Plen
Sittings of the Chamber of Deputies of June 19, 2001
Abstract of the sittings
Full-text of the sittings

Parliamentary debates
Calendar
- Chamber of Deputies:
2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003 2002
2001 2000 1999
1998 1997 1996
Query debates
for legislature: 2016-present
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996

Meetings broadcast

format Real Media
Last meetings
19-11-2019
Video archive:2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003
You are here: Home page > Parliamentary Business > Debates > Calendar 2001 > 19-06-2001 Printable version

Sittings of the Chamber of Deputies of June 19, 2001

  1. Intervenții ale domnilor deputați:

 

Ședința a început la ora 8,40.

Lucrările au fost conduse de domnii Valer Dorneanu, președintele Camerei Deputaților, și Corneliu Ciontu, vicepreședinte al Camerei Deputaților, asistați de domnii Constantin Niță și Radu Stroe, secretari.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Bună dimineața. Vă propun să începem prima parte a ședinței de astăzi.

 
Ștefan Baban - intervenție intitulată Blocajul financiar, cancerul economiei românești;

Am să-i dau cuvântul domnului Baban Ștefan și se va pregăti domnul deputat Antal Istvan.

 

Domnul Ștefan Baban:

Bună dimineața.

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

Intervenția mea de astăzi poartă titlul sugestiv: "Blocajul financiar, cancerul economiei românești".

Blocajul financiar a ajuns la un nivel care împiedică funcționarea normală a sistemului economic al țării. Prin măsurile aplicate până acum, prin compensări, reeșalonări și anularea unor penalități sunt soluționate probleme punctuale, acute, ale unor întreprinderi, dar nu se elimină criza. Fără măsuri cuprinzătoare, dar, mai ales, fără măsuri de însoțire, care să împiedice formarea de noi arierate, mediul economic va continua să fie ostil, iar întreprinderile, mari sau mici, de stat sau private, vor rămâne în continuare incapabile să-și reia ciclurile normale de producție și vor îngroșa rândul celor neviabile.

În starea în care s-a ajuns, reducerea semnificativă sau eliminarea blocajului generalizat pot fi obținute numai prin măsuri de excepție la scara întregii economii. Este vorba, în primul rând, de asanarea unor datorii și penalități istorice, acumulate timp îndelungat, a unor influențe care nu provin din propria activitate a întreprinderilor și nici nu au stat sub controlul lor.

Cauzele fundamentale care au determinat apariția și adâncirea acestui fenomen sunt: 1. rambursarea nejustificată în 1990 a părților sociale deținute de salariați, care reprezentau 40% din capitalul social deținut și care au provocat decapitalizarea masivă a întreprinderilor; 2. practicarea unor dobânzi excesive la credite acordate în această perioadă, care au ajuns să depășească cu mult nivelul inflației și uzanțele bancare internaționale, ele au adâncit decapitalizarea și au subminat capacitatea operațională și de plată a întreprinderilor; 3. practicarea pe o perioadă îndelungată a unor prețuri administrative impuse prin reglementări guvernamentale, care nu au ținut seamă nici de realitățile din economie și nici de regulile economiei de piață; 4. adoptarea cu mari întârzieri, ani al rând, a bugetului de stat, precum și insuficiența fondurilor prevăzute, fapte ce au făcut ca decontările dintre bugetul statului și întreprinderile prestatoare să se facă cu o întârziere de 6-12 luni; 5. procedurile judiciare în vigoare, taxele mari percepute pentru acțiunile de recuperare a datoriilor și duratele lungi până la pronunțarea soluțiilor definitive îi descurajează pe creditori și îi încurajează pe debitori, datornicii apelând la tot felul de subterfugii procesuale pentru a se sustrage de la plata datoriilor și pentru a întârzia pronunțarea sentinței; 6. practicarea unor politici excesiv monetariste, a unor politici financiare, monetare, valutare, fiscale fără legătură cu situația reală din economie și cu nevoile ei, în loc să fie stimulate activitățile din economia reală: producția, investițiile, exportul, masa monetară pusă la dispoziția economiei în anul 2000 a fost cu 19% mai mică decât cea din 1996; 7. degradarea activității economiei în general s-a produs pe fondul unor manifestări perverse ale procesului de privatizare; conceput ca un proces care să contribuie la recapitalizarea, modernizarea și eficientizarea economiei, privatizarea nu a dus la rezultatele așteptate, contractele de privatizare nu au fost acoperite de garanții suficiente de realizare, procesul de privatizare nu a fost însoțit de injecția de capital, nici de modernizarea, nici de creșterea de piață, ceea ce a alimentat blocajul financiar.

Reducerea blocajului financiar existent și readucerea economiei într-un regim sistemic de funcționare pot fi înfăptuite numai cu măsuri de excepție și cu intervenții de acompaniament ferm pe toată durata de aplicare: 1. identificarea și cuantificarea pe baza unor analize reale și responsabile a datoriilor provenite din cauze independente de activitatea și controlul întreprinderii, în urma acestor analize să fie anulate toate datoriile care provin din cauze independente de activitatea proprie a întreprinderilor; 2. întreprinderea sau părți ale acesteia care nu sunt sau nu pot deveni viabile nici după aceste anulări să fie supuse, prin proceduri simplificate, privatizării, lichidării sau falimentării; 3. aplicarea în continuare ca măsuri de susținere tranzitorie a procedurilor existente pentru recuperarea creanțelor; 4. revizuirea și îmbunătățirea sistemului de politici și de reglementări financiare, monetare, fiscale, valutare și de credit, parametrii acestora trebuie să fie stabiliți pe baza cerințelor și realităților din eeconomie, stimularea producției, a investițiilor și a exporturilor, nivelul rezonabil al dobânzilor, înlăturarea carecterului opresiv al fiscalității, asigurarea coerenței și stabilității reglementărilor legislative; 5. elaborarea și aprobara bugetului de stat trebuie să aibă loc cel mai târziu până în luna noiembrie a anului anterior; 6. îmbunătățirea procedurilor judiciare și reglementarea taxelor percepute pentru acțiuni de recuperare a datoriilor din justiție, determinând astfel încurajarea creditorului și descurajarea debitoului rău-platnic; 7. îmbunătățirea reglementărilor în domeniul privatizării, astfel încât să se acopere cu garanții ferme obligațiile de realizare a investițiilor și modernizărilor, angajamentele privind extinderea pieței, atingerea performanțelor stipulate în planul de afaceri.

A sosit demult timpul ca blocajului financiar, acest cancer al economiei românești, să i se pună capăt. Altfel, mulțimea de strategii elaborate nu va servi la nimic. Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulțumesc și eu.

Am rugămintea la toți colegii înscriși să încerce să se încadreze în cele 3 minute, pentru a da posibilitatea ca toți să-și exprime punctul de vedere, deoarece la 9,30 vom începe ședința comună.

 
Antal Istvan - prezentarea situației edificiului construit pentru copiii cu handicap din Municipiul Odorheiu Secuiesc;

Are cuvântul domnul Antal Istvan și se pregătește domnul deputat Simedru Dan Coriolan.

 

Domnul Ántal Istvan:

Vă mulțumesc, domnule președinte de ședință.

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

În prima parte a lunii iunie, domnul președinte Ion Iliescu, în timpul vizitei în județul Harghita, la Odorheiu Secuiesc, pe neașteptate a făcut o vizită și în mult discutatul edificiu de pe Dealul Cserehát. În urma evenimentului, în presa scrisă au apărut mai multe comentarii, mai mult sau mai puțin răutăcioase, dezinformând opinia publică cu privire la starea de fapt din municipiu. Cel mai amplu reportaj este prezentat în articolul din Curierul Național, pe data de 12 iunie, cu titlul: "Cine și de ce dezgropă securea războiului în cazul Cserehát și cu subtitlul: "Minciuna are picioare scurte".

În urma celor prezentate în acest articol, ca deputat de Harghita, este de datoria mea să vă informez și să informez opinia publică în mod corect, așa cum am mai procedat de câte ori era nevoie și în legislatura trecută, despre starea de fapt din municipiu.

Într-adevăr, există acest caz și va mai exista până când un edificiu construit pe banii unei fundații din Elveția pentru copiii handicapați din Odorheiu Secuiesc și din zonă nu va fi utilizat pentru acest scop. Iar în momentul de față situația se prezintă astfel: din 1992, în urma demersurilor făcute la Prefectura din județul Harghita de către reprezentantul Fundației Basel-Hilfe, domnul Bürger, s-au făcut formalitățile necesare construirii unei școli ajutătoare pentru copiii handicapați din Odorheiu Secuiesc, hotărâre adoptată și de consiliul local din municipiu. La 3 ani după începerea lucrărilor, din motive neelucidate nici până astăzi, clădirea, în loc să fie dată în administrarea unei fundații sociale înregistrate în această situație în oraș, a fost donată, cu sprijinul domnului amintit, Congregației greco-catolice "Inimi neprihănite" din București, înregistrată ca persoană juridică după primirea donației. După finalizare, edificiul a fost transformat în orfelinat și, de aici, conflictul dintre consiliul local, reprezentant al comunității locale, și congregația amintită.

Adevărul este, deci, cu totul altul decât cel prezentat în articolul incriminat. În oraș sunt 215 familii care așteaptă de ani de zile ca, după finalizarea clădirii, 120 de copii cu handicap, încadrați în grade de invaliditate de către comisia de diagnostic și triere din județ, să fie tratați în edificiul respectiv. Iar actualmente, în locul lor, în urma schimbării destinației edificiului, trăiesc în clădire în condiții luxoase 10-12 călugărițe din București și 60 de copii orfani, dintre care nici unul din oraș sau din zonă.

Deci, un contract încheiat între consiliul local și o fundație din Elveția nu a fost respectat. O clădire, în loc să fie utilizată de cei pentru care a fost construită - copiii handicapați din localitate - este transformată în mănăstire și internat, cu concursul directorului fundației. Atât despre realitate.

Este adevărată aprecierea făcută de domnul președinte, relatată și în articolul cu pricina, cum că: "În jurul edificiului s-a creat o situație dezavantajoasă și acest lucru nu este bine deloc. Nu este bine nici pentru edificiu, nici pentru comunitate, nicidecum pentru un asemenea municipiu civilizat, cum este Odorheiu Secuiesc". Subscriu la această apreciere și consider că comunitatea din oraș are drepturi și merite să i se facă dreptate. Clădirea să fie transformată pentru scopul inițial pentru care s-a construit.

Am venit la acest microfon să vă transmit că, într-adevăr, și eu cred că minciuna are picioare scurte, pentru că evenimentele din ultimele zile confirmă cele știute de cei din zonă, cum că în jurul acestei donații este ceva putred. Aflăm din știrile Mediafax că procurorii îl cercetează pe președintele fundației Basel Helfe, domnul Bürgen, despre care am mai vorbit, care a construit edificiul pentru copiii handicapați din Odorheiu Secuiesc și că, în urma audierii, procurorii Parchetului Curții de Apel din București au emis o ordonanță de interdicție a lui Cirzl Bürger de a părăsi România pentru o perioadă de 30 de ani?. Deci, există posibilitatea să se facă lumină, în sfârșit, în acest caz, cu ajutorul organelor abilitate.

În încheiere, doresc să lansez un apel către reprezentanții mass-media, care doresc să informeze în mod corec opinia publică, să fie echidistanți și când relatează evenimente dintr-o localitate să prezinte și opinia comunității în sânul căreia evenimentul respectiv are loc sau s-a petrecut și nu numai impresiile lor subiective. Vă mulțumesc pentru atenție.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulțumesc.

 
Dan Coriolan Simedru - comentariu pe marginea unui caz de incompatibilitate cu privire la exercitarea mandatului de deputat;

Îl invit la microfon pe domnul deputat Simedru Dan Coriolan, se pregătește domnul deputat Wittstock.

 

Domnul Dan Coriolan Simedru:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

În una din primele ședințe ale Comisiei pentru agricultură, colegul nostru, domnul deputat Filip Georgescu, spunea că într-un viitor apropiat se va decide la care dintre cele două funcției, de deputat sau de director la Regia națională a pădurilor, va renunța. Chiar dacă viitorul nu a fost atât de apropiat, domnul deputat-director s-a decis: nu va renunța la nici una. În acest sens, a depus o cerere la conducerea Camerei Deputaților pentru a i se aproba cumulul de funcții, făcând abstrație de lege și chiar de faptul că a recunoscut în ședința comisiei că cele două funcții sunt incompatibile.

Prevederile art. 68 din Constituția României reglementează cazurile de incompatibilitate cu privire la exercitarea mandatului de deputat. Astfel, alin. 1 al acestui articol prevede o primă incompatibilitate între funcția de deputat și cea de senator. De asemenea, în temeiul art. 84 din Constituție, funcția de deputat sau de senator este incompatibilă cu funcția de Președinte al României.

O altă categorie de incompatibilități este prevăzută la alin. 2 al art. 68 din Constituție, prin care se interzice unui deputat să exercite orice funcție publică de autoritate, cu excepția celei de membru al Guvernului. Se interzice, de asemenea, cumularea mandatului de parlamentar cu exercitarea unei funcții de autoritate, inclusiv în cadrul administrației publice locale. De la această regulă există o excepție doar, în virtutea căreia deputatul poate fi și membru al Guvernului.

Incompatibilitățile funcției de parlamentar cu alte funcții publice de autoritate sunt cunoscute în literatura juridică ca măsuri de protecție a mandatului parlamentar. Este unanim recunoscută de tehnicienii dreptului ideea că realizarea eficientă a mandatului parlamentar implică independența parlamentarului contra oricăror presiuni exterioare, de orice natură.

De aceea, starea de abuz de putere din acest caz trebuie să înceteze și Biroul Permanent al Camerei Deputaților să se pronunțe și în cazul domnului deputat Filip Georgescu, caz încă rămas în pronunțare, față de ceilalți colegi care au cerut cumul de funcții. Sper ca morala politică să fie mai puternică decât clientelismul în interes personal și cineva va renunța la una dintre cele două demnități. Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulțumesc și eu, inclusiv pentru concizie.

 
Eberhard-Wolfgang Wittstock - rememorarea unui capitol din cele mai grave a încălcării dreptului omului în epoca comunistă - deportarea în Bărăgan;

Are cuvântul domnul deputat Wittstock, se pregătește domnul Leonăchescu.

 

Domnul Eberhard-Wolfgang Wittstock:

Mulțumesc, domnule președinte.

Domnule președinte,

Stimate colege,

Stimați colegi,

Intervenția mea intenționează să rememoreze unul din capitolele cele mai grele din lungul șir al gravelor încălcări ale drepturilor omului săvârșite în epoca comunistă. Este vorba despre deportarea în Bărăgan a zeci de mii de cetățeni români domiciliați până atunci în sud-vestul țării. De la declanșarea acelei tragedii, se împlinesc în aceste zile exact 50 de ani.

Ziua de 17 iunie 1951 a fost o zi de duminică, Duminica Rusaliilor din calendarul ortodox. În aceeași zi, în școli avuseseră loc serbările de sfârșit de an școlar. Nimic sau aproape nimic nu prevestea cele ce se vor întâmpla peste câteva ore. Dar, în cursul nopții și în zorii zilei de 18 iunie, în 190 de localități din Banat și în 107 localități din sud-vestul Olteniei se puteau auzi bătăi brutale în porțile caselor. Persoane înarmate, fie îmbrăcate în uniforme ale Ministerului de Interne, fie milițieni, precum și civili, intrau în casele oamenilor și le comandau acestora să-și strângă lucrurile în vederea deportării.

Oamenii, inclusiv femei gravide, bătrâni, bolnavi, copii mici, au fost îmbarcați în vagoane de vite și duși în Câmpia Bărăganului. Debarcați pe câmpul liber, departe de orice altă așezare omenească, li s-a ordonat să-și ridice case. Astfel, în vara și toamna anului 1951, în regiunile Ialomița și Galați, au luat ființă 18 localități noi, cum ar fi: Dâlga Nouă, Însurățeii Noi, Vădenii Noi sau Frumușița Nouă.

În mod cert, factorul declanșator al deportării l-a constituit conflictul Uniunii Sovietice și al vasalilor săi cu Iugoslavia titoistă, pentru că deportările din iunie 1951 s-au efectuat doar din localități aflate pe fâșia graniței cu Iugoslavia, având o lățime de 25 de km. Cu acest prilej, autoritățile comuniste au urmărit distrugerea tuturor elementelor posibil dușmănoase, cum ar fi, de exemplu, țăranii înstăriți.

În total, au fost deportate aproximativ 12.800 de familii, însumând 40.320 de persoane: români, sârbi, germani, maghiari, bulgari. Numărul etnicilor germani deportați s-a ridicat la cifra de 9.413. Mulți dintre ei abia se întorseseră dintr-o altă deportare, din Uniunea Sovietică.

Pentru cei mai mulți, calvarul din Bărăgan a durat aproximativ 5 ani. Un HCM din 7 decembrie 1955 a dispus eliberarea și întoarcerea deportaților. Se presupune că acest lucru s-ar fi datorat primirii României în ONU, România, mai bine zis "Republica Populară Română", fiind astfel obligată să respecte, cel puțin formal, drepturile omului.

Cei mai mulți deportați s-au întors în Banat în cursul anului 1956. Reintegrarea în viața economică și socială a fost, desigur, o problemă complicată pentru acești oropsiți ai sorții.

În perioada comunistă, atât deportarea etnicilor germani în URSS, cât și cea a bănățenilor în Bărăgan, au fost tabuizate cu strictețe de către autorități. Abia după decembrie 1989 s-a putut constitui Asociația foștilor deportați în Bărăgan, iar Decretul-lege nr. 118/1990 a dispus unele măsuri reparatorii și pentru foștii deportați.

Atât în țară cât și în străinătate a apărut o bogată literatură documentară despre acest eveniment. De exemplu, Asociația șvabilor bănățeni din Germania a editat cu 3 ani în urmă, la Munchen, o carte foarte interesantă, dedicată deportării în Bărăgan, intitulată: "Und uber uns der blaue endlose Himmel" ("Iar deasupra noastră, cerul albastru nemărginit"), care cuprinde documente de arhivă, relatări ale unor martori, fotografii etc.

Ar fi de dorit ca această literatură să fie cât mai accesibilă cititorilor, pentru că doar dacă ne cunoaștem trecutul, așa cum a fost, vom fi în stare să ne clădim un viitor în care evenimente tragice, cum a fost deportarea în Bărăgan – evident, o crimă împotriva umanității – să nu se mai poată repeta. Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulțumesc și eu.

 
Nicolae Leonăchescu - despre decizii arbitrare și abuzuri ale administrației centrale și locale;

Îl invit la microfon pe domnul deputat Leonăchescu, se pregătește domnul deputat Tăriceanu.

 

Domnul Nicolae Leonăchescu:

Onorat auditoriu,

Ne este dat să trecem săptămânal prin satele noastre, spre a cunoaște realitățile și a asigura fluența vieții parlamentare. Preluăm mesaje de la alegătorii noștri și încercăm să găsim soluții la problemele cu care se confruntă.

De fiecare dată constatăm incapacitatea administrațiilor centrale și locale de a evidenția limitele și identitatea satelor noastre. Tăblițele indicatoare lipsesc și chiar dacă ai în mână o hartă identificarea localităților este delicată. La intersecții, panourile cu informații utile sunt deteriorate, sunt incomplete sau lipsesc.

În același timp, reforma administrativ-teritorială din 1968 a permis unor administrații neperformante să ia decizii arbitrare privind limitele satelor și să le afecteze acestora patrimoniul. Multe sate au fost furate ca în codru de terenuri agricole, de izlazuri, cumpărate de la stat cu prețul unor substanțiale sacrificii, de perimetre silvice etc., de care primarii abuzivi și colaboratorii lor au dispus în interes personal.

Rămășițele ideologiilor comunitare nivelatoare sunt folosite ca o justificare a deposedării și, din această cauză, lumea este nemulțumită. De ce oare terenurile folosite ca izlaz, proprietatea unor sate, sunt date altor sate și chiar unor persoane particulare?

Locuitorii satului Gliganu de Sus, comuna Rociu, din județul Argeș, au cumpărat un izlaz de 170 ha, pe care l-au folosit până în 1968. După Revoluția din decembrie 1989, primarul comunei Rociu a luat 70 ha din acest izlaz și l-a dat locuitorilor satului Șerbănești, iar 40 ha din respectivul izlaz au fost împărțite la persoane fizice, salariați ai primăriei, rude și prieteni de-ai lor.

Izlazul, cumpărat înainte de cel de al doilea război mondial, de locuitori din sate ca Gliganu de Sus, Stroești – Argeș etc., le-a fost luat oamenilor prin abuz și nimeni nu dorește să rezolve această problemă.

Avem, oare, aici, expresia complicității la furtul oficializat, bine organizat, patronat de unele organe ale administrației locale? Există în asta acordul tacit al administrației centrale, care nu mai răspunde la memoriile celor deposedați abuziv de drepturile lor?

Eu cred că această problemă are soluție. Constat, însă, că activiștii de altădată ai Partidului Comunist, care s-au bucurat de privilegii deosebite, se comportă abuziv, în noile condiții, din obișnuință. În plus, au acceptul tacit al celor care-i promovează și cu care fac o redutabilă echipă de frânari în calea progresului țării și a instaurării unor relații democratice, normale, între oameni. Până când?! Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulțumesc și eu.

 
Călin Popescu-Tăriceanu - declarație, în numele Grupului parlamentar al PNL, legată de angajarea răspunderii Guvernului asupra Proiectului de Lege privind promovarea investițiilor directe cu impact semnificativ în economie;

Îl invit la microfon pe domnul Popescu Tăriceanu, se pregătește domnul Becsek Garda Dezideriu.

 

Domnul Călin Popescu-Tăriceanu:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Ceea ce urmează este o declarație politică, în numele Grupului parlamentar PNL, legată de solicitarea Executivului de angajare a răspunderii în fața Parlamentului asupra Proiectului de Lege privind promovarea investițiilor directe cu impact semnificativ în economie, așa cum este intitulat proiectul.

Se pare că primul ministru Adrian Năstase, în virtutea unei promisiuni, la început de mandat, de a se cere un vot de încredere după primele 6 luni, vrea să facă un exercițiu politic cu actualul Parlament, după cum declara dânsul astăzi, la radio, încercând să vadă dacă încrederea pe care i-a acordat-o electoratul, în urma căreia a constituit un Guvern minoritar, mai este valabilă astăzi, și, de aceea, vrea să vadă dacă în Parlament se va depune o moțiune de cenzură împotriva actualului Executiv sau nu.

Pe de altă parte, având în vedere dezastrul din domeniul investițiilor directe, în general, și ale celor străine, în special (primele 6 luni arătând că nu s-au investit în România nici 50 de milioane de dolari), după promisiuni de stabilizare a legislației din domeniul mediului economic, Guvernul Năstase este strâns cu ușa în disperarea sa de a da un semnal pozitiv capitalului străin.

Întrucât există, însă, un consens național în ceea ce privește legislația stimulativă a investițiilor directe, angajarea răspunderii în fața Parlamentului, dincolo de un gest de disperare, este pur demagogică și formală. O astfel de lege era așteptată de toți. Or, a ridica-o la acest rang, de asumare a răspunderii, când discutăm de fapt de nornmalitate, ni se pare un atac la buna credință și la bunul simț al tuturor parlamentarilor.

Prin reglementările prevăzute de lege, extrem de subțiri, cu multă discriminare pozitivă, dar în limite, pe de altă parte, restrictive și utilizând criterii confuze de deparatare, în care subiectivismul politic al instituțiilor prevalează, legea propusă este formală și nu credem că va avea efecte în plan economic. Mai mult, aplicarea acestei legi, probabil, va genera obișnuitele norme, prin care Ministerul Finanțelor Publice și Ministerul Dezvoltării și Prognozei vor reinterpreta prevederile legii, în tradiționala barieră birocratică și restrictivă, mergând, probabil, până la anularea stimulentelor acordate investitorilor.

România avea nevoie de o lege prin care întreg procesul investițional să fi fost stimulat, în mod egal, față de întreprinzătorii naționali și străini și cu impact echilibrat în teritoriu. La o astfel de lege ne-am și fi așteptat și, de aceea, PNL își rezervă dreptul să depună un proiect în acest sens.

Angajarea răspunderii cu o astfel de lege, dincolo de demagogie și formalism, se înscrie și în tendința, bine cunoscută, de propagandă facilă, exagerată și creare de imagine pe forme lipsite de conținut, care caracterizează discursul politic al actualului Executiv. Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulțumesc.

 
Becsek Garda Dezideriu Coloman - intervenție în sprijinul rezolvării unor probleme cu care se confruntă Asociația Proprietarilor de Păduri din România;

Are cuvântul domnul deputat Becsek Garda Dezideriu și se pregătește domnul deputat Sali Negiat.

 

Domnul Becsek Garda Dezideriu Coloman:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

Asociația Proprietarilor de Păduri din România, care înglobează instituții de interes public cum ar fi Academia Română, fonduri bisericești, școli, precum și 7.128 de obști de moșneni și răzeși, composesorate, se adresează Parlamentului României pentru a sensibiliza forul legiuitor al țării în următoarele probleme:

Necesitatea organizării structurii Departamentului pădurilor din cadrul Ministerului Agriculturii, Alimentației și Pădurilor, pe baza naturii proprietății, având în componență o direcția a pădurilor particulare. Direcția pentru controlul regimului silvic și cinegetic, ce are în subordine inspectoratele teritoriale de regim silvic și cinegetic reprezintă autoritatea publică centrală care răspunde de silvicultură. Această direcție, fiind ierarhic superioară, va urmări și controla în egală măsură respectarea regimului silvic și cinegetic de către unitățile aflate în subordinea celor două direcții menționate mai sus: Regia națională a pădurilor și, respectiv, structurile silvice proprii, reprezentate de proprietari.

Susținerea cererii de organizare de către minister a unei direcții operative pentru proprietarii de păduri, alții decât statul, având la bază natura proprietății, este motivată de îndeplinirea condițiilor necesare pe piața produselor și serviciilor oferite de gospodărirea pădurilor. Dacă se va ajunge la modificarea Legii nr. 1/2000, să se aibă în vedere anularea Ordinului nr. 668/2000, cu o hotărâre a Ministerului Apelor, Protecției Mediului și Pădurilor privind identificarea terenurilor forestiere exceptate de la retrocedarea dreptului de proprietate pe vechile amplasamente, ordin care blochează aplicarea Legii nr. 1/2000 la nivelul comisiilor locale, respectiv, județene; modificarea Anexei nr. 53, care să aibă conținutul Anexei nr. 51 din Regulamentul de aplicare a Legii nr. 1/2000; eliminarea din obligațiilor comisiilor de aplicare a Legii fondului funciar de a stabili tabelele cu membrii componenți ale persoanelor juridice, acestea fiind deja stabilite prin statutele aprobate de către instanțele de judecată de la înființare.

Se cere modificarea Codului Silvic, Legea nr.26 din 1996, care să fie în concordanță cu prevederile Legii nr.1 din 2000, și discutarea propunerilor APPR-ului în cadrul comisiilor de dialog social din cadrul ministerului de resort.

Se cere anularea ordinului ministrului Agriculturii, Alimentației și Pădurilor, prin care se reduce numărul de personal al inspectoratelor teritoriale de regim silvic și cinegetic.

Adunarea Generală a Asociației Proprietarilor de Păduri din România, luând cunoștință în timpul dezbaterilor sale de faptul că în cadrul Ministerului Agriculturii, Alimentației și Pădurilor s-a emis un ordin al ministrului prin care s-a dispus reducerea numărului de angajați ai inspectoratelor teritoriale de regim silvic și cinegetic, a cerut în unanimitate anularea acestei hotărâri.

Se mai cere din partea Asociației Proprietarilor de Păduri să nu se limiteze teritoriul retrocedabil composesoratelor.

Membrii Asociației Proprietarilor de Păduri protestează împotriva încercărilor de a prezenta denaturat istoria comunităților de averi din România, precum și împotriva limitării terenurilor cu vegetație forestieră din România retrocedabilă devălmășiilor.

În caz că se va încerca modificarea Legii nr.1 din 2000 în defavoarea composesoratelor, ei au pus în vedere că se vor adresa Consiliului Europei și vor cere monitorizarea României pentru atitudinea țării noastre în problema proprietății.

Vă mulțumesc pentru atenție.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulțumesc.

 
Negiat Sali - atenționare în privința situației în care se găsește la ora actuală Seminarul musulman din Medgidia;

Dau cuvântul domnului deputat Sali Negiat. Se pregătește domnul Sandache Cristian.

 

Domnul Negiat Sali:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

Fac o intervenție în legătură cu starea actuală a complexului de clădiri ale fostului seminar musulman din Medgidia.

Această instituție de învățământ prestigioasă a funcționat secole de-a rândul la Babadag, ca urmare a înființării acestui focar de cultură a populației turo-tătare musulmane din acea vreme din Dobrogea de către Gazi Ali Pașa, care a înființat o fundație în acest sens. În 1901, prin grija statutul român, această instituție de învățământ, seminarul musulman, se mută la Medgidia și funcționează ani întregi, devenind un focar de cultură pentru această regiune a țării, cât și pentru zona Balcanilor.

Din păcate, după instaurarea regimului comunist, prin anii ’60, această prestigioasă instituție de învățământ este desființată, ca și alte instituții de învățământ ale minorităților naționale, cu toate că ani de-a rândul generații întregi de oameni de cultură au trecut prin acest loc. Vreau să reamintesc numai un singur nume: profesor doctor docent, mare istoric și politolog, Kemal Karpat, care a fost și consilier pe probleme ale Sud-estului Europei și Asiei Centrale al foștilor președinți ai Americii, Jimmy Carter și Ronald Reagan. Chiar în anii regimului comunist, a sprijinit legăturile României cu Statele Unite ale Americii și a acționat pentru obținerea clauzei națiunii celei mai favorizate României la acea dată.

La ora actuală, după ce ani întregi în timpul regimului comunist clădirile acestei instituții au fost folosite ca spălătorie chimică, acum se află într-o stare de ruină care periclitează chiar sănătatea orașului Medgidia.

După 1990, seminarul musulman din România se reînființează sub numele de "Liceul pedagogic și teologic Mustafa Kemal Ataturk", liceu inaugurat cu contribuția directă a președintelui țării, la acea vreme, domnul Ion Iliescu, care împreună cu domnul Suleiman Demirel, președintele Turciei, la acea dată, întăresc și mai mult relațiile excelente existente între România și Turcia, atât la acea vreme, cât și la ora actuală.

După această dată, între România și Turcia se semnează un protocol pentru reconstrucția complexului de clădiri ale fostului seminar musulman din Medgidia, prin care partea turcă se angajează să finanțeze complet această construcție, sumă care se ridică la aproximativ 400 de mii de dolari, dar, din păcate, conducerea fostului Minister al Culturii, care trebuia să asigure proiectul de reconstrucție, nu a acționat cum trebuie și în mod necesar. Cu toate că au venit propuneri din partea comunității tătarilor turco-musulmani pentru a asigura finanțarea și a acestei părți de proiect de reconstrucție, facem apel către actuala conducere a Ministerului Culturii și Cultelor pentru a rezolva acest lucru.

Prin reconstrucția acestui complex de clădiri ale fostului seminar musulman din Medgidia se vor realiza cel puțin două lucruri: asigurarea clădirilor necesare pentru funcționarea actualului colegiu pedagogic "Mustafa Kemal Ataturk" din Medgidia, care funcționează actualmente la Constanța în mod provizoriu, cât și asanarea centrului civil al municipiului Medgidia, care actualmente arată în mod destul de incompatibil cu nivelul pe care trebuie să-l aibă un municipiu.

În luna iulie va avea loc centenarul mutării și funcționării seminarului musulman în 1901 la Medgidia, și este un prilej pentru a arăta lumii întregi că în România avem condiții de a funcționa în mod civilizat și de a avea respect față de tot ce este cultură în România.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulțumesc.

 
Cristian Sandache - apel la memoria istoriei - pogromul de la Iași din 28 iunie 1941;

Are cuvântul domnul Sandache Cristian. Se pregătește domnul deputat Valeriu Stoica.

 

Domnul Cristian Sandache:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

Se împlinesc, pe 28 iunie, șase decenii de când a avut loc pogromul de la Iași, episod nefericit, dar imposibil de trecut cu vederea, episod care aparține, din păcate, istoriei contemporane a României.

Datoria oamenilor raționali și mai ales obiectivi, datoria oamenilor politici cu adevărat democrați în chip structural, și nu prin declarații conjuncturale, este aceea de a veghea pentru ca astfel de fenomene cumplite să nu se mai întâmple niciodată.

Nu trebuie să ne simțim mai puțini români dacă avem tăria de a ne scruta conștiința colectivă și de a ne analiza trecutul, cu luminile și umbrele sale.

Antisemitismul a fost străin de fibra organică a neamului românesc. În același timp însă, manifestări de acest gen au existat, și ele nu trebuie nici omise din pudoare, nici bagatelizate. Păstrând, evident, proporțiile, să ne gândim, de pildă, că victimele de la Buhenvald, Dahau, Maidanik, Aushwitz, Sobiborg, poate n-ar fi existat, deși istoria nu operează cu probabilități, dacă nu ar fi apărut Main Kampf.

Un om politic neevreu numea antisemitismul drept "socialism al proștilor". El apare adesea acolo unde dezinformarea, ignoranța, frustrările și sărăcia sunt suverane. Descoperim, din păcate, și astăzi astfel de manifestări aflate cel mai adesea sub semnul întunecat al scenariilor catastrofice cu iz ocult. Când un singur om se face vinovat de umilirea sau uciderea unui seamăn al său, indiferent de origine etnică sau confesiune religioasă, înseamnă că, undeva, răul nu a fost încă anihilat, că toate discursurile triumfaliste, senine sau liniștitoare, ale politicienilor nu sunt decât niște baloane de săpun.

"Nici un om nu este o insulă doar el însuși", scria cândva poetul englez Jhon Down. Cu alte cuvinte, nu trebuie să ne manifestăm niciodată nepăsători față de semenii noștri persecutați sau nedreptățiți.

Fie veșnică amintirea luminoasă a celor asasinați în urmă cu șase decenii în numele unei ideologii a barbariei și a urii.

Fie ca rațiunea să fie singurul nostru argument unanim acceptat.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulțumesc.

 
Valeriu Stoica - evocarea personalității lui Mihail Kogălniceanu, la 110 ani de la moarte;

Dau cuvântul domnului deputat Valeriu Stoica. Se pregătește domnul Damian Brudașca.

 

Domnul Valeriu Stoica:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

Mâine se împlinesc 110 ani de la trecerea în neființă a marelui om de stat român, fruntaș de seamă al Partidului Național Liberal, Mihail Kogălniceanu.

Cred că în fața memoriei unei asemenea personalități suntem cu toții datori să ne oprim pentru un moment, să ne reculegem și să ne inspirăm din faptele sale.

Acum, când vorbim despre recuperarea ideii naționale, confiscată în ultimii ani de partidele extremiste, și despre folosirea trecutului istoric drept ghid al acțiunilor noastre de astăzi, ar fi nedrept să-l uităm pe cel care ar trebui să constituie exemplul cel mai elocvent atât pentru oamenii politici, cât și pentru guvernele României post-decembriste.

Prin tot ce a făcut, Mihail Kogălniceanu s-a afirmat permanent ca un apărător de seamă al valorilor naționale. Participant la toate evenimentele care au condus la construirea României moderne, Kogălniceanu și-a adus o contribuție esențială la organizarea Revoluției de la 1848. Atunci el a redactat faimosul program revoluționar intitulat "Dorințele Partidei Naționale" în care pleda pentru unitatea politică a tuturor provinciilor românești, idee esențială a modernității noastre. Din acel moment, ideea națională promovată de el, ca și de ceilalți revoluționari români de la 1848, a devenit parte integrantă din programele și din numele partidului printre ai cărui fondatori s-a numărat și Kogălniceanu – Partidul Național Liberal.

După momentul 1848, scopul politic principal al lui Mihail Kogălniceanu a devenit unirea Moldovei cu Țara Românească. El a fost cel care a propus candidatura lui Alexandru Ioan Cuza la tronul Moldovei, devenind apoi cel mai apropiat sfetnic al primului domn al României unite.

Ca prim-ministru, între octombrie 1863 și ianuarie 1965, Kogălniceanu a avut o contribuție esențială la cele mai de seamă reforme ale lui Cuza, în primul rând la reforma agrară.

Prin activitatea marelui prim-ministru liberal, care a continuat programele Revoluției de la 1848, s-a afirmat pentru prima dată vocația socială a liberalismului. Aceasta a fost împlinită de guvernele liberale, prin împroprietăririle succesive ale țăranilor și prin grija constantă față de mica proprietate.

Pe plan politic, lărgirea dreptului de vot a dus la extinderea corpului politic, prin integrarea păturilor sociale defavorizate.

După adoptarea Constituției liberale de la 1866, Mihail Kogălniceanu continuă să se afirme ca unul dintre cei mai importanți exponenți politici ai liberalismului românesc. La 24 mai 1875, el participă direct la fondarea Partidului Național Liberal, rezultat al unificării grupurilor politice liberale conduse de foștii revoluționari de la 1848.

În timpul războiului de Independență, Mihail Kogălniceanu a colaborat strâns cu domnitorul Carol I și cu Ion I.C. Brătianu, președintele partidului și prim-ministru. În calitate de ministru de Externe, Kogălniceanu a dirijat cu o competență deosebită politica țării în momente de o complexitate extremă, când trebuia obținută recunoașterea independenței de stat. Mihail Kogălniceanu a înțeles importanța mandatului său politic, canalizându-și toate eforturile pentru transformarea României într-un stat independent, de sine stătător.

Vocația lui Kogălniceanu de animator al proiectului național românesc se regăsește apoi în activitatea de ministru de Interne, când a promovat organizarea administrativă a Dobrogei, devenită o provincie a României în urma războiului de Independență. Afecțiunea desebită purtată de Kogălniceanu pământului dintre Dunăre și Mare, l-a determinat ca în ultima parte a vieții sale să se preocupe în mod deosebit de acest spațiu, contribuind la dezvoltarea sa economică și politică.

Alături de frații Brătianu, Nicolae Bălcescu, C.A. Rosetti, frații Golescu, Ion Ghica sau Vasile Alecsandri, Mihail Kogălniceanu are un loc de frunte printre cei care au creat statul român modern.

În momentul deplinei sale maturități politice, el a înțeles să se integreze într-un mare partid politic, singurul apt să asigure suportul social necesar pentru o politică ambițioasă de modernizare a societății, Partidul Național Liberal. Astfel, Kogălniceanu a făcut dovada capacității sale politice, atribuind rolul de frunte în politica românească marii echipe formată din fruntașii liberali afirmați la 1848. Folosind termeni moderni, putem spune că ceea ce este cunoscut în istorie ca "generația de la 1848" de fapt este cea mai fecundă echipă politică care a condus în secolul al XIX-lea destinele României.

Exemplul istoric ne îndeamnă să credem că în acest moment eforturile României de modernizare pot fi cel mai bine reprezentate de o mare echipă politică în care personalitățile să servească scopului național, și nu intereselor personale de moment.

Privind la marii noștri înaintași, fondatorii Partidului Național Liberal, vedem din ce în ce mai clar faptul că, în momentele decisive ale istoriei, succesul României a depins de aplicarea programului liberal, condiție pentru succesul oricărei acțiuni guvernamentale.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulțumesc.

 
Damian Brudașca - reacții și comentarii pe marginea Legii privind statutul maghiarilor de pretutindeni, ce a fost votată în Parlamentul de la Budapesta;

Are cuvântul domnul Damian Brudașca. Se pregătește domnul deputat Mirciov.

 

Domnul Damian Brudașca:

Domnule președinte de ședință,

Doamnelor și domnilor deputați,

Astăzi, în Parlamentul de la Budapesta, are loc votul final la Legea privind statutul maghiarilor de pretutindeni. De câteva luni, chestiunea a fost destul de amplu mediatizată, subliniindu-se uneori inclusiv caracterul ei reacționar.

Legea se vrea în realitate o formă de intervenție directă și brutală a autorităților revizioniste de la Budapesta în treburile interne ale statelor vecine.

Este, de altfel, contrar uzanțelor internaționale – prima și singura lege la nivel european a unei țări, dar care produce efecte juridice pe teritoriile altor țări, ale unor țări independente, nu colonii ale Ungariei.

Prin această lege, grupările reacționare ale vieții politice ungurești, susținute de cozi de topor din țările vecine, doresc să refacă, lingvistic deocamdată, dar și administrativ, după alte acțiuni concrete în acest scop, Ungaria mare, acea închisoare a spiritului popoarelor cental și sud-est europene.

Autoritățile de la București au avut și au reacții stranii și contradictorii. Ele se lasă șantajate de promisul sprijin al socialiștilor ungari pentru primirea PSD în Internaționala Socialistă. Ca de atâtea alte ori, partenerii lui Iliescu și Năstase sacrifică interesele naționale intereselor lor mărunte și conjuncturale de partid. Ei nu au reușit să priceapă că la preluarea puterii și-au asumat răspunderea în fața poporului român și nicidecum a Internaționalei Socialiste.

Într-o declarație recentă, ministrul Mircea Geoană sublinia pe de o parte totala lipsă de eleganță a autorităților maghiare, care nici măcar nu s-au sinchisit să consulte guvernele țărilor vizate, iar pe de altă parte faptul că, în final, această lege odioasă va afecta doar România.

Dau întru totul dreptate diplomatului român, dar ce mă miră este faptul că nici el nu a făcut prea multe spre a nu se ajunge aici.

Ce trist și revoltător ca românii să fie trădați de chiar cei pe care și i-au ales drept conducători!

În vreme ce la capitolul "politică externă" avem parte de asemenea performanțe, pe plan intern continuă abuzurile și ilegalitățile Puterii. Grăitoare în acest sens sunt hărțuielile îndreptate împotriva secretarului general al Partidului România Mare, domnul Gheorghe Funar, primarul municipiului Cluj Napoca, dar și democrația originală demonstrată de PSD la recentele alegeri de primar din unele localități ale țării. Voi da curând publicității câteva exemple concludente din județul Cluj.

Mulțumesc.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Da. Sunt nevoit să suspend această ședință consacrată declarațiilor politice. După ședința comună, cei patru deputați, printre care și cel care vă vorbește, vor putea să-și prezinte declarația politică.

Vă mulțumesc.

După ședința comună, plenul Camerei Deputaților și-a reluat lucrările la ora 10,00.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Cu permisiunea dumneavoastră, dorim să continuăm declarațiile politice pe care le-am întrerupt pentru a se desfășura ședința comună.

 
Petru Mirciov - apel la memoria istoriei -tremurătoarele deportări în Bărăgan din 1951;

Îl rog pe domnul deputat Mirciov să-și prezinte declarația.

Se pregătește domnul deputat Tunaru.

 

Domnul Petru Mirciov:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

Așa cum a evocat deja domnul deputat Wittstock, doresc și eu să fac referire la deportările în Bărăgan din vara anului 1951.

Acum 50 de ani, în noaptea de 18 – 19 iunie 1951, a doua zi de Rusalii, a început unul din cele mai tragice evenimente din istoria postbelică a României: deportarea unei însemnate părți a populației bănățene de la granița cu Iugoslavia în Bărăgan.

Încă de la ocuparea României de către sovietici, în scopul impunerii regimului comunist totalitar, a început un șir nesfârșit de abuzuri, arestări, asasinate politice, deportări. În acest lung șir, deportările din iunie 1951 se detașează prin amploarea și consecințele lor nefaste asupra satului românesc.

În acea noapte, cu sprijinul a peste 12.000 de militari, au fost ridicate 12.791 de familii formate din 40.320 de persoane, din 172 de comune din actualele județe Timiș, Caraș-Severin și Mehedinți. Deportarea a cuprins o fâșie lată de 25 de kilometri de-a lungul graniței cu Iugoslavia.

Români, germani, sârbi, bulgari, unguri, basarabeni, macedoneni și bucovineni au fost îmbarcați în vagoane de marfă și transportați în Câmpia Bărăganului, unde au fost lăsați sub cerul liber. Singurul lor reper era un țăruș care urma să constitui gospodăria lor. Au fost obligați să-și construiască case din chirpici și pământ bătut, constituind astfel 11 noi localități în Câmpia Bărăganului.

În acțiunea de deportare, care a avut loc conform HCM 200/1950, au fost cuprinși 19.034 chiaburi și oameni înstăriți, 8.477 de basarabeni, 3.377 macedoneni, 2.344 foști colaboratori ai armatei germane, 1.330 de cetățeni străini.

Deportarea a luat sfârșit în anul 1956, în contextul destinderii urmate morții lui Stalin și a venirii lui Hrușciov la putere, în fosta Uniune Sovietică.

Deportarea a fost un adevărat cutremur în satele bănățene. În primul rând, cei mai gospodari și harnici dintre ei au fost smulși de la casele lor, în al doilea rând, aceasta era o bună propagandă pentru comuniști, pentru că cei rămași acasă erau amenințați că oricând pot să-i urmeze pe cei plecați. Scopul: colectivizarea satelor. Iar pentru cei deportați tragedia era și mai mare: sub cerul liber, legați de un țăruș, unde urma fiecare să-și construiască casa, li s-a impus domiciliul obligatoriu, ei neavând voie să se deplaseze mai mult decât câțiva kilometri în jurul satului. Și desigur era greu de suportat de către țăranii legați de pământul lor și pentru care satul era întregul univers, tot așa cum pentru basarabeni, macedoneni, bucovineni era o nouă etapă în drumul început în 1940, când au fugit din calea trupelor sovietice.

De aceea, consider că este necesar să nu uităm cele întâmplate cu 50 de ani în urmă. Timp de peste 40 de ani, nu s-a spus nimic despre aceste deportări, s-a încercat chiar înlăturarea lor. Abia după 1990 s-a putut vorbi liber despre această tragedie.

Este datoria noastră să acordăm dreptul la memorie acestor martiri anonimi, să nu uităm ce s-a întâmplat, să conștientizăm toată grozăvia celor întâmplate și să facem ca astfel de întâmplări să nu mai fie posibile niciodată.

Amintesc că, în acest scop, Asociația foștilor deportați în Bărăgan a editat mai multe cărți dedicate acestor evenimente, iar în zilele de 16, 17 iunie anul acesta s-au comemorat 50 de ani de la debutul deportărilor, prilej cu care a fost editată cartea "Deportații în Bărăgan – 1951", care cuprinde numele tuturor deportaților în Bărăgan.

Mulțumesc. (Aplauze)

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulțumesc, domnule deputat.

 
Alexandru Raj Tunaru - semnalarea unor cazuri de privatizări frauduloase.

Îl invit la microfon pe domnul deputat Alexandru Tunaru.

Se pregătește domnul Ráduly Róbert, dacă va veni în timp util, dacă nu, cu voia dumneavoastră, o să-i dau cuvântul domnului Corneliu Ciontu.

 

Domnul Alexandru Raj Tunaru:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

Trag un semnal de alarmă și vă aduc la cunoștință o serie de privatizări frauduloase și alte metode prin care s-a pus și se încearcă să se pună, în continuare, mâna pe societăți comerciale, cu sume derizorii, cu care astăzi nu se mai poate cumpăra nici măcar un apartament, sau chiar fără nici un bănuț, ci doar cu ajutorul justiției din fosta guvernare și a unor funcționari corupți care, în loc să apere avuția națională, s-au asociat cu infractorii și escrocii, făcând abuz în serviciu, fals și uz de fals și, cu toate acestea, unii dintre ei sunt în libertate.

Câteva exemple. SC "Florica '95" SA din Venus, compusă din 2 hoteluri, un restaurant și 20.000 de metri pătrați de teren pe malul mării, a fost vândută cu "fabuloasa" sumă de 300 milioane lei. Incredibil, dar adevărat!

Acest lucru s-a realizat prin sentința Curții Supreme de Justiție, cu concursul doamnei juriste șefe a FPS-ului central, condus de Radu Sârbu, care pe o parte reprezenta statul în acel proces, iar pe de altă parte această juristă făcea parte din P.A.S. - ul "Florica '95" SA, care a cumpărat cu suma de 300 de milioane o societate ce valorează astăzi 100 miliarde lei. Adică nu s-a plătit nici măcar 0,3% din valoarea ei contabilă.

Un alt caz este al Societății "Anca Irina" SA, unde, printr-o mascaradă judiciară petrecută la Giurgiu, un fost pușcăriaș condamnat la 5 ani de pușcărie pentru delapidare, a reușit prin fals și uz de fals, cu ajutorul unei experte false, să câștige suma de 25 de miliarde de lei, chipurile spunând că acești bani sunt investițiile dumnealui în turism și a pus la expertiză niște chitanțe "Caritas", rețineți: chitanțe "Caritas"!

Deși directorul Societății "Anca Irina" SA le-a făcut denunț penal la amândoi, Poliția județului Constanța plimbă dosarele de la o secție la alta și, după aproape 9 luni de zile, nu a dat nici o soluție.

Deși aceste cazuri au fost aduse la cunoștința ministrului justiției, Parchetului General, ministrului turismului ș.a.m.d., se pare că nici în al doisprezecelea ceas nu se ia nici o măsură asupra acestor jafuri fără precedent în turismul românesc.

Mă adresez Guvernului și primului-ministru și solicit să trimită urgent Corpul de Control la Venus, pentru stoparea acestui jaf, până nu este prea târziu.

Mă adresez, de asemenea, procurorului general și ministrului justiției să ia măsuri urgente, să anuleze toate privatizările de acest gen, mă refer la cele care s-au plătit cu aproape 1% din valoarea lor, să promoveze recurs în anulare sau să-i pună pe actualii proprietari să plătească diferența măcar până la valoarea activelor contabile.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă rog să-mi permiteți să prezint și eu declarația politică, întrucât domnul Róbert văd că încă nu a apărut.

 
Corneliu Ciontu - marcarea jubileului Partidului România Mare;

Doamnelor și domnilor deputați,

Precum în Geneza biblică, la temelia partidului nostru a stat cuvântul. La început a fost cuvântul drept, onest, necruțător, cuvântul născut în mijlocul oamenilor, din suferințele și nevoile lor.

România Mare este un partid crescut dintr-o revistă, adică din capacitatea de a-i asculta pe oameni și de a răspunde, din disponibilitatea și dorința comunicării cu ei.

Pentru cunoscătorii politici, e un fapt comun ca un partid să apară de sus în jos, adică dintre mai marii zilei care doresc să-și protejeze interesele, înspre oamenii simpli, de voturile cărora au nevoie. Tocmai de aceea, Partidul România Mare e un miracol. El s-a construit de jos în sus, dinspre realitățile dure ale vieții cotidiene înspre dorința de a face bine, prin intermediul vieții politice.

Tocmai pentru că a ales acest mod de a spune adevărul, prin intermediul cuvântului ferm și capabil de adevăr, Partidul România Mare a deranjat pe mulți dintre cei care, precum înainte de Decembrie '89, se temeau tocmai de puterea cuvântului.

Pe vremea când era doar o revistă cu un tiraj ce atinsese sute de mii de exemplare, "România Mare" a avut curajul să spună lucruri pe care astăzi le-am înțeles cu toții, dar care atunci erau de nerostit. A avut curajul să afirme că nu tot ceea ce însemna trecut trebuia condamnat, așa cum nu tot ceea ce se face în prezent merită lăudat. A avut puterea să arate faptul că drumul pe care România a mers după Revoluție nu era nici pe departe cel promis oamenilor. Și-a asumat riscul de a crede că un popor nu poate reuși, înainte de toate, decât prin propriile puteri și acest curaj i-a speriat pe mulți.

Am luat, atunci, contact, pentru întâia dată, cu toată murdăria vieții politice românești, murdărie pe care orice om cu simț moral ar fi fericit să o evite, dar pentru că fenomenul pe care-l născuse revista "România Mare" nu putea fi lăsat să lupte cu arme inegale, împotriva ostilității posesorilor puterii, a apărut ideea unui partid, a unei mișcări de masă care să reprezinte, în dezordinea ideologică a momentului, reperul ordonator al doctrinei naționale.

Nici unui partid românesc nu i-a fost hărăzit un moment de început mai dificil. Partidul nostru s-a născut fără fonduri, pentru că nici un potentat nu dorește să investească în binele celor mulți. Partidul nostru s-a născut fără prieteni politici, pentru că, încă de la început, a fost receptat ca o amenințare la adresa politicianismului. Partidul România Mare nu fusese încă înființat și adversarii noștri politici ne acuzau deja de lucruri pe care nu avusesem timp pentru a le înfăptui. Încă de atunci au apărut falsele etichete de extremism, xenofobie, neocomunism, antioccidentalism etc.

Din acest motiv, a fost nevoie de timp pentru a strânge rândurile și pentru a-i convinge pe oameni de justețea cauzei noastre. Dar momentele dificile prin care am trecut nu au avut decât rolul de a ne sedimenta convingerile, de a forma un organism unitar și coerent.

Datorită acestei geneze speciale, Partidul România Mare s-a individualizat puternic în rândul celorlalte formațiuni politice. Ne-am solidarizat cu oamenii de rând, cei care constituie esența acestui popor. Ne-am asumat o luptă politică dificilă, pentru că, prin poziția noastră vădit românească, deci națională și justițiară, făceam notă discordantă cu o putere politică mai mereu nereceptivă la nevoile imediate ale populației.

Partidul România Mare a ales interesul național în schimbul unor interese politice conjuncturale. Această atitudine a fost catalogată în mod meschin drept demagogie. Refuzul argo-ului politic, refuzul frazelor diplomatice nu reprezintă un act de demagogie, ci este o dovadă de sinceritate, de autenticitate.

Se spune că nu ne supunem tiparelor politice conjuncturale. Da, este adevărat: suntem un partid născut dintr-o revistă, nu un partid care fabrică reviste. Suntem un partid pe care se sprijină electoratul, nu unul care se sprijină de electorat. Suntem un partid care câștigă de 5 ori mai mulți alegători într-un stagiu electoral, nu unul care, în cazuri nefericite, se chinuie să treacă pragul electoral. Suntem un partid care, timp de 10 ani, și-a păstrat verticalitatea, fiind consecvenți cu principiile ce au stat la baza formării sale.

Acestea sunt doar câteva din argumentele datorită cărora am reușit.

Ceea ce a fost la început doar o idee nobilă s-a transformat într-o realitate puternică, într-o mișcare cu sute de mii de membri și cu milioane de simpatizanți. Cea mai mare reușită este însă alta: faptul că oamenii ne-au acordat încrederea lor, încredere pe care, respectând-o prea mult, nu putem s-o dezamăgim. Din acest motiv, alegerile din toamna anului 2000 nu reprezintă pentru Partidul România Mare un apogeu, ci doar un moment din traiectoria sa ascendentă.

Împlinim 10 ani de existență. Partidul România Mare poate să pară un partid tânăr, dar tocmai prin aceasta și prin trăinicia de care a dat dovadă, el este un partid al viitorului.

Îmi permit, cu această ocazie, să invit pe toți colegii sâmbătă, 23 iunie, la Sala Palatului, la orele 11, unde, cu ocazia acestui jubileu, Partidul România Mare organizează un spectacol de suflet.

Vă mulțumesc pentru atenție. (Aplauze din partea Grupului PRM.)

Raduly Robert-Kalman - solicitarea unor clarificări legate de afirmațiile domnului profesor Lucian Mihai.

Și ultimul vorbitor: domnul deputat Ráduly Róbert.

 

Domnul Ráduly Róbert-Kálmán:

Mulțumesc, domnule președinte.

Așa cum am promis, voi fi deosebit de scurt, să intrăm în programul normal de activitate.

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

Pe data de 7 iulie 1998, în "Monitorul Oficial al României", a apărut Decretul prezidențial semnat de domnul președinte al României din vremea respectivă, Emil Constantinescu, prin care domnul Lucian Mihai era numit în funcția de judecător la Curtea Constituțională. Astfel, domnul Lucian Mihai a ajuns să dețină, să ocupe cea mai importantă funcție juridică din România și a cincea demnitate din statul nostru.

Așa cum știm, cu puține zile în urmă, distinsul fost coleg al nostru, secretar general al Camerei Deputaților, și-a înaintat demisia, motivând: "Am demisionat din proprie inițiativă. Gestul se datorează unor probleme de ordin profesional și mai ales personal. Indiferent de ce zvonuri se vor lansa, declar cu toată răspunderea că nu s-au făcut presiuni asupra mea pentru a demisiona".

Eu îl cred pe domnul profesor Lucian Mihai în afirmația pe care a făcut-o. Nu am nici un motiv să mă îndoiesc, însă, în aceeași conferință de presă în care și-a anunțat decizia, a mai făcut o afirmație: "Am observat, și sper că această chestiune va fi rezolvată în timp, că alte instituții importante ale statului manifestă multă aroganță în raporturile lor cu Curtea Constituțională. Acest lucru dăunează atât țării, cât și respectivelor autorități". Îl cred și de această dată pe domnul profesor Lucian Mihai, dar îl rog, de la tribuna Parlamentului, ca să precizeze care sunt aceste alte instituții importante ale statului care ar manifesta multă aroganță în raporturile lor cu Curtea Constituțională.

Cred că un om politic responsabil, cum sper că a rămas, pentru că a fost domnul profesor Lucian Mihai, când face o asemenea afirmație, trebuie să ne spună și exemple foarte clare și concrete, vizavi de afirmația făcută, pentru a o susține.

Domnul Lucian Mihai s-a întors la catedră, a redevenit profesor la Facultatea de Drept a Universității din București.

Eu îi urez succes în activitatea profesională, dar sper ca, înainte să-și reia această activitate în mod deplin, să încheie cu cea politică, dându-ne explicațiile care se cuvin pentru afirmația pe care a făcut-o. Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Florin Georgescu (din sală):

Să dea și casele înapoi!

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulțumesc. Cu aceasta am încheiat prima parte a ședinței de astăzi. Peste câteva minute vom reîncepe lucrările.

 
   

Postal address: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, Bucharest, Romania tuesday, 19 november 2019, 19:31
Telephone: +40213160300, +40214141111
E-mail: webmaster@cdep.ro