Plen
Sittings of the Chamber of Deputies of May 8, 2001
Abstract of the sittings
Full-text of the sittings

Parliamentary debates
Calendar
- Chamber of Deputies:
2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003 2002
2001 2000 1999
1998 1997 1996
Query debates
for legislature: 2016-present
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996

Meetings broadcast

format Real Media
Last meetings
12-12-2019 (joint)
12-12-2019 (joint)
12-12-2019 (joint)
11-12-2019
Video archive:2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003
You are here: Home page > Parliamentary Business > Debates > Calendar 2001 > 08-05-2001 Printable version

Sittings of the Chamber of Deputies of May 8, 2001

  1. Intervenții ale domnilor deputați:

 

Ședința a început la ora 8,45.

Lucrările au fost conduse de domnul Valer Dorneanu președintele Camerei Deputaților, și domnul Corneliu Ciontu, vicepreședinte al Camerei Deputaților, asistați de domnii Constantin Niță și Radu Stroe, secretari.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Bună dimineața!

Vă propun să începem.

 
Ștefan Baban - intervenție cu titlul Băncile continuă să finanțeze cu prioritate statul;

Dăm cuvântul domnului Ștefan Baban. Se pregătește domnul Damian Brudașca.

 

Domnul Ștefan Baban:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

"Băncile continuă să finanțeze cu prioritate statul" – așa se intitulează declarația mea politică de astăzi.

Deficitul bugetar înregistrat în luna ianuarie 2001 a fost de 3.062 miliarde de lei.

Aparent, suma nu spune mare lucru. Dacă este s-o comparăm cu sumele alocate tot în acea lună unor ministere, realizăm adevărata dimensiune a deficitului bugetar de stat.

Cine finanțează acest deficit? Care este costul finanțării? Ce influențe exercită aceste finanțări pe piața financiar-bancară?

În ianuarie 2001, deficitul reprezenta deja o pătrime din nivelul veniturilor colectate la buget. Trebuie remarcat costul aferent acestei luni, cu dobânzi la titlurile de stat care se ridică la suma de 4.911 miliarde de lei. În câteva cuvinte, se poate spune că bugetul continuă și va continua să suporte un cost foarte ridicat al dobânzilor la finanțările anterioare cu titluri de stat.

Dar, pentru ca acest fenomen să aibă o continuitate, statul a revenit în forță la începutul acestui an cu noi emisiuni de Certificate de trezorerie, depășind deja suma de 14 mii miliarde de lei, ceea ce denotă că fenomenul de rostogolire a datoriei publice continuă, fiind chiar ușor amplificat în această perioadă.

Pentru a realiza și mai bine dimensiunea fenomenului în România, în luna ianuarie, dintr-un total al creditelor interne de 83,039 miliarde de lei, 26% reprezintă creditul guvernamental, în timp ce 31,21 este reprezentat de creditul neguvernamental. Nu cred că mai există o altă țară europeană, în care acele elemente ale creditului să aibă valori atât de apropiate.

În aceste condiții, multe bănci au optat pentru creditarea în valută, protejându-se astfel de riscul deprecierii monedei naționale. În aceste condiții, este foarte greu de crezut că actualul Guvern își va îndeplini obiectivul inflaționist de 25-27%.

Cele mai optimiste previziuni din mediul financiar bancar prevăd o inflație de 30-35%, ceea ce ar putea desemna refuzul temporar al băncilor de a-și mai plasa banii în titluri de stat.

Atitudinea BNR față de această problemă continuă să fie aceeași. Nu este nimic anormal ca băncile comerciale să trăiască pe seama finanțării consumului public la un cost extrem de ridicat, cost care, în cele din urmă, se răsfrânge tot la buget.

Sigur că dobânzile pentru Certificatele de trezorerie sunt prea atractive pentru bănci, dar nu prea sunt interesate de economia reală. Viața trebuie să hotărască scăderea, respectiv creșterea dobânzii pentru diferitele tipuri de credite. Dar asta se poate întâmpla într-o economie de piață cât de cât funcțională.

Totuși, există și un pericol. Rostogolirea datoriei publice la costuri ridicate poate genera o puternică criză financiară de sistem, așa cum s-a petrecut în 1998 în Rusia, sau în prezent în Turcia. Iar la aceste tragice cazuri atât economia reală, cât și investițiile în titluri de stat ale băncilor ar avea același destin – falimentul.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulțumesc.

 
Damian Brudașca - atenționare, în numele PRM, asupra unor tertipuri de ordin legislativ și diplomatic ale forțelor revizioniste ungurești;

Are cuvântul domnul deputat Damian Brudașca. Se pregătește domnul Adrian Moisoiu.

 

Domnul Damian Brudașca:

Domnule președinte de ședință,

Doamnelor și domnilor colegi,

De nenumărate ori, prin comunicate de presă, intervenții și declarații politice, Partidul România Mare a atenționat opinia publică internă și internațională, precum și mass-media asupra pericolului declanșării unui nou conflict în Europa Centrală și de Sud-Est, dartorită acțiunii forțelor politice revizioniste ungurești care, recurgând la tertipuri de ordin legislativ și diplomatic, încearcă să-și pună în operă procesul de maghiarizare a locuitorilor din teritoriile pe care doresc să le readucă între hotarele himericei Ungarii Mari.

Confirmarea apelurilor iredentiste, prin care se urmărește între altele și desprinderea treptată a Transilvaniei de România și anexarea ei ulterioară la Ungaria, este ilustrată de proiectul Legii statutului maghiarilor din afara granițelor, aflat în dezbaterea Parlamentului de la Budapesta, prin care autoritățile ungurești intenționează să elibereze legitimații de cetățean al națiunii maghiare.

Partidul România Mare consideră adoptarea unei asemenea legi de către forul legislativ al Ungariei drept un act de sfidare și ostilitate împotriva statelor vecine, iar punerea ei în practică, o încălcare gravă a independenței și suveranității acestora, a acordurilor internaționale în vigoare.

Apreciem că un asemenea demers duce la discriminare și subminează autoritatea statelor ai căror cetățeni de etnie maghiară ar urma să beneficieze de prevederile lui, întrucât, fără excepție, aceștia se bucură de drepturi egale cu restul populației, având în plus posibilități concrete de a-și folosi limba maternă, de a-și păstra și conserva obiceiurile și tradițiile, cultura specifică.

Este cu atât mai inexplicabilă o asemenea inițiativă din partea autorităților de la Budapesta, de a sări în sprijinul minorității maghiare neamenințate în niciunul din statele în care trăiește, în timp ce în Ungaria continuă procesul de deznaționalizare și asimilare a minorităților etnice.

Cel mai grăitor exemplu este cel al minorității române din Ungaria, pe cale de dispariție, în ciuda angajamentelor Guvernului maghiar de respectare a obligațiilor asumate prin declarațiile ONU privind drepturile persoanelor aparținând minorităților naționale, etnice și religioase, documentele aferente OSCE, precum și prin Convenția-cadru a Consiliului Europei pentru protecția minorităților naționale, Carta europeană a limbilor regionale sau minoritate și Acordul privind colaborarea transfrontalieră.

Prin politica promovată față de minorități, între care cel mai mult au de suferit românii, Ungaria nesocotește sistematic și cu bună știință principiul Convenției-cadru de apărare a minorităților care stabilește libertatea opțiunii identitare. Nici un alt stat pe teritoriul căruia trăiesc cetățeni de etnie maghiară nu procedează la deznaționalizarea și asimilarea lor și nu acționează perfid și duplicitar pentru exterminarea spirituală și lingvistică a minorităților lor etnice.

Budapesta, prin măsurile întreprinse și prin legea preconizată, încalcă și nesocotește încă o dată valorile europene în materie de protecție a minorităților, întrucât, în realitate, scopul ei este cu totul altul, respectiv destabilizarea situației geo-politice din zonă, crearea de tensiuni și confruntări care să permită, după modelul Kosovo, intervenția unor forțe militare străine iar, în final, recreionarea hărții Europei, inclusiv reapariția odiosului hibrid al Ungariei Mari.

Prin urmare, Partidul România Mare apreciază că adoptara și aplicarea acestei legi nu ar însemna numai o intervenție grosolană în treburile interne ale altor state, ci ar putea încuraja noi tensiuni și confruntări pe motive etnice în zona Balcanilor.

Privită din altă perspectivă, acțiunea autorităților maghiare urmărește manipularea prin mijloace administrative și financiare a unor mase de cetățeni aparținând altor țări, inclusiv folosirea lor la acțiuni de subminare și destabilizare a situației politice și economice a țărilor respective.

În aceeași ordine de idei, autoritățile ungare urmăresc crearea unei baze de date despre cetățenii de etnie maghiară sau despre cei care, din motive materiale, s-ar declara maghiari, pe care s-o poată folosi în scopuri informative și de spionaj.

Nu în ultimul rând, proiectul legislativ maghiar urmărește amestecul direct al politicienilor budapestani în treburile interne ale statelor vecine.

De aceea, P.R.M. cere Președinției și primului-ministru, ca și celorlalți factori de decizie, să se opună categoric acceptării și aplicării legii respective pe teritoriul României, precum și oricăror amenințări și tentative de șantaj politico-diplomatic venite din partea premierului Viktor Orban, sau a altor demnitari ai Budapestei.

Partidul România Mare cere, de asemenea, autorităților române să sesizeze forurile internaționale asupra acțiunilor destabilizatoare ale autorităților de la Budapesta și să le ceară să treacă la sancționarea imediată a acestora, pentru a evita din timp convulsii și confruntări nedorite în această regiune.

Acordarea unor facilități minorităților etnice de către un alt stat ar însemna încurajarea apariției unor tendințe secesioniste și a sprijini astfel acțiunile de separatism și autonomie pe criterii exclusiv etnice.

Trebuie să rezulte clar și neechivoc că, în cazul în care tolerează asemenea acțiuni subversive și agresive ale Ungariei la adresa vecinilor săi și mai ales a statelor succesoare, cancelariile occidentale se fac vinovate și-și asumă riscurile extinderii stării conflictuate în afara spațiului iugoslav, cu consecințe greu de precizat.

Partidul România Mare se pronunță categoric cu privire la necesitatea ca primul-ministru și ministrul de externe al României să acționeze cu fermitate, prin toate căile și mijloacele legale și diplomatice, pentru ca Ungaria să respecte documentele internaționale în vigoare. Altfel, obsesia clasei politice din Budapesta de a reveni la mai vechiul lor vis de refacere a Ungariei Mari poate compromite procesul de extindere și cooperare în Europa, afectând, în egală măsură, pe toți cetățenii României, inclusiv pe etnicii minoritari.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulțumesc.

 
Adrian Moisoiu - referire la ofensiva de mari proporții a propagandei maghiare împotriva statelor vecine;

Are cuvântul domnul deputat Adrian Moisoiu. Se pregătește doamna Leonida Lari.

 

Domnul Adrian Moisoiu:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor,

Fantasma Imperiului Ungar străbate azi toate proiectele de lucru ale politicii maghiare. Culorile politice care s-au schimbat în timp n-au modificat doctrina ungarismului care-și arată esența atunci când îmbracă haina Casei europene.

Pe frontul politic din Ungaria se vehiculează o teză bine concepută, prin care se spune că intrarea României în Europa ar trece prin Budapesta. Aceasta, însă, nu se referă la faptul că Ungaria este situată geografic la vest de România.

Țara noastră se află în Europa și poporul român este stăpân pe aceste meleaguri românești și europene, în același timp, de peste 2000 de ani, când strămoșii actualilor maghiari europeni se aflau încă în pustietatea stepelor asiatice.

Noi știm că cei care au inventat această teză și o vehiculează cu obstinație nu se referă la geografie sau istorie. Ei țintesc către scopuri cunoscute azi de către toată lumea. Sub masca interesului față de propriii conaționali trăitori în țara noastră, unde li s-au creat condiții de viață și de dezvoltare, uneori mai bune decât românilor, adică majorității, ei vizează scopuri revizioniste notorii, parte a obiectivului final al ungarismului, realizarea Ungariei Mari, sau a Ungariei Sfântului Ștefan.

Actualmente, suntem martorii unei ofensive de mari proporții a propagandei maghiare împotriva statelor vecine. Pretextul este soarta grea a minorității maghiare din aceste state amenințate - chipurile - cu deznaționalizarea și cu asimilarea. Minciuna și calomnia, amestecul grosolan în treburile interne ale altor state, inclusiv desfășurarea unor activități ilegale de incitare și tensionare a relațiilor interetnice și de ațâțare a războiului civil, cum s-a întâmplat de curând în Iugoslavia, cum sunt și în prezent, cu reverberații în întreaga lume, sunt folosite din plin în atingerea obiectivului programat, dar, deocamdată, încă bine mascat – revizionismul.

Ofensiva continuă și în forță susținută de elementele extremiste din Ungaria, de unii reprezentanți ai organismelor internaționale, de forțe oculte ale diasporei ungare mondiale în ceea ce privește revendicările și drepturile minorității maghiare la autoguvernare, drepturi colective, autonomie teritorială pe criterii etnice, contacte multiple la zonele de frontieră, reclamații nu numai în România, ci și în celelalte țări vecine cu Ungaria, nu vizează o mai mare deschidere sau accesibilitate a frontierelor ci, de fapt, anularea frontierelor cu statele vecine și, prin aceasta, dispersarea suveranității și integrității teritoriale ale acestora prin crearea pe teritoriul lor, așa cum spuneam, a unei Ungarii Mici, preludii ale unei Ungarii Mari, ce se inoculează tenace și cu grijă prin educația familială, religioasă și școlară a fiecărui maghiar.

Este deosebit de semnificativ faptul că miniștrii de externe sau alți înalți demnitari maghiari, în diverse luări de poziție, referindu-se la atitudinea Ungariei față de România, și-au exprimat pretenția absurdă ca pentru îmbunătățirea relațiilor româno-maghiare, România trebuie să-și înscrie în propria Constituție prevederea că este un stat multinațional, o idee absurdă atâta timp cât ponderea minorităților în ansamblul populației statului nostru este în jur de 10%.

Ne-am obișnuit cu acuzele prin care se arată că minoritatea maghiară din România nu are drepturi, în acest sens publicându-se în Ungaria anual sute de cărți, studii sau articole. Ne-am obișnuit cu ideea că Ungaria cheltuie anual sute de milioane de dolari pentru propagandă antiromânească. Ne-am obișnuit cu organizarea unor manifestări științifice de către foruri particulare sau oficiale, la care se vehiculează teze și idei revizioniste sub masca iredentismului față de conaționalii minoritari trăitori în țările vecine. Ne-am obișnuit cu organizarea de fundații și centre culturale etc., finanțate direct de statul maghiar sau prin intermediari din diaspora maghiară care desfășoară de fapt activități directe de propagandă revizionistă și iredentistă. Ne-am obișnuit chiar cu amestecul grosolan în treburile interne ale României. Dar vine o vreme când te întrebi: până când se vor permite toate acestea?

"Niciodată o cetate n-a fost cucerită cu un plan sau cu viclenie, ci cu vitejia celor din afară, sau cu prostia celor dinăuntru", spunea marele Nicolae Iorga.

Conducătorii UDMR ne disprețuiesc. Și au de ce. De 11 ani, ei au obținut orice de la diversele guvernări. UDMR-ul încearcă - și uneori reușește – să exploateze timiditatea, inconsecvența și lipsa de fermitate a românilor, a guvernanților noștri. Prin demersurile lor legislative, a căror substanță se află dincolo, în Ungaria, ei urmăresc cantonizarea României după modelul Elveției, federalizarea ei, transformarea ei într-un stat multinațional, inițial creând un stat în statul românesc, ca apoi să-l alipească Ungariei.

Am ocazia să mă adresez celor care au avut șansa vieții lor de a conduce astăzi România, care, venind la conducere în urmă cu 11 ani, au lansat un program prin care românul a fost tot mai oropsit. S-a uitat, din păcate, de Mihăilă Cofariu, s-a uitat de modul în care au fost prezentate lumii evenimentele din 20 martie 1990 de la Tg.Mureș, s-a uitat de raportul Harghita-Covasna și de crimele de acolo, s-a uitat de războiul plăcuțelor bilingve, s-a uitat de românii din Harghita și Covasna care, în mod continuu, sunt supuși deznaționalizării.

În regimul de dinainte de 1989, nu s-a abătut vreo prigoană deosebită asupra minorităților din țara noastră. Ba, mai mult, ei au fost chiar privilegiați, ocupând locuri cheie în partid și administrație. Să nu uităm, sau se ne amintim, doar, de Vasile Luca, de Alexandru Moghioroș, de Ianos Fazekas, de Kiraly Karoly sau Domokos Geza, care toți erau maghiari, dar și de Ana Pauker, Teohari Georgescu, Constanța Crăciun și atâția alți evrei. În Comitetul Central și în Marea Adunare Națională, în Guvern, minoritățile erau reprezentate corespunzător cu ponderea lor.

În toată țara, românii și maghiarii, sașii, sârbii, sau țiganii trăiau, munceau, sărbătoreau și duceau lipsuri împreună. Ion, Ianos, Iohan, ca vecini și săteni, au muncit și au împărtășit bucuriile și necazurile vieții fără să țină seama de declarațiile celor de sus. Acest cod de comportare, bazat pe cele mai simple și sincere reguli, solide, a asigurat liniștea de viață și de muncă atât a românilor, cât și a celorlalți minoritari.

Județele cu populație mixtă au primit fonduri pentru investiții, s-au construit obiective industriale puternice, centre urbane, culturale și universitare.

În perioada 1952-1968, la indicația și sub auspiciile lui Stalin, a funcționat Regiunea Autonomă Maghiară, care avea un statut de stat în stat, românii fiind asimilați și marginalizați. Desființată în 1968, prin reorganizarea administrativ-teritorială și revenirea la județe, măsura a produs nemulțumire în rândul maghiarilor. Dovadă că, imediat după 1989, s-a încercat imediat să se reînființeze Regiunea Autonomă Maghiar㠖 o mică Ungarie plasată în centrul unei mici Românii.

Devastările, crimele, actele bestiale de la Tg.Mureș, din județele Harghita și Covasna sunt mărturii ale acestor proiecte. Acesta este contextul, doamnelor și domnilor, în care consiliile județene Harghita și Covasna au devansat cu acte în regulă intrarea în funcțiune a Legii administrației publice, cu câteva săptămâni mai repede, pe care dumneavoastră ați votat-o.

Astfel, se înființează regiunea pământului secuiesc și care, prin extindere spre județul Mureș, va deveni probabil Țara Secuilor. Întrebarea este: a căror secui? De îndată ce la ultimul recensământ – cel din ianuarie 1992 – s-au înregistrat doar 831 de secui. Astfel, se lovește în art.1 al Constituției, care spune că România este stat național, suveran și independent, unitar și indivizibil. Astfel, se încalcă Legea administrației publice locale în ansamblu și mai ales în art.4 și art.104 d), în ceea ce privește atribuțiile consiliilor județene. Astfel, se încalcă Legea siguranței naționale. Astfel, se încalcă Legea împărțirii teritorial-administrative a României. Astfel, se creează un precedent deosebit de periculos, care riscă să se întindă la nivelul întregului Ardeal. Astfel, se creează un Kosovo în chiar centrul României și care astfel riscă să declanșeze probleme de o deosebită gravitate.

Logica elementară presupune un echilibru în toate. De aceea, unor exagerări privind drepturile, precum autoguvernarea, drepturi colective, limba oficială a statului, confortul minorității, emise în mod absurd de liderii radicali ai UDMR-ului, trebuie să li se opună problema obligațiilor, a responsabilității și mai ales a loialității față de Guvern și țara care-i găzduiește.

Într-o abordare consecvent democratică, drepturile cele mai veritabile sunt drepturile omului. De ele trebuie să se bucure toți cetățenii unei comunități, indiferent de etnie sau religie. De aceea, se dorește astăzi ca Declarația universală a drepturilor omului să fie completată cu Declarația universală a datoriilor și responsabilităților omului. În nici o țară a Europei nu s-ar fi votat o asemenea Lege a administrației publice locale și a batjocoririi sentimentului național.

Stimați colegi, care ați votat legea, nici neprietenii nu cred că vă apreciază! Care a fost și care este prețul puterii, domnule Iliescu? Domnule Roman? Domnule Stoica? Domnule Constantinescu? Odată va trebui să răspundeți, să dați socoteala! Sunt informat că deja sunteți trași la răspundere de către electorat.

Închei, transmițându-vă urarea unui bătrân țăran ardelean: Vă doresc atâta bine dumneavoastră și familiei, cât ați făcut și faceți și dumneavoastră acestei țări. Așa să vă ajute Dumnezeu!

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulțumesc. Și vă rog, pe viitor, să aveți în vedere că există un timp limită stabilit. Ați depășit cu foarte mult acest timp. Deci, am rugămintea la ceilalți colegi să-și revadă textele în așa fel încât să poată vorbi toți cei înscriși până la ora pe care o avem în program.

 
Leonida Lari Iorga - comentariu politic ce vizează eliberarea marelui patriot Ilie Ilașcu și a camarazilor săi;

Se pregătește domnul Napoleon Pop.

 

Doamna Leonida Lari Iorga:

Stimați colegi,

După 9 ani de zile, marele patriot român Ilie Ilașcu a fost, în sfârșit, eliberat. Toți românii de bună-credință din toate partidele politice din România, și chiar din Basarabia, s-au bucurat, întrevăzând în această eliberare o victorie a poporului român. Și ar fi păcat să-i luăm această bucurie poporului nostru după atâtea pierderi pe care le-a suferit.

Totuși, bucuria a fost întrucâtva întunecată de comentariile unor ziariști români, precum C.T.Popescu, care a depășit orice normă a bunei-cuviințe cu declarații de genul: că mai bine ar fi fost ca Ilie Ilașcu să rămână între zidurile pușcăriei transnistrene ca erou național, decât să intre în mlaștina politicii bucureștene.

Tot pe 7 mai și la Antena 1 și la TVR 1 s-au perindat iarăși diverși ziariști și politicieni, dându-și cu părerea că "vedeți dumneavoastră ce se va întâmpla oare cu Ilie Ilașcu în mediul P.R.M.? ce se va întâmpla în genere cu Republica Moldova mai departe, după gestul politic, cică, al lui Vladimir Voronin?

Păi, mlaștina, de fapt, o fac chiar ziariștii, incurabili în erorile lor. Și anume de o asemenea zumzăială nu are nevoie acum Ilie Ilașcu. Chiar am vorbit zilele acestea cu el și mi-a spus verde în ochi că anume despre foloasele politice n-ar avea nevoie.

Citeam ziarele, priveam emisiunile și mă miram de memoria scurtă a compatrioților noștri pe malurile Dâmboviței. Să facem un succint expozeu al evenimentelor de la ’89 încoace:

1. În decembrie 1989, fosta URSS a condamnat Pactul Molotov-Ribbentrop și Actul adițional în care era avizată Basarabia și țările baltice.

2. Urma ca România, imediat după Revoluție, să ia act de rezoluția referitoare la această condamnare și să-și revendice ceea ce îi aparținea de drept – Basarabia.

3. A trecut, însă, mai bine de un an, și în 1991 România recunoaște un stat în stat, Republica Moldova, dar, în fond, statutul Basarabiei de colonie a Rusiei în continuare.

4. După această pripită recunoaștere, are loc solidificarea unor structuri statale, încep provocările organizate la Chișinău, apoi la Tiraspol de către serviciile secrete rusești.

5. În 1992 începe războiul cu Federația Rusă prin mijlocirea Transnistriei. Este arestat patriotul Ilie Ilașcu și grupul său, este o pată în mișcarea de eliberare și reîntregire națională din Basarabia.

6. După război, cu toată așa-zisa colaborare de la guvern la guvern, între România și Republica Moldova, are loc exodul unei bune părți din populația românească din Basarabia, în urma genocidului prin foame, organizat pe cale pașnică, cât și o teroare asupra liderilor mișcării.

7. Între anii ‘92-’96, ‘96-2000, nici o putere politică aflată la conducerea României nu a întreprins nimic la modul practic pentru ajutorarea populației românești în Basarabia și pentru eliberarea lui Ilie Ilașcu și a grupului său.

8. În 2000, Partidul România Mare s-a angajat în acțiunea de salvare a patriotului român închis la Tiraspol, ocupându-se, la concret, cu actele necesare, ca el să devină parlamentar român și membru în Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei.

9. În 2001, Partidul România Mare a adresat o scrisoare Președintelui Federației Ruse, Vladimir Putin, iar senatorul Corneliu Vadim Tudor a inițiat Moțiunea pentru eliberarea lui Ilie Ilașcu în Parlamentul European, moțiune semnată de mai mulți parlamentari europeni.

Întrebarea mea ar suna cam așa: aceste lucruri, nu se puteau face în toți acești ani, de către factorii decizionali din România? Oare nu este limpede ca "Bună ziua!" că acum, abia în ultimă instanță, era absolut firesc să se implice și partidul de guvernământ și organismele europene, Ilie Ilașcu fiind membru cu drepturi depline și în Senatul României și în Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei.

Și este foarte bine că au făcut-o, bravo lor! Dar asta nu înseamnă să fie diminuate eforturile unui partid profund național, precum e P.R.M., să se arunce în umbră, anume oamenii care au muncit la concret pentru acest moment de bucurie și demnitate a întregii națiuni române.

Iată de exemplu, noi, cei de la P.R.M., nu negăm nicidecum demersurile diplomatice întreprinse de domnii Ion Iliescu, Mircea Geoană, Adrian Năstase, nici chiar tratativele între serviciile secrete române și cele ruse. Tot se au ei de bine încă de prin ’89!

Dimpotrivă, salutăm faptul că toate forțele politice ale țării s-au unit într-un scop comun: eliberarea marelui patriot Ilie Ilașcu și a camarazilor săi.

Am saluta și mai mult dacă s-ar mai face un program coerent și viabil pentru încă 3 milioane de români basarabeni care așteaptă de 10 ani brațul nostru de sprijin și de apărare pentru a reveni la țara-mamă.

Pentru că, vedeți dumneavoastră, dacă Basarabia nu era lăsată de izbeliște, pe mîna străinilor, nu avea loc războiul din Transnistria, nu era arestat Ilie Ilașcu, nu se stingea Mișcarea de eliberare națională, nu avea loc genocidul și nu eram împinși în brațele imperiului colonizator rus.

Sper că ziariștii bucureșteni care nu au mirosit încă praful de pușcă, să înțeleagă odată și odată că orice faptă își are consecințele ei. Să nu-și mai pună unul altuia întrebări pe înțelesul oricărui basarabean sau bucovinean trecut prin ghearele morții.

Iar în ce privește milosteniile creștinești ale lui Voronin sau Simirnov nu-i credeți pe cuvânt, precum Moscova nu crede lacrimilor. Și unul și altul sunt conduși de această Moscovă. Dacă ar fi fost să fie altfel, Ilașcu și grupul său erau demult liberi. A fost la mijloc o conjunctură politică internațională în care a intrat mai clar și partea română, Ilie Ilașcu fiind senator de România, iar Federația Rusă a voit să pară mai blajină în ochii opiniei publice mondiale. Să vedem însă dacă va fi la fel de blajină și în continuare în legătură cu ceea ce mai are de făcut și anume, precum spun profeții, să ne întoarcă Basarabia și Nordul Bucovinei.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Da. Vă mulțumesc.

 
Napoleon Pop - despre practici falimentare în domeniul restructurării economiei;

Are cuvântul domnul Napoleon Pop și se pregătește doamna deputat Mândrea Muraru Mihaela.

 

Domnul Napoleon Pop:

Domnule președinte de ședință,

Stimați colegi,

Preocuparea Guvernului pentru restructurarea economică, în general, este lăudabilă și ea trebuie susținută numai în măsura în care, conform principiilor de democrație economică, aduce șanse egale tuturor întreprinderilor din România. Statul nu poate să fie însă bun cu unii, puțini, și nepăsători cu alții, cei mai mulți, cu atât mai mult cu cât resursele restructurării provin de la buget, adică de la noi toți. Există o practică a tuturor guvernelor de până acum și a celui actual care trebuie stopată cu rapiditate. Ea constă, vorbind pe șleau, în deturnarea fondurilor obținute prin privatizare, în susținerea repetată și fără efect a așa-ziselor programe de restructurare numai a unor societăți la care statul este acționar majoritar, cele mai recente cazuri fiind Sidex, Tarom, Tractorul, Roman, Avicola, Balotești și altele.

Este păcat că această rețetă falimentară este repetată cu obstinație creându-se impresia chiar din interiorul Guvernului că acesta nu este capabil de soluții de fond, respectiv atragerea unor investitori și debarasarea prin privatizări profesioniste de ghiulele grele care atârnă de un executiv care trebuie să acorde mai multă atenție regulilor de joc bune pentru toată lumea și nu administrării preferențiale a unor active în detrimentul tuturor cetățenilor.

Constatăm următoarele: - derogări administrative puse în responsabilitatea unui întreg Parlament în ceea ce privește redestinarea unor fonduri publice, rezultate din privatizare, numărul acestor excepții depășind regula; - mecanismul redestinării acestor fonduri duce la scăderea valorii în timp a sumelor de recuperat, statul acceptând ab initio o pierdere de care se face singur responsabil. În timp ce titlurile de stat pentru acoperirea deficitului bugetar sunt emise cu dobânzi de 30-50% creditele de recuperat sunt acordate cu dobândă de 3-5%; - de regulă, sumele acordate pentru programele de restructurare nu se întorc, acestea majorând datoria publică care trebuie redusă tocmai prin sumele obținute din privatizare; - atribuțiile financiare ale APAPS sunt deturnate, creânduse sisteme de creditare, garantare și asigurare în afara celor legal constituite; - se pun în pericol fragilele mecanisme de piață care pot și trebuie să contribuie și ele la restructurarea activelor aflate în proprietatea privată a statului; - statul trebuie să dea primul exemplu în aplicarea corectă a legilor și să recurgă cât mai puțin la derogări în beneficiul unora, a căror selectare continuă să se facă după criterii obscure. Nu cred că liniștirea pe moment a situației unei societăți comerciale poate echilibra frustrările de viitor ale tuturor cetățenilor, care pot fi exacerbate prin acest comportament preferențial.

Sunt convins, atât eu cât și mulți alți deputați din această Cameră, asupra corectitudinii în ceea ce privește scrierea în clar, în legea bugetului de stat pe anul 2001, a modului de utilizare a sumelor provenite din privatizare și mai ales a destinației subvențiilor.

Vă mulțumesc pentru atenție.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulțumesc și eu și pentru încadrarea în timp.

 
Mihaela Mândrea Muraru - cuvânt de bun venit lui Ilie Ilașcu în Parlamentul României;

Are cuvîntul doamna Mândrea Muraru și se pregătește domnul deputat Ioan Sonea.

 

Doamna Mihaela Mândrea-Muraru:

Mâine de Ziua Independenței, de Ziua Victoriei împotriva Fascismului, de Ziua Europei, ne vom sărbători eroii. Coroane, parăzi, discursuri. Pentru ca totul să capete un aspect consistent, ne a fost dat un erou în carne și oase: Ilie Ilașcu.

Eroul, simbolul uniunii forțelor celeste cu cele pământești, poate fi un zeu decăzut sau un om divinizat. Oricum, el câștigă nemurirea. Însă, cea mai mare victorie a unui erou este cea repurtată asupra lui însuși.

Va reuși Ilie Ilașcu, eroul eliberat prin stăruințele României și demersurile Comunității internaționale, să devină simbolul primei victorii a aplicării filozofiei drepturilor omului în răsăritul încețoșat european?

Venind alături de noi în Parlamentul României, eroul viu Ilie Ilașcu va trebui să-și suporte propria popularitate în libertate, devenind un moment important în istoria românilor, un succes al politicii externe românești, un rezultat al colaborării dintre instituții și persoane, implicate deopotrivă în eliberarea sa. Tot el, eroul viu Ilie Ilașcu, va trebui să se adapteze jocurilor politice de la București. Forța lăuntrică și caracterul îl vor obliga să facă față demersurilor de toate genurile și îl vor determina la un moment dat să-și dorească o temniță a tăcerii. Astfel, cu toții vom avea un exemplu care ne va arăta cât este de greu să fii erou viu.

Dragi colegi prezenți și absenți,

Stă în puterea noastră de înțelegere și de acțiune să nu transformăm simbolul național al luptei pentru unitatea românilor în derizoriu. El nu ne-a fost dat întâmplător, acum, în plin proces de globalizare și mondializare. Să nu-l hărțuim cu idealurile sau interesele noastre pe Ilie Ilașcu, să nu-l obligăm să-și construiască o închisoare din retrageri și dezamăgiri, pe ai cărei pereți senatoriali să-și scrijelească adânc și dureros dezgustul pentru politica românească din acest timp al încercărilor majore. Să-l primim pe colegul Ilie Ilașcu, alături de noi în bancă, să rămânem împreună cu el și să învățăm răbdarea de a sta locului și de a gândi în folosul românilor care ne-au învestit cu speranțele lor de bine, crezând în înțelepciunea și statornicia noastră.

Să-i spunem cu toții: Bine ai venit Ilie Ilașcu! (Aplauze)

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulțumim.

 
Ioan Sonea - o analiză a restructurării și reorganizării sectorului energetic românesc;

Are cuvântul domnul Ioan Sonea și se pregătește domnul Ionel Olteanu.

 

Domnul Ioan Sonea:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Stimați colegi,

După cum se știe, sistemul energetic național se constituie din totalitatea instalațiilor de producție, transport, distribuție și utilizarea energiei electrice pe teritoriul României, având regim de funcționare comun.

Sistemul funcționează interconectat cu cele ale altor țări, conform unor convenții și acorduri. Cuprins în ansamblul transformărilor de după anul 1990, sistemul energetic național, a ajuns astăzi, după o nouă fază a restructurărilor decise politic, să se compună din 5 societăți comerciale independente organizatoric și patrimonial: S.C.Termoelectrica SA, S.C. - Hidrotehnica SA, S.C.- Electrica SA, S.C.-Nuclearoelectrica SA și S.C.-Transelectrica SA.

Consecințele spargerii pe verticală a CONEL a fost pierderea bonităților financiare, reducerea credibilității pe piața financiară, presiuni asupra garanțiilor guvernamentale pentru importurile curente de combustibili, criza energetică din iarna anului 2000-2001, care a impus costuri suplimentare mari. Deși între aceste societăți comerciale relațiile se desfășoară conform unor contracte supervizate de o agenție națională de reglementare în domeniul energetic, nu s-a clarificat încă situația patrimoniului, separarea clară între proprietatea privată și proprietatea publică a statului, nu au fost reglementate contractele de concesiune pentru proprietatea publică între aceste societăți și Ministerul Industriei și Resurselor, iar circulația financiară a societăților a fost, aproape tot timpul, încordată, acumulând creanțe și arierate din cauza blocajului financiar, cu consecințe, sigur, asupra agenților economici care beneficiază de energie.

În acest fel, plata obligațiilor către stat, finanțarea investițiilor și a importurilor de combustibili au acutizat situația în domeniu, cu consecințe pentru siguranța sistemului energetic național și la urma urmei, siguranța României. În țările Europei de Vest sunt în curs de formare mari companii integrate, de tip holding, care se impun pe piață, a se vedea Directiva nr 96 din 1992 care, de altfel, prevede că în statele membre există diferențe structurale și de reglementare, permițându-i-se fiecăruia să opteze pentru regimul care corespunde cel mai bine situației sale specifice. Iată că directiva Uniunii Europene nu impune un model sau o schemă rigidă, atunci de ce programele de restructurare românești ale sistemului energetic național au dus la fărâmițarea și se discută tot mai mult de privatizarea unor activități și, în special, a celei profitabile, distribuția de energie electrică. Dacă la început intențiile erau doar enunțate, astăzi acest lucru este componentă a programului de guvernare. Sunt prevăzute privatizări în zona producției și în zona distribuției. Dacă acest proces va avea loc și în ce măsură industria energetică din România va reuși să reziste în fața megacompaniilor și holdingurilor internanționale, rămâne să trăim noi această luptă. Însă, ne punem întrebarea cum vor mai putea fi protejați consumatorii naționali, având în vedere alte experiențe de acest gen în România.

Ce se urmărește, în fapt, conform strategiei energetice? Se prevede că unele centrale electrice și de termoficare pot fi vândute, ca și instalații din domeniul energiei termice, intenționându-se privatizarea a două societăți de producție pe an și concesionarea unor hidrocentrale. În domeniul rețelelor se urmărește ca societatea Electrica să fie divizată la rândul ei în 8 societăți regionale de distribuție și privatizarea a două pe an. Deci, în câțiva ani statul, va depinde de bunăvoința distribuitorilor, cu consecințe imprevizibile în componenta socială a reformei, asupra sistemului energetic național și asupra economiei naționale.

În acest fel, sistemul energetic își pierde caracterul de serviciu public național, ajungându-se la prețuri discriminatorii și neegale după zone și categorii de consumatori, la lipsa de interes pentru extindere în zone izolate datorită costurilor mari, import de energie, reducerea investițiilor și altele.

Acestea, în România, când în toate țările din Europa s-au construit sisteme, după cum spuneam, energetice puternice, integrate vertical și orizontal, capabile să domine piața: EDF în Franța, ENL în Italia - sunt cele mai puternice din Europa și sunt de stat.

Consecințele privatizării în Marea Britanie, deci modelul britanic de gestionare a sistemului energetic, nu este agreat în multe state, consecințele restructurării și privatizării în Marea Britanie sunt: consumatorii au pierdut între 1,3 și 4,4 miliarde lire sterline, Guvernul a câștigat între 0,4-1,2 miliarde de lire sterline, acționarii au câștigat între 8,1 și 9,7 miliarde lire sterline. De remarcat că și câștigurile acționarilor au avut loc pe fondul pierderilor la consumatori, dar și a 42% din locurile de muncă. Sursa informațiilor – Banca Mondială, PPIS, Nota nr.124.

Desigur că și în alte țări problema se pune la fel, Mexicul a abandonat sistemul privatizării încă din 1999, Brazilia în 1998, în Australia - 4 state au abandonat sistemul. În Germania, chiar dacă există un sistem separat, este foarte puternic, nu ne putem compara cu această țară în ceea ce privește sistemul energetic. Companiile proprietate de stat din Franța, Italia, Norvegia, Suedia, Finlanda sunt în ascensiune, comparativ cu cele privatizate din Anglia, Spania, Ungaria. În Ungaria, de fapt, sistemul abia dacă mai emite licențe, a ieșit de pe piața energetică europeană.

Așa cum spun specialiștii din domeniu și cei implicați permanent în procesul de restructurare și reorganizare a sectorului de electricitate din România, - dau un exemplu, Federația Sindicatelor "Univers" a prezentat Ministerului Industriilor și Resurselor o variantă de lucru care ține seamă de interesul și specificul economiei naționale în acest domeniu - se impune o mai mare transparență și transformările din acest domeniu strategic să fie cunoscute în integralitatea lor, pentru menținerea integrității sistemului și ca o garanție de echilibru energetic, economic și social.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulțumesc.

 
Ionel Olteanu - comentariu asupra aportului românesc în cazul eliberării lui Ilie Ilașcu;

Are cuvântul domnul deputat Ionel Olteanu și se pregătește domnul deputat Anghel Stanciu.

 

Domnul Ionel Olteanu:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

Grupul parlamentar PDSR(social-democrat și umanist) din Camera Deputaților, în numele căruia am onoarea să mă exprim astăzi, salută cu satisfacție nedisimulată eliberarea patriotului român Ilie Ilașcu exprimându-și totodată speranța legitimă că și ceilalți membri ai grupului Ilașcu vor fi de asemenea puși în libertate.

După 9 ani de detenție inumană și degradantă, la care a fost obligat de către autointitulatele autorități transnistrene de la Tiraspol, în urma unei farse judiciare sinistre, demne de inchiziția evului mediu, iată, Ilie Ilașcu va fi, în sfârșit, în aceste zile printre noi. Condamnat la moarte, datorită convingerilor sale naționale și politice, doar pentru faptul că este român, Ilie Ilașcu a devenit un simbol al dârzeniei și verticalității, un simbol al solidarității noastre, al solidarității internaționale pentru respectarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Doamnelor și domnilor deputați,

Contextul presiunii internaționale exercitat în ultimul timp de Consiliul Europei și OSCE, ca urmare a inițiativelor promovate de membrii delegației române la Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei, în care sens amintim propunerea de rezoluție depusă de senatorul PDSR Gheorghi Prisăcaru, propunerea de directivă depusă de mine însumi, în aprilie a.c., toate vizând eliberarea patriotului român Ilie Ilașcu, au creat un context necesar.

Cu toate acestea, doamnelor și domnilor deputați, este incontestabil că fără să minimalizăm eforturile mass-media, eforturile întregii societăți civile românești, eliberarea lui Ilie Ilașcu se datorează demersurilor făcute de Președintele României, domnul Ion Iliescu, apelurilor și mesajelor formulate la Strasbourg de primul ministru al României, domnul Adrian Năstase, și, nu în ultimul rînd, de demersurile diplomației românești conduse de domnul Mircea Geoană, a diplomației OSCE, conduse de președintele Adunării Parlamentare a OSCE, domnul Adrian Severin.

Doamnelor și domnilor deputați,

Acest eveniment major, dincolo de toate semnificațiile eliberării patriotului român Ilie Ilașcu, acest eveniment înseamnă mai mult decât salvarea unui om și a unui destin marcat de momente emoționale sau pline de dramatism. Acest eveniment este un simbol al solidarității noastre, al solidarității naționale, din păcate, prea puțin manifestate în ultimii ani. Un bun exemplu pe care mi-l amintesc este în 1994, când toți liderii organizațiilor de tineret, ai tuturor partidelor reprezentate în Parlamentul României, inclusiv UDMR, au semnat un Memorandum adresat Parlamentului European de la Strasbourg, pe care l-am depus instanței europene. Acesta este un simbol că putem fi solidari în acțiunile noastre cu privire la respectarea valorilor democratice, la respectarea democrației pluraliste, la respectarea drepturilor fundamentale ale omului.

Iată de ce PDSR susține că aceste valori trebuie să facă cât mai des obiectul solidarității noastre, iată de ce susținem că, chiar dacă eliberarea lui Ilie Ilașcu a fost posibilă doar astăzi, în timpul acestei guvernări, demersurile noastre ale PDSR, ale celorlalte partide politice sunt din anii care au urmat detenției lui Ilie Ilașcu. Numai așa vom putea, prin solidaritate, să ne afirmăm pe scena integrării europene.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulțumesc.

 
Anghel Stanciu - semnal de alarmă în cazul debranșărilor de la rețeaua de termoficare din Iași;

Are cuvântul domnul deputat Anghel Stanciu și se pregătește domnul Emil Rus.

 

Domnul Anghel Stanciu:

Doamnelor și domnilor deputați,

Deși actualul partid de guvernământ a promis în campania electorală intervenția sa în forță pentru îmbunătățirea cât de cât a vieții oamenilor, constatăm acum, cu stupoare, că efectele benefice ale guvernării asupra nivelului de trai, nu numai că nu se văd, dar ele adâncesc sărăcia și mizeria. Urmând, cu perseverență, tradiția nerespectării promisiunilor, ultima măsură de a opri livrarea apei calde către consumatorii datornici arată, fără putință de tăgadă, cât de socială este o asemenea măsură, care sfidează satisfacerea nevoilor de minimă igienă ale oamenilor, îndeosebi ale celor săraci.

În municipiul Iași, au fost debranșați de la rețea peste 400 de mii de locuitori, pe motiv că nu au achitat consumurile. Datorită acestei situații, Regia Autonomă de Termoficare a acumulat datorii către sucursala Electrocentrale de peste 42 de miliarde lei, fapt pentru care sucursala Electrocentrale oprește furnizarea curentului electric necesar producerii agentului termic. Măsura de a opri furnizarea apei calde o considerăm însă abuzivă, deoarece între cei care suportă consecințele sunt și foarte mulți oameni care și-au achitat cu regularitate consumurile.

În al doilea rând, măsura este ilegală, deoarece, în prealabil, nu au fost luate măsuri tehnologice care să dea posibilitatea separării datornicilor de oameni de bună credință.

În al treilea rând, Guvernul impune această măsură barbară fără a vedea că bugetul de stat datorează Regiei de Termoficare Iași 55 de miliarde de lei subvenții pentru lunile ianuarie și martie.

Considerăm că aplicarea acestei măsuri în municipiul Iași are un caracter samavolnic, deoarece din cele 45 de puncte termice își au achitate consumurile la zi 30 și numai 15 sunt restanțiere. Efectul imediat va fi acela că oamenii nemulțumiți nu vor mai plăti facturile și dimpotrivă vor chema în judecată furnizorul pentru a cere despăgubiri. Oprirea apei calde menajere va duce și la afectarea a 1000 de locuri de muncă, deoarece oamenii din centralele și punctele termice vor fi trecuți într-o formă de șomaj până în octombrie cu plata de numai 50% din salariu.

Având în vedere atmosfera creată în rândurile populației, de măsurile luate de un Guvern care a promis un trai decent pentru toți locuitorii țării, solicităm, domnule prim-ministru Adrian Năstase, să interveniți în forță pentru soluționarea acestei probleme, nu numai pentru municipiul Iași, ci pentru întreaga țară. Aveți în vedere, domnule prim-ministru, că lumea este tot mai săracă, numărul șomerilor nu scade, pentru că nu și-au găsit locuri de muncă și pentru că au ieșit din plata ajutorului de șomaj.

Consecințele cele mai grave vor fi pentru locuitorii orașelor, pentru șomeri, pensionari și alte categorii defavorizate care încep să nu mai aibă nici o altă surse de venit.

Având în vedere această situație dramatică, solicităm domnului prim-ministru să informeze când și în ce mod se va rezolva situația nemaiîntâlnită până acum, creată prin sistarea furnizării agentului termic către populație.

Totodată, cerem domnului prim-ministru să aducă la cunoștință publică când vor fi achitate subvențiile către regiile termice datorate bugetului de stat, în vederea stingerii datoriilor către furnizorii de energie electrică. Solicităm, de asemenea, Guvernului să informeze opinia publică dacă este dispusă să subvenționeze în continuare căldura pentru oamenii nevoiași.

Ci convingerea că suferința oamenilor săraci va fi auzită de dumneavoastră, domnule prim-ministru, și că veți căuta cu grijă cuvenită soluțiile cele mai potrivite, vă asigurăm de toată stima și considerația noastră.

Vă mulțumesc pentru atenție.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulțumesc și eu, vă mulțumesc și pentru concizia intervenției.

 
Valentin Vasilescu - eliberarea lui Ilie Ilașcu după 9 ani de detenție - o minune dumnezeiască;

Are cuvântul domnul Emil Rus și ultimul vorbitor, domnul Valentin Vasilescu care se va pregăti.

Domnul Emil Rus nu este?

 

Domnul Emil Rus (din sală) :

Nu știam că sunt pe listă și nu sunt pregătit încă, domnule președinte. Voi lua cuvântul după domnul Vasilescu.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Domnule Vasilescu, colegul nostru vă roagă să luați dumneavoastră cuvântul.

 
 

Domnul Valentin Vasilescu:

Eliberarea lui Ilie Ilașcu după 9 ani de detenție mi se pare o minune dumnezeiască și e bine s-o respectăm ca atare. Ea a umplut tuturor românilor inimile de bucurie, chiar dacă involuntar a eclipsat un eveniment dinainte anunțat: sosirea în țară a fostului suveran Mihai de Hohenzollern.

Societatea românească navighează de 11 ani ca o corabie în derivă și cu toții simțim că este foarte aproape de a eșua în absența unor repere solide. Una din cărțile scrise de Geo Bogza poartă numele de "Paznic de far". Și metaforic vorbind, farul ar putea simboliza setul de valori morale ale poporului român, abandonat cu bună știință în ultima vreme. Aceste valori au constituit coloana vertebrală a statorniciei de veacuri a poporului român pe aceste meleaguri.

De aceea, eu îl consider pe Ilie Ilașcu "un paznic de far al vremurilor noastre". Nimeni nu poate afirma că stăpânește legile care guvernează dinamica adevărului și, în consecință, nu poate spune că îl va influența vreodată. Așa că este inutil să continuăm să căutăm merite în eliberarea lui Ilie Ilașcu pentru că, probabil, aici la București, ele nu prea există. Există ceva cu mult mai important pe care îl simțim. Există un simbol național, viu, există un model de forță morală pe care alte popoare nu-l au. I-aș ruga pe toți românii, înainte de a mânji pe fratele Ilașcu cu diverse culori politice, să-și amintească faptul că printre gratiile cuștii în care a fost judecat, el agita în permanență tricolorul românesc, repetând de fiecare dată aceleași cuvinte: "Vă iubesc, frați români!".

Mi-aș dori ca victoria condamnatului la moarte Ilie Ilașcu să ajute la risipirea vrajbei care ne-a orbit. Mi-aș dori ca acest eveniment să ne ajute să redescoperim împreună solidaritatea și mândria de a fi român, pe care mizeria ni le-a gonit într-un tainic ungher al sufletului.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulțumesc.

 
Emil Rus - prezentarea unui caz care a produs nemulțumire în Municipiul Bistrița.

Ultimul vorbitor domnul Emil Rus.

 

Domnul Emil Rus:

Domnule vicepreședinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

Doresc să aduc în fața dumneavoastră cazul de nemulțumire și revoltă a 350 de cetățeni, respectiv 114 familii pe care Primăria Municipiului Bistrița și Prefectura județului au făcut eforturi și au reușit să nu-i înțeleagă și să nu le respecte drepturile.

Este vorba de amplasarea unei stații de alimentare cu carburanți auto de către S.C. OMV România Mineral-Oil SRL București în Municipiul Bistrița, str.Calea Moldovei, în fața Spitalului județean, pe suprafața unui spațiu verde, cu fântâna arteziană, în mijlocul unei zone dens locuite, fapt pe care cetățenii nu-l acceptă, întrucât le deranjează condițiile de viață, dar lor nu li s-a cerut acordul, potrivit legii.

Precizez că la o distanță de aprox.250 m spre Vatra Dornei se află în construcție o altă stație PECO, iar la încă aprox.100-150 m în aceeași direcție se află în funcțiune o altă stație PECO. O tentativă de realizare a acestui obiectiv pe același amplasament a eșuat prin opoziția consilierilor locali în 1999, dar ceea ce nu s-a reușit a se înfăptui atunci se împlinește acum cu concursul Inspectoratului de mediu – Direcției sanitare județene și Muzeului Județean care avea în administrare această zonă istorică ce ascunde un vechi cimitir românesc.

Pe vremea comunismului, din biserici am făcut restaurante și din cimitire, parcuri, iar acum, din parcurile atât de necesare oamenilor, facem benzinării moderne, cu baruri de lux. În prezent, există o hotărâre a Consiliului municipal Bistrița, nr.183/20 decembrie 2000, prin care se aprobă trecerea din domeniul public în domeniul privat a terenului respectiv, în suprafață de 2080 metri pătrați din strada Calea Moldovei în scopul asocierii în participațiune cu S.C.O.M.V. România Mineral oil București, pentru amenajarea stației prevăzută cu ateliere, spălătorie, parcare și baruri.

Cetățenii vecini în prezent asistă neputincioși cum excavatoarele distrug parcul și sapă pământul sub paza gardienilor publici dotați cu bastoane și pistoale, ca dovadă că legea într-un stat de drept trebuie respectată, iar reprezentanții municipalității îi asigură că societatea întreprinzătoare le va planta pomi în alte locuri ale orașului.

Cerem, prin urmare, oprirea acestor demersuri care se fac în detrimentul cetățenilor din cartierul respectiv bistrițean.

Mulțumesc.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulțumesc și eu. Mulțumesc tuturor.

 
 

După o scurtă pauză vor fi reluate lucrările conform programului de astăzi.

 
   

Postal address: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, Bucharest, Romania sunday, 15 december 2019, 13:10
Telephone: +40213160300, +40214141111
E-mail: webmaster@cdep.ro