Plen
Sittings of the Chamber of Deputies of November 26, 2001
Abstract of the sittings
Full-text of the sittings

Parliamentary debates
Calendar
- Chamber of Deputies:
2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003 2002
2001 2000 1999
1998 1997 1996
Query debates
for legislature: 2016-present
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996

Meetings broadcast

format Real Media
Video archive:2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003
You are here: Home page > Parliamentary Business > Debates > Calendar 2001 > 26-11-2001 Printable version

Sittings of the Chamber of Deputies of November 26, 2001

  1. Dezbateri asupra Moțiunii "Criza sănătății în România" (moțiune semnată de un număr 58 deputați aparținând grupurilor parlamentare ale P.D. și P.N.L.) (respingerea moțiunii)

Ședința a început la ora 16,20.

Lucrările au fost conduse de domnul Valer Dorneanu, președintele Camerei Deputaților, asistat de domnii Tudor Mohora și Nicolae Leonăchescu, secretari.

Domnul Valer Dorneanu:

Doamnelor și domnilor deputați,

Permiteți-mi să declar deschisă ședința de astăzi a Camerei Deputaților, anunțându-vă că, din cei 345 de deputați, și-au înregistrat prezența 286. Sunt absenți 59, din care 23 participă la alte acțiuni parlamentare.

După cum cunoașteți, ședința de astăzi este destinată, în principal, dezbaterii moțiunii care a fost inițiată de către 58 de deputați aparținând grupurilor parlamentare ale PD și PNL, care a fost depusă în ședința Camerei Deputaților din ziua de 22 noiembrie 2001.

În urma discuțiilor care au avut loc în Biroul permanent și în Comitetul ordinii de zi, s-a decis următoarea desfășurare a dezbaterilor: Guvernului i se alocă 45 de minute pentru a răspunde la moțiune, la început și la final; grupurilor parlamentare li se afectează câte 20 de secunde pentru fiecare deputat din componența grupului, fără ca timpul determinat pentru fiecare grup parlamentar să fie sub 6 minute.

Potrivit Regulamentului, urmează ca inițiatorii să-și prezinte moțiunea. Îmi revine obligația regulamentară de a întreba pe semnatari dacă își mențin cu toții semnăturile. Da.

Aveți cuvântul, domnule Sassu. Înțeleg că dumneavoastră prezentați, în numele semnatarilor, cuprinsul moțiunii.

Domnul Alexandru Sassu:

Mulțumesc, domnule președinte.

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

Doamna ministru,

Îmi revine sarcina să prezint moțiunea semnată și înaintată de un număr de 58 de deputați aparținând grupurilor parlamentare ale Partidului Democrat și Partidului Național Liberal.

În conformitate cu art.64 din Constituția României și art.148 până la art.153 din Regulamentul Camerei Deputaților, subsemnații parlamentari înaintăm prezenta moțiune simplă cu tema "Criza sănătății în România".

Obiectul prezentei moțiuni simple îl constituie situația dezastruoasă în care se află în acest moment starea de sănătate a populației din România.

Realitatea arată că astăzi, în România, înregistrăm cele mai mari niveluri ale bolilor și deceselor din Europa. Spitalele se confruntă cu o acută lipsă de medicamente, materiale sanitare, căldură și hrană. La aceasta, se adaugă imposibilitatea oamenilor de a beneficia de dreptul legal la medicamente compensate. Toate acestea fac, practic, ca populației să nu i se asigure îngrijirile de sănătate de care are nevoie, fiind lăsată de actualii guvernanți fără nici un fel de șansă în fața bolilor și, în ultimă instanță, în fața morții.

Situația în sistemul național de sănătate reflectă discrepanța uriașă dintre promisiunile electorale și programul de guvernare, pe de o parte, și acțiunea reală și rezultatele concrete, pe de cealaltă parte.

În Constituția României se prevede, la art.33, următoarele: 1) dreptul la ocrotirea sănătății este garantat; 2) statul este obligat să ia măsuri pentru asigurarea igienei și a sănătății publice.

În programul de guvernare al PSD pentru perioada 2001-2004, la cap.5.1, "Ocrotirea sănătății", se declară că îngrijirea sănătății trebuie să fie un bun social colectiv, accesibilă tuturor cetățenilor României, indiferent de capacitatea lor de a plăti, pe fondul asigurării unui acces liber și echilibrat la serviciile de sănătate.

La un an de la preluarea puterii de către PSD, toți cetățenii țării, inclusiv electoratul acestui partid, realizează că cele promise mai sus au rămas vorbe goale, iar prevederile Constituției sunt în mod sistematic încălcate.

Guvernul este direct responsabil de conceperea politicii în domeniul sănătății publice și este obligat să aloce anual resurse suficiente de la bugetul de stat "în scopul prevenirii îmbolnăvirilor, promovării și asigurării sănătății populației, precum și al controlului aplicării normelor de igienă, antiepidemice și de sănătate publică", după cum prevede Legea nr.100/1998 privind asistența de sănătate publică. Din nenumăratele biruri puse pe capul cetățenilor, PSD a binevoit să aloce, pentru anul 2002, bugetului sănătății numai aproximativ 5.700 de miliarde de lei, ceea ce nu face altceva decât să demonstreze disprețul actualei Puteri pentru sănătatea populației.

Dintre țările europene, în România se cheltuiesc anual în domeniul sănătății cei mai puțini bani pentru fiecare locuitor, respectiv 70 de dolari, din care numai 8 dolari sunt alocați de la bugetul de stat. Chiar și în Bulgaria se cheltuiesc, anual, pentru sănătate 140 de dolari pentru fiecare locuitor.

Această situație inadmisibilă este agravată de faptul că acei 7% din venitul lunar pentru fiecare dintre noi îi plătim, sub formă de contribuție la fondul Casei Naționale de Asigurări de Sănătate, la care se mai adaugă și alți 7% plătiți de angajator, sunt prost gestionați și, chiar mai grav, sunt deturnați către cu totul alte destinații pe care oamenii nu le cunosc. S-a ajuns, astfel, în situația aberantă că, deși guvernanții au declarat cu emfază că au colectat la zi banii de la asigurați, inclusiv o parte a restanțelor din anul trecut, spitalele au în continuare datorii de circa 4.400 de miliarde, ceea ce consfințește în fapt colapsul sistemului sanitar.

Deși existenți pe hârtie, banii Casei Naționale de Asigurări de Sănătate lipsesc efectiv din Trezoreria statului. În lipsa unei explicații clare a guvernanților față de această situație, devine evident că și acești bani, ca multe alte mii de miliarde de până acum, au fost dirijați pentru a acoperi incompetența Guvernului Năstase de a conduce treburile țării. Cetățeanul, fără a fi întrebat, plătește și astăzi din buzunarul propriu pentru scandaloasele afaceri de tip BANCOREX și Banca Agricolă, ca și pentru zecile de mii de miliarde pompate în timpul guvernării aceluiași PSD, în anii 1992-1996, spre găurile negre ale economiei.

Aceste deturnări de fonduri nu ar fi fost posibile dacă autonomia Casei Naționale de Asigurări de Sănătate ar fi fost respectată așa cum prevedea inițial Legea nr.145/1997 a asigurărilor de sănătate. Subordonarea politică a Casei Naționale de Asigurări de Sănătate față de Guvern și preluarea sumelor colectate de la asigurați la trezoreria statului a fost folosită de Guvernul Năstase pentru a da acestor fonduri alte destinații decât cele pentru care au fost plătite. Astfel, toți cetățenii României sunt lipsiți în realitate de serviciile de sănătate pentru care plătesc și de orice control asupra utilizării acestor fonduri.

A fost încălcată grav autonomia Casei Naționale de Asigurări de Sănătate, care presupunea independența financiară și decizională față de Guvern, precum și libertatea de a gestiona fondurile colectate. Nerespectarea acestui principiu de bază are consecințe grave și asupra celorlalte principii pe care s-a clădit sistemul național de asigurări de sănătate, principii pe care PSD, partid pretins social-democrat, le ignoră în mod intenționat.

Nu mai putem vorbi de echitate când fondurile, și așa insuficiente, obligă medicii ca, după câteva zile ale lunii, să nu mai prescrie rețete compensate și, mai grav, să facă economii la orice material sanitar.

Nu mai putem vorbi de solidaritate în situația în care banii, și așa insuficienți, sunt dirijați din fondul de redistribuire al Casei, în mod inegal și sub nevoile reale ale județelor mai sărace. Se creează, astfel, diferențieri între locuitorii diferitelor județe în ceea ce privește accesul lor la actul medical. Aceasta adâncește și mai mult marginalizarea socială.

În timp ce fiecare cetățean al României suferă din lipsa actului medical minim cuvenit, domnul prim-ministru Adrian Năstase folosește cu cinism pretextul grijii pentru sănătatea deținuților în scopul grațierii acestora, ca și cum toate celelalte probleme ale sistemului medical din țara noastră ar fi fost rezolvate.

Pentru a nu avea nici un fel de opoziție din partea personalului medical față de modul de cheltuire a banilor, cât și pentru a-și mulțumi propria clientelă, Guvernul Năstase și-a subordonat politic, printr-o prevedere recentă, și conducerile tuturor spitalelor, asupra cărora ministrul sănătății are de acum drept discreționar de a le numi și a le destitui.

După asemenea dovezi de nepăsare și incompetență, considerăm că Guvernul Năstase nu este capabil să-și ducă la îndeplinire promisiunile triumfaliste din programul de guvernare și din bugetul pe anul 2002, buget trecut cu aroganță prin Parlamentul României, fără acceptarea nici unui amendament pe tema sănătății,

Având în vedere colapsul existent în sistemul de sănătate, semnatarii prezentei moțiuni solicită imperativ Guvernului Năstase adoptarea următoarelor măsuri:

1) Prezentarea în Parlamentul României, în termen de o săptămână, a modului în care au fost utilizați banii colectați la Fondul național pentru asigurări de sănătate;

2) Deblocarea imediată a fondurilor necesare plății datoriilor unităților sanitare și farmaceutice;

3) Inițierea, până la sfârșitul actualei sesiuni, a unui proiect de modificare a Legii asigurării sociale de sănătate, care să conducă la: realizarea unei autonomii reale a Casei Naționale de Asigurări de Sănătate; utilizarea exclusiv pentru diagnostic și tratament a fondurilor colectate; cuprinderea reprezentanților beneficiarilor de servicii în Consiliul de administrație al Casei Naționale de Asigurări de Sănătate;

4) Modificarea imediată a Legii spitalelor, în sensul scoaterii de sub comandă politică a conducerii acestora și emiterea în termen de două săptămâni a normelor metodologice de aplicare a acestei legi și a Legii asistenței de sănătate publică;

5) Prezentarea, până la începutul lunii februarie 2002, a Proiectului Legii - cadru a sănătății publice, cuprinzând obiective, scopuri și mecanisme definite în conformitate cu nevoile naționale și cu standardele europene;

6) Prezentarea în cel mai scurt timp a planului național de sănătate, care să cuprinde obiectivele, tacticile și strategiile politicii de sănătate publică și mijloacele de realizare a acestora.

Votul dumneavoastră pentru această moțiune simplă ar fi dovada că noi toți, reprezentanții cetățenilor, dorim ameliorarea sistemului sanitar și punem, mai presus de interesele de partid, interesele oamenilor.

Vă mulțumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Mulțumesc, domnule deputat.

Din partea Guvernului, răspunde doamna ministru Daniela Bartoș.

V-aș ruga să păstrați liniștea. Vă amintesc faptul că lucrările se transmit în direct și la radio.

Doamna Daniela Bartoș:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

Doamnă și domnilor miniștri,

Astăzi, la unsprezece luni de la primirea votului de încredere al Parlamentului, Guvernul României se confruntă cu a cincea moțiune simplă inițiată de deputați din Grupurile parlamentare ale Partidului Național Liberal și Partidului Democrat, având ca obiect criza sănătății din România.

Acordând o atenție deosebită funcției de control parlamentar, precum și raporturilor constituționale ale Parlamentului cu Guvernul, vă rog să-mi permiteți să prezint, din împuternicirea Guvernului, poziția Executivului cu privire la starea de sănătate a populației, la funcționarea sectorului sanitar în ansamblul său, precum și referitor la conținutul și derularea reformei sanitare.

În acest context, Guvernul răspunde criticilor neîntemeiate și nefundamentate din punct de vedere medico-sanitar și economico-financiar ale semnatarilor moțiunii, referitoare la resursele alocate din bugetul statului, la administrarea fondului special pentru asigurări sociale de sănătate, precum și în legătură cu modul de îndeplinire a programului legislativ al Guvernului privind îmbunătățirea serviciilor medicale.

Stimați semnatari ai moțiunii,

În primul rând, vă rugăm să înțelegeți că actuala stare de sănătate a populației, pe care cu toții o dorim mai bună, nu poate fi îmbunătățită substanțial în numai unsprezece luni de guvernare, după indiferența condamnabilă cu care a fost tratată populația în cei patru ani ai guvernării de dreapta, din care au făcut parte în domenii cheie ale Executiviului reprezentanți ai Partidului Național Liberal și Partidului Democrat.

Trebuie să fiți de acord, stimați semnatari ai moțiunii, că nici o țară nu poate înregistra pentru cetățenii ei îmbunătățiri ale stării de sănătate în condițiile în care indicatorii economici și sociali suportă degradări accentuate.

Astfel, trebuie să vă reamintim, deși nu ne face plăcere, că, în perioada guvernării trecute, produsul intern brut a scăzut, din 1997 și până în 2000, cu 11,2%, puterea de cumpărare a veniturilor din salarii și pensii s-a redus semnificativ, iar rata șomajului a crescut de la 6,6% în anul 1996 la 10,8% în decembrie 2000. În aceste condiții, fondurile alocate sectorului sanitar în perioada guvernării dumneavoastră au scăzut substanțial, în contextul introducerii unor modificări contraproductive și ineficiente ale legislației în domeniul sanitar raportate la interesele populației.

În această perioadă, Guvernul dumneavoastră a alocat pentru sănătate, din bugetul general consolidat, sume cu mult mai reduse decât din bugetele pentru anul 2001 și 2002, adică 2,6% în 1997, 3,1% din produsul intern brut în 1998 și 3,8% din produsul intern brut în 1999 și 2000, în condițiile în care producția națională a fost în continuă descreștere. De asemenea, prin Legea asigurărilor sociale de sănătate, adoptată în 1997 și aplicată inadecvat, practic s-a legalizat în fapt haosul și indisciplina în sectorul sanitar, de altfel ca și în alte domenii de activitate, cum ar fi: justiția, privatizarea, acordarea de facialități fiscale, toate având ca scop redistribuirea avuției și a venitului societății în favoarea unor grupuri restrânse de interese, care făceau parte direct sau gravitau în jurul coaliției.

Ar fi de amintit, deși faptul s-a petrecut sub privirile îngăduitoare ale dumneavoastră, și modul cum casele de asigurări de sănătate la toate nivelurile au cheltuit cu iresponsabilitate, nu pot să spun numai naivitate, sume uriașe cu dotări de lux: imobile, mașini, finisaje. Astfel, prin așa-zisa reformă sanitară, s-a trecut de la alocarea fondurilor pentru ocrotirea sănătății pe natur de cheltuieli la o repartizare globală a fondurilor, fără stabilirea de răspunderi și obligații concrete la nivelul unităților sanitare, pe linia gestionării eficiente a banilor publici. În acest mod, activitatea acestor unități a ieșit practic de sub orice control din partea autorităților statului.

În asemenea condiții de dereglementare haotică a normelor de funcționare a sistemului sanitar, îndeosebi la nivelul spitalelor, a fost posibilă manifestarea unei grave indiscipline financiar-bugetare, astfel că, la finele anului 2000, s-au înregistrat datorii de 5.525 de miliarde de lei, adică de 2,8 ori mai mari în termeni comparabili față de 1996. Din cele 5.525 de miliarde de lei datorii, ponderea o dețineau obligațiile neachitate către furnizorii de bunuri și servicii, îndeosebi către cei de medicamente și materiale sanitare.

Vă reamintim un alt exemplu, cu toate că îl cunoașteți bine, grupuri de interese ale guvernării dumneavoastră fiind beneficiari direcți. Este vorba de politica adoptată în domeniul achiziționării de aparatură medicală finanțată de credite externe, garantate de stat și rambursabile prin bugetele anilor următori. Astfel, în perioada 1997-2000, în condițiile blocării finanțării externe a României pentru o economie reală, s-au contractat asemenea credite în sumă de 500 de milioane de dolari, din care numai în ultimile două luni, respectiv noiembrie și decembrie, din anul electoral 2000, în ultimele zile ale guvernării dumneavoastră au fost semnate contracte pentru aparatură medicală în valoare de 280 de milioane de dolari, respectiv 56% din totalul creditelor garantate de stat cu această destinație în perioada 1997-2000.

Ce exemplu mai grăitor de ineficiență și iresponsabilitate în gestionarea banului public doriți să vă mai dăm?!

(Aplauze din partea Grupului parlamentar al PSD.)

Guvernul Partidului Social Democrat este adeptul modernizării, dotării cu echipamente a sectorului sanitar, însă în condiții de fundamentare realistă, pentru fiecare unitate sanitară, a necesităților de echipamente medicale performante, moderne, concomitent cu stabilirea unor grafice de livrare în corelație cu posibilitățile de amenajare a construcțiilor în care vor funcționa aparatele respective. Totodată, se pronunță ferm pentru transparență totală în această acțiune deosebit de costisitoare pentru fondurile publice destinate sănătății, prin organizarea de licitații publice, în vederea asigurării procurării unor echipamente cât mai performante la un preț rezonabil.

Tocmai aceste principii enunțate anterior nu au fost respectate de foșii guvernanți, actualii semnatari ai moțiunii, ceea ce creează Ministerului Sănătății și Familiei serioase dificultăți generate, în principal, de faptul că achizițiile contractate, îndeosebi cele din anul 2000, s-au efectuat într-o structură inadecvată necesităților reale ale unităților sanitare, cu termene de livrare necorelate cu termenele de punere în funcțiune efectivă și fără asigurarea prin contracte a unor servicii de întreținere adecvate.

Deciziile condamnabile ale celor care au aprobat asemenea achiziții creează importante disfuncții în activitatea prezentă a ministerului, instituție obligată, pe de o parte, să plătească ratele și dobânzile scadente pentru echipamentele care parțial nu sunt necesare rețelei sanitare, iar, pe de altă parte, care nu au condiții de punere în funcțiune, urmând a fi utilizate pentru servicii medicale după 1 până la 3 ani, timp în care acestea suportă uzura fizică și morală, multe ieșind din perioada de garanție.

Nici peste cinci ani nu vom avea suficienți specialiști în imagistică medicală pentru a utiliza eficient aparatura contractată de specialiștii în management ai fostei guvernări, ca să nu mai amintim și nepriceperea cu care s-a dirijat politica de cadre în distribuția specialităților la rezidențiat în cei patru ani ai dumneavoastră de guvernare.

Ne întrebăm, stimați colegi parlamentari: să nu fi sesizat decidenții politici și guvernamentali care au aprobat asemenea importuri disfuncțiile pe care aceste acte antieconomice și antisociale le vor genera, sau atracția pentru comisioane individuale și de partid a fost atât de mare încât aceasta a primat în fața criteriilor economice și sociale?!

(Aplauze din partea Grupului parlamentar al PSD.)

Din decență și respect pentru auditoriu, lăsăm pe fiecare dintre dumneavoastră să analizați și să trageți singuri concluziile care se impun.

Acestea au fost condițiile care au favorizat înregistrarea a numeroase abateri grave de la legislația financiară, concretizate în deturnarea de fonduri, încălcarea cu rea-credință a procedurilor legale privind achizițiile publice de medicamente, de consumabile sau lucrări de construcții montaj.

Guvernul PSD, așa cum s-a dovedit, este deschis reformei în toate domeniile economico-sociale și în mod special în cel al sănătății. Dar realizăm o reformă care să aibă în centrul atenției îmbunătățirea serviciilor medicale către cetățean, transparența și eficiența cheltuirii banilor publici de către unitățile sanitare.

Stimați colegi,

Referitor la acuzele pe care semnatarii moțiunii le aduc Executivului pentru așa-zisa nerespectare a promisiunilor electorale și a programului de guvenare, dorim să subliniem faptul că le respingem cu fermitate, considerându-le netemeinice, rău-voitoare și tendențioase.

Guvernul Adrian Năstase s-a angajat responsabil în conceperea și aplicarea unei politici în domeniul sănătății publice, de natură să creeze premisele pentru îmbunătățirea stării de sănătate a populației. A reconceput și reformulat strategiile de dezvoltare economică și socială a României pe termen mediu, adaptându-se la standardele și cerințele Uniunii Europene, o atenție deosebită acordându-se domeniului social și, în cadrul acestuia, sectorului sanitar. În acest sens, produsul intern brut va crește, în perioada 2001-2004, într-un ritm mediu anual de circa 5%.

Renunțând la politica de declin economic programat în perioada dumneavoastră de guvenare, Guvernul Adrian Năstase a optat pentru accelerarea reformei, în condițiile de creștere economică constantă într-un ritm substanțial, majorând în consecință fondurile alocate sectorului sanitar. Astfel, față de sumele repartizate în timpul Guvernului dumneavoastră, care au variat între 2,6% și 3,8% din produsul intern brut, în anii 2001 și 2002 se alocă câte 4,2% pentru sănătate, dintr-un produs intern brut în creștere.

Această nouă orientare a politicii economico-sociale permite ca în anul 2001 să se aloce din fondurile publice pentru sănătate 71 de dolari pe cap de locuitor, față de 55 de dolari pe cap de locuitor alocați, în medie, în perioada 1997-2000.

În privința afirmației referitoare la volumul datoriilor sectorului sanitar către furnizorii de bunuri și servicii, pe care semnatarii moțiunii le estimează la circa 5.700 de miliarde de lei, dorim să arătăm că, în fapt, Ministerul Sănătății și Familiei și Casa Națională de Asigurări de Sănătate și-au concertat eforturile pentru achitarea în termen a consumurilor avute și achitarea unei părți din obligațiile restante înregistrate în anul 2000, anul de sfârșit al guvernării dumneavoastră.

În acest sens, amintim distinșilor semnatari ai moțiunii faptul că, la 31 decembrie 2000, datoriile restante ale sectorului sanitar au fost în sumă de 5.525 de miliarde de lei și care, în condițiile unei proaste gestionări a fondurilor alocate acestui domeniu, ar fi trebuit să crească, ținând cont de rata inflației, la 6.740 de miliarde de lei. Rezultă cu evidență faptul că nu a fost vorba în nici un caz de o slabă gestionare a fondurilor alocate sectorului sanitar, ci, din contră, de o preocupare permanentă pentru creșterea eficienței utilizării acesteia, adevăr demonstrat de aceea că plățile restante ale sectorului sanitar sunt în prezent de circa 5.000 de miliarde de lei, dovedindu-se astfel că actuala administrație a reușit nu numai să achite obligațiile rezultate din consumurile curente ale anului 2001, ci să achite și suma de 1.740 de miliarde de lei, provenită din datoriile existente în sold la 31 decembrie 2000.

În legătură cu afirmația din moțiune privind așa-zisa deturnare de fonduri din fondurile Casei Naționale de Asigurări de Sănătate prin Trezoreria statului, precum și cea referitoare la lipsa efectivă din Trezoreria statului a sumelor Casei Naționale de Asigurări de Sănătate, Guvernul consideră aceste aserțiuni ca o dovadă evidentă a incompetenței autorilor moțiunii, nimeni alții decât o parte din cei 15 mii de specialiști ai guvernării precedente, precum și a lipsei de responsabilitate politică privind corecta informare a opiniei publice.

Necunoașterea mecanismelor financiar-bugetare și de funcționare a Trezoreriei în România, mecanisme care sunt racordate la practicile unor țări din Uniunea Europeană, cum ar fi Franța, Spania, Portugalia, nu exonerează pe autorii moțiunii de răspunderea adresării pe nedrept a unor grave acuze Guvernului actual.

Constatând crasa incompetență în acest domeniu a autorilor moțiunii, dorim să informăm că Trezoreria statului funcționează potrivit principiilor enunțate anterior, ca o bancă proprie prin care se gestionează fondurile destinate autorităților publice centrale și locale, în numele și din dispoziția acestora.

Gestionând fondurile acestor instituții, nu înseamnă că Trezoreria statului își poate permite să utilizeze fondurile astfel decât stabilesc titularii resurselor bugetare respective. Așadar, nu s-a produs și nici nu ar fi fost posibil ca prin Trezoreria statului să se înregistreze deturnări sau dispariții de fonduri ale Ministerului Sănătății și Familiei sau Casei Naționale de Asigurări de Sănătate.

Semnatarii moțiunii confundă, din necunoaștere sau din rea-credință, programarea și aprobarea prin Legea anuală a bugetului de stat ale unor excedente ale bugetului Casei Naționale de Asigurări de Sănătate, cu deturnări sau dispariții ale acestor fonduri, dorind să inducă prin demagogie și spirit politicianist panică, neîncredere și nemulțumiri în rândul populației, față de un sector deosebit de sensibil, cum este sectorul sanitar.

Practica aprobării unor excedente la bugetul Casei Naționale de Asigurări de Sănătate, ca și la bugetele altor fonduri speciale extrabugetare, cum ar fi cele destinate modernizării drumului, protejării șomerilor și dezvoltării sistemului energetic, nu este un procedeu nou inventat de Guvernul PSD. Această soluție este obligatorie pentru încadrarea în deficitul bugetului general consolidat negociat cu instituțiile financiare internaționale pentru obținerea accesului la finanțarea externă, în condițiile în care solicitările și nevoile de bunuri și servicii publice asigurate prin bugetul de stat se află într-un accentuat decalaj față de resursele de care dispune țara.

Excedentele la Fondul special pentru asigurări sociale de sănătate au fost programate încă din primul an de funcționare a acestui nou sistem în domeniul sanitar, respectiv din anul 1998, când la guvernare se aflau chiar reprezentanții partidelor care, acum, semnează prezenta moțiune. Iată, în mod concret, excedentele aprobate de coaliția de dreapta, în anii de guvernare a acesteia: 0,3% din p.i.b. în 1998 și 1999, 0,2% din p.i.b. în 2000.

Urmărind realizarea unui deficit al bugetului general consolidat, în scopul scăderii accentuate a ratei inflației, respectiv la un nivel de 3,5% în 2001 și 3% în 2002, comparativ cu 4% în anul 2000, Guvernul PSD a programat excedente bugetare similare la Fondul Special al Casei Naționale de Asigurări de Sănătate, respectiv de 0,3% în 2001 și 0,2% în 2002.

În legătură cu afirmația calomnioasă și tendențioasă a semnatarilor prezentei moțiuni că aceste excedente ar fi acoperit afaceri de tip Bancorex și Banca Agricolă și găurile negre ale economiei din perioada 1992 – 1996, dorim să informăm opinia publică asupra caracterului total nefondat al acestor acuze, pentru că marii profitori ai creditelor primite și nerambursate, în relația cu cele două bănci, se regăsesc în rândurile guvernării celor care au înaintat această moțiune și ale clientelei politice a acesteia, unii dintre beneficiarii creditelor neperformante fiind în curs de a redeveni membri, prin diverse negocieri politice ai Partidul Național Liberal.

Referitor la așa-zisa lipsă de autonomie și subordonare politică a Casei Naționale de Asigurări de Sănătate, dorim să menționăm că Guvernul nostru nu a modificat nici o prevedere a Legii nr.145/1997 privind asigurările sociale de sănătate, toate schimbările operate ulterior aprobării acesteia fiind realizate de fosta guvernare în anii 1998 și, respectiv, 2000.

Astfel, stimați colegi din opoziție, ceea ce ne puteți reproșa este faptul că lucrăm încă, în anumite segmente de activitate, pe baza legislației dumneavoastră ineficiente și contraproductive, pe care nu am reușit încă să o modificăm, așa încât, din dorința dumneavoastră de a critica Guvernul Adrian Năstase, nu faceți altceva decât să vă autoacuzați. La fel stau lucrurile și în privința afirmațiilor dumneavoastră referitoare la așa-zisa încălcare, de către Guvernul PSD a principiilor echității față de cetățeni, beneficiari ai serviciilor finanțate din fondurile Casei Naționale de Asigurări de Sănătate, întrucât diferențierile între sumele de care beneficiază unele categorii de cetățeni au fost generate de înființarea, de către dumneavoastră, în anul 1998, pe criteriile algoritmului și ale clientelismului politic, a încă două Case de asigurări de sănătate sectoriale, pe lângă cea națională, fără a fi stabilite criterii de redistribuire a fondurilor și echilibrare a bugetelor celor trei Case, tocmai în scopul asigurării principiilor echității și solidarității pe care, iată, în mod demagogic, le invocați.

O altă afirmație nereală se referă la neacceptarea, în acest an, a nici unui amendament la bugetul sănătății. În fapt, în cadrul lucrărilor recent încheiate de aprobare a Bugetului de stat pe anul 2002, amendamentele validate de Parlament în domeniul sanitar au reprezentat circa 10% din totalul amendamentelor aprobate.

La fel de falsă este și afirmația autorilor moțiunii privind așa-zisa intenție de subordonare politică a conducerii tuturor spitalelor, prin această asersiune dovedindu-se, din nou, lipsa de cunoaștere a modului de finanțare a sectorului sanitar și a cunoașterii noilor reglementări prevăzute de Ordonanța de urgență a Guvernului nr.68/2001. Prin acest act normativ, se stabilește un partener cu responsabilitate directă în raporturile cu Casa Națională de Asigurări de Sănătate, cu unitățile spitalicești, în persoana managerului general al acestor unități, căruia i se stabilesc riguros obligații și criterii de performanță menite să conducă la îmbunătățirea prestațiilor medicale și utilizarea fondurilor publice în domeniul sanitar.

Implicarea directă a ministrului sănătății în politica managerială de cadre a marilor spitale are doar o conotație strict administrativă. În acest mod, se pot evita eventualele manifestări de subiectivism și chiar abuzuri care ar putea avea o conotație politică remanentă.

Referitor la măsurile propuse în finalul moțiunii, dorim să vă informăm următoarele. În primul rând, privitor la punctul prin care solicitați ca, în termen de o săptămână, Guvernul să informeze Parlamentul asupra banilor colectați la Fondul special al asigurărilor sociale de sănătate, avem de făcut două precizări. Unu: nu există, în legislația românească, Fond național de asigurări, ci Fond special pentru asigurări sociale de sănătate, fapt ce întărește constatarea noastră privind necunoașterea și tratarea cu superficialitate a problemelor din domeniul ocrotirii sănătății.

Vă informăm respectuos că nu avem nevoie nici de 7 zile, nici de 200 de zile, cât v-a trebuit dumneavoastră ca să vă dați seama că ați mințit populația în anul 1996, și vă oferim imediat informațiile solicitate. Astfel, veniturile colectate în perioada 1 ianuarie – 30 octombrie 2001 au fost de 33.700 de miliarde de lei; cheltuielile efective, în această perioadă, au însumat 30.500 de miliarde de lei, rezultând un excedent de 3.200 de miliarde de lei care, potrivit Legii bugetului de stat pe acest an, contribuie la încadrarea în deficitul Bugetului general consolidat, de 3,5%.

În al doilea rând, referitor la suplimentarea fondurilor alocate sectorului sanitar în vederea achitării datoriilor restante, menționăm că, la nivelul Guvernului, s-a constituit, încă în urmă cu două săptămâni, un colectiv interministerial, inclusiv cu participarea partenerilor sociali, care, în funcție de realizările bugetare pe 11 luni, va asigura alocarea unor sume cu această destinație, în condițiile menținerii parametrilor macroeconomici programați.

În al treilea rând, legat de propunerile de la punctul 3 până la 6 din finalul moțiunii, care vizează o îmbunătățire a legislației în domeniul sanitar, dorim să vă informăm că Guvernul Adrian Năstase are deja pregătit un pachet mult mai amplu decât cel sugerat de autorii moțiunii și care vizează toate structurile organizatorice ale sectorului sanitar, începând cu regimul medicului de familie, continuând cu ambulatoriul de specialitate și terminând cu spitalele. În aceste domenii, sunt vizate, ca obiective prioritare, introducerea unor drepturi și obligații clare ale părților contractante în acordarea serviciilor medicale, stabilirea unor criterii de transparență și eficiență în alocarea fondurilor publice în acest sector, care să conducă la îmbunătățirea performanțelor și eficienței actului medical, îmbunătățirea cadrului juridic privind achizițiile de bunuri, servicii în domeniul sanitar, în scopul economisirii banului public, al stimulării producătorilor autohtoni cu capital românesc și străin, restructurarea și modernizarea rețelei sanitare, în vederea creșterii eficienței și performanței actului medical, elaborarea ghidurilor cuprinzând metodele și medicamentele utilizate în tratamentul fiecărei grupe de boli, lucrare ce trebuia realizată, potrivit legislației în vigoare, de multă vreme, de către Colegiul Medicilor din România condus de un distins fruntaș al Partidului Național Liberal, partid inițiator al prezentei moțiuni, elaborarea unei liste transparente și eficiente cuprinzând medicamente eliberate în regim gratuit și compensat, atât în scopul acoperirii nevoilor terapeutice ale pacienților, cât și a relansării industriei românești producătoare de medicamente.

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

Având în vedere susținerile Guvernului, propunem plenului Camerei Deputaților ca moțiunea prezentată de cei 58 de deputați aparținând Grupurilor parlamentare ale Partidului Național Liberal și Partidului Democrat să primească votul dumneavoastră negativ, pe care vă rugăm să-l exprimați.

Vă mulțumesc tuturor pentru atenția pe care mi-ați acordat-o. (Aplauze în Grupul PSD)

Domnul Valer Dorneanu:

Mulțumesc, doamnă ministru.

Stimați colegi,

Vă reamintesc că, potrivit algoritmului, repartizarea timpilor pentru intervențiile fiecărui grup parlamentar se va realiza astfel: pentru Grupul parlamentar al PSD – 54 de minute; 25 de minute pentru Grupul parlamentar al Partidului România Mare; câte 10 minute pentru Grupurile parlamentare ale Partidului Democrat și Partidului Național Liberal; 9 minute pentru Grupul parlamentar al Uniunii Democrate Maghiare din România și 6 minute pentru Grupul parlamentar al Minorităților Naționale.

Dau cuvântul doamnei Smaranda Dobrescu, din partea Grupului parlamentar al PSD.

Doamna Smaranda Dobrescu:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Stimați colegi,

Grupul parlamentar Social-Democrat și Umanist, cu ocazia discutării acestei moțiuni, vă provoacă la o discuție deschisă, onestă și de fond asupra stării sănătății populației, o discuție care, mai departe decât argumente de genul, citez, "discrepanță uriașă dintre promisiunile electorale și acțiunea reală și rezultatele concrete", să găsească soluții de îmbunătățire a funcționării sistemului medical românesc.

Sistemul sanitar de acordare de îngrijiri medicale se află doar în al doilea an de funcționare globală în regim de asigurări. După o astfel de perioadă de probă, știm că unele țări au înregistrat falimentul acestui sistem. Sistemul de asigurări românesc de sorginte germană are drept model un sistem scump care funcționează bine într-o țară bogată.

Îmi amintesc de demersul meu din 1997, făcut în numele Comisiei de muncă și protecție socială, adresat premierului Victor Ciorbea, prin care îl rugam să reflecteze asupra momentului introducerii sistemului de asigurări și să-l hotărască, în funcție de nivelul venitului național brut pe cap de locuitor și eventual de momentul relansării economice. Altminteri, un sistem bazat pe coplăți, în condițiile unui nivel de trai scăzut, ar putea naște efecte exact acelea pe care nu le dorim: creșterea morbidității și mortalității datorate imposibilității populației de a-și susține financiar coplățile în caz de îmbolnăvire. Demersul, evident, a rămas fără răspuns.

Ideea reformei, de care erau animate mai toate formațiunile politice, a câștigat teren, asigurările beneficiind de mulți susținători. Acum, în 2001, România nu-și poate permite, cu toate greutățile, să dea înapoi în fața provocărilor. O analiză profundă se impune însă.

Recunoaștem că starea sănătății populației este precară. Cauzele, în linii mari, sunt: sărăcia, hrana neadecvată, poluarea, lipsa de uzanță a populației în a apela la Oficiul de Protecție a Consumatorului, pe de o parte, și participarea cu coplăți la serviciile medicale și farmaceutice ale populației care pregetă să apeleze la medic, în aceste situații, pe de altă parte. Aparent, cauza pare a fi o subcapitalizare de sistem. Așa cum bine a arătat doamna ministru, nu este vorba de așa ceva. Cifrele arată că fondurile destinate serviciilor medicale și de prevenție, cele provenite de la Bugetul de stat și din contribuții nu sunt mai mici decât cele alocate sănătății înainte de 1998, anul introducerii sistemului de asigurări bazat pe contribuții. Astfel, în 2001 și 2002, fondurile totale au fost în jur de 4,2% din p.i.b.

Concluzia ar putea fi că rețeaua asigurărilor are încă costuri mari de administrare și funcționare. Aceste costuri au fost însă necesare, pentru început, în perioada de creare a infrastructurii. De altfel, costurile de administrare ale Casei Naționale de Asigurări de Sănătate au fost, atât în 2001 cât și prognozate în 2002, inferioare procentului de 5% pe care-l prevede legea.

În structura bugetului Ministerul Sănătății și Familiei, singurul capitol cu o pondere excesiv de mare în totalul cheltuielilor îl reprezintă rambursările și dobânzile la creditele angajate exact în perioada 1996 – 2000, cu mare preponderență în decembrie 2000, pentru aparatură performantă. Astfel, în 2001, rambursările la aceste împrumuturi au reprezentat 14,5 din totalul cheltuielilor Ministerului Sănătății, iar în anul 2002 vor atinge 25% din totalul cheltuielilor. Deci iată de ce prevenția, programele de sănătate nu pot fi făcute, în totalitate, așa cum le-am gândi. Avem datorii mari, din trecut, care ne însoțesc implacabil.

În ceea ce privește conținutul moțiunii, dorim să revenim cu unele explicații care au mai fost oferite și cu ocazia discutării Bugetului de stat. În primul rând, Bugetul asigurărilor sociale de sănătate este un fond special, o parte a bugetului țării, adică a Bugetului general consolidat. Regulile de cheltuire a fondurilor speciale se supun Legii nr.72/1996 a finanțelor publice. Contribuțiile reprezintă bani publici colectați prin lege.

În perioada de început a parlamentarismului postrevoluționar, ne amintim că mulți dintre noi am criticat folosirea excedentelor sistemului de pensii, în cadrul Bugetului consolidat, la plata unor urgențe legale. A trebuit să treacă câțiva ani și, în 1996, sistemul de pensii a trecut în deficit, deficit care s-a accentuat an de an, din cauze pe care nu este cazul, în momentul de față, să le discutăm.

Datorită caracterului de sistem public și a funcționării în regim de vase comunicante, în cadrul Bugetului consolidat, pensiile s-au plătit, totuși, lună de lună. Acestea s-au plătit și în anul 2001. S-au putut plăti și pe seama faptului că alte fonduri speciale, cum ar fi Bugetul asigurărilor sociale de sănătate, au avut excedente prognozate.

Dacă până acum lumea medicală și, din păcate, opinia publică s-au confruntat doar cu aspectul aparent frustrant al excedentului existent doar pe hârtie, trebuie să ținem seama că, oricând, este posibil ca, în cazul unor eventuale colectări proaste sau, Doamne ferește, al unor epidemii, sistemul sanitar să intre în deficit, plățile să fie făcute, totuși, prin Trezorerie, din cine știe ce alte fonduri depersonalizate. Aceasta este marea calitate a unui sistem public: oricând poate să pună la dispoziția celorlalte nevoi, să spunem, ale Bugetului de stat, dar, în același timp, poate să primească, în caz de mare nevoie. Acesta este un lucru obișnuit, legal, care, dacă nu este cunoscut de opinia publică, este neplăcut, dar explicabil, dar, dacă îl regăsim în mesajele unor colegi parlamentari, sub forma, "Ce găuri negre acoperă Guvernul cu banii de sănătate?", atunci este nu o rea-voință, ci o necunoaștere a Legii finanțelor publice.

Pe de altă parte, se spune că "banii sănătății sunt blocați în Trezorerie", nu este corectă această afirmație. Trebuie să știm că CNAS-ul are un buget aprobat, rectificat prin suplimentarea cu 2.365 de miliarde de lei, rectificare și buget care trebuiau respectate, așa cum o face orice alt ordonator principal de credite din țara românească. Doi: faptul că, contractele de furnizare de servicii medicale care cuprind, conform art.44, alin.4 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr.180/2000, și obligațiile specifice ale furnizorilor de servicii medicale legate de buna gestionare a fondurilor din Bugetul asigurărilor sociale de sănătate, nu au fost respectate, nu este vina ministrului sănătății. Faptul că farmaciile acreditate sunt obligate, sub sancțiunea revocării acreditării, art.48, alin.2 din aceeași ordonanță de urgență, să aibă permanent în stoc curent, la dispoziția persoanelor asigurate medicamente la nivelul prețului de referință stabilit și acest lucru nu se întâmplă, iar nu este vina Guvernului. Sunt, evident, stângăciile inerente unui sistem nou, nerodat.

În alt context, Ordonanța Guvernului nr.68/30 august 2001 stipulează faptul că proiectul Bugetului de venituri și cheltuieli se elaborează de conducerea spitalelor, pe baza unor norme metodologice și cu avizul Ministerului Finanțelor Publice. Acest buget se negociază de conducerea spitalului cu conducerea Direcției de sănătate publică și cu conducerea Casei de asigurări, iar execuția bugetară lunară se raportează atât Direcțiilor sanitare, cât și Caselor județene de asigurări.

În cazul neîncadrării în alocațiile bugetare, legea prevede două posibilități, atunci când creșterea arieratelor se face din motive imputabile sau din motive neimputabile conducerii spitalelor. După cum se vede, există texte de lege nou introduse, care să impună, atât furnizorilor de medicamente, de servicii medicale, cât și Caselor județene de asigurări, respectarea disciplinei financiare.

Ministerul Sănătății și Familiei, în primul an de funcționare în actuala formulă, a căutat să facă puțină lumină în lumea spitalelor, schimbând aberanta Lege nr.146/1999 a spitalelor lipsită completamente de pragmatism, utopică, adresată mai mult spitalelor în regim de clinică privată, decât spitalelor publice. Nu putem, pe această stare, pe acest fond de morbiditate, de sănătate a populației, să ne gândim, în primul rând, la spitale private; cele publice trebuie să meargă, pentru că acestea sunt preocuparea actualului Guvern.

Conform Legii nr.146/1999, conducerea spitalelor era numită de proprietar. Faptul că acum directorii sunt numiți în urma concursului, prin ordinul ministrului, este o practică uzuală, în cazul tuturor instituțiilor publice, neînsemnând, în nici un caz, o subordonare politică.

Ce, are, totuși, în vedere Partidul Social Democrat, în eforturile de a reforma sistemul sanitar? În primul rând, sistemul sanitar românesc trebuie să fie organizat și să funcționeze bazat pe obiectivul unic al scăderii morbidității și mortalității. Acestui scop, și numai acestuia, trebuie să i se subordoneze funcționarea Casei Naționale de Asigurări Sociale de Sănătate, cât și programele de prevenție și sănătate publică ale Ministerului Sănătății și Familiei.

În al doilea rând, contractele de asigurare trebuie să funcționeze într-un mediu concurențial. Un element corect de determinare a eficienței funcționării spitalelor este gradul de ocupare a paturilor care, la rândul său, determină numărul de personal. Spitalele cu grad redus de ocupare ar trebui restructurate sau desființate. Casele de asigurări vor finanța, mai degrabă, transportul bolnavilor pe mici distanțe, în cadrul județelor sau zonelor geografice, decât să susțină secții sau chiar spitale ineficiente.

În al treilea rând, contractul-cadru trebuie refăcut, în ideea ca populației să i se ofere cât mai multe servicii incluse și foarte puține care necesită coplăți. S-a ajuns la situații aberante, când un salariat care plătește 700.000 de lei contribuție, în total, el și patronul, să spunem la un salariu mediu de 5 milioane, totuși, plătește suplimentar, pentru o analiză simplă a sângelui, în jur de 300.000, iar dacă dorește să-și pună o plombă fără tratament se poate ajunge și la 200.000 de lei.

Sistemul asigurărilor de sănătate nu s-a introdus pentru a crea cheltuieli de administrare, cheltuieli materiale și de capital suplimentare vechiului sistem centralizat, ci s-a introdus pentru a oferi servicii medicale mai bune. Acest lucru vrem să-l demonstreze Casa Națională de Asigurări de Sănătate, din acest moment.

Contractul-cadru este imperios necesar să fie modificat, măcar pentru a contracara efectul pervers creat, pe alocuri, de asigurările bazate pe coplăți. Populația pregetă să apeleze la serviciile medicale de specialitate, din cauza lipsei fondurilor, îngroșând rândurile persoanelor bolnave.

În patrulea rând, creditele angajate pentru procurarea de aparatură performantă și care costă atât de mult bugetul Ministerului Sănătății vor fi validate doar dacă, prin procurare, va beneficia un număr suficient de mare de bolnavi, iar prin folosirea aparaturii respective, la diagnosticare sau tratament, se poate fundamenta o scădere definită a morbidității. Altfel, înseamnă că dăm dovadă de cinism. Avem dotări excepționale de diagnosticare, în timp ce bătrânii cardiaci, cu un clasic diagnostic, bine cunoscut, mor pentru că nu au bani să-și procure pastilele de nitroglicerină.

În al cincilea rând, gratuitatea tratamentului pentru bolnavii incurabili trebuie respectată și trebuie să controlăm că ea este respectată.

În al șaselea rând, disciplina financiară, în cadrul Casei Naționale de Asigurări de Sănătate, trebuie respectată. Ne amintim de ministrul Remeș care, în august 2000, reproșa neîncadrarea în alocațiile bugetare ale Casei Naționale de Asigurări de Sănătate, evident, condusă, pe vremea aceea, de altă echipă. Reproșurile fostului ministru avea în vedere tocmai autonomia financiară prost înțeleasă a unor Case județene de asigurări de sănătate. Singura diferență este aceea că nimeni, în Parlament, nu a cerut Ministerului de Finanțe din anul 2000 să renunțe la excedentul programat pentru a acoperi cheltuieli nesăbuite și, în acest fel, să dezechilibreze bugetul consolidat.

Față de cererile semnatarilor moțiunii, putem declara. Unu: modul în care au fost utilizați banii colectați la Fondul special se va pune în evidență, odată cu execuția bugetară, în anul 2002. Restul banilor colectați și nefolosiți de Casă, nefiind personalizați, putem spune că s-au transformat în pensii, în pensii pentru agricultori, în salarii pentru profesori, atunci când încasările la Trezorerie erau insuficiente. Deci, dacă acestea se numesc găuri negre, acolo s-au dus.

Doi: o nouă rectificare, căci doar așa ar putea fi alocate fonduri suplimentare bugetului aprobat, o va face Guvernul, în funcție de necesități.

Trei: o mai mare autonomie a Casei, în viziunea inițiatorilor, presupune ca sistemul sanitar să fie blocat complet, în cazul unor colectări slabe. Guvernul actual nu-și poate permite asemenea riscuri. Beneficiarii de servicii reprezentați prin sindicate, patronat, pensionari sunt prezenți în consiliul de administrație al Casei Naționale de Asigurări de Sănătate.

Stimați colegi,

În acest an, Ministerul Sănătății și Familiei a făcut eforturi mari pentru a elabora o Lege a spitalelor, pentru a oferi, prima dată, lapte praf pentru nou născuți, a făcut eforturi pentru a finanța și urmări sistemul pentru protecția copilului, s-a ocupat în mod direct de protecția persoanelor cu handicap și s-a luptat cu dezordinea, mai ales, din acest sistem. Mai mult, Ministerul Sănătății și Familiei, Guvernul României au identificat hibele sistemului de asigurări confruntat cu sărăcia populației și are un plan de îmbunătățire legislativă.

Ca atare, tratând cu întreaga seriozitate, problema sănătății populației, vă invităm, stimați colegi, la o dezbatere responsabilă, făcută din poziții comune, adică a celor care, în trecut și în prezent, au avut și au aceleași responsabilități. Ca urmare, Grupul parlamentar Social-Democrat și Umanist nu va vota prezenta moțiune.

Vă mulțumesc pentru ascultare. (Aplauze în Grupul PSD)

Domnul Valer Dorneanu:

Mulțumesc, doamnă deputat.

Din partea Grupului parlamentar al Partidului România Mare, domnul deputat Iulian Mincu.

Domnul Iulian Mincu:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor colegi,

Permiteți-mi, de la început, să parafrazez ceea ce a spus Clemanceau, în urmă cu peste 80 de ani, când a zis că războiul este o problemă prea importantă ca s-o lăsăm în mâna militarilor. Deci problema sanitară, problema sănătății unei națiuni este prea importantă pentru ca s-o lăsăm în mâna medicilor.

Deși sunt medic, consider că este o problemă politică de o importanță colosală și este bine c-o atacăm aici. Nu problema moțiunii are importanță. Problema e că atacăm cele mai grave probleme ale existenței biologice a națiunii noastre.

Aș vrea să vă spun, domnilor, totuși, ca medic, grija mea și grija tuturor medicilor e să nu vă transformăm, pe dumneavoastră, oamenii de azi, în statistica de mâine. Or, dacă ne uităm la statistica noastră, vedem că ea este din ce în ce mai gravă și din ce în ce aduce cu o prăpastie.

Mortalitatea în România este cea mai mare din Europa: 12 la mia de locuitori. Natalitatea e în continuă scădere: 10,4 la mia de locuitori, iar mortinatalitatea la copiii sub un an este cea mai mare din Europa, la peste 18 la mia de copii vii.

Este o problemă care ne face să ne gândim foarte serios, mai ales când vedem că media de viață din România este cea mai scurtă din Europa; este cu 7-8 ani mai mică decât în întreaga lume. Prin ce se moare în întreaga Europă? prin ce se moare în România? Se moare, în mod deosebit, prin bolile cardiovasculare. Avem, în 2001, 767 la suta de mii și am avut în 2000, 737 la suta de mii. Aceasta este o problemă deosebit de serioasă, dacă ne gândim că în Europa Occidentală, și în America, de altfel, mortalitatea a scăzut prin bolile cardiovasculare pe la cifre care variau între 600 și 1000 la suta de mii de locuitori, cum era în Finlanda, unde a scăzut astăzi sub 385 la suta de mii și 191 la suta de mii în Franța. Și totuși, Franța, prin președintele ei, prin primul-ministru, în fața Comunității Europene, pe data de 13 decembrie anul 2000, a ținut să vorbească, într-o ședință specială, despre starea de sănătate a națiunilor europene.

A doua zi, pe 14 decembrie, s-a semnat un Protocol de sănătate, iar pe data de 31 ianuarie 2001, Franța a semnat o lege și un protocol asupra problemelor legate de starea de sănătate a națiunii.

Ce facem noi? Situația noastră este foarte gravă, și este foarte gravă datorită a două puncte de vedere. Datorită sărăciei care, din păcate, a crescut de la 19 la mie în 1996 la peste 43 la sută în 2001. Sărăcia se însoțește de o scădere a nivelului de trai. Sărăcia se însoțește, bineînțeles, de o scădere a asistenței medicale datorită lipsei de bani.

Este o problemă deosebit de gravă că noi, deși, în momentul de față, beneficiem de o Lege specială a asigurărilor de sănătate, care ne pune la dispoziție mult mai mulți bani decât ne puneau în urmă cu 4-5 ani, asistăm totuși la scăderea eficienței asistenței medicale în România. Este lipsa de management, în același timp, este lipsa de bani.

Vreau să vă spun că este imposibil de admis ca la o sumă de 41000 de miliarde de lei, care se colectează într-un an, în anul 2001, de Casa de Asigurări de Sănătate, nu este admisă decât o lege a bugetului care să ne pună la dispoziție 38000 de miliarde.

Vreau să vă spun că în anul 2002, starea de sărăcie va continua și o dată cu starea de sărăcie va continua mai departe și asistența medicală necorespunzătoare. Insist de fapt că nu poți să pretinzi de la niște medici să facă mai mult decât pot face în lipsă de medicamente și la salariile pe care le primesc, pentru că la noi un medic începător are un salariu de 100 de dolari, în timp ce un medic, după 15-20 de ani vechime, ajunge la 200 de dolari pe lună.

Aș vrea să vă spun că în America, un medic începător are 4000 de dolari, iar un medic cu o vechime de 10-15 ani are peste 8000 de dolari. Este datoria noastră să ne gândim că o țară săracă, fără o economie dezvoltată, nu poate dezvolta o medicină, o medicină corespunzătoare și performantă. Dar mai este datoria noastră să ne gândim că noi putem să pierdem, și pierdem, în această perioadă de timp, o serie de medici tineri, capabili, care se duc în alte părți ale lumii.

Doamnelor și domnilor,

Nu poți să admiți un buget de 70 de dolari pe an pe cap de locuitor, din care 14 dolari să fie pentru medicamente, în timp ce în țările din restul lumii, în țările europene, valoarea sumelor alocate de la buget la Casele de Asigurări de Sănătate variază între 1600 de dolari, în Austria, și 2200 de dolari, în Elveția. Sunt probleme care ne dau de gândit ce trebuie să facem noi, și noi va trebui să facem un lucru pentru a ne feri de a deveni statistica de mâine, statistica aceea care numără morții, statistica aceea care numără lipsa de viabilitate biologică a națiunii noastre.

Să ne gândim că ne trebuie, pe lângă medici, pe lângă asistență medicală corespunzătoare, ne trebuiesc bani pentru medicamente, nu numai pentru medicamente, ci și pentru ca medicul să-și presteze meseria.

Eu consider că, așa cum a zis Camus, "nimic nu este mai fără de valoare decât o viață de om, dar nimic nu are o importanță mai mare decât o viață de om". Vă mulțumesc. (Aplauze din partea stângă a sălii.)

Domnul Valer Dorneanu:

Mulțumesc, domnule deputat.

PSD-ul, prin doamna deputat Smaranda Dobrescu, a consumat 16 minute, PRM-ul, 7 minute. Poftiți.

Din partea Partidului Democrat, doamna deputat Paula Ivănescu.

Doamna Paula-Maria Ivănescu:

Mulțumesc domnule președinte.

Doamnelor ministru,

Domnilor miniștri,

Doamnelor și domnilor colegi,

Ne aflăm astăzi aici la o discuție importantă pentru cei care ne-au trimis în Parlament. Suntem astăzi, dincolo de lista politică care ne-a propulsat aici, reprezentanții oamenilor care au problemele lor și despre care noi trebuie să discutăm.

Sănătatea nu este numai o problemă de supraviețuire, este o problemă și de etică și de morală, dar, mai presus de toate, este o problemă de responsabilitate și noi, clasa politică, suntem responsabili de ceea ce se întâmplă cu viața și sănătatea oamenilor.

Raportul prezentat de Guvernul Adrian Năstase, precum și intervenția reprezentantului partidului de guvernământ, ne dovedește că nu prea avem în față această noțiune de responsabilitate. Dacă aș vorbi în termeni medicali, aș spune că este o gargară ceea ce ni s-a prezentat. este bună și aceea, dar, în măsura în care, totuși, nu încearcă să ascundă realitățile. Dacă ni se spune de iresponsabilitatea achiziționării unor aparaturi de înaltă tehnicitate, care este absolut necesară pentru o medicină modernă, putem să ne întrebăm de ce actualii reprezentanți ai acestei administrații a Guvernului Năstase taie în draci panglici la toate aceste inaugurări. Sigur, nici nu pot să spun că guvernarea trecută a făcut cine știe ce scofală în domeniul de sănătate, dar noi astăzi suntem aici pentru a nu mai repeta greșelile făcute, suntem astăzi să vorbim despre sănătate ca despre o problemă de siguranță națională și nu altfel. Partidul de guvernământ, inclusiv prin gura primului-ministru, ne tot azvârle "pisica cu Covasna și Harghita" acolo unde se amestecă tot felul de puteri străine, ca și cum asta ar fi singura noastră problemă de siguranță națională, când sănătatea este mult mai importantă și aceasta stă la îndemâna noastră să o punem pe picioare cât de curând.

Stimați colegi,

Ar trebui să ne uităm în jurul nostru și să ascultăm ce vorbește lumea. lumea, de fapt, moare cu zile, lumea, de fapt, nu are acces la medicamente, nu are acces la servicii medicale eficiente, aceasta este realitatea. Astăzi se nasc copii, aceia puțini care se nasc, subdezvoltați și nu ating niște standarde care ar fi, să zicem, normale pentru mileniul trei. Avem, într-adevăr, o moștenire grea cu toții. Fibra umană românească este profund afectată de ani de zile, de zeci de ani de zile. Așa este, aceasta este realitatea, dar trebuie să începem o dată să ne gândim cu responsabilitate la această problemă, la problema existenței oamenilor, și oameni sănătoși și educați, că nu putem să construim o România modernă dacă oamenii nu sunt sănătoși și educați.

Este vorba de responsabilitate și, în primul rând, acum vorbim de responsabilitatea actualilor guvernanți care au câștigat alegerile cu un scor electoral foarte bun, mai ales pe greșelile vechilor guvernanți. La ce se rezumă responsabilitatea? la niște explicații și la o modalitate de a mulțumi clientela politică din domeniul medical.

Dacă este vorba să vorbim despre responsabilitate, eu îl întreb pe domnul Tănăsescu, care este ministrul Finanțelor, unde sunt banii colectați de la mine, de la dumneavoastră, de la fiecare cetățean, unde sunt? pentru că în Trezorerie nu sunt, dânsul ne-a spus la dezbaterea de la buget. Veți fi vrând bani pentru programe, pentru sănătate, pentru medicamente compensate, dar, ete!, ei nu mai sunt în Trezorerie, de unde să-i luăm?! pentru că avem de acoperit un deficit, avem angajamente cu Europa, vrem să intrăm în Uniunea Europeană, dar dacă ne gândim numai așa, s-ar putea să nu mai avem cetățeni cu care să intrăm în Uniunea Europeană, pentru că aceștia sunt deja pe ducă.

Domnul Sorin Oprescu, un ilustru reprezentant al partidului de guvernământ, ne-a spus că s-au strâns vreo două miliarde de dolari anul acesta din contribuțiile oamenilor și ale angajatorilor la bugetul de sănătate. De ce nu sunt? De ce medicii nu pot prescrie medicamente compensate decât câteva zile din lună, că își termină planul? Pentru ce pensionarul nu are acces, cum a zis doamna Smaranda Dobrescu, la nitroglicerină? Ca să nu mai zic de alte medicamente care sunt mult mai scumpe și mult mai importante pentru alte boli. Ce vrem să facem? Să vorbim numai de cifre, de deficite? Cetățenii unde sunt?

Noi, în moțiune, am propus câteva soluții. nu am cerut demisii, nu am cerut cine știe ce mare scofală, am cerut să vorbim deschis și am propus soluții. Aceste soluții trebuie să le realizăm împreună și poate, față de cele spuse în moțiune, simplele noastre propuneri, care cred că sunt și simplu de realizat, poate se mai adaugă una și acum apelez direct la doamna ministru a sănătății, care știe precis despre ce este vorba. Poate o să facem și un program național de vitaminizare și de remineralizare a populației, un program susținut și subvenționat de stat, pentru că dacă nu se reface cât de cât fibra umană românească, afectată de zeci de ani de zile, nu avem nici o șansă nici să ajungem în Europa, nici să mai vorbim foarte curând de ceea ce înseamnă sănătatea în România.Vă mulțumesc. (Aplauze din partea dreaptă a sălii.)

Domnul Valer Dorneanu:

Mulțumesc, doamna deputat. Ați vorbit 7 minute. Urmează, din partea Grupului parlamentar al Partidului Național Liberal, domnul deputat Luchian Ion.

Domnul Ion Luchian:

Mulțumesc, domnule președinte.

Doamnelor miniștri,

Domnilor miniștri prezenți,

Stimați colegi,

De la acest microfon, în momentul în care vin să mai spun câteva cuvinte legat de această moțiune, îmi este aproape foarte greu și puțină jenă că persiflarea acestei moțiuni a adus aplauze din partea colegilor noștri care, dacă se gândesc acasă acum, sigur au cel puțin o cunoștință pe patul de suferință sau la ușa unui cabinet sau la o farmacie care cumva mai dă rețete compensate. Nu vreau să supăr pe nimeni și eu sunt medic, vin din spital.

Doamna ministru, care a prezentat punctul de vedere al Guvernului, sunt convins că a fost pusă într-o situație foarte dificilă, pentru că media va prezenta punctul de vedere al doamnei ministru, că dumneaei cu o față a râs, dar cu cealalată a plâns, pentru că punctul de vedere al doamnei profesor Daniela Bartoș, șef de secție de la spital, sunt convins că este altul, dar, până una alta, noi nu avem ce face decât să solicităm Guvernului, ministrului sănătății, Ministerului de Finanțe să schimbe ceva în sănătate, ca ceea ce s-a prezentat în moțiune să aducă mai mult bine în sănătate, la sănătatea oamenilor, posibilitatea de a se trata cu medicamente, să aibă hrană, să aibă căldură și nu să ajungem la o altă nouă moțiune în acest Parlament.

Eu, dacă ar fi să mă iau după cartea de căpătâi a Guvernului Năstase, aș putea să arăt cam ce se încearcă să se facă și ce s-a făcut, aceasta o să ne spună altcineva, din programul de guvernare, că elaborarea de către Ministerul Sănătății și Familiei, Ministerul Industriei și Energiei, până la 15 mai 2001, a unui program complex bazat pe principii moderne de producție, elaborate de organe specializate, europene și adoptate de către Agenția Națională a Medicamentului și se referă la producția de medicamente, or, noi știm că în țara noastră, recent, a fost o mare criză a medicamentelor, mă refer la calmante, la nitroglicerină injectabilă, la anestezice, care au fost, probabil, nu prea bine gestionate de Ministerul Sănătății.

Un alt lucru pe care ni-l spuneți în programul de guvernare, că Ministerul Sănătății va dezvolta și va finanța 32 de programe naționale de sănătate, or, cum să se finanțeze? Ministerul nu are nici o vină în treaba aceasta, spun eu, și nici doamna ministru până la urmă, pentru că bugetul alocat Ministerului Sănătății, nu mă refer la fondul special de asigurări de sănătate, este atât de mic, aproape că este mai mic decât banii pe care îi are fondul special în trezorerie, acel excedent calculat de Ministerul Finanțelor în condițiile în care știm că în 2001, această alocație este cu 1240 de miliarde mai mică în termeni comparabili, având în vedere inflația de 22%.

Aș putea să creionez multe alte aspecte, dar, încă o dată, eu vreau să vă spun că este important pentru noi să gândim cu sufletul, mai puțin politic, ceea ce de altfel, noi realizăm în Comisia de sănătate, unde sunt și colegi de ai dumneavoastră, parlamentari ai partidului de guvernământ, pentru că sănătatea nu are culoare politică. în fața bolii și a morții ești singur și dacă atunci nu ai mijloacele tehnice și medicale să îl ajuți pe bolnav, restul este povestea. Vă mulțumesc. (Aplauze din partea dreaptă a sălii.)

Domnul Valer Dorneanu:

Mulțumesc, domnule deputat. Ați vorbit 4 minute. Din partea Grupului parlamentar UDMR, doamna deputat Iulia Pataki.

Doamna Iulia Pataki:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor colegi,

Textul moțiunii simple care constituie obiectul dezbaterii noastre de astăzi conține, incontestabil, multe adevăruri. Asistența medicală din România se confruntă cu probleme majore, starea de sănătate a populației este critică, se poate spune. Statisticile au destrămat mitul că poporul român este cel mai sănătos popor din lume. dar că nu a fost așa, repetăm același lucru de mai bine de 50 de ani. Dacă am avea posibilitatea să-i întrebăm pe cei aproape 50 de miniștri, foști miniștri ai sănătății, despre motive, răspunsul ar fi același: lipsa resurselor financiare, dar la fel ar răspunde, cred, și oricare factor de decizie din majoritatea statelor lumii. Pentru sănătate, niciodată, nu s-au alocat suficiente fonduri.

Grupul nostru parlamentar a votat bugetul pe anul 2002 în premieră înaintea începerii efectiv anului financiar, pentru a evita posibilitatea blocajului financiar care s-a repetat în ultimii 12 ani și continuării reformei în domeniul sănătății. Fondurile alocate de un buget de austeritate sunt insuficiente desigur, dar credem că nimeni nu putea oferi mai mult. Felia de 5700 miliarde de lei este mult prea mică pentru nevoile acute ale populației.

Soluția cea mai la îndemână ar fi gospodărirea mai eficientă a sărăciei, iar în cazul în care cei care răspund de sănătatea noastră își dovedesc incapacitatea de a gestiona puținul pe care-l avem, suntem convinși că măsurile pentru a remedia situația nu vor întârzia. Fondul Casei Naționale de Sănătate, constituit din contribuția personală de 7% a fiecărui cetățean, nu aparține Guvernului. Banii aparțin populației și trebuiesc folosiți exclusiv pentru îmbunătățirea stării de sănătate a acesteia și nu dirijate spre alte destinații necontrolabile și netransparente.

Credem că soluția cea mai bună ar fi asigurarea autonomiei Casei Naționale de Sănătate și subordonării ei Parlamentului, soluție care nu numai că ar respecta intenția inițială a legiuitorului, ci ar asigura și transparența activității acesteia și un control financiar direct din partea noastră.

Măsurile propuse de inițiatorii moțiunii trebuiesc, cred eu, analizate cu bună intenție și cu răspundere, nu numai de către Executiv, dar și de către Parlament. Se vorbește despre modificarea sau redactarea unei legi de bază în domeniul sănătății, Legea asigurărilor de sănătate, o nouă Lege a sănătății publice, sau a spitalelor, de altfel, depusă deja de colegii noștri liberali, la care putem adăuga regândirea programelor naționale de sănătate, modul de finanțare a acestora și multe altele.

Cred că, cu puțină voință politică, aceste inițiative legislative ar putea fi concepute de comisia parlamentară de specialitate din Cameră, în care, atât majoritatea, cât și opoziția sunt reprezentate la nivel de specialiști de excepție din domeniul sanitar.

Având în vedere cele de mai sus, putem concluziona că răspunderea este comună, în primul rând a Guvernului, conform programului de guvernare asumat, iar Parlamentul, noi, prin instrumentele noastre constituționale putem facilita, respectiv urgenta, adoptarea măsurilor cerute de inițiatorii moțiunii. Mulțumesc. (Aplauze din partea dreaptă a sălii.)

Domnul Valer Dorneanu:

Ați vorbit 5 minute.

Din partea Grupului parlamentar al minorităților naționale, domnul deputat Varujan Pambuccian.

Domnul Varujan Pambuccian:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Doamnelor și domnilor miniștri,

Stimați colegi,

Eu am să vă spun, de la bun început, că grupul nostru parlamentar nu va spijini această moțiune și nu va sprijini moțiuni similare și am să vă spun și de ce: pentru că în momentul în care o asemenea moțiune este prezentată de către orice fel de opoziție, oricare ar fi ea, orice fel de guvern, oricare ar fi el, ar răspunde exact la fel.

Cred că nu avem aici o problemă între actuala opoziție și actuala guvernare, ci avem o problemă mult mai gravă, cronică a ultimilor 10 ani, în care bugetul nu a ajuns să plătească bugetarii și nu a ajuns să plătească bugetarii pentru că, de 10 ani încoace, trebuie să subvenționăm o industrie care nu produce produse vandabile și în care toate guvernele din ultimii 10 ani, și mă tem că și următoarele guverne, pentru următorii 15 ani, vor avea problema spinoasă a scoaterii cu bine la pensie a unor oameni care nu au nici o vină că li s-a promis un paradis industrial și că s-au trezit peste noapte într-o lume în care se produce cu roboți și în care oricât de mult ar munci nu pot concura acele produse.

Este o problemă extrem de gravă, extrem de complicată și care cred că niciodată nu va face obiectul unei discuții publice foarte serioase, pentru că, hai să fim serioși cu toții, ne ferim de o abordare frontală a ei. Acesta este motivul pentru care profesorii au salarii mici, pentru care investițiile în învățământ sunt mici, acesta este motivul pentru care medicii au salarii de mizerie și investițiile în domeniul medical sunt mici, acesta este motivul pentru care poliția este prost dotată, acesta este motivul pentru care cei care lucrează în administrația publică nu beneficiază de ceea ce ar trebui în mod normal să beneficieze.

Orice fel de altă discuție nu poate decât să creeze mici reglaje în cadrul sistemului. Se vorbea aici de o mai bună gestiune a sărăciei. Oricât de bine ai gestiona sărăcia, în ultimă instanță, gestionezi sărăcie, nu gestionezi altceva. Sigur că o soluție, și cred că ceea ce a propus aici UDMR-ul, o soluție mai bună ar fi ca această Casă să-și capete autonomia prin o tutelă parlamentară, probabil că ar fi un mic reglaj, probabil că există locuri în care fondurile, ceva mai bine gestionate, ar putea să aibă efecte ceva mai semnificative, dar problema de fond rămâne cea de care am vorbit și mă tem că suntem, din nou, în fața unei discuții politice care ocolește cauza și o va mai ocoli, mă tem, încă cel puțin 15 ani de acum înainte. Vă mulțumesc. (Aplauze din partea dreaptă a sălii.)

Domnul Valer Dorneanu:

Mulțumesc, domnule deputat. Ați vorbit 4 minute. Urmează, în continuare, din partea Grupului parlamentar PSD, domnul deputat Burnei.

Domnul Ion Burnei:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor colegi,

Informare privind sumele alocate de Casa Națională de Asigurări de Sănătate pentru serviciile medicale.

Din analiza datelor, rezultă o creștere în anul 2001, față de programul aprobat pentru anul 2000, cu 40%, iar față de realizările anului 2000, cu 45,1%. Creșterea este superioară indicelui de creștere a prețurilor la nivelul economiei, precum și indicelui de creștere a prețurilor la medicamente. Creșterile diferențiate în cadrul domeniilor de asistență medicală în anul 2001 față de anul 2000 au fost stabilite de către Casele teritoriale în conformitate cu prevederile Legii bugetului, avându-se în vedere și cotele orientative stabilite prin normele metodologice de aplicare a contractului-cadru pe anul 2001.

Față de cele prezentate, rezultă că pe primele 9 luni ale anului, pe total s-au cheltuit 74,2% din sumele aprobate și au rămas de cheltuit 25,8%.

Pe domenii de asistență medicală, se constată că la servicii medicale spitalicești, cheltuieli cu medicamentele și servicii medicale de recuperare, sumele rămase de cheltuit pentru trimestrul IV sunt mai mici de 25% din programul anual.

Cheltuielile privind celelalte subcapitole se constată că pe primele 9 luni se situează mult sub 75% din programul anual. Cheltuielile rămase de efectuat la asistența medicală primară și de specialitate sunt mai mari deoarece, prin ordin comun al Casei Naționale de Asigurări de Sănătate, Ministerului Sănătății și Colegiului Medicilor, s-a aprobat ca un procent de 8% din sumele totale să fie alocate pentru asistența medicală primară și 7,2% pentru asistența medicală de specialitate la nivelul procentelor realizate în anul precedent la cele două domenii de asistență medicală.

În acest context, valorile definitive ale punctelor stabilite la nivelul național pentru asistența primară și cea de specialitate conduc la o creștere a cheltuielilor în ultimele 3 luni ale anului față de media execuției pe primele 9 luni.

În ceea ce privește cheltuielile pentru servicii medicale spitalicești, s-a asigurat o creștere de 45,3% în anul 2001, față de prevederile anului 2000, și de 47% față de realizările anului 2000, din care 2,4% reprezintă sarcini noi stabilite prin acte normative, să fie suportate de către spitale. Exemplu: rezidenți, stagiari, punerea în funcțiune a aparaturii de înaltă performanță. Aceste cheltuieli dețin o pondere, în totalul serviciilor medicale în anul 2001, de 66%. Pe primele 9 luni s-a realizat 75,6% din prevederea anuală.

În această perioadă s-au achitat datorii ale spitalelor față de furnizori aferente anului 2000 în sumă de 4.027 miliarde lei, iar la sfârșitul lunii septembrie a.c., datoriile acumulate în anul 2001 față de furnizori sunt de 3.345,5 miliarde lei, din care mai vechi de 60 de zile – 1.295,7 miliarde lei, mai vechi de 90 de zile – 340,7 miliarde lei și mai vechi de 1 an – 2,3 miliarde lei.

Din totalul datoriilor menționate, cele pentru medicamente reprezintă circa 82,1%. În acest caz, spitalele ar rămâne la sfârșitul anului cu un nivel al datoriilor comparabile în termeni reali cu cel înregistrat la sfârșitul anului precedent.

Vă mulțumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Vă mulțumesc, domnule deputat. Ați vorbit 6 minute.

Urmează domnul deputat Constantin Moraru, din partea Grupului PRM.

Domnul Constantin Florentin Moraru:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați și miniștri,

Stimat auditoriu,

După votul din noiembrie 2000, toți cetățenii țării s-au așteptat să curgă râuri de lapte și miere, acestea fiind promisiunile electorale ale PDSR-ului și aliaților săi.

A trecut aproape un an și românul constată cu stupoare că nivelul lui de viață nu s-a modificat, că este nevoit în continuare să îndure frigul și foamea, indiferența guvernanților, dar mai ales să constate o creștere alarmantă a scăderii nivelului lui de viață și a protecției în domeniul social și cel sanitar.

Sănătatea reprezintă pentru fiecare dintre noi bunul cel mai de preț. Un corp sănător și o minte sănătoasă sunt principalele atuuri în vederea obținerii performanțelor sociale și profesionale.

În această perioadă de tranziție, sănătatea ar fi trebuit, ca și învățământul, să fie în centrul preocupărilor guvernanților și să reprezinte o prioritate națională. Așa au promis actualii guvernanți și asta am așteptat fiecare dintre noi. Pașii făcuți în acest sens în domeniul asistenței sanitare au fost însă timizi și șovăielnici.

Programul de guvernare în domeniul sănătății are mai multe lacune, iar medicii și sindicatele din ramură au încercat în zadar să promoveze măsuri în beneficiul îmbunătățirii situației existente.

Politica sanitară trebuie concepută de către medici și aprobată de către factorii politici, iar ingerințele celorlalte categorii profesionale ar trebui să fie în beneficiul sistemului sanitar, și nu un factor de întârziere sau regres al reformei sanitare.

Se pare că, la ora actuală, politica sanitară este apanajul finanțiștilor, mai ales că se constată necesitatea existenței unui management viabil pentru revigorarea unităților spitalicești. Dar și medicii pot fi buni manageri – și practica a demonstrat această realitate -, condiția esențială fiind totuși existența fondurilor necesare susținerii inițiativelor în domeniul sanitar.

Atât timp cât fondurile colectate de către Casa Națională de Asigurări de Sănătate sunt blocate, sau lipsesc din Trezoreria Statului, fiind folosite în alte domenii de activitate, este practic imposibil să apară rezultate notabile în sistemul sanitar.

Omul de rând se aștepta să beneficieze, potrivit promisiunilor electorale, de asistență sanitară gratuită și competentă, dat fiind faptul că fiecărui cetățean i se opresc lunar una sau mai multe felii din celebrul "7 procente", dar banii aceștia nu se regăsesc în consultațiile primite, în medicamentele compensate sau gratuite promise, sau în măsurile de profilaxie și prevenție necesare. Banii adunați pentru Sănătate vor trebui să fie cheltuiți pentru Sănătate. Asta doresc medicii și asta dorim și noi, membrii și simpatizanții Partidului România Mare.

Rețeaua sanitară nu poate fi condusă prin ordonanțe de urgență și hotărâri de Guvern, ci printr-o largă implicare a tuturor forțelor politice actuale și printr-o colaborare permanentă între medici sau salariați ai sistemului sanitar și guvernanți.

Girul Comisiilor de sănătate din Camera Deputaților și Senat a fost doar consultativ în cele mai multe cazuri, de aceea am dori ca viitoarele măsuri luate în domeniul sănătății să reprezinte o asumare responsabilă a Programului de guvernare și o recunoaștere deschisă a incapacității oricărei guvernări din prezenta perioadă de tranziție, de a soluționa gravele probleme cu care se confruntă Sănătatea. Numai în acest mod vom putea să părăsim "locurile fruntașe" pe care ne situăm la ora actuală în Europa în ceea ce privește incidența bolilor cronice, tuberculoză, boli cardiovasculare, diabet, boli cu transmitere sexuală sau SIDA.

Votul parlamentarilor PRM va fi un vot dat îmbunătățirii sănătății poporului român, fără conotații politice, un vot de conștiință în susținerea moțiunii.

Domnul Valer Dorneanu:

Vă mulțumesc, domnule deputat. Ați vorbit 6 minute.

Urmează, din partea Grupului PSD, domnul deputat Bara Liviu.

Domnul Radu-Liviu Bara:

Domnule președinte,

Domnilor miniștri,

Stimați colegi,

Guvernarea țării într-un sistem democratic, bazat pe pluripartidism, implică răspunsuri politice la fel de importante atât pentru majoritatea parlamentară, cât și pentru opoziție.

În întreaga sa activitate, Parlamentul trebuie să militeze pentru legalitate, pentru ordine și liniște socială, pentru întărirea statului de drept, aceste elemente, alături, sau mai bine zis împreună cu măsurile menite să readucă România la standardele economice europene, pot procura țării noastre o nouă perspectivă, un nou piedestal în eșichierul politic european.

A cincea moțiune simplă inițiată de către o parte din opoziție, în decurs de 11 luni de la preluarea puterii de către PSD, încearcă să speculeze stări necorespunzătoare din Sănătate, provocate în realitate în mare parte de cei care semnează astăzi cu nonșalanță această moțiune, în perioada în care s-au aflat la putere.

Aș vrea să dau un singur exemplu, când în perioada 1996-2000, grevele personalului din unitățile sanitare s-au ținut lanț, hotărâri ale Ministerului Sănătății instituiau taxe diferențiate, în funcție de nivelul științific și didactic, pentru cei care solicită consultații de profesori conferențiari.

Șirul exemplelor cu anomaliile ce le-a proclamat la rang de lege sau ordonanțe de urgență pot continua, dar nu cred că acestea ar trebui discutate la nivelul actualului Parlament.

Starea sănătății populației, pe care toți o dorim mai bună, deziderat care se urmărește și în cele mai dezvoltate țări, va trebui să fie îmbunătățită substanțial, dar și cei mai rău-voitori dintre colegi își dau seama că nu se poate, în 11 luni de guvernare, să se facă minuni.

Întrebare firească: Ce ați făcut în cei 4 ani de guvernare, stimați colegi, care ați deținut funcții-cheie în Executivul care a dus țara la haos și dezastru economic? La această întrebare trebuie să răspundeți prin moțiunea propusă.

Pe fondul scăderii produsului intern brut, an de an, din 1997, sumele alocate sănătății au ajuns la maximum 3,8%. Deci, fondurile alocate sectorului sanitar au scăzut continuu și sigur din 1996 până în 2000.

Acesta este adevăratul aport al conducerii dumneavoastră la sănătatea publică.

În acest an se alocă 4,2% dintr-un PIB substanțial mai generos. Da, aceasta este politica Guvernului Năstase, de protecție socială, în paralel cu creșterea economică. Ce ni se poate, într-adevăr, reproșa este faptul că lucrăm în anumite domenii pe baza unei legislații ineficiente și contraproductive, pe care n-am reușit încă s-o modificăm, obiectiv care trebuie să stea în fața tuturor parlamentarilor, indiferent că sunt de la Putere sau în Opoziție.

Aș dori să reamintesc simpaticilor semnatari ai moțiunii că din suma totală de credite externe, 5-6% s-au efectuat în ultimele 2 luni din guvernarea dumneavoastră, toate garantate de către stat. Și în acest caz se pun câteva întrebări, la care sunt ferm convins că va avea un cuvânt de spus și Corpul de control al primului-ministru: Ce aparate s-au adus, cine au fost furnizorii, care au fost firmele române contractante?

Guvernul Partidului Social Democrat este adeptul modernizării, dotării cu echipamente a sectorului sanitar, însă, în condiții de fundamentare realistă pentru fiecare unitate sanitară, a necesităților de echipamente medicale performante moderne, concomitent cu stabilirea unor grafice de livrare, în corelație cu posibilitățile de amenajare a construcțiilor în care vor funcționa aparatele respective.

Totodată, se pronunță ferm pentru transparența totală în această acțiune, deosebit de costisitoare, pentru fondurile publice destinate sănătății, prin organizarea de licitații publice în vederea asigurării procurării unor echipamente cât mai performante la un preț rezonabil.

Și, în final, privind încă o dată ultimele două pagini ale moțiunii, cu semnăturile susținătorilor acesteia, nu pot să nu întreb retoric: cele de două ori, doar 29 de semnături din fiecare partid, reflectă solidaritatea, echitatea și autonomia dumneavoastră pe care moțiunea le reclamă a fi încălcate de Guvernul Năstase? Sau e vorba de ceva cu mult mai simplu?

Deciziile condamnabile ale celor care au avut puterea, sau au folosit-o numai în interes personal, sau cel mult în interesul unor grupuri aflate la conducerea celor două partide pe care vreți să le uităm, vă înșelați amarnic, dragi colegi. Prin asemenea moțiuni vă autocondamnați.

Considerentele expuse mai sus, cred eu, sunt destul de relevante, pentru a nu fi de acord cu moțiunea și modul demagogic cum înțelege o parte din opoziție să-și câștige capital politic.

Vă mulțumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Vă mulțumesc, domnule deputat. Ați vorbit 5 minute.

Din partea Grupului PNL, domnul deputat Liviu Dragoș.

Domnul Liviu Iuliu Dragoș:

Vă mulțumesc.

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor parlamentari,

Doamnelor și domnilor miniștri,

Aș vrea să-i asigur pe cei care ne ascultă și ne judecă că doamna ministru Daniela Bartoș este una dintre cele mai competente specialiste în sistemul sanitar. Acesta este motivul pentru care regret că nu am putut să-i aflu părerea competentă, ci doar o simplă comandă politică așternută pe foaia de hârtie.

Reamintesc celor care poate au uitat că doamna ministru Bartoș a fost ministrul sănătății și în Guvernul Văcăroiu și a fost printre primii care a inițiat Legea nr. 145, a asigurărilor de sănătate, de altfel, destul de competentă atunci.

De asemenea, amintesc de un alt antevorbitor, domnul profesor Mincu, care a fost de asemenea ministru al sănătății în Guvernul Văcăroiu, deci înainte de 1996.

Despre doamna Smaranda Dobrescu, care a fost ministru în guvernarea 1996-2000, nu vreau să fac acum nici un comentariu.

Ceea ce s-a discutat aici duce la o părere care pare cel puțin caraghioasă și ciudată.

Parcă sistemul sanitar din România ar fi un cașcaval sweitzer care, până în 1996 avea o parte bună, urma o gaură în 1996-2000, iar, după 2000, are din nou partea bună. Deci, nu cred că sistemul sanitar este un sweitzer.

Suntem, de altfel, obișnuiți cu afirmațiile PSD-ului, după care opoziția este de vină pentru toate.

Problemele sistemului de sănătate sunt cu mult mai vechi. Ele țin de centralism, dirijism, subfinanțare cronică, lipsă de transparență în repartizarea fondurilor. Ne amintim toți de celebrul CAS – 38%.

Reamintesc că în 1997, Legea asigurărilor sociale de sănătate, nr. 145, a fost adoptată în consens după o dezbatere foarte serioasă, amplă, la care au participat toate organismele interesate. A fost o consultare publică largă și a rezultat un consens politic. A fost un moment foarte important, prin care s-a luat o decizie cvasigenerală, de a se introduce acest sistem de asigurări de sănătate numit și pseudobismark.

Esența legii de atunci a fost descentralizarea, delegarea responsabilităților în decizii, creșterea transparenței în repartizarea fondurilor, asigurarea pachetului minimal de servicii medicale, adică diagnostic, tratament, medicament, examen de laborator etc. pentru fiecare cetățean.

Vorbim astăzi de criza de sănătate din România, criză pe care medicii o cunosc foarte bine, iar cetățenii României o trăiesc pe propria lor piele.

Fără a intra în detalii, susțin că acutizarea crizei din Sănătate se datorează acțiunilor Guvernului, și anume: recentralizare, dirijism, accentuarea subfinanțării cronice, lipsa de transparență în repartizarea fondurilor.

În final, aș pune o întrebare simplă, la trei ani după începerea reformei: poate vreun medic din țara asta să definească concret, cu finanțare reală și asigurarea de materiale și medicamente, deci să definească concret, pachetul minimal de servicii medicale de care beneficiază fiecare cetățean al României?

Vă mulțumesc. (Aplauze)

Domnul Valer Dorneanu:

Vă mulțumesc, domnule deputat. Ați vorbit 4 minute.

Dacă, din partea Grupului parlamentar UDMR mai dorește cineva să intervină? Nu.

Din partea Grupului parlamentar PRM, domnul deputat Ludovic Abiței.

Domnul Ludovic Abiței:

Domnule președinte,

Doamnă ministru,

Stimați colegi,

Ne aflăm în fața unei moțiuni simple, care analizează o activitate foarte sensibilă, și anume aceea a sănătății populației și a sistemului de sănătate din România.

Un sector aparte și bine definit, pe care-l recunoaște, cel puțin din punct de vedere teoretic, toată lumea, un sector dependent exclusiv de bugetul de stat, este medicina preventivă.

Spuneam teoretic, pentru că practic, atunci când trebuie dirijați și banii necesari, se constată că acest sector de activitate este trecut ultimul pe listă și s-au cam terminat banii. Deci, bani puțini și de multe ori și cheltuiți nechibzuit.

Doamnelor și domnilor deputați,

Rezultatele în medicina preventivă nu se văd imediat. Acțiunile sunt pe termen lung, de multe ori ca timp, dincolo de mărimea mandatului, astfel nemaifiind considerat o prioritate, este lăsată mai la urmă, ca nu cumva efectele pozitive să devină motive de împăunare pentru alții.

Reușita în medicina preventivă este legată de mai mulți factori care se întrepătrund și care nu pot fi ignorați sau îndepărtați.

Am să încerc să prezint câțiva dintre ei cât mai pe scurt.

Rețeaua de medicină preventivă este mult subdimensionată față de necesar, cât și față de normele aprobate tot de către Guvern. Este vorba de numărul personalului de specialitate raportat la numărul populației din unitățile administrativ-teritoriale.

Acest personal, pe lângă că este puțin, are și posibilități reduse de deplasare atât pentru aplicarea programelor de sănătate, cât și la evenimentele epidemiologice apărute în teritoriu. Au o salarizare care nu încurajează rezidenții să se îndrepte spre această specialitate, iar pe cei din inspecția sanitară, trebuie să recunoaștem, îi determină uneori să închidă ochii în fața unor mici atenții. Și atunci, cum să se gestioneze cu eficiență maximă evenimentele?

Avem exemplu recent toxiinfecția alimentară cu cele peste 500 de cazuri din județele Botoșani și Suceava, unde gestionarea evenimentului a fost sub orice critică. Dacă s-a descoperit după câteva cazuri, firma vinovată și alimentul incriminat, de ce a trebuit să dureze atât de mult până să se afle unde au fost distribuite produsele?

Zilele trecute, cam pe la sfârșitul episodului de toxiinfecție alimentară, doamna ministru afirma într-un interviu televizat că se vor angaja la primării asistenți medicali, care vor aduce la cunoștința organelor locale situațiile din unitățile administrativ-teritoriale respective. Însă, eu întreb: care vor fi competențele lor? Pentru că, în conformitate cu Legea asistenților medicali, ei lucrează într-o echipă coordonată de un medic, și nu de către primar, care, de regulă, are o specialitate ce nu are nimic în comun cu medicina.

Medicul de familie plătit pe puncte, în conformitate cu contractul-cadru, după cum prevede Legea nr. 145/1997 a asigurărilor de sănătate, nu are prevăzută în mod expres și activitatea de medicină preventivă. În afară de acțiunile de vaccinare, nu mai are nici o altă obligație în acest domeniu.

Unii vor spune că este o glumă, dar nu este. Iar proiectul de contract-cadru pentru plata medicilor de familie pentru anul 2002 se pare că înrăutățește situația.

A dispărut acea fișă TSS, prin care bolnavul de tuberculoză primea un tratament strict supravegheat în prezența obligatorie a cadrului medical, bolnavul fiind tratat în ambulatoriu mai mult timp, în acest fel scăzând cheltuielile de spitalizare. Acum, nu-l mai supraveghează nimeni dacă acasă își administrează la timp și corect tratamentul. Rezultat: recrudescența tuberculozei și recăderile frecvente.

Infecțiile nozocomiale sunt tot mai frecvente, ducând uneori chiar și la decese, cum a fost cazul copiilor de la maternitatea ieșeană.

Se ridică în moțiune și problema medicamentelor. Și acestea, pe lângă rolul curativ, au în același timp și un rol preventiv. Or, accesul dificil la medicamente, cu plafonări de fonduri la farmacii ce duc la terminarea banilor pentru medicamentele compensate în primele două-trei zile ale lunii, contribuie din plin la creșterea prevalenței bolilor cronice, a complicațiilor acestora și chiar la creșterea numărului de decese.

Incidența bolilor cu transmitere sexuală este în creștere. Toată lumea medicală o recunoaște, dar măsuri de reducere a lor nu prea se văd, doar ici, colo, firave acțiuni de educație sanitară.

Dorim integrarea în Uniunea Europeană și NATO, dar noi ne prezentăm cu o speranță de viață cu mult mai scăzută decât a altor state, care au aceleași aspirații ca și noi. Căci factorii de mediu și sociali, care au o contribuție importantă la starea de sănătate, în țara noastră aproape că nu sunt luați în seamă, industria românească fiind poluatoare prin definiție.

De asemenea, cum putem explica prezența în produsele alimentare românești a ingredienților alimentari care în alte țări sunt total interziși, dar toți aprobați de la Ministerul Sănătății, iar lipsa neajunsurilor ar putea continua?

Doamnelor și domnilor deputați,

Această moțiune simplă trebuie susținută prin votul dumneavoastră, pentru că este strigătul de ajutor, de jale și de neputința celor mulți. Este geamătul declanșat de intrarea în agonie a sistemului sanitar românesc.

Grupul parlamentar al Partidului România Mare va vota în favoarea moțiunii. Votăm pentru trezirea la realitate a celor instalați în fotoliile ministeriale în urma nefericitului vot dat în 26 noiembrie 2000 de populația care s-a lăsat atât de ușor păcălită.

În final, am să vă spun de ce cred eu că Sănătatea a fost mereu lăsată la urmă de toate guvernările de până acum. Pentru că noi, cei din sistemul sanitar, avem o meserie umanitară și nu facem grevă. O grevă adevărată, care să demonstreze tuturor, de la opincă până la vlădică, cât de importantă este sănătatea și buna funcționare a rețelei sanitare. Așa că, amintindu-vă că omul nu este o mașinărie cu termen de garanție, vă doresc sănătate și vă mulțumesc pentru atenție. (Aplauze)

Domnul Valer Dorneanu:

Vă mulțumesc, domnule deputat. Ați vorbit 7 minute.

Din partea Grupului parlamentar PSD, domnul Ovidiu Brânzan.

Aveți cuvântul, domnule deputat.

Domnul Ovidiu Brînzan:

Domnule președinte,

Stimați invitați,

Stimați colegi,

Un vechi proverb românesc spune cam așa: un om aruncă o piatră în apă și nici zece înțelepți nu pot s-o scoată. Ne aflăm cam în această situație în privința moțiunii depuse de PD și PNL. Singura diferență este că cei care au aruncat sistemul sanitar românesc într-o situație dificilă se erijează acum în înțelepți.

Trebuie să recunosc că, într-un fel, inițiatorii moțiunii chiar au dreptate. Sănătatea în România poate fi reanimată. Ce nu sesizează însă respectivii domni, probabil din lipsă de pregătire medicală, este situația actuală a organismului sistemului sanitar național, pe care dânșii l-au predat la cheie în stare de moarte clinică. Moartea s-a datorat intoxicației acute, cu lozinci, diletantism politic și promisiuni fantasmagorice neonorate, precum și sufocării cronice, prin incoerență legislativă, incompetență managerială și indolență.

Din fericire, Guvernul Năstase a pus un diagnostic corect și rapid și a aplicat măsurile specifice de reanimare. Prima măsură, și poate cea mai spectaculoasă, a fost transfuzia masiv㠖 finanțiștii din sală probabil o să mă corecteze și o să spună "infuzia masivă" – de capital.

Pentru prima oară după 11 ani, în bugetul pe anul în curs a fost alocat Sănătății un procent de 4,2% din PIB, care se regăsește și în 2002 și este incontestabil mai mare decât sumele alocate anterior – între 2,7 și 3,8.

Dacă PIB-ul României este prea mic sau suficient, sau este prea mare, aceasta este cu totul altă discuție care depășește cadrul actual.

De asemenea, pentru prima oară dup㠒90, Ministerul Sănătății a lansat anul acesta, în luna iunie, strategia sistemului sanitar în România, care cuprinde principalele obiective de dezvoltare și restructurare a sistemului de sănătate pe termen scurt și mediu.

Dacă semnatarii moțiunii ar fi avut bună-voința să ia la cunoștință conținutul acestei strategii, care a fost supusă dezbaterii publice, ar fi economisit multă din energia cu care au elaborat prezenta moțiune, mai mult din auzite, decât în cunoștință de cauză.

Căci reforma în Sănătate începe să devină realitate, iar rezultatul măsurilor de urgență despre care vorbeam, este deja vizibil pentru cei care vor să vadă și pot să priceapă.

Sistemul sanitar începe să respire, chiar dacă mai gâfâie pe alocuri. Rețeaua sanitară își regăsește cadența și se reinstaurează ordinea într-un domeniu care, deși este profund umanist, are nevoie de foarte multă rigurozitate. Stadiul actual însă nu este lipsit de riscuri. Pacientul se află în convalescență timpurie și de aceea este încă foarte fragil. Dar acesta este procesul natural de vindecare și altul nu există. Nici în biologie, nici în economia de piață. Cei care se erijează acum în a toate știutori dând sfaturi de parcă ar fi căzut din lună, nu de la guvernare, riscă să facă un deserviciu exact sistemului sanitar național de a cărui soartă se arată așa de preocupați.

Stimați colegi,

Relația medic-pacient este, în general, și ca și toată practica medicală o relație bazată pe încredere. Cei care folosesc termeni apocaliptici cum ar fi colaps, dezastru și câți alții nu fac decât să submineze această încredere atât de necesară și pe care banii, oricât de mulți, sau lozincile nu vor putea niciodată să o suplinească.

Mi se pare, de exemplu, aberantă discuția despre felul în care se cheltuiesc sau nu se cheltuiesc banii pentru sănătate. Prin Legea bugetului s-a alocat sănătății 4,2% din p.i.b. încă puțin, dar, categoric, mult mai mult decât până acum. Acest procent va fi respectat pe anul în curs și în anul viitor. Modalitatea prin care se atrag aceste resurse este absolut colaterală, ea poate să facă eventual obiectul unui simpozion pe teme de finanțe. Sistemul înregistrează luna aceasta un excedent care se va regăsi și anul viitor. Apoi procentul alocat sănătății va crește treptat și se va înregistra un deficit. Pe termen mediu, 3-4 ani, sistemul se va dovedi a fi echilibrat. Dacă va fi necesar, vom aduce corecțiile cuvenite respectând prognezele pe termen mediu și lung. Aceasta înseamnă gândire strategică. A încerca să-i impui modificări pe care să nu le înțelegi și care nu au bătaie mai lungă de zidurile acestei săli de ședință, nu înseamnă nimic, ci doar diletantism.

Stimați colegi,

Departe de mine gândul de a minimaliza rolul Opoziției. Noi vrem Opoziție și avem nevoie de Opoziție, pentru că doar împreună putem pune bazele reale ale economiei de piață și ale bunăstării în România. Avem însă nevoie de o poziție constructivă cu idei aplicabile și cu critici întemeiate. Iar în domeniile vitale care prin importanța lor se situează deasupra orgoliilor politice și, unde soluțiile sunt evidente, putem spera la consens. Sistemul sanitar din România este un astfel de domeniu vital.

Stimați colegi,

Vă invit ca, prin votul de astăzi, votul care urmează, să restabiliți consensul pentru promovarea interesului îngrijirii sănătății în România.

Vă mulțumesc. (Aplauze)

Domnul Valer Dorneanu:

Vă mulțumesc, domnule deputat.

Din partea Partidului Democrat, domnul deputat Sassu care mai are 3 minute.

Domnul Alexandru Sassu:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Sigur, ca de obicei, cum e în Parlamentul României, alții sunt de vină. Se vorbește aici, și aș putea da răspunsuri aproape la fiecare chestiune care s-a ridicat, ni se spune că vorbim din auzite. Da, vorbim din auzite, și anume ce auzim de la oameni pe stradă, din farmacii și în spitale. Sistemul sanitar începe să respire, numai că oamenii în același timp încep să moară. N-aș vrea însă să intru într-o astfel de polemică și aș vrea să vă spun că și concluzia este că totul este foarte bine. Este totul foarte bine, numai că, în același timp, excedentul la bugetul asigurărilor sociale de sănătate, recunoscut de doamna ministru aici, este de 10% și nu este folosit în sistemul sanitar și nu este pus deoparte și este folosit pentru, așa cum se recunoaște cinstit și de către doamna ministru și de către domnul ministru al finanțelor, este pentru finanțarea deficitului bugetar.

De asemenea, trebuie să recunoaștem că în același timp există un blocaj în sistemul sanitar, recunoscut de toată lumea și de toată presa și care generează acest blocaj în spitale, în farmacii etc. Și, în același timp, există, iarăși spun, ceea ce spunea doamna ministru mai devreme, 3,5 mii de miliarde de lei în Trezoreria Statului, dacă or fi acolo. În același timp, oamenii nu au acces la medicamente iar spitalele nu pot să-și îngrijească bolnavii.

Se spune aici că nu putem face minuni în 11 luni, poate este adevărat, poate nu. Dar, în același timp, se spune că legile nu sunt cele care ar trebui și în aceste 11 luni n-au fost schimbate, iar pe de altă parte, nu e nevoie de 11 luni ca să aduci acești bani înapoi în sistemul de sănătate, acești bani pe care oamenii i-au plătit exact pentru asta. Dacă avem nevoie de bani la buget, hai s-o recunoaștem cinstit, să nu luăm banii oamenilor dați pentru un lucru și anume pentru sănătatea lor ca să acoperim deficitul bugetar. Dacă e nevoie de sacrificii, hai să le explicăm oamenilor că e nevoie de acest lucru, nu să-i mințim în campanii și să-i păcălim după aceea în timpul guvernării.

Doamnelor și domnilor deputați,

Membrii Grupului parlamentar al Partidului Democrat au semnat această moțiune nu pentru a schimba un ministru sau un guvern, ci pentru a pune în discuția noastră, a parlamentarilor României, o problemă dureroasă pentru toți cetățenii țării, indiferent pe cine au votat, o problemă la care cei pe care-i reprezentăm așteaptă o rezolvare. Noi, membrii Grupului parlamentar al Partidului Democrat, credem că este momentul ca noi, oamenii politici, să lăsăm deoparte discuțiile polițianiste, ca cele de astăzi, schimbul de replici și de acuze și să devenim ceea ce ar trebui să fim permanent, reprezentanții intereselor cetățenilor. Noi, membrii Grupului parlamentar al Partidului Democrat, considerăm că a venit momentul ca toate, partidele să recunoască faptul că fiecare în parte și toate împreună am contribuit în cei mai bine de 10 ani la crearea acestei situații și că este responsabilitatea noastră s-o îndreptăm. (Aplauze)

Vă mulțumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Vă mulțumesc, domnule deputat.

Grupul parlamentar al PNL mai are două minute. Mai dorește cineva să intervină? Nu.

Din partea Grupul parlamentar al PRM, domnul deputat Lucian Bolcaș, pentru 5 minute.

Domnul Lucian Augustin Bolcaș:

Domnule președinte,

Stimată doamnă ministru,

Doamnelor și domnilor colegi,

Cred că explicațiile date în fața noastră de doamna ministru, care a privit cu multă seriozitate această moțiune, sunt în foarte mare parte corecte și, pentru că sunt corecte, justifică din plin votarea acestei moțiuni. De ce? Domnia sa ca și ceilalți vorbitori din partidul de guvernământ au accentuat asupra marilor și gravelor disfuncțiuni, probabil că este un eufemism, care s-au petrecut în cadrul guvernărilor anterioare în sistemul de sănătate. S-a vorbit despre grave indiscipline financiar contabile, probabil tot un eufemism pentru un jaf organizat.

Vă reamintesc, doamna ministru, acele achiziții publice cu unic ofertant în ceea ce privește sistemul de informatizare în sănătate, acele achiziții publice cu unic ofertant aprobate prin hotărâri de guvern la propunerea ministrului sănătății de atunci, pentru achiziționarea aparaturii medicale Ziemmens și celelalte, au fost și rămân un jaf. În același timp, s-a vorbit despre o serie întreagă de fonduri care nu au fost folosite conform destinației lor.

Este o gravă responsabilitate, dar domniile voastre în loc s-o denunțați vă apărați cu ea și faceți acest lucru pentru că foștii miniștri care au procedat astfel – domnul ministru Baranyi și domnul ministru Hajdu Gabor sunt astăzi asociații dumneavoastră la guvernare. Deci continuați aceeași politică. Și aceasta este problema. Nu v-ați delimitat de ea și nu puteți să vă delimitați de ea. Cea mai bună ilustrare am avut-o aici în Parlament prin prezența distinsei doamne deputat Smaranda Dobrescu care, în anii 1999-2000, a fost ministru a acelei guvernări și dacă în materie de protecție socială vă plîngeți dumneavoastră că este un dezastru, acest dezastru se datorește doamnei ministru care a încercat să vă îndemne să nu votați această moțiune.

Nu vă supărați, și cinismul are o limită, iar la noi limita asta este, în primul rând, sănătatea populației. Vreau să închei, noi nu votăm pentru moțiunea unui partid sau altul, noi votăm pentru sănătatea țării și de aceea vom vota această moțiune. (Aplauze puternice din partea Grupului parlamentar al PRM.)

Domnul Valer Dorneanu:

Din partea Grupului parlamentar al UDMR, domnul deputat Marton Arpad.

Da, doamnă, poftiți.

Doamna Smaranda Dobrescu:

Desigur a mă disculpa nu este momentul acum și nici subiectul acestei moțiuni, totuși aș vrea să spun că momentul în care am fost vremelnic ministrul muncii și protecției sociale a fost ultimul an al guvernării și primul an al guvernării 1996-2000, în care cheltuielile pentru protecția socială aprobate după numirea mea ca ministru au fost cu un procent din p.i.b. mai mic decât în toți ceilalți ani.

Vă mulțumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Smaranda Dobrescu și-a exercitat dreptul la replică.

Are, în continuare, cuvântul din partea Grupului parlamentar al UDMR domnul Marton Arpad.

Domnul Francisc Marton Arpad:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

Acei dintre dumneavoastră care au fost și atenți la ce s-a spus de la acest microfon au putut auzi că reprezentanta noastră a afirmat clar că pentru această situație în care se află sănătatea astăzi sunt răspunzători toți miniștrii care au fost până acum. Deci inclusiv miniștii noștri, inclusiv domnul Mincu care, dacă îmi dau bine seama, a combătut astăzi aici și a vorbit despre marea durere a sănătății, nu l-am auzit să fi vorbit de ea atunci când era ministru și avea această posibilitate. Deci noi ne-am asumat și ne asumăm, în continuare, responsabilitatea, parte de responsabilitate a noastră.

Este adevărat, totodată, că acea licărire de reformă pe care a început-o doamna ministru de astăzi a fost continuarea celei făcute de miniștrii noștri, chiar și atunci când unii dintre dumneavoastră n-au fost de acord cu această reformă și, dacă avem partea noastră de vină este cea că, într-adevăr, câteodată miniștrii noștri au cedat. Au cedat și atunci când prima dată a fost instituită această metodă de a nu da toți banii sănătății, pe care i-am plătit cu toții pentru acest sector.

Eu cred că astăzi când vorbim de la acest microfon, dincolo de afinitățile politice, dincolo de declarațiile politice și, evident, votul politic care va urma sau votul după conștiință care va urma, noi cu toții împreună va trebui să facem ceva pentru această sănătate, să dezbatem, într-adevăr, dacă este nevoie, și mi se pare că este nevoie, ca legile existente să fie modificate, îmbunătățițe și banii pe care-i merită, după posibilitățile noastre, să-i dăm sănătății.

Vă mulțumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Vă mulțumesc, domnule deputat.

Drept la replică pentru domnul deputat Mincu, un minut.

Domnul Iulian Mincu:

Nu știu cum îl cheamă pe domnul deputat și nici nu mă interesează. (Aplauze și râsete în Grupul parlamentar al PRM.)

Vreau să vă spun, însă, că eu am fost ministru în perioada 1992-1996 și pe 30 decembrie 1992, datorită Guvernului Văcăroiu și la intervenția ministrului sănătății s-au băgat medicamentele compensate – 5 medicamente compensate pentru toată populația țării. S-au băgat medicamentele gratuite pentru copiii până la 15 ani. Vreau să vă mai spun că în aceeași perioadă domnul deputat care, nu știu când s-a născut, în aceeași perioadă au fost înființate 5 centre de chirurgie cardiacă în România pentru prima dată, de care profiți și dumneata acum. Unul dintre centre este la Deac, la Tg.Mureș, un altul a fost la Brădișteanu la Timișoara, un altul la Iași, unul la București și altul la Cluj. Vreau să vă spun că datorită faptului că am avut înțelegerea de atunci și că știam ce trebuie făcut am avut 35 de milioane de dolari care s-au băgat în aceste 5 centre de chirurgie cardiacă cu care se laudă România.

În momentul de față, dacă asistăm la o mortalitate crescută, cea mai mare din Europa, la o natalitate scăzută, la o morbiditate crescut㠖 cea mai mare din Europa se datorește faptului că managementul respectiv nu a fost cel care trebuia să fie.

Am vrut să vă răspund, domnule X, sau domnule Z , cum vă numiți, că în probleme de sănătate contează enorm de mult linia pe care mergi și ce vrei să faci. Sănătatea națiunii este o problemă prea sfântă, prea scumpă ca să te joci cu ea.

Vă mulțumesc. (Aplauze)

Domnul Valer Dorneanu:

Din partea Grupului parlamentar social democrat, ultima intervenție, domnul deputat Florin Georgescu. (Aplauze)

Domnul Florin Georgescu:

Vă mulțumesc pentru atmosfera caldă cu care mă primiți, dar eu fac parte din alt partid decât cele care mă aplaudă și sunt mândru de acest lucru. (Vociferări, aplauze, râsete în sală.)

Aș vrea să vă precizez numai două lucruri pentru a putea să fim obiectivi atunci când judecăm situația și în domeniul sănătății și în alte domenii sociale. Trebuie foarte bine clarificat faptul că Guvernul Adrian Năstase a pornit cu un volum imens de datorii lăsat de guvernarea de dreapta – 6 mii de miliarde aproape – din care a plătit circa 1700, achitându-și la zi consumurile curente; iar pe de altă parte, acele excedente mult comentate aici ale bugetului asigurărilor de sănătate sunt la fel, trebuie să repet această sintagm㠖 o moștenire de la dumneavoastră și anume 0,3% din p.i.b. al anilor 1997-2000 a fost blocat, economisit, pus deoparte, spuneți-i cum vreți, pentru ca pe total să se înscrie România în deficitul bugetului consolidat negociat cu finanțatorii noștri internaționali, cu Fondul Monetar, Banca Mondială etc. (Vociferări în partea dreaptă a sălii.)

Așa fel încât ceea ce s-a preluat, s-a îmbunătățit, pentru că, pe de o parte, s-au plătit datorii pe care dumneavoastră nu le achitaseți la acele momente, iar, pe de altă parte, ceea ce este acum economisit și nu dispărut din Trezorerie, cum spuneți dumneavoastră, acel excedent, este diminuat în anul 2002 de la 0,3% din p.i.b. cât era acel excedent în 2000 la 0,2% din p.i.b. Nu este vorba de o deturnare de fonduri, nu este vorba de o utilizare în alte scopuri, este vorba de o economisire pe care sistemul respectiv este obligat s-o facă în fața constrângerilor țării și este vorba, mai ales, cum spunea și doamna ministru aici, de îmbunătățirea utilizării fondurilor. pentru că pe timpul domnului ministru Mincu sănătatea avea 3,3% din p.i.b., dar banii plecau direcționați, orientați pe fiecare domeniu de activitate, iar acum s-a ajuns la 4,2% din p.i.b. din care 4% poate fi efectiv utilizat și iată că nu mai ajung pentru că sunt repartizați în mod global, iar fiecare face ce vrea datorită legii și haosului instaurat în mod deliberat de dumneavoastră și în sănătate și în justiție și în privatizare pentru a putea face acea redistribuire în favoarea grupurilor dumneavoastră de interese, pe care ați practicat-o în toată perioada de guvernare.

Așa încât considerăm total neîntemeiată, demagogică și nefondată această moțiune, fapt pentru care Grupul parlamentar social democrat și umanist va vota contra ei, iar pe de altă parte, vă asigurăm că pachetul legislativ pe care Guvernul Adrian Năstase – Ministerul Sănătății și Familiei, Casa Națională a Asigurărilor de Sănătate le are în vedere vor redresa, în mod substanțial, modul de utilizare a fondurilor din sănătate și mai ales eficiența utilizării acestora cu efecte palpabile, cu efecte concrete în îmbunătățirea stării de sănătate a populației. Nu vom mai lua credite externe din acelea unde dumneavoastră erați beneficiari și intermediari la firmele importatoare cu comisioanele de rigoare, luăm credite externe transparente care sunt urmare a unor licitații publice, nu a unor încredințări directe, iar efectele acelor decizii oneroase pentru țară se văd acum în bugetul curent, când suntem obligați să plătim și cele rate și, cel puțin, dacă pacienții ar beneficia de funcționalitatea aparatelor respective.

Din păcate, aparatele stau în depozite, e adevărat, comisioanele dumneavoastră, în bănci aici sau în străinătate, poate va verifica cineva.

Vă mulțumesc. (Aplauze)

Domnul Valer Dorneanu:

Numai puțin, domnule deputat Tokay.

Domnul Hașotti dorește în cele două minute care au rămas și pe urmă vă dau dreptul la replică dumneavoastră sau vorbiți dumneavoastră întâi ca să nu vă trimit înapoi în bancă.

Domnul Tokay Gheorghe:

Doamnelor și domnilor deputați,

Domnule președinte,

Este o discuție foarte utilă, eu nu sunt de specialitate, însă am constatat că starea națiunii din cauza politicii noastre de sănătate, într-adevăr, lasă de dorit. Una dintre maladiile de care suferim este amnezia selectivă. Ne aducem aminte numai de ceea ce ne place. Eu, de exemplu, nu sufăr de această boală și fiind un "beneficiar al regimului alimentar științific" promovat de un antevorbitor - și țin să mă prezint, mă numesc Gheorghe Tokay, domnule Mincu, - de un antevorbitor, am rămas puțin cam stupefiat. Nu vreau să repet concluziile domnului Marton, cu toți suntem răspunzători și acesta este motivul pentru care eu unul voi vota această moțiune.

Vă mulțumesc. (Aplauze)

Domnul Valer Dorneanu:

Domnul deputat Puiu Hașotti din partea PNL – un minut cât v-a rămas.

Domnul Puiu Hașotti:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Doamnelor și domnilor colegi,

Mult prea adesea se acuză pe nedrept fosta guvernare. Eu vreau să vă spun doar atât. Ce a spus Istrate Micescu la un proces în 1946. A spus o foarte scurtă povestioară. Se spune că între cioară și privighetoare s-a iscat o dispută, care cântă mai frumos. Au convenit ca primul animal pe care îl vor întâlni în pădure să le fie judecător și cea care va pierde pariul să poată să i se scoată un ochi de cea care cântă mai frumos. La un momentdat s-au dus în pădure și s-au întâlnit cu porcul care le-a fost judecător, cum au convenit. A croncănit cioara, a cântat privighetoarea, porcul-porc a spus: dumneata cânți frumos, cucoană cioară. Cioara i-a scos un ochi privighetoarei care îndurerată i-a spus așa ciorii: cucoană cioară, nu-mi pare rău că mi-ai scos un ochi, îmi pare rău că m-a judecat un porc. (Aplauze, râsete.)

Domnul Valer Dorneanu:

Vă mulțumesc, domnule deputat. Nu știu cu ce va putea ajuta fabula dumneavoastră la rezolvarea problemelor sănătății.

Domnule deputat Mincu, nu s-a pronunțat numele dumneavoastră, nu am cum să vă dau dreptul la replică. V-am dat un drept la replică de un minut și ați vorbit 5 minute. Nu s-a pronunțat numele dumneavoastră. Vă rog frumos.

Domnule profesor, îmi cer scuze, nu putem transforma o dezbatere cu privire la o moțiune într-o dispută personală.

Poftiți. Regret însă că insistați, în mod neregulamentar, să vă .dau cuvântul.

Domnul Iulian Mincu:

Nu aș fi luat cuvântul dacă nu s-ar fi adus în discuție tot ce a fost murdar în perioada 1992-1996 când eu eram membru al PDSR, pentru acest lucru s-a adus în discuție. Eu am fost autorul, în 1977, a alimentației raționale. În momentul de față, a apărut în America "Nutrition, Lifestyle and State of Health". Aș vrea să vă spun că se termină cu problemele de nutriție ale Franței în care este citat profesorul Mincu, pentru că problema de alimentație, de nutriție alimentară este introdusă de Organizația Mondială a Sănătății în 1950, iar în 1977, când am scris eu, era deja în întreaga lume.

Probabil că vă interesează și am plăcerea să spun domnului dinaintea mea că, în urma Congresului de la Viena, din acest an profesorul Mincu a fost propus pentru prima dată în istoria României să fie nominalizat la "the World Food Prize", este cel mai mare premiu al Organizației Mondiale al ONU, respectiv al FAO și al OMS-ului.

Vă mulțumesc. (Aplauze)

Domnul Valer Dorneanu:

Din partea guvernului, doamna ministru Daniela Bartoș.

Doamna Daniela Bartoș:

Domnule președinte,

Domnilor colegi,

Am asistat, aproape 2 ore, la o dezbatere legată de problemele sănătății, făcută atât de semnatarii moțiunii, cât și de cinstiți reprezentanți și distinși reprezentanți ai celorlalte partide parlamentare.

Este foarte adevărat că o parte din ceea ce s-a spus aici este real. Dar toate își au originea în Legea nr.145 – Legea asigurărilor sociale de sănătate, care a diferit fundamental de la modul în care noi am propus-o și la modul în care a trecut în Senat și modul în care a fost adoptată în 1997. Dar, mai mult decât atât, aplicarea ei a găsit sistemul nepregătit. Descentralizarea bruscă a tuturor serviciilor medicale și în special a medicinei primare a făcut ca astăzi să asistăm la ceea ce s-a ridicat aici ca problemă: la faptul că medicul nu mai este dispus să controleze și să facă măsuri de medicină preventivă, medicul nu mai este dispus să se ducă să controleze gravida, să controleze copilul mic și toate acestea au avut repercusiuni negative asupra indicatorilor demografici pe care dumneavoastră i-ați menționat astăzi aici.

Au fost cele 11 luni de la preluarea guvernării până acum, a fost timpul în care noi am făcut reglementările legale care să pună ordine în acest sistem. S-a reglementat medicina de familie, s-a reglementat medicina de ambulator, iar acum se află în fază finală de reglementare medicina spitalicească. Toate acestea însă necesită ceva timp, necesită discuții ample cu partenerii noștri sociali, deci cu partenerii atât legat de sindicate, cât și cu ceilalți parteneri sociali.

Cealaltă problemă ridicată aici legată de programele de sănătate. N-am avut 33. Am finanțat 35 de programe de sănătate. Că sunt multe, că sunt puține, vom vedea. Sigur, anul 2002 va avea mai puține progrme de sănătate și mult mai bine definite și mult mai bine finanțate penru a putea avea și eficiența utilizării acestor bani.

La alte probleme ridicate legate de aparatură, este absolut adevărat, că achiziția de aparatură s-a făcut fără discernământ. Nu că nu avem nevoie, este evident că avem nevoie de aceste echipamente, dar modul în care ele s-au achiziționat, sute de echipamente venite într-un timp foarte scurt, nu au permis să avem nici banii necesari instalării echipamentelor și, mai rău decât atât, nu avem specialiștii pregătiți pentru a utiliza aceste echipamente de înaltă performanță.

Toate acestea trebuie să ne permită să avem un anumit timp pentru a forma specialiști, pentru a putea să le instalăm și a putea ca oamenii să le folosească pentru scopul pentru care au fost acordate fondurile și eforturile care s-au făcut de către stat pentru a plăti aceste credite.

În acest sens, s-a acuzat modul de iresponsabilitate și de o gândire neeconomică și nefuncțională legată de aceste credite. Toate aceste disfuncționalități care au fost menționate însă au constituit pentru noi un semnal pe care l-am preluat și pe care dorim să-l ducem mai departe, în sensul venirii în fața dumneavoastră cu legile necesare reglementării sistemului de sănătate. Avem nevoie de sprijinul dumneavoastră pentru a face restructurarea unităților sanitare, ca să uităm ce s-a întâmplat numai acum câteva săptămâni când am încercat să desființăm câteva spitale rurale, care a fost reacția și a dumneavoastră, care cât de vehementă a fost opoziția din partea dumneavoastră ca să desființăm aceste unități pe care cu toții recunoaștem că nu merită să le finanțăm, că nu sunt eficiente.

Eu vă solicit dumneavoastră să nu votați această moțiune pentru a permite Guvernului P.S.D., pentru a ne permite nouă să venim cu reglementările necesare pentru a crește calitatea actului medical în România.

Vă mulțumesc. (Aplauze din partea deputaților P.S.D.)

Domnul Valer Dorneanu:

Doamnelor și domnilor deputați,

Vă rog să constatați că dezbaterea asupra moțiunii inițiate de grupurile parlamentare ale Partidului Democrat și ale Partidului Național Liberal a luat sfârșit. Urmează să supunem moțiunea votului.

Potrivit art.114 din Regulament, pentru deplina transparență și operativitate, eu vă propun să votăm prin vot deschis.

Dacă sunteți de acord cu această modalitate de exprimare. Mulțumesc.

Dacă sunt voturi împotrivă. Un vot împotrivă.

Abțineri?

Unanimitate.

Cu un vot împotrivă, s-a adoptat ca modalitate de vot votul deschis prin ridicare de mâini.

Cine este pentru moțiune? 102 voturi pentru.

Împotrivă? Stimați colegi, vă rog să faceți liniște pentru a se putea număra voturile. 128 voturi împotrivă. (Aplauze din partea deputaților P.S.D.)

Dacă sunt abțineri? Nu sunt.

Cu 128 voturi împotrivă, moțiunea a fost respinsă. (Aplauze din partea deputaților P.S.D.)

Postal address: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, Bucharest, Romania thursday, 22 august 2019, 8:20
Telephone: +40213160300, +40214141111
E-mail: webmaster@cdep.ro