Plen
Sittings of the Chamber of Deputies of September 11, 2001
Abstract of the sittings
Full-text of the sittings

Parliamentary debates
Calendar
- Chamber of Deputies:
2020 2019 2018
2017 2016 2015
2014 2013 2012
2011 2010 2009
2008 2007 2006
2005 2004 2003
2002 2001 2000
1999 1998 1997
1996
Query debates
for legislature: 2016-present
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996

Meetings broadcast

format Real Media
Video archive:2020 2019 2018
2017 2016 2015
2014 2013 2012
2011 2010 2009
2008 2007 2006
2005 2004 2003
You are here: Home page > Parliamentary Business > Debates > Calendar 2001 > 11-09-2001 Printable version

Sittings of the Chamber of Deputies of September 11, 2001

  1. Intervenții ale domnilor deputați:

 

Ședința a început la ora 8,40.

Lucrările au fost conduse de domnii Corneliu Ciontu, vicepreședinte al Camerei Deputaților, și Valer Dorneanu, președintele Camerei Deputaților, asistați de domnii Nicolae Leonăchescu șiTudor Mohora, secretari.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Bună dimineața! cu voia dumneavoastră, putem începe, da?

 
Alexandru Pereș - demers pentru înfăptuirea unui act de dreptate așteptat de Alba Iulia de peste 2 ani de zile;

Domnul Pereș este? Poftiți, domnule Pereș.

Se pregătește domnul domnul Baban Ștefan.

 

Domnul Alexandru Pereș:

Mulțumesc, domnule președinte.

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Modul cum sunt soluționate de putere, în mare grabă, unele lucruri care în aparență par minore, poate aduce efecte dezamăgitoare unui segment important al populației.

Euforia postrevoluționară, efect al lui Decembrie 1989, prin care multor localități urbane din România le-au fost conferite de Parlament titlul de "Oraș martir al Revoluției din Decembrie 1989", pare că nu s-a stins nici acum, după mai bine de 11 ani de democrație reală.

Departe de mine de a contesta obiectivitatea cu care s-au măsurat argumentele pentru fiecare caz în parte. sunt însă, și acum, convins de un lucru: Revoluția Română din Decembrie 1989 a avut un început la Timișoara și Lugoj, propagarea ei făcându-se rapid în multe localități urbane și rurale, în ciuda lipsei de informație caracteristică perioadei ceaușiste. Finalitatea ei era normal a se petrece la București, capitala țării și locul unde erau punctele de comandă ale conducerii comuniste. Ne aducem aminte, însă, de acele momente, cu înfrigurare, toți, indiferent dacă atunci eram sau nu de acord cu desfășurarea lucrurilor.

Nici județul Alba nu a fost ocolit de efectele mișcărilor revoluționare, ba, mai mult, rezistența anticeaușistă, atunci, s-a manifestat dur, ducând, în Alba Iulia și Cugir, la o izolare totală, cu arma în mână, încă din ziua de 21 decembrie 1989.

La Alba Iulia, în seara zilei de 21 decembrie 1989, peste 200 de persoane manifestau și chemau cetățenii la o rezistență fără violență față de puterea comunistă. mai mult, în ziua de 22 decembrie, pe la orele 8,30, primul secretar al Comitetului județean PCR, Ion Savu, semnează un document prin care acceptă controlul deplin al Comitetului de cetățeni. Este unicul document de abdicare al unui prim secretar de județ în timp ce dictatorul Ceaușescu se afla încă la putere. De aici încolo, lucrurile se precipită, mai ales în urma plecării cuplului Ceaușescu, iar în municipiul Alba Iulia jertfa revoluționarilor va fi de 23 de morți și 109 răniți.

Am ținut a vă readuce în memorie, domnilor, sau a vă informa de aceste lucruri și momente deosebite, acum, când Camera Deputaților, din acest mandat parlamentar, este la un pas de a face o greșeală cu efecte mai mult sau mai puțin resimțite în sufletul oricărui român. Municipiul Alba Iulia nu are neapărată nevoie de încă un titlu, chiar de "Oraș erou sau martir", este locul unde istoria mustește, la tot pasul, dragostea de adevăr și justiție este mai puternică decât moartea. Exemple: intrarea lui Mihai Viteazul în Alba Iulia, martiriul lui Horea și Cloșca, Unirea de la 1 Decembrie 1918.

Ne onorează declarația Parlamentului României din 1994, prin care Alba Iulia a devenit cu titlu "Cetate simbol a Marii Uniri", într-un cuvânt capitala de suflet a tuturor românilor. Există însă o regulă de bază în democrație: de a cântări cu aceeași măsură, de a trata uniform orice propunere, indiferent de zonă, populație sau presiuni politice.

În legislatura 1996 – 2000, Senatul a fost sesizat cu un Proiect de Lege privind declararea municipiului Alba Iulia "Oraș erou al Revoluției", inițiat de domnul senator Ioan Ardelean – PUNR. Această inițiativă votată în Senat la data de 8 iunie 2000 a fost transmisă spre analiză și votare Camerei Deputaților, cu modificarea din partea Consiliului Legislativ, cu titlul de "Oraș martir".

Același traseu e urmat și de o altă inițiativă, de declarare a municipiului Hunedoara "Oraș martir al Revoluției din 1989", inițiat de doi reprezentanți din opoziție, atunci, respectiv din PDSR, precum și o solicitare pentru municipiul Reșița. Curios pare faptul că Biroul permanent al Camerei Deputaților, la 30 mai 2001, decide că unele proiecte de lege și propuneri legislative trimise comisiilor permanente și a căror dezbatere nu a fost finalizată să fie examinate de către acestea, în vederea întocmirii unor rapoarte suplimentare. Astfel, trimite două proiecte, cele privind declararea cu titlul de "Oraș martir" pentru Reșița și Hunedoara Comisiei juridice, de disciplină și imunități, proiecte care primesc aviz favorabil pentru a fi votate în plenul Camerei Deputaților, la data de 22 august 2001.

Proiectul legislativ pentru Alba Iulia este direcționat la Comisia pentru administrație publică, amenajarea teritoriului și echilibru ecologic, obținând un aviz de respingere, cu toate că avea avizul favoraibl de la Consiliul Legislativ, precum și punctul de vedere al guvernării din 1999, ministru interimar atunci Alexandru Athanasiu, PSDR atunci, PSD acum.

Iată, deci, cum Biroul permanent al Camerei Deputaților, dominat de PSD și PRM cântărește, cred din greșeală, cu două măsuri. Constat cu nedumerie și amărăciune că, încă o dată, Alba Iulia devine țintă a puterii, așa cum a fost, de fapt, din 1990 încoace, doar în preajma sărbătorii naționale de 1 Decembrie, când o seamă de responsabili, guvernanți, parlamentari și alții se întrec a elogia și apoi a uita ceea ce ar trebui să fie flacăra nestinsă a unei națiuni, momentul, dar mai ales locul unde s-a înfăptuit visul milenar al poporului român. A uita sau, mai bine zis, a-ți aduce aminte doar o dată pe an de Alba Iulia este cred o negare a voinței de unitate națională, mult trâmbițată, inclusiv în zilele noastre, chiar de premierul Adrian Năstase, iar culmea este votul majorității parlamentare împotriva recunoașterii faptelor din acel Decembrie fierbinte al anului 1989 în Alba Iulia, fapt ce nu concordă cu declarațiile guvernanților PSD.

Având în vedere și memoriul Asociațiilor revoluționare "Decembrie '89 Alba", rog Biroul permanent al Camerei Deputaților, precum și comisia parlamentară la care va fi repartizată această inițiativă legislativă, să facă actul de dreptate așteptat de Alba Iulia de peste 2 ani de zile.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulțumesc.

Înainte de a-l invita pe domnul deputat Baban la cuvânt, vă rog să vă încadrați în cele 3 minute, m-a rugat și președintele, domnul Valer Dorneanu, ca să putem începe la 9,30 ședința de vot.

 
Ștefan Baban - declarație cu titlul Inspecția muncii este o activitate tot mai controversată;

Are cuvântul domnul deputat Baban.

Se pregătește domnul Boc Emil.

 

Domnul Ștefan Baban:

Mulțumesc, domnule președinte.

Domnilor colegi,

Declarația mea politică de astăzi are și un titlu: "Inspecția muncii este o activitate tot mai controversată".

În acest an, în România, s-au înregistrat cele mai grave accidente de muncă din ultimii 10 ani. După cum se știe, recent, în Valea Jiului, la Mina Vulcan, 14 oameni și-au pierdut viațai, iar, în urmă cu nici 3 luni, 10 angajați ai Portului Constanța și-au găsit sfârșitul într-un petrolier.

În ambele cazuri, anchetele realizate printre salariați au arătat că aceștia consideră că, din punct de vedere al inspecției muncii, totul este la pământ. În acest fel, iese la suprafață o problemă foarte gravă pe care o are România astăzi: frica de a te duce la lucru. Mulți salariați sunt speriați și temători, pe de o parte ei se tem că pot primi ordine, sarcini de muncă ce le pun în pericol viața, iar pe de altă parte se tem că vor fi concediați dacă îndrăznesc să le comenteze. Edificator în acest sens este cazul "Anapolis". La Constanța, 10 oameni au coborât în nava "Anapolis" conștienți că acea zi poate fi ultima zi a vieții lor. Frica de a-și pierde locul de muncă a fost mai mare decât că-și vor pierde viața.

Aceste cazuri ar trebui să dea de gândit autorităților. Cât de frecvente sunt aceste accidente, care sunt cauzele producerii lor, cum este legiferată și cum se asigură activitatea de protecție a muncii, cine este răspunzător pentru aceste accidente? Inspecția muncii, organ de specialitate în domeniul relațiilor de muncă și al sănătății și securității în muncă, este subordonat Ministerului Muncii și Solidarității Sociale și are în subordine inspectoratele teritoriale de muncă.

Posturile destinate Inspecției muncii nu sunt ocupate în totalitate, nici la nivel central și nici în teritoriu, numărul de inspectori fiind dimensionat în funcție de economia fiecărui județ și de numărul salariaților din județ.

Acești inspectori de muncă sunt obligați să controleze, conform legii, îndeplinirea cerințelor legale referitoare la sănătatea în muncă, să acorde angajatorilor autorizația de funcționare din punct de vedere al securității muncii, să retragă această autorizație, să cerceteze accidentele de muncă atunci când acestea se produc.

Legea nr.90/1996, Legea protecției muncii, cu modificările și completările ulterioare, stipulează măsuri clare pentru conducătorii societăților comerciale, să adopte, încă din faza de proiectare și execuție a construcțiilor, precum și la elaborarea tehnologiilor de fabricație, soluții care să nu comporte riscuri, să solicite inspectoratelor teritoriale de muncă autorizarea funcționării unității, să ceară revizuirea autorizării în cazul modificării condițiilor inițiale, stabilirea atribuțiilor salariaților în domeniul protecției muncii, să asigure, prin compartimente specializate sau persoane desemnate, cunoașterea și aplicarea măsurilor stabilite privind protecția muncii, să informeze la angajare fiecare persoană asupra riscurilor la care se expune la locul de muncă etc. Câte din aceste obligații sunt îndeplinite? Conform datelor statistice, pe primele 6 luni ale anului 2001, la aproximativ 6,3 milioane de salariați, s-au înregistrat 3.169 de accidente, din care 168 mortale.

Este interesant de remarcat că cele mai multe accidente, peste 40%, sunt produse de persoane între 30 și 40 de ani, ceea ce arată o slabă atenție acordată problemelor de protecție a muncii, pe fondul unei rutine intervenite. Din aceste procente, lipsesc oamenii care lucrează la negru, pentru că aceștia nu au nici o formă de angajare și nu intră în evidența ITM-urilor.

Din păcate, această stare de lucruri este proliferată de amenzi foarte mici care se aplică, între 1,5 milioane și 30 de milioane, așa cum prevedea, până la 25.08.2001, Legea nr.32/1968 care a fost abrogată prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr.2/2001. Tot în baza vechii legi, în cazul amenzii contravenționale, dacă aceasta este achitată în termen de 48 de ore, ea se situează la jumătate din minimul stabilit.

În această situație, nu e de mirare că zeci de mii de patroni ignoră cu bună știință normele de protecție a muncii. Sigur, dacă moare un om, de-abia atunci patronul riscă o sancțiune penală, dar se știe că, în asemenea situații, de cele mai multe ori, tot mortul este vinovat.

Controalele efectuate, de cele mai multe ori după producerea unui accident colectiv, arată că există destule nereguli în respectarea normelor de protecție a muncii și a legislației muncii, ieșind la iveală și adevăratele condiții de muncă în care se lucrează.

Iată că, pe bună dreptate, oamenilor le este frică să se mai ducă la muncă.

Mulțumesc.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulțumesc și eu.

 
Vlad Hogea - prezentarea unor argumente în susținerea cărții de gândire națională, Naționalistul;

Domnul Boc observ că nu este în sală. Îl rog pe domnul Vlad Hogea.

Se pregătește domnul Napoleon.

 

Domnul Vlad Hogea:

Domnule vicepreședinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

Săptămâna trecută, parlamentarul UDMR László Borbély m-a atacat dur, în plenul Camerei Deputaților, solicitând organelor în drept să mă sancționeze pentru publicarea lucrării "Naționalistul". Domnia sa uită că, potrivit art.30 din Constituția României, libertatea de exprimare a gândurilor, a opiniilor sau a credințelor și libertatea creațiilor de orice fel sunt inviolabile, iar cenzura de orice fel este interzisă. De asemenea, se omite și faptul că, în conformitate cu prevederile art.70 din legea fundamentală a statului român, deputații și senatorii nu pot fi trași la răspundere juridică pentru opiniile politice exprimate în exercitarea mandatului.

Iată, așadar, numai două dintre numeroasele argumente legale care pot fi invocate în susținerea afirmațiilor mele. Cât despre cele morale, îmi permit să pun o întrebare retorică: cu ce drept vine la această tribună, pentru a-și manifesta intoleranța față de spiritul românesc, reprezentantul unei organizații etno-politice care militează pe față pentru transformarea României într-un stat multinațional?

Domnul Borbély lovește, în mod injust și abuziv, Partidul România Mare pe care-l acuză brusc de extremism. Cenzorul românismului își asumă riscul de a împărți scena politică în partide democratice și partide antidemocratice, deși reprezintă o formațiune – Uniunea Democrată a Maghiarilor din România – care nu este înregistrată legal ca partid politic. În al doilea rând, maniera totalitară în care dânsul condamnă un partid românesc, acuzându-l de o serie de greșeli pe care nu le-a făcut, ar fi demnă de o cauză mai bună.

Argumentația șubredă a colegului maghiar pălește în fața unei realități evidente: în România nu există nici xenofobie, nici antisemitism. Iar cu privire la declarațiile de fațadă, de care amintește deputatul Borbély, ele aparțin nu PRM, ci UDMR, care una susține la Bruxelles și Strasbourg, cu privire la Statutul maghiarilor de pretutindeni, și alta afirmă la București, din motive pur propagandistice.

Cartea mea e considerată a fi un "trist best-seller al momentului". Să înțelegem că există și best-seller-uri vesele, de genul scandalului sexual Bill Clinton – Monica Lewinski?!

Stilistica domnului Borbély e primitivă, frazeologia e pur declamativă, iar concretul lipsește. Noi știm de ce: pentru că a dat o sentință de condamnare fără să fi pătruns profunzimea, fundamentul și spiritul cărții.

Domnul Borbély susține că volumul "Naționalistul" ar îngreuna integrarea României în structurile europene. Totodată, se lansează ipoteza că lucrarea mea ar pune în pericol existența statului de drept.

Stimabilul coleg nu aduce, din păcate pentru domnia sa, nici o dovadă că eu am scris o carte antisemită, xenofobă și antimaghiară. Explicația e simplă: dovezile nu există. Coperțile volumului "Naționalistul" adăpostesc în interior altceva decât crede domnul Borbély că s-ar găsi acolo.

Segregarea populației din Ardeal pe criterii etnice și lingvistice a dus la conturarea unei realități aberante. Mulți cetățeni români de origine maghiară vorbesc stricat limba statului în care trăiesc. Parlamentarul UDMR care dă verdicte în privința cărții mele de gândire națională este unul dintre ei.

Domnul Borbély nu a recurs la serviciile unui translator care să-i tălmăcească riguros ce scrie în lucrarea mea. Tocmai de aceea discursul domniei sale este inexact și, în consecință, atins de nulitatea oricărei logici elementare. UDMR instigă pe față împotriva unui deputat român ales în mod democratic în Parlamentul țării.

Am scris cartea "Naționalistul" și pentru oameni ca domnul Borbély, care trebuie să înțeleagă că sunt cetățeni români și să se conformeze normelor de drept și rigorilor pe care această calitate le implică.

În concluzie, opinia mea fermă este următoarea: dacă domnul deputat îndrăznește, ca parlamentar al României, să viseze la o legitimație de maghiar, atunci cartea mea reprezintă, pentru domnul Borbély a reprezentat deja, cel mai bun antidot.

Domnilor colegi,

Ori se extinde istoria în domeniul politicii, și aceasta înseamnă știință, ori se implică politica în istorie și aceasta înseamnă prostituție!

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulțumesc.

 
Emil Boc - intervenție ce vizează tendința partidului de guvernământ de a deveni partid-stat;

Îl invit la microfon pe domnul deputat Napoleon Pop.

Se pregătește domnul Brudașca.

 

Domnul Emil Boc:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Nu pot, înainte de a face declarația politică, să nu constatăm, totuși, un fapt îngrijorător și să încercăm să modificăm Regulamentul Camerei Deputaților, pentru ca aceste declarații politice să ajungă acolo unde trebuie, iar mediatizarea lor să fie corespunzătoare.

Prin urmare, domnule președinte de ședință, și în această calitate vă adresez rugămintea să faceți demersurile necesare, pe lângă Biroul permanent al Camerei Deputaților, pentru ca aceste declarații politice să fie programate la o oră potrivită pentru a-și produce efectul scontat într-o democrație parlamentară.

Obiectul intervenției mele de astăzi vizează abordarea unei teme actuale, și anume această tentație a partidului de guvernământ de a deveni partid-stat, dar într-o nouă formă, și anume este vorba despre identificarea structurilor de partid PSD cu structurile de stat din România, lucru extrem de periculos ce ne întoarce din nou la trecutul și la experințele trecutului totalitar.

În acest sens, această tentație PSD de a deveni partid-stat capătă proporții ce pun în pericol democrația și statul de drept din România. Afirmația noastră se bazează pe cel puțin următoarele argumente.

Unu: prin presiuni și șantaj politic, PSD a atras un număr impresionant de primari ai opoziției democratice, sfidând opoziția electoratului manifestată cu ocazia alegerilor din iunie 2000. De menționat faptul că un asemenea precedent nu există în nici o țară democratică și, în fapt, ne înscrie în rândul democrațiilor bananiere din lumea a treia.

Doi: prin numirea unor parlamentari PSD în structurile aparatului de stat, partidul de guvernământ sfidează Constituția și pune semnul egalității între structurile de partid și structurile aparatului de stat, practică specifică doar sistemelor totalitar comuniste. Sunt de menționat în acest sens, și, repet, nu este vorba de nici un fel de atac personal la adresa colegilor noștri pe care-i respect, este vorba de o procedură instituțională însă, repet, sunt de menționat în acest sens numirea deputatului PSD Constantin Teculescu în funcția de președinte al CEC și a deputatului PSD Filip Georgescu la conducerea ROMSILVA. Aceste numiri s-au efectuat cu încălcarea art.68 din Constituție, care precizează expres incompatibilitatea dintre calitatea de parlamentar și deținerea oricăror funcții publice de autoritate, cu excepția celor de membru al Guvernului. Prin urmare, această identificare a structurilor de partid cu structurile de stat pune și afectează grav viitorul democrației în România, pentru că vă amintiți că numai în trecut exista acel partid unic care se raporta la toate nivelele statului.

Trei: un lucru iarăși care spune despre actuala practică a partidului de guvernământ – convocarea de către senatorul PSD de Prahova, Antonie Iorgovan, la biroul său parlamentar, a președinților Tribunalului și Curții de Apel din Prahova demostrează, încă o dată, faptul că partidul de guvernământ este ancorat iremediabil în mentalitățile trecutului comunist de sfidare a independenței justiției.

Fie și numai din aceste argumente, se poate desprinde faptul că PSD nu precupețește nici un efort, ca să folosesc un limbaj al timpului trecut, pentru instalarea dictaturii partidului unic și satisfacerea propriei clientele politice.

Față de aceste practici ale partidului de guvernământ care compromit procesul consolidării democratice a României, Partidul Democrat solicită parlamentarilor puterii să respecte textul Constituției cu privire la regimul incompatibilităților și solicită PSD-ului să studieze și să urmeze modelele democrațiilor în rândul cărora România dorește să se integreze și nu să urmeze modele ale trecutului de care ne-am despărțit cel puțin cu 10 ani în urmă.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulțumesc.

 
Damian Brudașca - marcarea unui însemnat eveniment istoric - 400 de ani de la tragicul sfârșit al marelui voievod Mihai Viteazul;

Domnul Brudașca și apoi domnul deputat Napoleon Pop.

Mulțumesc pentru înțelegere.

Aș vrea, înainte, domnule Brudașca, să-i spun domnului coleg Emil Boc că suntem pe aceeași lungime de undă, ba, mai mult, toți reprezentanții partidelor parlamentare din Biroul permanent suntem de acord că nu este bună și binevenită această oră pentru declarații politice și este posibil, chiar săptămâna viitoare, prin votul plenului, să rezolvăm această chestiune.

Vă mulțumesc.

Domnul Brudașca.

 

Domnul Damian Brudașca:

Domnule președinte de ședință,

Domnilor colegi,

Recent, în întreaga țară, s-au comemorat 400 de ani de la tragicul sfârșit al marelui voievod Mihai Viteazul, întâiul domn care a unit sub sceptrul său cele trei țări române. Evenimentul a fost marcat, nu numai în localitățile de care se leagă numele ilustrului domn, prin organizarea unor manifestări cultural-științifice: lansarea de cărți, vernisarea de expoziții foto-documentare sau dezvelirea de busturi și statui etc.

Nu facem aici referire la spectacolul jalnic pe care l-a dat președintele României, împreună cu fostul monarh și cu patriarhul Bisericii ortodoxe române, care se implică din ce în ce mai iresponsabil în demersurile politice ale țării.

La inițiativa Ligii pentru unitatea românilor de pretutindeni, o ștafetă s-a deplasat în toate localitățile importante ale României, adunând pământ spre a fi depus la mânăstirea "Dealul", acolo unde se află capul domnitorului. Această ștafetă a poposit și la Cluj-Napoca, fapt consemnat de întreaga mass-media locală.

Dacă marea majoritate a presei a consemnat evenimentul ca atare, avem surpriza să constatăm că ziarul de limbă maghiară "Szabadcság" se remarcă, prin pana unui oarecare Szabo Csaba, prin minciunile și neadevărurile pe care le promovează în legătură cu evenimentul comemorat. Redăm, în continuare, fragmente din articolul său intitulat "Ștafetă comemorativă cu horă etnică". O facem, în primul rând, datorită faptul că nu un ziar de aiurea, ci chiar unul de aici din țară excelează prin promovarea minciunii, mistificării, neadevărului și, nu în ultimul rând, a disprețului față de istoria poporului român. Considerăm că, în felul acesta, publicațiile de limba maghiară, ca "Szabadcság", constituie și vor constitui întotdeauna un mijloc de înveninare a relațiilor dintre majoritatea românească și minoritatea maghiară și ne întrebăm cu îngrijorare ce este de făcut pentru ca, respectând legea, să eliminăm asemenea bube infecte din massmedia începutului de mileniu III.

Citez, în continuare, din acest articol: "Viața și epoca voievodului Mihai nu se pot despărți de Principatul Transilvaniei, mai exact Mihai a fost ajutat pe tron de către Sigismund Bathory din familia princiară Bathory și l-a convins să renunțe la independența Munteniei în favoarea Transilvaniei, pentru ca oastea transilvană să-l poată apăra de turci. Marile victorii ale lui Mihai la Târgoviște, București și Giurgiu nu inspiră victoria românilor munteni, ci mari victorii maghiare, având în vedere că, la cei 8.000 de oameni ai lui Mihai, au fost aduși de comandantul șef Bathory Szigmund și comandantul armatei ardelene Bocskoy Istvan 13.000 de soldați din Transilvania și 24.000 de secui, alături de 3.000 de moldoveni. Unde este aici succesul românilor? După succesul campaniei din Muntenia, voievodul Mihai, unul dintre conducătorii comandantului șef Bathory Szigmund, în văzul oastei unite, de bucurie a căzut în genunchi și cu glas tare a mulțumit lui Dumnezeu. Aceasta nu înseamnă că voievoul Mihai nu s-a bucurat de marele succes al domnului său, principe al Munteniei și Moldovei, Bathory Szigmund, care a cumpărat acest titlu în 1595. Șchiopătează adevărul întăritor al identității la bătălia de la Șelimbăr contra armatei transilvane a lui Bathory Andras. După cum se știe, secuii au câștigat bătălia pentru munteni prin contraatacul lor. Se cunosc numele conducătorilor secui care, după lipsa de decizie a primei confruntări, l-au convins pe Mihai să tăbărască asupra ungurilor care se pregăteau de odihnă și băut. Eroii primei confruntări nu au fost muntenii, căci numai polonii au putut rezista ungurilor. Bătălia de la Șelimbăr, bătălia unificării, în această situație, este o victorie a secuilor, cel puțin tot atât cât a muntenilor. Uciderea voievodului Mihai nu întărește conștiința românească, moartea lui nu a depins de garda lui de secui care l-au apărat cu fidelitate".

Vă rog să fiți foarte atenți acum, la partea de final a acestui articol: "Dacă noi, adică ungurii, sărbătorim 1000 de ani, voi, adică românii, sărbătoriți 400 de ani".

Și un apel pentru cei care se pupă, în văzul lumii, cu organizația iredentistă maghiară UDMR. Iată ce scrie un ziar patronat de această uniune: "Puterea din București administrează un Guvern statal străvechi, care are vârsta de 80 de ani".

Cu asemenea date, pentru orice român și cititor de bunăcredință, este clar că, în viziunea ziaristului ungur, românilor li se ia dreptul de a-și sărbători trecutul, iar celor din Transilvania nu li se recunoaște o istorie mai veche de 1918.

În aceste condiții, câtă vreme la noi în țară se procedează astfel, nu mai avem nevoie să ne împroaște cu noroi istorici de ocazie din rândul iredentei ungurești din Europa occidentală și de peste ocean.

Mulțumesc pentru atenție și poate că partidul de guvernământ se va trezi, în sfârșit, și nu va mai ține șopârla la sân.

Mulțumesc.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulțumesc.

 
Napoleon Pop - reflecții pe marginea uni nou proiect de lege privind organizarea și funcționarea C.S.A.T.;

Are cuvântul domnul deputat Napoleon Pop.

Se pregătește domnul Nicolae Leonăchescu.

Am rugămintea să ne încadrăm în cele trei minute, pentru a da posibilitatea tuturor celor înscriși să-și prezinte punctul de vedere.

 

Domnul Napoleon Pop:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Parlamentul României este pus în fața unui nou proiect de lege privind organizarea și funcționarea Consiliului Suprem de Apărare a Țării.

Desigur, legislația în materie trebuie să evolueze și un nou act normativ punând la zi instituția cu realitățile interne și internaționale sunt binevenite.

Deși în expunerea de motive se face referire la necesitatea ca organizarea și funcționarea CSAT să se încadreze în noua ordine constituțională, cât și la adaptarea terminologiei juridice în contextul opțiunii de integrare a României în structurile euro-atlantice, ceea ce frapează, de la bun început, este ordinea nefirească în care sunt menționate atribuțiile în noul proiect de lege.

Cu ceea ce se începe, vezi atribuțiunea a), se creează impresia că CSAT este, în primul rând, o instituție de soluționare a unor acțiuni belicoase, chiar dacă acest caracter este pasiv, ca reacție la o posibilă intervenție din afară.

Cred că atribuțiile CSAT nu trebuie să înceapă neapărat cu planul de mobilizare și bugetul de stat pentru primul an de război, ci mai degrabă cu ce strategii se ocupă, modalitatea de aprobare și mai ales traducerea acestora în viață în contextul noilor parametri de securitate europeană și de implicare a României în securizarea și apărarea păcii continentului prin formele de preaderare la NATO.

De asemenea, abordarea de la național la internațional parcă face abstracție de fenomenul de globalizare, iar coordonarea activității de integrare în structurile nord-atlantice este pe locul 7, ca să observăm că despre Uniunea Europei occidentale nu se spune nimic, deși Uniunea Europeană, al cărei membru dorim să devenim, a făcut pași serioși în dezvoltarea componentei de securitate europeană.

Eu, personal, credeam că opțiunea pentru NATO și Uniunea Europeană ne călăuzește în conceptualizarea apărării și siguranței naționale cu o componentă internă de tranziție, desigur importantă până la momentul aderării. Dar și această componentă nu ar trebui să dea nici măcar impresia că România este izolată, dacă avem în vedere că și în această țară sunt, totuși, valori de apărat - democrație, drepturile omului, inclusiv ale cetățenilor aparținând minorităților, economia de piață bazată pe proprietate privat㠖 valori care sunt recunoscute, promovate și apărate de structurile euro-atlantice, dar, din păcate, valori despre care în Legea CSAT nu se pomenește nimic, măcar într-un preambul ce ar trebui să fie caracteristic unei legislații a unei țări cu adevărat partizane și dedicate unificării europene.

Mă adresez colegilor din comisiile de specialitate să reflecteze la această declarație politică și poate vor încerca ca măcar din punct de vedere al formei să reașeze legea într-o ordine firească. Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulțumesc.

 
Nicolae Leonăchescu - comentariu legat de receptarea recentelor festivități de la Târgoviște, de comemorare a Unificatorului de țară, Mihai Viteazul;

Invit la microfon pe domnul deputat Leonăchescu, se pregătește domnul Moisoiu Adrian.

 

Domnul Nicolae Leonăchescu:

Mulțumesc, domnule președinte.

Onorat auditoriu,

Am receptat festivitatea de la Târgoviște care și-a propus a comemora 400 de ani de la uciderea marelui nostru voievod Mihai Viteazul Unificatorul ca pe un prilej de a cinsti figura marelui erou și a demonstra unei țări în tranziție că mesajul vieții și sacrificiului său a fost înțeles de urmași.

Am sperat ca mult trâmbițatul concept de "conciliere istorică" să capete dimensiunile concretului. A fost momentul ca idealul unirii să domine tematica discursurilor, iar referirile la procesele din Basarabia să fie clare.

N-a fost să fie așa! Mai întâi, trebuie să lămurim un lucru: întâlnirea dintre președintele în exercițiu, Ion Iliescu, fostul președinte Emil Constantinescu și fostul rege Mihai I nu poate fi niciodată o premisă a unei "reconcilieri istorice". Ce să reconcilieze cele trei personaje la umbra Unificatorului?

Trei oameni pot discuta orice: se pot uita chiondorâș unul la altul; pot să ciocnească un pahar cu șampanie scrâșnind din dinți - pentru că nici unul nu poate uita ce i-au făcut ceilalți doi - pot să arunce săgeți veninoase într-unul sau în toți, dar nu se pot împăca.

Fiecare a fost cândva pe creasta valului, a beneficiat de marile privilegii ale consumatorilor de eveniment politic, dar nu a slujit idealul unirii. ba din contră: dacă nu l-a sabotat prin decizii pripite, a impus o păguboasă temporizare din care nici astăzi nu mai putem ieși. Întotdeauna, evenimentul politic se creează și cei care nu pot face aceasta recomandă și impun temporizarea, lucru ce convine de minune dușmanilor unirii.

Reconcilierea istorică cere ca la proces să participe generația sacrificată, miile de ostași români îngropați în cimitirile basarabene de la Țâganca, Tabăra și alte locuri care au murit pentru un ideal neonorat de guvernanți.

Reconcilierea cere să vină la negocieri segmente ale populației nedreptățite în trecut și astăzi, victime ale unor gesturi politice lipsite de respect față de țară și față de om! Reconcilierea impune să ținem seama de miile de pensionari care trăiesc sub limita de sărăcie după ce au muncit o viață întreagă. Munca lor a creat proprietate pentru îmbogățiții ultimului deceniu.

Spectacolul de la Târgoviște nu are nimic de a face cu reconcilierea națională! El seamănă cu aranjamentele de ultimă oră, împăcarea cu dușmanul de moarte, a celor care, inevitabil, intră în imperiul umbrelor cât de curând.

Pentru asta însă, creștinește vorbind, nu trebuie confiscată memoria marelui unificator de țară! Pentru asta, nu interzici participarea tuturor celorlalte personalități care te-ar putea arăta cu degetul că nu ai înțeles mesajul marelui voievod. Pentru asta, nu chemi lumea să te vadă și să te aplaude.

Îmi pare rău, domnilor! Spectacolul pe care ni l-ați oferit a fost trist. Vă puteați regla problemele personale fără ifose și fatuități, undeva într-un loc retras, propice resemnării și meditației. Eșecul domniilor voastre în lupta surdă pe care o duceți sau ați dus-o pentru putere și imagine nu are nimic de a face cu unirea. Păcat! Ați fi putut oferi altceva țării, măcar o dată la 4 secole.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulțumesc.

 
Adrian Moisoiu - pledoarie pentru naționalismul luminat promovat de PRM în contrast cu manifestări extremiste;

Are cuvântul domnul Moisoiu Adrian, se pregătește domnul deputat Simedru.

 

Domnul Adrian Moisoiu:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Marți, 4 septembrie, am fost martorul unei declarații politice a domnului senator Borbely Laszlo ce viza volumul "Naționalistul" al mai tânărului nostru coleg, deputatul de Iași, Vlad Hogea. Nu vreau să mă transform într-un apărător al dânsului, fiindcă dânsul este avocat și s-a apărat singur acum câteva minute, dar am căutat să înțeleg ce și de ce a fost deranjat domnul Borbely.

Voi cita unul din articolele publicate, intitulat "Transilvania românească sub teroarea neohorthystă", publicat de altfel, și în revista "România Mare" din 6 august 1999 și care mi-a dat răspunsul. Vlad Hogea scrie: "UDMR guvernează România, Ardealul românesc este maghiarizat forțat pe zi ce trece…"

asociațiile maghiare, inclusiv cele de tineret, dominate de UDMR, promovează o politică izolaționistă, frizând un fanatism demn de o cauză mai bună. La orice firavă încercare de a dialoga din partea organizațiilor românești, ungurii refuză să accepte apropierea dintre cele două tabere. Scopul lor este foarte clar: crearea unei enclave pe criterii etnice. Părăsiți de Puterea de la București și trădați de majoritatea partidelor politice, românii au de ales între calea resemnării și calea luptei. Naționalismul este singura soluție de a salva Transilvania românească. Cu cât vom înțelege mai repede, cu atât mai bine. Este nevoie să facem un zid în jurul celor doi mari luptători pentru cauza națională, Corneliu Vadim Tudor și Gheorghe Funar. Apărarea integrității teritoriale a României este o datorie fundamentală a oricărui cetățean al țării".

Deci, nu pamfletele referitoare la unii evrei incorecți și ostili României l-a deranjat pe domnul Laszlo Borbely. În fond, UDMR-ul nici nu s-a delimitat niciodată de crimele comise în Transilvania de Nord-Vest de horthyști în timpul celui de al doilea război mondial.

Am aici cartea "Sărmaș, una dintre cele mai oribile crime fasciste", scrisă de avocatul Matatis Carp și în care sunt prezentate crimele comise la 16-17 septembrie 1944 în comuna Sărmaș, județul Mureș.

"În numele celor 126 de ființe nevinovate a căror carne putrezită am pipăit-o;

în numele celor câteva suflete distruse, rămase în viață, cărora nimeni și nimic pe lume, nu le mai poate aduce mângâiere;

în numele poporului evreu de pretutindeni;

în numele umanității ultragiate și al civilizației batjocorite,

acuz!

Acuz nobilimea maghiară din ținutul Sărmașului, ca autoare morală a uciderii întregii populații evreiești din Sărmaș:

Acuz pe Kemeny Bela, grof de Cămăraș, Betegh Alexandru, grof de Balda, Moitelly Ștefan și Gall Iosif, grofi de Silivaș, Vacsman Karoly și fiul său Elemer, grofi de Tăcșor, pe farmacistul Varga Iuliu cu soția Ecaterina și fiul lor adoptiv Bethlem Daniel, că în ziua de 9 septembrie 1944, s-au întrunit în casa lui Varga Iuliu și au hotărât exterminarea evreilor din Sărmaș…

Acuz ofițerii și soldații din compania de jandarmi maghiari care a stăpânit vremelnic satul Sărmaș în luna septembrie 1944, ca autori materiali ai măcelului de pe dealul Suscut.

Acuz pe soldații din aceeași companie de jandarmi că în noaptea de 16-17 septembrie 1944 au chinuit, jefuit și ucis, cu cruzime și sălbăticie, pe cei 126 de evrei din comuna Sărmaș, au ucis bătrâni, femei și copii prin arme de foc, prin lovire și prin îngropare de vii.

Acuz populația maghiară a satului Sărmaș, în marea ei majoritate, de participare directă și colectivă la jefuirea evreilor de acolo și de complicitate la uciderea lor".

Și asemenea au fost sute de mii de crime în acei ani de tristă amintire, comise de aceiași asasini.

Două momente, petrecute zilele trecute, m-au făcut să mă gândesc foarte atent la aceste întâmplări. Duminică, 2 septembrie, postul maghiar de televiziune "Duna TV" a prezentat filmul "Drumul spre răsărit" în care regentul Horthy, pe cal alb, își făcea intrarea în mod triumfal în diverse orașe ale Transilvaniei și căruia guvernanții de azi de la Budapesta i-au asigurat o reînmormântare festivă și nenumărate monumente.

Al doilea moment s-a petrecut miercuri, 5 septembrie cu ocazia meciului de fotbal Ungaria-România, când cei 10.000 de suporteri maghiari de pe Nepsztadion au adresat suporterilor români epitetul "Budos olah", adică "Valah puturos" cât și sloganul revizionist "Trianon-justice for Hungary". Amănuntele au fost relatate atât pe prima pagină a cotidianului "Adevărul" de vineri, 7 septembrie, cât și de postul TV "Antena 1" și de multe alte mijloace mass-media.

Stimați colegi de la UDMR,

Domnule secretar al Camerei Deputaților Borbely Laszlo,

Atitudinele prezentate pe scurt, cât și evenimentul citat de la Sărmaș, sunt sau nu manifestări de ură, șovinism, de extremism incompatibile cu o Europă civilizată, la care permanent faceți apel? Și dacă sunt, pentru că sunt, dumneavoastră când veți lua o atitudine clară de încriminare și de delimitare de ele? Cu ce drept acuzați Partidul România Mare de extremism, căutând și inventând fel de fel de motive? Uitați-vă în primul rând în ograda dumneavoastră. Numai naționalismul luminat, promovat de Partidul România Mare va scoate România din prăpastia în care se găsește actualmente.

Închei cu câteva cuvinte ale lui Constantin Rădulescu Motru care, în 1936, scria: "Mulțumită naționalismului secolului trecut, avem un loc în concertul națiunilor suverane europene. Mulțumită românismului, vom avea o menire în istoria europeană. Suveranitatea europeană este o simplă treaptă în cucerirea menirii istorice".

 
Dan Coriolan Simedru - comentariu asupra unei fuziuni politice PSD - PRM, anunțate la Alba Iulia;

Domnul Corneliu Ciontu:

Are cuvântul domnul Simedru și se pregătește doamna Popa Constanța.

 

Domnul Dan Coriolan Simedru:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

La sfârșitul săptămânii trecute, răsfoind un ziar local din Alba-Iulia, citesc un titlu șocant: "Deputatul Codrin Ștefănescu dă undă verde fuziunilor dintre PRM și PSD". Constat apoi că titlul se repetă în toate celelalte ziare și îmi dau seama că nu este un titlu întâmplător de proastă inspirație și este un titlu indus. Știam că, la nivelul parlamentar, există o colaborare conspirativă și discretă, dar evidentă, între PSD și PRM, atât în comisii cât și în plen, dar nu credeam că această colaborare poate duce la fuziune. Înainte de a citi articolul, am crezut că tânărul deputat, fără experiență politică, încearcă să justifice migrarea sa politică spre partidul de guvernământ, prin faptul că, reprezentând un curent de opinie atractiv, a fost urmat și de alți foști membri PRM. Citind însă articolul din ziar, mi-am dat seama că presupunerea mea a fost eronată. Nu era vorba doar de o migrare a unui grup, mai mult sau mai puțin însemnat, ci era vorba de o fuziune în toată regula la care participau structuri politice; președinți, vicepreședinți, consilieri locali și județeni. Toată lumea cunoaște că fuziunea se face între partide, persoane jurice reprezentative la nivel național. Totuși, în România post-decembristă au existat numeroase cazuri de fuziuni care au pornit de la bază spre vârf, punând liderii în fața faptului împlinit și determinându-i să definitiveze fuziunea.

Ce este mai șocant, este faptul că din partea PSD Alba participă pentru semnarea Protocolului de fuziune, Ioan Rus și Augustin Presecan, nu în calitate de președinte, respectiv vicepreședinte de organizație județeană, ci în calitate de prefect, respectiv președinte de consiliu județean.

Am constatat că nu este o simplă eroare a autorului articolului care a confundat momentul politic și funcția politică cu funcția administrativă de reprezentare guvernamentară, pentru că apare exact același text în toate ziarele, confirmând faptul că este de fapt un comunicat de presă.

La respectiva fuziune nu se produce doar o simplă absorbție, ci se stabilesc delegați la conferința județeană pe orașe, comune, numărul de viitori membrii în Biroul executiv județean, viitori vicepreședinți PSD proveniți și citez aici "din PRM". Faptul că au fost folosite funcții de reprezentare administrativă pentru a se da greutate acestei așa-zise fuziuni demonstrează vocația totalitară a Partidului Social Democrat care face culturism politic, tinzând către partidul unic. Oare nu observă domnul președinte, premier Adrian Năstase că acest naționalism ieftim pe care încearcă să-l agațe la butonieră este demodat în Europa și strică fasonul capitalist pe care și l-a achiziționat recent prin jobenul interbelic al Partidului Social Democrat Român și prin atitudinea pro-europeană exprimată respicat?

Crede oare domnul prim-ministru Adrian Năstase că România își poate permite luxul de a fi în situația Austriei? Pentru binele României, sper ca întâmplarea de la Alba-Iulia să fie un accident și nu un început. Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulțumesc.

 
Constanța Popa - apel pentru implicarea mai intensă a Parlamentului în problemele ecologice și de mediu;

Dau cuvântul doamnei Popa Constanța, se pregătește domnul Tunaru.

 

Doamna Constanța Popa:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

Prezenta mea declarație politică se referă la unul din aspectele prezentate în ultimul raport de țară la adresa României. În acest raport, se arată că una din problemele pe care România le are de rezolvat în procesul de aderare la Uniunea Europeană se referă la protecția mediului înconjurător. O astfel de problemă nu trebuie trecută cu vederea având în vedere implicațiile prezente și viitoare ale mediului în toate sferele vieții economice, sociale, politice. Toate partidele politice cu reprezentare parlamentară doresc integrarea României în Uniunea Europeană, conștienți fiind că nici o națiune nu își poate asigura singură viitorul.

Partidul de guvernământ, prin vocea președintelui său, domnul Adrian Năstase, a făcut apel în numeroase rânduri la unificarea eforturilor tuturor partidelor parlamentare în vederea aderării României la Uniunea Europeană. Este, de aceea, de neînțeles de ce problemei protecției mediului, atât de importantă pe plan intern și extern, nu i se acordă importanța cuvenită. Deși există un Minister al Mediului, în Parlamentul României, protecția mediului și echilibrul ecologic este trecut în subsidiar la Comisia pentru administrație publică, amenajarea teritorului și echilibru ecologic. Este de menționat că această comisie are o activitate bogată, cerută de administrația publică și amenajarea teritoriului. Astfel, din cele 40 de proiecte de legi din această sesiune parlamentară, un volum foarte mare de lucru pentru o comisie, aflate pe ordinea de zi a plenului Camerei Deputaților, doar unul se preocupă de mediul înconjurător.

În anul 2000 au avut loc în România peste 855 de accidente ecologice cu implicații grave asupra sănătății mediului și a oamenilor. Controlul parlamentar în aceste cazuri trebuie întărit. Plenul Camerei Deputaților trebuie să fie informat asupra cauzelor acestor accidente, măsurilor care s-au luat pentru diminuarea efectelor și prevenirea accidentelor ecologice în viitor.

Acestea au fost câteva din rațiunile care au stat la baza propunerii legislative de înființare a unei comisii speciale de protecție a mediului și echilibrul ecologic. "Agenda 21", stabilită la Conferința Națiunilor Unite pentru mediu și dezvoltare durabilă de la Rio de Janeiro, avertizează în documentul referitor la adoptarea deciziilor și dezvoltarea durabilă că: "o mare parte din activitatea legislativă privitoare la mediu și la dezvoltare pare a fi de circumstanță și fragmentară sau este lipsită de vigoare în aplicare și actualizare".

Eu sper, în numele generațiilor prezente și viitoare, că strategiile de mediu ale României sunt elaborate cu cea mai largă participare posiblă. Pentru luarea de decizii documentate, oamenii au nevoie de rapoarte regulate ale Parlamentului țării asupra evoluției dezvoltării durabile care să integreze condițiile economice și sociale și tendințele cu informațiile asupra stării mediului și a resurselor naturale. Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulțumesc.

 
Raj Alexandru Tunaru - semnalarea unor imperfecțiuni ale privatizării turismului românesc;

Dau cuvânt domnului Tunaru Raj și ultimul vorbitor, domnul Constantin Duțu.

 

Domnul Raj Tunaru:

Domnule președinte al Camerei Deputaților,

Doamnelor și domnilor deputați,

Prin declarația politică de astăzi, 11 septembrie 2001, trag un semnal de alarmă asupra privatizării turismului românesc, mai exact a activelor turistice, atâtea câte au mai rămas, din portofoliul Ministerului Turismului.

Doamnelor și domnilor deputați,

Vă rog să mă susțineți și împreună să reușim o privatizare corectă și benefică turismului românesc și beneficiarului principal al lui, poporul român. În acest sens, atrag atenția ministrului turismului și primului ministru că privatizarea activelor turistice de pe litoral nu este atât de simplă cum pare la prima vedere, la modul că se face o licitație și cine oferă mai mult, acela este câștigătorul. Nu este suficient și nu sunt suficiente nici promisiunile, care mai de care mai mari, investițiilor eșalonate pe un număr de ani în activele pentru care se licitează și al căror punctaj este de multe ori decisiv în adjudecarea licitațiilor.

Să vă dau un exemplu. Sunt două firme care vin la licitație, dau același preț pe activ, dar fiecare trebuie să spună în 5 ani cam ce investiții vor face. Avem exemplul urât de la Mamaia, din anii precedenți, în care o firmă de arabi au spus că bagă 5 milioane de dolari în termen de 2 ani în anumite active, nu dau numele, și bineînțeles că nu s-au ținut de cuvânt, licitația fiind câștigată de ei în detrimentul unei ffirme românești de prestigiu.

Eu cred că cea mai importantă condiție de participare la licitație dacă s-ar putea să fie chiar eliminatorie, ar trebui să fie experiența persoanei juridice sau fizice în domeniul turismului szonier de pe litoral care este destul de diferit față de turismul permanent. De ce? Deoarece, aici, datorită nefuncționării hotelurilor și restaurantelor timp de 8-9 luni de zile și a atmosferei încărcate cu un procent mare de sare, managerii trebuie, în fiecare primăvară, să facă o reparație capitală a respectivelor active, deschizând practic un șantier.

În același timp, managerul trebuie să se ocupe de contractarea bazei de cazare și să încheie zeci de contracte de prestări servicii pentru apă, curent, gunoi, telefon, cablu, etc. și alte zeci de contracte cu furnizori de mărfuri. În acest timp scurt, el trebuie să se ocupe și de infrastructura aferentă hotelului, respectiv cum ar fi spații verzi, iluminat, igienizare.

De toată această experiență a firmei care participă la licitație depinde buna desfășurare pe întreaga durată a sezonului estival și satisfacerea cerințelor exigente ale turiștilor care, azi, vă spun din propria experiență, eu muncind de 22 de ani în turism și parcurgând toate etapele de la ajutor de ospătar până la manager, sunt mult mai pretențioși și aceasta pe bună dreptate.

După cum observați, această experiență în turism coroborată și cu o susținere financiară puternică va aduce turismul românesc la nivelul turismului european și va reuși să aducă p.i.b.-ului un procent destul de substanțial, măcar egal cu cel din anii 1970-80.

În speranța că am reușit să vă rețin atenția asupra acestor probleme, am convingerea că ele erau cunoscute de dumneavoastră și sper că până la privatizarea totală a activelor turistice de pe litoral, care va avea loc până la sfârșitul acestui an, deci, în această toamnă, veți încerca fiecare să susțineți ideile mele enunțate mai sus, astfel încât privatizarea să fie corectă, să fie reușită atât pe termen scurt cât și pe termen lung și să dea roade mulți ani de acum încolo. Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulțumesc.

 
Constantin Duțu - luare de poziție pentru clarificarea aspectelor legate de activitatea și conducerea TVR.

Ultimul vorbitor, domnul Constantin Duțu.

 

Domnul Constantin Duțu:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

După ce Comisiile pentru cultură, artă și mijloace de informare în masă ale Parlamentului au respins în data de 6 iunie a.c. raportul de activitate prezentat de Consiliul de administrație al Televiziunii române, membrii acestuia, ulterior, au încercat prin toate mijloacele să demonstreze că numai ei sunt în măsură să promoveze interesele unei televiziuni naționale și că orice încercare de schimbare intervenită anterior expirării mandatului nu ar reprezenta decât o încercare de răfuială politică, înlocuirea fiind pur formală, fără a ține cont de rezultatele pozitive obținute. Oare aceasta să fie realitatea ?!

Dacă ar fi să luăm în considerare declarația de intenție a șefului Executivului, reafirmată recent, declarație care sprijină în mod direct poziția actualului Consiliu de administrație, s-ar părea, la prima vedere, că o schimbare intervenită acum ar putea să fie pripită. Practic, prin intermediul unui discurs politic elegant, s-a cerut parlamentarilor PSD o temporizare în adoptarea unei decizii finale în plenul Parlamentului cu privire la demiterea actualului Consiliului de administrație al SRTV, sugerând menținerea acestuia până la finele mandatului.

În opinia premierului, chiar dacă au existat unele motive de nemulțumire cu privire la activitatea actualului Consiliu de administrație al SRTV, acesta a constatat, ne întrebăm cum? că există totuși o tendință de cooperare. Altfel spus domnilor, nu este loc de scandal pe această temă, și este bine ca altă dată să nu mai hotărâți singuri, fără a solicita mai întâi acceptul în probleme de o asemenea importanță. Vă imaginați ce ar însemna acest lucru; suntem inutili, decizia premierului este cea justă.

Fără a lua în discuție imixtiunea cel puțin ciudată a unui reprezentant al Executivului în aspecte ce țin de prerogativa Legislativului, există suficiente motive care să facă dovada indubitabilă a faptului că o continuare a actualei stări de lucruri din televiziunea română ar duce foarte curând la un faliment al însăși ideii de televiziune națională pusă în slujba interesului general și a propășirii unui grup restrâns de interese. De ce trebuie să apelăm la o atitudine circumspectă față de o intervenție dură și directă atunci când comisiile parlamentare de specialitate au constatat serioase nereguli în activitatea Consiliului de administrație al SRTV.

Oare schimbarea unui Consiliu de administrație anterior expirării mandatului ar determina blocarea întregii activități a televiziunii? Televiziunea națională există în primul rând prin oamenii care își desfășoară activitatea acolo zi de zi, departe de orice interese politice, sau de grup, devotați profesiunii pe care o practică și nicidecum datorită unui Consiliu de administrație, rezultat al unui hibrid algoritm politic.

Consiliul de administrație al unui serviciu public trebuie să reprezinte creierul de la care pornește decizia, să simtă orice stimul care poate afecta, într-un sens sau altul, activitatea unui unități pe care o coordonează.

În continuare, eu am o serie de exemple, nu este timp să vi le citesc, de continuare a unor matrapazlâcuri de neimaginat în activitatea televiziunii române.

Declarația politică pe care o prezint nu face decât să aducă și să readucă în atenția dumneavoastră, dar și a celor care au încercat o liniștire a lucrurilor, necesitatea imperioasă a unei intervenții ferme și rapide a plenului Parlamentului pentru a continua ceea ce Comisiile de cultură, artă și mijloace de informare în masă au început.

Vă mulțumesc frumos.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulțumesc.

 
  Prima parte a ordinii de zi de astăzi s-a epuizat, intrăm în ședința pentru voturi finale.  
   

Postal address: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, Bucharest, Romania sunday, 19 january 2020, 16:14
Telephone: +40213160300, +40214141111
E-mail: webmaster@cdep.ro