Ionel Olteanu
Ionel Olteanu
Sittings of the Chamber of Deputies of November 27, 2001
Abstract of the sittings
Full-text of the sittings

Parliamentary debates
Calendar
- Chamber of Deputies:
2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003 2002
2001 2000 1999
1998 1997 1996
Query debates
for legislature: 2016-present
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996

Meetings broadcast

format Real Media
Video archive:2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003
You are here: Home page > Parliamentary Business > Debates > Calendar 2001 > 27-11-2001 Printable version

Sittings of the Chamber of Deputies of November 27, 2001

  1. Intervenții ale domnilor deputați:
  1.15 Ionel Olteanu - comentariu legat de încurajarea internă și internațională a extinderii europene incluzând și România;

Domnul Corneliu Ciontu:

................................................

Îl invit la microfon pe domnul deputat Olteanu Ionel.

Se pregătește domnul Becsek-Garda Dezideriu.

Domnul Ionel Olteanu:

Doamnelor și domnilor deputați,

Inițiativa ministrului de externe francez, domnul Hubert Vedrine, privind perspectiva admiterii simultane în 2004 a tuturor țărilor candidate la Uniunea Europeană, sprijinită de Belgia, Italia și Grecia, a fost urmată de reacțiile sceptice ale unor oficiali europeni și de preocuparea unor state candidate că, într-o asemenea situație, integrarea lor ar putea fi întârziată.

Dincolo de generozitatea cu care încurajează procesele de integrare europeană ale României și Bulgariei, inițiativa reprezintă totuși o recunoaștere a ritmului accelerat înregistrat în acest an de cele două țări în adoptarea aquis-ului comunitar și, prin urmare, are, fără îndoială, o bază realistă. Ea se înscrie în contextul conturat de Consiliul European de la Götteborg din iunie 2001 de accelerare a negocierilor cu toate țările candidate și de angajamentul privind suplimentarea eforturilor Uniunii Europene pentru sprijinirea corespunzătoare a României și Bulgariei. De aceea, credem că respingerea de plano a ideii unei extinderi în 12, fără a fi urmată de o dezbatere profundă și responsabilă la Consiliul European din decembrie de la Laccken, nu ar însemna doar lipsirea României de un orizont cert de aderare, ci și abandonarea propriilor eforturi ale Uniunii privind o extindere necesară, tocmai pentru că tinde să devină completă.

În absența unui calendar de aderare cuprinzând etapele precis determinate, pe baza unor criterii obiective și riguros aplicabile tuturor, frustrarea românilor va fi legitimată într-un context crucial al construcției europene determinat de punerea în circulație a monedei unice EURO. Dezamăgiți, ei își vor aminti, de exemplu, că, pentru a fi admisă în Consiliul Europei în 1993, României i-au fost necesari trei ani, în timp ce Sloveniei i-au fost suficiente trei luni, sau poate vor rememora faptul că în 1945 au fost uitați în brațele sovieticilor chiar când se puneau primele temelii ale arhitecturii europene.

Retrospectiva extinderilor succesive de la cei 6 la cei 15 parcurse de comunitățile europene către ceea este Uniunea Europeană de astăzi reflectă diversitatea rațiunilor care au motivat adeziunile respective de la considerentele de natură economică la cele privind consolidarea democrației interne și stabilitatea internațională care, potrivit lui Michel Rocard, par să fie argumentul esențial al candidaturilor celor 12. Or, având în vedere că România, ca de altfel și celelalte state membre sau candidate ale Uniunii Europene, trebuie să-și pună în aplicare reformele în funcție de structurile normative și funcționale ale Europei actuale, dar și ale Europei de mâine, evoluția sa este inextricabil legată de o integrare europeană cât mai apropiată și cât mai efectivă.

Din această perspectivă, desigur că angajamentul nostru reformator trebuie susținut într-un ritm accelerat, lucru care nu este doar posibil, ci și realizabil, pentru a nu lipsi de la întâlnirea istorică a țărilor candidate din 2004.

Cu convingerea că România are nevoie de Europa, dar și Europa are nevoie de România, în contextul unei ecuații, nu doar economică, ci și politică și culturală, efortul european va fi, desigur, dublat în mod necesar de cel național, pe baza unei voințe politice și a unei capacități administrative incontestabile ale Guvernului actual.

Chiar dacă aderarea la Uniunea Europeană este percepută la noi mai mult ca o problemă de suflet și mai puțin ca una de rațiune, percepția de integrare europeană va trebuie depolitizată, pentru că, prin prisma caracterului său de obiectiv național al unui asemenea proces, noi toți avem nevoie de mai multă Europă în administrație, în justiție, în economie, în viața de toate zilele.

În fond, deși clasa politică are o datorie esențială în accelerarea și finalitatea acestui proces, integrarea privește România profundă, România reală, presupunând reforma statului și a autorităților sale care, trecând printr-o necesară revizuire a Constituției, trebuie să vizeze inclusiv schimbarea mentalităților și a practicii sociale. De aceea, credem că România poate traversa etapele către o admitere în Uniunea Europeană în 2004 printr-un efort solidar și responsabil al tuturor puterilor publice, începând cu Parlamentul, care trebuie să se doteze cu structuri de lucru adaptate acestui obiectiv și menite să accelereze adoptarea aquis-ului comunitar.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulțumesc.

Postal address: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, Bucharest, Romania saturday, 24 august 2019, 12:35
Telephone: +40213160300, +40214141111
E-mail: webmaster@cdep.ro