are cuvântul Constantin Duțu, se pregătește domnul Cerchez.

(La coborârea de la tribună, domnul deputat Negiat Sali dă mâna cu domnul deputat Varujan Pambuccian.)

Unitatea minorității este vizibilă.

 

Domnul Constantin Duțu:

Mulțumesc, domnule președinte.

Doamnelor și domnilor deputați,

Zilele acestea vom fi chemați a ne pronunța asupra rapoartelor anuale ale serviciilor publice de radio și televiziune.

Dacă în ceea ce privește Radiodifuziunea, situația este oarecum clară, nu același lucru se poate spune și despre Televiziunea publică. Aici, în ciuda eforturilor depuse de membrii comisiilor de specialitate de la Camera Deputaților și de la Senat, totul plutește într-o ceață densă, argumentată sârguincios de un domn Hadji Culea (a nu se confunda cu "de colea"...), care, nici chiar când nu e plecat în "străinătățuri", nu poate onora cu prezența o comisie a Parlamentului.

Am avut ocazia să văd bugetul S.R.Tv. pe anul 2001 și execuția bugetară pentru anul precedent. Astfel, am constatat că veniturile planificate pentru anul 2001 nu numai că nu au în vedere o creștere în anul 2001 și 2002, dar, mai mult, propun o realizare în cadrul acestui an de numai 2,3 din veniturile anului precedent (respectiv 1.100.000.000.000 lei, față de 1.664.412.000.000 lei, reprezentând veniturile realizate în 2000).

Iată de ce îmi pun serioase întrebări dacă diferențele foarte mari dintre ceea ce se estimează și ceea ce se realizează rămân doar la nivelul unei simple erori, chiar și aceasta fiind condamnabilă. Bugetul presupune o concepție planificată, clară despre modul de dezvoltare în viitor a activității, în caz contrar existând riscul ca întreaga activitate să rămâne sub un semn al inceritudinii.

În plus, a prognoza venituri subdimensionate, numai pentru ca ulterior să se poată demonstra cât de bine a fost gestionată o unitate, din moment ce a depășit ceea ce și-a propus, așa cum este situația în S.R.Tv., nu este nicidecum un aspect pozitiv, ci o lipsă de cunoaștere a propriului potențial, dacă nu cumva o dorință de ascundere a unui asemenea potențial. Nu trebuie să fii mare specialist ca să-ți dai seama de modul confuz în care sunt înșiruite cifrele. Nu întotdeauna este numai o confuzie tendința de reducere sau chiar stopare a producțiilor originale în favoarea coproducțiilor, bazate în marea lor majoritate pe licențe, cumpărate la sume foarte mari, a reprezentat o temelie importantă în construcția managerială a actualei conduceri din S.R.Tv.

În acest sens (și, acum, v-aș ruga să-mi acordați puțină atenție, să vedeți cum sunt plaficați banii dumneavoastră), nu a contat, de exemplu, faptul că, așa cum apare grila de primăvară 2001 a Canalului România 1, bugetele alocate, însumate pentru o singură ediție a emisiunilor "Surprizer, surprize", "Iartă-mă", "Ploaia de stele", "Bravo, Bravissiomo", "Clubul de spiritism" se ridică la suma 2.827,2 miliarde lei, față de 2.348,3 miliarde lei, costul a 52 de emisiuni/ediție, realizate pe baza unor concepte originale. Ce înseamnă acest lucru? Înseamnă că producția pe o singură săptămână a domnului Valeriu Lazarov se ridică la 3 miliarde, iar toate producțiile românești, autohnone, pe un an întreg – pe 52 de săptămâni, costă 2,300 și ceva de miliarde! Deci, imaginați-vă că acest domn pleacă din România cu o 156 de miliarde de lei într-un singur an!

De altfel, în condițiile în care pentru realizarea coproducțiilor se alocă bugete foarte mari, acestea pot beneficia de resurse tehnice și umane corespunzătoare, evident în defavoarea celorlalte producții interne, limitate la bugete cu mult mai mici, cu resurse tehnice modeste și personal redus ca număr. În condițiile în care, acum, se raportează un profit net de 295 de miliarde de lei, realizat în anul 2000, dar se estimează o reducere drastică a veniturilor în anul 2001, oare, nu se dorește cumva compromiterea actualei structuri politice din România, care, pe vremea guvernării sale, spre deosebire de cea anterioară, nu va găsi măsurile concrete pentru dezvoltarea sau, măcar, pentru menținerea la aceleași valori funcționale ale serviciului public de televiziune.

Dacă veniturile se vor reduce, este de la sine înțeles că, în mod corespunzător, se vor opera și reduceri ale cheltuielilor, deci emisiuni mai sărace și mai slabe calitativ, iar personalul valoros va pleca către alte posturi. O asemenea stare de lucruri se pare că nu este de natură a speria actuala conducere a S.R.Tv., atâta vreme cât ea nu este interesată să cultive valorile proprii, astfel încât să-și creeze sau să-și mențină vedetele din rândul propriilor salariați, ci, mai curând, îi încurajează să părăsească S.R.Tv. În schimb, pe bani grei, se importă licențe și moderatori de la posturile radio TV particulare sau din presa scrisă, pentru care, întotdeauna, se găsesc venituri corespunzătoare. (Aici, dacă ați vedea bugetele, v-ați înspăimânta cât poate să ia un show-man, cât poate să ia un ziarist!)

Și, S.R.Tv., foarte interesată de "concurență", își face concurență chiar și în propria casă. Aveți în anexe bugetele discriminatorii ale emisiunilor canalelor Tv.R, canale aflate într-o stupidă concurență.

Ca să nu vă rețin atenția foarte mult, aici sunt date cifre, care vor fi, toate, analizate în comisie.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Important este că ne-ați dat un semnal!

(Interpelarea integrală s-a depus la secretariatul de ședință. Partea care nu a fost citită la microfon este următoarea:

"Consiliul de administrație al S.R.Tv. a aprobat un buget, în cadrul căruia se estimează și o scădere a numărului de abonați cu 725.000, ceea ce reprezintă aproximativ numărul de abonați retrași în perioada 1996-2000! Scăderea numărului de abonamente are drept efect și scăderea corespunzătoare a veniturilor. Or, dacă s-ar merge pe aceeași linie de idei, ar însemna că în maximum 4 ani Televiziunea română s-ar afla în situația de a nu mai avea nici un abonat. O asemenea soluție este inadmisibilă, ea fiind de altfel contestată chiar de datele cuprinse în bilanțul pe anul 2000.

Oricât s-ar specula ideea lipsei de venituri a populației, care ar putea determina scăderea numărului de abonamente, situația aceasta trebuie totuși privită și prin prisma unui management necorespunzător și a unei lipse vădite de interes din partea serviciului de specialitate din S.R.Tv.

Totodată, în măsura în care S.R.Tv. ia în calcul o serie de indicatori de audiență (share, rating, grupuri țintă etc), pentru a-și demonstra realizările, ajungând la concluzia că în anul 2000 s-au înregistrat creșteri semnificative ale acestora, ar fi fost de conceput ca aceste creșteri să se regăsească și în ceea ce privește situația abonamentelor. Astfel, în anul 2000, comparativ cu anul 1999, media pe minut a crescut cu 175.000 de telespectatori pe cele două canale la nivel național în prime-time (perioadă de maximă audiență), dar numărul de abonamente a scăzut cu aproximativ 300.000. Dacă, alături de toți indicatorii enunțați mai sus, conducerea S.R.Tv. ar fi încercat să analizeze și situația abonamentelor, probabil că ar fi putut concluziona cu privire la cauzele care au dus la scăderea abonamenteor, astfel încât pentru anul 2001 să aibă posibilitatea de a interveni pentru redresarea acestui aspect.

Spre deosebire de situația S.R.Tv., la nivelul Radiodifuziunii lucrurile merg mult mai bine, dar și mirajul aparițiilor televizate este altul decât cel al întâlnirii pe calea undelor cu ascultătorii. Vrem-nu vrem, ne place sau nu ne place, trebuie însă să recunoaștem că la Tv.R. și-a cam băgat coada politica. Or, televiziunea publică nu poate face decât o singură politică, politica României și a cetățenilor ei. Din păcate, însă, actualul Consiliu de administrație face politica oricui, numai a României nu.

Să luăm un exemplu. Recent, la Snagov, s-a reiterat dorința noastră de intrare în Uniunea Europeană, de aderare la NATO. Ce a făcut pentru aceasta TVR? "Surprize, surprize"? sau poate "Iartă-mă"? În paranteză fie spus, cu banii irosiți pentru aceste emisiuni, în care emoțiile sunt superficializate, schematizate, prin care publicul este manipulat în direcția unui facil greu de digerat, altfel s-ar putea dota o divizie la standardele Occidentului. Dacă nu mă credeți, consultați, vă rog, bugetul alocat acestor emisiuni pe 2001! E vorba de peste un miliard pe săptămână!

Doamnelor și domnilor parlamentari,

Situația din TVR nu se reduce numai la surprizele domnului Lazarov.

Care este situația emisiunilor social-politice de la TVR? O goană după spectaculosul ieftin, ca să nu mai vorbim despre dovezile cvasicotidiene ale unei fundamentale lipse de înțelegere pentru situația în care se află populația.

Care este situația emisiunilor culturale? Atunci când, cu greu, își găsesc un loc, aceste emisiuni par a fi arondate aceleiași elite dâmbovițene, de care multora deja li s-au strepezit dinții.

Care este situația emisiunilor educative? Citim în presă despre un proiect care ar face din televiziunea publică școala de lângă școală, o tribună a educației permanente. Poate așa se va vorbi și la TVR despre reconversia profesională, altfel decât la modul declarativ.

Care este situația emisiunilor de actualități? O falsă plecăciune față de putere, asezonată din când în când cu tot felul de știri "tari" de un gust îndoielnic și de o importanță informațională și mai îndoielnică, care mai degrabă trezesc o reacție de adversitate.

Cât despre filme...? Este de neînțeles cum cei care conduc o instituție de cultură, achiziționează producții cinematografice a căror artă se exprimă prin droguri, homosexualism și violență, la prețuri mult mai ridicate decât filmele de valoare artistică recunoscută.

Unde sunt personalitățile TVR? Alungate de conducerea algoritmică selectată dinte cei 15.000 de specialiști, ele, personalitățile recunoscute altădată de întreaga țară, au plecat la alte posturi sau au fost cufundate în umbra tăcerii. Poate că, prin pasivitate, majoritatea își merită soarta!

Voi depune la Biroul Permanent al Camerei Deputaților un raport mai complet privind realitățile din S.R.Tv., precum și punctul de vedere al unui realizator din TVR, a cărui identitate nu doresc în momentul de față să o divulg. Ceea ce relatează acesta dovedește că în TVR se practică o cenzură atât directă cât și mascată.

De altfel, conducerea S.R.Tv., printr-un proiect de restructurare, a adoptat o serie de măsuri, a căror nelegalitate a fost sancționată de justiție. În fapt, au fost disponibilizați mulți profesioniști din S.R.Tv., aceștia fiind înlocuiți cu persoane angajate cu convenție civilă (a nu se confunda cu contractele ocazionale de colaborare artistică), ceea ce conduce mai departe la ideea că esența restructurării, cel puțin din acest punct de vedere, nu a constat în nevoia de reducere a personalului și economisire a fondului de salarii, ci în îndepărtarea unor persoane care nu mai erau dorite în unitate de către do conduerea S.R.Tv.

Practicarea convențiilor civile a devenit un obicei pentru conducerea S.R.Tv., în condițiile în care, pe parcursul anului 2000, a preferat să încheie numeroase convenții civile, în detrimentul contractelor de muncă, uneori acordând în schimbul serviciilor prestate onorarii supradimensionate, pentru prestarea celor 3 ore de activitate/zi impuse de lege.

De asemenea, pe baza aceleiași restructurări, în mod unilateral, injust și ilegal, actuala conducere a S.R.Tv. a schimbat contractele de muncă ale unui număr mare de salariați (peste 1000 de salariați) din contracte de muncă pe durată nedeterminată în contracte pe durată determinată, dând naștere astfel la o adevărată psihoză în rândul salariaților, ajunși, după ani de muncă, în postura de a nu mai avea siguranța raportului lor de muncă.

În aceste condiții, salariații aflați într-o asemenea poziție erau și cei cărora li s-a impus mai ușor o atitudine de obediență și servilism total față de conducere. Astfel, s-a încălcat nu numai personalitatea umană, dar și statutul propriu al omului de televiziune, a cărui activitate, pentru a prezenta verticalitate și obiectivitate, nu poate fi influențată de presiuni, indiferent de natura lor.

De asemenea, am aflat cu surprindere că un proiect finanțat de Uniunea Europeană a fost abandonat de Canalul 1, discreditându-l nu pe individul care și-a asumat o asemenea decizie, ci instituția. Cine a aprobat o asemenea atitudine?

Televiziunea română are nevoie de o conducere profesionistă. Cei de acum și-au făcut socoteala că vor mai putea trage de lefurile lor grase, de indemnizații, deplasări în străinătate și alte "avantaje", până prin octombrie-noiembrie."

Eu vreau să vă spun, doamnelor și domnilor, în încheierea declarației mele politice, că v-aș propune soluția unei intervenții fermen, pentru a stabili dacă actuala conducere a S.R.Tv. mai poate, în continuare, să-și exercite preorogativele.

În situația în care, prin votul Parlamentului, se va considera că actuala conducere nu mai poate face față prerogativelor pe care le are, vă propun următoarele măsuri:

- numirea unui nou director general – bineînțeles că interimar;

-modernizarea și pregătirea instituției pentru etapele următoare de dezvoltare;

- regândirea programelor și elaborarea unor strategii care să facă, într-adevăr, din serviciul public de televiziune o pârghie esențială a democrației și culturii în România;

- amendarea Legii de organizare și funcționare a S.R.Tv.;

- reprofiliarea canalelor în funcție de macrostrategiile de integrare europeană și în conformitate cu specificul, cu tradițiile naționale;

- pregătirea unui personal calificat, care să onoreze statutul instituției.

De fapt, este vorba de înlocuriea vechiului sistem cu o structură elastică, coordonarea activității fiind asigurată de o echipă, în baza unui contract managerial. Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulțumesc și eu.

 
Metin Cerchez - răspuns în problema așa-zisului genocid comis de către turci împotriva armenilor;

Are cuvântul domnul Cerchez și, cu voia dumneavoastră, ultimul vorbitor va fi Corneliu Ciontu.

 

Domnul Metin Cerchez:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Reprezint Uniunea Democrată Turcă din România și sunt nevoit să iau cuvântul, pentru că, așa cum a spus domnul Pambuccian, dumnealui a luat cuvântul pentru că astăzi, a afirmat dânsul, se împlinesc nu știu câți ani de la un așa-zis genocid comis de către turci împotriva armenilor.

Vreau să amintesc, în primul rând, că ne aflăm în Parlamentul României, suntem cetățeni români, în primul rând, iar istoria altor țări este scrisă de respectivii istorici, cetățeni ai acelor țări. Dacă ar exista probleme, cu adevărat, acestea ar fi de natură a fi rezolvate de către respectivele țări. Atât Turcia cât și Armenia sunt două țări independente și nu este, cred, cazul, ca noi, parlamentari români, să venim în fața dumneavoastră și să creăm un punct de tensiune, acum, în prag de aderare la Uniunea Europeană.

De 10 ani, practic, de la acest microfon, în data de 24 aprilie se tot încearcă să se amintească de un așa-zis genocid, comis de cetățeni ai altor două țări independente. Vreau, cu toată responsabilitatea, să atrag atenția celor care au ceva de ascuns că nu e bine să implice România într-un joc de interese, care ar putea dăuna imaginii parlamentarilor români, în primul rând, și, bineînțeles, ar strica imaginea României, repet, în prag de aderare la Uniunea Europeană.

Vreau să vă spun, din punct de vedere subiectiv, culmea! familia Cerchez, pe care o reprezint, care a dat cunoscutul actor de comedie Hamdi, are prieteni foarte buni în rândul armenilor. Deci, nu există nici o dușmănie a turcilor și armenilor în România!

Dacă s-a greșit, era război, în orice război se greșește, istoricii au datoria de a scrie, dar vă rog frumos și sper ca, de acum încolo, în Parlamentul României această problemă să fie închisă. Pentru că ce ar însemna ca, pe data de 10 mai, să fiu tras din nou de urechi că la Plevna turcii au pierdut? Vreau să vă aduc aminte că generalul Cerchez – eu mă numesc Cerchez – a fost cel care a luat steagul de la turci.

Deci, eu sunt un simbol al turcilor și românilor și vreau să fiu un simbol și al turcilor cu armenii. Vă mulțumesc. (Aplauze sporadice. Domnul Cerchez dă mâna și se îmbrățișeză cu domnul Pambuccian.)

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulțumesc și eu foarte mult.

 
Corneliu Ciontu - reiterarea poziției PRM în privința unor articole din Legea administrației publice locale.

Doamnelor și domnilor deputați,

Dacă veți întreba un filolog sau un jurist onest care este etimologia și sensul cuvântului "oficial" vă va răspunde că, dincolo de semnificația generală, de "lege a unui stat", caracterul oficial revine în primul rând folosirii limbii oficiale de o administrație centrală sau locală. Din acest motiv, limba folosită în administrație trebuie să fie limba oficială a statutului respectiv. În cazul nostru, limba oficială este limba română. Știm cu toții acest lucru, pentru că el este evident și elementar și este necesară doar consultarea unui dicționar pentru a ne convinge de aceasta.

Să presupunem, totuși, că, nefiind de formație juridică sau filologică, unii dintre colegii noștri nu cunoșteau aceste lucruri când și-au acordat votul Legii administrației publice locale. Ceea ce, însă, în cazul lor, poate fi scuzat, nu poate fi înțeles din partea membrilor Curții Constituționale, presupuși a fi niște specialiști. Faptul că, în cursul săptămânii trecute, Curtea Constituțională a respins sesizarea privind neconstituționalitatea unor dispoziții din legea mai sus amintită, sesizare venită nu exclusiv din partea Partidului România Mare, reprezintă un serios semn de întrebare asupra onestității sau profesionalismului acestei Curți.

Cunoscând trecutul și prezentul PDSR, sunt tentat să cred – și nu sunt singurul care o face – că decizia Curții Constituționale reprezintă efectul unui monopol politic asupra unei autorități care, prin excelență, ar trebui să fie independent㠖 Justiția. Or, acest fapt este unul e o gravitate excepțională!

Pentru că, dacă este adevărat că judecătorii Curții Constituționale au deliberat conduși de imperative politice și politicianiste, atunci ne aflăm în fața unei consacrări a neconstituționalității, o lege anticonstituțională fiind transmisă spre promulgare prin mijloace anticonstituționale! Adică, prin eludarea condiției prime a democrației constituționale – separația puterilor în stat.

Să fie bine înțeles: opoziția Partidului România Mare față de unele articole ale Legii administrației publice locale este rezultatul fidelității față de legalitate și față de elementele constitutive ale suveranității naționale, cum este și dulcea noastră limbă română, în acest caz. Altfel spus, poziția noastră nu este dictată, așa cum au sugerat unii, de adversitatea față de principalul beneficiar al acestei legi – UDMR.

În acest context, apare de neînțeles ieșirea domnului Marko Bela, care, încurajat de confortul unei coaliții, care cu un an în urmă ar fi părut monstruoasă chiar membrilor ei, a găsit de cuviință să dezgroape calomnia electorală, acuzând Partidul România Mare de extremism.

În urmă cu câteva săptămâni, anunțam de la această tribună că, nemaiputând să acceptăm insulta ca armă politică, vom acționa în justiție pe cei care alătură Partidului România Mare atributul de "extremist", cerându-le să demonstreze veridicitatea acestei acuzații. Ei bine, domnul Marko Bela va fi primul – și, să sperăm, ultimul – dintre cei care vor trebui să explice justiției fantasma extremismului partidului nostru sau, de ce nu, să-și ceară scuze. Contăm, de această dată, pe independența de fapt și nu doar de drept a justiției.

În final, aș dori să vă reamintesc că, încă de la începutul noii legislaturi, Partidul România Mare a făcut apel la unitate și reconciliere. Din acest motiv, toate demersurile noastre, aparent ofensive, sunt dictate de indisponibilitatea unora la o adevărată strângere a rândurilor în scopul depășirii stării deplorabile în care se află țara și societatea românească. Vă mulțumesc.

La ora 10,00, vom relua lucrările cu ședință de voturi finale.

   

Postal address: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, Bucharest, Romania saturday, 22 february 2020, 9:36
Telephone: +40213160300, +40214141111
E-mail: webmaster@cdep.ro