Plen
Sittings of the Chamber of Deputies of May 22, 2001
Abstract of the sittings
Full-text of the sittings

Parliamentary debates
Calendar
- Chamber of Deputies:
2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003 2002
2001 2000 1999
1998 1997 1996
Query debates
for legislature: 2016-present
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996

Meetings broadcast

format Real Media
Last meetings
04-12-2019
02-12-2019 (joint)
27-11-2019
Video archive:2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003
You are here: Home page > Parliamentary Business > Debates > Calendar 2001 > 22-05-2001 Printable version

Sittings of the Chamber of Deputies of May 22, 2001

  1. Intervenții ale domnilor deputați:

 

Ședința a început la ora 8.33.

Lucrările ședinței au fost conduse de domnii Valer Dorneanu, președintele Camerei Deputaților, Corneliu Ciontu și Ovidiu Cameliu Petrescu, vicepreședinți ai Camerei Deputaților, asistați de domnii Constantin Niță și Ioan Mihai Năstase, secretari.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Astăzi avem puțini clienți înscriși. Hai să începem, că or mai veni pe parcurs.

 
Damian Brudașca - declarație privind recentul compromis istoric făcut de fostul monarh cu actuala Putere;

Domnul deputat Damian Brudașca, se pregătește domnul deputat Cornel Popa.

 

Domnul Damian Brudașca:

Domnule președinte de ședință,

Domnilor colegi,

Obiectul declarației pe care o fac este recentul compromis istoric făcut de fostul monarh cu actuala Putere. Pentru a compensa faptul că, după preluarea puterii, în decembrie anul trecut, nici PDSR, nici Ion Iliescu nu au confirmat promisiunile făcute în timpul campaniei electorale sau în programul de guvernare, în ultima vreme, aceștia se întrec în a oferi populației spectacole de circ politic, în principal, dar nu numai, de cea mai lamentabilă calitate. Președintele Ion Iliescu, neuitând că are studii la Moscova, unde, între altele, și-a însușit cu strălucire arta diversiunii și manipulării, se întrece pe sine prin a distrage atenția opiniei publice dezamăgită de eroarea de a-l fi reales pentru al treilea sau al patrulea mandat în fruntea statului.

Ion Iliescu este dornic de putere și se prinde de ea cu disperarea înecatului, sacrificând principii, crez politic și chiar și interesele naționale. Ultima sa găselniță o reprezintă întâlnirea cu ex-regele Mihai. Acesta, preocupat, cu orice preț și prin orice mijloace, să recupereze cât mai mult din averea fostei familii regale, a acceptat un compromis nedemn de un fost suveran. Prin recenta sa întâlnire de la Cotroceni cu Ion Iliescu, Mihai de Hohenzollern a abdicat a doua oară, cel puțin moral, confirmând celor care odinioară se îndoiau că și-a meritat pe deplin soarta, dar și că nu este demn de înaltul rang pe care l-a deținut cândva. Din păcate, bătrânul ex-rege s-a lăsat cu prea multă ușurință manipulat de ideologul regimului Ceaușescu, contribuind prin acest compromis la refacerea imaginii șifonate a lui Ion Iliescu și a partidului său.

Loial valorilor republicane, consider că România ar trebui să adopte poziția Italiei, care, pentru a evita orice fel de tulburări interne, a interzis pentru totdeauna accesul în țară al tuturor membrilor familiei regale de Savoia ca și al celor legați de fosta casă regală. Aș dori să atrag atenția opiniei publice asupra acestei atitudini duplicitare a președintelui Ion Iliescu ca și asupra posibilității ca acesta, pentru câștig de imagine și de cunoaștere pe plan extern, să admită în final implicarea regelui Mihai în treburile interne ale țării și recuperarea de către acesta a tuturor averilor uriașe deținute cândva de Casa Regală.

Consider că prin acest compromis, PDSR și-a încălcat propriul program ideologic și de guvernare și a preferat reîmproprietărirea fostului rege în locul rezolvării problemelor sociale deosebit de grave ale electoratului său ca și al întregului popor român. Mulțumesc.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulțumesc.

 
Cornel Popa - formularea unor concluzii în urma analizei situației generate de intrarea în vigoare a Legii nr.189/2000; Are cuvântul domnul deputat Cornel Popa, se pregătește domnul Doru Nicolae.
 

Domnul Cornel Popa:

Domnule președinte,

Domnilor colegi,

În urma analizei situației generate de intrarea în vigoare a Legii nr.189/2000 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România de la 6 septembrie 1940 și până la 6 martie 1945, din motive etnice, constatăm că:

1. Data de înregistrare a unui număr impresionant de cereri este posterioară termenului prevăzut de lege și, în plus, sunt semnale din presa locală că mulți cetățeni nu ar avea nici acum cunoștință de această lege, conform căreia ei ar beneficia de un pachet minimal de drepturi reparatorii. Venind în întâmpinarea acestei situații, de fapt, propunerea noastră este de prelungire a termenului de depunere a cererilor stabilit prin art.7 alin.2, ca fiind până la 31 martie 2001. Trebuie luată în considerare imposibilitatea materială a numeroși cetățeni de a afla informația legislativă, mediul rural nu are contact direct nici cu textul Monitorului Oficial, nici cu Direcția generală a Ministerului Muncii și Solidarității Sociale, aflat în orașul reședință de județ. Astfel, singura cale de informare rămâne presa locală și națională. Din formula titlului legii deducem că intenția legiuitorului a fost de a acoperi cât mai bine sfera celor persecutați de regimuri extremiste. Ca urmare, stabilirea unui termen scurt pentru depunerea cererilor apare ca o modalitate formală de restrângere a accesului la drepturi.

Emiterea unui act normtiv se face tocmai în vederea optimei sale aplicări, în sensul producerii efectelor, iar nu în sens contrar. Termenele limitează producerea efectelor, dar nu în așa fel încât să restrângă însuși accesul la drepturi, iar în cazul de față, acordarea de drepturi reparatorii unor persoane care au suferit evenimente traumatizante, termenul procedural apare ca amoral.

2. Din analiza textului art.1 referitor la subiectele principale cărora li se adresează Legea nr.189/2000 și coroborând cu situația istorică, observăm că sunt omise două categori:

a) Cetățenii români de naționalitate română din Ardealul ocupat în urma Dictatului de la Viena din 30 august 1940, cărora li s-a pus în vedere de către regimul hortist ca, în termen de un an, fie să renunțe la cetățenia română, fie să-și părăsească domiciliul imediat și să treacă granița nou trasată în partea românească. Armata hortistă a acționat în sensul expulzării lor de pe teritoriul nou cucerit, ei obținând statutul de refugiat în România astfel mutilată.

Din considerente de echitate solicităm înglobarea în textul art.1 al Legii 189/2000 și a acestei categori de populație care a suferit, pe lângă dezrădăcinare uneori și tratamente crude, inumane sau degradante.

Considerăm că este o situație similară celor enumerate în art.1 și deci trebuie să primească o aceeași firească rezolvare.

b) Cetățenii unguri de naționalitate română care au suferit consecințele regimului hortist și a căror situație trebuie să facă obiectul unor negocieri bilaterale patronate de Ministerul Afacerilor Externe.

Supunem prezentul demers atenției domniilor voastre, doamnelor și domnilor deputați, tocmai pentru că suntem convinși că și dumneavoastră, ca și noi doriți ca efectele reparatorii ale unui act legislativ să nu fie limitative, ci la îndemâna tuturor celor ce le merită cu prisosință. Mulțumesc.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulțumesc.

 
Nicolae Doru Florescu - aducerea la cunoștință a problemelor cu care se confruntă municipiul Slatina datorită privatizării S.C. ALRO SA Slatina; Are cuvântul domnul Doru Nicolae, se pregătește domnul Róbert Ráduly.
 

Domnul Nicolae Doru Florescu:

Domnule președinte,

Domnilor deputați,

De la această tribună, vreau să aduc în atenția dumneavoastră o problemă destul de delicată cu care se confruntă municipiul Slatina și județul Olt datorită dorinței cu orice preț a Guvernului de a privatiza S.C.ALRO S.A.Slatina, întreprindere de al cărui destin depinde un număr de cel puțin 20.000 de locuitori ai județului Olt. Întreprinderea S.C.ALRO S.A. este cotată în clasamentul a patru agenții de rating renumite pe locul 1 din 10 societăți românești, cu o medie de 8,75 pe o scară de la 3 la 10. ALRO realizează în medie un milion de dolari profit pe săptămână și plătește lunar taxe și impozite la bugetul de stat de peste un milion o sută dolari. ALRO este cel mai mare producător din centrul și sud-estul Europei, al 14-lea din lume și al șaselea din Europa la nivelul anului 2000.

Întreprinderea ALRO este cea mai capitalizată societate din economia românească, având investiții din resurse proprii în perioada 1995-2000 de peste 90 de milioane de dolari. Produce 175.000 de tone de aluminiu în 4 sortimente, din care exportă în peste 72% în țări cum ar fi: Italia, Grecia, Franța, China, Spania, Turcia.

ALRO are un profit net anual de aproximativ 60 de milioane de dolari la o cifră de afaceri de 320-350 milioane dolari și o balanță activă dintre export și import de 250 de milioane de dolari. Prin mandatul nr.2530 din 14.05.2001 dat de domnul ministru Ovidiu Mușetescu se deleagă directorul general al societății, Gheorghe Dobra, să convoace adunarea generală a acționarilor cu scopul de a face majorare de capital în valoare de 60 de milioane de dolari plătibili în lei la cursul și data subscrierii. După cum se poate observa, 60 de milioane de dolari reprezintă beneficiul societății în situația în care, din surse proprii, se retehnologizează.

Este strigător la cer faptul că prin acest subterfugiu financiar se încearcă transferarea acționarului principal care, până acum, era statul, în procent de 57% spre alții, statul rămânând cu acțiuni de sub 20%.

Considerăm că s-ar impune mai degrabă păstrarea structurii acționariatului în situația care este acum, dându-se posibilitatea întreprinderii să deruleze în continuare programul de investiții pe care și l-a propus, crescându-i valoarea acțiunilor, privatizarea făcându-se prin scoaterea acțiunilor la licitație, astfel încât statul să beneficieze de o sumă confortabilă de valută pe care o să o investească în alte programe. Pe această cale, vă rog și pe dumneavoastră ca români de bună credință ce ne considerăm să stopăm această încercare de privatizare controversată, având în vedere implicațiile socio-economice care pot să apară.

Deputat PRM de Olt, Nicolae Doru Florescu.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulțumesc.

 
Ráduly Róbert Kálman - marcarea importanței intrării în vigoare a Legii privind administrația publică locală; Are cuvântul domnul deputat Róbert Ráduly, se pregătește domnul Ștefan Baban.
 

Domnul Ráduly Róbert Kálman:

Mulțumesc, domnule președinte.

Domnule președinte de ședință,

Onorată asistență,

Stimați colegi,

Domnilor deputați,

Am venit în fața dumneavoastră cu o copie de pe un document public autentic. Aceasta este copia de care vă vorbesc. (Arată documentul.)

Înainte să vă spun despre ce este vorba, permiteți-mi să trec în revistă, foarte pe scurt, momentele cheie prin care s-a ajuns la acest document public. Dacă ar fi să ne luăm după Wells și celebra lui carte "Mașina timpului", am putea să mergem înapoi în timp și să vedem că acest document a fost sprijinit în mod voit sau involuntar, în mod declarat sau tacit, de toate forțele parlamentare din România. A fost sprijinit în primul rând de Cabinetul domnului prim-ministru Victor Ciorbea, primul cabinet care a elaborat o normă juridică în acest sens și a făcut primii pași în direcția de care o să vă vorbesc. După aceea a fost sprijinit de fosta coaliție. Colegii noștri din PNL, colegii noștri din PD, colegii noștri care actualmente nu mai sunt în Parlament, de la Partidul Național Țărănesc Creștin și Democrat, dar și colegii noștri de la PDSR, cel puțin după alegerile din 2000. Cel mai interesant lucru este că acest document public, în evoluția sa, a fost sprijinit și de Partidul România Mare, pe două stadii evolutive ale acestuia. Pe de o parte, în legislatura trecută, spre sfârșitul acesteia, în momentul în care, încă în stadiul de proiect, a ajuns pe ordinea de zi a Camerei Deputaților. Atunci, cu acordul tacit al Grupului parlamentar al Partidului România Mare, acest proiect de lege a putut să fie înscris pe ordinea de zi a Camerei Deputaților și dezbătut ulterior după alegeri. Tot dânșii, de această dată, involuntar au mai dat o mână de ajutor.

Prin atacarea acestui document public la Curtea Constituțională au demonstrat că retorica dânșilor cum că anumite prevederi ale acestuia ar fi neconstituționale, nu își are nici un temei. Eu aș dori ca, de la tribuna Parlamentului, să aduc mulțumiri tuturor forțelor politice, care, în mod voit sau involuntar, declarat sau tacit, au sprijinit acest document public, această lege care mâine va intra în vigoare. Este vorba despre Legea administrației publice locale, lege care am convingerea că deschide o cu totul nouă perspectivă în privința administrației publice locale.

 
 

Domnul Damian Brudașca (din sală):

O rușine națională!

 
 

Domnul Ráduly Róbert Kálman:

În încheiere aș vrea să vă mai spun câteva idei. Știm foarte bine că acest document public, această lege poate să rămână sub anumite aspecte doar declarație dacă nu ne asumăm Constituția până la capăt și nu credem că nimeni nu este mai presus de lege. Noi avem convingerea că Legea privind administrația publică locală va fi aplicată, începând de mâine, în toate localitățile din România, fără excepție, fără apartenență politică, ideologică, fără a se discuta dacă a fost cineva pentru sau contra. Așa cum Uniunea noastră care, după cum foarte bine știți, nu am votat Constituția, dar o recunoaștem și lucrăm în conformitate cu ea, așa, toți ceilalți cetățeni ai României trebuie, deopotrivă, să respecte această lege.

Eu cred că actualul Guvern este suficient de matur ca să și aplice această lege și cred că toate forțele politice din România, conștiente fiind de importanța momentului în mod voit sau involuntar, declarat sau tacit, vor spijini această lege.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulțumesc.

 
Ștefan Baban - apel la conducerea Camerei Deputaților pentru asigurarea unor condiții mai bune pentru funcționarea Comisiei pentru tehnologia informației și comunicațiilor; Are cuvântul domnul deputat Ștefan Baban, se pregătește domnul Năstase.
 

Domnul Ștefan Baban:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

Urmare Hotărârii nr.3 din 10 ianuarie 2001 a Camerei Deputaților a fost înființată Comisia pentru tehnologia informației și comunicațiilor, comisie permanentă având în componență un număr de 22 de deputați.

În prezent, activitatea acestei comisii se desfășoară în condiții improprii într-o unică încăpere situată în corpul C4, etaj II, fără a beneficia de spații adecvate secretariatului, corpului de experți, conducerii și membrilor acestei comisii. În Palatul Parlamentului ocupă nejustificat spații instituții care nu fac parte din structura Camerei, care nu au plătit chirie și despre care suntem informați că ar avea atribuite de multă vreme spații în afara acestei clădiri. Comisia lucrează cu personal cu totul insuficient. Avem doar doi experți colaboratori, fapt inacceptabil pentru importanța lucrărilor acestei comisii, statul de funcții nefiind aprobat nici până în prezent.

Această situație, precum și dotarea tehnico-materială aproape inexistentă afectează grav desfășurarea în condiții normale a activității. În acest sens, chiar din ianuarie, conducerea comisiei a făcut numeroase adrese către Biroul permanent al Camerei Deputaților, solicitând soluționarea cât mai urgentă a acestor probleme, dar nici după aproape jumătate de an nu s-a luat nici o măsură.

În condițiile, cu totul improprii, amintite, am desfășurat o activitate intensă și fructuoasă, concretizată în acordarea a două avize și redactarea raportului asupra proiectului de lege privind semnătura electronică, în procedură de urgență, precum și numeroase procese-verbale, sinteze, note și materiale documentare. În chiar săptămâna trecută, Biroul permanent a sesizat comisia cu proiectul de Lege privind prelucrarea datelor cu caracter personal și protecția vieții private în sectorul telecomunicațiilor, care urmează a fi analizat în regim de urgență.

În paralel, în comisie se analizează un set de proiecte de legi necesare intrării într-un cadru legal unei economii armonizate legislației Uniunii Europene.

Stimați colegi,

Îmi permit să vă atenționez că nu este firesc ca Legea semnăturii electronice, Legea protecției datelor personale în domeniul telecomunicațiilor, Legea-cadru a protecției datelor, Legea comerțului electronic, Legea notarului electronic etc., solicitate și de Guvernul țării să fie pregătite în vederea dezbaterii cu întocmirea rapoartelor aferente fără personal permanent de specialitate, fără spațiu, fără dotări și, mai ales, fără un minimum interes și o minimă implicare și din partea dumneavoastră pentru soluționarea acestor probleme.

Personal, în calitate de secretar al acestei comisii permanente, îmi permit să trag un semnal de alarmă în ceea ce privește interesul dumneavoastră în a vă implica cu toată răspunderea în susținerea activității cele mai noi comisii permanente pentru buna și fireasca desfășurare a lucrărilor acesteia. Vă rog să țineți seama că domeniul de activitate al comisiei este de o importanță vitală în ceea ce privește dezvoltarea societății românești, stimularea noii economii și integrarea țării noastre în Uniunea Europeană.

Cu speranța că vom găsi la conducerea Camerei, ca și la dumneavoastră, înțelegerea și mai ales sprijinul concret în soluționarea tuturor celor de mai sus, vă mulțumesc.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulțumesc și eu.

 
Ioan Mihai Năstase - câteva argumente care ar justifica amânarea aplicării Legii administrației publice locale; Are cuvântul domnul deputat Mihai Năstase și mai așteptăm câțiva înscriși.
 

Domnul Ioan Mihai Năstase:

Mulțumesc, domnule președinte.

Stimați colegi,

Am fost solicitat de Primăria Clujului pentru a vă face cunoscut că la Consiliul județean Cluj, în cursul zilei de ieri, când s-a dezbătut echilibrarea bugetelor locale pe anul 2000 din impozitul pe venit și când din suma de 58,9 miliarde alocate județului Cluj, municipiului Cluj i s-a alocat numai suma de 7,6 miliarde, considerându-se că suprafața Clujului, la ora actuală, a municipiului Cluj este zero, că numărul elevilor din cursul preuniversitar este zero și că funcția de capacitate financiară a acestui municipiu este zero. Aceste date au fost înscrise în documentația prin care s-a alocat această sumă minoră. S-a ajuns la această situație, deoarece, spre deosebire de anii precedenți, nu s-a procedat la consultarea dintre Comisia de buget și finanțe a județului Cluj și Comisia de buget și finanțe a municipiului Cluj. Nu s-a procedat la un dialog între președintele Consiliului județean și primarul Clujului. S-a ajuns la trista situație în care bugetul actual al primăriei nu poate satisface nici minimele acțiuni privind subvenționarea transportului elevilor și studenților în municipiu și nici reparațiile de urgență care se impun la școli, grădinițe și unități sanitare.

În ce privește aplicarea Legii administrației publice locale, apreciem că atâta timp cât nu s-a legiferat denumirea acestor localități, străzi, atât timp cât nu s-au publicat în Monitorul Oficial noile denumiri ale orașelor și străzilor, când nu s-au creat condițiile pentru ca oamenii să-și poată schimba actele de identitate, pentru că ei aparțin unor localități cu altă denumire, nu se poate aplica această Lege a administrației publice locale. Și așa cum este și interpelarea de aseară, repet și astăzi, este nevoie de amânarea aplicării acestei Legi a administrației publice locale și soluționarea aspectelor legale privind denumirea localităților, a străzilor și refacerea documentelor de identitate personală.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulțumesc.

 
Mihai Baciu - sublinierea unor consecințe în plan politic general ale Convenției naționale extraordinare a P.D.; A sosit domnul deputat Baciu pe care îl invit direct la microfon.
 

Domnul Mihai Baciu:

Mulțumesc, domnule președinte.

Onorați colegi,

În zilele de 18, 19 mai, săptămâna trecută, după cum știți și dumneavoastră, a avut loc Convenția națională extraordinară a Partidului Democrat, eveniment foarte important pentru viața politică actuală a României și, în consecință, așteptat cu nerăbdare de opinia publică, de partidele politice și, fără îndoială, de mass-media. Mass-media românești reflectă pe larg – și zilele trecute a reflectat și azi în continuare – desfășurarea lucrărilor, abordează în mod firesc din unghiuri foarte diverse convenția și rezultatele ei, iar reacțiile, din cele mai diferite medii sociale și zone geografice ale țării, nu au întârziat să apară.

De aceea, declarația mea nu se vrea și nici nu poate fi o relatare detaliată a lucrărilor convenției și nici un răspuns laborios la eventuale reacții pe care nu le agreez. Vreau să subliniez doar câteva consecințe în plan politic general ale Convenției naționale extraordinare a Partidului Democrat și eventual să încerc a desprinde câteva învățăminte cu valoare mai generală din acest eveniment politic remarcabil. Înainte de toate, Convenția a infirmat radical două zvonuri care circulau de mai multă vreme și care se amplificaseră foarte mult în zilele premergătoare ei.

Întâi, diferiți binevoitori, luându-și aere de profeți, vedeau ca sigură ruperea gravă a Partidului Democrat și, în consecință, dispariția lui de pe scena politică, evident.

Doi, "aceeași profeți" evident, la care se adăugau și alții erau convinși și încercau să convingă și pe alții că dezbaterile vor lua o turnură dramatică, conflictele între adepții celor trei candidați la președinția partidului se vor manifesta deschis, se vor arunca invective și acuzații, se vor face dezvăluiri grave despre unul și altul, pentru ca, în final, să asistăm la prăbușirea PD-ului. Spre marea dezamăgire a tuturor acestor "profeți", nimic din toate acestea nu s-a confirmat.

Convenția s-a desfășurat într-o atmosferă civilizată, specifică evenimentelor politice de acest tip din Europa de azi. S-au confruntat în mod firesc poziții, idei, principii, propuneri, argumente și, bineînțeles, candidați. S-au confruntat cele trei moțiuni și a câștigat cea care a fost apreciată de majoritatea delegaților ca fiind cea mai coerentă cu social-democrația modernă și cu nevoia de a relansa și întări Partidul Democrat. Deci, nici vorbă de să corespundă așteptărilor celor care ne vedeau deja dispăruți, așa încât parafrazând pe cineva, mai, în sfârșit, cu câțiva ani în urmă, îmi cer scuze față de cei care așteptau ca noi să murim, îmi cer scuze că rămânem în viață și avem de gând să rămânem așa și chiar să ne întărim.

Convenția Partidului Democrat a dărâmat și un tabu, între multe altele, care încă domină viața noastră politică, anume Partidul Democrat a arătat că scaunul de președinte al unui partid poate fi ocupat de altcineva, nu numai în situația în care el este liber prin decesul președintelui sau prin vacantarea lui din motive de vârstă, ci și în situația absolut normală, după părerea noastră, a competiției democratice atunci când un partid trebuie revigorat.

Cred că multe din partidele politice din România de azi ar avea de câștigat, analizând cu atenție cazul și soluția noastră. Așadar, studiați această posibilitate și sigur, după cum vedeți, vă ofer această experiență a noastră de schimbare a unui președinte pe cale democratică, în mod gratuit.

Partidul Democrat oferă celor interesați încă o experiență foarte utilă, instituția moțiunii. La noi, cel care dorește să devină președinte al partidului trebuie să depună o moțiune, adică un adevărat crez politic, alcătuit din marile direcții și principii ale familiei politice din care face parte și ale doctrinei social-democrate, plus propunerile de adaptare a lor la condițiile României.

Moțiunea este o instituție foarte utilă, pentru că barează calea spre vârful partidului a impostorilor, veleitarilor și semidocților. Și, în al doilea rând, ea devine, odată adoptată, un sistem de referință doctrinar clar și stabil, la care se raportează acțiunile politice de orice fel ale partidului. Noi nu alegem în funcția de președinte al partidului numai omul ca individ, ci și pe autorul moțiunii pe care îl obligăm apoi să o respecte.

Convenția Partidului Democrat a adoptat importante schimbări și în statutul partidului, schimbări al căror spirit general se centrează pe democratizarea deciziilor și pe o legătură permanentă cu organizațiile din teritoriu și cu cetățenii.

În sfârșit, Convenția a definit clar locul Partidului Democrat în spectrul politic. Este vorba de stânga acestui spectru, acolo unde se află toate partidele social-democrate din Europa civilizată.

În Parlament vom aparține în continuare, în mod ferm, opoziției democrate, în sensul cel mai propriu al cuvântului.

Noul președinte al Partidului Democrat, domnul Traian Băsescu, a spus că ținta Partidului Democrat pentru anul 2004 este procentajul de 15% din electorat. Dacă nu va fi atins acest obiectiv, atunci el se va gândi la demisie.

De aceea, cred că cei care-i fac fel de fel de șicanii – cu chioșcurile, câinii, salubritatea și altele – ar fi bine să țintească mai sus, adică să împiedice PD-ul ca în 2004 să obțină acel 25% și atunci vor avea și demisia domnului Băsescu. Numai că eu nu cred că cineva sau ceva va putea să împiedice PD-ul să atingă această țintă, așa cum nu s-a realizat nici dorința fierbinte a acelora care ne vedeau deja dispăruți de pe scena politică.

Vă mulțumesc pentru atenție.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulțumesc domnului deputat.

 
Corneliu Ciontu - oferirea unor clarificări în privința poziției P.R.M. față de revenirea fostului rege Mihai în România;

Vă rog să-mi permiteți să prezint și eu scurta mea declarație politică.

Între timp, sper să vină și ceilalți colegi care mai erau înscriși, întrucât mai au timp până la 9,20.

Doamnelor și domnilor deputați,

Mă aflu aici pentru a clarifica o poziție și, pe această cale, pentru a da o replică necesară unui jurnalist care, într-un mod nu foarte elegant, a acuzat Partidul România Mare de ambiguitate față de revenirea fostului rege Mihai în România.

Aș dori, de la bun început, să înlătur ideea conform căreia poziția partidului nostru a fost, în această privință, incoerentă și, cu atât mai puțin, neconstructivă.

Partid de vocație republicană și egalitară, așadar partid prin excelență modern, Partidul România Mare respinge doctrinar orice privilegiu care are altă origine decât cea valorică. Și, orice s-ar spune, prezența intermitentă a Regelui Mihai în fruntea României s-a datorat unei anacronice și vetuste legi a sângelui. Iată un prim motiv pentru care poziția PRM nu putea fi una incoerentă.

În al doilea rând, s-a contestat, pe bună dreptate, calitatea efectivă a fostului rege de conducător al României. Singurul lucru pe care Mihai I l-a condus, lăsându-se, de altfel, manipulat, a fost o conspirație – conspirația de la 23 august. Chiar dacă necesitatea istorică a acestui act poate fi discutată, nu este mai puțin adevărat că el rămâne unul dintre momentele istoriei noastre de care ar trebui să ne rușinăm. Iată un al doilea motiv pentru care poziția noastră nu poate fi suspectată de ambiguitate. Pentru că, domnilor colegi, un conducător nu poate fi conducător doar pe hârtie. El trebuie să se arate demn de acest titlu și în fapt. Și este o nedreptate istorică pe care o înfăptuim, oferindu-i onoruri Regelui Mihai, în timp ce Mareșalului Antonescu, victima acestuia, i-a fost oferit un pluton de execuție.

Nu putem fi acuzați de ambiguitate și pentru că noi înțelegem România de astăzi ca avându-și momentul întemeietor în jertfa din decembrie 1989. Atunci ne-am găsit adevăratul drum. Și, dacă am nega acest lucru, am nega renașterea dureroasă a României, acceptând, precum alții, o reconciliere neautentică dictată de obscure motive politicianiste.

Totuși, nu trebuie să fim înțeleși greșit. Nu respingem ideea unei reconcilieri istorice atât timp cât aceasta își păstrează caracterul simbolic și efectiv istoric.

În condițiile în care România trece printr-o criză profundă, în condițiile în care mii de familii nu-și permit o casă dintre cele mai modeste, considerăm excesiv, nedrept și parcă sfidător gestul Guvernului de a ceda fostului rege nu unul, ci două palate. Deși valoarea acestora nu este poate exorbitantă, deși întreținerea unui personal la dispoziția fostului rege nu este foarte, foarte costisitoare, acestea rămân totuși un efort bugetar substanțial. Asta, în timp ce același buget nu găsește resurse pentru despăgubirea unor oameni înșelați prin chiar implicarea instituțiilor statului.

Aceasta este, așadar, poziția noastră, deloc ambiguă, deloc echivocă.

Credem că Guvernul a acționat pripit și imatur transformând o reconciliere istorică, poate necesară, într-un gest politic oportunist și, prin asta, lipsit de relevanță.

Vă mulțumesc.

Mai așteptăm să vină și ceilalți colegi înscriși.

Ionel Olteanu - relevarea semnificației primelor alegeri cu adevărat democratice - 20 mai 1990;

Are cuvântul domnul deputat Ionel Olteanu, de la PDSR.

 

Domnul Ionel Olteanu:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

Ziua de 20 mai ’90, de la care, iată, s-au împlinit 11 ani, a rămas în conștiința publică a românilor ca un reper fundamental pentru manifestarea liberă a opțiunilor electorale pentru însăși revenirea României la valorile Europei contemporane – democrația pluralistă, statul de drept și drepturile omului.

Oricare ar fi această perspectivă din care am privi un asemenea eveniment major, nu-i putem nicidecum ignora consecințele reprezentate de elaborarea și adoptarea Constituției din 1991, de crearea instituțiilor specifice statului de drept, de conturarea cadrului legislativ necesar unei economii de piață, cum nu putem să nu-i recunoaștem cauza primordial㠖 Revoluția română din decembrie 1989.

Chiar dacă această zi a fost doar un început care avea să fie urmat de opțiuni diferite aproape după fiecare ciclu electoral, primele alegeri democratice și corecte pe care le-a cunoscut România modernă au însemnat, în primul rând, opțiunea populară pentru democrație. Nici euforia învingătorilor, nici amărăciunea învinșilor, ambele determinate de rezultatul scrutinului din 20 mai 1990, nu au reușit, în final, să împiedice maturitatea acceptării și de către unii și de către ceilalți a deciziei cetățenilor.

Aceasta, pentru că un adevăr, pe cât de simplu, pe atât de axiomatic, ne-a arătat atunci tuturor, de-a lungul a câtorva cicluri electorale, că alegătorii au întotdeauna dreptate. Un adevăr etern uman și universal valabil, o lecție care ne îndeamnă la maturitate și înțelepciune.

Stimați colegi,

După un parcurs de 11 ani de construcție democratică, parcurs caracterizat în același timp de o tranziție care pare să devină pentru prea mulți dintre români interminabilă și mai ales insuportabilă, sunt convins că am reușit cel puțin să conștientizăm că alegerile reprezintă mijlocul necesar al exprimării voinței populare, că democrația veritabilă reprezintă echilibrul necesității și al solidarității, al Puterii și Opoziției.

După acești 11 ani, nu trebuie să fim doar mai bătrâni, ci, iată, mai înțelepți, semnificație care decurge în mod indiscutabil din alegerile din 20 mai 1990.

Un asemenea moment nu este doar un moment aniversar, ci un motiv de reflecție profundă pentru o Românie profundă.

O asemenea reflecție, chiar dacă este determinată de un trecut căruia unii îi contemplă rănile insuficient cicatrizate, iar alții îi admiră strălucirea succeselor insuficient consolidate, în nici un caz nu poate să facă abstracție de un prezent pe cât de acut, pe atât de dramatic.

Angajată într-un proces de integrare europeană și euro-atlantică, România a reușit contraperformanța de a se plasa printre ultimele țări aspirante la un loc într-o viitoare familie europeană integrată.

După 11 ani de tranziție, aproape jumătate din populația țării se află sub nivelul de sărăcie admisibil, în timp ce aici, in Parlament, iată, energiile se pierd în lupte sterile de cabinet, iar absențele nejustificate de la lucrările în plen și de la cele ale comisiilor permanente par să devină un fenomen cronic, conturând aparența unei abdicări de la mandatul alegătorilor.

Fără să uităm că democrația presupune o vigilență permanentă față de manifestările totalitarismului, ale intoleranței, xenofobiei și antisemitismului, nu trebuie să ignorăm că democrația și statul de drept se manifestă și se apără în fiecare zi.

Iată, deci, o altă semnificație a alegerilor democratice din 20 mai ’90.

Avem, așadar, datoria de a evita atât erorile altora, cât și propriile noastre erori. Avem obligația de a corecta injustiția, de a sancționa abuzul și, îndeosebi, de a asigura dezvoltarea economică, socială și culturală a țării, fără de care alegerile libere din 20 mai 1990 nu ar mai avea nici un sens. Aceasta pentru că, fără o dimensiune socială, concretă, democrația nu poate fi o democrație adevărată, ignorarea drepturilor sociale fundamentale fiind de natură să amenințe egalitatea juridică și politică a cetățenilor și însuși fundamentul democrației.

De aceea, profund implicat și responsabil în devenirea democratică a țării după 1989, în destinul României viitoare, PDSR nu concepe progresul drepturilor civile și politice fără asigurarea drepturilor economice-sociale minime, libertatea fără solidaritate, pentru că Partidul Democrației Sociale din România nu este doar un partid democrat, el este un partid social-democrat. De aceea, așa cum a promis și în campania electorală, PDSR este condamnat să reușească pentru simplul motiv că mai rău nu se mai poate și nu mai trebuie să fie posibil.

Raportându-ne la primele alegeri cu adevărat democratice din România contemporană, noi, cei din PDSR afirmăm cu convingere că reforma statului nu înseamnă nici mai mult stat, nici mai puțin stat, ci un stat mai bun pentru toți cetățenii, un stat responsabil în fața acestora, stat de care avem atâta nevoie acum și pentru realizarea căruia solicităm tuturor solidaritate pentru un destin mai bun pe care-l merităm cu toții.

Iată, deci, a treia semnificație pentru noi a primelor alegeri democratice din 20 mai 1990.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulțumesc.

 
Puiu Hașotti - prezentarea altei viziuni asupra alegerilor din 20 mai 1990.

Și ultimul înscris la cuvânt – domnul deputat Puiu Hașotti.

 

Domnul Puiu Hașotti:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Doamnelor și domnilor,

Democrația ne oferă privilegiul de a avea păreri diferite și totodată contradictorii. Și cele ce vor urma vor fi în contradicție cu cele spuse de antevorbitorul meu.

Și am să încep prin a spune că, într-adevăr, PDSR-ul a descoperit un nou tip de stat – "statul pe loc". După părerea mea, alegerile din 20 mai au fost un moment nefast pentru istoria României.

Au fost alegeri democratice? Au fost alegeri libere? Nu. Nu au fost nici democratice, nici libere, de vreme ce a fost fraudată alegerea la urne, dar mai puțin …

 
 

Domnul Ionel Olteanu (din sală):

Există percepția internațională în materie, stimate coleg!

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Domnule deputat Olteanu, am rugămintea: la declarații politice nu există nici drept la replică și, hai, să respectăm vorbitorii. Îi dați replica săptămâna viitoare, sau în presă. Vă rog frumos!

Poftiți.

 
 

Domnul Puiu Hașotti:

Am scris chestia asta înainte de a-i auzi excelentul discurs și rog să nu fiu întrerupt, domnule președinte.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Poftiți, domnule deputat.

 
 

Domnul Puiu Hașotti:

Așadar, acele alegeri nu au fost nici libere, nici democratice, pentru că au fost manipulate și urmările acelor alegeri din 20 mai se văd și astăzi: este starea României, este starea în care ne aflăm; urmările și ale acelor alegeri, mai corect spus.

Rezultatul a fost consecința confiscării acelei revolte populare, cum bine a spus cineva, acelei "loviluții". A fost consecința unor manipulări grosolane, a unei televiziuni cvasibolșevice, a unor diversiuni, a speculării unor mentalități pe care le aveau cetățenii României, dar și a practicii unor mentalități care existau în rândul multor oameni politici.

Alegerile de la 20 mai au urmat celor două mineriade, au urmat devastării sediilor partidelor politice, au urmat urcării lui Corneliu Coposu în tab, care Corneliu Coposu a fost după aceea glorificat și lăudat de toată suflarea românească. Alegerile de la 20 mai au fost pentru colegii de la UDMR consecința manipulărilor și a evenimentelor grotești care s-au petrecut pe 23 martie; finalul unui start ratat. Pentru că alegerile de la 20 mai au însemnat finalul startului ratat pe 22 decembrie, când s-a început cu manipularea populației, prin care țara era informată că sunt 65 de mii de morți. Și nu acesta este cel mai important lucru.

Alegerile de la 20 mai sunt în fond și consecința faptului că Majestatea Sa Regele Mihai a fost întors din drum ca un delincvent. Astăzi, când, pe bună dreptate, este primit așa cum se cuvine, ar fi trebuit s-o facem atunci. Și starea României este care este și urmare acestui lucru și urmare a alegerilor de la 20 mai.

 
 

Domnul Ionel Olteanu (din sală):

Ale guvernării dumneavoastră, domnule deputat!

 
 

Domnul Puiu Hașotti:

În sfârșit, alegerile de la 20 mai au demonstrat victoria deplină a Securității asupra poporului român.

În încheiere, spun încă o dată că a fost un moment nefast. Și vreau să vă spun tuturor că alegeri așa-zis democratice și așa-zis libere au mai fost, dar ele au fost aparent democrate și aparent libere, pentru că poporul a fost manipulat. Din zecile de exemple, vă voi da unul: poporul lui Israel, când a fost să aleagă, l-a ales pe tâlharul de Barabas în locul lui Isus.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Am înțeles.

 
 

Cu aceasta s-a încheiat prima parte a programului din ziua de astăzi.

La ora 10,00 vom relua ședința cu voturi finale.

Vă mulțumesc.

 
   

Postal address: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, Bucharest, Romania friday, 6 december 2019, 12:39
Telephone: +40213160300, +40214141111
E-mail: webmaster@cdep.ro