Leonida Lari-Iorga
Leonida Lari-Iorga
Sittings of the Chamber of Deputies of September 4, 2001
Abstract of the sittings
Full-text of the sittings

Parliamentary debates
Calendar
- Chamber of Deputies:
2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003 2002
2001 2000 1999
1998 1997 1996
Query debates
for legislature: 2016-present
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996

Meetings broadcast

format Real Media
Last meetings
04-12-2019
02-12-2019 (joint)
27-11-2019
Video archive:2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003
You are here: Home page > Parliamentary Business > Debates > Calendar 2001 > 04-09-2001 Printable version

Sittings of the Chamber of Deputies of September 4, 2001

  1. Intervenții ale domnilor deputați:
  1.3 Leonida Lari Iorga - gânduri despre Basarabia;

Domnul Corneliu Ciontu:

................................................

Are cuvântul doamna Leonida Lari.

Se pregătește domnul deputat Mardari.

Domnul Leonida Iorga Lari:

Stimați colegi,

Între 27 și 31 august curent, împreună cu alți colegi ai mei, senatori și deputați din Partidul România Mare, am călătorit prin satele și orașele Basarabiei, ne-am întâlnit cu oameni din diverse categorii sociale, scriitori, profesori, combatanți care au luptat în Transnistria, am oferit ajutoare, am depus flori la mormintele ostașilor români care s-au sacrificat pentru eliberarea Basarabiei. Vedeam acele morminte și-mi ziceam: mii de vieți omenești s-au pierdut pentru această bucată de pământ românesc în anii 1940-41, iar sute de mii s-au pierdut în războiul din 1992 din Transnistria. Oare de cât sânge mai e nevoie ca să se îngrozească odată și odată sufletele politicienilor blazați care nu realizează că acolo sunt niște oameni ce suferă cumplit, dincolo de puterea omenească de suportabilitate.

Îmi apar și acum în ochi fețele livide ale copiilor subnutriți din satele basarabene, ochii triști ai scriitorilor și combatanților care se întreabă pentru ce au luptat zeci de ani să obțină dreptul la limbă română, limbă de stat, la grafia latină, la istoria românilor, ca acum să fie amenințați iarăși cu pierderea identității. Și când îmi amintesc cât de optimiști erau acei oameni în 1989, anul de apogeu al mișcării de eliberare națională, când s-au adunat peste un milion în Piața Marii Adunări Naționale și vociferau: "Trăiască, trăiască, trăiască, Moldova, Ardealul și Țara Românescă!"

Da, se întâmplă acum ceea ce am prevăzut încă în 1991 de când România a recunoscut un stat pe tot teritoriul său, și anume Statul Moldova. S-au format și solidificat acele structuri prezidențiale, guvernamentale despre care l-am preîntâmpinat pe președintele Iliescu în acea perioadă.

Caracatița ruso-moldovenească s-a lățit într-atât de mult încât atmosfera în Basarabia a devenit aproape irespirabilă. Eu încă nu am auzit pe globul acesta de vreo țară căreia să-i peste atât de puțin de provinciile sale istorice, care să le lase atât de ușor pe mâna străinilor. Dar trezește-te odată și odată clasă politică românească! Dacă în următorii cinci ani nu iei deciziile, măsurile de rigoare cuvenite pentru apărarea și ajutorarea fraților tăi aflați la grea cumpănă, riști să fii numită vânzătoare de neam de către posteritate.

Am spus-o și o repet pentru cei care nu m-au auzit: atâta timp cât plâng de foame copiii români din Basarabia și nordul Bucovinei, țara mamă România nu va avea parte de bunăstare, că aceasta e pedeapsa Domnului pentru nepăsare. În timp ce România se tot îndârjește să intre în Uniunea Europeană și în NATO, pe de altă parte, parcă involuntar, dar ca o consecință a erorilor politice comise în trecut, împinge și Basarabia și nordul Bucovinei în Uniunea Rusia-Belarus. E pur și simplu o stupiditate, o rușine strigătoare la cer și o cheltuială în plus ca aceeași țară, România, să aibă două ambasade pe trupul său, două vămi pe trupul său, două rânduri de ambasadori și vameși. Să ne întrebăm împreună cu mâna pe inimă: Cum să ne considere lumea oameni serioși dacă nu ne ajunge voință, nu mai zic de sensibilitate, să tăiem odată acest punct gordian, să creăm conjunctura politică favorabilă pentru reunificare.

Iată, de exemplu, mă întorc în țară, la București, și în loc să găsesc un gând bun spus de acest domn, așa-zis poet, Dinescu, găsesc o mizerie, o profanare a ideii unirii, de acest grup al său, Noul Babilon.

În încheiere, propun, dacă nu se poate altfel, în contul salariilor, burselor, pensiilor românilor basarabeni nimeriți sub ocupație străină, fără vina lor, și care n-au mai fost plătite de către statul român să fie ajutorați de urgență copiii, combatanții și oamenii de cultură din Basarbia, care trăiesc și se zbat în cea mai neagră mizerie. Gândiți-vă că toți suntem datori cu o moarte și nu luăm nimic cu noi, dar, în afară de judecata personală, mai este și judecata neamului din care faci parte. Vom da seama, acolo, sus, de ce am făcut fiecare pentru neamul nostru.

Mulțumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulțumesc.

Postal address: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, Bucharest, Romania friday, 6 december 2019, 12:55
Telephone: +40213160300, +40214141111
E-mail: webmaster@cdep.ro