Plen
Sittings of the Chamber of Deputies of November 20, 2001
Abstract of the sittings
Full-text of the sittings

Parliamentary debates
Calendar
- Chamber of Deputies:
2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003 2002
2001 2000 1999
1998 1997 1996
Query debates
for legislature: 2016-present
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996

Meetings broadcast

format Real Media
Video archive:2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003
You are here: Home page > Parliamentary Business > Debates > Calendar 2001 > 20-11-2001 Printable version

Sittings of the Chamber of Deputies of November 20, 2001

3. Dezbaterea Proiectului de Lege privind grațierea unor pedepse (amânarea votului final).
 
see bill no. 419/2001

Domnul Ovidiu-Cameliu Petrescu:

................................................

Proiectul de Lege privind grațierea unor pedepse. Înțeleg că s-a epuizat momentul dezbaterilor generale. Da, poftiți, domnule Boc.

Domnul Emil Boc:

Domnule președinte, în faza dezbaterilor generale, Partidul Democrat nu și-a precizat încă punctul de vedere. dacă ne puteți permite, în această fază a dezbaterilor generale să prezentăm și poziția Partidului Democrat.

Domnul Ovidiu-Cameliu Petrescu:

Bine, poftiți.

Domnul Emil Boc:

Partidul Democrat nu va vota acest proiect de lege, din cel puțin următoarele considerente. Acest proiect de lege, inițiat de către Ministerul Justiției este deficitar sub cel puțin următoarele aspecte:

1. Proiectul de lege nu este însoțit de nici un fel de măsuri de reintegrare socială a infractorilor eliberați. În acest context se pune întrebarea: Cum va reuși Guvernul Năstase să asigure reintegrarea socială a peste 9000 de șomeri cu cazier, atâta vreme cât nu poate asigura locuri de muncă suficiente pentru șomerii fără cazier.

2. În formula propusă propusă, proiectul de lege va conduce la aglomerarea instanțelor judecătorești întrucât, potrivit statisticilor judiciare, un procent de până la 25% din cei eliberați prin actul de grațiere se întorc în închisoare în primele 16-12 luni după eliberare. În esență, acest proiect de lege va afecta grav siguranța cetățeanului și contrar promisiunilor electorale, Guvernul Năstase se dovedește a fi mai preocupat de protecția infractorilor decât de protecția cetățenilor.

3. Deși în expunerea de motive a proiectului de lege se menționează faptul că actul de grațiere se va face în favoarea acelora care au dat dovezi temeinice de îndreptare și vă citez din expunerea de motive: "în conținutul proiectului de lege pe care-l aveți în față dumneavoastră, nu se face nici o referire la modul cum se cuantifică dovezile temeinice de îndreptare". Prin urmare, o neconcordanță flagrantă între expunerea de motive și textul legii.

4. Sfera de aplicabilitate a Legii de grațiere este mult prea largă; grațierea totală a pedepselor până la 5 ani, nefiind prea des utilizată. Scopul electoral al acestei legi este, cu alte cuvinte, evident și vă amintesc în acest sens că Legea 137/1997, ultima lege de grațiere în domeniu, avea o sferă mult mai restrânsă, se grațiau în întregime pedepsele până la 2 ani și erau reduse la jumătate pedepsele până la 5 ani și existau distincții clare cu privire la pedepsele aplicate minorilor, femeilor gravide, bătrânilor, nu într-o manieră generală, așa cum se face prin acest proiect de lege.

5. De asemenea, prin propunerea Ministerului Justiției de a aplica legea de grațiere doar hotărârilor judecătorești definitive pronunțate până la data publicării legii în Monitorul Oficial se introduce un criteriu arbitrar în aplicarea actului de grațiere, criteriu ce ține de rapiditatea cu care se vor judeca procesele în diferite instanțe de judecată. O asemenea prevedere va încuraja traficul de influență și va perturba grav actul de justiție din România.

Ca să înțelegem mai bine, Legea de grațiere se va aplica doar acelor pedepse care vor fi definitive la data publicării legii în Monitorul Oficial. Or, publicarea legii în Monitorul Oficial va depinde de rapiditatea cu care va discuta Parlamentul, iar, pe de altă parte, instanțele de judecată din România nu judecă la fel de rapid sau la fel de încet. Prin urmare, un proces judecat la Cluj mai repede și ajuns în fază definitivă va putea beneficia inculpatul respectiv de grațiere, în timp ce la București, unde să spunem că rolul instanței este mai aglomerat, aceeași persoană care a săvârșit la aceeași dată fapta nu va putea beneficia de grațiere, întrucât rolul instanței a fost mult mai aglomerat. și să nu uităm faptul că la Curtea Supremă de Justiție, termenele sunt de 5-6 luni de zile, deci, o persoană care a făcut un recurs, care dorește să-și îmbunătățească propria situație într-o cale de atac, va fi pusă exact în situația inversă, să-și înrăutățească situația în propria cale de atac. este cunoscut faptul în drept că nimeni nu-și poate înrăutăți situația prin propria cale de atac, or, prin acest proiect de lege ne vom afla sub aspect juridic în această ipostază. Va face, de exemplu, recurs la Curtea Supremă de Justiție, termenul fiind prea lung, nu va beneficia de Decretul de grațiere.

Iată cum principii juridice sunt distorsionate de către acest proiect de lege, proiect de lege care repet, nu are un fundament juridic, ci doar unul electoral, iar argumentul potrivit căruia penitenciarele sunt supraîncărcate nu rezistă în acest moment. De ce? Pentru că prioritățile sunt și vizează siguranța cetățeanului în România, iar pentru închisori pot fi destinați bani, pot fi alocați bani și am cerut acest lucru de la bugetul de stat pentru a fi construite penitenciare, infractorii, cei care sunt deținuți, pot fi obligați să muncească potrivit legii, ei au obligația să muncească și de ce nu sunt folosiți în acest domeniu; pentru că penitenciarul nu trebuie văzut doar ca un loc de ispășire a unei pedepse în mod obișnuit, ci și ca un loc de reeducare, or, reeducarea prin muncă poate fi utilizată foarte bine.

Deci, în acest context, acest proiect de lege nu va fi susținut de Partidul Democrat și mai mult decât atât, solicităm ministrului justiției, până nu este prea târziu, să retragă totuși acest proiect de lege și să vină cu măsuri ferme care să vizeze reintegrarea socială a infractorilor. Reintegrarea socială a infractorilor înseamnă pregătirea sistemului judiciar ca persoane care au săvârșit fapte minore, de exemplu, un furt banal, să nu ajungă în închisoare. Aceasta înseamnă reforma reală în justiție și nu după ce au ajuns în justiție, i-am prins, îi trimitem înapoi în stradă, să avem de-a face cu un joc de-a hoții și vardiștii între polițiști și instanțele judecătorești. Procurorii îi prind, justiția le dă drumul prin acte de grațiere și din nou, polițiștii vor fi puși în stradă să-i aducă din nou în închisori. Nu aceasta este reforma în justiție. Reforma în justiție înseamnă să se practice un sistem de probațiune judiciară prin care să se prevină ajungerea în închisoare prin măsuri multiple de reeducare și reintegrare socială și numai cei care săvârșesc abateri foarte grave și care nu dau dovezi temeinice de îndreptare să ajungă în închisoare.

Deci, noi încercăm să rezolvăm efectele fără a ne uita la cauză. Noi pornim și considerăm că, în primul rând, trebuie să fim atenți la cauzele supraaglomerării penitenciarelor și după aceea să ne uităm la efecte. Vă mulțumesc.

Domnul Ovidiu-Cameliu Petrescu:

Da, poftiți.

Domnul Lucian Augustin Bolcaș:

Domnule președinte,

Vă rog să verificați stenograma ședinței anterioare când s-a dezbătut acest proiect de lege și să constatați că ne-am oprit la dezbaterile generale cu privire la acest proiect de lege.

În aceste condiții, consider că nu este cazul și regret că ați dat cuvântul unui vorbitor care reiterează dezbaterile generale care au avut loc. Vă rog să considerați că această declarație făcută astăzi, desigur, de imagine și de presă nu-și are loc în procedurile parlamentare.

Vă rugăm, în numele Grupului parlamentar al Partidului România Mare să declarați sistate dezbaterile generale și să continuăm dezbaterile pe textul acestui proiect de grațiere. Noi ne-am expus punctul de vedere în dezbaterile generale, am spus că nu vom vota pentru argumentele ce le-am arătat acolo.

a intervenit un fapt nou care este bine să vă fie adus la cunoștință și acesta este un lucru care poate fi dezbătut și la titlul legii, dar nu vreau să mă repet și anume că săptămâna trecută, Camerele reunite au respins amendamentul privind majorarea fondurilor ce trebuiesc acordate Direcției generale a penitenciarelor pentru a crea un sistem de detenție corespunzător. Ne aflăm într-o plină contradicție, dacă vreți, caragialescă: pe de o parte, constatăm că fondurile sunt suficiente, iar acum vi se impune să votați o lege tocmai datorită lipsei fondurilor pe care le-ați respins și pentru stabilirea unui regim care să suplinească această lipsă de fonduri. Vom decide la vot. Vă mulțumesc.

Domnul Ovidiu-Cameliu Petrescu:

Și eu vă mulțumesc.

Titlul legii. Dacă sunt obiecții la titlul legii? Vă rog să priviți în raport, la pag.2, pct.1, comisia propune o modificare. Poftiți domnule Bolcaș.

Domnul Lucian Augustin Bolcaș:

Domnule președinte, titlul legii astfel cum a fost formulat de inițiator este cel indicat și cel corect: Lege privind grațierea unor pedepse. La Comisia juridică a fost adoptat un amendament care aparține acestei comisii, prin care titlul legii a devenit: Lege privind grațierea unor pedepse și înlăturarea unor măsuri și sancțiuni. Prin aceasta, titlul legii a devenit neconstituțional, pentru că, în Constituție nu se prevede ca Parlamentul poate să emită legi pentru înlăturarea unor măsuri și sancțiuni. Art.72 lit.g) din Constituție îmi stabilește competența clară și anume: legi privind grațierea. Nu este o confuzie sau o interpretare de termeni, este, pur și simplu, o adăugare la textul constituțional, deci, nu vom vota acest amendament și vom merge pe titlul legii inițiatorului.

În ceea ce privește aceste noțiuni "înlăturarea unor măsuri și sancțiuni", vă rog să constatați că autorul acestui amendament, Comisia juridică, încalcă și dispozițiile Legii nr.24 privind normele de tehnică legislativă în care se prevede expres că vor fi folosite numai noțiunile care deja sunt definite în materia de specialitate. Vă rog să aveți curiozitatea să răsfoiți un Cod Penal sau un Cod de procedură penală, nu există noțiunea de înlăturare a unor pedepse sau sancțiuni. Nimeni nu dă dreptul nimănui să înlăture ceea ce a pronunțat o instanță judecătorească. Ar fi o încălcare evidentă a principiului separației puterilor. Iarăși, și pe pe acest argument, propunerea Comisiei juridice apare ca o bizarerie juridică.

Vom vota împotriva amendamentului propus, pentru păstrarea titlului legii inițiatorului. Vă mulțumesc.

Domnul Ovidiu-Cameliu Petrescu:

Am înțeles. Inițiatorul vă rog.

Domnul Alexe Costache Ivanov:

Cred că este o problemă falsă. Este adevărat că noi atunci când am întocmit proiectul de lege, am propus ca titlul acesteia să privească doar grațierea unor pedepse, dar, în conținutul proiectului, erau prevăzute texte care duceau la înlăturarea unor măsuri educative, este vorba de măsurile care se aplică de regulă de către instanțe minorilor care comit fapte penale și înlăturarea unor sancțiuni cu caracter contravențional.

Și acum, ca să recurg la un argument de ordin istoric, întotdeauna s-a procedat așa, cu toate că legile anterioare în materie de grațiere și amnistie care au apărut în ultimii 30 de ani în România înlăturau măsuri cu caracter educativ și sancțiuni cu caracter contravențional, titlul lor se referea doar la grațiere. Dar cred că corect este titlul care a fost propus de către comisie, pentru că în titlu se cuprind exhaustiv toate măsurile care sunt luate.

Pe de altă parte, referitor la argumentul folosit de către domnul deputat Bolcaș, în sensul că titul ar fi neconstituțional, eu cred că nu are dreptate, pentru că cine poate mai mult, deci legiuitorul care grațiază pentru anumite considerente niște pedepse, poate să înlăture și niște sancțiuni cu caracter inferior sub aspectul gravității, mai ales că se referă la niște măsuri educative.

Deci, vechiul principiu: cine poate mai mult poate și mai puțin se aplică și în acest caz.

Domnul Lucian Augustin Bolcaș (din sală):

Un minut! Mi s-a pronunțat numele.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Nu contează!

Domnul Lucian Augustin Bolcaș:

Eu îl asigur pe domnul ministru, împreună cu tot respectul meu, că eu pot mai mult. Dar în nici un caz nu pot să fac ca Parlamentul, ca organ legiuitor, ca putere legiuitoare, să înlăture ceea ce a hotărât Puterea judecătorească. Nu scrie nici în Constituție așa ceva.

Vă mulțumesc.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Vreau să fac remarca că în general dreptul la replică se acordă, nu când ți s-a pronunțat numele, ci când ți s-a pronunțat într-un context insultător. Dar, mă rog.

Poftiți. Domnul Boc.

Domnul Emil Boc:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

nu am solicitat nici un drept la replică, doresc numai să fac o precizare.

Partidul Democrat și-a precizat punctul de vedere astăzi, pentru că la faza dezbaterilor generale de acum două săptămâni, din cauza încălzirii atmosferei, nu am mai avut timp să ne precizăm punctul de vedere. Deci, nu am încălcat nici un fel de regulă procedurală. Grupul parlamentar PD, la fel ca orice alt grup parlamentar, are dreptul să-și precizeze punctul de vedere cu privire la un proiect de lege.

În privința discuției la care suntem acum, Partidul Democrat susține amendamentul Comisiei juridice, pentru că acest amendament reflectă sub raport juridic conținutul acestei legi, în sensul că această lege se referă la nu numai la grațierea unor pedepse, ci, de exemplu, vă citesc din art.3 "se înlătură măsura internării într-un centru de reeducare".

În consecință, textul propus de către comisie reflectă pe deplin conținutul legii, grațierea unor pedepse și înlăturarea unor măsuri și sancțiuni. Evident că sunt de acord cu inițiatorul, cu argumentul inițiatorului, folosind argumentul ad majori ad minus, adică cine poate mai mult poate și mai puțin. Deci, dacă putem să grațiem o pedeapsă a închisorii, nu văd și nu se vede de ce nu s-ar putea grația și o măsură care să vizeze internarea într-un centru de reeducare. În nici un caz nu încălcăm art.72 alin.3 din Constituție, pentru că acel articol de lege se referă la legile organice și definește o lege ca fiind organică sau nu, dar nu limitează conținutul legii. Să nu cădem într-un sofism mărunt, pentru că art.72 alin.3 definște legile organice. Or, aici, se pune problema conținutului unor legi, și nu definirea ei ca fiind organică sau nu. Și este cunoscută și practica Curții Constituționale cu privire la definirea caracterului organic al unei legi.

Această lege este o lege organică, dar, prin faptul că ea are o serie de aplicabilitate mai largă, repet, nimic nu împiedică Parlamentul – și invoc în acest sens art.58 din Constituție care spune că Parlamentul este unică autoritate legiuitoare. Asta este. Parlamentul poate, sub aspectul legii, să adopte orice lege. Evident, după procedurile specificate în Constituție. acum, ne aflăm într-o procedură parlamentară corectă și nu se încalcă sub nici o formă textul Constituției.

În consecință, chiar dacă o asemenea formulare n-a mai fost folosită până în prezent în actele de grațiere, în legile de grațiere, noi, cei din Comisia juridic㠖 și eu susțin punctul de vedere al Comisiei juridice și sunt convins că va fi și domnul președinte aici să susțină în întregime, eu susțin doar punctul meu de vedere – reflectă pe deplin, sub raport științific, fundamentul acestui proiect de lege, repet, sub aspectul titlului.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Vă mulțumesc.

Dacă sunt și alte intervenții din sală? Nu sunt.

Atunci, președintele Comisiei juridice. Poftim.

Domnul Ionel Olteanu:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Foarte pe scurt, 30 de secunde, pentru a menționa faptul că membrii Comisiei juridice au fost în unanimitate în favoarea titlului astfel cum a fost menționat. Argumentele s-au spus. Este inutil să le mai repetăm.

Vă mulțumesc.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Deci, în ceea ce privește titlul legii, inițiatorul este de acord.

Comisia, în unanimitate, a votat modificarea care v-o propune prin raport.

Există opinia contra a domnului Bolcaș.

Voi supune, în primul rând, punctul de vedere al comisiei.

Cine este pentru? Vă mulțumesc.

Voturi contra? Vă rog să numărați. 29 de voturi contra.

Abțineri? Nu sunt abțineri.

Deci, s-a adoptat varianta comisiei.

La art.1 al proiectului de lege, vă rog să priviți în raport la pag.2, poz.2 a raportului. Se propune o modificare de către comisie.

Dacă sunt obiecții? Nu sunt obiecții.

Îl considerăm adoptat.

Pct.3. Comisia nu are propuneri de modificare.

Domnul Emil Boc:

Domnule președinte, vă rog, la art.1, am un amendament respins.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

La art.1, amendament respins? Păi, am trecut de el. S-a votat.

Domnul Emil Boc:

Este un amendament admis și unul respins la art.1.

Deci, este amendamentul admis cu care am fost de acord și l-am votat și mai este un amendament respins.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Domnule Boc, problema este următoarea. Cel care are un amendament respins poate să-l susțină, sau are libertatea de a nu-l susține.

Dacă în timpul dezbaterii nu este atent și intervine peste 20 de minute după ce am trecut de articolul ăsta, Dumnezeu cu mila! S-a terminat!

Domnul Emil Boc:

Domnule președinte, cu tot respectul, eu am fost prezent aici, am așteptat ca dumneavoastră să-mi dați cuvântul. Suntem la art.1.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Nu vi-l dau din proprie inițiativă, domnule Boc, niciodată. N-o să dau niciodată cuiva la amendamentele respinse cuvântul din proprie inițiativă. Niciodată.

Eu cer dacă sunt obiecții, dacă mai sunt intervenții.

Domnul Emil Boc:

Ați întrebat dumneavoastră, domnule președinte, dacă la art.1 …?

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Poftiți.

Domnul Emil Boc:

să trecem peste aceasta, pentru că nu avem nici un motiv de dispută. Suntem la art.1, în categoria amendamentelor respinse, Grupul parlamentar al Partidului Democrat a formulat un amendament care sună în felul următor: "Se grațiază în întregime pedepsele cu închisoarea până la 2 ani inclusiv și parțial cu ˝, adică cu jumătate, cele între 2 și 5 ani inclusiv, aplicate de instanțele de judecată".

Dacă acest proiect de lege, totuși, a intrat în dezbatere, noi apreciem că sfera lui de aplicabilitate este prea largă și de acest decret de grațiere vor beneficia foarte multe persoane, persoane care, după un interval foarte scurt de timp, se vor reîntoarce în penitenciare.

În consecință, așa cum și Legea nr. 137/1997, adică ultima lege de grațiere, a avut un conținut mult mai restrâns sub aspectul sferei de aplicabilitate la pedeapsă, de aceea susținem și acum ca această sferă de aplicabilitate să fie restrânsă, și nu să mergem cu o sferă generală până la 5 ani inclusiv.

Argumentul este și de natură, hai să spunem, jurisdicțională. În 1997, din cei 2.200 de infractori eliberați atunci, dacă am reținut bine datele oferite de către Ministerul Justiției, deci au beneficiat doar 2.200 de infractori de legea de grațiere, pentru că ea a avut un caracter restrâns, de această lege ar urma să beneficieze cel puțin 9.000 de infractori, dacă vom lăsa să se aplice până la 5 ani inclusiv. Atunci când s-a aplicat legea din 1997 până la 2 ani de grațiere a pedepselor în întregime, numai 600 de infractori, dacă am reținut eu bine, din cei 2.200, s-au reîntors în închisori. Dacă acum aplicăm aceeași proporție la 9.000 de infractori, vom avea un procent de peste 2.000-3.000 de infractori care se vor reîntoarce în închisoare și acest lucru va face demersul nostru profund inutil.

În consecință, gândindu-ne și pornind de la premisa că trebuie să prevaleze siguranța cetățeanului, adică a aceluia care este plătitor onest de impozite și taxe, să restrângem sfera de aplicare a acestei legi de la 5 ani la 2 ani, lucru care ar corespunde mult mai bine realităților cu care se confruntă România în momentul de față.

Vă mulțumesc.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Cine este pentru acest amendament respins de comisie? 10 voturi. Insuficient.

Deci, revenim la art.3.

Dacă sunt obiecții? Dacă sunt luări de cuvânt?

Domnul Lucian Augustin Bolcaș (din sală):

Domnule președinte, o problemă de redactare.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

L-am votat deja.

Domnul Lucian Augustin Bolcaș (din sală):

Atunci, lăsați-l așa.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

La art.3. Dacă sunt obiecții?

Dacă sunt intervenții de făcut? Nu sunt.

Nu voi mai reveni, dacă peste 10 minute vine cineva și să spună că avea vreo problemă.

Deci, îl considerăm adoptat.

Art.4. Este un articol foarte mare. Vă rog să privim cu atenție. Sunt modificări propuse de comisie; la alin.2, la pct.4 al raportului sunt modificări.

Sunt obiecții la aceste modificări?

Poftiți.

Domnul Lucian Augustin Bolcaș:

Există o listă deosebit de mare a infracțiunilor exceptate. Ele au fost prezentate la comisie ca amendamente chiar ale inițiatorului. Desigur, însușite de către comisie și propuse ca amendamente ale comisiei. Tot textul privește infracțiuni care sunt exceptate de la procedura grațierii. Considerăm că cele 48 de excepții, într-adevăr, se justifică, însă, vă rog să urmăriți pe aceste texte, sunt exceptate la pct.11 numai furtul de autovehicule, precum și furtul calificat, prevăzut de art.208 alin.1 și nu este exceptat furtul simplu prevăzut de art.208, care, la ora actuală, face ravagii. În același timp, la infracțiunea de înșelăciune sunt exceptate formele calificate prevăzute de alin.2 și alin.3 ale art.215, dar nu este exceptată infracțiunea de înșelăciune simplă, astfel cum ea este prevăzută de art.215.

Pentru a păstra rațiunea amendamentelor propuse de însuși inițiator și care sunt binevenite, este necesar ca în ceea ce privește cele două infracțiuni tratate la pct.11 și la pct.14 mențiunea să fie "se exceptează furtul prevăzut de art.208" și la pct.14 "se exceptează înșelăciunea prevăzută de art.215".

Vă mulțumesc.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Dacă mai sunt intervenții la alte puncte ale art.4?

Domnul Bădoiu.

Domnul Cornel Bădoiu:

Stimați colegi,

Nu pot fi de acord cu colegul Bolcaș, cel puțin din două considerente. Aș vrea să înțelegeți că un act de grațiere de fapt înseamnă iertarea pentru anumite fapte. S-a propus a se introduce pe lista excepțiilor, deci a cazurilor unde nu se aplică iertarea, furtul simplu și înșelăciunea simplă.

Vă rog să rețineți că s-ar putea întâmpla ca un ins să fure de 5 lei și nu va fi iertat de legiuitor, sau să înșele cu un prejudiciu de 50 de mii de lei. Deci, sunt fapte mărunte.

Aș vrea să mai rețineți, dacă veți lua corpul legii, că lista excepțiilor este așa de lungă, că practic această lege a grațierii nu-și mai atinge scopul.

Vă mulțumesc.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Poftiți. Domnul Marcu Tudor.

Domnul Marcu Tudor:

Dați-mi voie să-mi exprim încă o dată tot respectul pentru domnul general Bădoiu, pe care-l cunosc de altfel de foarte mult, dar nu pot fi de acord cu argumentul invocat de domnia sa atunci când spune că se exceptează furtul simplu, dându-ne exemplu de furt de 5 lei. Ăla nici nu intră în tribunal. Dar, pentru asta, vă putem da și noi exemple de furturi care sunt foarte grave, de sute de milioane, care nu sunt calificate. Unde trebuie să ne plasăm noi în aceste comparații? Comparațiile nu-și au rostul.

Este însă un amendament pe care l-a adus domnul avocat Lucian Bolcaș, în perfectă cunoștință de cauză, deoarece, spre deosebire de alții dintre noi, de 35 sau mai mulți de ani cu aceste lucruri se ocupă și știe gravitatea lor, că trebuie într-adevăr să ne păstrăm un echilibru între propuneri și să nu facem unul într-un fel și celelalte în alt fel.

De aceea propun susținerea acestui amendament, să fie și înșelăciunea și furtul simple trecute la excepții, nu pentru că argumentul este de 5 lei, ci de 500 de milioane, poate.

Bun, poate nu sunt bune exemplele, dar în aceeași măsură nu este bun nici exemplul dumneavoastră. Ăla cu 5 lei nu ajunge el la tribunale, fie vorba între noi. Nici procuratura și nici poliția nu face un dosar pentru un amărât care a furat 5 lei. Deci, exemplele sunt tendențioase.

asta am vrut și eu să arăt că la aceste exemple tendențioase putem da și inversul acestor exemple, chiar dacă nu sunt cele mai potrivite nici ale mele, nici ale domniei sale, vă rog să luați în considerare în foarte mare corectitudine propunerea noastră. Nu ne va ierta nimeni dacă din nou se fură lănțișoarele de la gâtul nevestelor sau fetițelor noastre, sau li se rup urechile cu furtul necalificat, furându-le cerceii. Sau, uite acum, avem o mulțime de situații din astea cu care ne lovim.

Și, încheind, v-aș ruga foarte mult să nu ne obligați să constatăm inutilitatea demersurilor noastre.

Nu cred că există pe pământul ăsta un Guvern atât de perfect, încât tot ceea ce propune el în proiect legislativ trebuie să treacă fără replică de la Parlament. Păi, asta nu se face nici în țări dezvoltate, unde guvernele sunt bune, nu sunt mai puțin bune, să zic numai atât, cum e la noi. Dacă toată lumea cădem de acord că nu este cea mai bună soluție de guvernare pe care a găsit-o poporul român, înseamnă că putem accepta și greșeli ale acestuia și să nu așteptăm ca la sfârșitul anului să ne spună: "știți, am greșit" și Uniunea Europeană iar ne trece pe ultima listă. Să prevenim noi asemenea greșeli. Constatăm de la un timp că trebuie să întrerupem relațiile dintre noi în Parlament. Și vă spun după ce am discutat de o mulțime de ori cu tot felul de factori din partidele noastre. Nu ne primiți niciodată nimic? Chiar totul este perfect ce face guvernarea? Chiar tot ce propune e perfect? Nici măcar la această bucătărie administrativă, unde suntem mai buni, poate, decât cei care au făcut aceste proiecte de legi.

Și unde, să vă spun și p-aia simplă. Chiar ministrul justiției, aici, a spus: introduceți, dacă vreți, și mai multe, numai vreau să iasă, să treacă ăsta, dar nu mă cramponez de ele. Dealtfel, nici nu le-a făcut domnia sa.

Vă rog foarte mult nu ne dați ocazia să ne retragem pur și simplu de la discutarea în Parlament, pentru că tot ceea ce spun guvernanții, nu dumneavoastră, care nu existați, este perfect, iar dumneavoastră sunteți numai mașini de susținere a ceea ce au spus guvernanții. Eu nu vreau să fiu astfel de mașină, pentru că de aceea este opoziție, să încerce să facă un bine pe care crede că în corectitudinea guvernării, actualul Guvern poate să greșească.

Al doilea lucru de procedură. Domnule președinte de ședință, este a doua oară când invocați niște texte din Regulamentul de funcționare care nu există. Dumneavoastră spuneți că noi avem dreptul a lua cuvântul în probleme în care, dacă ni se pronunță numele, sau în probleme personale, cineva ne insultă. Iată, mie nu mi-ați dat cuvântul acum câteva săptămâni, când m-a insultat cineva de la UDMR și doamna de la PD, îmi scapă numele. Pentru că ați zis că nu mai dați dreptul la replică la insultă. Nu sunteți consecvent?

Să vă spun eu de ce nu sunteți consecvent. Pentru că nu cunoașteți regulamentul.

Eu vă rog, înainte să veniți, să-l citiți și să vedeți că la art.103 spune că parlamentarul are dreptul – nu dacă i-l dați dumneavoastr㠖 să ia cuvântul ori de câte ori consideră, într-o problemă personală. Vă rog, citiți-l! și vă rog nu ne mai dați ocazia să constatăm că, la fel ca și Guvernul, care poate greși și ne dovedește permanent că greșește, greșiți și dumneavoastră, chiar dacă conduceți ședința de trecere, așa, prin apă a tuturor hotărârilor pe care Guvernul le adoptă printr-un proiect de lege pe care mulți dintre dumneavoastră nici nu-l acceptă și să vă și spun de ce. Marea majoritate a celor cu care am vorbit sunt de acord cu propunerile noastre, dar spun: ce vreți să fac, domnule, mă notează ăla sau plec din sală să nu vadă că votez.

Nu așa vă rog să ne priviți pe noi ca opozanți. Pentru că nu așa v-au privit alții pe dumneavoastră în opoziție. Erau mult mai vituperanți decât sunt eu acum – dumneavoastră, care ați făcut parte din vechea opoziție, cum ne cunoaștem de 6 ani de zile – în a-și asigura drepturile de opoziție. Nu ni le tăiați, că altfel tăiem orice relație dintre noi.

Vă mulțumesc.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Domnule Marcu, nu vreau să comentez. Și dumneavoastră ne-ați jignit pe noi de atâtea ori. De exemplu, ați spus colegilor mei că nu există.

Domnul Marcu Tudor (din sală):

Păi nu există!

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Că nu există, asta înseamnă că i-ați jignit …

Domnul Marcu Tudor (din sală):

Să ia cuvântul! Să ia cuvântul!

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

… că ei nu au nici o personalitate, că ei sunt niște slujbași supuși și că asta înseamnă că n-au nici un pic de personalitate.

Deci, dumneavoastră ați creat drept la replică pentru toți colegii mei care sunt în sală. Or, chestiunea asta este absurdă. Dar, mă rog, cu dumneavoastră nu pot să discut problemele astea. (Domnul deputat Marcu Tudor vociferează din bancă.)

Domnul Boc. Poftiți.

Domnul Emil Boc:

Vă mulțumesc.

Am înțeles că faza dezbaterilor politice s-a încheiat acum.

Și revenind acum la conținutul proiectului de lege pe fond și discutând sub raport procedural, amendamentul formulat de Grupul România Mare este sub raport juridic admirabil, sublim, dar lipsește cu desăvârșire.

În consecință, suntem puși în fața următoarei situații: să discutăm un amendament care nu există, n-a fost formulat nici la Comisia juridică, nu poate fi formulat sub aspect procedural în fond, pentru că este un amendament de conținut, de fond, și atunci, suntem în fața următoarei ipoteze: fie solicităm retrimiterea proiectului de lege la comisie, dacă în urma acestor dezbateri se ajunge la un acord că acest amendament poate modifica conținutul și substanța proiectului, sau nu vom putea discuta amendamentul, nu-l vom putea supune la vot, întrucât el nu există nici în raport și nici nu a fost formulat în cadrul Comisiei juridice.

Sub aspectul pertinenței, a substanței amendamentului, noi suntem de acord că el ar putea fi inclus în conținutul legii, că sfera de extindere a acestei legi de grațiere la furt în forma de la art.208 ar conduce la punerea în libertate a multor infractori care, după foarte scurt timp, o să bage din nou mâna în buzunar sau o să fure un portofel dintr-un tramvai și se vor reîntoarce în pernitenciare și vor da mai mult de lucru organelor de poliție. Suntem de acord cu acest lucru și că noi, în realitate, trebuie să găsim măsuri prin care să-i sancționăm înainte ca ei să ajungă în închisoare. Să găsim o altă formă, muncă în folosul comunității, o altă strategie de luptă cu acești infractori mărunți, dar acum a-i trimite în libertate imediat, fără a avea o soluție alternativă de reintegrare socială și un cadru legislativ prin care să-i pedepsim fără să ajungă în inchisoare, cu o măsură mai blândă, repet, nu rezolvă fondul problemei.

În consecință, vă propun dumneavoastră să adoptați o poziție care să meargă fie pentru retrimiterea la comisie, pentru a discuta acolo acest amendament, în Comisia juridică împreună cu reprezentanții Ministerului Justiției, nu se pot discuta amendamente de fond la prima vedere în plen, fie să respingem acest amendament.

Grupul parlamentar optează pentru prima soluție – retrimiterea la comisie. Dar, repet, revine și autorului amendamentului făcut aici.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Domnul Székely Ervin.

Domnul Székely Ervin-Zoltán:

În ceea ce privește aspectele regulamentare, nu mai vreau să reiterez ceea ce a spus antevorbitorul meu, și eu cred că nu putem discuta acest amendament în fond.

Totuși, pentru că a fost propus, eu aș vrea să precizez faptul că fiecare, chiar dacă noi, grupul nostru parlamentar a fost destul de reticent în adoptarea acestui proiect de lege, dar fiecare proiect de lege trebuie să aibă o logică internă.

Dacă teza este că se grațiază faptele care se sancționează până la 5 ani, atunci trebuie să existe excepție și logica existenței acestor excepții este aceea că aceste fapte sunt mai grave.

Evident că furtul simplu nu poate să fie exceptat sau înșelăciunea simplă, pentru că nu se încadrează în acel calificativ de infracțiune cu o periculozitate socială sporită.

Dealtfel, exemplul dat de colegul meu, ruptul lănțișorului de la gât nu se încadrează în furtul simplu. Este deja tâlhărie, pentru că este săvârșit cu violență.

Deci, din acest punct de vedere, un astfel de amendament nu-și are rostul și noi solicităm respingerea acestui amendament, pe de o parte din considerente regulamentare, pentru că nu a fost depus la comisie în formă scrisă din timp, pe de altă parte, pentru că nu se încadrează în logica internă a proiectului de lege.

Vă mulțumesc.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Poftiți.

Domnul Lucian Augustin Bolcaș:

Domnilor colegi,

Regret ridicarea temperaturii discuțiilor. Să ne cantonăm într-o discuție pur tehnică la acest moment. Îmi exprim regretele și față de domnul președinte și față de colegii mei, în același timp.

În ceea ce privește propunerea și susținerea amendamentelor conform regulamentului, cu toții suntem într-o mare deficiență în discutarea acestui proiect de lege. Am în mâna mea setul de amendamente trimise cu acest titlu de Ministerul Justiției la comisie.

Desigur că așa ceva nu este regulamentar. Inițiatorul nu poate să-și facă propriile sale amendamente la proiectul inițiat. Am acceptat, pentru că vrem să facem o dezbatere constructivă, că aceste amendamente să fie prezentate ca aparținând comisiei sau membrilor comisiei care și le-au însușit. Dar, prin aceasta, într-un fel, am interpretat sau am lărgit regulamentul.

În ceea ce privește amendamentele propuse de mine, vă rog să constatați că eu mă prevalez, de data aceasta, de un artificiu juridic. Și anume, textul art.4 prevede o înșiruire de infracțiuni, iar adăugarea unui furt simplu sau înșelăciune la pct.14, înșelăciunea prevăzută de art.215 alin. 2 și 5, pot să fie privite, dacă vreți să facem ceva constructiv, ca "amendamente de redactare", pentru că ele vin să înlăture numai, în ceea ce privește înșelăciunea, alin.2 și 5 și rămâne textul art.215 integral, așa cum la furt rămânem pe textul integral al art.208. Deci, vă rog să le discutați ca amendamente de redactare, ce pot să fie făcute în plen.

Vă mulțumesc.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Da. Eu nu vreau să comentez, pentru că nu vreau să vă supăr în nici un fel membrii grupului dumneavoastră mă jignesc pe mine foarte frecvent, eu însă nu fac acest lucru.

Domnul Bădoiu din partea Comisiei juridice, de disciplină și imunități.

Domnul Cornel Bădoiu:

Stimați colegi,

Aș vrea să rețineți că legea se aplică de către justiție. Deci judecătorul este cel care apreciază gravitatea faptei și ia măsura sancțiunii, individualizând această sancțiune. Apropo de furtul de 5 lei. Evident că nu o să-i dea peste 5 ani închisoare judecătorul, o să-i dea cel mult 5 ani. Dar, când fură de zeci de milioane, îi amintesc domnului Bolcaș că furtul simplu se pedepsește cu închisoare de la 1 al 12 ani. Deci îi poate da peste 5 ani. Și, vă amintesc acum art.1 din Legea de grațiere care spune așa: "Se grațiază în întregime pedepsele cu închisoare până la 5 ani inclusiv, aplicate de instanțele de judecată". Deci alte argumente nu mai discutăm că sunt inutile, după părerea mea.

Și, în plus, aș vrea să vă spun că la art.4 sunt exceptate un număr de vreo 56 de infracțiuni. Mai adăugați încă 9 din legile speciale și o să vedeți câte dau. Dacă scădem din numărul total, dacă îmi aduc eu aminte bine, s-ar putea să mă înșel, de vreo 200, vom ajunge la concluzia că acest decret de grațiere, repet, nu-și atinge scopul. Vă mulțumesc.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Da. Domnul deputat Olteanu. E o întrebare mică sau intervenție?

Domnul Marcu Tudor:

Nu e o intervenție. Răspund puțin la ceea ce a spus domnul general Bădoiu.

Dacă furtul simplu poate fi de asemenea categorisire, încât să fie pedepsit de la 1 la 12 ani, noi nu putem zice că e chiar așa o bagatelă să-l putem trece să iasă din închisoare.

Deci, e o treabă foarte importantă pe care trebuie s-o discutăm. Eu nu am spus că exemplele pe care le-am dat eu sunt cele mai bune, cum nu am spus că exemplul pe care l-a dat domnul Bădoiu e cel mai bun. Am făcut exagerări amândoi, astea sunt permise în Parlament, dar, vă rog să constatați că este foarte important dacă ajunge până la 12 ani. Un furt calificat, pe care îl eliberăm, poate să fie sub 12 ani, chiar un furt simplu până la 12 ani. De aceea nu văd de ce le-am disocia. Este bună propunerea pe care a făcut-o domnul Boc, haideți să le judecăm ca lumea. Iertați-mă, ultimul cuvânt. Am luat toți ceea ce ne convine din argumentație - excesivă, cumva, dar justificată - ca să ne susținem punctul de vedere. Unii pro, foarte mulți, alții contra foarte mulți. Haideți să cădem la mijloc și să constatăm că, într-adevăr, nu e o joacă cu aceste furturi simple și nu le privim pur și simplu ca smulgerea sau, știu eu, furtul unei batiste din buzunar. Dacă se dă 12 ani, deci sunt calificate, chiar de Codul Penal, foarte grave.

Vă mulțumesc.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Înainte de a-i da cuvântul președintelui comisiei și inițiatorului, vă rog să vă precizați opiniile asupra acestui articol. Dacă mai sunt persoane care doresc să ia cuvântul? Să disciplinăm puțin dezbaterea, pentru că, după ce se încheie toate intervențiile, să putem asculta opinia președintelui Comisiei juridice, de disciplină și imunități și a inițiatorului.

Deci mai sunt persoane care doresc să intervină?

Domnul Lucian Augustin Bolcaș:

Referitor la ce?

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

La acest articol în întregime, să epuizăm toată discuția, iar după ce epuizăm toată discuția, să ascultăm opinia Comisiei juridice și a inițiatorului.

Domnul Lucian Augustin Bolcaș:

Mai e o problemă pe care vreau să v-o propun din redactarea care a fost dată la comisie art.4 alin.2. Este la nr.4 din amendamentele admise. Se prevede ca acest articol să aibă formularea: "Nu beneficiază de prevederile art.1-3 cei cărora li s-au aplicat pedepse sau măsuri educative pentru următoarele infracțiuni", ceea ce însemnează că urmează ca și măsurile educative să fie iertate. Acum, iertați-mă pe mine, dar măsurile educative conform Codului Penal sunt aplicate minorilor și ele constau în mustrare, încredințare părinților sau, în cazul cel mai grav, internare într-o școală de reeducare. Nu cred că este cazul ca aceste măsuri, care sunt de fapt niște măsuri de ocrotire a minorilor infractori, să se bucure de grațiere.

În aceste condiții, urmează să apreciați.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Dacă mai sunt alte intervenții din sală la art.4, la oricare din alineatele și punctele art.4. Nu mai sunt alte intervenții. Atunci, domnul președinte al Comisiei juridice, de disciplină și imunități.

Domnul Ionel Olteanu:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Mărturisesc că am ascultat cu toată atenția și oricât am încercat nu mi-am risipit nedumerirea în raport de faptul că acest amendament nu există, practic, câtă vreme el nu a fost promovat la comisie și pentru ca această comisie să se poată pronunța într-un sens sau în altul.

Prevederile art.97 din regulament sunt foarte clare, iar, pe de altă parte, îmi exprim amărăciunea de a observa că în plen se aduc amendamente de fond, câtă vreme cei care trebuiau să le propună, să le promoveze, dacă ar fi fost realmente interesați de aceste amendamente, trebuiau totuși s-o facă la comisie.

Din păcate, trebuie s-o spun, cu tot regretul și cu tot respectul, dumnealor au lipsit la comisie atunci când trebuiau să propună, poate ne convingeau atunci.

După părerea comisiei, domnule președinte, stimați colegi, aceste amendamente practic nu există, deci ele nu trebuie adoptate, rugămintea comisiei este să se adopte varianta comisiei.

În ceea ce privește măsurile referitoare la măsurile educative, este evident că nu se grațiază decât măsurile educative care, prin natura lor, sunt măsuri privative de libertate, nu e vorba de mustrare și altceva. (Vociferări.)

În sfârșit, o altă chestiune care trebuie precizată este aceea că dezbaterile generale, totuși, le-am încheiat la capitolul respectiv și că trebuie să organizăm dezbaterea pe articole, în raport de argumentele pe care le avem unii sau ceilalți.

Vă mulțumesc.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Inițiatorul, vă rog.

Vă rog să vă referiți, în primul rând, asupra celei de-a doua propuneri, "măsuri educative" pentru cealaltă este, în mod evident, neprocedural introdus.

Domnul Alexe Costache Ivanov:

Măsurile educative se vor aplica doar în raport de infracțiunile care nu sunt exceptate. Deci sunt infracțiuni foarte grave care fac parte din această listă, prin care sunt înlăturați de la beneficiul acestui act normativ cei care comit infracțiuni foarte grave și, chiar dacă sunt minori, ei trebuie să fie exceptați și n-aș face decât o simplă enumerare. E vorba de perversiune sexuală. Cum să beneficieze un minor dacă comite o asemenea infracțiune? Este vorba de tâlhărie, fapt care presupune furt prin folosirea violenței, deci exact la ce se referea puțin mai înainte un antevorbitor, smulgerea lănțișorului sau a cerceilor din urechi, asta este tâlhărie și este exceptată de la beneficiul acestei legi. Și mai sunt și alte asemenea fapte foarte grave care, dacă sunt comise de minori, bineînțeles, eu cred, corect, în proiect și cu avizul comisiei, s-a ajuns la concluzia că asemenea fapte nu pot să beneficieze de prevederile acestui act normativ.

Vă mulțumesc.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Domnul Bădoiu, din partea comisiei sau din partea...

Domnul Cornel Bădoiu:

Din partea comisiei.

Vreau să-i dau un răspuns domnul Bolcaș, dacă citește art.7 din lege, sună cam așa: "Grațierea nu se aplică celor care nu au început executarea pedepsei închisorii, măsurii internării într-un centru de reeducare...", deci e clar, se referă la o astfel de măsură și nu la celelalte, mustrare sau încredințare.

Vă mulțumesc.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Bun. Am ascultat opiniile colegilor noștri, am ascultat opinia Comisiei juridice și opinia inițiatorului.

Primul amendament propus de domnul Bolcaș nu-l putem lua în considerare, pentru că este totuși un amendament de fond.

Al doilea amendament, având în vedere că ar presupune o eliminare, vi-l supun cu prioritate votului dumneavoastră.

Domnul Bolcaș a propus ca de la art.4 alin.2, acolo unde se scrie: "Nu beneficiază de prevederile art.1-3 cei cărora li s-au aplicat pedepse sau măsuri educative pentru următoarele infracțiuni..." să se elimine "sau măsuri educative". Comisia și inițiatorul nu sunt de acord.

Domnul Lucian Augustin Bolcaș:

Renunț, domnule președinte de ședință.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Bun. Deci nu avem, practic, nici un amendament și mergem pe varianta comisiei la art.4.

Cine este pentru? Vă mulțumesc.

Voturi împotrivă? Nu sunt.

Abțineri? 3 abțineri.

Cu 3 abțineri s-a adoptat art.4.

Art.5. Lăsați-mă să fac o introducerea cât de cât.

Vă rog să priviți în raport la pct.9 este propunerea comisiei de modificare.

Acum, dacă din sală sunt intervenții? Domnul Boc s-a înscris și domnul Bădoiu, deocamdată.

Domnul Emil Boc:

Domnule președinte,

Am încercat să fiu mai vigilent, nu cumva să treacă, de aceea am fost mai aproape aici.

Pentru a înțelege amendamentul de la art.5, amendament pe care l-am formulat și care este respins, o să încerc să fac o foarte, foarte scurtă istorie pentru a înțelege colegii noștri despre ce este vorba, întrucât este vorba de o discuție care a avut loc în laboratorul Comisiei juridice și la care ceilalți n-au avut acces.

În forma înaintată de către Ministerul Justiției, articolul 5, în forma inițială, suna în felul următor: "Sancțiunile cu închisoare aplicate pentru contravenții nu se mai execută, iar pentru contravențiile săvârșite până la intrarea în vigoare a prezentei legi nu se mai aplică sancțiunea închisorii contravenționale." Acest articol a fost criticat de către noi și de către alții, la acea vreme, pentru faptul că în realitate constituie o invitație la săvârșirea de contravenții, întrucât se menționa: pentru contravențiile săvârșite până la intrarea în vigoare a acestei legi, pentru aceste contravenții nu se aplică sancțiunea închisorii. Deci de la 26 iulie de când a fost anunțat proiectul până la intrarea în vigoare a prezentei legi se pot săvârși oricâte contravenții și ele nu vor fi sancționate cu închisoarea.

Față de aceste critici, s-a găsit un text în Comisia juridică, propus, este adevărat, de către Ministerul Justiției, dar însușit de către colegul nostru domnul deputat Ion Neagu, și acest amendament admis de Comisia juridică, cu majoritate de voturi, sună în felul următor și care se află în fața dumneavoastră acum: "Sancțiunile cu închisoare aplicate prin hotărâri judecătorești definitive pentru contravenții nu se mai execută".

Asta ce înseamnă? Și acest articol se leagă de ultimul articol din lege care vizează aplicarea în întregime a legii de grațiere. Ce înseamnă acest articol? Că sancțiunea cu închisoare pentru contravenții nu se mai aplică decât dacă hotărârea judecătorească va fi definitivă la data când această lege va intra în vigoare. Nu știm când va fi acea dată. Va fi 1 decembrie, 1 ianuarie, l februarie, nu putem ști acest lucru. Și, din nou, se introduce un criteriu arbitrar, în funcție de care se aplică Legea de grațiere. Altfel spus, din nou, în funcție de rapiditatea cu care se vor judeca diferite cauze, în diferite instanțe de judecată, se vor aplica legile de grațiere.

Or, prin acest articol, articol care se regăsește în formulă asemănătoare și la articolul 9 cu privire la intrarea în vigoare a prezentei legi, va crea în practică foarte multe probleme, va încuraja traficul de influență, va încuraja "rapiditatea" proceselor judecătorești pentru a intra sau nu intra sub incidența acestei legi de grațiere.

Ce s-a făcut până acum? În toate legile de grațiere era fixată o dată, o dată fixă care se are în vedere cu privire la aplicarea Legii de grațiere. Și în forma inițială, repet, era avută în vedere: "Dispozițiile prezentei legi se aplică numai faptelor săvârșite până la data de 26 iulie". Deci, aceea este data la care ne raportăm. De acolo încolo lumea a luat cunoștință de existența actului de grațiere, poate săvârși contravenții, pentru că dacă le judecă repede, nu vor primi pedeapsă etc.

Deci, noi trebuie să rezolvăm în acest moment această dilemă, lăsăm acest criteriu arbitrar pentru aplicarea legii sau fixăm o dată fixă și amendamentul pe care eu l-am propus se referă la aplicarea și menționarea unei date fixe până la care să se poată aplica Legea de grațiere. Amendamentul respins la pct.3 din amendamentele respinse și vizează art.5, sună așa: "Sancțiunile cu închisoare aplicate pentru contravenții nu se mai execută, iar pentru contravențiile săvârșite până la data de 26 iulie 2001 nu se mai aplică sancțiunea închisorii contravenționale". Și atunci, lucrurile sunt foarte clare. Avem un criteriu precis, fix la care ne raportăm cu privire la aplicarea Legii de grațiere, fie că este vorba de sancțiuni contravenționale, fie că este vorba de alte infracțiuni. A lăsa la îndemâna, la arbitrariul realității aplicarea Legii de grațiere, credem noi că nu corespunde unui imperativ de rigoare juridică.

Veți spune cum se întâmpla în trecut. În Legea nr.137/1997, din nou s-a avut în vedere o dată fixă de intrare în vigoare, numai că procesul legislativ atunci a fost foarte rapid. Proiectul a fost anunțat din mai și în iulie legea a intrat în vigoare. Acum, legea a fost anunțată în 26 iulie și suntem deja aproape de 1 decembrie și nici măcar nu sunt șanse ca ea să fie promovată și promulgată înainte de sfârșitul anului. Va intra și va fi o perioadă care va crea foarte foarte multe dispute și probleme legate de aplicarea lei. Înainte de 1989 se venea printr-un decret de grațiere, seara se scria, dimineața se anunța și de la acea dată se aplica și Guvernul, dacă ar fi dorit să facă un lucru serios, putea eventual să împiedice acest lucru printr-o ordonanță de urgență. Atunci ea intra imediat în vigoare și știam până la ce dată.

În aceste condiții, noi vă solicităm să aveți disponibilitatea de a analiza implicațiile practice pe care o asemenea lege de grațiere le poate avea sub aspectul aplicării ei și să ne raportăm la o dată fixă cu privire la intrarea ei în vigoare. Altfel, repet, va fi o criză de aplicare a acestei legi cu multiple convulsii sociale.

Vă mulțumesc.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Da. Domnul deputat Bădoiu, poftiți.

Domnul Cornel Bădoiu:

Stimați colegi,

Domnul Boc are dreptate. Argumentele sunt de ordin istoric și, dacă veți avea curiozitatea să consultați legile sau decretele de grațiere care s-au dat până acum, așa se proceda, se fixa o dată tocmai în ideea de a nu da naștere la lucruri nepermise de politica penală a statului de la un moment dat.

Dar, dacă am accepta amendamentul propus ulterior de Ministerul de Justiție și însușit de domnul președinte al Comisiei juridice, veți constata că se creează inechități de tratament juridic la situații identice. Și acest lucru este valabil și pentru art.6 care urmează după 5. Deci potrivit amendamentului însușit, urmează a beneficia de grațiere numai cei definitiv condamnați pentru comiterea unei contravenții sau, așa după cum se spune la art.6, pentru săvârșirea unei infracțiuni.

Ce înseamnă acest lucru? Că în ipoteza în care două persoane comit aceeași faptă împreună și unul dintre ei uzitează de toate căile de atac, să se ajungă la situația următoare. Primul care n-a uzat de aceste căi de atac să fie găsit în poziția de "condamnat definitiv" și să beneficieze de grațiere, iar cel care se află în apel sau în recurs să nu mai poată beneficia de grațiere, deci de iertarea de a executa pedeapsa, ceea ce creează inechități. Inechități cu consecințe profunde, zic eu, în societarea românească. Nu este de admis.

Sub aspect teoretic, lucrurile ar cam sta așa cum a fost amendamentul însușit, dar viața a demonstrat că teoria nu mai corespunde realităților sociale și, atunci, de 50 de ani încoace, s-a mers pe un hibrid și anume: beneficiază de grațiere nu numai cei condamnați definitiv, dar și cei care au comis fapta până la o anumită dată, pentru că vreau să rețineți că aceștia, care nu sunt în poziția "definitiv", continuă a fi judecați și li se aplică o sancțiune, deci practic ce se grațiază, sancțiunea, ca atare, aplicată.

Deci, revenind, viața a impus acest tratament juridic și vă rog să înțelegeți că omul de rând nu va înțelege niciodată de ce dacă unul dintre frați beneficiază de grațiere, cel care a uzat de calea de atac nu mai poate beneficia. Deci, efectiv, este un paradox. Noi, juriștii, l-am acceptat, vă rog să înțelegeți că l-au acceptat și profesorii noștri, nu l-au eliminat, e vorba de Don Goroz, un mare teoretician în materia dreptului și, în special, a dreptului penal, și vreau să vă mai spun că sunt și autori francezi care nu elimină, ba, dimpotrivă, acceptă ideea de a se proceda în acest fel. Așa că, vă rog să fiți de acord cu amendamentul domnului Boc, la care, de fapt, și în comisie eu m-am raliat, nu știu de ce nu apar în raport, pentru că, repet, altcumva, vom ajunge la situații paradoxale.

Vă mai dau și alt exemplu. Având în vedere lista enormă de excepții, având în vedere și această prevedere a amendamentului însușit cu majoritate de voturi de către comisie, în realitate scopul adoptării acestei legi nu se mai realizează, pentru că vor fi mai mulți din cei care încă nu sunt în poziția "condamnați definitiv", decât cei care sunt în această poziție și pot beneficia. Deci, cu alte cuvinte, o treime vor pleca din peniteniciar și celelalte două treimi le vor lua locul. Și, atunci pentru ce mai dăm această lege de grațiere?

În plus, vă rog să rețineți că rolul instanțelor este atât de aglomerat încât nu mai pot face față volumului de activitate. Vi s-a spus aici că se dau termene la Curtea Supremă de 6 luni. Inexact. Ultimul termen pe care l-am luat eu a fost de un an și 6 luni, chiar doi ani. Nu se poate. Vă dați seama ce se întâmplă la instanțele inferioare, dacă la Curtea Supremă s-a ajuns aici? Acesta este un alt argument, pentru care legiuitorul înțelege să ierte de păcate, acum, anumite persoane pentru anumite fapte.

Vă mulțumesc.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Domnule Bădoiu, dacă puteți să-mi dați o mică explicație ca să înțeleagă colegii mai bine. Să ne gândim la o situație care s-ar putea întâmpla în practică. Cineva săvârșește o contravenție pe data de 27 iulie, a fost judecat, a și intrat în închisoare, a și executat 3 luni, că pedepsele pentru contravenție sunt mici. Mă rog, și noi venim acum cu o lege și spunem că nu se mai aplică sancțiunea închisorii contravenționale și legea asta a noastră se va publica în Monitorul Oficial la 1 februarie. Ce facem cu persoana aceasta? Îi plătim despăgubiri?

Domnul Cornel Bădoiu:

E vorba de fapte săvârșite până la o anumită dată, nu și inclusiv data de la care intră în vigoare, se aplică grațierea. Asta e una.

Doi. Vă rog să rețineți că data pe care noi am fixa-o acum nu rămâne bătută în cuie. Pentru că a doua Cameră sesizată cu dezbaterea acestei legi este Senatul și, în final, data fixată de Senat va fi cea care în realitate va conta în economia legii. Noi fixăm acum o dată de principiu care poate... sau la mediere... la mediere... foarte bine... care, poate rămâne așa sau nu. Dar, noi trebuie să prevedem în corpul legii acest lucru. Faptele săvârșite până la o anumită dată, o punem ca atare – 26 iulie, 1 mai, nu contează. Dar, trebuie să fixăm o dată pentru că altcumva, domnul Boc are dreptate, dacă rămâne și se aplică pe data publicării în Monitorul Oficial a acestei legi, atunci, într-adevăr, sfera se lărgește prea tare și mi se pare că nu este în intenția legiuitorului de a da o astfel de dezvoltare actului de grațiere.

Vă mulțumesc.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Da, alte intervenții? Domnul Szekely Ervin Zoltan.

Domnul Szekely Ervin Zoltan:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Trebuie să observăm că scopul urmărit, atât de către inițiatorul amendamentului, cât și de către minister sau comisia care a aprobat propunerea ministerului, este același și anume a elimina posibilitatea ca o dată ce a început un proces legislativ care are ca scop grațierea, de această grațiere să beneficieze cei care știind că vor intra sub incidența legii să sâvârșească anumite fapte pentru a scăpa de sancțiune. Însă, inițiatorul amendamentului a ales un criteriu obiectiv, precis și fix, pe când comisia a ales un criteriu aleatoriu, pentru că 26 iulie este o dată fixă și este fericit aleasă, după părerea mea, pentru că atunci a apărut proiectul de lege. Deci este evident că înainte de această dată nu se putea specula acest act normativ, pe când criteriul ales de comisie este flexibil și având în vedere complexitatea procedurilor penale, se poate, și exemplele au fost date aici, se poate întâmpla ca hotărârile judecătorești să apară ulterior și să conțină deja elemente din această lege pentru a face ca cineva să beneficieze sau, dimpotrivă, să nu beneficieze de prevederile Legii de grațiere.

De aceea, și noi, Grupul parlamentar UDMR susținem amendamentul domnului Boc, pentru că introduce un criteriu obiectiv și stabil în aprecierea acestor fapte.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Da. Domnul Tudor Marcu, din partea Partidului România Mare.

Domnul Marcu Tudor:

Nu vorbesc în numele Partidului România Mare, ci în numele meu personal. Am fost votat de 70.000 de oameni în județul Prahova. Când e vot, atunci exprimarea votului se face de către un reprezentant al Partidului România Mare care exprimă punctul lui de vedere.

Revenim. Tot respectul pentru domnul Boc și domnul Bădoiu. Amândoi sunt plini de intenții bune. Mai că înclin să zic că dânsul are dreptate, după cum are dreptate și textul inițial. Și vă rog să constatați următorul lucru: textul propus de domnul Boc care este foarte justificat de fapt face numai un singur lucru, că împinge mai de dinainte de aplicarea legii, propusă prin textul inițial, aplicarea acesteia. Adică sunt mai mulți oameni care beneficiază de ea. Ăsta e primul lucru. Alt argument n-ar fi. Sau nu l-am văzut eu până acum. Al doilea. (Îndreptând microfoanele) Pe urmă ziceți că vorbesc tare, cum mi-a zis odată cineva.

Dacă ne uităm la textul amendamentului propus, vedem că din data de 26 iulie până în decembrie, să zic, toate pedepsele făcute pentru contravenții care sunt în general sub șase luni, au fost aplicate, au fost executate.

De aceea, rămâne să judecăm dacă optăm pentru un text de amendament care își are rostul sau nu-și are rostul și un text inițial care poate fi justificat. Eu nu știu cum e mai bine, înclin să cred că textul inițial este mai bun, pentru că nu mai are obiect amendamentul atunci când va ieși legea.

Vă mulțumesc.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Alte intervenții din sală. Domnul Boc. Poftiți!

Domnul Emil Boc:

Mulțumesc, domnule președinte.

Aș vrea numai să fac câteva referiri în legătură cu ultima intervenție. Cele 70.000 de voturi sunt în norma de reprezentare. În realitate sunt vreo 30. Cam atâta este coeficientul electoral. Coeficientul electoral este mult mai mic față de norma de reprezentare a unui deputat care este de 70.000...Deci, potrivit legii electorale, un deputat este la 70.000, dar coeficientul electoral concret este mai mic 30.000...depinde de județ.

Domnul Marcu Tudor (din sală):

Am fost doar trei deputați.

Domnul Emil Boc:

Am făcut asta pentru a descreți puțin atmosfera și a încerca din nou să ne concentrăm pe text.

În primul rând, aș vrea să menționez faptul că acest amendament nu are o conotație politică, ci pur și simplu încearcă sub raport științific, juridic să reglemeteze o situație spre beneficiul tuturor și nu spre beneficiul unui partid politic.

În consecință, domnul deputat în ultima intervenție, în realitate, mi-a dat argumente mie pentru a nu aplica forma inițială propusă de Ministerul Justiției, formă care suna și repet: "Sancțiunile cu închisoarea aplicate pentru contravenții nu se mai execută, iar pentru contravențiile săvârșite până la intrarea în vigoare a prezentei legi, nu se mai aplică sancțiunea închisorii contravenționale."

Textul inițial era o invitație la săvârșirea de contravenții. Deci, de la 26 iulie până la intrarea în vigoare, se puteau săvârși oricâte contravenții, astăzi-mâine, pentru că ele nu erau pedepsite. Asta era forma inițială. Deci, care nici într-un caz nu corespunde realității și necesității juridice. Pentru că era, repet, o invitație în alb, un cec în alb adresat săvârșirii de infracțiuni. S-a venit cu o formulă intermediară, formulă care propune ca să se aplice numai sentințelor judecătorești definitive, să se inducă un anumit element la care să ne raportăm: sentințele judecătorești definitive. Dar definitive în raport cu ce? În raport cu intrarea în vigoare a prezentei legi.

Și aici intrăm iarăși în circuitul pe care l-am menționat anterior și colegii mei au făcut referire, de aici apar acele discriminări, acele...nu avem de-a face cu o egalitate de tratament juridic. Și domnul Bădoiu a exemplificat foarte plastic cu cei doi frați care, fiind trimiși în judecată pentru săvârșirea aceleiași fapte, unul care nu a exercitat căile de atac și a rămas sentința defintivă, să beneficieze de legea de grațiere, iar celălalt care a dorit să-și caute dreptatea a mers până la Curtea Supremă de Justiție unde a primit un termen în 2003. Și, în 2003, evident că atunci când va fi judecat, legea de grațiere nu va fi operabilă și, dacă va rămâne vinovat, el va executa pedeapsa închisorii, iar celălalt care nu și-au exercitat calea de atac, va beneficia de legea de grațiere. Și, repet, există acel principiu juridic potrivit căruia nimănui nu i se poate înrăutăți propria situație în propria lui cale de atac.

Dar, iată că printr-o asemenea formulă, unei persoane i se poate înrăutăți situația în propria lui cale de atac. Sub raport juridic, formula propusă de noi de a avea un termen fix ar elimina toate aceste ambiguități și ar fi foarte clar: toți cei care au săvârșit contravenții, infracțiuni până la data de 26 iulie sau putem discuta această dată, în funcție de ce vor aprecia și cei din Senat, toți aceia vor beneficia de decretul-lege de grațiere, toți ce intră după, vom avea în vedere luminoasele măsuri propuse de Ministerul Justiției pentru asigurarea integrală ulterioară a acestora în activitatea socială.

De aceea, încă o dată mă pronunț și vă invit să susțineți acest amendament care nu are un caracter politic, ci doar dorește sub raport pragmatic să rezolve juridic și științific o problemă socială.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Dacă mai sunt intervenții. Domnul Bolcaș, domnul Timiș. Întâi domnul Bolcaș.

Domnul Augustin Lucian Bolcaș:

Domnilor colegi,

Într-adevăr, este problemă strict juridică, dacă vreți, strict tehnică și trebuie rezolvată, pentru că, rezumând, domniile voastre aveți în față de fapt trei rele. Trebuie să alegem din trei rele. Primul este textul propus de inițiator care într-adevăr conține elemente de invitație la săvârșirea de contravenții pe care cei care le săvârșesc știu că până la urmă vor fi iertate.

Al doilea text care a fost propus de comisie, introduce un criteriu care devine discriminatoriu și nu este corect. Nu mai repet argumentele domnului Boc, sunt absolut exacte.

Al treilea, însă, propus de domnul Boc prin fixarea acestei date, devine gol de conținut. Pentru că dacă ne gândim la procedura contravențională în care aplicarea sancțiunii se prescrie în termene scurte, o lună-două, în care judecata se face în termene scurte, o lună-două, în care sancțiunea închisorii este mică, câteva luni, până la data apariției decretului, toate aceste sancțiuni aplicate pentru fapte săvârșite până la 26 iulie sau până la 26 august sau orice fel de dată vom fixa, vor fi executate și nu mai avem ce să grațiem. Deci, suntem în ipoteza celor trei rele. Nici unul din aceste amendamente, spun eu, nu găsește soluția exactă juridică.

Punctul meu de vedere este punct de vedere exprimat tot în nume personal pentru că discutăm o problemă tehnică între noi, este că textul propus de inițiator este cel mai bun, textul propus de domnul Boc are această deficiență că poate să ne găsească într-un mod de neaplicatibilitate că n-avem cui să o aplicăm și textul cel mai rău este cel al comisiei care încalcă niște principii juridice care ocrotesc drepturile persoanei și creează situații discriminatorii pe criterii absolut arbitrare.

Vă exprim punctul de vedere: voi vota pentru textul propus de inițiator, cu tot acest risc al invitației la săvârșirea de contravenții, risc pe care putem să ni-l asumăm pe niște, hai să zicem, cifre statistice, în sensul că, și adaug aici argumentul pe care l-am folosit pentru a mă referi la amendamentul domnului Boc, cei care acum săvârșesc contravențiile în speranța că vor fi iertați până la data apariției decretului, vor fi și executat deja această pedeapsă.

Vă mulțumesc.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Dacă mai sunt intervenții.

Poftiți, domnule Timiș!

Domnul Ioan Timiș:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor,

În fapt, aici este vorba de un decret de grațiere, de o lege de grațiere, scuzați-mi expresia decret. Eram obișnuit cu decretele. aceasta înseamnă un act de clemență din partea legiuitorului. Adică legiuitorul se găndește pe cine vrea să ierte. Problema care se discută aici este: de când? De la data intrării în vigoare? De la o dată anterioară intrării în vigoare, sau de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătorești? A alege între aceste trei date și a introduce doi frați, trei frați, șase frați pentru a vă convinge pe dumneavoastră care din soluții este cea mai bună, eu cred că este o discuție inutilă.

Cel mai obiectiv criteriu dintre toate cele enunțate aici este criteriul rămânerii definitive a unei hotărâri de condamnare. Pentru că toate celelalte criterii sunt criterii subiective. Data când a auzit publicul că se va da o lege de grațiere, data nu știu care. Data când legea intră în vigoare, iarăși este o dată pe care nu o putem aprecia acum. Dar data rămânerii definitive a hotărârii sau...nu data rămânerii definitive, o hotărâre definitivă de condamnare este cel mai bun criteriu și subscriu acestui text susținut și de Ministerul Justiției.

Mulțumesc.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Dacă din sală mai sunt alte intervenții. Dacă nu mai sunt, voi da cuvântul inițiatorului și apoi comisiei pentru a-și exprima punctul de vedere pentru că urmează să votăm soluția.

Domnul Alexe Costache Ivanov:

Domnule președinte,

Onorate doamne și domni deputați,

Deși discuția pe care o facem formal este cantonată pe prevederile art.5, în realitate, problemele care s-au discutat se referă și la art.6 și 7. Și aș vrea să arăt, de fapt, acest lucru a mai fost subliniat de un antevorbitor, că problema este de ordin pur tehnic și atât noi, inițiatorii, cât și Comisia juridică a căutat o soluție care să fie cât mai bună. Vă rog să-mi permiteți să citesc niște argumente care sunt, e adevărat, de ordin tehnic, dar care sper să fie în măsură să vă convingă că soluția care a fost adoptată de comisie și însușită și de Ministerul de Justiție este cea mai bună.

Art.120 din Codul Penal român prevede în alin.1 că grațierea are ca efect înlăturarea în totul sau în parte a executării pedepsei ori comutarea acesteia în alta mai ușoară. Art.120 care reglementează, este sediul materiei în Codul Penal, instituția grațierii și care stabilește natura juridică, profilul instituției grațierii, o caracterizează pe aceasta ca fiind o instituție care privește executarea pedepsei. Or, nu se poate vorbi de executarea pedepsei decât în cazul unei pedepse aplicate printr-o hotărâre de condamnare rămasă defintivă.

Alin.2 al art.120 prevede că grațierea are efect și asupra pedepselor a căror executare este suspendată condiționat. Această prevedere întărește caracterizarea instituției grațierii din alin.1 ca fiind o instituție care se aplică după ce hotărârea de condamnare la o pedeapsă a rămas definitivă, deci este executabilă, numai atunci putându-se pronunța suspendarea executării pedepsei. A interpreta textul art.120 din Codul Penal în sensul că se referă și la pedepse ce nu sunt încă aplicate decât după apariția legii de grațiere, înseamnă a adăuga la lege și încă la o lege care instituie și reglementează instituții fundamentale ale dreptului penal.

În acest sens, am argumente de drept comparat și mă refer la Codul Penal francez și argumente de ordin istoric. Aș vrea să arăt că Codul Penal român din 1936 conținea o prevedere asemănătoare. Deci nu este o găselniță a actualului proiect de lege că grațierea se referă doar la pedepse care privesc fapte care au fost definitiv sancționate prin hotărâri judecătorești definitive. Ceea ce se practica de-a lungul anilor până în 1989, în sensul că erau grațiate și faptele nedescoperite, cele aflate în curs de urmăriri și cele aflate în curs de judecată la data când era edictat actul de grațiere este, din nefericire, o experiență care nu poate să fie folosită și în prezent pentru că se abate de la litera și spiritul legii. Or, într-un stat de drept a face acest melanj între instituția amnistiei și instituția grațierii, nu mai poate să fie admis.

Din această cauză, prin actualul proiect, s-a propus ca să fie exceptați de la grațiere cei care se află în curs de urmărire penală, în curs de judecată și să beneficieze de prevederile acestui act de clemență al legiuitorului doar cei care, în momentul în care actul normativ va fi publicat în Monitorul Oficial, vor fi sancționați prin hotărâri penale definitive.

Referitor la chestiunea sancțiunilor contravenționale, consider că este deosebit de pertinentă observația făcută de domnul președinte de ședință, în sensul că aceste sancțiuni dacă ar fi fost să fie grațiate doar pînă la data de 26 iulie, cu siguranță n-ar mai fi fost nimic de grațiat pentru că ele între timp s-ar fi executat.

Pe de altă parte, în cadrul aceluiași act normativ nu se poate lucra din punct de vedere strict juridic cu două măsuri: pentru pedepsele penale să acceptăm ca dată a devenirii incidente a respectivului act momentul în care el este publicat în Monitorul Oficial; iar pentru sancțiunile contravenționale să stabilim o altă dată. O asemenea logică este de neacceptat în opinia nostră.

Vă mulțumesc.

(Domnii deputați Boc Emil și Bădoiu Cornel doresc să ia cuvântul)

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Domnilor, eu v-am rugat să interveniți și nu se dă o replică și contraargumente la infinit pentru că altfel după aia și dânsul vine și spune alte argumente din alte tratate, după aia dumneavoastră iar veniți și prelungim la infinit discuția asta. Eu o să fac o excepție ca să nu mă acuzați că sunt intolerant și că nu vreau să vă ascult. Dar să știți că regulile așa sunt pentru că știți și dumneavoastră foarte bine, amândoi sunteți juriști, în orice tratat de drept sunt zeci de opinii asupra unei instituții juridice și știți că sunt opinii contradictorii. Deci nu putem continua la infinit chestiunea asta.

Sunt două persoane care mai doresc să discute. Mai există cineva? (Ridică mâna și domnul Ionel Olteanu) Nu! Comisia nu pot s-o uit, comisiei îi dau cuvântul în final. Vă rog, mai sunt și alți colegi care doresc, în afară de domnul Bădoiu și de domnul Boc? Pentru că după dânșii dacă nu mai sunt alte persoane nu mai dau cuvântul decât reprezentantului comisiei, adică președintelui comisiei. Mai sunt alte persoane? Nu.

Domnul Bădoiu și, după aceea, domnul Boc.

Domnul Cornel Bădoiu:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Aș vrea să nu scăpați din vedere că, de fapt, scopul dezbaterii noastre este acela de a adopta legi corecte, cât mai bune, ca să le spun așa, într-un cuvânt generic. Ăsta este și motivul pentru care am ținut să iau cuvântul în replică. S-a invocat art.120 din Codul Penal. Într-adevăr, acest articol face trimitere la pedepsele aplicate. Ce susține domnul ministru nu e chiar riguros exact pentru că cei care încă nu sunt prinși în poziția condamnați definitiv, am mai spus-o, dar o repet pentru a o reține, procesul în raport de ei se continuă, sunt condamnați și urmează a se aplica grațierea. Practic, și aceștia sunt condamnați și urmează a li se aplica, după caz sau nu, grațierea. Așa stau lucrurile.

Doi. Domnilor colegi, să nu uităm că noi aici hotărâm soarta unor oameni și nu a unor, știu eu, situații abstracte. De ce să tratăm diferențiat și să măsurăm cu măsuri diferite situații identice. Asta e toată problema de fapt și la urma urmei. Și v-aș ruga să înțelegeți că viața ne obligă la acel melanj de care vă vorbeam și eu.

Vă mulțumesc.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Da. Domnul deputat Boc.

Domnul Emil Boc:

Pentru a mai aduce încă un argument în sprijinul amendamentului depus și a încerca să demontăm cu argumente științifice părerea expusă de distinsul reprezentant al Ministerului Justiției cu care am colaborat foarte bine și echilibrat pe tot parcursul acestui proiect de lege, aș vrea să vă prezint faptul că, în forma inițială, Ministerul Justiției a venit cu următoarea formulă la art.6. "În cauzele în care nu s-a început urmărirea penală precum și în cele aflate în curs de urmărire penală sau de judecată, procesul penal va porni sau, după caz, va continua, iar după stabilirea pedepsei se va face aplicarea prevederilor prezentei legi."

Când a fost mai "științific" ministerul în opinia lui? Atunci când a venit cu proiectul inițial? Sau când a venit cu un alt amendament?

În consecință, punctul de vedere pe care-l susținem este acela că nu avem de-a face cu o încălcare a art.120 din Codul Penal cu privire la aplicarea grațierii, întrucât, așa cum foarte bine s-a spus aici, grațierea se aplică unei pedepse aplicate în toate situațiile, nu în situațiile în care vine Ministerul Justiției și spune că se aplică sentințelor definitive, avem de-a face cu o pedeapsă aplicată, ci și în cazul în care noi propunem o dată fixă. Și atunci legea de grațiere se aplică doar unei pedepse aplicate. Adică judecata se continuă, cum a explicat și domnul Bădoiu, și pedepsei aplicate i se aplică legea de grațiere.

În consecință, după părerea noastră, Ministerul Justiției demonstrează o inconsistență în aprecierea sub raport juridic a fundamentului grațierii, iar din acest joc al opiniilor vom ajunge în situația să periclităm aplicarea acestei legi de grațiere cu consecințe încă de neprevăzut. Și, cu tot respectul față de distinsul coleg Timiș, cred că numai printr-un eufemism putem accepta ideea că o dată arbitrară este mai fixă decât o dată fixă. Domnia sa a încercat să ne spună că, dacă vom lăsa criteriul acesta arbitrar al rămânerii sentinței definitive în raport cu data intrării în vigoare a prezentei legi, vom avea o dată mai fixă de aplicare a legii de grațiere decât dacă vom fixa chiar prin conținutul legii de grațiere o dată fixă. Cred că numai printr-un sofism putem accepta un asemenea argument.

În consecință, având în vedere că susținerile fundamentate științific ale Ministerului Justiției nu sunt imbatabile, ele pot fi discutate ca orice părere juridică, așa cum și domnul președinte a menționat, dar sub raport pragmatic, credem noi că argumentul formulat, amendamentul propus răspunde și necesităților teoretice și, mai ales, practicii cu care ne vom confrunta. Și vă solicităm pe această cale să votați acest amendament, amendament care, așa cum s-a spus, va mai avea implicații în conținutul legii și în special la art.6 și 9 pe care le vom discuta în funcție de ce vom decide aici.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Da. Domnul președinte al Comisiei juridice.

Domnul Ionel Olteanu:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Voi fi foarte scurt pentru a enunța punctul de vedere al Comisiei juridice. Mai exact, al majorității care s-a degajat și a adoptat această versiune. Punctul de vedere al Comisiei juridice este prin urmare acela de a se respinge amendamentul propus de domnul deputat Boc. Mențiunea care s-a făcut că acest amendament, această... de fapt, sugestie care a fost promovată de Ministerul Justiției a fost însușită de mine, este inexactă. De aceea, consider că este de datoria mea să spun că acest amendament aparține domnului profesor Neagu care, din păcate, nu este în sală, (din sală i se spune că domnul deputat Neagu este prezent) sau dacă este, trebuie s-o confirme, așa s-a menționat în raport și așa stau lucrurile.

Prin urmare, să nu se creeze impresia falsă că în realitate la Comisia juridică ar fi existat o altă majoritate decât aceea pe care o reflectă raportul.

Cu privire la discriminare. Eu cred că nu este nici o discriminare pentru că nu poate exista o discriminare câtă vreme situația nu este comparabilă, indiferent câți frați avem. Dar nu asta e problema. Exemplele pot fi simplificate pentru înțelegere, dar pot să fie și exemple simpliste pentru a convinge, pentru a persuada pe cineva sau pentru a induce o anumită convingere.

Comisia juridică, cu majoritatea menționată în raport, vă roagă să respingeți acest amendament promovat de domnul deputat Boc. Este un aspect pe care aș vrea să-l mai amintesc. Cred că trebuie să avem încredere în judecător, că judecătorul va individualiza corect pedeapsa pe care o va aplica și că nu vor fi situații de discriminare pentru că nu pot fi în situații în care acestea nu pot fi comparabile.

Vă mulțumesc.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Au fost audiate toate argumentele pro și contra în ceea ce privește amendamentul respins. Avem soluția propusă de comisie care a fost susținută și de domnul președinte și ni s-a spus că este varianta susținută de majoritatea membrilor comisiei. Această soluție a fost acceptată de către inițiator. Vă supun la vot această soluție a comisiei. Dacă ea va fi respinsă, vom supune la vot și amendamentul respins.

(Domnul deputat Boc Emil dorește să se supună la vot amendamentul)

Doriți să vă supun amendamentul la vot. Nu este nici o problemă. Amendamentul respins de comisie.

Cine este pentru amendamentul respins de comisie al domnului Boc? 35 de voturi. Insuficient pentru a fi adoptat.

Varianta comisiei. Cine este pentru?

A! Vreți și împotrivă. Bine! Da.

Împotrivă? Numărați. 50 voturi.

Abțineri? Nu sunt.

Constat că nu avem un cvorum pentru dezbaterea unei legi organice. Aduceți, vă rog, catalogul, că vreau să fac o prezență. Poftiți. Doresc să și votez în integralitate legea aceasta. Nu doriți să votăm astăzi în integralitate legea aceasta? Poftiți. Adică, nu este vorba numai de articolul acesta.

Domnul Emil Boc:

Domnule președinte,

Sub raport procedural suntem în faza următoare: dumneavoastră ați anunțat cvorumul de ședință, suntem în cvorum de ședință în acest moment, pentru că, cu ocazia dezbaterii pe articole nu trebuie să existe un covrum special de jumătate plus unu, ci lucrează în prezența majorității deputaților prezenți, iar potrivit Regulamentului proiectele de lege se supun într-o ședință specială de vot. Atenție! Proiectele de lege în formă finală se propun într-o ședință specială de vot care, după practica de până acum, era anunțată din timp ca fiind fie marți, fie joi și, în consecință, domnule președinte, vă rugăm să procedați potrivit Regulamentului și potrivit cutumei, să supuneți acest proiect de lege, fie marți, fie joi, într-o ședință de vot anunțată și nu imediat după discutarea ei pe articole. Atunci, într-adevăr, nu ne-am afla în prezența cvorumului și vă rugăm să respectați – repet – această practică cerută de Regulament și uzată de noi până în momentul de față și să continuăm dezbaterea legii; suntem doar la art. 5, domnule președinte.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Luăm act de această propunere a dumneavoastră care ne avantajează foarte mult.

Domnul Emil Boc:

Deci, să continuăm dezbaterea legii...

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Supun la vot varianta comisiei.

Cine este pentru? Mulțumesc.

Voturi contra? 28 voturi contra.

Abțineri? 1 abținere.

S-a adoptat art. 5 în varianta comisiei.

Articolul 6. Vă rog să priviți la pct. 10 din raportul comisiei.

Sunt obiecții? Poftiți, domnule Boc.

Domnul Emil Boc:

Acest amendament al comisiei, formulat de domnul deputat Ionel Olteanu, la propunerea Ministerului Justiției, vizează eliminarea unui articol, care, după părerea noastră, în mod științific își avea locul în acest proiect de lege. Și menționez cum arăta art. 6 în forma anterioară: "În cauzele în care nu s-a început urmărirea penală, precum și în cele aflate în curs de urmărire penală sau de judecată, procesul penal va porni sau, după caz, va continua, iar după stabilirea pedepsei se va face aplicarea prevederilor prezentei legi".

Deci, art. 5 l-am tranșat în felul următor, pentru că se referea la sancțiunile contravenționale, la contravenții. Acum intrăm sub incidența infracțiunilor. În consecință, măcar de acum încolo, pentru că vom avea după aceea un art. 9 cu privire la intrarea în vigoare a prezentei legi, propunerea pe care v-o formulez dumneavoastră este de a respinge amendamentul din comisie și de a menține textul inițial, așa cum a fost el formulat de inițiator. Pentru că acest text inițial ne va da posibilitatea să aplicăm legea de grațiere într-un mod coerent și fără să avem de-a face cu un arbitrariu pe care-l introduce această lege în forma amendamentelor admise în comisie.

Deci susțin punctul de vedere inițial din proiectul de lege, așa cum art. 6 a fost formulat de către inițiator și respingerea amendamentului domnului deputat Olteanu, de eliminare a acestui articol.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Domnule Boc, să folosim cuvântul "eliminare", a variantei comisiei, ca să pot supune cu...

Domnul Emil Boc:

Amendamentul meu este pentru menținere.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Am înțeles.

Alte opinii? Nu sunt alte opinii. Domnul președinte al Comisiei juridice.

Domnul Ionel Olteanu:

Foarte pe scurt, domnule președinte și stimați colegi. Este vorba de o chestiune de logică, de coerență. Am votat articolul precedent, astfel cum l-am votat, de aceea comisia roagă colegii să voteze la fel, în sensul adoptării acestui amendament, pe de o parte, amendament care este însușit de majoritatea membrilor comisiei.

Pe de altă parte, dacă am proceda altfel, dincolo de incoerența textului, ar însemna practic să bulversăm o dezbatere. Decizia cred că s-a luat la votul precedent. Vă mulțumesc.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Propun eliminarea, propusă de domnul Boc, a textului comisiei.

Cine este pentru eliminarea respectivă? 31. Insuficient pentru a fi adoptat.

Atunci votăm varianta comisiei.

Cine este pentru varianta comisiei? Poftiți. Vă rog să numărați. 71 voturi pentru.

Contra? 34 voturi contra.

Abțineri? Nu sunt abțineri.

S-a adoptat varianta comisiei la art. 6.

Trecem la art. 7. Spuneți, domnule Olteanu.

Domnul Ionel Olteanu:

Domnule președinte,

Cu tot regretul și cu tot respectul, chiar dacă este post factum, noi am supus la vot un amendament care nu există. Nu poate exista, după părerea mea și după părerea oricui, dacă vreți, un amendament constând în menținerea textului inițial. Aceasta este explicația. Iată ce s-a votat.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Articolul 7. Da, treaba este rezolvată.

Domnul Emil Boc:

Explicații de vot!

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Domnule, explicații de vot dați la lege în ansamblu.

Articolul 7. Sunt probleme la art. 7?

Domnul Emil Boc:

Domnule președinte,

Pentru egalitate de tratament, situațiile sunt comparabile și domnul deputat Olteanu este tot deputat ca și orice deputat din această sală și pentru egalitate de tratament aș dori...

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Da, poftiți.

Domnul Emil Boc:

Mulțumesc, domnule președinte.

Cu tot regretul și cu toată simpatia față de colegul Olteanu, amendamentul meu nu este unul căzut din cer, el se regăsește în raportul Comisiei juridice, de disciplină și imunități și dacă veți consulta acest raport pe care dumneavoastră îl aveți în față, veți vedea pe coloana 1 text inițial, amendament propus, amendament admis. Deci nu am făcut decât să mă aflu în fața unui proces democratic, să susțin unul din amendamentele existente acolo. Cred că acest drept nu poate fi luat nici unui deputat. Prin urmare, prin aceasta ne definim aici munca, prin amendamente, prin propunerile legislative pe care le facem.

Deci, a supune un amendament și a-l discuta, care există în raport, cred că reprezintă o cerință normală și numai dintr-o dorință de a mai descreți puțin frunțile, domnul președinte a spus că nu este acest amendament. El este în raportul Comisiei juridice.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Articolul 7. Dacă sunt obiecții față de varianta comisiei? Sunt probleme la art. 7? Bun. Dacă nu este nici o obicție, îl considerăm adoptat.

Articolul 8. Sunt obiecții? Poftiți, domnule Bădoiu.

Domnul Cornel Bădoiu:

La art. 8 am formulat un amendament care ar fi trebuit să constituie un nou alineat. El constă în următoarele: "Persoanele grațiate care, cu rea-credință, în decurs de trei ani nu au acoperit prejudiciul sau despăgubirile la care au fost obligate vor executa pedepsele ce le-au fost stabilite". Vreau să vă amintesc că este o lege de grațiere condiționată, în ideea că dacă în decurs de trei ani mai comite o altă faptă cu intenție va executa și pedeapsa pentru care a fost iertat.

Ce se întâmplă? De foarte multe ori, faptele săvârșite au drept consecințe și crearea unui prejudiciu. Procesul are două laturi: latura penală, care vizează vinovăția și sancțiunea cu caracter penal, și latura civilă, prin care este obligat la despăgubiri, să acopere paguba adusă. Sunt situații când ei profită de această iertare dată de legiuitor, dar cu mare greutate sau în unele cazuri chiar deloc nu mai acoperă prejudiciul, ceea ce iar duce la inechități. Acesta este motivul pentru care am ținut să introduc acest alineat. Vă mulțumesc.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Domnule Boc, poftiți.

Domnul Emil Boc:

Vreau să fiu foarte scurt și să spun că susțin cu toată convingerea un asemenea amendament, dintr-un raționament foarte simplu: un infractor care a săvârșit o infracțiune, să zicem, de furt, iar prejudiciul este de 10 milioane de lei, el este trimis în închisoare, condamnat la 3 ani, vine legea de grațiere, este pus în libertate și se întâlnește a doua zi pe stradă cu cetățeanul căruia i-a făcut un prejudiciu de 10 milioane și spune: "Ei, vezi, cine triumfă în țara aceasta?!" Amendamentul acesta împiedică crearea unor discriminări și împiedică sfidarea cetățeanului de către infractor.

Deci, dacă ai produs un prejudiciu, orice lege și Codul Civil spune: "trebuie să-l repari". Dacă l-ai reparat, trebuie să beneficiezi de clemența legiuitorului. Noi dăm în acest moment un cec în alb acelora care săvârșesc infracțiuni și nu recuperează prejudiciul. Deci, prin acceptarea amendamentului, am dovedi un respect față de cetățean, prin respingerea lui ar însemna să nu ne preocupe interesul cetățeanului, siguranța acestuia și demnitatea lui. Este o ofensă la demnitatea cetățeanului.

Prin urmare, noi propunem ca, într-adevăr, legea de grațiere în acest context să fie aplicată acelor persoane care merită grațierea, merită actul de clemență, adică au recuperat prejudiciul în favoarea acelei persoane cinstite, oneste care-și câștigă traiul de zi cu zi și să nu încurajăm infractorii care, după ce vor fi eliberați, fără recuperarea prejudiciului, să sfideze persoana păgubită și opinia publică, în general. Cred că este un amendament de bun simț, de bună credință, iar noi ar trebui să veghem aici interesul general, interesul cetățeanului, protecția cetățeanului și nu doar clemența în sens larg, metafizic.

Vă mulțumesc. Și propunem, cu alte cuvinte, să susțineți acest amendament.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Alte opinii? Domnul Márton Arpád. Dumneavoastră vorbiți la sfârșit, ca să vă referiți la toate intervențiile colegilor noștri.

Domnul Márton Arpád Francisc:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor,

Orice act de clemență necesită buna purtare a persoanei respective, adică cel care decide astfel este convins sau cel puțin speră că persoana respectivă va avea un comportament pe care îl solicită societatea. Or, persoana care timp de trei ani nu plătește datoriile pe care și le-a făcut, comițând fapta respectivă, nu este o persoană care merită să aibă această stimă, această șansă în plus. Așa cum legea prevede că dacă mai comite o infracțiune trebuie să-și ispășească pedeapsa, tot așa trebuie să prevadă toate modalitățile prin care el arată că desconsideră legea și pe semenii lui.

Eu vă rog foarte frumos să votați acest amendament, pentru că, într-adevăr, dacă nu o votați aduceți prejudicii persoanelor care au fost furate.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Alte opinii, vă rog? Mai sunt? Nu mai sunt alte opinii. Din partea inițiatorului.

Domnul Alexe Costache Ivanov:

Amendamentul, așa cum a fost el formulat, pare foarte generos, dar în realitate este total inaplicabil, pentru că nu există instrumentele procedurale care să-l facă eficient. Cei care vor beneficia de acest act de clemență, dacă vor săvârși o nouă infracțiune în următorii trei ani vor fi nevoiți să execute, pe lângă noua pedeapsă pentru fapta săvârșită și restul de pedeapsă care a fost grațiat, conform acestui viitor act normativ. Este normal că un asemenea control și o asemenea consecință va putea să fie dusă la capăt, pentru că în cazul în care cel care ar beneficia de un decret de grațiere săvârșește o nouă infracțiune va fi urmărit, mai întâi de organele de poliție, de urmărire penală și ulterior, prin intermediul procurorului, va fi sesizată instanța de judecată care va dispune revocarea beneficiulu grațierii și va face un cumul, nu juridic, aritmetic, între sancțiunea nouă aplicată și restul de pedeapsă rămas neexecutat care a fost grațiat.

Ce se întâmplă, însă, în cazul despăgubirilor? Să spunem că cineva care a beneficiat de acest act de clemență este obligat la plata unei despăgubiri și este grațiat, dar cine stabilește dacă a executat, nu a executat obligația civilă? Nu există în procedura civilă un asemenea instrument ca să se poată sesiza instanța penală, care să dispună revocarea grațierii pe motiv că unul dintre cei care a beneficiat de acest act de clemență nu și-a executat obligațiile civile, de despăgubiri. Evident că noi suntem pentru ca cei care sunt vătămați prin fapte infracționale, în drepturile lor, să primească despăgubirea ce li se cuvine. Este un drept legitim pe care noi îl respectăm și încercăm să ajutăm cu toate mijloacele ca despăgubirile să fie integral recuperate, dar nu pe calea aceasta. Pentru că dacă introducem un asemenea amendament, care nu are nici un fel de legătură cu alte texte din legislația penală, cu siguranță că nu vom face decât să introducem un text care va rămâne fără aplicare și va crea foarte mari probleme în practică.

Deci, un asemenea amendament ar fi putut să fie eficient doar în situația în care ar fi existat o anumită instituție. Cum prin acest act, prin acest proiect, o asemenea instituție nu se creează, el ar deveni pur și simplu iluzoriu. Vă mulțumesc foarte mult pentru atenție.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Poftiți.

Domnul Emil Boc:

Domnule președinte,

Aș vrea numai să susțin acest amendament al domnului Bădoiu, din perspectiva unui contraargument, după părerea noastră nerealist formulat de către Ministerul Justiției, că nu avem element de raportare, nu avem criteriu la care să ne raportăm pentru a vorbi despre prejudiciu. Păi, cea mai simplă modalitate de a ști dacă a fost sau nu reparat prejudiciul va fi cea referitoare la faptul dacă există sau nu vreo plângere din partea persoanei vătămate. Deci, dacă persoana vătămată nu a recuperat prejudiciul înseamnă că el nu a fost recuperat, dacă nu există, înseamnă că a fost recuperat. Deci, criteriul este foarte simplu. Cel care a suferit prejudiciul va avea dreptul, în decurs de trei ani, să solicite în continuare, sub rezerva trimiterii în închisoare, a aceluia care a fost grațiat, recuperarea prejudiciului.

Deci, haideți să punem lucrurile în ordine, să nu punem căruța înaintea cailor. Noi, prin acest proiect de lege favorizăm infractorul care cu rea-credință produce un prejudiciu cetățeanului, în defavoarea omului cinstit, care stă acasă, își plătește așa cum am menționat impozitele și taxele, nu săvârșește infracțiuni, suferă un prejudiciu și în ultimă instanță tot hoțul, tot infractorul va fi acela care va triumfa.

Dați-mi voie să menționez faptul că nu trăim într-o lume normală dacă privim din această perspectivă lucrurile. Ne ascundem sub tot felul de subterfugii juridice, sub tot felul de argumentații juridice că nu există în doctrină? Întrebați omul cinstit de pe stradă ce gândește? Preferă să nu-și recupereze prejudiciul pentru a acorda o așa-zisă clemență făptuitorului, infractorului? Haideți să-l întrebăm să vedem ce gândește omul de pe stradă. Să-i întrebăm pe aceia care au suferit prejudicii. Sunt de acord cu o asemenea politică, cu o asemenea acțiune? Se invocă aici argumentul că dacă vor săvârși alte infracțiuni într-un interval de timp ei vor fi readuși în închisoare. Cu ce-l încălzește aceasta pe cetățeanul care suferă un prejudiciu? Cu ce-l încălzește pe el că el este pus din nou în închisoare atâta vreme cât prejudiciul lui nu a fost recuperat?

Pe noi ne interesează să asigurăm o reparare integrală a prejudiciului suferit pentru omul cinstit și să-l sancționăm, după normele legale, pe cel care se face vinovat. Dacă el dovedește faptul că recuperează prejudiciul, să-i aplicăm clemența. Aceasta este esența actului de clemență, aceluia care dă dovezi temeinice de îndreptare și reiterez aici primul paragraf din expunerea de motive. Expunerea de motive la acest proiect de lege spune așa: "Prezentul proiect de lege se aplică persoanelor care au dat dovezi temeinice de îndreptare". Vă rog să citiți expunerea de motive. Iată un argument pentru a aplica această lege acelor persoane care dau dovezi temeinice de îndreptare. Persoana care se simte responsabilă față de societate, față de persoana care a suferit un prejudiciu, să îl recupereze, aceasta înseamnă că a dat deja dovezi de îndreptare și să-i aplicăm legea de grațiere, dar nu așa, să aplicăm o lege în alb, un cec în alb, în detrimentul cetățeanului.

Încă o dată, un argument în plus pentru votarea acestui amendament.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Domnul Ionel Olteanu, președintele Comisiei juridice.

Domnul Ionel Olteanu:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Sigur că este foarte dificil de susținut o anumită teză, când cineva vine cu mesaje extrem de plăcute vederii, destinate unei vizibilități din ce în ce mai râvnite, dar pe de altă parte cred că incoerența sau coerența ar trebui să ne preocupe, câtă vreme pe de o parte credem și spunem, o afirmăm cu tărie, suntem mari specialiști în drept, iar pe de altă parte vorbim la modul, iertați-mă, populist, nu găsesc o altă definiție unei asemenea exprimări. Pentru că nu știu ca într-un proiect de lege sau decret, cum era înainte, să fi existat introdusă sintagma "de rea-credință","cel care cu rea credință nu-și îndeplinește obligațiile decurgând din enunțul legiuitorului". Nu s-a mai pomenit așa ceva. Dacă cineva îmi arată un decret de grațiere dat în ultimii 50 de ani, să-l văd și eu și recunosc că într-adevăr domnul Boc are dreptate. Altfel, domnul Boc nu are dreptate, câtă vreme uită de măsurile de reintegrare socială pe care le-am adoptat tot la Comisia juridică, de disciplină și imunități, măsuri de reintegrare socială care dezvoltă o anumită concepție a legiuitorului acestui Guvern de reinserție socială. Există sisteme diferite, iertați-mă, am vorbit o singură dată, potrivit unui principiu, unui proverb mai degrabă chinezesc care spune că omul trebuie să privească de două ori, să audă tot de atâtea și să vorbească o singură dată, pentru că de aceasta are o singură gură. Problema este, iertați-mi divagația, problema este dacă într-adevăr avem în vedere toate măsurile pe care noi înșine le-am adoptat în legătură cu reintegrarea socială, înainte de a spune dacă măsura de grațiere este sau nu oportună, așa cum susțin unii colegi de-ai mei.

Pentru aceste motive cred că trebuie să vă propun punctul de vedere al majorității membrilor comisiei, în sensul de a respinge acest amendament, care este sublim, sună foarte frumos, dă o vizibilitate extrem de atractivă celor care pledează în favoarea sa, dar este inutil din punct de vedere juridic. Așa cum a spus domnul secretar de stat Ivanov, sigur că judecătorul are toate mijloacele la dispoziție pentru a sancționa un comportament al infractorului respectiv, care ar veni împotriva beneficiului de care se bucură prin acest proiect de lege. Vă mulțumesc.

Domnul Cornel Bădoiu:

Îmi pare rău, sunt nevoit să intervin. Inconsecvența o manifestă domnul președinte al Comisiei juridice, de disciplină și imunități, pentru că dacă s-ar fi uitat în fostele decrete de grațiere ar fi constatat că beneficiau de grațiere și cei care nu rămăseseră definitiv condamnați. Deci, așa stau lucrurile, apropos de consecvență.

2) N-am făcut acest amendament pentru a fi frumos sau pentru a ne atrage voturi, ci pentru a pune încă o dată în vedere celui care a fost condamnat că dacă nu acoperă prejudiciul este pasibil să execute pedeapsa pentru care a fost iertat.

3) Am introdus sintagma "cu rea-credință", pentru că pot fi situații când, cu toată dorința lui de a acoperi prejudiciul care poate fi de ordinul miliardelor, să nu o poată face în curs de trei ani, fie că și-a pierdut averea, fie că nu mai câștigă cât câștiga etc. Deci, trebuie acolo demonstrat reaua credință a lui. Așa stau lucrurile. Vă mulțumesc.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Acum, ce să fac? Sigur. Dar nu mai terminăm niciodată, pentru că, v-am spus, dezbaterile juridice pot să dureze ani de zile, nici o problemă. Poftiți.

Domnul Ionel Olteanu:

Domnule președinte,

Îmi cer scuze stimați colegi.

Problema este foarte simplă: nu am obiectat decât asupra termenului de rea-credință. Termenul de "rea credință" este un termen din procedura civilă și nu din penal. Din această persectivă, am spus, nu există în nici un decret sau proiect de lege de grațiere o asemenea terminologie, "buna-credință sau reaua-credință", pentru că buna credință este sancționabilă în civil și știm că textele din procedura civilă sunt mai dificil de aplicat în penal.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Domnule Boc, poftiți, o să rectificăm aceasta în Regulament.

Domnul Emil Boc:

Domnule președinte,

Solicit cuvântul în baza dreptului la replică. Eu nu am solicitat până acum dreptul la replică, mi s-a rostit și mie numele și am dreptul, în consecință, să folosesc și să uzez acest drept.

Mie îmi pare rău pentru colegii noștri de aici care nu înțeleg faptul că procesul parlamentar presupune o dezbatere, că pentru prima dată, cred, în această legislatură discutăm cu adevărat un proiect de lege și nu apelăm la o mașină de vot care nu știe ce votează, votează ordonanțe de urgență mai vechi sau mai noi, fără ca ele să fie dezbătute.

Apreciem că Parlamentul trebuie să lucreze așa cum lucrează astăzi, ca opiniile să fie dezbătute pro și contra, chiar dacă am pierdut de foarte multe ori, dar măcar în opinia publică să se știe că există păreri alternative, să existe poziții și lumea să discearnă și să aprecieze cum crede mai bine.

Cu privire la afirmațiile făcute de domnul președinte, îi răspund tot folosind un dicton, dar, de data aceasta, nu chinezesc, ci de pe altă arie geografică, care sună cam așa: "Dacă într-o instituție sunt doi oameni care gândesc la fel, unul dintre ei este în plus!"

Domnul Văsălie Moiș (din sală):

Dicton unguresc!

Domnul Emil Boc:

Nu am spus-o, dar așa este...

S-a spus aici că noi folosim amendamente populiste. Am menționat încă de la începutul acestui proiect de lege că dezbaterea va avea un caracter nepolitic și argumentele trebuie să fie numai de natură juridică. Dovada supremă a acestui fapt este că acest amendament este propus de un deputat PSD și susținut de către un deputat PD.

Deci, argumentul populismului nu rezistă: ori ambele partide sunt populiste, dacă este să interpretăm așa, ori, într-adevăr, suntem în fața unei dezbateri științifice și asemenea afirmații nu își au rolul aici. Pe noi ne interesează să formulăm argumente care țin de conținutul juridic al legii și nu de a o plasa sau de a fi catalogată imediat într-un plan populist, atunci când avem argumente juridice. Cea mai bună soluție sau cea mai bună apărare, când nu ai argumente juridice, este să trimiți adversarul în populism. Cred că această practică trebuie să înceteze în Parlamentul României.

Și, acum, revenind la fond, credem că aplicarea textului este necesară, în forma amendamentului propus de către domnul Bădoiu și susținut de către noi, întrucât nu există argumente științifice de natură juridică, argumente care să ne împiedice să aplicăm acest text de lege. Judecătorul este suveran, el va fi în măsură să apreciere dacă a fost rea-credință sau bună-credință! Cum, adică, noi putem să apreciem de aici că judecătorul nu va fi în măsură să aprecieze buna-credință sau reaua-credință? Dacă nu va judeca, se va face vinovat de denegare de dreptate!

Nu este posibil ca judecătorul să nu poată da o soluție! De ce să nu avem încredere în judecător, așa cum s-a menționat de foarte multe ori de la acest microfon? Să dăm încredere judecătorului, să-i lăsăm lui posibilitatea să aprecieze!

Asta dorim noi: pe de o parte, să adoptăm o lege în favoarea cetățeanului și pentru recuperarea prejudiciului aceluia care a suferit și, pe de altă parte, să-i dăm dreptul judecătorului să aplice legea în cunoștință de cauză. Să nu ne erijăm noi în martori fei aici, în Parlament, să spunem că judecătorii nu știu să aplice legea și nu știu să definească buna-credință.

Haideți să nu pornim de la această premisă, că judecătorii nu știu să aplice legea, să pornim de la premisa că ei pot să aplice legea în favoarea cetățeanului și să nu dăm de aici un semnal în defavoarea acestuia, adică, a cetățeanului.

Domnul Radu Liviu Bara (din sală):

Dar în comisia aia ce ați făcut, domnule? Nu ați discutat aceste lucruri?

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Domnule Boc, într-adevăr, vă pronunț numele, sper că nu veți profita de dreptul la replică, tocmai de aceea am lăsat atât de multe intervenții, deși aveam dreptul să limitez luările la cuvânt, oricum, cu acordul sălii, tocmai pentru că am vrut, fiind vorba de o lege destul de complexă, să dau dreptul la exprimarea cât mai multor opinii. Tocmai de aceea am acceptat să se dea replică la ultimul cuvânt, care ar fi trebuit să fie al inițiatorului și al comisiei, pentru că încalc niște cutume parlamentare, făcând lucrul acesta. Dar le-am încălcat, tocmai pentru că am vrut să fie o liberă exprimare. Am supus la vot mai întâi amendamentele respinse, tocmai ca să nu mi se reproșeze că eu conduc într-o manieră abuzivă, că nu dau dreptul la exprimare ș.a.m.d.

Dar trebuie să știți și dumneavoastră că, dacă, în sală, aveți acum numai 3 colegi de la Partidul Democrat nu o să puteți să impuneți o soluție, oricât de mult ați pleda. Și acesta este un aspect al problemei.

Domnul Emil Boc (din sală):

Această dezbatere nu este politică!

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Bun, asta este altceva, este problema dumneavoastră, puteți să nu veniți, dar nu puteți să ne forțați pe noi să ascultăm de zeci de ori exact cam aceleași lucruri. Pentru că aceste reluări, de fapt, nu aduc argumente noi, spun cam același lucru de patru-cinci ori la rând, mă scuzați că spun chestiunea aceasta.

Domnul Văsălie Moiș (din sală):

Până pricepeți!

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Eu supun acum votului varianta comisiei.

Cine este pentru? Numărați, vă rog!

Domnul Emil Boc (din sală):

Supuneți amendamentul, prima dată, domnule președinte, pentru că este vorba de un alineat nou!

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

52 de voturi pentru.

Contra, vă rog? 21 de voturi contra.

Abțineri? Nu sunt abțineri.

Art. 8 rămâne în varianta comisiei.

Și vă rog să mă credeți că oricare ar fi ordinea în care supun la vot, dacă nu sunt suficienți colegi de aceeași opinie, nu puteți să impuneți varianta dumneavoastră, credeți-mă.

O chestiune de procedură? Poftiți.

Domnul Emil Boc:

Domnule președinte,

Până acum, ce am votat, este corect. Dar, la art. 8, noi nu am votat împotriva comisiei, ce s-a votat până la alin. 1 este corect; noi am propus și s-a propus printr-un amendament un alineat nou.

Și vă rog, domnule președinte, potrivit procedurii, să supuneți la vot introducerea unui nou alineat la art. 8, alin. 2, acela care a făcut obiectul disputei. Deci, acest lucru dumneavoastră nu l-ați supus la vot și vă rog să supuneți acest alineat la vot! Nu l-ați supus în nici un moment!

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Am înțeles, bine. Domnule Boc, eu o să-l supun la vot, sunt dispus la orice propuneți dumneavoastră.

Domnul Emil Boc (din sală):

Regulamentar!

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

îl supun, dar este respins de comisie, deci, aceasta și-a exprimat un punct de vedere, ca să nu existe un alt amendament, e o interpretare destul de logică, credeți-mă. Însă nu e nici o problemă, îl supun la vot.

Cine este pentru amendamentul respins al domnului Boc?

Domnul Emil Boc (din sală):

Al domnului Bădoiu!

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Al domnului Bădoiu, poftim. Și susținut de domnul Boc.

20 de voturi pentru.

Cine este contra amendamentului acesta? 55 de voturi contra.

Abțineri? Nu sunt abțineri. Îmi pare bine că sunteți hotârâți!

Deci, s-a respins acest amendament.

Art. 9. Poftiți.

Domnul Emil Boc:

Domnule președinte,

Pentru că nu am cerut dreptul la replică atunci când ați făcut aprecieri la Grupul parlamentar PD, v-aș ruga să faceți un simplu calcul, să numărați și să faceți o proporție între numărul total al parlamentarilor PSD, să-l comparați cu cei prezenți în sală și veți ajunge la aceeași concluzie.

Domnul Lucian Augustin Bolcaș (din sală):

Noi nu ne comparăm cu dumneavoastră!

Domnul Emil Boc:

Prin urmare, v-aș ruga să nu mai faceți aprecieri la adresa altor grupuri parlamentare, cu privire la această prezență.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Atunci, procentual, mă scuzați, ar trebui să nu fiți nici unul... (Aplauze ale deputaților din majoritate.)

Domnul Emil Boc:

Nu, suntem 10% prezenți, dumneavoastră sunteți 15% sau 12%, după o numărătoare din 2 în 2, efectuată așa cum sunt și scaunele libere în această sală, din 2 în 2...

Dar, acum, revenind la art. 9, nu voi reitera unele argumente formulate cu ocazia dezbaterii art. 5 și 6, pentru că am menționat atunci că ele se leagă. Art. 9 în forma inițială suna în felul următor (deci, în forma Ministerului Justiției): "Dispozițiile prezentei legei se aplică numai faptelor săvârșite până la data de 26 iulie 2001".

Invitația noastră este, folosind tot o zicală străbună, și anume: "Dă românului mintea cea de pe urmă!", ca, acum, în ceasul al doisprezecelea, să încercăm să reparăm niște greșeli, după părera noastră, efectuate pe parcursul proiectului de lege, să dăm șansa Senatului să le reevalueze și într-o comisie de mediere, eventual, să le punem de acord. Încă o dată, invitația noastră este ca acest text de lege să nu se aplice arbitrar, pentru situații care nu au același tratment juridic și să aplicăm un criteriu fix, așa cum este el cunoscut în întreaga literatură de specialitate de până acum.

S-a menționat mai înainte faptul că în nici o lege de grațiere nu a existat criteriul relei-credințe, dar vreau să vă spun, la fel de bine, că nici în ultimii 50 de ani, în nici o lege de grațiere nu exista o prevedere ca cea introdusă acum, de Comisia juridică, cu votul majorității, și anume să se aplice sentințelor rămase definitive la data intrării în vigoare a prezentei legi. Dacă îmi veți arăta o lege de grațiere, în ultimii 50 de ani, cu acest conținut, voi vota acum, în această sală, acest lucru! Dar nu veți găsi!

Și, atunci, haideți să respectăm și tradiția și cutuma și legea și bunul simț, în ultimă instanță, în aplicarea legii de grațiere! Vă mulțumesc.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Alte opinii, vă rog?

Domnul Lucian Augustin Bolcaș:

Domnule președinte și domnilor colegi,

Independent de poziția noastră, critică sau nu, cu privire la acest text de lege, nu putem contesta că inițiatorul legii și, de fapt, tehnicianul acestei legi, Ministerul Justiției, a vrut să aducă o idee novatoare, care să pună grațierea pe bazele ei teoretice reale. Și, din punctul acesta de vedere, dați-mi voie să aduc mulțumiri acestor inițiatori și să spun că efortul nostru este numai de a căuta soluția cea mai viabilă pentru aplicarea acestui principiu: grațierea se aplică numai pedepselor care au fost deja dispuse, nu pot să aplic o grațiere pentru o pedeapsă viitoare. Acesta este principiul.

Problema care se ivește din punct de vedere tehnic – și aceasta a încercat să o rezolve amendamentul domnului deputat Boc și apreciez că a încercat această rezolvare, chiar dacă nu sunt de acord cu ea – este una strict practică. Și absolut una singură! În momentul în care o hotărâre nu este definitivă, ca să se bucure de efectul legii de grațiere, tocmai pentru că am exercitat o cale de atac, pe care legea mi-o pune la dispoziție (și este normal să o exercit, nu este o rea-credință din partea mea), eu primesc o soluție care este mai grea decât dacă nu aș fi exercitat această cale de atac!

Lucru care este împotriva unui principiu fundamental juridic și este împotriva unui principiu fundamental de logică umană! Dacă îi permiți unui om să conteste ceva, în nici un caz, prin contestația lui, prin calea de atac ce o exercită, nu poți să-i creezi o situație defavorabilă!

Asta-i problema ce trebuie să o rezolve inițiatorul, împreună cu noi. Și, din acest punct de vedere, avem cele două rele de ales, optez deocamdată pentru soluția pe care Comisia juridică a adoptat-o. Vă mulțumesc.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Vă mulțumesc.

Dacă sunt alte opinii? Mai dorește cineva? Nu mai dorește.

Atunci, îi dau cuvântul inițiatorului.

Domnul Alexe Costache Ivanov:

Voi fi foarte scurt, pentru că, deja, cred că toată lumea este obosită, cu dezbaterea acestui proiect de lege.

S-a făcut aici de către cineva dintre antevorbitori o scurtă istorie. În trecut, e adevărat, dimineața ne sculam, luam ziarul de la chioșc și aflam că s-a dat un decret de grațiere; acum, așa ceva nu este permis, trebuie să treacă prin cele două Camere. Și nimic nu mai seamănă cu ce s-a întâmplat în trecut, deci, o comparație între ce era în trecut și ce e în prezent nu se poate face.

Și atunci, ne-am orientat după actele de clemenț㠖 că asemenea acte de clemență se dau și în țările occidentale – în alte țări democratice și, acolo, se folosește această regulă: se aplică faptelor care au fost definitiv condamnate și momentul de când devine incident actul respectiv de clemență este data când se publică în monitorul oficial respectiva lege. Vă mulțumesc.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Comisia, dacă are ceva de adăugat? Nu.

Atunci, supun votului dumneavoastră varianta comisiei.

Cine este pentru? Numărați! 52 voturi pentru.

Contra? 17 voturi contra.

Abțineri, vă rog? 1 abținere.

S-a adoptat, deci, varianta comisiei.

Vă rog să constatați că am parcurs întreaga lege, votul final se va da într-o ședință specială de vot.

Postal address: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, Bucharest, Romania thursday, 22 august 2019, 13:12
Telephone: +40213160300, +40214141111
E-mail: webmaster@cdep.ro