Plen
Sittings of the Chamber of Deputies of November 20, 2001
Abstract of the sittings
Full-text of the sittings

Parliamentary debates
Calendar
- Chamber of Deputies:
2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003 2002
2001 2000 1999
1998 1997 1996
Query debates
for legislature: 2016-present
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996

Meetings broadcast

format Real Media
Video archive:2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003
You are here: Home page > Parliamentary Business > Debates > Calendar 2001 > 20-11-2001 Printable version

Sittings of the Chamber of Deputies of November 20, 2001

Intervenții ale domnilor deputați:  

Ședința a început la ora 8,40.

Lucrările au fost conduse de domnul Ovidiu Cameliu Petrescu, vicepreședinte al Camerei Deputaților, asistat de domnuii Nicolae Leonăchescu și Tudor Mohora, secretar.

   

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Începem ședința de astăzi cu secvența dedicată intervențiilor domnilor deputați.

 
  Damian Brudașca - despre disperarea românilor ce nu impresionează pe guvernanții PSD-UDMR;

Domnul Baban Ștefan este? Nu este.

Doamna Lari Iorga Leonida este? Nu este.

Domnul Brudașca Damian.

Poftiți.

   

Domnul Damian Brudașca:

Bună dimineața tuturor!

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor colegi,

Mă voi referi la un aspect care mie mi se pare demn de Cartea recordurilor.

La acest sfârșit de an, primul al actualei guvernări PSD – UDMR, cetățeanul de rând al României este pus într-o situație incredibilă. Deși el vede și simte că trăiește din ce în ce mai prost, că este în permanență amenințat să-și piardă locul de muncă, și acesta plătit cu un salariu ridicol, că adună cu greu bănuț lângă bănuț să facă față exploziei necontrolate a prețurilor, că nu vede nici o ieșire rezonabilă și într-un timp apropiat din această situație, i se spune, până la saturație, că în țară curge lapte și miere, că toate cresc: producția industrială, salarii, pensii, asistență socială, numărul locurilor de muncă etc.

Datorită acestei fericiri nefirești ce s-a abătut asupra existenței sale, cetățeanul român se pregătește, din nou, să iasă în stradă și să-i trezească pe guvernanți din euforia în care au căzut, căci, crede el, puterea îmbată, iar guvernanții s-ar putea să nu se mai fi trezit cum se cuvine după cheful din decembrie anul trecut.

Dar grevele, mișcările de protest și, în ultimă instanță, disperarea românilor nu impresionează pe guvernanții PSD – UDMR. Într-o autentică reluare a cursei pentru încheierea cincinalului în 2 ani și jumătate, Guvernul prezidat de domnul Adrian Năstase este preocupat de recorduri. El a dorit să-și înscrie între performanțe cu care să rupă gura târgului pregătirea bugetului pe anul 2002 încă din luna octombrie curent, dar, la acest capitol, reușita lui mai cuprinde și alte elemente uluitoare. Pe baza de acum bineicunoscute discipline de partid, premierul Adrian Năstase, pentru care Parlamentul nu e decât o instituție ce nu face nici cât o ceapă degerată, a reușit ca, doar după 3 zile și jumătate de pretinse dezbateri, să adopte Legea bugetului pe anul 2002.

Tot de performanță ține și faptul că absolut nici una din propunerile partidelor opoziției de amendare a legii nu a fost acceptată. Asta pentru că, în România domnilor Iliescu și Năstase, opoziția este condamnată să joace un rol pur decorativ, mai ales dacă nu cedează presiunilor și șantajelor curente sau mituirii cu posturi în diplomație și în administrația centrală.

Și, pentru ca, privită din afară, țara condusă de PSD – UDMR să lase impresia normalității, a respectării legii, a dialogului cu ceilalți factori politici, pe bani publici, se face un zgomot mediatic de nedescris, intens și profund imoral, ca înainte de 1989, iar pentru țară, pentru că regimului îi pasă cu adevărat de frigul și sărăcia ce pun stăpânirea pe viața a milioane de români, Guvernul lucrează intens, e preocupat ca jandarmii și forțele de ordine să nu ducă lipsă de bastoane de cauciuc și de scuturi, ca să poată înfrunta, oricând, entuziasmul și recunoștința electoratului român păcălit a doua oară.

Mulțumesc pentru atenție.

 
  Ștefan Baban - atenționare asupra efectelor perverse ale acordurilor cu FMI;

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Domnul Baban Ștefan.

   

Domnul Ștefan Baban:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

Acordul cu FMI are efecte perverse. Autoritățile române au parafat cu FMI cel mai dur acord de împrumut din ultimii ani. Tradus în câteva cuvinte înseamnă: lichidare, șomaj, restructurare, privatizare. Experții FMI văd în acest program dur de reformă singura soluție pentru o creștere sănătoasă a economiei românești.

Rezultatele nu vor fi vizibile peste noapte. Dimpotrivă, pe termen scurt, efectele vor atinge dureros multe din afacerile românești. Prețurile în dolari pentru energie electrică, termică și gaze naturale vor crește, începând cu vara anului viitor, cu 40 – 50 %.

Pentru sectorul energetic, această măsură vine să acopere necesarul de investiții de minimum 1,5 miliarde de dolari anual, concomitent cu privatizarea în acest sector. Efectul direct al acestor măsuri va fi resimțit în special de companiile energofage care au probleme cu lichiditățile. Companiile care nu vor face față tarifelor la energie nu vor mai avea decât o singură soluție: falimentul. Soluția este valabilă și pentru sectorul de stat, unde multe companii au obținut amânări la plată sau subvenții.

Conform criteriilor de performanță cu FMI, trebuie eliminate pierderile cauzate de încasările slabe în acest sector. Altfel spus, nu vor mai fi permise amânări la plată sau intervenții politice pentru a continua furnizarea de energie către consumatorii rău platnici.

Pe lângă majorările de preț la energie, companiile primesc un șoc și în plan fiscal. Guvernul face o manevră de 180 de grade, față de momentul instalării. Acordul retrage principalele facilități pentru IMM-uri: scutirea de impozit pentru profitul reinvestit și scutirea de t.v.a. pentru importurile destinate investițiilor. Le mai rămân, totuși, două mici facilități: la afacerile de peste 1 milion de dolari, primesc bonusuri fiscale, precum dreptul la amortizare accelerată, amânarea la plata t.v.a. pentru achiziții de echipamente, utilaje, iar pentru afacerile de peste 10 milioane de dolari se pot negocia direct cu Guvernul pachete speciale de facilități.

Măsurile angajate cu Acordul FMI vor restrânge consumul. Creșterile de prețuri, la concurență cu șomajul provenit din restructurare, vor scădea puterea de cumpărare. 70% din creșterea economică se bazează pe consumul populației, conform bugetului. Descurajarea consumului poate fi suplinită numai de stimularea investițiilor pe baza capitalului străin. Ultimii 10 ani ne arată că nu ne putem baza, în nici un caz, pe acest capital. Un lucru este cert însă: măsurile nepopulare pe care Guvernul trebuie să le aplice vor da naștere la revolte sindicale, în cea mai mare parte îndreptățite.

Și în acest caz, ca și în precedentele, România se va alege doar cu prima tranșă a acestui împrumut. Și apoi ce se va întâmpla? O întrebare la care sper că actualul Guvern are deja răspunsul.

Vă mulțumesc.

 
  Valeriu Stoica - cerere adresată Guvernului Adrian Năstase de a prezenta la un an de guvernare, cifrele reale ale sărăciei;

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Domnul deputat Valeriu Stoica.

   

Domnul Valeriu Stoica:

Doamnelor și domnilor parlamentari,

La aproape un an de guvernare P.SD, Partidul Național Liberal se simte dator față de cei care au învestit încredere în ideile liberale, în noiembrie 2000, și față de toți cetățenii României, să tragă un semnal de alarmă în ceea ce privește deteriorarea tot mai accentuată a nivelului de trai al locuitorilor acestei țări.

De un an de zile, asistăm la o campanie mediatică fără precedent a premierului Adrian Năstase, menită să ascundă, sub o poleială strălucitoare, sărăcia și deznădejdea cetățenilor acestei țări. Reprezentanții Guvernului sunt mult mai preocupați de derularea propriei campanii de imagine, decât de îmbunătățirea condițiilor de viață și creșterea nivelului de trai al cetățenilor.

O nouă campanie mediatică a fost lansată de către Guvernul Adrian Năstase odată cu introducerea în dezbaterea Parlamentului a Legii Bugetului de stat pe anul 2002. Bugetul sărăciei a fost prezentat drept o victorie a guvernanților. Realitatea este însă cu totul alta: bugetul este radiografia eșecul guvernării pesediste! Domenii importante, precum sănătatea și învățământul, sunt în pragul falimentului, investițiile sunt mediocre, privatizarea a fost, practic, înghețată, iar agricultura decimată. Rezultatul tragic este că locuitorii acestei țări sunt aduși în situația de a se lupta pentru supraviețuire.

De asemenea, un Guvern care se autodefinește ca fiind social-democrat nu este capabil să rezolve problemele propriului său electorat, determinând ieșirea sindicatelor în stradă. Săptămâna trecută, în timp ce profesorii, care au ajuns la limita existenței economice, manifestau în fața Parlamentului, reprezentanții puterii au rămas în birouri, surzi la vocea străzii, fiind absorbiți de discutarea noilor acrobații mediatice.

Ieșirile în stradă, protestele vehemente nu sunt decât semnele disperării de care sunt cuprinși cei mai mulți dintre cetățenii României. În prag de iarnă, oamenii realizează că promisiunile electorale ale partidului de guvernământ au fost doar praf în ochi.

De la începutul acestui an, locuitorii României sunt prinși între vorbele și faptele PSD, adică între declarațiile de imagine ale guvernanților și sarabanda creșterii prețurilor la energie electrică, energie termică, gaze naturale, carburanți, apă, tarife telefonice și, implicit, la produsele alimentare. Pretinsele ajutoare sociale și creșterile de salarii sunt numai simple păcăleli, întrucât acestea vor fi spulberate de inflația care a scăpat de sub control, sărăcindu-i pe toți cetățenii țării.

Iată de ce sărbătorile de iarnă din acest an vor găsi o populație sărăcită, incapabilă să facă față valului de scumpiri, confruntându-se cu frigul din apartamentele debranșate de la rețeaua de căldură. În timp ce vom urmări un alt spectacol mediatic al puterii, românii vor realiza că sunt mai săraci, mai bolnavi și, mai ales, lipsiți de speranță decât oricând.

Executivul s-a debranșat, astfel, de la realitate, devenind un SRL politic al PSD cu sediul la Palatul Victoria și cu denumirea "Guvernul Adrian Năstase", care nu mai reprezintă realitățile țării pe care o guvernează și nici pe cetățenii ei.

În aceste condiții, cerem Guvernului Adrian Năstase să prezinte în fața națiunii, la un an de guvernare, cifrele reale ale sărăciei care demonstrează că viața românilor s-a degradat în această perioadă și, de asemenea, să adopte de urgență măsuri concrete pentru oprirea declinului economic și social al României.

Vă mulțumesc.

 
  Gheorghe Barbu - apel pentru soluționarea, de urgență, a situației din ce în ce mai gravă a învățământului românesc;

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Domnul deputat Barbu Gheorghe.

   

Domnul Gheorghe Barbu:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

Situația școlii românești, a cadrelor didactice, situație care se înrăutățește pe zi ce trece, este o dovadă dramatică și revoltătoare a retoricii și promisiunilor PSD și a Cabinetului Năstase, care afirmau, în Programul de guvernare, faptul că sistemul de învățământ este apreciat de Guvernul PDSR ca o prioritate națională. În realitate, învățământul de stat rămâne cenușăreasa bugetului, iar copiilor și tinerilor, precum și slujitorilor școlii nu li se asigură drepturile prevăzute de Constituție și de legile țării.

PSD și Guvernul Năstase nu au o strategie a dezvoltării învățământului românesc. Fenomenele de abandon școlar și analfabetism sunt în continuă creștere, îndeosebi în mediul rural, iar bugetul pe anul viitor va accentua acest fenomen.

Se agravează starea fizică a școlilor, care sunt lipsite de minimele condiții materiale și igienico-sanitare. Cadrelor didactice nu li se asigură drepturile prevăzute de lege, iar nivelul de salarizare al acestora rămâne extrem de scăzut, cu o medie de numai 2,5 milioane de lei, față de media națională a salariului mediu net, de 3,13 milioane lei.

Și prin bugetul de stat pe anul viitor, învățământul românesc va fi subfinanțat, acestuia acordându-i-se, de fapt, numai 3,6% din p.i.b., diferența de până la 4,2% fiind, de fapt, estimată să se asigure din veniturile proprii ale școlilor și universităților.

PD, ca partid social-democrat modern și autentic, acordă, prin programul său politic "România puternică, România social-democrată", o importanță fundamentală educației. PD consideră că o bună educație este baza succesului personal și al societății în ansamblu. PD, prin programul său politic, susține, în acord cu prevederile Constituției României, că statul este obligat și dator să organizeze și să asigure funcționarea unor rețele diverse de educație pentru cetățenii români, pentru toate vârstele, în toate localitățile din țară.

Finanțarea acestor programe de educație trebuie să se facă, în principal, din resurse financiare publice. Fiecare copil și tânăr din România trebuie să aibă șanse egale și concrete de educare și învățământ, indiferent de situația materială a familiei sale.

Și în dezbaterea bugetului de stat pentru acest an și în cea pentru bugetul pe anul viitor, Partidul Democrat a depus amendamentele care să asigure finanțarea corespunzătoare a învățământului, creșterea salariilor cadrelor didactice, ca și acordarea tichetelor de masă pentru acestea, drepturi prevăzute de lege.

Tratând cu dispreț cererile îndreptățite ale cadrelor didactice, încălcând flagrant prevederile legale, ignorând cu aroganță și suficiență amendamentele formulate de opoziție, Cabinetul Năstase dovedește, încă o dată, că nu guvernează în interesul cetățeanului, ci guvernează în interesul clientelei sale politice, că este departe de valorile și acțiunile politice ale social-democrației.

Partidul Democrat cere PSD și Guvernului Năstase să soluționeze, de urgență, situația din ce în ce mai gravă gravă a învățământului românesc, cererile legale și revendicările legitime ale cadrelor didactice nevoite să-și apere drepturile în stradă.

Partidul Democrat este solidar cu revendicările cadrelor didactice și va acționa, prin toate mijloacele politice și parlamentare, pentru soluționarea acestor revendicări.

Vă mulțumesc.

 
   

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Vă mulțumesc.

 
  Leonida Lari Iorga - considerații pe marginea respingerii moțiunii PRM - Tezaurul Pactul Ribbentrop - Molotov;

Doamna Lari Iorga Leonida.

   

Doamna Leonida Lari Iorga:

Stimați colegi,

Votul PSD în ce privește Moțiunea PRM – Tezaurul, Pactul Ribbentrop-Molotov – a fost decisiv. Moțiunea a căzut.

Cu privire la votul PSD, lucrurile sunt simple de tot. S-a pus în mișcare mașina de vot și nimeni nu a îndrăznit să iasă din rând. Consecințele însă sunt mai grave, pentru că se confirmă, astfel, că o mare parte a românilor nu vor să se întoarcă tezaurul acasă, iar artizanii rapturilor teritoriale, și anume Hitler și Stalin, au avut dreptate hăcuind din trupul României Basarabia, Nordul Bucovinei, Ținutul Herța și Insula Șerpilor. Și aici e tristețea cea mare: una e să decidă străinii soarta unei țări mici și slăbite de alianțe ingrate și alta e să și-o facă românii cu mâna lor.

Nu neg și nu am negat niciodată necesitatea unui tratat bilateral între România și Rusia. Avem nevoie de o colaborare economică cu vecinii noștri, avem nevoie de piețele de desfacere pe care le-am pierdut, după provocările și intrigile agenturilor din toată lumea.

Avem multe a ne spune unii altora și în sfera culturii. Eu însămi am tradus din marea literatură rusă volume întregi: Pușkin, Lermontov, Esenin, Blok, Ahmatova, Țvetaieva și alții. Tuturor ne plac teatrul, opera, baletul rus. Dacă mai pun la socoteală și profețiile lor că tot rușii ne vor da ceea ce ne-au luat, apoi lesne îți dai seama că popoarele nu au nici o vină. ele generic sunt bune în fața Domnului, conducătorii au fost și sunt cum sunt.

Dar să ne întoarcem la argumentul cel mai curios al membrilor Partidul Social Democrat, în ce privește renunțarea României la Tezaur și la a introduce în Tratat vreun articol despre Pactul Ribbentrop-Molotov: că ei sunt animați, cică, de interesul național! Păi, stimați colegi, înșiși rușii, cu unanimitate de voturi, au condamnat Pactul Ribbentrop-Molotov și Actul adițional la acest pact. Nu mai vorbesc de delegațiile din celelalte republici, inclusiv Ucraina.

Decizia finală a Congresului Deputaților URSS, din 24 decembrie 1989, punctul 7, stipulează următoarele: "Congresul Deputaților URSS condamnă semnarea Protocolului secret din 23 august 1939, precum și a altor documente secrete cu Germania. Congresul recunoaște că aceste protocoale sunt nule și neavenite, din momentul semnării lor, că nu au creat o bază juridică în relațiile URSS cu terțe țări, dar au fost folosite de Stalin și aliații săi pentru a declara ultimatumuri altor state, folosind principiul forței, încălcând dreptul internațional și obligațiunile asumate".

Și, acum, în loc să fie folosite aceste documente în politica externă a României, ce face partea română? le trece ușurel cu vederea! Iată de unde și gesturile politice antiromânești de până acum față de Basarabia și Bucovina. Acest vot, precum pretinde domnul ministru de externe Mircea Geoană, că ar fi în interesul național, este, de fapt, totalmente împotriva interesului național.

Să analizăm, pe puncte, ce a făcut partea română, în virtutea așa-zisului interes național, înaintea votului din 9 noiembrie 2001, împotriva Moțiunii "Tezaurul". La 3 septembrie 1991, pe când URSS nu mai exista, partea română recunoaște un stat în stat, Republica Moldova, confirmând, în fapt, Protocolul secret la Pactul Ribbentrop-Molotov, în loc să-și revendice Basarabia, ca parte succesoare. Iar în iunie 1997, încheie dezastruosul Tratat cu Ucraina, făcându-se a uita, iarăși, că Nordul Bucovinei, Sudul Basarabiei, Ținutul Herța și Insula Șerpilor sunt teritorii românești. Și, actualmente, culmea cinismului și a ridicolului, unsul în funcția de ministru de externe, Mircea Geoană, ne învață din minte că a venit timpul ca, atât România cât și Federația Rusă, să privească mai mult spre viitor decât spre trecut, că inhibițiile și unele dificultăți din istoria recentă a relațiilor dintre cele două țări sunt depășite. Dar, stimate Mircea Geoană, viitor fără trecut nu există, iar istoria de care vorbești dumneata nu e deloc recentă, e chiar bătrână, are 61 de ani!

Noi, românii, e cazul să avem relații de bună vecinătate și amiciție cu toate țările vecine, și nu numai, dar totul până la o moștenire, totul până la niște pământuri, care nu ne aparțin nouă, ci copiilor, nepoților și strănepoților noștri. Până și un slugoi al rușilor, Eduard Lazarev, și un poet promovat de ruși, Emilian Bucov, din Basarabia, au cutezat să adreseze o scrisoare organelor centrale de la Moscova, prin 1968, în care și-au spus opinia că în predarea istoriei Moldovei, profesorii se confruntă cu un impediment: elevii și studenții întreabă mereu de ce Sudul Basarabiei și Nordul Bucovinei se află pe teritoriul Ucrainei. Iar în octombrie 1974, când Nicolae Ceaușescu a fost invitat de Leonid Brejnev în Crimeea, a fost pus în fața unei asemenea situații. Chiar în acea perioadă, pe când se odihnea "domnia sa" în Crimeea, Dumnezeu să-l ierte, Leonid Brejnev a organizat să ajungă la ei, în Crimeea, o telegramă, cică, din partea Republicii Moldova, ca și cum atunci ar fi fost Ziua Republicii, dar nu era nici o Zi a Republicii. Nu există, în Republica Moldova, o Zi Națională a Republicii. Toată această treabă s-a făcut cu gândul ca Nicolae Ceaușescu să facă niște comentarii pe care, mai apoi, avea să le folosească istoriografia sovietică. Or, Nicolae Ceaușescu nu s-a pretat la așa ceva.

Eu, în plenul Parlamentului URSS, între anii 1988 – 1989, le-am spus verde în față că URSS și-a încălcat propria Constituție stalinistă, cea mai reacționară, din 1936, care, în art.3 și 14, prevedea că Uniunea Sovietică nu avea prerogative constituționale să cotropească terțe țări și să formeze state pe teritoriile cotropite. Apoi, vă întreb, după toate acestea, domnilor din partidul cu atâtea nume, CPUN, FSN, FDSN, PDSR, PSD, vă întreb de la obraz: din ce grotă a istoriei ați ieșit, cu acest nou interes național, în 2001, astfel călcând în picioare ani de luptă, de chin, de moarte a românilor din țara mamă, a românilor din Basarabia și din Bucovina?!

Dacă înșiși rușii și ucrainienii au condamnat Pactul Ribbentrop-Molotov și Protocolul secret la acest pact, în Parlamentul URSS, dacă și românii au condamnat aceste monstruoase documente, în Parlamentul României, atunci care e problema de a consemna aceste acte politice și în Tratatul bilateral cu Rusia?! Dar poate că avem spioni ruși în structurile de vârf ale României. Odată ce, prin 1949, 2 spioni sovietici au pătruns în Baza atomică de la Los Alamos, furând secretul bombei atomice de la americani, de ce nu am admite că au pătruns și în România?! Sau poate că, între 23 și 24 decembrie 1989, pe când partidul cu vreo șapte nume a cerut alarmat, de trei ori, ajutor din partea URSS, a mai semnat și vreun protocol secret de colaborare, cu anumite condiții impuse de ruși, despre care nu știm noi, românii, iar acum partea rusă, la negocieri, îl flutură elegant, pe sub nasul unor politicieni de la putere?!

Nu dispun de probe în acest sens, dispun numai de probe în ce privește ajutorul cerut din partea URSS pe timpul Revoluției din Decembrie. Și, apoi, nu am dat probe destule, până acum, că, la orice mică adiere aluzivă a Moscovei, ai noștri stau smirnă sau reacționează prompt, după bagheta fratelui mai mare?! Acesta e adevărul: străinii au mână liberă în România, în defavoarea interesului național!

Și mai vin unii, în plenul acestui Parlament, voind să ne convingă că lucrează în interesul națiunii române?! Poate glumesc domniile lor, dacă încape gluma acolo unde au murit peste 1.500.000 de români basarabeni și bucovineni trimiși în Siberia, în urma invaziei sovietice din 1940, peste 1.000 de tineri în timpul Revoluției din Decembrie 1989 și peste 1.200 în timpul războiului din Transnistria, din 1992! Ăsta da holocaust, de aproape 2 milioane de români, iar nu cel de care vorbesc liderii PSD!

Ei bine, în Parlamentul României, votul PSD, precum am spus, a fost decisiv, dar nu PRM sau PNL au tăvălit, prin jocurile politicianiste, Moțiunea Tezaurul și Pactul Ribbentrop-Molotov. Oricum o fi, azi avem 73 de parlamentari care au votat pentru România întreagă, iar mâine vom avea pe toți! Și să nu jubileze chinuitorii acestui neam, înainte de vreme, pentru că Domnul e mai puternic decât oamenii. Cu El nu se glumește, căci sângele morților, lacrimile flămânzilor, dreptul la libertate și demnitate ale acestui popor strigă la ceruri.

Mulțumesc.

 
  Mihaela Ionescu - despre imaginea României - aspecte și efecte;

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Doamna Ionescu Mihaela.

   

Doamna Mihaela Ionescu:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

Imaginea României, căci despre ea voi vorbi, este asemenea unui joc de puzzle, este rezultatul îmbinărilor unor elemente diferite, fiecare la fel de important ca celălalt. Lipsa unor elemente din acest puzzle conduce la o imagine hâdă, cu defecte, care nu poate fi ascunsă de faptul că celelalte piese ale jocului se află la locul lor. Nu este de ajuns să ne întâlnim și să dăm mâna cu persoane care conduc destinul altor state și să credem că acestea își vor schimba pe loc percepția asupra imaginii țării pe care o reprezinți, atâta timp cât acestea sunt bine documentate, de la reprezentanțele lor diplomatice, din analizele statistice și rapoartele periodice și din mass media.

România mai poartă încă stigmatul unei țări care și-a omorât președintele în zi de Crăciun, după o revoltă ce avea oarecare legături cu un preot. România mai poartă încă stigmatul mineriadelor, al situației copiilor instituționalizați, al nerealizărilor economice, al corupției, al mafiei, al faptului că, deși pedeapsa cu moartea a fost interzisă pentru criminali, ea a rămas valabilă pentru animale. Bietele patrupede sunt stârpite prin metode tribale: cu ranga, cu otrăvuri chinuitoare, fără respectarea nici unei reguli sanitar-veterinare stabilite prin legislația românească și internațională. Uciderea se face prin injectarea cu sulfat de magneziu, în cel mai bun caz. În general, animalele mor în chinuri îngrozitoare, după ce agonizează ore întregi. Uciderea se face cu bâta sau prin tăierea pe burtă, prin strangularea cu crosele de prins, prin omorârea în mașini în timpul transportului sau prin otrăvirea în masă. Acest tratament aplicat câinilor, vinovați numai de a trăi pe străzile Capitalei, ne face să ne distrugem și bruma de imagine de țară civilizată, europeană și creștină.

Numărul mare de e-mail-uri primite în acest sens, de către mulți dintre deputați, stă mărturie. Aceste mesaje bombardează site-urile noastre și ele vin din țări precum Spania, Franța, Statele Unite ale Americii sau îndepărtata Australie, pentru a ne cere să oprim masacrul câinilor fără stăpân. Președinta Organizației "The Friends of Grenady" ne scrie: "faceți ceva înainte ca țara dumneavoastră să fie discreditată pe vecie, în ochii tuturor oamenilor care au pic de morală, în orice colț al lumii s-ar afla".

În ceea ce privește conducătorii orașelor și ai țării, semnatara se întreabă: "Aceștia sunt oamenii care doresc să conducă țara dumneavoastră în Uniunea Europeană? Ei nu își ascultă nici propriul popor care, în marea lui majoritate, nu este de acord cu ceea ce fac conducătorii lui. În plus, disprețuiesc promisiunile făcute la ultimele alegeri. Contăm pe dumneavoastră să restaurați respectul și încrederea noastră și să reparați, pe cât puteți, imaginea României în ochii lumii".

Din Dallas Texas, politicienii români sunt rugați să oprească imediat tratamentul inuman aplicat câinilor și să respecte drepturile animalelor.

Din îndepărtata Australie, imaginea României este aceea a unei țări pe care nu trebuie să o vizitezi nici tu, nici prietenii tăi.

"Dragi politicieni, trăiesc în Melbourne, Australia și după ce am văzut și citit despre felul în care vă comportați față de câinii din țara dumneavoastră, sunt sigură că nu voi veni acolo niciodată, dar chiar niciodată. Mi se face rău când văd imaginea cu felul în care sunt omorâți câinii fără stăpân în țara dumneavoastră. Voi transmite aceste casete îngrozitoare cu imagini tuturor prietenilor mei, în speranța că nici unul din ei să nu dorească să vină vreodată să vă viziteze țara în care vă comportați atât de brutal și lipsit de compasiuni".

Majoritatea e-mailurilor primite pe adresa Camerei Deputaților și fiecare dintre noi, dacă își deschide propriul e-mail, vede că așa este, atenționează politicienii români să nu uite de promisiunile făcute electoratului înainte de alegeri și anume de a fi alături de ei și împreună cu ei. S-a ajuns la acțiuni extreme cum ar fi cele întreprinse tot de străini, de Organizația Vier Foten care s-au suspendat o dată cu banner-ul lor pe clădirea Primăriei Capitalei. S-a ajuns la situația ca Organizația de protecție a animalelor din diverse colțuri ale lumii să trimită mesaje disperate către toate personalitățile românești pentru oprirea acestui masacru. Se spune că premierul a primit 30.000 de e-mailuri numai din Austria.

De ce trebuie să fim atenționați din străinătate ca să oprim masacrul animalelor nevinovate? Pot ei, cei din străinătate, să corecteze pazzle-ul imaginii României, adăugând piesele lipsă, atunci când noi nu facem decât să-l deteriorăm pe zi ce trece? Consider că este datoria noastră, a politicienilor români să oprim acest masacru care ne depărtează tot mai mult de standardele civilizației, ale creștinismului și ale Europei. Mulțumesc.

 
  Raj-Alexandru Tunaru - exprimarea aprecierii pentru Proiectul Dracula Parc; semnalarea situației critice a SC Remat Tulcea;

Domnul Ovidiu-Cameliu Petrescu:

Domnul Tunaru Raj Alexandru.

   

Domnul Raj-Alexandru Tunaru:

Domnule președinte de ședință,

Doamnelor și domnilor deputați,

Prin această declarație politică aduc domnului ministru al turismului, Dan Matei Agathon, sincere felicitări pentru proiectul "Dracula-Parc". Vă spun ca un profesionist în turism că proiectul dumneavoastră va fi fiabil sută la sută, atât din punct de vedere economic, cât și din punct de vedere al promovării imaginii României peste hotare.

De asemenea, vă felicit sincer pentru deschiderea cursului gratuit de școlarizare în diferite meserii specifice industriei turismului a 250 de tineri din Valea Jiului, deschizând drumul lung și anevoios al reconversiei forței de muncă din minerit.

Domnule ministru, insist ca pe data de 23.XI.2001, când veți veni la Petroșani pentru deschiderea acestor cursuri, să urcați în zona turistică a Parângului și să analizați dacă există potențial pentru înființarea unei baze turistice cu aproximativ 1000 locuri de cazare.

Personal, vă asigur că va fi un mare succes și argumentez prin: turiștii, mai ales cei străini, preferă locurile naturale, sălbatice, iar în Parâng, slavă domnului, sunt destule. Avem cea mai înaltă pârtie amenajată din țară, cota 1850. Se poate practica turismul sportiv vânătoresc. Astfel, prin deschiderea șantierelor de construcții, a bazei turistice și apoi prin recalificare, pe care deja ați început-o la Petroșani, să dezumflăm balonul forței de muncă din minerit până când acesta va deveni rentabil și nesubvenționat de stat și în paralel să umflăm un balon cu forță de muncă cu cei care vor lucra în turism la infrastructură, la aducerea și racordarea gazului metan și multe altele.

Tot în acest sens, insist, cu riscul de a fi poreclit de dumneavoastră "insistentul", să invitați pe 23 noiembrie 2001 pe domnii miniștri Cozmâncă și Mitrea și poate, împreună, vom reuși o dată pentru totdeauna să rezolvăm problemele sociale, și anume lipsa locurilor de muncă și un trai la limita existenței al minerilor din Valea Jiului, a celor 173.000 de locuitori. Nu-mi rămâne decât să sper că domniile voastre veți face așa cum este mai bine pentru acești locuitori vitregiți de soartă ai Văii Jiului, vale care, în prezent, este denumită "Valea Plângerii" și pe care ne-am dori cu toții să o botezați "Valea Turismului" prin soluții pragmatice, așa cum ați început de fapt și prin deciziile corecte și ferme pe care le-ați luat pe litoralul românesc, precum și în proiectul "Dracula-Parc". Vă așteptăm la Petroșani.

Cu deosebit respect, dar cu multă seriozitate, atrag atenția Guvernului în frunte cu premierul Adrian Năstase că privatizarea Sidex Galați, mai concret, Ordonanța Guvernului nr.119 din 27 septembrie 2001 privind unele măsuri pentru privatizarea S.C.Combinatul Sidex S.A.Galați a creat mari probleme unor întreprinderi mici și mijlocii românești. Printre acestea se numără și S.C.Remat S.A.Tulcea, care, din producția lunară de cărămizi, aproape 45% are destinația pentru S.C.Sidex Galați.

Domnule prim-ministru,

Domnule ministru al industriilor,

Între prevederile art.12 și 13 din această ordonanță de urgență a Guvernului există o discrepanță, întrucât orice alte produse importate pentru realizarea obiectului principal de activitate sunt scutite de la plata TVA-ului, în schimb, aceleași orice alte produse de pe piața internă nu vor fi scutite de TVA.

În aceste condiții, prețurile produselor de pe piața internă utilizate în activitatea de producție a Sidex Galați vor fi din start mai scumpe cu 19%, adică TVA-ul, față de cele din import și nu vor mai fi achiziționate, conducând astfel la reducerea și chiar oprirea activității la multe societăți comerciale românești, printre care și S.C.Remat S.A.Tulcea care are 1200 de angajați.

Convins că veți rezolva această problemă cât se poate de repede, prin reglementarea art.13, în concordanță cu art.12, vă mulțumim atât eu cât și cei 1200 de angajați ai S.C.Remat S.A.Tulcea, precum și prefectul și președintele Consiliului județean Tulcea care, la rândul lor, m-au prevenit de această problemă extrem de acută cu care se poate confrunta S.C.Remat S.A.Tulcea. Vă mulțumesc.

 
  Cristian Sandache - pledoarie pentru politicul temperat.

Domnul Ovidiu-Cameliu Petrescu:

Domnul deputat Sandache Cristian.

   

Domnul Cristian Sandache:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

Unitatea politică și națională a României nu trebuie în nici un chip identificată cu o uniformizare cenușie în sens nivelator, cunoscut fiind faptul că fiecare provincie istorică, prin specificitatea sa, contribuie la policromia întregului. Românismul, ca element mental, integrator, nu trebuie identificat nici cu îngustul spirit parohial, nici cu o exacerbare a virtuților unei etnii, chiar majoritare fiind în antagonism cu alte etnii existente în același spațiu geografic. Totodată, modernitatea, acordul instituțional cu Europa civilizată și necesara performanță economică, nu sunt inamici ai patriotismului, ai spiritului național, dimpotrivă.

Partidul Social Democrat, formațiune acreditată cu cele mai multe opțiuni populare acum aproape un an, înțelege raportul dintre patriotismul creator, luminat și deschiderea către modernitate ca pe o complementaritate firească. Nu vom fi mai puțin patrioți dacă vom clama mai rar numele patriei și vom contribui în mod concret mai mult la progresul ei. Eugen Lovinescu deplângea la vremea sa ciudata obsesie a clasei politice românești pentru vorbele mari, emfatice, patriotarde, rostite cu duiumul adesea cu cele mai nepotrivite prilejuri.

Marele critic și istoric al civilizației românești afirma chiar că adevăratul patriotism este făptuitor și laconic în expresie. Tot el vorbea despre cultură ca un factor de apropiere miraculoasă între colectivități etnice aflate un timp în situații de conflict reciproc. Nici aceasta, cred, nu poate însemna o slăbire a atașamentului față de patria ta.

Marele militant pentru drepturile omului, pastorul american de culoare Martin Luther King, în celebrul său discurs intitulat "Am avut un vis", evoca o societate a coexistenței între albi și negri, o societate care ar fi cu mult mai puternică și mai funcțională dacă ar triumfa în cele din urmă principiul creștin al toleranței față de semenul tău. De aici derivă necesitatea de a-l asculta și pe celălalt, trăsătură esențială a democrației. Utopii sau slăbiciuni pentru unii, aceste aspecte trebuie, cred, transformate în realitate deplină și în România.

Am convingerea că Partidul Social Democrat va reuși împreună cu oamenii acestei țări, singurii judecători adevărați ai fenomenelor politico-economice. Vă mulțumesc.

 
   

Domnul Ovidiu-Cameliu Petrescu:

Și eu vă mulțumesc.

 
   

Vom continua ședința peste un sfert de oră, sper să avem o prezență bună.

 
Dezbaterea și adoptarea Proiectului de Lege privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr.120/2000 pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr.95/1999 cu privire la valorificarea bunurilor scoase din funcțiune, aflate în administrarea Ministerului Apărării Naționale și a Ordonanței de urgență a Guvernului nr.122/1998 privind acumularea, scoaterea și împrospătarea produselor din rezervele proprii ale forțelor destinate apărării naționale.   după pauză
   

Domnul Ovidiu-Cameliu Petrescu:

Doamnelor și domnilor deputați,

Declar deschisă ședința de astăzi a Camerei Deputaților, anunțându-vă că din totalul celor 345 de deputați și-au înregistrat prezența la lucrări un număr de 251, sunt absenți 94, participă la acțiuni parlamentare 24. Cvorumul prevăzut de art.128 din regulament este întrunit.

Trecem la dezbaterea proiectelor înscrise pe ordinea de zi.

Proiectul de lege privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 120/2000 pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr.95/1999 cu privire la valorificarea bunurilor scoase din funcțiune, aflate în administrarea Ministerului Apărării Naționale și a Ordonanței de urgență a Guvernului nr.122/1998 privind acumularea, scoaterea și împrospătarea produselor din rezervele proprii ale forțelor destinate apărării naționale. Urmează ca acest proiect să fie dezbătut în procedură de urgență. Cineva din partea comisiei sesizate în fond să-mi facă o propunere pentru timpii de dezbatere.

 
   

Domnul Virgil Popescu:

Mulțumesc, domnule președinte. Comisia pentru apărare, ordine publică și siguranță națională a luat în dezbatere proiectul de lege și hotărât, cu majoritate de voturi, să fie supus plenului Camerei pentru dezbatere și adoptare cu amendamente. Prin conținutul juridic și obiectul reglementării, proiectul de lege se califică drept lege ordinară.

Propunem spre dezbatere 5 minute în total.

 
   

Domnul Ovidiu-Cameliu Petrescu:

Și pentru fiecare intervenție?

 
   

Domnul Virgil Popescu:

Câte un minut pentru fiecare intervenție.

 
   

Domnul Ovidiu-Cameliu Petrescu:

Vă mulțumesc. Cine este de acord cu acești timpi? Mulțumesc.

Voturi contra? Nu sunt.

Abțineri? Nu sunt.

Titlul ordonanței. Vă rog să priviți în raport la pag.2, pct.2 se propune o anumită modificare. Sunt obiecții? Nu sunt obiecții. Adoptat.

Art.I. Vedeți la pag.3 a raportului, pct.3. Sunt obiecții? Nu sunt obiecții. Adoptat în formularea comisiei. Vă rog să vedeți la lit.a) a art.I la pct.4 din raport se propune o modificare. Sunt obiecții? Nu sunt obiecții. Adoptat.

Art.I în integralitate. Sunt obiecții? Nu sunt. Adoptat.

Art.II. Vă rog să priviți la pct.5 al raportului comisiei, se propune o anumită modificare. Dacă sunt obiecții din partea dumneavoastră? Nu sunt. Adoptată varianta comisiei.

La pct.6 al raportului se prevede de asemenea, o modificare. Dacă sunt obiecții? Nu sunt obiecții. Adoptat.

Art.II în integralitate. Sunt obiecții? Nu sunt obiecții. Adoptat.

Titlul legii. Sunt obiecții? Nu sunt obiecții. Adoptat.

La articolul unic al proiectului de lege, la pct.1 al raportului sunt propune niște modificări. Sunt obiecții? Nu sunt obiecții. Adoptat.

Proiectul de lege în integralitatea sa.

Cine este pentru? Mulțumesc.

Voturi contra? Nu sunt.

Abțineri? Nu sunt.

Adoptat în unanimitate.

 
Dezbaterea Proiectului de Lege privind grațierea unor pedepse (amânarea votului final).  

Proiectul de Lege privind grațierea unor pedepse. Înțeleg că s-a epuizat momentul dezbaterilor generale. Da, poftiți, domnule Boc.

   

Domnul Emil Boc:

Domnule președinte, în faza dezbaterilor generale, Partidul Democrat nu și-a precizat încă punctul de vedere. dacă ne puteți permite, în această fază a dezbaterilor generale să prezentăm și poziția Partidului Democrat.

 
   

Domnul Ovidiu-Cameliu Petrescu:

Bine, poftiți.

 
   

Domnul Emil Boc:

Partidul Democrat nu va vota acest proiect de lege, din cel puțin următoarele considerente. Acest proiect de lege, inițiat de către Ministerul Justiției este deficitar sub cel puțin următoarele aspecte:

1. Proiectul de lege nu este însoțit de nici un fel de măsuri de reintegrare socială a infractorilor eliberați. În acest context se pune întrebarea: Cum va reuși Guvernul Năstase să asigure reintegrarea socială a peste 9000 de șomeri cu cazier, atâta vreme cât nu poate asigura locuri de muncă suficiente pentru șomerii fără cazier.

2. În formula propusă propusă, proiectul de lege va conduce la aglomerarea instanțelor judecătorești întrucât, potrivit statisticilor judiciare, un procent de până la 25% din cei eliberați prin actul de grațiere se întorc în închisoare în primele 16-12 luni după eliberare. În esență, acest proiect de lege va afecta grav siguranța cetățeanului și contrar promisiunilor electorale, Guvernul Năstase se dovedește a fi mai preocupat de protecția infractorilor decât de protecția cetățenilor.

3. Deși în expunerea de motive a proiectului de lege se menționează faptul că actul de grațiere se va face în favoarea acelora care au dat dovezi temeinice de îndreptare și vă citez din expunerea de motive: "în conținutul proiectului de lege pe care-l aveți în față dumneavoastră, nu se face nici o referire la modul cum se cuantifică dovezile temeinice de îndreptare". Prin urmare, o neconcordanță flagrantă între expunerea de motive și textul legii.

4. Sfera de aplicabilitate a Legii de grațiere este mult prea largă; grațierea totală a pedepselor până la 5 ani, nefiind prea des utilizată. Scopul electoral al acestei legi este, cu alte cuvinte, evident și vă amintesc în acest sens că Legea 137/1997, ultima lege de grațiere în domeniu, avea o sferă mult mai restrânsă, se grațiau în întregime pedepsele până la 2 ani și erau reduse la jumătate pedepsele până la 5 ani și existau distincții clare cu privire la pedepsele aplicate minorilor, femeilor gravide, bătrânilor, nu într-o manieră generală, așa cum se face prin acest proiect de lege.

5. De asemenea, prin propunerea Ministerului Justiției de a aplica legea de grațiere doar hotărârilor judecătorești definitive pronunțate până la data publicării legii în Monitorul Oficial se introduce un criteriu arbitrar în aplicarea actului de grațiere, criteriu ce ține de rapiditatea cu care se vor judeca procesele în diferite instanțe de judecată. O asemenea prevedere va încuraja traficul de influență și va perturba grav actul de justiție din România.

Ca să înțelegem mai bine, Legea de grațiere se va aplica doar acelor pedepse care vor fi definitive la data publicării legii în Monitorul Oficial. Or, publicarea legii în Monitorul Oficial va depinde de rapiditatea cu care va discuta Parlamentul, iar, pe de altă parte, instanțele de judecată din România nu judecă la fel de rapid sau la fel de încet. Prin urmare, un proces judecat la Cluj mai repede și ajuns în fază definitivă va putea beneficia inculpatul respectiv de grațiere, în timp ce la București, unde să spunem că rolul instanței este mai aglomerat, aceeași persoană care a săvârșit la aceeași dată fapta nu va putea beneficia de grațiere, întrucât rolul instanței a fost mult mai aglomerat. și să nu uităm faptul că la Curtea Supremă de Justiție, termenele sunt de 5-6 luni de zile, deci, o persoană care a făcut un recurs, care dorește să-și îmbunătățească propria situație într-o cale de atac, va fi pusă exact în situația inversă, să-și înrăutățească situația în propria cale de atac. este cunoscut faptul în drept că nimeni nu-și poate înrăutăți situația prin propria cale de atac, or, prin acest proiect de lege ne vom afla sub aspect juridic în această ipostază. Va face, de exemplu, recurs la Curtea Supremă de Justiție, termenul fiind prea lung, nu va beneficia de Decretul de grațiere.

Iată cum principii juridice sunt distorsionate de către acest proiect de lege, proiect de lege care repet, nu are un fundament juridic, ci doar unul electoral, iar argumentul potrivit căruia penitenciarele sunt supraîncărcate nu rezistă în acest moment. De ce? Pentru că prioritățile sunt și vizează siguranța cetățeanului în România, iar pentru închisori pot fi destinați bani, pot fi alocați bani și am cerut acest lucru de la bugetul de stat pentru a fi construite penitenciare, infractorii, cei care sunt deținuți, pot fi obligați să muncească potrivit legii, ei au obligația să muncească și de ce nu sunt folosiți în acest domeniu; pentru că penitenciarul nu trebuie văzut doar ca un loc de ispășire a unei pedepse în mod obișnuit, ci și ca un loc de reeducare, or, reeducarea prin muncă poate fi utilizată foarte bine.

Deci, în acest context, acest proiect de lege nu va fi susținut de Partidul Democrat și mai mult decât atât, solicităm ministrului justiției, până nu este prea târziu, să retragă totuși acest proiect de lege și să vină cu măsuri ferme care să vizeze reintegrarea socială a infractorilor. Reintegrarea socială a infractorilor înseamnă pregătirea sistemului judiciar ca persoane care au săvârșit fapte minore, de exemplu, un furt banal, să nu ajungă în închisoare. Aceasta înseamnă reforma reală în justiție și nu după ce au ajuns în justiție, i-am prins, îi trimitem înapoi în stradă, să avem de-a face cu un joc de-a hoții și vardiștii între polițiști și instanțele judecătorești. Procurorii îi prind, justiția le dă drumul prin acte de grațiere și din nou, polițiștii vor fi puși în stradă să-i aducă din nou în închisori. Nu aceasta este reforma în justiție. Reforma în justiție înseamnă să se practice un sistem de probațiune judiciară prin care să se prevină ajungerea în închisoare prin măsuri multiple de reeducare și reintegrare socială și numai cei care săvârșesc abateri foarte grave și care nu dau dovezi temeinice de îndreptare să ajungă în închisoare.

Deci, noi încercăm să rezolvăm efectele fără a ne uita la cauză. Noi pornim și considerăm că, în primul rând, trebuie să fim atenți la cauzele supraaglomerării penitenciarelor și după aceea să ne uităm la efecte. Vă mulțumesc.

 
   

Domnul Ovidiu-Cameliu Petrescu:

Da, poftiți.

 
   

Domnul Lucian Augustin Bolcaș:

Domnule președinte,

Vă rog să verificați stenograma ședinței anterioare când s-a dezbătut acest proiect de lege și să constatați că ne-am oprit la dezbaterile generale cu privire la acest proiect de lege.

În aceste condiții, consider că nu este cazul și regret că ați dat cuvântul unui vorbitor care reiterează dezbaterile generale care au avut loc. Vă rog să considerați că această declarație făcută astăzi, desigur, de imagine și de presă nu-și are loc în procedurile parlamentare.

Vă rugăm, în numele Grupului parlamentar al Partidului România Mare să declarați sistate dezbaterile generale și să continuăm dezbaterile pe textul acestui proiect de grațiere. Noi ne-am expus punctul de vedere în dezbaterile generale, am spus că nu vom vota pentru argumentele ce le-am arătat acolo.

a intervenit un fapt nou care este bine să vă fie adus la cunoștință și acesta este un lucru care poate fi dezbătut și la titlul legii, dar nu vreau să mă repet și anume că săptămâna trecută, Camerele reunite au respins amendamentul privind majorarea fondurilor ce trebuiesc acordate Direcției generale a penitenciarelor pentru a crea un sistem de detenție corespunzător. Ne aflăm într-o plină contradicție, dacă vreți, caragialescă: pe de o parte, constatăm că fondurile sunt suficiente, iar acum vi se impune să votați o lege tocmai datorită lipsei fondurilor pe care le-ați respins și pentru stabilirea unui regim care să suplinească această lipsă de fonduri. Vom decide la vot. Vă mulțumesc.

 
   

Domnul Ovidiu-Cameliu Petrescu:

Și eu vă mulțumesc.

Titlul legii. Dacă sunt obiecții la titlul legii? Vă rog să priviți în raport, la pag.2, pct.1, comisia propune o modificare. Poftiți domnule Bolcaș.

 
   

Domnul Lucian Augustin Bolcaș:

Domnule președinte, titlul legii astfel cum a fost formulat de inițiator este cel indicat și cel corect: Lege privind grațierea unor pedepse. La Comisia juridică a fost adoptat un amendament care aparține acestei comisii, prin care titlul legii a devenit: Lege privind grațierea unor pedepse și înlăturarea unor măsuri și sancțiuni. Prin aceasta, titlul legii a devenit neconstituțional, pentru că, în Constituție nu se prevede ca Parlamentul poate să emită legi pentru înlăturarea unor măsuri și sancțiuni. Art.72 lit.g) din Constituție îmi stabilește competența clară și anume: legi privind grațierea. Nu este o confuzie sau o interpretare de termeni, este, pur și simplu, o adăugare la textul constituțional, deci, nu vom vota acest amendament și vom merge pe titlul legii inițiatorului.

În ceea ce privește aceste noțiuni "înlăturarea unor măsuri și sancțiuni", vă rog să constatați că autorul acestui amendament, Comisia juridică, încalcă și dispozițiile Legii nr.24 privind normele de tehnică legislativă în care se prevede expres că vor fi folosite numai noțiunile care deja sunt definite în materia de specialitate. Vă rog să aveți curiozitatea să răsfoiți un Cod Penal sau un Cod de procedură penală, nu există noțiunea de înlăturare a unor pedepse sau sancțiuni. Nimeni nu dă dreptul nimănui să înlăture ceea ce a pronunțat o instanță judecătorească. Ar fi o încălcare evidentă a principiului separației puterilor. Iarăși, și pe pe acest argument, propunerea Comisiei juridice apare ca o bizarerie juridică.

Vom vota împotriva amendamentului propus, pentru păstrarea titlului legii inițiatorului. Vă mulțumesc.

 
   

Domnul Ovidiu-Cameliu Petrescu:

Am înțeles. Inițiatorul vă rog.

 
   

Domnul Alexe Costache Ivanov:

Cred că este o problemă falsă. Este adevărat că noi atunci când am întocmit proiectul de lege, am propus ca titlul acesteia să privească doar grațierea unor pedepse, dar, în conținutul proiectului, erau prevăzute texte care duceau la înlăturarea unor măsuri educative, este vorba de măsurile care se aplică de regulă de către instanțe minorilor care comit fapte penale și înlăturarea unor sancțiuni cu caracter contravențional.

Și acum, ca să recurg la un argument de ordin istoric, întotdeauna s-a procedat așa, cu toate că legile anterioare în materie de grațiere și amnistie care au apărut în ultimii 30 de ani în România înlăturau măsuri cu caracter educativ și sancțiuni cu caracter contravențional, titlul lor se referea doar la grațiere. Dar cred că corect este titlul care a fost propus de către comisie, pentru că în titlu se cuprind exhaustiv toate măsurile care sunt luate.

Pe de altă parte, referitor la argumentul folosit de către domnul deputat Bolcaș, în sensul că titul ar fi neconstituțional, eu cred că nu are dreptate, pentru că cine poate mai mult, deci legiuitorul care grațiază pentru anumite considerente niște pedepse, poate să înlăture și niște sancțiuni cu caracter inferior sub aspectul gravității, mai ales că se referă la niște măsuri educative.

Deci, vechiul principiu: cine poate mai mult poate și mai puțin se aplică și în acest caz.

 
   

Domnul Lucian Augustin Bolcaș (din sală):

Un minut! Mi s-a pronunțat numele.

 
   

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Nu contează!

 
   

Domnul Lucian Augustin Bolcaș:

Eu îl asigur pe domnul ministru, împreună cu tot respectul meu, că eu pot mai mult. Dar în nici un caz nu pot să fac ca Parlamentul, ca organ legiuitor, ca putere legiuitoare, să înlăture ceea ce a hotărât Puterea judecătorească. Nu scrie nici în Constituție așa ceva.

Vă mulțumesc.

 
   

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Vreau să fac remarca că în general dreptul la replică se acordă, nu când ți s-a pronunțat numele, ci când ți s-a pronunțat într-un context insultător. Dar, mă rog.

Poftiți. Domnul Boc.

 
   

Domnul Emil Boc:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

nu am solicitat nici un drept la replică, doresc numai să fac o precizare.

Partidul Democrat și-a precizat punctul de vedere astăzi, pentru că la faza dezbaterilor generale de acum două săptămâni, din cauza încălzirii atmosferei, nu am mai avut timp să ne precizăm punctul de vedere. Deci, nu am încălcat nici un fel de regulă procedurală. Grupul parlamentar PD, la fel ca orice alt grup parlamentar, are dreptul să-și precizeze punctul de vedere cu privire la un proiect de lege.

În privința discuției la care suntem acum, Partidul Democrat susține amendamentul Comisiei juridice, pentru că acest amendament reflectă sub raport juridic conținutul acestei legi, în sensul că această lege se referă la nu numai la grațierea unor pedepse, ci, de exemplu, vă citesc din art.3 "se înlătură măsura internării într-un centru de reeducare".

În consecință, textul propus de către comisie reflectă pe deplin conținutul legii, grațierea unor pedepse și înlăturarea unor măsuri și sancțiuni. Evident că sunt de acord cu inițiatorul, cu argumentul inițiatorului, folosind argumentul ad majori ad minus, adică cine poate mai mult poate și mai puțin. Deci, dacă putem să grațiem o pedeapsă a închisorii, nu văd și nu se vede de ce nu s-ar putea grația și o măsură care să vizeze internarea într-un centru de reeducare. În nici un caz nu încălcăm art.72 alin.3 din Constituție, pentru că acel articol de lege se referă la legile organice și definește o lege ca fiind organică sau nu, dar nu limitează conținutul legii. Să nu cădem într-un sofism mărunt, pentru că art.72 alin.3 definște legile organice. Or, aici, se pune problema conținutului unor legi, și nu definirea ei ca fiind organică sau nu. Și este cunoscută și practica Curții Constituționale cu privire la definirea caracterului organic al unei legi.

Această lege este o lege organică, dar, prin faptul că ea are o serie de aplicabilitate mai largă, repet, nimic nu împiedică Parlamentul – și invoc în acest sens art.58 din Constituție care spune că Parlamentul este unică autoritate legiuitoare. Asta este. Parlamentul poate, sub aspectul legii, să adopte orice lege. Evident, după procedurile specificate în Constituție. acum, ne aflăm într-o procedură parlamentară corectă și nu se încalcă sub nici o formă textul Constituției.

În consecință, chiar dacă o asemenea formulare n-a mai fost folosită până în prezent în actele de grațiere, în legile de grațiere, noi, cei din Comisia juridic㠖 și eu susțin punctul de vedere al Comisiei juridice și sunt convins că va fi și domnul președinte aici să susțină în întregime, eu susțin doar punctul meu de vedere – reflectă pe deplin, sub raport științific, fundamentul acestui proiect de lege, repet, sub aspectul titlului.

 
   

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Vă mulțumesc.

Dacă sunt și alte intervenții din sală? Nu sunt.

Atunci, președintele Comisiei juridice. Poftim.

 
   

Domnul Ionel Olteanu:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Foarte pe scurt, 30 de secunde, pentru a menționa faptul că membrii Comisiei juridice au fost în unanimitate în favoarea titlului astfel cum a fost menționat. Argumentele s-au spus. Este inutil să le mai repetăm.

Vă mulțumesc.

 
   

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Deci, în ceea ce privește titlul legii, inițiatorul este de acord.

Comisia, în unanimitate, a votat modificarea care v-o propune prin raport.

Există opinia contra a domnului Bolcaș.

Voi supune, în primul rând, punctul de vedere al comisiei.

Cine este pentru? Vă mulțumesc.

Voturi contra? Vă rog să numărați. 29 de voturi contra.

Abțineri? Nu sunt abțineri.

Deci, s-a adoptat varianta comisiei.

La art.1 al proiectului de lege, vă rog să priviți în raport la pag.2, poz.2 a raportului. Se propune o modificare de către comisie.

Dacă sunt obiecții? Nu sunt obiecții.

Îl considerăm adoptat.

Pct.3. Comisia nu are propuneri de modificare.

 
   

Domnul Emil Boc:

Domnule președinte, vă rog, la art.1, am un amendament respins.

 
   

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

La art.1, amendament respins? Păi, am trecut de el. S-a votat.

 
   

Domnul Emil Boc:

Este un amendament admis și unul respins la art.1.

Deci, este amendamentul admis cu care am fost de acord și l-am votat și mai este un amendament respins.

 
   

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Domnule Boc, problema este următoarea. Cel care are un amendament respins poate să-l susțină, sau are libertatea de a nu-l susține.

Dacă în timpul dezbaterii nu este atent și intervine peste 20 de minute după ce am trecut de articolul ăsta, Dumnezeu cu mila! S-a terminat!

 
   

Domnul Emil Boc:

Domnule președinte, cu tot respectul, eu am fost prezent aici, am așteptat ca dumneavoastră să-mi dați cuvântul. Suntem la art.1.

 
   

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Nu vi-l dau din proprie inițiativă, domnule Boc, niciodată. N-o să dau niciodată cuiva la amendamentele respinse cuvântul din proprie inițiativă. Niciodată.

Eu cer dacă sunt obiecții, dacă mai sunt intervenții.

 
   

Domnul Emil Boc:

Ați întrebat dumneavoastră, domnule președinte, dacă la art.1 …?

 
   

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Poftiți.

 
   

Domnul Emil Boc:

să trecem peste aceasta, pentru că nu avem nici un motiv de dispută. Suntem la art.1, în categoria amendamentelor respinse, Grupul parlamentar al Partidului Democrat a formulat un amendament care sună în felul următor: "Se grațiază în întregime pedepsele cu închisoarea până la 2 ani inclusiv și parțial cu ˝, adică cu jumătate, cele între 2 și 5 ani inclusiv, aplicate de instanțele de judecată".

Dacă acest proiect de lege, totuși, a intrat în dezbatere, noi apreciem că sfera lui de aplicabilitate este prea largă și de acest decret de grațiere vor beneficia foarte multe persoane, persoane care, după un interval foarte scurt de timp, se vor reîntoarce în penitenciare.

În consecință, așa cum și Legea nr. 137/1997, adică ultima lege de grațiere, a avut un conținut mult mai restrâns sub aspectul sferei de aplicabilitate la pedeapsă, de aceea susținem și acum ca această sferă de aplicabilitate să fie restrânsă, și nu să mergem cu o sferă generală până la 5 ani inclusiv.

Argumentul este și de natură, hai să spunem, jurisdicțională. În 1997, din cei 2.200 de infractori eliberați atunci, dacă am reținut bine datele oferite de către Ministerul Justiției, deci au beneficiat doar 2.200 de infractori de legea de grațiere, pentru că ea a avut un caracter restrâns, de această lege ar urma să beneficieze cel puțin 9.000 de infractori, dacă vom lăsa să se aplice până la 5 ani inclusiv. Atunci când s-a aplicat legea din 1997 până la 2 ani de grațiere a pedepselor în întregime, numai 600 de infractori, dacă am reținut eu bine, din cei 2.200, s-au reîntors în închisori. Dacă acum aplicăm aceeași proporție la 9.000 de infractori, vom avea un procent de peste 2.000-3.000 de infractori care se vor reîntoarce în închisoare și acest lucru va face demersul nostru profund inutil.

În consecință, gândindu-ne și pornind de la premisa că trebuie să prevaleze siguranța cetățeanului, adică a aceluia care este plătitor onest de impozite și taxe, să restrângem sfera de aplicare a acestei legi de la 5 ani la 2 ani, lucru care ar corespunde mult mai bine realităților cu care se confruntă România în momentul de față.

Vă mulțumesc.

 
   

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Cine este pentru acest amendament respins de comisie? 10 voturi. Insuficient.

Deci, revenim la art.3.

Dacă sunt obiecții? Dacă sunt luări de cuvânt?

 
   

Domnul Lucian Augustin Bolcaș (din sală):

Domnule președinte, o problemă de redactare.

 
   

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

L-am votat deja.

 
   

Domnul Lucian Augustin Bolcaș (din sală):

Atunci, lăsați-l așa.

 
   

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

La art.3. Dacă sunt obiecții?

Dacă sunt intervenții de făcut? Nu sunt.

Nu voi mai reveni, dacă peste 10 minute vine cineva și să spună că avea vreo problemă.

Deci, îl considerăm adoptat.

Art.4. Este un articol foarte mare. Vă rog să privim cu atenție. Sunt modificări propuse de comisie; la alin.2, la pct.4 al raportului sunt modificări.

Sunt obiecții la aceste modificări?

Poftiți.

 
   

Domnul Lucian Augustin Bolcaș:

Există o listă deosebit de mare a infracțiunilor exceptate. Ele au fost prezentate la comisie ca amendamente chiar ale inițiatorului. Desigur, însușite de către comisie și propuse ca amendamente ale comisiei. Tot textul privește infracțiuni care sunt exceptate de la procedura grațierii. Considerăm că cele 48 de excepții, într-adevăr, se justifică, însă, vă rog să urmăriți pe aceste texte, sunt exceptate la pct.11 numai furtul de autovehicule, precum și furtul calificat, prevăzut de art.208 alin.1 și nu este exceptat furtul simplu prevăzut de art.208, care, la ora actuală, face ravagii. În același timp, la infracțiunea de înșelăciune sunt exceptate formele calificate prevăzute de alin.2 și alin.3 ale art.215, dar nu este exceptată infracțiunea de înșelăciune simplă, astfel cum ea este prevăzută de art.215.

Pentru a păstra rațiunea amendamentelor propuse de însuși inițiator și care sunt binevenite, este necesar ca în ceea ce privește cele două infracțiuni tratate la pct.11 și la pct.14 mențiunea să fie "se exceptează furtul prevăzut de art.208" și la pct.14 "se exceptează înșelăciunea prevăzută de art.215".

Vă mulțumesc.

 
   

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Dacă mai sunt intervenții la alte puncte ale art.4?

Domnul Bădoiu.

 
   

Domnul Cornel Bădoiu:

Stimați colegi,

Nu pot fi de acord cu colegul Bolcaș, cel puțin din două considerente. Aș vrea să înțelegeți că un act de grațiere de fapt înseamnă iertarea pentru anumite fapte. S-a propus a se introduce pe lista excepțiilor, deci a cazurilor unde nu se aplică iertarea, furtul simplu și înșelăciunea simplă.

Vă rog să rețineți că s-ar putea întâmpla ca un ins să fure de 5 lei și nu va fi iertat de legiuitor, sau să înșele cu un prejudiciu de 50 de mii de lei. Deci, sunt fapte mărunte.

Aș vrea să mai rețineți, dacă veți lua corpul legii, că lista excepțiilor este așa de lungă, că practic această lege a grațierii nu-și mai atinge scopul.

Vă mulțumesc.

 
   

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Poftiți. Domnul Marcu Tudor.

 
   

Domnul Marcu Tudor:

Dați-mi voie să-mi exprim încă o dată tot respectul pentru domnul general Bădoiu, pe care-l cunosc de altfel de foarte mult, dar nu pot fi de acord cu argumentul invocat de domnia sa atunci când spune că se exceptează furtul simplu, dându-ne exemplu de furt de 5 lei. Ăla nici nu intră în tribunal. Dar, pentru asta, vă putem da și noi exemple de furturi care sunt foarte grave, de sute de milioane, care nu sunt calificate. Unde trebuie să ne plasăm noi în aceste comparații? Comparațiile nu-și au rostul.

Este însă un amendament pe care l-a adus domnul avocat Lucian Bolcaș, în perfectă cunoștință de cauză, deoarece, spre deosebire de alții dintre noi, de 35 sau mai mulți de ani cu aceste lucruri se ocupă și știe gravitatea lor, că trebuie într-adevăr să ne păstrăm un echilibru între propuneri și să nu facem unul într-un fel și celelalte în alt fel.

De aceea propun susținerea acestui amendament, să fie și înșelăciunea și furtul simple trecute la excepții, nu pentru că argumentul este de 5 lei, ci de 500 de milioane, poate.

Bun, poate nu sunt bune exemplele, dar în aceeași măsură nu este bun nici exemplul dumneavoastră. Ăla cu 5 lei nu ajunge el la tribunale, fie vorba între noi. Nici procuratura și nici poliția nu face un dosar pentru un amărât care a furat 5 lei. Deci, exemplele sunt tendențioase.

asta am vrut și eu să arăt că la aceste exemple tendențioase putem da și inversul acestor exemple, chiar dacă nu sunt cele mai potrivite nici ale mele, nici ale domniei sale, vă rog să luați în considerare în foarte mare corectitudine propunerea noastră. Nu ne va ierta nimeni dacă din nou se fură lănțișoarele de la gâtul nevestelor sau fetițelor noastre, sau li se rup urechile cu furtul necalificat, furându-le cerceii. Sau, uite acum, avem o mulțime de situații din astea cu care ne lovim.

Și, încheind, v-aș ruga foarte mult să nu ne obligați să constatăm inutilitatea demersurilor noastre.

Nu cred că există pe pământul ăsta un Guvern atât de perfect, încât tot ceea ce propune el în proiect legislativ trebuie să treacă fără replică de la Parlament. Păi, asta nu se face nici în țări dezvoltate, unde guvernele sunt bune, nu sunt mai puțin bune, să zic numai atât, cum e la noi. Dacă toată lumea cădem de acord că nu este cea mai bună soluție de guvernare pe care a găsit-o poporul român, înseamnă că putem accepta și greșeli ale acestuia și să nu așteptăm ca la sfârșitul anului să ne spună: "știți, am greșit" și Uniunea Europeană iar ne trece pe ultima listă. Să prevenim noi asemenea greșeli. Constatăm de la un timp că trebuie să întrerupem relațiile dintre noi în Parlament. Și vă spun după ce am discutat de o mulțime de ori cu tot felul de factori din partidele noastre. Nu ne primiți niciodată nimic? Chiar totul este perfect ce face guvernarea? Chiar tot ce propune e perfect? Nici măcar la această bucătărie administrativă, unde suntem mai buni, poate, decât cei care au făcut aceste proiecte de legi.

Și unde, să vă spun și p-aia simplă. Chiar ministrul justiției, aici, a spus: introduceți, dacă vreți, și mai multe, numai vreau să iasă, să treacă ăsta, dar nu mă cramponez de ele. Dealtfel, nici nu le-a făcut domnia sa.

Vă rog foarte mult nu ne dați ocazia să ne retragem pur și simplu de la discutarea în Parlament, pentru că tot ceea ce spun guvernanții, nu dumneavoastră, care nu existați, este perfect, iar dumneavoastră sunteți numai mașini de susținere a ceea ce au spus guvernanții. Eu nu vreau să fiu astfel de mașină, pentru că de aceea este opoziție, să încerce să facă un bine pe care crede că în corectitudinea guvernării, actualul Guvern poate să greșească.

Al doilea lucru de procedură. Domnule președinte de ședință, este a doua oară când invocați niște texte din Regulamentul de funcționare care nu există. Dumneavoastră spuneți că noi avem dreptul a lua cuvântul în probleme în care, dacă ni se pronunță numele, sau în probleme personale, cineva ne insultă. Iată, mie nu mi-ați dat cuvântul acum câteva săptămâni, când m-a insultat cineva de la UDMR și doamna de la PD, îmi scapă numele. Pentru că ați zis că nu mai dați dreptul la replică la insultă. Nu sunteți consecvent?

Să vă spun eu de ce nu sunteți consecvent. Pentru că nu cunoașteți regulamentul.

Eu vă rog, înainte să veniți, să-l citiți și să vedeți că la art.103 spune că parlamentarul are dreptul – nu dacă i-l dați dumneavoastr㠖 să ia cuvântul ori de câte ori consideră, într-o problemă personală. Vă rog, citiți-l! și vă rog nu ne mai dați ocazia să constatăm că, la fel ca și Guvernul, care poate greși și ne dovedește permanent că greșește, greșiți și dumneavoastră, chiar dacă conduceți ședința de trecere, așa, prin apă a tuturor hotărârilor pe care Guvernul le adoptă printr-un proiect de lege pe care mulți dintre dumneavoastră nici nu-l acceptă și să vă și spun de ce. Marea majoritate a celor cu care am vorbit sunt de acord cu propunerile noastre, dar spun: ce vreți să fac, domnule, mă notează ăla sau plec din sală să nu vadă că votez.

Nu așa vă rog să ne priviți pe noi ca opozanți. Pentru că nu așa v-au privit alții pe dumneavoastră în opoziție. Erau mult mai vituperanți decât sunt eu acum – dumneavoastră, care ați făcut parte din vechea opoziție, cum ne cunoaștem de 6 ani de zile – în a-și asigura drepturile de opoziție. Nu ni le tăiați, că altfel tăiem orice relație dintre noi.

Vă mulțumesc.

 
   

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Domnule Marcu, nu vreau să comentez. Și dumneavoastră ne-ați jignit pe noi de atâtea ori. De exemplu, ați spus colegilor mei că nu există.

 
   

Domnul Marcu Tudor (din sală):

Păi nu există!

 
   

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Că nu există, asta înseamnă că i-ați jignit …

 
   

Domnul Marcu Tudor (din sală):

Să ia cuvântul! Să ia cuvântul!

 
   

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

… că ei nu au nici o personalitate, că ei sunt niște slujbași supuși și că asta înseamnă că n-au nici un pic de personalitate.

Deci, dumneavoastră ați creat drept la replică pentru toți colegii mei care sunt în sală. Or, chestiunea asta este absurdă. Dar, mă rog, cu dumneavoastră nu pot să discut problemele astea. (Domnul deputat Marcu Tudor vociferează din bancă.)

Domnul Boc. Poftiți.

 
   

Domnul Emil Boc:

Vă mulțumesc.

Am înțeles că faza dezbaterilor politice s-a încheiat acum.

Și revenind acum la conținutul proiectului de lege pe fond și discutând sub raport procedural, amendamentul formulat de Grupul România Mare este sub raport juridic admirabil, sublim, dar lipsește cu desăvârșire.

În consecință, suntem puși în fața următoarei situații: să discutăm un amendament care nu există, n-a fost formulat nici la Comisia juridică, nu poate fi formulat sub aspect procedural în fond, pentru că este un amendament de conținut, de fond, și atunci, suntem în fața următoarei ipoteze: fie solicităm retrimiterea proiectului de lege la comisie, dacă în urma acestor dezbateri se ajunge la un acord că acest amendament poate modifica conținutul și substanța proiectului, sau nu vom putea discuta amendamentul, nu-l vom putea supune la vot, întrucât el nu există nici în raport și nici nu a fost formulat în cadrul Comisiei juridice.

Sub aspectul pertinenței, a substanței amendamentului, noi suntem de acord că el ar putea fi inclus în conținutul legii, că sfera de extindere a acestei legi de grațiere la furt în forma de la art.208 ar conduce la punerea în libertate a multor infractori care, după foarte scurt timp, o să bage din nou mâna în buzunar sau o să fure un portofel dintr-un tramvai și se vor reîntoarce în pernitenciare și vor da mai mult de lucru organelor de poliție. Suntem de acord cu acest lucru și că noi, în realitate, trebuie să găsim măsuri prin care să-i sancționăm înainte ca ei să ajungă în închisoare. Să găsim o altă formă, muncă în folosul comunității, o altă strategie de luptă cu acești infractori mărunți, dar acum a-i trimite în libertate imediat, fără a avea o soluție alternativă de reintegrare socială și un cadru legislativ prin care să-i pedepsim fără să ajungă în inchisoare, cu o măsură mai blândă, repet, nu rezolvă fondul problemei.

În consecință, vă propun dumneavoastră să adoptați o poziție care să meargă fie pentru retrimiterea la comisie, pentru a discuta acolo acest amendament, în Comisia juridică împreună cu reprezentanții Ministerului Justiției, nu se pot discuta amendamente de fond la prima vedere în plen, fie să respingem acest amendament.

Grupul parlamentar optează pentru prima soluție – retrimiterea la comisie. Dar, repet, revine și autorului amendamentului făcut aici.

 
   

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Domnul Székely Ervin.

 
   

Domnul Székely Ervin-Zoltán:

În ceea ce privește aspectele regulamentare, nu mai vreau să reiterez ceea ce a spus antevorbitorul meu, și eu cred că nu putem discuta acest amendament în fond.

Totuși, pentru că a fost propus, eu aș vrea să precizez faptul că fiecare, chiar dacă noi, grupul nostru parlamentar a fost destul de reticent în adoptarea acestui proiect de lege, dar fiecare proiect de lege trebuie să aibă o logică internă.

Dacă teza este că se grațiază faptele care se sancționează până la 5 ani, atunci trebuie să existe excepție și logica existenței acestor excepții este aceea că aceste fapte sunt mai grave.

Evident că furtul simplu nu poate să fie exceptat sau înșelăciunea simplă, pentru că nu se încadrează în acel calificativ de infracțiune cu o periculozitate socială sporită.

Dealtfel, exemplul dat de colegul meu, ruptul lănțișorului de la gât nu se încadrează în furtul simplu. Este deja tâlhărie, pentru că este săvârșit cu violență.

Deci, din acest punct de vedere, un astfel de amendament nu-și are rostul și noi solicităm respingerea acestui amendament, pe de o parte din considerente regulamentare, pentru că nu a fost depus la comisie în formă scrisă din timp, pe de altă parte, pentru că nu se încadrează în logica internă a proiectului de lege.

Vă mulțumesc.

 
   

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Poftiți.

 
   

Domnul Lucian Augustin Bolcaș:

Domnilor colegi,

Regret ridicarea temperaturii discuțiilor. Să ne cantonăm într-o discuție pur tehnică la acest moment. Îmi exprim regretele și față de domnul președinte și față de colegii mei, în același timp.

În ceea ce privește propunerea și susținerea amendamentelor conform regulamentului, cu toții suntem într-o mare deficiență în discutarea acestui proiect de lege. Am în mâna mea setul de amendamente trimise cu acest titlu de Ministerul Justiției la comisie.

Desigur că așa ceva nu este regulamentar. Inițiatorul nu poate să-și facă propriile sale amendamente la proiectul inițiat. Am acceptat, pentru că vrem să facem o dezbatere constructivă, că aceste amendamente să fie prezentate ca aparținând comisiei sau membrilor comisiei care și le-au însușit. Dar, prin aceasta, într-un fel, am interpretat sau am lărgit regulamentul.

În ceea ce privește amendamentele propuse de mine, vă rog să constatați că eu mă prevalez, de data aceasta, de un artificiu juridic. Și anume, textul art.4 prevede o înșiruire de infracțiuni, iar adăugarea unui furt simplu sau înșelăciune la pct.14, înșelăciunea prevăzută de art.215 alin. 2 și 5, pot să fie privite, dacă vreți să facem ceva constructiv, ca "amendamente de redactare", pentru că ele vin să înlăture numai, în ceea ce privește înșelăciunea, alin.2 și 5 și rămâne textul art.215 integral, așa cum la furt rămânem pe textul integral al art.208. Deci, vă rog să le discutați ca amendamente de redactare, ce pot să fie făcute în plen.

Vă mulțumesc.

 
   

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Da. Eu nu vreau să comentez, pentru că nu vreau să vă supăr în nici un fel membrii grupului dumneavoastră mă jignesc pe mine foarte frecvent, eu însă nu fac acest lucru.

Domnul Bădoiu din partea Comisiei juridice, de disciplină și imunități.

 
   

Domnul Cornel Bădoiu:

Stimați colegi,

Aș vrea să rețineți că legea se aplică de către justiție. Deci judecătorul este cel care apreciază gravitatea faptei și ia măsura sancțiunii, individualizând această sancțiune. Apropo de furtul de 5 lei. Evident că nu o să-i dea peste 5 ani închisoare judecătorul, o să-i dea cel mult 5 ani. Dar, când fură de zeci de milioane, îi amintesc domnului Bolcaș că furtul simplu se pedepsește cu închisoare de la 1 al 12 ani. Deci îi poate da peste 5 ani. Și, vă amintesc acum art.1 din Legea de grațiere care spune așa: "Se grațiază în întregime pedepsele cu închisoare până la 5 ani inclusiv, aplicate de instanțele de judecată". Deci alte argumente nu mai discutăm că sunt inutile, după părerea mea.

Și, în plus, aș vrea să vă spun că la art.4 sunt exceptate un număr de vreo 56 de infracțiuni. Mai adăugați încă 9 din legile speciale și o să vedeți câte dau. Dacă scădem din numărul total, dacă îmi aduc eu aminte bine, s-ar putea să mă înșel, de vreo 200, vom ajunge la concluzia că acest decret de grațiere, repet, nu-și atinge scopul. Vă mulțumesc.

 
   

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Da. Domnul deputat Olteanu. E o întrebare mică sau intervenție?

 
   

Domnul Marcu Tudor:

Nu e o intervenție. Răspund puțin la ceea ce a spus domnul general Bădoiu.

Dacă furtul simplu poate fi de asemenea categorisire, încât să fie pedepsit de la 1 la 12 ani, noi nu putem zice că e chiar așa o bagatelă să-l putem trece să iasă din închisoare.

Deci, e o treabă foarte importantă pe care trebuie s-o discutăm. Eu nu am spus că exemplele pe care le-am dat eu sunt cele mai bune, cum nu am spus că exemplul pe care l-a dat domnul Bădoiu e cel mai bun. Am făcut exagerări amândoi, astea sunt permise în Parlament, dar, vă rog să constatați că este foarte important dacă ajunge până la 12 ani. Un furt calificat, pe care îl eliberăm, poate să fie sub 12 ani, chiar un furt simplu până la 12 ani. De aceea nu văd de ce le-am disocia. Este bună propunerea pe care a făcut-o domnul Boc, haideți să le judecăm ca lumea. Iertați-mă, ultimul cuvânt. Am luat toți ceea ce ne convine din argumentație - excesivă, cumva, dar justificată - ca să ne susținem punctul de vedere. Unii pro, foarte mulți, alții contra foarte mulți. Haideți să cădem la mijloc și să constatăm că, într-adevăr, nu e o joacă cu aceste furturi simple și nu le privim pur și simplu ca smulgerea sau, știu eu, furtul unei batiste din buzunar. Dacă se dă 12 ani, deci sunt calificate, chiar de Codul Penal, foarte grave.

Vă mulțumesc.

 
   

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Înainte de a-i da cuvântul președintelui comisiei și inițiatorului, vă rog să vă precizați opiniile asupra acestui articol. Dacă mai sunt persoane care doresc să ia cuvântul? Să disciplinăm puțin dezbaterea, pentru că, după ce se încheie toate intervențiile, să putem asculta opinia președintelui Comisiei juridice, de disciplină și imunități și a inițiatorului.

Deci mai sunt persoane care doresc să intervină?

 
   

Domnul Lucian Augustin Bolcaș:

Referitor la ce?

 
   

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

La acest articol în întregime, să epuizăm toată discuția, iar după ce epuizăm toată discuția, să ascultăm opinia Comisiei juridice și a inițiatorului.

 
   

Domnul Lucian Augustin Bolcaș:

Mai e o problemă pe care vreau să v-o propun din redactarea care a fost dată la comisie art.4 alin.2. Este la nr.4 din amendamentele admise. Se prevede ca acest articol să aibă formularea: "Nu beneficiază de prevederile art.1-3 cei cărora li s-au aplicat pedepse sau măsuri educative pentru următoarele infracțiuni", ceea ce însemnează că urmează ca și măsurile educative să fie iertate. Acum, iertați-mă pe mine, dar măsurile educative conform Codului Penal sunt aplicate minorilor și ele constau în mustrare, încredințare părinților sau, în cazul cel mai grav, internare într-o școală de reeducare. Nu cred că este cazul ca aceste măsuri, care sunt de fapt niște măsuri de ocrotire a minorilor infractori, să se bucure de grațiere.

În aceste condiții, urmează să apreciați.

 
   

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Dacă mai sunt alte intervenții din sală la art.4, la oricare din alineatele și punctele art.4. Nu mai sunt alte intervenții. Atunci, domnul președinte al Comisiei juridice, de disciplină și imunități.

 
   

Domnul Ionel Olteanu:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Mărturisesc că am ascultat cu toată atenția și oricât am încercat nu mi-am risipit nedumerirea în raport de faptul că acest amendament nu există, practic, câtă vreme el nu a fost promovat la comisie și pentru ca această comisie să se poată pronunța într-un sens sau în altul.

Prevederile art.97 din regulament sunt foarte clare, iar, pe de altă parte, îmi exprim amărăciunea de a observa că în plen se aduc amendamente de fond, câtă vreme cei care trebuiau să le propună, să le promoveze, dacă ar fi fost realmente interesați de aceste amendamente, trebuiau totuși s-o facă la comisie.

Din păcate, trebuie s-o spun, cu tot regretul și cu tot respectul, dumnealor au lipsit la comisie atunci când trebuiau să propună, poate ne convingeau atunci.

După părerea comisiei, domnule președinte, stimați colegi, aceste amendamente practic nu există, deci ele nu trebuie adoptate, rugămintea comisiei este să se adopte varianta comisiei.

În ceea ce privește măsurile referitoare la măsurile educative, este evident că nu se grațiază decât măsurile educative care, prin natura lor, sunt măsuri privative de libertate, nu e vorba de mustrare și altceva. (Vociferări.)

În sfârșit, o altă chestiune care trebuie precizată este aceea că dezbaterile generale, totuși, le-am încheiat la capitolul respectiv și că trebuie să organizăm dezbaterea pe articole, în raport de argumentele pe care le avem unii sau ceilalți.

Vă mulțumesc.

 
   

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Inițiatorul, vă rog.

Vă rog să vă referiți, în primul rând, asupra celei de-a doua propuneri, "măsuri educative" pentru cealaltă este, în mod evident, neprocedural introdus.

 
   

Domnul Alexe Costache Ivanov:

Măsurile educative se vor aplica doar în raport de infracțiunile care nu sunt exceptate. Deci sunt infracțiuni foarte grave care fac parte din această listă, prin care sunt înlăturați de la beneficiul acestui act normativ cei care comit infracțiuni foarte grave și, chiar dacă sunt minori, ei trebuie să fie exceptați și n-aș face decât o simplă enumerare. E vorba de perversiune sexuală. Cum să beneficieze un minor dacă comite o asemenea infracțiune? Este vorba de tâlhărie, fapt care presupune furt prin folosirea violenței, deci exact la ce se referea puțin mai înainte un antevorbitor, smulgerea lănțișorului sau a cerceilor din urechi, asta este tâlhărie și este exceptată de la beneficiul acestei legi. Și mai sunt și alte asemenea fapte foarte grave care, dacă sunt comise de minori, bineînțeles, eu cred, corect, în proiect și cu avizul comisiei, s-a ajuns la concluzia că asemenea fapte nu pot să beneficieze de prevederile acestui act normativ.

Vă mulțumesc.

 
   

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Domnul Bădoiu, din partea comisiei sau din partea...

 
   

Domnul Cornel Bădoiu:

Din partea comisiei.

Vreau să-i dau un răspuns domnul Bolcaș, dacă citește art.7 din lege, sună cam așa: "Grațierea nu se aplică celor care nu au început executarea pedepsei închisorii, măsurii internării într-un centru de reeducare...", deci e clar, se referă la o astfel de măsură și nu la celelalte, mustrare sau încredințare.

Vă mulțumesc.

 
   

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Bun. Am ascultat opiniile colegilor noștri, am ascultat opinia Comisiei juridice și opinia inițiatorului.

Primul amendament propus de domnul Bolcaș nu-l putem lua în considerare, pentru că este totuși un amendament de fond.

Al doilea amendament, având în vedere că ar presupune o eliminare, vi-l supun cu prioritate votului dumneavoastră.

Domnul Bolcaș a propus ca de la art.4 alin.2, acolo unde se scrie: "Nu beneficiază de prevederile art.1-3 cei cărora li s-au aplicat pedepse sau măsuri educative pentru următoarele infracțiuni..." să se elimine "sau măsuri educative". Comisia și inițiatorul nu sunt de acord.

 
   

Domnul Lucian Augustin Bolcaș:

Renunț, domnule președinte de ședință.

 
   

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Bun. Deci nu avem, practic, nici un amendament și mergem pe varianta comisiei la art.4.

Cine este pentru? Vă mulțumesc.

Voturi împotrivă? Nu sunt.

Abțineri? 3 abțineri.

Cu 3 abțineri s-a adoptat art.4.

Art.5. Lăsați-mă să fac o introducerea cât de cât.

Vă rog să priviți în raport la pct.9 este propunerea comisiei de modificare.

Acum, dacă din sală sunt intervenții? Domnul Boc s-a înscris și domnul Bădoiu, deocamdată.

 
   

Domnul Emil Boc:

Domnule președinte,

Am încercat să fiu mai vigilent, nu cumva să treacă, de aceea am fost mai aproape aici.

Pentru a înțelege amendamentul de la art.5, amendament pe care l-am formulat și care este respins, o să încerc să fac o foarte, foarte scurtă istorie pentru a înțelege colegii noștri despre ce este vorba, întrucât este vorba de o discuție care a avut loc în laboratorul Comisiei juridice și la care ceilalți n-au avut acces.

În forma înaintată de către Ministerul Justiției, articolul 5, în forma inițială, suna în felul următor: "Sancțiunile cu închisoare aplicate pentru contravenții nu se mai execută, iar pentru contravențiile săvârșite până la intrarea în vigoare a prezentei legi nu se mai aplică sancțiunea închisorii contravenționale." Acest articol a fost criticat de către noi și de către alții, la acea vreme, pentru faptul că în realitate constituie o invitație la săvârșirea de contravenții, întrucât se menționa: pentru contravențiile săvârșite până la intrarea în vigoare a acestei legi, pentru aceste contravenții nu se aplică sancțiunea închisorii. Deci de la 26 iulie de când a fost anunțat proiectul până la intrarea în vigoare a prezentei legi se pot săvârși oricâte contravenții și ele nu vor fi sancționate cu închisoarea.

Față de aceste critici, s-a găsit un text în Comisia juridică, propus, este adevărat, de către Ministerul Justiției, dar însușit de către colegul nostru domnul deputat Ion Neagu, și acest amendament admis de Comisia juridică, cu majoritate de voturi, sună în felul următor și care se află în fața dumneavoastră acum: "Sancțiunile cu închisoare aplicate prin hotărâri judecătorești definitive pentru contravenții nu se mai execută".

Asta ce înseamnă? Și acest articol se leagă de ultimul articol din lege care vizează aplicarea în întregime a legii de grațiere. Ce înseamnă acest articol? Că sancțiunea cu închisoare pentru contravenții nu se mai aplică decât dacă hotărârea judecătorească va fi definitivă la data când această lege va intra în vigoare. Nu știm când va fi acea dată. Va fi 1 decembrie, 1 ianuarie, l februarie, nu putem ști acest lucru. Și, din nou, se introduce un criteriu arbitrar, în funcție de care se aplică Legea de grațiere. Altfel spus, din nou, în funcție de rapiditatea cu care se vor judeca diferite cauze, în diferite instanțe de judecată, se vor aplica legile de grațiere.

Or, prin acest articol, articol care se regăsește în formulă asemănătoare și la articolul 9 cu privire la intrarea în vigoare a prezentei legi, va crea în practică foarte multe probleme, va încuraja traficul de influență, va încuraja "rapiditatea" proceselor judecătorești pentru a intra sau nu intra sub incidența acestei legi de grațiere.

Ce s-a făcut până acum? În toate legile de grațiere era fixată o dată, o dată fixă care se are în vedere cu privire la aplicarea Legii de grațiere. Și în forma inițială, repet, era avută în vedere: "Dispozițiile prezentei legi se aplică numai faptelor săvârșite până la data de 26 iulie". Deci, aceea este data la care ne raportăm. De acolo încolo lumea a luat cunoștință de existența actului de grațiere, poate săvârși contravenții, pentru că dacă le judecă repede, nu vor primi pedeapsă etc.

Deci, noi trebuie să rezolvăm în acest moment această dilemă, lăsăm acest criteriu arbitrar pentru aplicarea legii sau fixăm o dată fixă și amendamentul pe care eu l-am propus se referă la aplicarea și menționarea unei date fixe până la care să se poată aplica Legea de grațiere. Amendamentul respins la pct.3 din amendamentele respinse și vizează art.5, sună așa: "Sancțiunile cu închisoare aplicate pentru contravenții nu se mai execută, iar pentru contravențiile săvârșite până la data de 26 iulie 2001 nu se mai aplică sancțiunea închisorii contravenționale". Și atunci, lucrurile sunt foarte clare. Avem un criteriu precis, fix la care ne raportăm cu privire la aplicarea Legii de grațiere, fie că este vorba de sancțiuni contravenționale, fie că este vorba de alte infracțiuni. A lăsa la îndemâna, la arbitrariul realității aplicarea Legii de grațiere, credem noi că nu corespunde unui imperativ de rigoare juridică.

Veți spune cum se întâmpla în trecut. În Legea nr.137/1997, din nou s-a avut în vedere o dată fixă de intrare în vigoare, numai că procesul legislativ atunci a fost foarte rapid. Proiectul a fost anunțat din mai și în iulie legea a intrat în vigoare. Acum, legea a fost anunțată în 26 iulie și suntem deja aproape de 1 decembrie și nici măcar nu sunt șanse ca ea să fie promovată și promulgată înainte de sfârșitul anului. Va intra și va fi o perioadă care va crea foarte foarte multe dispute și probleme legate de aplicarea lei. Înainte de 1989 se venea printr-un decret de grațiere, seara se scria, dimineața se anunța și de la acea dată se aplica și Guvernul, dacă ar fi dorit să facă un lucru serios, putea eventual să împiedice acest lucru printr-o ordonanță de urgență. Atunci ea intra imediat în vigoare și știam până la ce dată.

În aceste condiții, noi vă solicităm să aveți disponibilitatea de a analiza implicațiile practice pe care o asemenea lege de grațiere le poate avea sub aspectul aplicării ei și să ne raportăm la o dată fixă cu privire la intrarea ei în vigoare. Altfel, repet, va fi o criză de aplicare a acestei legi cu multiple convulsii sociale.

Vă mulțumesc.

 
   

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Da. Domnul deputat Bădoiu, poftiți.

 
   

Domnul Cornel Bădoiu:

Stimați colegi,

Domnul Boc are dreptate. Argumentele sunt de ordin istoric și, dacă veți avea curiozitatea să consultați legile sau decretele de grațiere care s-au dat până acum, așa se proceda, se fixa o dată tocmai în ideea de a nu da naștere la lucruri nepermise de politica penală a statului de la un moment dat.

Dar, dacă am accepta amendamentul propus ulterior de Ministerul de Justiție și însușit de domnul președinte al Comisiei juridice, veți constata că se creează inechități de tratament juridic la situații identice. Și acest lucru este valabil și pentru art.6 care urmează după 5. Deci potrivit amendamentului însușit, urmează a beneficia de grațiere numai cei definitiv condamnați pentru comiterea unei contravenții sau, așa după cum se spune la art.6, pentru săvârșirea unei infracțiuni.

Ce înseamnă acest lucru? Că în ipoteza în care două persoane comit aceeași faptă împreună și unul dintre ei uzitează de toate căile de atac, să se ajungă la situația următoare. Primul care n-a uzat de aceste căi de atac să fie găsit în poziția de "condamnat definitiv" și să beneficieze de grațiere, iar cel care se află în apel sau în recurs să nu mai poată beneficia de grațiere, deci de iertarea de a executa pedeapsa, ceea ce creează inechități. Inechități cu consecințe profunde, zic eu, în societarea românească. Nu este de admis.

Sub aspect teoretic, lucrurile ar cam sta așa cum a fost amendamentul însușit, dar viața a demonstrat că teoria nu mai corespunde realităților sociale și, atunci, de 50 de ani încoace, s-a mers pe un hibrid și anume: beneficiază de grațiere nu numai cei condamnați definitiv, dar și cei care au comis fapta până la o anumită dată, pentru că vreau să rețineți că aceștia, care nu sunt în poziția "definitiv", continuă a fi judecați și li se aplică o sancțiune, deci practic ce se grațiază, sancțiunea, ca atare, aplicată.

Deci, revenind, viața a impus acest tratament juridic și vă rog să înțelegeți că omul de rând nu va înțelege niciodată de ce dacă unul dintre frați beneficiază de grațiere, cel care a uzat de calea de atac nu mai poate beneficia. Deci, efectiv, este un paradox. Noi, juriștii, l-am acceptat, vă rog să înțelegeți că l-au acceptat și profesorii noștri, nu l-au eliminat, e vorba de Don Goroz, un mare teoretician în materia dreptului și, în special, a dreptului penal, și vreau să vă mai spun că sunt și autori francezi care nu elimină, ba, dimpotrivă, acceptă ideea de a se proceda în acest fel. Așa că, vă rog să fiți de acord cu amendamentul domnului Boc, la care, de fapt, și în comisie eu m-am raliat, nu știu de ce nu apar în raport, pentru că, repet, altcumva, vom ajunge la situații paradoxale.

Vă mai dau și alt exemplu. Având în vedere lista enormă de excepții, având în vedere și această prevedere a amendamentului însușit cu majoritate de voturi de către comisie, în realitate scopul adoptării acestei legi nu se mai realizează, pentru că vor fi mai mulți din cei care încă nu sunt în poziția "condamnați definitiv", decât cei care sunt în această poziție și pot beneficia. Deci, cu alte cuvinte, o treime vor pleca din peniteniciar și celelalte două treimi le vor lua locul. Și, atunci pentru ce mai dăm această lege de grațiere?

În plus, vă rog să rețineți că rolul instanțelor este atât de aglomerat încât nu mai pot face față volumului de activitate. Vi s-a spus aici că se dau termene la Curtea Supremă de 6 luni. Inexact. Ultimul termen pe care l-am luat eu a fost de un an și 6 luni, chiar doi ani. Nu se poate. Vă dați seama ce se întâmplă la instanțele inferioare, dacă la Curtea Supremă s-a ajuns aici? Acesta este un alt argument, pentru care legiuitorul înțelege să ierte de păcate, acum, anumite persoane pentru anumite fapte.

Vă mulțumesc.

 
   

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Domnule Bădoiu, dacă puteți să-mi dați o mică explicație ca să înțeleagă colegii mai bine. Să ne gândim la o situație care s-ar putea întâmpla în practică. Cineva săvârșește o contravenție pe data de 27 iulie, a fost judecat, a și intrat în închisoare, a și executat 3 luni, că pedepsele pentru contravenție sunt mici. Mă rog, și noi venim acum cu o lege și spunem că nu se mai aplică sancțiunea închisorii contravenționale și legea asta a noastră se va publica în Monitorul Oficial la 1 februarie. Ce facem cu persoana aceasta? Îi plătim despăgubiri?

 
   

Domnul Cornel Bădoiu:

E vorba de fapte săvârșite până la o anumită dată, nu și inclusiv data de la care intră în vigoare, se aplică grațierea. Asta e una.

Doi. Vă rog să rețineți că data pe care noi am fixa-o acum nu rămâne bătută în cuie. Pentru că a doua Cameră sesizată cu dezbaterea acestei legi este Senatul și, în final, data fixată de Senat va fi cea care în realitate va conta în economia legii. Noi fixăm acum o dată de principiu care poate... sau la mediere... la mediere... foarte bine... care, poate rămâne așa sau nu. Dar, noi trebuie să prevedem în corpul legii acest lucru. Faptele săvârșite până la o anumită dată, o punem ca atare – 26 iulie, 1 mai, nu contează. Dar, trebuie să fixăm o dată pentru că altcumva, domnul Boc are dreptate, dacă rămâne și se aplică pe data publicării în Monitorul Oficial a acestei legi, atunci, într-adevăr, sfera se lărgește prea tare și mi se pare că nu este în intenția legiuitorului de a da o astfel de dezvoltare actului de grațiere.

Vă mulțumesc.

 
   

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Da, alte intervenții? Domnul Szekely Ervin Zoltan.

 
   

Domnul Szekely Ervin Zoltan:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Trebuie să observăm că scopul urmărit, atât de către inițiatorul amendamentului, cât și de către minister sau comisia care a aprobat propunerea ministerului, este același și anume a elimina posibilitatea ca o dată ce a început un proces legislativ care are ca scop grațierea, de această grațiere să beneficieze cei care știind că vor intra sub incidența legii să sâvârșească anumite fapte pentru a scăpa de sancțiune. Însă, inițiatorul amendamentului a ales un criteriu obiectiv, precis și fix, pe când comisia a ales un criteriu aleatoriu, pentru că 26 iulie este o dată fixă și este fericit aleasă, după părerea mea, pentru că atunci a apărut proiectul de lege. Deci este evident că înainte de această dată nu se putea specula acest act normativ, pe când criteriul ales de comisie este flexibil și având în vedere complexitatea procedurilor penale, se poate, și exemplele au fost date aici, se poate întâmpla ca hotărârile judecătorești să apară ulterior și să conțină deja elemente din această lege pentru a face ca cineva să beneficieze sau, dimpotrivă, să nu beneficieze de prevederile Legii de grațiere.

De aceea, și noi, Grupul parlamentar UDMR susținem amendamentul domnului Boc, pentru că introduce un criteriu obiectiv și stabil în aprecierea acestor fapte.

 
   

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Da. Domnul Tudor Marcu, din partea Partidului România Mare.

 
   

Domnul Marcu Tudor:

Nu vorbesc în numele Partidului România Mare, ci în numele meu personal. Am fost votat de 70.000 de oameni în județul Prahova. Când e vot, atunci exprimarea votului se face de către un reprezentant al Partidului România Mare care exprimă punctul lui de vedere.

Revenim. Tot respectul pentru domnul Boc și domnul Bădoiu. Amândoi sunt plini de intenții bune. Mai că înclin să zic că dânsul are dreptate, după cum are dreptate și textul inițial. Și vă rog să constatați următorul lucru: textul propus de domnul Boc care este foarte justificat de fapt face numai un singur lucru, că împinge mai de dinainte de aplicarea legii, propusă prin textul inițial, aplicarea acesteia. Adică sunt mai mulți oameni care beneficiază de ea. Ăsta e primul lucru. Alt argument n-ar fi. Sau nu l-am văzut eu până acum. Al doilea. (Îndreptând microfoanele) Pe urmă ziceți că vorbesc tare, cum mi-a zis odată cineva.

Dacă ne uităm la textul amendamentului propus, vedem că din data de 26 iulie până în decembrie, să zic, toate pedepsele făcute pentru contravenții care sunt în general sub șase luni, au fost aplicate, au fost executate.

De aceea, rămâne să judecăm dacă optăm pentru un text de amendament care își are rostul sau nu-și are rostul și un text inițial care poate fi justificat. Eu nu știu cum e mai bine, înclin să cred că textul inițial este mai bun, pentru că nu mai are obiect amendamentul atunci când va ieși legea.

Vă mulțumesc.

 
   

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Alte intervenții din sală. Domnul Boc. Poftiți!

 
   

Domnul Emil Boc:

Mulțumesc, domnule președinte.

Aș vrea numai să fac câteva referiri în legătură cu ultima intervenție. Cele 70.000 de voturi sunt în norma de reprezentare. În realitate sunt vreo 30. Cam atâta este coeficientul electoral. Coeficientul electoral este mult mai mic față de norma de reprezentare a unui deputat care este de 70.000...Deci, potrivit legii electorale, un deputat este la 70.000, dar coeficientul electoral concret este mai mic 30.000...depinde de județ.

 
   

Domnul Marcu Tudor (din sală):

Am fost doar trei deputați.

 
   

Domnul Emil Boc:

Am făcut asta pentru a descreți puțin atmosfera și a încerca din nou să ne concentrăm pe text.

În primul rând, aș vrea să menționez faptul că acest amendament nu are o conotație politică, ci pur și simplu încearcă sub raport științific, juridic să reglemeteze o situație spre beneficiul tuturor și nu spre beneficiul unui partid politic.

În consecință, domnul deputat în ultima intervenție, în realitate, mi-a dat argumente mie pentru a nu aplica forma inițială propusă de Ministerul Justiției, formă care suna și repet: "Sancțiunile cu închisoarea aplicate pentru contravenții nu se mai execută, iar pentru contravențiile săvârșite până la intrarea în vigoare a prezentei legi, nu se mai aplică sancțiunea închisorii contravenționale."

Textul inițial era o invitație la săvârșirea de contravenții. Deci, de la 26 iulie până la intrarea în vigoare, se puteau săvârși oricâte contravenții, astăzi-mâine, pentru că ele nu erau pedepsite. Asta era forma inițială. Deci, care nici într-un caz nu corespunde realității și necesității juridice. Pentru că era, repet, o invitație în alb, un cec în alb adresat săvârșirii de infracțiuni. S-a venit cu o formulă intermediară, formulă care propune ca să se aplice numai sentințelor judecătorești definitive, să se inducă un anumit element la care să ne raportăm: sentințele judecătorești definitive. Dar definitive în raport cu ce? În raport cu intrarea în vigoare a prezentei legi.

Și aici intrăm iarăși în circuitul pe care l-am menționat anterior și colegii mei au făcut referire, de aici apar acele discriminări, acele...nu avem de-a face cu o egalitate de tratament juridic. Și domnul Bădoiu a exemplificat foarte plastic cu cei doi frați care, fiind trimiși în judecată pentru săvârșirea aceleiași fapte, unul care nu a exercitat căile de atac și a rămas sentința defintivă, să beneficieze de legea de grațiere, iar celălalt care a dorit să-și caute dreptatea a mers până la Curtea Supremă de Justiție unde a primit un termen în 2003. Și, în 2003, evident că atunci când va fi judecat, legea de grațiere nu va fi operabilă și, dacă va rămâne vinovat, el va executa pedeapsa închisorii, iar celălalt care nu și-au exercitat calea de atac, va beneficia de legea de grațiere. Și, repet, există acel principiu juridic potrivit căruia nimănui nu i se poate înrăutăți propria situație în propria lui cale de atac.

Dar, iată că printr-o asemenea formulă, unei persoane i se poate înrăutăți situația în propria lui cale de atac. Sub raport juridic, formula propusă de noi de a avea un termen fix ar elimina toate aceste ambiguități și ar fi foarte clar: toți cei care au săvârșit contravenții, infracțiuni până la data de 26 iulie sau putem discuta această dată, în funcție de ce vor aprecia și cei din Senat, toți aceia vor beneficia de decretul-lege de grațiere, toți ce intră după, vom avea în vedere luminoasele măsuri propuse de Ministerul Justiției pentru asigurarea integrală ulterioară a acestora în activitatea socială.

De aceea, încă o dată mă pronunț și vă invit să susțineți acest amendament care nu are un caracter politic, ci doar dorește sub raport pragmatic să rezolve juridic și științific o problemă socială.

 
   

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Dacă mai sunt intervenții. Domnul Bolcaș, domnul Timiș. Întâi domnul Bolcaș.

 
   

Domnul Augustin Lucian Bolcaș:

Domnilor colegi,

Într-adevăr, este problemă strict juridică, dacă vreți, strict tehnică și trebuie rezolvată, pentru că, rezumând, domniile voastre aveți în față de fapt trei rele. Trebuie să alegem din trei rele. Primul este textul propus de inițiator care într-adevăr conține elemente de invitație la săvârșirea de contravenții pe care cei care le săvârșesc știu că până la urmă vor fi iertate.

Al doilea text care a fost propus de comisie, introduce un criteriu care devine discriminatoriu și nu este corect. Nu mai repet argumentele domnului Boc, sunt absolut exacte.

Al treilea, însă, propus de domnul Boc prin fixarea acestei date, devine gol de conținut. Pentru că dacă ne gândim la procedura contravențională în care aplicarea sancțiunii se prescrie în termene scurte, o lună-două, în care judecata se face în termene scurte, o lună-două, în care sancțiunea închisorii este mică, câteva luni, până la data apariției decretului, toate aceste sancțiuni aplicate pentru fapte săvârșite până la 26 iulie sau până la 26 august sau orice fel de dată vom fixa, vor fi executate și nu mai avem ce să grațiem. Deci, suntem în ipoteza celor trei rele. Nici unul din aceste amendamente, spun eu, nu găsește soluția exactă juridică.

Punctul meu de vedere este punct de vedere exprimat tot în nume personal pentru că discutăm o problemă tehnică între noi, este că textul propus de inițiator este cel mai bun, textul propus de domnul Boc are această deficiență că poate să ne găsească într-un mod de neaplicatibilitate că n-avem cui să o aplicăm și textul cel mai rău este cel al comisiei care încalcă niște principii juridice care ocrotesc drepturile persoanei și creează situații discriminatorii pe criterii absolut arbitrare.

Vă exprim punctul de vedere: voi vota pentru textul propus de inițiator, cu tot acest risc al invitației la săvârșirea de contravenții, risc pe care putem să ni-l asumăm pe niște, hai să zicem, cifre statistice, în sensul că, și adaug aici argumentul pe care l-am folosit pentru a mă referi la amendamentul domnului Boc, cei care acum săvârșesc contravențiile în speranța că vor fi iertați până la data apariției decretului, vor fi și executat deja această pedeapsă.

Vă mulțumesc.

 
   

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Dacă mai sunt intervenții.

Poftiți, domnule Timiș!

 
   

Domnul Ioan Timiș:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor,

În fapt, aici este vorba de un decret de grațiere, de o lege de grațiere, scuzați-mi expresia decret. Eram obișnuit cu decretele. aceasta înseamnă un act de clemență din partea legiuitorului. Adică legiuitorul se găndește pe cine vrea să ierte. Problema care se discută aici este: de când? De la data intrării în vigoare? De la o dată anterioară intrării în vigoare, sau de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătorești? A alege între aceste trei date și a introduce doi frați, trei frați, șase frați pentru a vă convinge pe dumneavoastră care din soluții este cea mai bună, eu cred că este o discuție inutilă.

Cel mai obiectiv criteriu dintre toate cele enunțate aici este criteriul rămânerii definitive a unei hotărâri de condamnare. Pentru că toate celelalte criterii sunt criterii subiective. Data când a auzit publicul că se va da o lege de grațiere, data nu știu care. Data când legea intră în vigoare, iarăși este o dată pe care nu o putem aprecia acum. Dar data rămânerii definitive a hotărârii sau...nu data rămânerii definitive, o hotărâre definitivă de condamnare este cel mai bun criteriu și subscriu acestui text susținut și de Ministerul Justiției.

Mulțumesc.

 
   

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Dacă din sală mai sunt alte intervenții. Dacă nu mai sunt, voi da cuvântul inițiatorului și apoi comisiei pentru a-și exprima punctul de vedere pentru că urmează să votăm soluția.

 
   

Domnul Alexe Costache Ivanov:

Domnule președinte,

Onorate doamne și domni deputați,

Deși discuția pe care o facem formal este cantonată pe prevederile art.5, în realitate, problemele care s-au discutat se referă și la art.6 și 7. Și aș vrea să arăt, de fapt, acest lucru a mai fost subliniat de un antevorbitor, că problema este de ordin pur tehnic și atât noi, inițiatorii, cât și Comisia juridică a căutat o soluție care să fie cât mai bună. Vă rog să-mi permiteți să citesc niște argumente care sunt, e adevărat, de ordin tehnic, dar care sper să fie în măsură să vă convingă că soluția care a fost adoptată de comisie și însușită și de Ministerul de Justiție este cea mai bună.

Art.120 din Codul Penal român prevede în alin.1 că grațierea are ca efect înlăturarea în totul sau în parte a executării pedepsei ori comutarea acesteia în alta mai ușoară. Art.120 care reglementează, este sediul materiei în Codul Penal, instituția grațierii și care stabilește natura juridică, profilul instituției grațierii, o caracterizează pe aceasta ca fiind o instituție care privește executarea pedepsei. Or, nu se poate vorbi de executarea pedepsei decât în cazul unei pedepse aplicate printr-o hotărâre de condamnare rămasă defintivă.

Alin.2 al art.120 prevede că grațierea are efect și asupra pedepselor a căror executare este suspendată condiționat. Această prevedere întărește caracterizarea instituției grațierii din alin.1 ca fiind o instituție care se aplică după ce hotărârea de condamnare la o pedeapsă a rămas definitivă, deci este executabilă, numai atunci putându-se pronunța suspendarea executării pedepsei. A interpreta textul art.120 din Codul Penal în sensul că se referă și la pedepse ce nu sunt încă aplicate decât după apariția legii de grațiere, înseamnă a adăuga la lege și încă la o lege care instituie și reglementează instituții fundamentale ale dreptului penal.

În acest sens, am argumente de drept comparat și mă refer la Codul Penal francez și argumente de ordin istoric. Aș vrea să arăt că Codul Penal român din 1936 conținea o prevedere asemănătoare. Deci nu este o găselniță a actualului proiect de lege că grațierea se referă doar la pedepse care privesc fapte care au fost definitiv sancționate prin hotărâri judecătorești definitive. Ceea ce se practica de-a lungul anilor până în 1989, în sensul că erau grațiate și faptele nedescoperite, cele aflate în curs de urmăriri și cele aflate în curs de judecată la data când era edictat actul de grațiere este, din nefericire, o experiență care nu poate să fie folosită și în prezent pentru că se abate de la litera și spiritul legii. Or, într-un stat de drept a face acest melanj între instituția amnistiei și instituția grațierii, nu mai poate să fie admis.

Din această cauză, prin actualul proiect, s-a propus ca să fie exceptați de la grațiere cei care se află în curs de urmărire penală, în curs de judecată și să beneficieze de prevederile acestui act de clemență al legiuitorului doar cei care, în momentul în care actul normativ va fi publicat în Monitorul Oficial, vor fi sancționați prin hotărâri penale definitive.

Referitor la chestiunea sancțiunilor contravenționale, consider că este deosebit de pertinentă observația făcută de domnul președinte de ședință, în sensul că aceste sancțiuni dacă ar fi fost să fie grațiate doar pînă la data de 26 iulie, cu siguranță n-ar mai fi fost nimic de grațiat pentru că ele între timp s-ar fi executat.

Pe de altă parte, în cadrul aceluiași act normativ nu se poate lucra din punct de vedere strict juridic cu două măsuri: pentru pedepsele penale să acceptăm ca dată a devenirii incidente a respectivului act momentul în care el este publicat în Monitorul Oficial; iar pentru sancțiunile contravenționale să stabilim o altă dată. O asemenea logică este de neacceptat în opinia nostră.

Vă mulțumesc.

(Domnii deputați Boc Emil și Bădoiu Cornel doresc să ia cuvântul)

 
   

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Domnilor, eu v-am rugat să interveniți și nu se dă o replică și contraargumente la infinit pentru că altfel după aia și dânsul vine și spune alte argumente din alte tratate, după aia dumneavoastră iar veniți și prelungim la infinit discuția asta. Eu o să fac o excepție ca să nu mă acuzați că sunt intolerant și că nu vreau să vă ascult. Dar să știți că regulile așa sunt pentru că știți și dumneavoastră foarte bine, amândoi sunteți juriști, în orice tratat de drept sunt zeci de opinii asupra unei instituții juridice și știți că sunt opinii contradictorii. Deci nu putem continua la infinit chestiunea asta.

Sunt două persoane care mai doresc să discute. Mai există cineva? (Ridică mâna și domnul Ionel Olteanu) Nu! Comisia nu pot s-o uit, comisiei îi dau cuvântul în final. Vă rog, mai sunt și alți colegi care doresc, în afară de domnul Bădoiu și de domnul Boc? Pentru că după dânșii dacă nu mai sunt alte persoane nu mai dau cuvântul decât reprezentantului comisiei, adică președintelui comisiei. Mai sunt alte persoane? Nu.

Domnul Bădoiu și, după aceea, domnul Boc.

 
   

Domnul Cornel Bădoiu:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Aș vrea să nu scăpați din vedere că, de fapt, scopul dezbaterii noastre este acela de a adopta legi corecte, cât mai bune, ca să le spun așa, într-un cuvânt generic. Ăsta este și motivul pentru care am ținut să iau cuvântul în replică. S-a invocat art.120 din Codul Penal. Într-adevăr, acest articol face trimitere la pedepsele aplicate. Ce susține domnul ministru nu e chiar riguros exact pentru că cei care încă nu sunt prinși în poziția condamnați definitiv, am mai spus-o, dar o repet pentru a o reține, procesul în raport de ei se continuă, sunt condamnați și urmează a se aplica grațierea. Practic, și aceștia sunt condamnați și urmează a li se aplica, după caz sau nu, grațierea. Așa stau lucrurile.

Doi. Domnilor colegi, să nu uităm că noi aici hotărâm soarta unor oameni și nu a unor, știu eu, situații abstracte. De ce să tratăm diferențiat și să măsurăm cu măsuri diferite situații identice. Asta e toată problema de fapt și la urma urmei. Și v-aș ruga să înțelegeți că viața ne obligă la acel melanj de care vă vorbeam și eu.

Vă mulțumesc.

 
   

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Da. Domnul deputat Boc.

 
   

Domnul Emil Boc:

Pentru a mai aduce încă un argument în sprijinul amendamentului depus și a încerca să demontăm cu argumente științifice părerea expusă de distinsul reprezentant al Ministerului Justiției cu care am colaborat foarte bine și echilibrat pe tot parcursul acestui proiect de lege, aș vrea să vă prezint faptul că, în forma inițială, Ministerul Justiției a venit cu următoarea formulă la art.6. "În cauzele în care nu s-a început urmărirea penală precum și în cele aflate în curs de urmărire penală sau de judecată, procesul penal va porni sau, după caz, va continua, iar după stabilirea pedepsei se va face aplicarea prevederilor prezentei legi."

Când a fost mai "științific" ministerul în opinia lui? Atunci când a venit cu proiectul inițial? Sau când a venit cu un alt amendament?

În consecință, punctul de vedere pe care-l susținem este acela că nu avem de-a face cu o încălcare a art.120 din Codul Penal cu privire la aplicarea grațierii, întrucât, așa cum foarte bine s-a spus aici, grațierea se aplică unei pedepse aplicate în toate situațiile, nu în situațiile în care vine Ministerul Justiției și spune că se aplică sentințelor definitive, avem de-a face cu o pedeapsă aplicată, ci și în cazul în care noi propunem o dată fixă. Și atunci legea de grațiere se aplică doar unei pedepse aplicate. Adică judecata se continuă, cum a explicat și domnul Bădoiu, și pedepsei aplicate i se aplică legea de grațiere.

În consecință, după părerea noastră, Ministerul Justiției demonstrează o inconsistență în aprecierea sub raport juridic a fundamentului grațierii, iar din acest joc al opiniilor vom ajunge în situația să periclităm aplicarea acestei legi de grațiere cu consecințe încă de neprevăzut. Și, cu tot respectul față de distinsul coleg Timiș, cred că numai printr-un eufemism putem accepta ideea că o dată arbitrară este mai fixă decât o dată fixă. Domnia sa a încercat să ne spună că, dacă vom lăsa criteriul acesta arbitrar al rămânerii sentinței definitive în raport cu data intrării în vigoare a prezentei legi, vom avea o dată mai fixă de aplicare a legii de grațiere decât dacă vom fixa chiar prin conținutul legii de grațiere o dată fixă. Cred că numai printr-un sofism putem accepta un asemenea argument.

În consecință, având în vedere că susținerile fundamentate științific ale Ministerului Justiției nu sunt imbatabile, ele pot fi discutate ca orice părere juridică, așa cum și domnul președinte a menționat, dar sub raport pragmatic, credem noi că argumentul formulat, amendamentul propus răspunde și necesităților teoretice și, mai ales, practicii cu care ne vom confrunta. Și vă solicităm pe această cale să votați acest amendament, amendament care, așa cum s-a spus, va mai avea implicații în conținutul legii și în special la art.6 și 9 pe care le vom discuta în funcție de ce vom decide aici.

 
   

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Da. Domnul președinte al Comisiei juridice.

 
   

Domnul Ionel Olteanu:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Voi fi foarte scurt pentru a enunța punctul de vedere al Comisiei juridice. Mai exact, al majorității care s-a degajat și a adoptat această versiune. Punctul de vedere al Comisiei juridice este prin urmare acela de a se respinge amendamentul propus de domnul deputat Boc. Mențiunea care s-a făcut că acest amendament, această... de fapt, sugestie care a fost promovată de Ministerul Justiției a fost însușită de mine, este inexactă. De aceea, consider că este de datoria mea să spun că acest amendament aparține domnului profesor Neagu care, din păcate, nu este în sală, (din sală i se spune că domnul deputat Neagu este prezent) sau dacă este, trebuie s-o confirme, așa s-a menționat în raport și așa stau lucrurile.

Prin urmare, să nu se creeze impresia falsă că în realitate la Comisia juridică ar fi existat o altă majoritate decât aceea pe care o reflectă raportul.

Cu privire la discriminare. Eu cred că nu este nici o discriminare pentru că nu poate exista o discriminare câtă vreme situația nu este comparabilă, indiferent câți frați avem. Dar nu asta e problema. Exemplele pot fi simplificate pentru înțelegere, dar pot să fie și exemple simpliste pentru a convinge, pentru a persuada pe cineva sau pentru a induce o anumită convingere.

Comisia juridică, cu majoritatea menționată în raport, vă roagă să respingeți acest amendament promovat de domnul deputat Boc. Este un aspect pe care aș vrea să-l mai amintesc. Cred că trebuie să avem încredere în judecător, că judecătorul va individualiza corect pedeapsa pe care o va aplica și că nu vor fi situații de discriminare pentru că nu pot fi în situații în care acestea nu pot fi comparabile.

Vă mulțumesc.

 
   

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Au fost audiate toate argumentele pro și contra în ceea ce privește amendamentul respins. Avem soluția propusă de comisie care a fost susținută și de domnul președinte și ni s-a spus că este varianta susținută de majoritatea membrilor comisiei. Această soluție a fost acceptată de către inițiator. Vă supun la vot această soluție a comisiei. Dacă ea va fi respinsă, vom supune la vot și amendamentul respins.

(Domnul deputat Boc Emil dorește să se supună la vot amendamentul)

Doriți să vă supun amendamentul la vot. Nu este nici o problemă. Amendamentul respins de comisie.

Cine este pentru amendamentul respins de comisie al domnului Boc? 35 de voturi. Insuficient pentru a fi adoptat.

Varianta comisiei. Cine este pentru?

A! Vreți și împotrivă. Bine! Da.

Împotrivă? Numărați. 50 voturi.

Abțineri? Nu sunt.

Constat că nu avem un cvorum pentru dezbaterea unei legi organice. Aduceți, vă rog, catalogul, că vreau să fac o prezență. Poftiți. Doresc să și votez în integralitate legea aceasta. Nu doriți să votăm astăzi în integralitate legea aceasta? Poftiți. Adică, nu este vorba numai de articolul acesta.

 
   

Domnul Emil Boc:

Domnule președinte,

Sub raport procedural suntem în faza următoare: dumneavoastră ați anunțat cvorumul de ședință, suntem în cvorum de ședință în acest moment, pentru că, cu ocazia dezbaterii pe articole nu trebuie să existe un covrum special de jumătate plus unu, ci lucrează în prezența majorității deputaților prezenți, iar potrivit Regulamentului proiectele de lege se supun într-o ședință specială de vot. Atenție! Proiectele de lege în formă finală se propun într-o ședință specială de vot care, după practica de până acum, era anunțată din timp ca fiind fie marți, fie joi și, în consecință, domnule președinte, vă rugăm să procedați potrivit Regulamentului și potrivit cutumei, să supuneți acest proiect de lege, fie marți, fie joi, într-o ședință de vot anunțată și nu imediat după discutarea ei pe articole. Atunci, într-adevăr, nu ne-am afla în prezența cvorumului și vă rugăm să respectați – repet – această practică cerută de Regulament și uzată de noi până în momentul de față și să continuăm dezbaterea legii; suntem doar la art. 5, domnule președinte.

 
   

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Luăm act de această propunere a dumneavoastră care ne avantajează foarte mult.

 
   

Domnul Emil Boc:

Deci, să continuăm dezbaterea legii...

 
   

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Supun la vot varianta comisiei.

Cine este pentru? Mulțumesc.

Voturi contra? 28 voturi contra.

Abțineri? 1 abținere.

S-a adoptat art. 5 în varianta comisiei.

Articolul 6. Vă rog să priviți la pct. 10 din raportul comisiei.

Sunt obiecții? Poftiți, domnule Boc.

 
   

Domnul Emil Boc:

Acest amendament al comisiei, formulat de domnul deputat Ionel Olteanu, la propunerea Ministerului Justiției, vizează eliminarea unui articol, care, după părerea noastră, în mod științific își avea locul în acest proiect de lege. Și menționez cum arăta art. 6 în forma anterioară: "În cauzele în care nu s-a început urmărirea penală, precum și în cele aflate în curs de urmărire penală sau de judecată, procesul penal va porni sau, după caz, va continua, iar după stabilirea pedepsei se va face aplicarea prevederilor prezentei legi".

Deci, art. 5 l-am tranșat în felul următor, pentru că se referea la sancțiunile contravenționale, la contravenții. Acum intrăm sub incidența infracțiunilor. În consecință, măcar de acum încolo, pentru că vom avea după aceea un art. 9 cu privire la intrarea în vigoare a prezentei legi, propunerea pe care v-o formulez dumneavoastră este de a respinge amendamentul din comisie și de a menține textul inițial, așa cum a fost el formulat de inițiator. Pentru că acest text inițial ne va da posibilitatea să aplicăm legea de grațiere într-un mod coerent și fără să avem de-a face cu un arbitrariu pe care-l introduce această lege în forma amendamentelor admise în comisie.

Deci susțin punctul de vedere inițial din proiectul de lege, așa cum art. 6 a fost formulat de către inițiator și respingerea amendamentului domnului deputat Olteanu, de eliminare a acestui articol.

 
   

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Domnule Boc, să folosim cuvântul "eliminare", a variantei comisiei, ca să pot supune cu...

 
   

Domnul Emil Boc:

Amendamentul meu este pentru menținere.

 
   

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Am înțeles.

Alte opinii? Nu sunt alte opinii. Domnul președinte al Comisiei juridice.

 
   

Domnul Ionel Olteanu:

Foarte pe scurt, domnule președinte și stimați colegi. Este vorba de o chestiune de logică, de coerență. Am votat articolul precedent, astfel cum l-am votat, de aceea comisia roagă colegii să voteze la fel, în sensul adoptării acestui amendament, pe de o parte, amendament care este însușit de majoritatea membrilor comisiei.

Pe de altă parte, dacă am proceda altfel, dincolo de incoerența textului, ar însemna practic să bulversăm o dezbatere. Decizia cred că s-a luat la votul precedent. Vă mulțumesc.

 
   

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Propun eliminarea, propusă de domnul Boc, a textului comisiei.

Cine este pentru eliminarea respectivă? 31. Insuficient pentru a fi adoptat.

Atunci votăm varianta comisiei.

Cine este pentru varianta comisiei? Poftiți. Vă rog să numărați. 71 voturi pentru.

Contra? 34 voturi contra.

Abțineri? Nu sunt abțineri.

S-a adoptat varianta comisiei la art. 6.

Trecem la art. 7. Spuneți, domnule Olteanu.

 
   

Domnul Ionel Olteanu:

Domnule președinte,

Cu tot regretul și cu tot respectul, chiar dacă este post factum, noi am supus la vot un amendament care nu există. Nu poate exista, după părerea mea și după părerea oricui, dacă vreți, un amendament constând în menținerea textului inițial. Aceasta este explicația. Iată ce s-a votat.

 
   

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Articolul 7. Da, treaba este rezolvată.

 
   

Domnul Emil Boc:

Explicații de vot!

 
   

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Domnule, explicații de vot dați la lege în ansamblu.

Articolul 7. Sunt probleme la art. 7?

 
   

Domnul Emil Boc:

Domnule președinte,

Pentru egalitate de tratament, situațiile sunt comparabile și domnul deputat Olteanu este tot deputat ca și orice deputat din această sală și pentru egalitate de tratament aș dori...

 
   

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Da, poftiți.

 
   

Domnul Emil Boc:

Mulțumesc, domnule președinte.

Cu tot regretul și cu toată simpatia față de colegul Olteanu, amendamentul meu nu este unul căzut din cer, el se regăsește în raportul Comisiei juridice, de disciplină și imunități și dacă veți consulta acest raport pe care dumneavoastră îl aveți în față, veți vedea pe coloana 1 text inițial, amendament propus, amendament admis. Deci nu am făcut decât să mă aflu în fața unui proces democratic, să susțin unul din amendamentele existente acolo. Cred că acest drept nu poate fi luat nici unui deputat. Prin urmare, prin aceasta ne definim aici munca, prin amendamente, prin propunerile legislative pe care le facem.

Deci, a supune un amendament și a-l discuta, care există în raport, cred că reprezintă o cerință normală și numai dintr-o dorință de a mai descreți puțin frunțile, domnul președinte a spus că nu este acest amendament. El este în raportul Comisiei juridice.

 
   

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Articolul 7. Dacă sunt obiecții față de varianta comisiei? Sunt probleme la art. 7? Bun. Dacă nu este nici o obicție, îl considerăm adoptat.

Articolul 8. Sunt obiecții? Poftiți, domnule Bădoiu.

 
   

Domnul Cornel Bădoiu:

La art. 8 am formulat un amendament care ar fi trebuit să constituie un nou alineat. El constă în următoarele: "Persoanele grațiate care, cu rea-credință, în decurs de trei ani nu au acoperit prejudiciul sau despăgubirile la care au fost obligate vor executa pedepsele ce le-au fost stabilite". Vreau să vă amintesc că este o lege de grațiere condiționată, în ideea că dacă în decurs de trei ani mai comite o altă faptă cu intenție va executa și pedeapsa pentru care a fost iertat.

Ce se întâmplă? De foarte multe ori, faptele săvârșite au drept consecințe și crearea unui prejudiciu. Procesul are două laturi: latura penală, care vizează vinovăția și sancțiunea cu caracter penal, și latura civilă, prin care este obligat la despăgubiri, să acopere paguba adusă. Sunt situații când ei profită de această iertare dată de legiuitor, dar cu mare greutate sau în unele cazuri chiar deloc nu mai acoperă prejudiciul, ceea ce iar duce la inechități. Acesta este motivul pentru care am ținut să introduc acest alineat. Vă mulțumesc.

 
   

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Domnule Boc, poftiți.

 
   

Domnul Emil Boc:

Vreau să fiu foarte scurt și să spun că susțin cu toată convingerea un asemenea amendament, dintr-un raționament foarte simplu: un infractor care a săvârșit o infracțiune, să zicem, de furt, iar prejudiciul este de 10 milioane de lei, el este trimis în închisoare, condamnat la 3 ani, vine legea de grațiere, este pus în libertate și se întâlnește a doua zi pe stradă cu cetățeanul căruia i-a făcut un prejudiciu de 10 milioane și spune: "Ei, vezi, cine triumfă în țara aceasta?!" Amendamentul acesta împiedică crearea unor discriminări și împiedică sfidarea cetățeanului de către infractor.

Deci, dacă ai produs un prejudiciu, orice lege și Codul Civil spune: "trebuie să-l repari". Dacă l-ai reparat, trebuie să beneficiezi de clemența legiuitorului. Noi dăm în acest moment un cec în alb acelora care săvârșesc infracțiuni și nu recuperează prejudiciul. Deci, prin acceptarea amendamentului, am dovedi un respect față de cetățean, prin respingerea lui ar însemna să nu ne preocupe interesul cetățeanului, siguranța acestuia și demnitatea lui. Este o ofensă la demnitatea cetățeanului.

Prin urmare, noi propunem ca, într-adevăr, legea de grațiere în acest context să fie aplicată acelor persoane care merită grațierea, merită actul de clemență, adică au recuperat prejudiciul în favoarea acelei persoane cinstite, oneste care-și câștigă traiul de zi cu zi și să nu încurajăm infractorii care, după ce vor fi eliberați, fără recuperarea prejudiciului, să sfideze persoana păgubită și opinia publică, în general. Cred că este un amendament de bun simț, de bună credință, iar noi ar trebui să veghem aici interesul general, interesul cetățeanului, protecția cetățeanului și nu doar clemența în sens larg, metafizic.

Vă mulțumesc. Și propunem, cu alte cuvinte, să susțineți acest amendament.

 
   

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Alte opinii? Domnul Márton Arpád. Dumneavoastră vorbiți la sfârșit, ca să vă referiți la toate intervențiile colegilor noștri.

 
   

Domnul Márton Arpád Francisc:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor,

Orice act de clemență necesită buna purtare a persoanei respective, adică cel care decide astfel este convins sau cel puțin speră că persoana respectivă va avea un comportament pe care îl solicită societatea. Or, persoana care timp de trei ani nu plătește datoriile pe care și le-a făcut, comițând fapta respectivă, nu este o persoană care merită să aibă această stimă, această șansă în plus. Așa cum legea prevede că dacă mai comite o infracțiune trebuie să-și ispășească pedeapsa, tot așa trebuie să prevadă toate modalitățile prin care el arată că desconsideră legea și pe semenii lui.

Eu vă rog foarte frumos să votați acest amendament, pentru că, într-adevăr, dacă nu o votați aduceți prejudicii persoanelor care au fost furate.

 
   

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Alte opinii, vă rog? Mai sunt? Nu mai sunt alte opinii. Din partea inițiatorului.

 
   

Domnul Alexe Costache Ivanov:

Amendamentul, așa cum a fost el formulat, pare foarte generos, dar în realitate este total inaplicabil, pentru că nu există instrumentele procedurale care să-l facă eficient. Cei care vor beneficia de acest act de clemență, dacă vor săvârși o nouă infracțiune în următorii trei ani vor fi nevoiți să execute, pe lângă noua pedeapsă pentru fapta săvârșită și restul de pedeapsă care a fost grațiat, conform acestui viitor act normativ. Este normal că un asemenea control și o asemenea consecință va putea să fie dusă la capăt, pentru că în cazul în care cel care ar beneficia de un decret de grațiere săvârșește o nouă infracțiune va fi urmărit, mai întâi de organele de poliție, de urmărire penală și ulterior, prin intermediul procurorului, va fi sesizată instanța de judecată care va dispune revocarea beneficiulu grațierii și va face un cumul, nu juridic, aritmetic, între sancțiunea nouă aplicată și restul de pedeapsă rămas neexecutat care a fost grațiat.

Ce se întâmplă, însă, în cazul despăgubirilor? Să spunem că cineva care a beneficiat de acest act de clemență este obligat la plata unei despăgubiri și este grațiat, dar cine stabilește dacă a executat, nu a executat obligația civilă? Nu există în procedura civilă un asemenea instrument ca să se poată sesiza instanța penală, care să dispună revocarea grațierii pe motiv că unul dintre cei care a beneficiat de acest act de clemență nu și-a executat obligațiile civile, de despăgubiri. Evident că noi suntem pentru ca cei care sunt vătămați prin fapte infracționale, în drepturile lor, să primească despăgubirea ce li se cuvine. Este un drept legitim pe care noi îl respectăm și încercăm să ajutăm cu toate mijloacele ca despăgubirile să fie integral recuperate, dar nu pe calea aceasta. Pentru că dacă introducem un asemenea amendament, care nu are nici un fel de legătură cu alte texte din legislația penală, cu siguranță că nu vom face decât să introducem un text care va rămâne fără aplicare și va crea foarte mari probleme în practică.

Deci, un asemenea amendament ar fi putut să fie eficient doar în situația în care ar fi existat o anumită instituție. Cum prin acest act, prin acest proiect, o asemenea instituție nu se creează, el ar deveni pur și simplu iluzoriu. Vă mulțumesc foarte mult pentru atenție.

 
   

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Poftiți.

 
   

Domnul Emil Boc:

Domnule președinte,

Aș vrea numai să susțin acest amendament al domnului Bădoiu, din perspectiva unui contraargument, după părerea noastră nerealist formulat de către Ministerul Justiției, că nu avem element de raportare, nu avem criteriu la care să ne raportăm pentru a vorbi despre prejudiciu. Păi, cea mai simplă modalitate de a ști dacă a fost sau nu reparat prejudiciul va fi cea referitoare la faptul dacă există sau nu vreo plângere din partea persoanei vătămate. Deci, dacă persoana vătămată nu a recuperat prejudiciul înseamnă că el nu a fost recuperat, dacă nu există, înseamnă că a fost recuperat. Deci, criteriul este foarte simplu. Cel care a suferit prejudiciul va avea dreptul, în decurs de trei ani, să solicite în continuare, sub rezerva trimiterii în închisoare, a aceluia care a fost grațiat, recuperarea prejudiciului.

Deci, haideți să punem lucrurile în ordine, să nu punem căruța înaintea cailor. Noi, prin acest proiect de lege favorizăm infractorul care cu rea-credință produce un prejudiciu cetățeanului, în defavoarea omului cinstit, care stă acasă, își plătește așa cum am menționat impozitele și taxele, nu săvârșește infracțiuni, suferă un prejudiciu și în ultimă instanță tot hoțul, tot infractorul va fi acela care va triumfa.

Dați-mi voie să menționez faptul că nu trăim într-o lume normală dacă privim din această perspectivă lucrurile. Ne ascundem sub tot felul de subterfugii juridice, sub tot felul de argumentații juridice că nu există în doctrină? Întrebați omul cinstit de pe stradă ce gândește? Preferă să nu-și recupereze prejudiciul pentru a acorda o așa-zisă clemență făptuitorului, infractorului? Haideți să-l întrebăm să vedem ce gândește omul de pe stradă. Să-i întrebăm pe aceia care au suferit prejudicii. Sunt de acord cu o asemenea politică, cu o asemenea acțiune? Se invocă aici argumentul că dacă vor săvârși alte infracțiuni într-un interval de timp ei vor fi readuși în închisoare. Cu ce-l încălzește aceasta pe cetățeanul care suferă un prejudiciu? Cu ce-l încălzește pe el că el este pus din nou în închisoare atâta vreme cât prejudiciul lui nu a fost recuperat?

Pe noi ne interesează să asigurăm o reparare integrală a prejudiciului suferit pentru omul cinstit și să-l sancționăm, după normele legale, pe cel care se face vinovat. Dacă el dovedește faptul că recuperează prejudiciul, să-i aplicăm clemența. Aceasta este esența actului de clemență, aceluia care dă dovezi temeinice de îndreptare și reiterez aici primul paragraf din expunerea de motive. Expunerea de motive la acest proiect de lege spune așa: "Prezentul proiect de lege se aplică persoanelor care au dat dovezi temeinice de îndreptare". Vă rog să citiți expunerea de motive. Iată un argument pentru a aplica această lege acelor persoane care dau dovezi temeinice de îndreptare. Persoana care se simte responsabilă față de societate, față de persoana care a suferit un prejudiciu, să îl recupereze, aceasta înseamnă că a dat deja dovezi de îndreptare și să-i aplicăm legea de grațiere, dar nu așa, să aplicăm o lege în alb, un cec în alb, în detrimentul cetățeanului.

Încă o dată, un argument în plus pentru votarea acestui amendament.

 
   

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Domnul Ionel Olteanu, președintele Comisiei juridice.

 
   

Domnul Ionel Olteanu:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Sigur că este foarte dificil de susținut o anumită teză, când cineva vine cu mesaje extrem de plăcute vederii, destinate unei vizibilități din ce în ce mai râvnite, dar pe de altă parte cred că incoerența sau coerența ar trebui să ne preocupe, câtă vreme pe de o parte credem și spunem, o afirmăm cu tărie, suntem mari specialiști în drept, iar pe de altă parte vorbim la modul, iertați-mă, populist, nu găsesc o altă definiție unei asemenea exprimări. Pentru că nu știu ca într-un proiect de lege sau decret, cum era înainte, să fi existat introdusă sintagma "de rea-credință","cel care cu rea credință nu-și îndeplinește obligațiile decurgând din enunțul legiuitorului". Nu s-a mai pomenit așa ceva. Dacă cineva îmi arată un decret de grațiere dat în ultimii 50 de ani, să-l văd și eu și recunosc că într-adevăr domnul Boc are dreptate. Altfel, domnul Boc nu are dreptate, câtă vreme uită de măsurile de reintegrare socială pe care le-am adoptat tot la Comisia juridică, de disciplină și imunități, măsuri de reintegrare socială care dezvoltă o anumită concepție a legiuitorului acestui Guvern de reinserție socială. Există sisteme diferite, iertați-mă, am vorbit o singură dată, potrivit unui principiu, unui proverb mai degrabă chinezesc care spune că omul trebuie să privească de două ori, să audă tot de atâtea și să vorbească o singură dată, pentru că de aceasta are o singură gură. Problema este, iertați-mi divagația, problema este dacă într-adevăr avem în vedere toate măsurile pe care noi înșine le-am adoptat în legătură cu reintegrarea socială, înainte de a spune dacă măsura de grațiere este sau nu oportună, așa cum susțin unii colegi de-ai mei.

Pentru aceste motive cred că trebuie să vă propun punctul de vedere al majorității membrilor comisiei, în sensul de a respinge acest amendament, care este sublim, sună foarte frumos, dă o vizibilitate extrem de atractivă celor care pledează în favoarea sa, dar este inutil din punct de vedere juridic. Așa cum a spus domnul secretar de stat Ivanov, sigur că judecătorul are toate mijloacele la dispoziție pentru a sancționa un comportament al infractorului respectiv, care ar veni împotriva beneficiului de care se bucură prin acest proiect de lege. Vă mulțumesc.

 
   

Domnul Cornel Bădoiu:

Îmi pare rău, sunt nevoit să intervin. Inconsecvența o manifestă domnul președinte al Comisiei juridice, de disciplină și imunități, pentru că dacă s-ar fi uitat în fostele decrete de grațiere ar fi constatat că beneficiau de grațiere și cei care nu rămăseseră definitiv condamnați. Deci, așa stau lucrurile, apropos de consecvență.

2) N-am făcut acest amendament pentru a fi frumos sau pentru a ne atrage voturi, ci pentru a pune încă o dată în vedere celui care a fost condamnat că dacă nu acoperă prejudiciul este pasibil să execute pedeapsa pentru care a fost iertat.

3) Am introdus sintagma "cu rea-credință", pentru că pot fi situații când, cu toată dorința lui de a acoperi prejudiciul care poate fi de ordinul miliardelor, să nu o poată face în curs de trei ani, fie că și-a pierdut averea, fie că nu mai câștigă cât câștiga etc. Deci, trebuie acolo demonstrat reaua credință a lui. Așa stau lucrurile. Vă mulțumesc.

 
   

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Acum, ce să fac? Sigur. Dar nu mai terminăm niciodată, pentru că, v-am spus, dezbaterile juridice pot să dureze ani de zile, nici o problemă. Poftiți.

 
   

Domnul Ionel Olteanu:

Domnule președinte,

Îmi cer scuze stimați colegi.

Problema este foarte simplă: nu am obiectat decât asupra termenului de rea-credință. Termenul de "rea credință" este un termen din procedura civilă și nu din penal. Din această persectivă, am spus, nu există în nici un decret sau proiect de lege de grațiere o asemenea terminologie, "buna-credință sau reaua-credință", pentru că buna credință este sancționabilă în civil și știm că textele din procedura civilă sunt mai dificil de aplicat în penal.

 
   

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Domnule Boc, poftiți, o să rectificăm aceasta în Regulament.

 
   

Domnul Emil Boc:

Domnule președinte,

Solicit cuvântul în baza dreptului la replică. Eu nu am solicitat până acum dreptul la replică, mi s-a rostit și mie numele și am dreptul, în consecință, să folosesc și să uzez acest drept.

Mie îmi pare rău pentru colegii noștri de aici care nu înțeleg faptul că procesul parlamentar presupune o dezbatere, că pentru prima dată, cred, în această legislatură discutăm cu adevărat un proiect de lege și nu apelăm la o mașină de vot care nu știe ce votează, votează ordonanțe de urgență mai vechi sau mai noi, fără ca ele să fie dezbătute.

Apreciem că Parlamentul trebuie să lucreze așa cum lucrează astăzi, ca opiniile să fie dezbătute pro și contra, chiar dacă am pierdut de foarte multe ori, dar măcar în opinia publică să se știe că există păreri alternative, să existe poziții și lumea să discearnă și să aprecieze cum crede mai bine.

Cu privire la afirmațiile făcute de domnul președinte, îi răspund tot folosind un dicton, dar, de data aceasta, nu chinezesc, ci de pe altă arie geografică, care sună cam așa: "Dacă într-o instituție sunt doi oameni care gândesc la fel, unul dintre ei este în plus!"

 
   

Domnul Văsălie Moiș (din sală):

Dicton unguresc!

 
   

Domnul Emil Boc:

Nu am spus-o, dar așa este...

S-a spus aici că noi folosim amendamente populiste. Am menționat încă de la începutul acestui proiect de lege că dezbaterea va avea un caracter nepolitic și argumentele trebuie să fie numai de natură juridică. Dovada supremă a acestui fapt este că acest amendament este propus de un deputat PSD și susținut de către un deputat PD.

Deci, argumentul populismului nu rezistă: ori ambele partide sunt populiste, dacă este să interpretăm așa, ori, într-adevăr, suntem în fața unei dezbateri științifice și asemenea afirmații nu își au rolul aici. Pe noi ne interesează să formulăm argumente care țin de conținutul juridic al legii și nu de a o plasa sau de a fi catalogată imediat într-un plan populist, atunci când avem argumente juridice. Cea mai bună soluție sau cea mai bună apărare, când nu ai argumente juridice, este să trimiți adversarul în populism. Cred că această practică trebuie să înceteze în Parlamentul României.

Și, acum, revenind la fond, credem că aplicarea textului este necesară, în forma amendamentului propus de către domnul Bădoiu și susținut de către noi, întrucât nu există argumente științifice de natură juridică, argumente care să ne împiedice să aplicăm acest text de lege. Judecătorul este suveran, el va fi în măsură să apreciere dacă a fost rea-credință sau bună-credință! Cum, adică, noi putem să apreciem de aici că judecătorul nu va fi în măsură să aprecieze buna-credință sau reaua-credință? Dacă nu va judeca, se va face vinovat de denegare de dreptate!

Nu este posibil ca judecătorul să nu poată da o soluție! De ce să nu avem încredere în judecător, așa cum s-a menționat de foarte multe ori de la acest microfon? Să dăm încredere judecătorului, să-i lăsăm lui posibilitatea să aprecieze!

Asta dorim noi: pe de o parte, să adoptăm o lege în favoarea cetățeanului și pentru recuperarea prejudiciului aceluia care a suferit și, pe de altă parte, să-i dăm dreptul judecătorului să aplice legea în cunoștință de cauză. Să nu ne erijăm noi în martori fei aici, în Parlament, să spunem că judecătorii nu știu să aplice legea și nu știu să definească buna-credință.

Haideți să nu pornim de la această premisă, că judecătorii nu știu să aplice legea, să pornim de la premisa că ei pot să aplice legea în favoarea cetățeanului și să nu dăm de aici un semnal în defavoarea acestuia, adică, a cetățeanului.

 
   

Domnul Radu Liviu Bara (din sală):

Dar în comisia aia ce ați făcut, domnule? Nu ați discutat aceste lucruri?

 
   

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Domnule Boc, într-adevăr, vă pronunț numele, sper că nu veți profita de dreptul la replică, tocmai de aceea am lăsat atât de multe intervenții, deși aveam dreptul să limitez luările la cuvânt, oricum, cu acordul sălii, tocmai pentru că am vrut, fiind vorba de o lege destul de complexă, să dau dreptul la exprimarea cât mai multor opinii. Tocmai de aceea am acceptat să se dea replică la ultimul cuvânt, care ar fi trebuit să fie al inițiatorului și al comisiei, pentru că încalc niște cutume parlamentare, făcând lucrul acesta. Dar le-am încălcat, tocmai pentru că am vrut să fie o liberă exprimare. Am supus la vot mai întâi amendamentele respinse, tocmai ca să nu mi se reproșeze că eu conduc într-o manieră abuzivă, că nu dau dreptul la exprimare ș.a.m.d.

Dar trebuie să știți și dumneavoastră că, dacă, în sală, aveți acum numai 3 colegi de la Partidul Democrat nu o să puteți să impuneți o soluție, oricât de mult ați pleda. Și acesta este un aspect al problemei.

 
   

Domnul Emil Boc (din sală):

Această dezbatere nu este politică!

 
   

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Bun, asta este altceva, este problema dumneavoastră, puteți să nu veniți, dar nu puteți să ne forțați pe noi să ascultăm de zeci de ori exact cam aceleași lucruri. Pentru că aceste reluări, de fapt, nu aduc argumente noi, spun cam același lucru de patru-cinci ori la rând, mă scuzați că spun chestiunea aceasta.

 
   

Domnul Văsălie Moiș (din sală):

Până pricepeți!

 
   

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Eu supun acum votului varianta comisiei.

Cine este pentru? Numărați, vă rog!

 
   

Domnul Emil Boc (din sală):

Supuneți amendamentul, prima dată, domnule președinte, pentru că este vorba de un alineat nou!

 
   

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

52 de voturi pentru.

Contra, vă rog? 21 de voturi contra.

Abțineri? Nu sunt abțineri.

Art. 8 rămâne în varianta comisiei.

Și vă rog să mă credeți că oricare ar fi ordinea în care supun la vot, dacă nu sunt suficienți colegi de aceeași opinie, nu puteți să impuneți varianta dumneavoastră, credeți-mă.

O chestiune de procedură? Poftiți.

 
   

Domnul Emil Boc:

Domnule președinte,

Până acum, ce am votat, este corect. Dar, la art. 8, noi nu am votat împotriva comisiei, ce s-a votat până la alin. 1 este corect; noi am propus și s-a propus printr-un amendament un alineat nou.

Și vă rog, domnule președinte, potrivit procedurii, să supuneți la vot introducerea unui nou alineat la art. 8, alin. 2, acela care a făcut obiectul disputei. Deci, acest lucru dumneavoastră nu l-ați supus la vot și vă rog să supuneți acest alineat la vot! Nu l-ați supus în nici un moment!

 
   

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Am înțeles, bine. Domnule Boc, eu o să-l supun la vot, sunt dispus la orice propuneți dumneavoastră.

 
   

Domnul Emil Boc (din sală):

Regulamentar!

 
   

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

îl supun, dar este respins de comisie, deci, aceasta și-a exprimat un punct de vedere, ca să nu existe un alt amendament, e o interpretare destul de logică, credeți-mă. Însă nu e nici o problemă, îl supun la vot.

Cine este pentru amendamentul respins al domnului Boc?

 
   

Domnul Emil Boc (din sală):

Al domnului Bădoiu!

 
   

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Al domnului Bădoiu, poftim. Și susținut de domnul Boc.

20 de voturi pentru.

Cine este contra amendamentului acesta? 55 de voturi contra.

Abțineri? Nu sunt abțineri. Îmi pare bine că sunteți hotârâți!

Deci, s-a respins acest amendament.

Art. 9. Poftiți.

 
   

Domnul Emil Boc:

Domnule președinte,

Pentru că nu am cerut dreptul la replică atunci când ați făcut aprecieri la Grupul parlamentar PD, v-aș ruga să faceți un simplu calcul, să numărați și să faceți o proporție între numărul total al parlamentarilor PSD, să-l comparați cu cei prezenți în sală și veți ajunge la aceeași concluzie.

 
   

Domnul Lucian Augustin Bolcaș (din sală):

Noi nu ne comparăm cu dumneavoastră!

 
   

Domnul Emil Boc:

Prin urmare, v-aș ruga să nu mai faceți aprecieri la adresa altor grupuri parlamentare, cu privire la această prezență.

 
   

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Atunci, procentual, mă scuzați, ar trebui să nu fiți nici unul... (Aplauze ale deputaților din majoritate.)

 
   

Domnul Emil Boc:

Nu, suntem 10% prezenți, dumneavoastră sunteți 15% sau 12%, după o numărătoare din 2 în 2, efectuată așa cum sunt și scaunele libere în această sală, din 2 în 2...

Dar, acum, revenind la art. 9, nu voi reitera unele argumente formulate cu ocazia dezbaterii art. 5 și 6, pentru că am menționat atunci că ele se leagă. Art. 9 în forma inițială suna în felul următor (deci, în forma Ministerului Justiției): "Dispozițiile prezentei legei se aplică numai faptelor săvârșite până la data de 26 iulie 2001".

Invitația noastră este, folosind tot o zicală străbună, și anume: "Dă românului mintea cea de pe urmă!", ca, acum, în ceasul al doisprezecelea, să încercăm să reparăm niște greșeli, după părera noastră, efectuate pe parcursul proiectului de lege, să dăm șansa Senatului să le reevalueze și într-o comisie de mediere, eventual, să le punem de acord. Încă o dată, invitația noastră este ca acest text de lege să nu se aplice arbitrar, pentru situații care nu au același tratment juridic și să aplicăm un criteriu fix, așa cum este el cunoscut în întreaga literatură de specialitate de până acum.

S-a menționat mai înainte faptul că în nici o lege de grațiere nu a existat criteriul relei-credințe, dar vreau să vă spun, la fel de bine, că nici în ultimii 50 de ani, în nici o lege de grațiere nu exista o prevedere ca cea introdusă acum, de Comisia juridică, cu votul majorității, și anume să se aplice sentințelor rămase definitive la data intrării în vigoare a prezentei legi. Dacă îmi veți arăta o lege de grațiere, în ultimii 50 de ani, cu acest conținut, voi vota acum, în această sală, acest lucru! Dar nu veți găsi!

Și, atunci, haideți să respectăm și tradiția și cutuma și legea și bunul simț, în ultimă instanță, în aplicarea legii de grațiere! Vă mulțumesc.

 
   

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Alte opinii, vă rog?

 
   

Domnul Lucian Augustin Bolcaș:

Domnule președinte și domnilor colegi,

Independent de poziția noastră, critică sau nu, cu privire la acest text de lege, nu putem contesta că inițiatorul legii și, de fapt, tehnicianul acestei legi, Ministerul Justiției, a vrut să aducă o idee novatoare, care să pună grațierea pe bazele ei teoretice reale. Și, din punctul acesta de vedere, dați-mi voie să aduc mulțumiri acestor inițiatori și să spun că efortul nostru este numai de a căuta soluția cea mai viabilă pentru aplicarea acestui principiu: grațierea se aplică numai pedepselor care au fost deja dispuse, nu pot să aplic o grațiere pentru o pedeapsă viitoare. Acesta este principiul.

Problema care se ivește din punct de vedere tehnic – și aceasta a încercat să o rezolve amendamentul domnului deputat Boc și apreciez că a încercat această rezolvare, chiar dacă nu sunt de acord cu ea – este una strict practică. Și absolut una singură! În momentul în care o hotărâre nu este definitivă, ca să se bucure de efectul legii de grațiere, tocmai pentru că am exercitat o cale de atac, pe care legea mi-o pune la dispoziție (și este normal să o exercit, nu este o rea-credință din partea mea), eu primesc o soluție care este mai grea decât dacă nu aș fi exercitat această cale de atac!

Lucru care este împotriva unui principiu fundamental juridic și este împotriva unui principiu fundamental de logică umană! Dacă îi permiți unui om să conteste ceva, în nici un caz, prin contestația lui, prin calea de atac ce o exercită, nu poți să-i creezi o situație defavorabilă!

Asta-i problema ce trebuie să o rezolve inițiatorul, împreună cu noi. Și, din acest punct de vedere, avem cele două rele de ales, optez deocamdată pentru soluția pe care Comisia juridică a adoptat-o. Vă mulțumesc.

 
   

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Vă mulțumesc.

Dacă sunt alte opinii? Mai dorește cineva? Nu mai dorește.

Atunci, îi dau cuvântul inițiatorului.

 
   

Domnul Alexe Costache Ivanov:

Voi fi foarte scurt, pentru că, deja, cred că toată lumea este obosită, cu dezbaterea acestui proiect de lege.

S-a făcut aici de către cineva dintre antevorbitori o scurtă istorie. În trecut, e adevărat, dimineața ne sculam, luam ziarul de la chioșc și aflam că s-a dat un decret de grațiere; acum, așa ceva nu este permis, trebuie să treacă prin cele două Camere. Și nimic nu mai seamănă cu ce s-a întâmplat în trecut, deci, o comparație între ce era în trecut și ce e în prezent nu se poate face.

Și atunci, ne-am orientat după actele de clemenț㠖 că asemenea acte de clemență se dau și în țările occidentale – în alte țări democratice și, acolo, se folosește această regulă: se aplică faptelor care au fost definitiv condamnate și momentul de când devine incident actul respectiv de clemență este data când se publică în monitorul oficial respectiva lege. Vă mulțumesc.

 
   

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Comisia, dacă are ceva de adăugat? Nu.

Atunci, supun votului dumneavoastră varianta comisiei.

Cine este pentru? Numărați! 52 voturi pentru.

Contra? 17 voturi contra.

Abțineri, vă rog? 1 abținere.

S-a adoptat, deci, varianta comisiei.

Vă rog să constatați că am parcurs întreaga lege, votul final se va da într-o ședință specială de vot.

 
Aprobarea unei modificări în componența unei comisii de mediere.  

Înainte de a trece la următoarele proiecte de lege, grupul parlamentar al UDMR solicită înlocuirea domnului deputat Ráduly Róbert Kálmán din Comisia de mediere pentru soluționarea textelor adoptate în redactări diferite de către cele două Camere ale Parlamentului la Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 52/2001 pentru ratificarea Convenției nr. 163/87 privind bunăstarea navigatorilor pe mare și în port, cu domnul deputat Erdei Doloczki Istvan.

Cine este pentru? Mulțumesc.

Voturi contra? Nu sunt.

Abțineri? Nu sunt.

Vă mulțumesc.

Este, de asemenea, și o altă solicitare, de înlocuire a domnului deputat Ráduly Róbert Kálmán, numit în Comisia de mediere pentru Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 271/2000 privind regimul activităților de transport, comercializare și recuperare a țițeiului, gazolinei condensului și etanului lichid și stabilirea regimului de urmărire și judecare în procedură de urgență a unor fapte penale, tot cu domnul deputat deputat Erdei Doloczki Istvan.

Cine este pentru? Mulțumesc.

Voturi contra? Nu sunt.

Abțineri? Nu sunt.

Vă mulțumesc.

Dezbaterea Proiectului de Lege privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr.72/2001 pentru modificarea și completarea art.28 din Legea nr.70/1991 privind alegerile locale (amânarea votului final).  

Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 72/2001 privind modificarea și completarea art. 28 din Legea nr. 70/1991 privind alegerile locale.

Fiind în procedură de urgență, rog Comisia juridică să ne precizeze timpul afectat dezbaterii proiectului și luărilor de cuvânt pe articole.

   

Domnul Ionel Olteanu:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Doamnelor și domnilor deputați,

Comisia juridică propune 1 minut de fiecare intervenție și 10 minute în total, pentru ansamblul legii. Vă mulțumesc.

Având în vedere că amendamentele care sunt – cele două, sunt votate în unanimitate de membrii comisiei.

 
   

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Vă mulțumesc.

Cine este pentru? Mulțumesc.

Voturi contra? Nu sunt.

Abțineri? Nu sunt.

S-au adoptat acești timpi de dezbatere.

Titlul ordonanței.

Sunt obiecții? Nu sunt. Adoptat.

Articolul unic al ordonanței.

Sunt obiecții? Nu sunt. Adoptat.

Titlul legii.

Sunt obiecții? Nu sunt. Adoptat.

La articolul unic al ordonanței, avem mai multe puncte. Vă rog să observați, la pct. 3 se propune o modificare, la pct. 1 al raportului.

Aveți obiecții? Nu sunt obiecții.

Sunt obiecții la celelalte puncte? Nu sunt obiecții.

La articolul unic, în integralitate, sunt obiecții? Nu sunt.

S-a adoptat.

Urmează să fie supusă votului final într-o ședință specială de vot.

 
Dezbaterea Proiectului de Lege pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr.38/2000 privind implementarea standardelor internaționale pentru siguranța navelor, prevenirea poluării și asigurarea condițiilor de muncă și viață la bordul navelor maritime care utilizează porturile românești sau care navighează în apele naționale (amânarea votului final).  

Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 38/2000 privind implementarea standardelor internaționale pentru siguranța navelor, prevenirii poluării și asigurarea condițiilor de muncă și viață la bordul navelor maritime care utilizează porturi românești sau care navighează în apele naționale.

Dacă, din partea inițiatorului, dorește cineva să ia cuvântul? Poftiți, vă rog.

   

Domnul Dan Banciu (consilier, MLPTL):

Mulțumesc.

În 1999, România a aderat la o serie de protocoale și a ratificat Convenția Organizației Maritime Internaționale privind exercitarea controlului continuu și deplin asupra navelor indiferent de pavilion. Uniunea Europeană, printr-o serie de directive, a adoptat reguli proprii pentru aplicarea omogenă a sistemului forței de control.

Procedurile cuprinse în această ordonanță se aliniază la cele existente pe plan internațional, instaurând controlul statului portului ca serviciu public administrativ, motivat de îndatoririle și drepturile ce-i revin statutului în virtutea convențiilor internaționale la care România este parte.

Ordonanța abilitează INC-ul (Inspectoratul navigației civile), care este instituție publică în subordinea MLPTL, ca autoritate competentă pentru organizarea și efectuarea controlului în România. În ansamblu, ordonanța stabilește principiile de bază pentru organizarea și efectuarea activității de control al statului portului, respectiv, a principiilor de siguranța navigației, prevenire poluare și condiții de viață și muncă la bord. Vă mulțumesc.

 
   

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Și eu vă mulțumesc.

Dacă comisia dorește să susțină raportul? Poftiți, domnule deputat Ioan Bivolaru.

 
   

Domnul Ioan Bivolaru:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Acest proiect de lege pentru aprobarea ordonanței ne-a venit sub o formă aprobată de Senat, noi am operat anumite modificări asupra acesteia, într-o manieră puțin mai pragmatică și mai profesionistă, să spunem, în legătură cu defințiile, mai ales, ținând de domeniul respectiv, și anume de domeniul transportului maritim. Rugăm să supuneți aprobării Camerei acest raport al comisiei noastre.

 
   

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Vă mulțumesc.

Dacă grupurile parlamentare doresc să participe la dezbateri? Nu doresc.

Vă rog să urmăriți raportul comisiei, începem cu ordonanța.

Titlul ordonanței.

Sunt obiecții? este o modificare făcută la poz. 3 din raport. Nu sunt obiecții.

Adoptat.

Art. 1. Avem în raport modificări la lit. a).

Dacă sunt obiecții? Nu sunt obiecții.

Adoptat.

La pct. b) sunt obiecții? Nu sunt.

Adoptat.

Art. 1, în integralitate.

Obiecții? Nu.

Adoptat, în varianta modificată de comisiei.

Vedeți că se introduce un art. 11.

Dacă sunt obiecții? Nu sunt obiecții.

Adoptat.

Art. 2. Sunt mai multe modificări, propuse de către comisie la diversele puncte ale articolului.

Sunt obiecții?Nu este nici o obiecție la art. 2, la nici unul din puncte?

Atunci, art. 2 a fost adoptat în varianta propusă de către comisie.

Art. 3. Sunt obiecții din partea dumneavoastră? La nici unul din cele 4 puncte nu sunt obiecții? Nu.

Atunci, art. 3 adoptat în forma modificată de comisie.

Art. 4. Așa cum vă rog să priviți și în raportul comisiei.

Sunt obiecții? Nu sunt.

Adoptat.

Art. 5. Nu s-au propus modificări din partea comisiei, dumneavoastră aveți obiecții? Nu sunt obiecții.

Deci, art. 6 adoptat.

Art. 6. Există modificări făcute de către comisie.

Aveți obiecții față de aceste modificări? Aveți alte obiecții? Nu.

Deci, art. 6 a fost adoptat.

Art. 7. Dacă la art. 7, care are două puncte, aveți obiecții?

Dacă nu aveți obiecții, îl considerăm adoptat.

Art. 8. Sunt obiecții? Nu sunt obiecții.

Adoptat, așa cum e și în raportul comisiei.

Art. 9. Sunt obiecții? Nu sunt obiecții. Adoptat.

Art. 10. Sunt obiecții? Nu sunt obiecții. Adoptat.

Art. 11. Sunt obiecții? Nu sunt obiecții. Adoptat.

Art. 12. Sunt obiecții? Nu sunt obiecții. Adoptat.

Art. 13. Sunt obiecții? Nu sunt. Adoptat.

Art. 14. Sunt obiecții? Nu sunt obiecții. Adoptat.

Art. 15. Sunt obiecții? Nu sunt. Adoptat.

Art. 16. Sunt obiecții? Nu sunt. Adoptat.

Am adoptat pe articole întreaga ordonanță, așa cum a fost modificată prin raportul comisiei, acolo unde au existat modificări.

Trecem la lege.

Dacă la titlul legii sunt obiecții? Nu sunt obiecții.

Este adoptat.

La articolul unic al legii, vedeți că sunt niște modificări propuse de căt recomisie.

Sunt obiecții? Nu sunt obiecții. Adoptat.

Are și un II adăugat de comisie.

Sunt obiecții? Nu sunt obiecții.

Vă mulțumesc.

Am parcurs întreaga lege, urmează să fie supusă votului într-o ședință specială de vot.

 
Dezbaterea Proiectului de Lege pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr.133/2000 privind repartizarea capacităților de infrastructură feroviară (amânarea votului final).  

Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 133/2000 privind repartizarea capacităților de infrastructură feroviară.

Dacă, din partea inițiatorului, se dorește o intervenție? Poftiți, vă rog.

   

Domnul Dan Banciu:

În vederea armonizării legislației naționale cu cea comunitară a fost necesară elaborarea unui act normativ unitar prin care să fie definite în mod corespunzător principiile și procedurile privind repartizarea capacităților de infrastructură feroviară, precum și unele noțiuni privind serviciile de transport național și internaționale. Noțiunile respective se regăsesc într-o serie întreagă de reglementări comunitare. A apărut astfel necesitatea ca noțiunile specifice transportului feroviar, prevăzute în aquis-ul comunitar, precum și dispozițiile corespunzătoare de aplicare să fie transpuse în legislația națională.

Dispozițiile ordonanței, asfel, se aplică companiilor sau societăților feroviare existente sau care se vor crea, grupurilor internaționale pe care acestea le vor constitui, atunci când aceste companii, societăți, grupuri efectuează servicii de transport feroviar, suburban, regional, național internațional și servicii de transport combinat. Fac excepție serviciile de transport urban. Vă mulțumesc.

 
   

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Și eu vă mulțumesc.

Din partea comisiei, vă rog.

 
   

Domnul Ioan Bivolaru:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Din partea comisiei, țin să informez că pe această primă coloană a raportului este textul adoptat de Senat, deci nu textul inițiatorului. Noi am lucrat pe textul adnotat de Senat. Toate amendamentele sunt acceptate de către inițiatori, cu rugămintea, domnule președinte, ca la prima poziție, poz.3, și la ultima poziție din acest raport să-mi permiteți să fac două amendări – la poz.78, pe care ni le-au sugerat colegii din Compartimentul legislativ. Sunt de natură redacțională.

 
   

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Da, vă mulțumesc.

Dacă grupurile parlamentare doresc să participe la dezbatere. Nu doresc.

Trecem la ordonanță.

Titlul ordonanței.

Sunt obiecții? Nu sunt. Adoptat.

La art.1 al ordonanței sunt obiecții? Nu sunt. Adoptat.

La art.2 sunt obiecții? Nu sunt. Adoptat.

La art.3 sunt obiecții? Nu sunt. Adoptat.

La art.4 sunt obiecții? Nu sunt obiecții. Adoptat.

La art.5 sunt obiecții? Nu sunt obiecții. Adoptat.

La art.6 sunt obiecții? Adoptat, cu modificările propuse de comisii.

La art.7, priviți în raport la poz.33, sunt obiecții? Nu sunt obiecții. Adoptat.

La art.8 sunt obiecții? Nu sunt obiecții. Adoptat.

Art.9. Vă rog să observați poz.49 din raport; ni se propune o modificare. Sunt obiecții? Nu sunt. Adoptat.

La art.10 din raport sunt obiecții? Nu sunt. Adoptat.

La art.11 din ordonanță sunt obiecții? Nu sunt. Adoptat.

La art.12 sunt obiecții? Nu sunt.

La art.13 sunt obiecții? Nu sunt.

La art.14 sunt obiecții? Nu sunt.

La art.15 sunt obiecții? Nu sunt.

La art.16 sunt obiecții? Nu sunt.

La art.17 sunt obiecții? Nu sunt.

Am adoptat, pe articole, textul ordonanței, cu modificările propuse de comisie.

Trecem la lege.

Titlul legii.

Dacă la titlul legii sunt obiecții? Nu sunt obiecții. Adoptat.

Avem articolul unic, în varianta comisiei. Ni se propune o modificare.

Vă rog, domnule Bivolaru.

 
   

Domnul Ioan Bivolaru:

Și pentru stenogramă, vă propunem o reformulare, în sensul următor: art.I – "Se aprobă Ordonanța Guvernului nr.133 din 31 august 2000 privind repartizarea capacităților de infrastructură feroviară, publicată în Monitorul Oficial al României partea I-a nr.431 din 2 septembrie 2000 cu următoarele modificări..."

 
   

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Dacă există obiecție față de această variantă. Este o modificare tehnică. Nu sunt. Adoptată.

Art.II.

 
   

Domnul Ioan Bivolaru:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

La art.II, propunem ca textul să fie următorul: "Ordonanța Guvernului nr.133/2000 modificată prin prezenta lege se va republica în Monitorul Oficial al României."

 
   

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Dacă există obiecțiuni față de acestă formulare. Nu există. O considerăm adoptată.

Am parcurs și proiectul de lege și ordonanța. Urmează ca proiectul de lege să fie supus votului integral într-o ședință specială de vot.

 
Dezbaterea Proiectului de Lege pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr.131/2000 privind instituirea unor măsuri pentru facilitarea exploatării porturilor (amânarea votului final).  

Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr.131/2000 privind instituirea unor măsuri pentru facilitarea exploatării porturilor.

Din partea inițiatorului, vă rog.

   

Domnul Dan Banciu:

Scăderea activității porturilor maritime și fluviale românești, mult sub capacitatea lor constructivă de operare, a necesitat intervenția la legislația existentă, în sensul de a reduce întârzierile în operarea navei, imobilizările importantelor sume bănești pentru mărfuri care urmau să tranziteze țara sau, pur și simplu, să fie distribuite la bordul altor nave spre porturi din alte țări.

Soluția promovată de ordonanță a fost, pe de o parte, de a modifica anumite proceduri vamale în scopul facilitării traficului de tranzit, iar, pe de altă parte, să reducă dezavantajele unei eventuale extinderi nejustificate a regimului de zonă liberă și importuri, ceea ce ar conferi facilități deosebite fiscale agenților economici care activează în perimetrul porturilor.

Ordonanța prevede modificarea locului și momentului îndeplinirii formalităților vamale, celelalte reglementări privind preluarea impozitelor și taxelor pentru bugetul statului nefiind afectate.

În consecință, ordonanța vine să completeze cadrul legal privind activitatea portuară, în contextul aplicării Codului vamal existent, armonizat cu Codul vamal comunitar.

Vă mulțumesc.

 
   

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Da, și eu vă mulțumesc.

Comisia.

 
   

Domnul Ioan Bivolaru:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Această ordonanță a fost repartizată direct Camerei Deputaților. Comisia noastră a operat o serie de modificări în această ordonanță, toate fiind susținute și de către inițiator, împreună cu inițiatorului. Inițiatorul și-a însușit toate aceste modificări.

În consecință, vă rugăm să supuneți aprobării Camerei acest proiect.

 
   

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Da, vă mulțumesc.

Dacă grupurile parlamentare doresc să participe la dezbatere.

Din partea Grupului PD. Poftiți.

 
   

Domnul Mircea Nicu Toader:

Mulțumesc, domnule președinte.

Stimați colegi,

Acest proiect de lege care urmează să fie aprobat în Camera Deputaților este de o importanță deosebită pentru creșterea traficului portuar, în special a traficului în tranzit, datorat condițiilor în care se manipulează mărfurile în tranzit și a competiției care există permanent în porturile maritime față de celelalte porturi de la Marea Neagră.

Ceea ce aș dori eu să rog foarte mult pe inițiator, pe Ministerul Transporturilor, este să inițieze mai repede hotărârea de Guvern privind constituirea acestor porturi care primesc aceste facilități, deoarece deja ordonanța este de mai bine de un an de zile, această hotărâre de Guvern nefiind elaborată și aprobată și, chiar dacă reușim noi acum să trecem prin Cameră această lege, este de mare importanță această hotărâre de Guvern care stabilește care sunt aceste porturi.

Legat de acest fapt, nu aș dori ca această ordonanță și această lege care va deveni după aprobarea în Cameră să fie numai pentru portul Constanța. Țineți cont că există și poturile maritime de la Dunăre, iar, în perspectiva redeschiderii în condiții normale a traficului pe Dunăre, care a început firav să se miște în zona Novisad, cred că este de mare importanță să se producă această hotărâre de Guvern cât mai repede.

Vă mulțumesc și susțin aprobarea acestei ordonanței.

 
   

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Da, vă mulțumim.

Dacă alte grupuri parlamentare doresc să participe la dezbatere. Nu doresc.

Trecem la dezbaterea ordonanței.

Titlul ordonanței.

Sunt obiecții? Nu sunt. Adoptat.

Art.1 al ordonanței. Observați că are trei alineate, și la alin.2 și 3 se propun modificări de către comisie. Sunt obiecții? Nu sunt obiecții. Adoptat în forma din raportul comisiei.

Art.2. Sunt niște modificări propuse de comisiei. Dacă sunt obiecții. Nu sunt obiecții. Adoptat în forma modificată de comisie.

Art.3. Observați că pct.9, 10 din raportul comisiei sunt modificări. Sunt obiecții? Nu sunt obiecții. Adoptat în forma modificată de comisie.

Art.4 are, de asemenea, modificări la primele două alineate. Dacă sunt obiecții. Nu sunt obiecții. Adoptat în forma modificată de comisie.

La art.5 sunt propuse modificări. Sunt obiecții? Nu sunt obiecții. Adoptat.

Art.6. Sunt modificări propuse prin raportul comisiei. Sunt obiecții? Nu sunt obiecții. Adoptat în forma modificată de comisie.

Art.7. Sunt, de asemenea, modificări propuse de către comisie. Sunt obiecții? Nu sunt obiecții. Adoptat în forma modificată de comisie.

Art.8, de asemenea, este modificat de către comisie. Sunt obiecții? Nu sunt obiecții. Adoptat în forma modificată.

Art.9. Sunt modificări propuse de comisie. Sunt obiecții? Nu sunt obiecții. Adoptat.

Art.10. Sunt obiecții? Nu sunt obiecții. Adoptat.

Art.11. Sunt obiecții? Nu sunt obiecții. Adoptat în forma modificată de către comisie.

Art.12. Sunt obiecții? Nu sunt obiecții. Adoptat în forma modificată de comisie.

Art.13. Sunt obiecții? Nu sunt obiecții. Adoptat în forma modificată de către comisie.

Art.14, de asemenea, este modificat de comisie. Dacă sunt obiecții. Nu sunt obiecții. Adoptat.

Art.15. Sunt obiecții? Nu sunt obiecții. Adoptat.

Art.16. Sunt obiecții? Nu sunt obiecții. Adoptat, tot în forma modificată de către comisie.

Art.17 și ultimul al ordonanței, în forma modificată de comisie. Sunt obiecții? Nu sunt obiecții. Adoptat în forma modificată de către comisie.

Acum trecem la lege.

Dacă la titlul legii sunt obiecții. Nu sunt obiecții. Este adoptată forma modificată de comisie. Vă rog să observați în raport că se introduce un art.II. Dacă sunt obiecții. Nu sunt obiecții. Deci au fost adoptate și articolele legii, în forma propusă de către comisie.

Am parcurs întregul proiect. Urmează ca el să fie supus votului final într-o ședință specială de vot.

 
Dezbaterea Proiectului de Lege pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr.25/2001 privind înființarea Companiei Naționale de Investiții „C.N.I. - S.A (amânarea votului final).  

Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr.25/2001 privind înființarea Companiei Naționale de Investiții CNI SA.

Inițiatorul, vă rog.

   

Domnul Dan Banciu:

Programul de guvernare pe perioada 2001-2004 a avut o serie de obiective strategice, dar acest program impune totodată crearea cadrului legislativ care să permită atragerea de resurse financiare și gestionarea acestor resurse.

În calitatea sa de organ de specialitate al administrației publice centrale, MLPTL a avut ca atribuție elaborarea și supunerea spre aprobare a unui cadru legislativ adecvat pentru crearea unei companii naționale de investiții, instituție cu personalitate juridică, care are ca obiect principal de activitate asigurarea resurselor și montajelor financiare pentru construcțiile social-culturale și sportive.

Sursele de finanțare ale acestei companii de investiții de interes național cu personalitate juridică vor fi constituite din credite interne/externe, alocații de la bugetul de stat, donații, sponsorizări sau alte surse legal constituite.

Așa cum va fi denumită, Compania Națională de Investiții CNI SA va realiza anual un program de investiții în colaborare cu organele administrației publice locale, centrale și locale.

Terenurile pe care compania va realiza construcțiile vor fi terenuri viabilizate, cu toate facilitățile asigurate de la bugetele locale și vor fi puse la dispoziția companiei cu titlu gratuit, iar predarea-primirea obiectivului de investiții realizat se va face pe bază de protocol de predare către administrațiile publice locale.

Compania Națională de Investiții CNI SA va fi constituită sub autoritatea MLPTL, organ specializat, și va avea ca obiectiv atât crearea și dezvoltarea unei piețe concurențiale de agrement pentru construirea de clădiri culturale sportive din domeniul privat al statului și al persoanelor fizice, juridice, cât și construirea de locuințe.

Vă mulțumesc.

 
   

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Da, și eu vă mulțumesc.

Comisia.

 
   

Domnul Ioan Bivolaru:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Această ordonanță este venită direct de la Guvern. Este forma propusă de Guvern pe care această Comisie pentru industrii și servicii a analizat-o și i-a adus o serie întreagă de modificări, tocmai în sensul de a clarifica în primul rând obiectul de activitate al acestei companii naționale de investiții, atributele acestei companii naționale de investiții și, bineînțeles, modul cum trebuie să fie derulată întreaga activitate, pe bază de programe.

Aceste amendamente au fost însușite în totalitate de către Ministerul Lucrărilor Publice și Transporturilor, și rugăm să supuneți aprobării Camerei Deputaților această lege de aprobare a ordonanței.

 
   

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Da, vă mulțumesc.

Dacă la dezbateri generale dorește să participe cineva.

Din partea Grupului PD. Poftiți.

 
   

Domnul Mircea Nicu Toader:

Mulțumesc, domnule președinte.

De data aceasta, Grupul parlamentar PD este împotriva acestei ordonanțe. Nu înțeleg de ce a fost nevoie să fie elaborată. Este, practic, o ordonanță care stipulează modul de constituire a unei societăți comerciale chiar dacă are capital practic de stat, fiindcă participanții în interiorul acestei companii naționale reprezintă, la rândul lor, alte companii naționale. Eu cred că nu își are rostul, decât dacă vrea să monopolizeze în mod direct această activitate de construcții civile, în general, iar ceea ce este mai grav, după opinia mea, uitați-vă cine participă la constituirea acestei companii naționale – sunt numai companii naționale din domeniul transporturilor și, în special, al transpoturilor navale. Cred că este incorect. Chiar și banii care sunt distribuiți pentru constituirea acestei companii naționale ar trebui să fie folosiți în infrastructura portuară sau în infrastructura feroviară. Ca să nu mai spun că, din datele pe care le dețin eu, știu că nici măcar nu există aprobarea Adunării Generale a Acționarilor de la fiecare din această companie națională, ca să poată să constituie această companie nou înființată.

Eu cred că înființarea acestei companii naționale nu a avut decât un singur scop: de a masca eventuala transferare directă a tuturor construcțiilor, a tuturor construcțiilor civile care trebuie să treacă prin Ministerul Transporturilor și Lucrărilor Publice, probabil ca să fie încredințare directă.

Nu știu cum spune domnul secretar de stat că se va crea un cadru concurențial, când toate aceste investiții vor fi trecute numai prin mâna Companiei Naționale de Investiții, care, este clar, datorită formei de organizare, este subordonată direct ministrului Transporturilor.

Eu consider că o astfel de apariție a unei astfel de companii naționale printr-o lege creează un precedent periculos. Era suficient să aplicăm Legea nr.31. Nu oprea nimeni să se înființeze o astfel de companie ca oricare societate comercială. Nu era nevoie să se producă o lege pentru constituirea unei societăți comerciale, chiar dacă se numește companie națională.

Vă mulțumesc.

 
   

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Da, și eu vă mulțumesc.

Dacă alte grupuri doresc să participe de dezbatere. Nu doresc.

Trecem la ordonanță, în primul rând.

Titlul ordonanței.

Sunt obiecții? Nu sunt. Adoptat.

Art.1 al ordonanței. Observați că este o formă modificată. Dacă sunt obiecții. Nu sunt. Adoptat în forma modificată de către comisie.

Art.2 al ordonanței este modificat la pct.9 din raport. Sunt obiecții? Nu sunt. Adoptat.

Art.3, de asemenea, modificat de către comisie. Sunt obiecții? Nu sunt. Adoptat.

Art.4 este eliminat de către comisie. Sunt obiecții? Nu sunt obiecții. A fost adoptată propunerea comisiei.

La art.5 se propun modificări. Sunt obiecții? Nu sunt. Adoptat.

Art.6. Sunt obiecții? Nu sunt obiecții. Adoptat în forma modificată de comisie.

Art.7. Sunt obiecții? Nu sunt. Adoptat.

Art.8. Obiecții? Nu sunt. Adoptat.

Art.9. Sunt obiecții? Nu sunt. Adoptat în forma comisiei.

Art.10. Obiecții? Nu sunt. Adoptat în forma comisiei.

Art.11. Sunt obiecții? Nu sunt. Adoptat în forma comisiei.

Art.12. Obiecții? Nu sunt. Adoptat.

Art.13. Obiecții? Nu sunt. Adoptat.

Art.14. Obiecții? Nu sunt. Adoptat.

Anexa nr.1. Sunt obiecții? Nu sunt. Adoptată.

Comisia propune eliminarea anexei nr.2. Sunt obiecții? Nu sunt obiecții. S-a adoptat această variantă.

Trecem la lege.

Dacă la titlul legii sunt obiecții. Nu sunt obiecții. Adoptat.

La articolul unic există o modificare. Dacă sunt obiecții. Nu sunt. Adoptat.

Am parcurs în integralitate și ordonanța și proiectul de lege de aprobare. Urmează să fie supus votului final într-o ședință specială de vot.

 
Dezbaterea Proiectului de Lege privind aprobarea Ordonanței Guvernului nr.78/2001 pentru modificarea Legii nr.199/2000 privind utilizarea eficientă a energiei (amânarea votului final).  

Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanței Guvernului nr.78/2001 pentru modificarea Legii nr.199/2000 privind utilizarea eficientă a energiei.

Din partea ințiatorului.

Poftiți, vă rog.

   

Domnul Teodor Bobiș:

Mulțumesc, domnule președinte.

Doamnelor și domnilor deputați,

Ordonanța de modificare și completare a Legii nr.199/2000 este necesară pentru optimizarea aplicării, în condițiile armonizării, a procedurilor europene în domeniul eficienței energetice și a compatibilizării Agenției Române pentru conservarea energiei cu structurile echivalente din Uniunea Europeană.

Având în vedere raportul suplimentar al comisiei de specialitate, cu care sunt întru totul de acord, vă rog să aprobați această ordonanță.

Vă mulțumesc.

 
   

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Din partea comisiei.

 
   

Domnul Ioan Bivolaru:

Domnule președinte,

Țin să informez Camera Deputaților asupra acestui proiect de lege. Noi am mai înaintat și am început o dezbatere și a fost restituit pentru refacere raportul respectiv. În consecință, această refacere nu viza probleme de fond, ci probleme de redactare și, în consecință, vă supunem aprobării, din nou în fața dumneavoastră, reluarea dezbaterii și aprobării acestui raport.

 
   

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Da, vă mulțumesc.

Dacă grupurile parlamentare doresc să participe la dezbateri.

Dacă nu doresc, intrăm în dezbaterea ordonanței.

Titlul ordonanței.

Sunt obiecții? Nu sunt. Adoptat.

Articolul unic are mai multe puncte. Dacă la pct.1, 2 și 3 există obiecții. Nu există.

Cap.IV. Dacă la titlul cap.IV există obiecții. Nu există obiecții.

Avem art.8 cu mai multe puncte. Dacă sunt obiecții față de propunerile comisiei, față de textul inițial. Nu există nici o obiecție. Deci, l-am adoptat.

Cap.V. Reglementări tehnice privind eficiența energetică.

Sunt obiecții față de titlul capitolului? Nu sunt. Este adoptat.

Avem mai multe articole la acest capitol.

Dacă la art.10 sunt obiecții. Nu sunt. Acceptat în forma prezentată și modificată de comisie.

Art.11. Obiecții? Nu sunt. Adoptat.

Art.12. Obiecții? Nu sunt. Adoptat.

Art.13. Obiecții? Nu sunt. Adoptat.

Sunt obiecții la pct.7? Nu sunt. Adoptat.

Pct.8. Obiecții? Nu sunt.

Pct.9. Obiecții? Nu sunt.

Pct.10. Obiecții? Nu sunt.

Pct.11. Obiecții? Nu sunt.

Pct.12. Obiecții? Nu sunt.

Pct.13. Obiecții? Nu sunt.

Pct.14. Obiecții? Nu sunt.

Am parcurs întreaga ordonanță. Nu a fost nici o obiecție din partea dumneavoastră, deci este adoptată așa cum a fost modificată și reformulată de către comisie.

Dacă la titlul legii sunt obiecții. Nu sunt obiecții. Este adoptat.

Articolul unic. Observați că sunt niște propuneri de modificare din partea comisiei. Sunt obiecții? Nu sunt. Adoptat în forma modificată de către comisie.

La art.II și III, vă rog să observați că s-au făcut adăugiri față de text, față de articolul unic. Deci avem I, II și III.

Art.II și III.

Este vreo obiecți la art.II, așa cum este formulat în raport? Nu.

Art.III. Este vreo obiecție? Nu.

Deci, am parcurs și legea. Urmează să fie supus proiectul într-o ședință specală de vot.

 
Dezbateri asupra Proiectului de Lege pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr.74/2001 privind abilitarea Ministerului de Interne de a angaja și presta servicii (retrimis comisiei).  

Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr.74/2001 privind abilitarea Ministerului de Interne de a angaja și presta servicii.

Din partea inițiatorului.

Poftiți, domnule secretar de stat.

   

Domnul Eugen Florin:

Doamnelor și domnilor deputați,

Vreau să vă aduc la cunoștință că sunt în calitate de reprezentant al Ministerului de Interne, și nu numai de șef al Inspectoratului General al Poliției, pentru că această ordonanță se referă la Ministerul de Interne, bineînțeles că și la Inspectoratul General al Poliției.

În condițiile în care bugetul alocat Ministerului de Interne nu este suficient, am venit cu propunerea ca acele prestări servicii pe care Ministerul de Interne și poliția le efectuează să fie făcute în condițiile legii contra cost și ca urmare a faptului că, în prezent, numărul acestor solicitări a crescut foarte mult.

Bineînțeles că aceste servicii sunt foarte limitative. Sunt prevăzute într-o listă care va fi aprobată prin hotărâre de Guvern. Deci nu este vorba de o diversificare a acestor servicii care să ducă în derizoriu atribuțiile poliției.

Pe de altă parte, aceste prestări de servicii nu vor afecta în nici un fel calitatea îndeplinirii atribuțiunilor de serviciu.

Față de cele prezentate, s-a întocmit acest proiect de ordonanță, și rugămintea este să îl adoptați.

 
   

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Da, vă mulțumesc.

Din partea comisiei, vă rog.

Domnul vicepreședinte Drăgănescu.

 
   

Domnul Ovidiu-Virgil Drăgănescu:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Stimați colegi,

După cum probabil vă aduceți aminte, comisia a fost sesizată în fond. Am avut un prim raport care apoi a fost retrimis la comisie, și iată-ne astăzi cu un raport suplimentar asupra Proiectului de lege pentru aprobrea Ordonanței Guvernului nr.74 din 2001 privind abilitarea Ministerului de Interne de a angaja și presta servicii.

Astfel, în baza hotărârii luate de plenul Camerei Deputaților, în ședința din 4 octombrie 2001, Comisia pentru apărare, ordine publică și siguranță națională a reexaminat proiectul de lege menționat mai sus, expunerea de motive, avizul Consiliului Legislativ și avizul Comisiei pentru buget, finanțe și bănci. De asemenea, am avut în vedere avizul Comisiei juridice, de disciplină și imunități, pe care comisia l-a primit după redactarea primului raport.

În urma reexaminării Proiectului de Lege pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr.74/2001, comisia a hotărât, cu majoritate de voturi, ca acesta să fie supus spre dezbatere și adoptare plenului Camerei Deputaților, în forma propusă prin raportul inițial, cu respectarea prevederilor art.74 alin.2 din Constituția României.

Prin obiectul și conținutul său, proiectul face parte din categoria legilor ordinare.

Vă mulțumesc.

 
   

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Și eu vă mulțumesc.

Dacă, din partea Grupurilor parlamentare, se dorește participarea la dezbateri?

Domnul Boc, din partea Partidului Democrat.

 
   

Domnul Emil Boc:

Mulțumesc, domnule președinte.

Din start, voi începe prin a menționa faptul că Partidul Democrat se pronunță împotriva Proiectului Lege pentru aprobarea Ordonanței nr.74/2001 privind abilitarea Ministerului de Interne de a angaja și presta servicii.

Și acum de ce. Prima dată, sub aspect procedural, acest proiect de lege a fost retrimis la Comisia de apărare, ca urmare a discuțiilor intervenite în plen, discuții în care s-a menționat faptul că, la raportul inițial nu s-a avut în vedere raportul Comisiei juridice, avizul consultativ al Comisiei juridice, aviz care a fost negativ, Comisia juridică apreciind că acest proiect de lege este neconstituțional, raportându-ne la art.117 din Constituție.

Raportul s-a retrimis Comisiei de apărare, unde, repet, invocându-se drept argument faptul că, în urma unor ședințe ulterioare, Comisia juridică și-a schimbat punctul de vedere, domnul președinte al Comisiei juridice a informat presa, în ședința la care am participat și eu, personal, și la Conferința de presă organizată după, spunând că, în ultimă instanță, Comisia juridică și-a modificat punctul de vedere, susținând că acest proiect de lege este constituțional.

Vreau să informez plenul, atâta cât este el astăzi aici, că, în nici un caz și niciodată, Comisia juridică nu a mai rediscutat acest proiect de lege. Avizul Comisiei juridice, și îi rog pe colegii de la Comisia juridică, dacă sunt sau dacă mă aud, să confirme sau să infirme acest lucru, nu a revenit asupra avizului inițial de neconstituționalitate a acestui proiect de lege.

Folosindu-se de un argument fals, mincinos, domnul președinte al Comisiei de apărare a informat membrii comisiei asupra faptului că noi ne-am fi schimbat părerea. Nici vorbă! Deci iată un element de distorsiune în analiza acestui proiect de lege.

Noi îi apreciem pe colegii de la Comisia de apărare că au avut amabilitatea de a ține cont de poziția Comisiei juridice, dânșii fiind induși în eroare, sub aspectul constituționalității, auzind sau considerând faptul că, în ultimă instanță, noi am apreciat că legea este constituțională, să-i dea un aviz pozitiv. În consecință, ne aflăm în fața sfidării poziției Comisiei juridice a Camerei Deputaților cu privire la acest proiect de lege, comisie care s-a pronunțat printr-un aviz negativ.

În al doilea rând, pe fond, acest proiect de lege, dacă va fi adoptat, doamnelor și domnilor, nu va face altceva decât să transforme poliția, dintr-un serviciu public aflat la dispoziția cetățeanului, întreținut pe bani publici, într-un serviciu privat aflat la dispoziția doar a acelora care au bani. Un asemenea proiect de lege va afecta iremediabil siguranța cetățeanului.

Distinsul reprezentant al Ministerului de Interne, pe care-l salut cu toată considerația, menționa faptul că, prin buget, nu s-au acordat bani suficienți și, dacă nu s-au acordat suficienți prin Legea Bugetului, haideți să dăm dreptul Poliției să bărbierească, să presteze servicii de bodyguarzi, pentru a-și putea face rost de bani.

Doamnelor și domnilor,

În orice stat democratic, serviciile publice trebuie să fie menținute publice și nu transformate în servicii private. Nu pe această cale puteți suplimenta sumele de la Ministerul de Interne, pe care noi le-am susținut aici, pentru a fi suplimentate, ci printr-o alocare corespunzătoare a sumelor din buget.

Nu văd de ce am fi avut nevoie de 80 de milioane de dolari pentru "Fondul România", pentru a promova imaginea în exterior și a nu da acești bani sau o parte din ei Ministerului de Interne. Cea mai bună imagine externă este imaginea internă de a avea o armată și o poliție dotată și plătită pe măsură. Deci iarăși inversăm prioritățile, iarăși punem căruța înaintea cailor! Adică nu putem da bani suficienți pentru că îi alocăm pentru niște acțiuni de fațadă care nu își pot dovedi, deocamdată, utilitatea și nu pot fi controlați banii respectivi cum vor fi cheltuiți, dar lăsăm și obligăm poliția să presteze servicii suplimentare, pentru a-și putea plăti salariile și a asigura un nivel de trai decent Poliției Române. Nu aceasta este soluția în România, și în nici un stat de drept, să facem așa ceva.

Sub raport constituțional, art.117 sună în felul următor: "Armata este subordonată exclusiv voinței poporului, pentru garantarea suveranității, a independenței și a unității statului, a integrității teritoriale a țării și a democrației constituționale". Art.117 alin.3 spune: "Prevederile alineatului se aplică, în mod corespunzător, poliției". Deci Poliția trebuie să asigure independența, unitatea statului, garantarea suveranității, democrația constituțională, și nu să presteze servicii de bodyguard sau de bărbierit, frizerie ș.a.m.d. pentru cetățeni sau pentru infractori.

Doamnelor și domnilor,

Vom aplica legea de grațiere, cât de curând, și va merge cel eliberat, infractorul, după ce va avea niște plete mai lungi și o barbă mai deasă, prin închisoare la aceste servicii prestate de Poliție, se va bărbieri la polițist, iar seara polițistul va fi în ipostaza să-l prindă să-l aducă din nou în închisoare, pentru că a săvârșit un furt sau altă infracțiune măruntă.

Vom cădea în derizoriu, vom ajunge să ne facem de râs cu un asemenea proiect de lege. El este fără precedent în istoria Uniunii Europene. Țările care-și respectă Poliția nu o compromit. Este, după părerea mea, un atentat la imaginea Poliției Române, un atentat la siguranța statului de drept, la siguranța cetățeanului. Nu ne putem permite să ne jucăm cu imaginea unei instituții care trebuie să se definească prin sobrietate, prin asigurarea siguranței cetățeanului și s-o transpunem, s-o punem în situații ridicole de a presta aceste servicii.

Eu cred că pot fi găsite alte resurse bugetare, alte soluții pentru ca Poliția Română să nu fie pusă în această situație dezonorantă pentru ea.

Mai mult decât atât, sub aspectul constituționalității, doamnelor și domnilor, se spune că domeniile în care va putea presta Ministerul de Interne servicii se vor stabili printr-un regulament sau printr-o hotărâre de Guvern. Nimic mai periculos decât atât: acest lucru scapă controlului Parlamentului, hotărârile de Guvern nu sunt supuse cenzurii Parlamentului. Or, aceste domenii ar trebui să fie stabilite prin lege, chiar dacă am accepta acest lucru. Nu putem porni de la premisa că vom lăsa Guvernului să stabilească orice, de la frizerie până la bodyguarzi sau de la culesul fructelor până la alte servicii.

Aceste lucruri ar fi trebuit să se reglementeze prin conținutul legii, și nu printr-o hotărâre de Guvern. Deci iată un element care ne convinge de fapul că nu se dorește o transparență a acestor activități. Mai mult, în proiectul inițial, se propunea și ca aceste tarife să nu fie supuse Oficiului Concurenței, inadmisibil într-un stat de drept. În comisie, s-a revenit asupra acestui punct de vedere, în urma criticilor formulate. Dar, având în vedere tot acest angrenaj, tot acest ansamblu de argumente, noi susținem, pe de o parte, retrimiterea proiectului de lege la comisie, pentru a fi avute în vedere și pentru ca, acolo, Comisia de apărare să aprecieze faptul că noi, cei de la Comisia juridică, am dat aviz negativ și să judece în cunoștință de cauză un aviz de neconstituționalitate, iar, pe de altă parte, în subsidiar, dacă nu veți accepta acest lucru, doamnelor și domnilor, să respingeți acest proiect de lege care, repet, este o rușine pentru Poliția Română, dezonorează corpul polițienesc și aduce grave prejudicii siguranței cetățeanului.

Vă mulțumesc.

 
   

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Domnul Vasilescu și, după aceea, domnul Toro.

 
   

Domnul Valentin Vasilescu:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Aș fi crezut că domnul deputat, colegul nostru, domnul Boc, are ceva cu Ministerul de Interne, dar, acum, trebuie să constat că dumnealui cunoaște prea puțin din ceea ce facem noi la Comisia de apărare și îl invit să vină la Comisia de apărare, cu acordul președintelui comisiei, și îi amintesc că se numește, această Lege de abilitare, a Ministerului de Interne să presteze servicii, și nu a Poliției.

Există o listă cu serviciile care sunt prestate, din care noi, la comisie, am mai tăiat anumite servicii. Aceste servicii, în principiu, dacă vreți să fim coerenți în ceea ce facem, trebuie să recunoaștem că ne găsim într-o perioadă în care amenințările la adresa ordinii publice, siguranței naționale sunt de altă natură decât cele pe care noi le-am prevăzut și ar trebui să ne adaptăm, cât de cât, la cerințele internaționale și criteriile de securitate ale României.

Există pericole, care, prin gravitatea lor, pot genera, prin fapte ale unor persoane sau ale unor rețele infracționale, distrugeri în masă, prin realizarea unor acte teroriste asupra unor combinate de anumită natură, chimice, care lucrează sau operează cu materiale radioactive. Și privatizarea nu am făcut-o noi, trebuie să vă gândiți, ci dumneavoastră, că ați fost la guvernare, și au fost privatizate pe bucăți anumite obiective industriale, în care unor parteneri sau unor întreprinzători străini li s-au dat, li s-au vândut anumite capacități care operează cu materiale radioactive, care lucrează cu sau prelucrează anumite substanțe chimice, care pot fi supuse, care pot genera, într-un anumit context, distrugeri în masă, care pot crea prejudicii importante și, în momentul în care Jandarmeria Română are, la momentul actual, datorii nerecuperate de la mulți dintre agenții comerciali, agenții cărora le prestează servicii, este necesar ca, neexistând un cadru legal foarte bine precizat, să impună unor agenți comerciali privați, de tipul celor pe care eu vi i-am enumerat anterior, să-i oblige ca numai Jandarmeria să poată presta aceste servicii, în interesul național, în domeniul securității și siguranței noastre. Și, atunci, neexistând altă formă, de data aceasta eu vorbesc de Jandarmerie, în ceea ce privește ordinea publică și prevenirea unor fapte de această gravitate, se justifică, din punctul de vedere al nostru, al celor din Comisia de apărare, aceste servicii. Poate nu sunt cele mai bine alese, de către noi, dar e baza, e foarte bine fundamentată solicitarea pe care dânșii, de la Ministerul de Interne, au făcut-o.

Repet: poate că era mai bine ca să se prevadă acei bani la buget, pentru ca Jandarmeria să primească, de la buget, acei bani, și nu să stea să recupereze, de la diverse aeroporturi internaționale, de la diverse alte obiective considerate strategice sau care necesită paza cu jandarmi, cu forțe specializate, acești bani pe care nu i-au primit, iar ei nu au primit încă drepturi de echipament, de 2 ani de zile, nu au primit niște drepturi pentru care noi, la comisie, încercăm să găsim o soluție.

Cam aceasta am vrut să vă spun, domnule coleg, stimați colegi.

 
   

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Domnule Toro, poftiți, din partea UDMR.

 
   

Domnul Toro Tiberiu:

Mulțumesc, domnule președinte.

Doamnelor și domnilor,

Onorată Cameră,

Înaintea mea, domnul coleg, domnul deputat Boc, a prezentat unele aspecte procedurale și punctul de vedere sau, cel puțin, punctul de vedere al unei părți a Comisiei juridice.

Eu, în cuvântarea mea, aș dori să arăt câteva aspecte, ce s-a întâmplat în Comisia pentru apărare, ordine publică și siguranță națională. Pentru că de două ori a fost pe ordinea de zi a comisiei acest proiect, respectiv aș avea niște remarci de fond asupra proiectului.

Prima dată când a fost pe ordinea de zi a comisiei noastre, nu am avut cunoștință de avizul negativ dat de Comisia juridică, din motivul că această comisie încă nu și-a prezentat acest aviz negativ și Comisia de apărare a dat un aviz pozitiv, în necunoștința acestui aviz negativ al Comisiei juridice. Când, conform votului dumneavoastră, a fost retrimis comisiei, pentru un raport suplimentar, atunci comisia a avut cunoștință de acest aviz negativ al Comisiei juridice și s-a prezentat o poziție verbală a domnului președinte al Comisiei juridice, ca și când comisia a revenit la acest aviz negativ și l-a retras. Dar, în scris, nu a fost prezentat comisiei.

Comisia, în cunoștința acestei retrageri, încă o dată, a luat în discuție și a dat acel raport suplimentar în care avizează pozitiv acest proiect de lege. Și acum, deci, doar pentru informarea dumneavoastră, am ținut să precizez acest lucru.

În continuare, aș prezenta poziția noastră, a Grupului UDMR, privind fondul problemei. După cum se știe, în perioada vacanței parlamentare, Guvernul s-a gândit să tranșeze, într-un mod destul de original, problemele bugetare ale Ministerului de Interne, prin emiterea acestei ordonanțe, prin care abilitează Ministerul de Interne de a angaja și presta diferite servicii.

Străduința Guvernului de a căuta noi surse pentru suplimentarea bugetului Ministerului de Interne este salutară, deoarece cunoașteți și dumneavoastră, cunoaștem cu toții, problemele majore cu care se confruntă Ministerul de Interne, unitățile acestui minister, în special cele care ar trebui să asigure ordinea publică și siguranța cetățeanului.

Suntem conștienți că bugetul alocat pentru a face față, la nivelul cerințelor noului mileniu, provocărilor rețelei interne și internaționale de crimă organizată este insuficient și chiar este insuficient și din perspectiva bugetului pe anul 2002. Cu toate acestea, noi considerăm că această soluție găsită de Guvern, prin prezenta ordonanță, este cel puțin discutabilă, din mai multe puncte de vedere.

Aș dori să supun atenției dumneavoastră două aspecte importante, în primul rând, nu sunt specificate, în mod taxativ, domeniile și condițiile în care aceste unități ale Ministerului de Interne pot să presteze servicii.

În dezbaterile din cadrul comisiei, la cererea mea personală, reprezentantul ministerului a prezentat o listă cu domeniile de activitate pe care Guvernul și le propus pentru a îngădui prestarea acestor servicii. Lista este deosebit de bogată și, dacă dumneavoastră aveți în mână raportul comisiei, acolo, la amendamente respinse, sub numele meu, este înșirată această listă completă. Cum a ajuns acolo o să explic imediat. Deci, dacă această listă este bogată și cuprinde activități din domeniul ordinii publice și prevenirii infracționalității, prevede și alte domenii, de exemplu, de la legare de cărți la efectuarea unor xerocopii, până la activități de cercetare sau manifestări artistice.

Dacă activitățile din prima categorie, deci din domeniul ordinii publice și prevenirii infracționalității, intră, în mod firesc, în sfera de activitate a unităților specializate ale Ministerului de Interne, activitățile din cea de a doua categorie sunt niște prestări de servicii prin care unitățiel Ministerului de Interne se implică în sfera unităților economice producătoare de profit, supunându-se legilor pieței și asimilând mentalitățile și disciplina financiară cel puțin originală a acestei sfere din țara noastră. Astfel, se creează o sursă de venituri pentru bugetul Ministerului de Interne, dar cu ce preț: această sursă poate da naștere la suspiciuni și bănuieli privind controlabilitatea ei. Credem că acest lucru nu contribuie la îmbunătățirea imaginii, și așa destul de șifonată, a Ministerului de Interne privind incoruptibilitatea angajaților săi.

Al doilea aspect pe care aș dori să-l prezint se referă la garanțiile, de fapt la lipsa de garanții care nu sunt stipulate în această ordonanță, garanții care ar trebui să apere atât imaginea, dar mai ales buna funcțioanre a unităților Ministerului de Interne de un pericol. Și anume există posibilitatea ca, în goana după profit, adică noi surse de finanțare din care, conform art.3, alin.1 al Ordonanței, se vor finanța cheltuielile curente, chiar și salarii, deci, în goana după aceste surse, vor avea de suferit tocmai activitățile ce revin din îndatoririle constituționale ale Ministerului de Interne, și anume asigurarea ordinii publice și a siguranței cetățeanului, activități pentru care aceste unități sunt plătite din banul public, bani pe care, oricum, îi primesc. Nu există niște presiuni explicite și directe ca în cazul unei relații de prestare de servicii, între client și prestator. Deci există pericolul ca bravii noștri funcționari publici cu statut special să folosească timpul serviciului pentru a-și aduna forțele în vederea unor prestări de servicii de calitate în afara programului.

Stimați colegi,

Din aceste considerente, credem că, sub această formă, nu se poate aproba textul acestei ordonanțe. În cadrul comisiei, în cadrul discuțiilor, dezbaterilor din cadrul comisiei, eu am propus ca să fie inclus, în textul ordonanței, acea listă prezentată de Guvern, de reprezentantul ministerului privind domeniile și tipurile de prestări de servicii.

Dintr-o neînțelegere, cel care a condus lucrările comisiei noastre a introdus toate categoriile din această anexă prezentată de reprezentantul Ministerului de Interne, propunerea mea s-a referit, și o fac, încă o dată, în fața plenului, de a introduce, în mod taxativ, acele domenii care să fie aprobate de Parlament, deci de dumneavoastră, și nu ceea ce poate fi aprobat de Guvern și astfel ocolindu-se controlul Parlamentului asupra acestei activități. În consecință, atunci, există două variante. Noi putem să sprijinim această Lege privind aprobarea ordonanței, numai în cazul când se introduce, în textul ordonanței, de la pag.2 a raportului, la amendamente respinse, prima parte din amendamentul prezentat de noi, și anume înșirarea acelor domenii care privesc ordinea publică și prevenirea infracționalității, deci pe care o să le găsiți dumneavoastră în raport, la pag.3.

Dacă acest lucru nu se introduce în textul ordonanței, atunci noi nu putem să sprijinim aprobarea acestei ordonanțe.

Vă mulțumesc pentru atenție.

 
   

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Dacă alte grupuri doresc să participe la dezbateri?

Domnul Borbély a solicitat o intervenție de procedură.

 
   

Domnul Borbély László:

Domnule vicepreședinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

Aș avea o propunere. Din moment ce nu există, din câte am înțeles, o poziție foarte clară a Comisiei juridice, deci nu s-a revenit, din punctul de vedere exprimat aici de domnul deputat Boc, asupra poziției negative, deci a avizului negativ al Comisiei juridice, propun să amânăm discutarea acestei ordonanțe până la aflarea punctului scris și oficial al Comisiei juridice, care va fi transmis la Comisia pentru apărare.

Între timp, aș propune, deoarece, în lege, în ordonanța de urgență, se prevede ca, în termen de 30 de zile, prin hotărâre de Guvern, Guvernul să adopte această listă, aceste 30 de zile au trecut, din 30 august, deci propun, între timp, poate să prezine Ministerul de Interne acea listă care să fie discutată în Comisia de apărare și să fie inclusă în corpul legii, în corpul ordonanței, pentru a putea vota în cunoștință de cauză ce înseamnă aceste activități.

Deci aș dori să supuneți la vot această propunere.

Vă mulțumesc.

 
   

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Aș vrea să fac o completare. S-a făcut, aici, afirmația că avizul negativ al Comisiei juridice privește aspecte de constituționalitate. Este pentru prima dată când, în Parlamentul nostru, există un asemenea aviz negativ al Comisiei juridice pentru probleme de neconstituționalitate.

Problema e destul de complexă, așa că și eu vă propun ca să amânăm această dezbatere, până când vedem avizul scris al Comisiei juridice, pentru că aici, de asemenea, au fost niște discuții contradictorii că acest aviz este, ba că nu este. Nu am înțeles exact lucrurile.

Domnule Boc, hai să propunem amânarea aceasta.

 
   

Domnul Emil Boc:

Procedură!

 
   

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Bine, procedură.

Poftiți.

 
   

Domnul Emil Boc:

Sub raport procedural, nu este corect să spunem că nu există avizul Comisiei juridice. El există. Este adevărat că a fost transmis, la comisie, după discutarea inițială, în Comisia de apărare, dar a ajuns la comisie înaintea celei de a doua dezbateri, el este negativ.

Dacă dumneavoastră solicitați, într-adevăr, un nou punct de vedere Comisiei juridice, eu nu văd de ce ne-am putea opune acestui lucru, dar el, în acest moment, există și avizul este de neconstituționalitate, pentru acest proiect de lege.

Repet: nu ne opunem unei noi reexaminări în Comisia juridică, ca să demonstrăm, încă o dată, că este "curat neconstituțional", vorba lui Caragiale!

 
   

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Vicepreședintele Comisiei de apărare.

Poftiți.

 
   

Domnul Ovidiu Virgil Drăgănescu:

Mulțumesc, domnule președinte.

Într-adevăr, singurul aviz pe care-l avem de la Comisia juridică este un aviz negativ. Nu există un alt aviz sau o sesizare scrisă a președintelui Comisiei juridice, în care să se spună că el este pozitiv.

Ceea ce v-am ruga noi, totuși, având în vedere că se pare că vom hotărâ să se reîntoarcă la comisie, este să votăm cât mai repede, totuși, această ordonanță, deoarece ea produce efecte. Deci, dacă noi dorim să stopăm sau dorim să dăm un OK, lumină verde acestei ordonanțe, trebuie s-o facme cât mai repede. Nu de alta, dar, la ora actuală, pe baza acestei ordonanțe, Ministerul de Interne acordă aceste servicii. Și de aceea eu aș propune ca, cel târziu săptămâna viitoare, să reluăm dezbaterea acestui proiect de lege de aprobare a acestei ordonanțe și, având în vedere că se pare că și domnul președinte a propus acest lucru, acceptăm să se reîntoarcă la Comisia de apărare.

Mulțumesc.

 
   

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Eu vă propun ca, după-amiaza aceasta și mâine, toată ziua, să analizați problemele acestea, împreună cu Comisia juridică.

Dacă Guvernul deja a dat o hotărâre de Guvern sau a aprobat Regulamentul acela de organizare a acestor activități de prestări de servicii, eu, personal, nu văd nici un impediment ca ele să fie înscrise în textul Legii de aprobare a ordonanței, deci să existe aprobarea Parlamentului pe această viziune, care deja este formată, a Guvernului și, cel târziu marțea viitoare, să putem aproba această ordonanță.

Cine este pentru această variantă? Mulțumesc.

Voturi contra? 1 vot contra.

Abțineri? Nu sunt.

 
Dezbaterea Proiectului de Lege privind instituirea indemnizației de merit (amânarea votului final).  

Avem un Proiect de Lege pentru instituirea indemnizației de merit, care a fost amânat până la sosirea inițiatorului. Avem, acum, inițiatorul.

Poftiți, domnule senator.

   

Domnul Adrian Păunescu:

Aici? (Se referă la loja Guvernului)

 
   

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Nu, luați cuvântul să vă susțineți propunerea legislativă.

 
   

Domnul Adrian Păunescu:

Domnilor deputați,

M-a determinat să fac propunerea legislativă despre care este vorba, situația nemeritat de grea a unei categorii importante a oamenilor în vârstă din România de azi, și anume oamenii excepționali care s-au ilustrat de-a-lungul întregii lor vieți, prin activități specifice, profund reprezentative pentru întreaga comunitate românească.

Sigur că ideal ar fi fost ca propunerea legislativă să-i cuprindă pe toți bătrânii țării. M-am oprit însă la categoria oamenilor de cultură, sport și de știință, pentru că ei au purtat în deceniile subînțelese prin acordarea acestei indemnizații de merit coeficientul cel mai înalt de reprezentativitate. Ei ne-au adus cele mai înalte bucurii comunitare, ei au făcut să se vorbească nu numai despre persoanele lor, ci și despre țara din care veneau în atâtea ocazii internaționale. Este vorba de marii creatori, de oamenii de știință excepționali și de sportivii care au făcut glorie țării. De aceea, nu cred că mai este nevoie de atâtea argumente câte aș putea furniza pentru cooperarea celor două Camere ale Parlamentului în încercarea de a micșora limitele dezastrului pe care l-au cunoscut o dată cu vârsta și întâlnirea nefericită cu sărăcia generală.

În propunerea mea legislativă, termenii erau mai drastici, dar, printr-o înțelegere cu colegii din Comisia de muncă și prin însușirea unora dintre punctele de vedere ale Guvernului, am înțeles că este mai bine ca baza să fie mai largă și cuantumul să fie mai mic. Eu propusesem inițial un cuantum egal cu cel al secretarilor de stat, dar, după toate aceste consultări și dialoguri, am venit cu propunerea pe care o cunoașteți și vă rog să stăm de vorbă asupra ei spre a-i putea bucura mai degrabă pe cei la care se referă această propunere, mai degrabă, iar, uneori, spre a-i putea bucura, pur și simplu, pentru că nu se știe cât vor trăi toți cei la care ne gândim, prin această indemnizație de merit.

 
   

Domnul Ovidiu-Cameliu Petrescu:

Vă mulțumesc. Comisia susține raportul?

 
   

Domnul Radu-Liviu Bara:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Comisia pentru muncă și protecție socială a analizat această propunere legislativă și ținând cont de avizul Consiliului Legislativ propune Camerei Deputaților spre dezbatere și adoptare acestui proiect de lege care este o lege ordinară. Vă mulțumesc.

 
   

Domnul Ovidiu-Cameliu Petrescu:

Și eu vă mulțumesc. Dacă grupurile parlamentare doresc să participe la dezbatere? Nu doresc.

Titlul legii. Dacă sunt obiecții la titlul legii? Nu sunt. Adoptat.

Art.1 – dacă sunt obiecții la art.1? Nu sunt. Adoptat.

Art.2 – dacă sunt obiecții? Poftiți.

 
   

Domnul Adrian Păunescu:

Am surpriza să constat că nu s-a reținut exact ceea ce înțelesesem, însă indemnizația de merit se acordă personalităților de prestigiu ale științei și culturii românești, după împlinirea vârstei standard, pentru că 65 de ani este o vârstă valabilă numai pentru bărbați. Nu mai spun că există situații cum ar balerinele, la care vârsta de 62 sau 65 de ani înseamnă o dată mult prea târzie. Deci cred că este mai bine "după împlinirea vârstei standard".

 
   

Domnul Ovidiu-Cameliu Petrescu:

Da. Opinia comisiei în sensul acesta. Comisia ar fi de acord, dar cum formulăm: "după vârsta legală de pensionare"? Păi, eu nu am aici inițiativa dumneavoastră, eu am forma Senatului să știți, am forma Senatului și raportul comisiei de la Senat a venit cu 65 de ani.

 
   

Domnul Dumitru Buzatu:

"După împlinirea vârstei standard de pensionare", deci, sau "pentru pensionare", domnule președinte, ar fi formularea corectă care este consacrată în Legea pensiilor.

 
   

Domnul Ovidiu-Cameliu Petrescu:

Am înțeles. Dacă sunteți de acord cu această formulare?

Cine este pentru? Mulțumesc.

Voturi contra? Nu sunt.

Abțineri? Nu sunt.

Art.3. Observați că este o mică modificare propusă de comisie. Sunt obiecții? Nu sunt obiecții. Adoptat art.3.

Art.4, la pct.2 sunt propuse anumite modificări de către comisie la alin.1, 2 și 3. Sunt obiecții? Nu sunt obiecții. Adoptat.

Art.5. Poftiți. Aveți raportul comisiei noastre, da?

 
   

Domnul Adrian Păunescu:

Cred că este alin.3 din art.5. Este inutil: "Numărul de indemnizații de merit acordate anual se stabilește prin Legea bugetului de stat". Este evident că toate aceste lucruri se stabilesc prin Legea bugetului de stat, mai ales că anterior, la alin.2, se spune: "Numărul total de indemnizații de merit este de 1500". Ori este de 1500, ori se stabilește prin legea bugetului de stat. Eu cred că trebuie să renunțăm la alin.3.

 
   

Domnul Ovidiu-Cameliu Petrescu:

Da, comisia.

 
   

Domnul Dumitru Buzatu:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Aici trebuie urmărită logica internă a art.5 care pornește de la cuantumul lunar al indemnizației, după care stabilește numărul total de indemnizații de merit care pot fi acordate oricând, deci, 1500 de indemnizații, aceasta este formularea, este sensul formulării comisiei; nu pot fi mai mult de 1500 de indemnizații de merit. Aceasta nu înseamnă că ele se acordă toate într-un an. De aceea a fost nevoie de precizarea de la alin.3 care ne arată că anul acesta, de exemplu, prin Legea bugetului pot fi acordate, să zicem, 300 sau 400 de indemnizații. Pentru acestea se alocă fonduri, anul viitor pentru alte 200 ș.a.m.d.

Deci, nu este inutilă nici o precizare din art.5, formulat de Comisia pentru muncă și protecție socială. Vă mulțumesc mult.

 
   

Domnul Ovidiu-Cameliu Petrescu:

Domnul senator Păunescu.

 
   

Domnul Adrian Păunescu:

Domnul deputat Buzatu a dezvăluit chiar motivul pentru care sunt împotriva acestei prevederi și ne-a adus la forma inițială la care am gândit și care este tocmai aceea ca anual sunt 1500 de beneficiari ai indemnizației de merit. Este propunerea Guvernului pe care ne-am însușit-o tocmai în ideea de a face ordine în acest domeniu spre a nu fi nici prea multe asemenea nume, dar spre a evita situația la care ne expunem de a-i încăiera pe bătrânii culturii, științei și sportului, pentru că anual umblăm la numărul de indemnizații. Deci, eu cred că este logic să rămânem la ceea ce Guvernul a considerat în propunerea sa că este potrivit și să ne raportăm la această cifră și să o lăsăm așa cum a fost propusă de guvern. Este în beneficiul general, nu este o cifră mare, dar nici nu poate fi anual reglementată în așa fel încât să dăm cu o mână și să luăm cu trei.

 
   

Domnul Ovidiu-Cameliu Petrescu:

Stimați colegi,

Cifra aceasta de 1500 este formulată în punctul de vedere al Guvernului. Eu aș vrea să observați că nu apare nicăieri în textul actului normativ, este o problemă totuși. Poftiți.

 
   

Domnul Dumitru Buzatu:

Domnule președinte, nu este nici o problemă, pentru că dacă am interpreta așa cum s-a susținut în punctul acela de vedere al Guvernului, deci, au fost făcute niște observații pe marginea proiectului de lege, ar însemna că fie că avem, fie că nu avem 1500 de oameni care merită să primească această recompensă, pentru că aceasta nu este un ajutor social, fie că-i avem, fie că nu-i avem, noi trebuie să dăm 1500, or, comisia a interpretat că aici este vorba de vârfurile din sport, din artă, din știință. Avem în fiecare an câte 1500, înseamnă că în 10 ani avem 15.000 și în următorii 10 ani se dublează numărul lor.

 
   

Domnul Adrian Păunescu (din loja inițiatorului):

Sunt aceiași.

 
   

Domnul Dumitru Buzatu:

Această indemnizație de merit nu este anuală, este o indemnizație permanentă, deci, ea va fi acordată după împlinirea vârstei standard de pensionare pentru cei mai merituoși oameni, deci, este o recompens㠖 trebuie să ne înțelegem – nu ajutor social. Acesta este sensul pentru care comisia a reformulat articolul așa cum arată și eu susțin propunerea comisiei, domnule președinte.

 
   

Domnul Ovidiu-Cameliu Petrescu:

Da, dar aș vrea și o detaliere, domnule Buzatu. Dacă să presupunem că sunt mai mult de 1500 de persoane care ar trebui să beneficieze de prevederile acestei legi. Ce facem, unii dintre ei nu beneficiază? Trebuie puțin clarificat, pentru că dacă stabilim numărul celor care trebuie să primească, să spunem că sunt 300, nu este nici o problemă, dar ar putea să fie 1600, adică, nu știu..., trebuie totuși clarificat mai bine acest aspect.

 
   

Domnul Adrian Păunescu (din loja inițiatorului):

Eu am aici punctul de vedere al Guvernului; numărul total al persoanelor care ar urma să beneficieze de indemnizația de merit să fie stabilit prin lege la 1500, împărțit pe domenii, între cultură și sport.

 
   

Domnul Dumitru Buzatu:

Păi, l-am stabilit la 1500, am făcut exact ce a spus Guvernul, am urmat întocmai indicația conținută în informarea Guvernului.

 
   

Domnul Adrian Păunescu (din loja inițiatorului):

Atunci de ce să fie stabilit anual?

 
   

Domnul Dumitru Buzatu:

Anual, pentru că anul acesta, domnule senator, s-ar putea să se dea la 500 de oameni care au meritele acestea deosebite și merită și trebuie să fie recompensați; la anul s-ar putea să se dea la încă 300 de oameni, la celălalt an la încă 200, dintre aceștia, unii vor ieși, pentru că nu vor trăi veșnic probabil, vor trăi numai un timp limitat și toate lucrurile acestea le-am avut în considerație atunci când am spus, inclusiv punctul de vedere al Guvernului. Eu nu sunt cantonat în ceea ce privește numărul 1500, nu este un număr care a căzut sau este un număr dat în chestiunea aceasta. Dacă considerați, pot să fie 1700, pot să fie 2000, dar nu putem extinde această chestiune anual, pentru că atunci ea ar fi, nu o recompensă, ci pur și simplu s-ar transforma într-un ajutor social dat unor persoane care au activat în aceste domenii.

 
   

Domnul Ovidiu-Cameliu Petrescu:

Domnul Borbély și domnul Bălăeț și după aceea domnul senator Păunescu.

 
   

Domnul Borbély László:

Deci, eu, într-adevăr, cred că este o inadvertență aici la art.5 și aș propune eliminarea alin.2, pentru că dacă în alin.3 se spune "numărul de indemnizații de merit acordate anual se stabilește prin Legea bugetului de stat", am clarificat, se stabilește prin Legea bugetului de stat. Dacă ne trezim peste 2 sau 3 ani, când nu vor fi 1500 de merituoși, ci 1600, să modificăm din nou legea?

Deci, eu propun eliminarea alin.2, pentru că nu are sens: anual se stabilește prin Legea bugetului de stat și se poate clarifica astfel și eu nu cred că putem acuma aprecia că sunt... De ce sunt 1500? Nu înțeleg. De ce nu ar putea fi 1000, 500 sau 2000? Deci, este această comisie care va aprecia, va înainta probabil Guvernului și atunci, în fiecare an, în Legea bugetului de stat vor fi apreciate numărul celor care merită să primească această indemnizație.

 
   

Domnul Ovidiu-Cameliu Petrescu:

Da, domnul Bălăeț.

 
   

Domnul Dumitru Bălăeț:

Domnule președinte,

Stimate inițiator al acestei propuneri legislative,

Stimați colegi,

Îmi pare foarte rău că această lege de o importanță deosebită nu a așteptat să aibă și avizul Comisiei de cultură care ar fi trebuit să fie și comisia de fond a Camerei Deputaților, care să-și exprime părerea și să ne arate cum ar fi trebuit să procedăm în această privință. Comisia se întrunește abia astăzi după amiază și va examina post-factum acest act legislativ.

După părerea mea, opinia inițiatorului este cea mai bună și conformă cu procedurile în cazul instituțiilor de acest tip. În Academia Română și în toate academiile din lume există un număr limită în care se încadrează și pot fi promovați cei care așteaptă să fie promovați în acele posturi; în măsura în care ele sunt completate și se întâmplă să dispară unul dintre membrii, el devine liber și să dă altuia care urmează.

De aceea, zic eu că fixarea numărului de oameni care rămân ficși și nu se schimbă de la an la an, este o procedură normală și este o consacrare pentru niște oameni; că el este și un ajutor social pentru acești oameni care au făcut atât de bine țării, este evident, dar este o consacrare, aceasta trebuie să ne fie clar, o recunoaștere a meritelor de excepție pe care acești oameni le-au avut în viața culturală, sportivă și științifică a României și un mod de a îndemna pe cei tineri să procedeze ca atare. Deci, mi se pare absolut obligatoriu ca, în acest articol, să se prevadă un termen fix care să nu se schimbe de la an la an, ci să fie o procedură permanentă, căruia să i se supună bugetul anual de stat cu modificările respective în raport de, să zicem, indicele de inflație și alte schimbări care se petrec pe parcurs în acordarea acestei indemnizații, în așa fel încât ea să nu devină o nimica toată și omul să poată lua din această indemnizație un pumn de făină.

Vă rugăm foarte mult să fiți de acord cu propunerea inițiatorului în acest sens. Mulțumesc.

 
   

Domnul Ovidiu-Cameliu Petrescu:

Eu vă rog să meditați și asupra ideii că am putea să spunem "numărul total de indemnizații de merit nu poate depăși anual 1500", dar mă rog. Poftiți, domnule Păunescu.

 
   

Domnul Adrian Păunescu:

Domnilor deputați, față de ceea ce merită în fond oamenii la care ne referim, aproape că ajungem la concluzia că le oferim mai degrabă un sprijin moral decât material. Nici unul dintre ei nu se va îmbogăți prin acest fapt, dar a invocat aici colegul Bălăeț un lucru absolut exact, și anume că orice academie din lume are un număr limitat de oameni, chiar dacă în vremea respectivă trăiesc de două ori mai mulți posibili academicieni.

Guvernul a propus acest 1500, pentru că acestea sunt puterile Guvernului. Vă reamintesc faptul că eu am propus cuantumul foarte înalt, negândindu-mă la un număr atât de mare, poate ar fi cazul să adăugăm acolo, am trecut cu vederea, "culturii, științei și sportului". Mi se pare că nu este prins în text cuvântul "sport". Guvernul a venit cu această idee profund social-democrată, cu bază mai largă și cu cuantum mai mic. În aceste condiții am fost de acord și mi-am susținut în continuare propunerea legislativă. Dacă umblăm prea mult la ea și nu-i dăm nici caracterul de masă, să zicem că 1500 este o cifră totuși bogată, și luăm și din cuantum, atunci nu am făcut nimic. Mai degrabă facem o lege, punem energie lângă energie și facem o lege în care-i amendăm pe ăștia care au depășit vârsta standard de pensionare, să dea ei, de ce să dăm noi, să dea statul.

Vă rog mult să fiți de acord cu această formulă, 1500, care este, într-adevăr, constrângătoare, dar este, în același timp, și generoasă și o dată cu vârsta, în fiecare an, ea se poate împrospăta. Este mult 1500, nu trebuie să ne temem că vor scăpa prea mulți din oamenii valoroși de această reglementare. Vă propun, domnule președinte de ședință, să fiți de acord cu această formulă, dumneavoastră și dumneavoastră, domnilor deputați.

 
   

Domnul Ovidiu-Cameliu Petrescu:

Bun. Haideți să le analizăm pe alineate.

La alin.1, vă rog să acceptați varianta aceasta a comisiei care, față de proiect, introduce ideea lipsei impozitului, neimpozabilității.

Alin.1. Cine este pentru? Mulțumesc.

Voturi contra? Nu sunt.

Abțineri? Nu sunt.

Alin.2: "Numărul total de indemnizații de merit este de 1500".

Voturi pentru? Mulțumesc.

Voturi contra? Nu sunt.

Abțineri? Nu sunt.

Deci, s-a adoptat.

Alin.3 – este această problemă care este, într-un fel, tehnică. Trebuie prevăzut, după cum observați și salariile și numărul de funcționari dintr-un minister; este prevăzut tocmai pentru a justifica alocarea bugetară.

Domnul senator Păunescu este împotriva acestui alineat, am înțeles.

Cine este pentru varianta comisiei? Mulțumesc.

Cine este împotrivă? 2 voturi împotrivă.

Abțineri? O abținere.

S-a aprobat această variantă a comisiei.

V-aș ruga să observați că la art.3, peste care am trecut, într-adevăr, se spune că propunerile se fac și de Ministerul Tineretului și Sportului; aceasta presupune ca la art.2 să adăugăm "personalități de prestigiu ale științei, culturii române și sportului". Sunteți de acord cu această...?

Cine este pentru? Mulțumesc.

Voturi contra? Nu sunt.

Abțineri? Nu sunt. Vă mulțumesc.

Deci, art.5 a fost adoptat, așa cum este în raportul comisiei.

Art.6. Dacă sunt obiecții la art.6?

 
   

Domnul Adrian Păunescu:

Art.6 face exact ce face pct.5: "suma necesară se suportă de la bugetul de stat", dar nu numărul, ci suma – aceasta era formula cea mai rațională.

 
   

Domnul Ovidiu-Cameliu Petrescu:

"Suma necesară pentru achitarea indemnizațiilor de merit se suportă de la bugetul de stat". Da. Cum rămâne cu asigurările de stat? Domnule Buzatu, explicați-ne!

 
   

Domnul Dumitru Buzatu:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

În formularea inițială se spune așa: "suma necesară pentru achitarea indemnizațiilor de merit se suportă de la bugetul de stat și se include în bugetul anual al asigurărilor sociale de stat". Bugetul anual, bugetul asigurărilor sociale de stat este un buget contributiv, sunt contribuții ale angajaților și angajatorilor care constituie fondurile acestor bugete. Deci, a trebuit să renunțăm la această chestiune, pentru că nu se puteau acorda practic sumele necesare din bugetul asigurărilor sociale. Mulțumesc.

 
   

Domnul Adrian Păunescu (din loja inițiatorului):

Am renunțat.

 
   

Domnul Ovidiu-Cameliu Petrescu:

Da, poftiți.

 
   

Domnul Adrian Păunescu:

Problema despre care vorbim este o tautologie: puneți și numărul și suma în bugetul de stat. Or, numărul nu contează, contează suma și eu vă propun să revenim asupra ei, chestiune care este normală, din moment ce suma este stabilită, numărul este stabilit, evident, că toate sunt cuprinse în formula "suma este prezentă în bugetul de stat".

 
   

Domnul Ovidiu-Cameliu Petrescu:

Nu mai putem să revenim, pentru că s-a votat.

Art.6 în formularea comisiei.

Cine este pentru? Mulțumesc.

Voturi contra? 2 voturi contra.

Abțineri? Nu sunt.

Adoptat.

Art.7. Poftiți.

 
   

Domnul Dumitru Bălăeț:

Domnule președinte, și stimați colegi, totuși ca procedură nu mi se pare corectă. Între art.5, alineatul în care se prevede modul cum se realizează indemnizațiile și art.6 este o asemănare profundă până la tautologie, dacă mă pot exprima așa și eu consider că nici dacă vrem să o luăm procedural pentru oamenii care sunt în sală, nu putem să procedăm, pentru că nu există nici un fel de cvorum pentru a proceda ca atare, încât ori intrăm să examinăm fondul între cele două părți, ori renunțăm și continuăm altă dată, ca să putem să ajungem și la o soluție normală și mi se pare că iarăși este un viciu de fond; Comisia de cultură nu și-a spus cuvântul. Nu se poate să procedăm așa!

Cred că avem obligații foarte importante în această privință și are dreptate inițiatorul, să nu prevedem numărul, ci suma, suma care se adaptează numărului, nu numărul care se adaptează sumei. Aceasta este o chestiune absolut esențială a legii. Noi trebuie să fim scutiți de această, cum să spun, schimbare anuală a sumei ca atare. Ea trebuie să rămână o sumă valorică și iarăși vă mai atrag atenția că legea are o importanță morală foarte mare pentru cei care vin din urmă, pentru tineret, pentru oamenii care sunt în activitate. Ei nu vor mai fi presați de ideea de a câștiga bani, ci merite reale în viața culturală, științifică și sportivă a țării, știindu-se scutiți la bătrânețe și în eventualitatea unor accidente și nenorociri de moartea prin inaniție sau așa cum se întâmplă, din păcate, astăzi cu cei mai valoroși oameni de cultură ai țării.

Asta este problema și vă rog foarte mult să gândim foarte profund, pentru că inițiatorul a pornit din interiorul breslei, și nu din afara ei.

Noi, care o discutăm acum, o discutăm puțin din afară și nu vedem aspectele profunde și umanitare ale legii și nici de compensare morală. Asta este esențial pentru noi.

 
   

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Domnule deputat, faceți niște acuzații care sunt total nefondate.

Dacă noi nu eram convinși de necesitatea acestei legi, o respingeam, domnule. Cum puteți să spuneți că nu vrem ca să dăm acești bani? Făceam un raport negativ și atunci era clar. Acesta este un aspect.

Al doilea aspect pe care vă rog să-l luați în considerare. Există niște termene regulamentare în care o comisie trebuie să-și formuleze avizul. Comisia care este sesizată în fond nu poate să-și încalce termenul propriu de înaintare a raportului, numai pentru că o anumită comisie care trebuie să dea aviz amână cu luni și luni și luni de zile ca să-și formuleze avizul, pentru că are alte treburi de făcut.

Deci, dacă dumneavoastră aveți o probă că această comisie care a fost sesizată în fond – Comisia de munc㠖 a elaborat raportul și l-a depus înainte de termenul firesc, atunci este, într-adevăr, o problemă de procedură. Dacă nu, vă rog să mă credeți că nu există nici o problemă de procedură.

Dumneavoastră trebuia să faceți avizul într-un termen rezonabil și într-un termen regulamentar. N-ați făcut lucrul ăsta. Și, oricum, dumneavoastră ce puteați să spuneți, decât să fiți și dumneavoastră de acord cu acest proiect, cum toți suntem de acord cu acest proiect. Eu nu văd de ce nu sunteți de acord cu el.

Poftiți. Aveți un drept la replică, dar, haideți să vorbim lucrurile foarte clar și să dăm și crezare colegilor noștri care știu cum să facă un buget, de exemplu.

 
   

Domnul Dumitru Bălăeț:

Domnule președinte,

Eu nu am acuzat comisia de fond că putea să facă un aviz negativ.

Eu am spus că nu suntem suficient în interiorul problemei și de aceea susțin propunerile inițiatorului. Iar în ceea ce privește Comisia de cultură, eu cred că ea trebuia să fie comisie de fond pentru această chestiune, cel puțin pentru un raport comun și, în al doilea rând, nu eu sunt responsabil de această comisie. Dumneavoastră știți lucrul acesta. Eu vin ca un membru al comisiei și constat faptul ca atare.

Deci, vă rog foarte mult să discutați cu cei care răspund de problema asta.

Vă mulțumesc.

 
   

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Vă supun, totuși, art.7 la vot, ca să putem să finalizăm acest proiect.

Cine este pentru? Vă mulțumesc.

Voturi contra? Un vot contra.

Deci, cineva nu vrea ca legea asta să între în vigoare.

Abțineri? Cine se abține? Nimeni nu se abține.

Am parcurs întregul proiect de lege. Urmează să fie supus votului într-o ședință specială de vot.

Vă mulțumesc.

Timpul alocat dezbaterilor proiectelor de legi pentru astăzi a expirat.

Ne vedem mâine în comisii, iar poimâine, în plen.

Ședința s-a încheiat la ora 14,05.

 
     

Postal address: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, Bucharest, Romania sunday, 25 august 2019, 4:22
Telephone: +40213160300, +40214141111
E-mail: webmaster@cdep.ro