Plen
Joint sittings of the Chamber of Deputies and the Senate of December 18, 2001
Abstract of the sittings
Full-text of the sittings

Parliamentary debates
Calendar
- Chamber of Deputies:
2021 2020 2019
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003 2002 2001
2000 1999 1998
1997 1996
Query debates
for legislature: 2020-present
2016-2020
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996

Meetings broadcast

format Real Media
Last meetings
18-10-2021
13-10-2021
12-10-2021
11-10-2021
05-10-2021 (joint)
09-06-2021 (joint)
11-05-2021
Video archive:2021 2020 2019
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003
You are here: Home page > Parliamentary Business > Debates > Calendar 2001 > 18-12-2001 Printable version

Joint sittings of the Chamber of Deputies and the Senate of December 18, 2001

Aprobarea ordinii de zi și a programului de lucru.

Ședința a început la ora 15,45.

Lucrările au fost conduse de domnul Nicolae Văcăroiu, președintele Senatului, domnul Valer Dorneanu, președintele Camerei Deputaților, asistați de domnul Puskas Valentin Zoltan, secretar al Senatului, și Constanti Niță, secretar al Camerei Deputaților.

 

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Stimați colegi,

Permiteți-mi să declar deschisă ședința comună a Camerei Deputaților și a Senatului, anunțându-vă că din totalul de 485 deputați și senatori și-au înregistrat prezența un număr de 437 de senatori și deputați, iar 48 sunt absenți. Deci avem întrunit cvorumul legal pentru desfășurarea lucrărilor.

Birourile permanente ale celor două Camere au adoptat proiectul ordinii de zi și programul de lucru pe care le aveți în mapa dumneavoastră.

Vă consult dacă sunt obiecții la ordinea de zi. Înțeleg că nu sunt obiecții.

Cine este pentru?

Voci din sală:

Pentru ce?

 
 

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Pentru ordinea de zi. Sunt obiecții? Vă ascultăm.

 
 

Domnul Alexandru Sassu:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Doamnelor și domnilor colegi,

Ultima ședință a Parlamentului, a Camerelor reunite, a avut o ordine de zi care conținea mai multe puncte. La începutul ordinii de zi, la începutul ședinței, s-a votat un program de lucru care specifica că programul de lucru este până la epuizarea ordinii de zi.

Acest lucru nu s-a întâmplat, ședința a fost... mi-e greu să-i găsesc un termen, oprită, prin părăsirea sălii de către parlamentari, fără a se respecta procedurile regulamentare, respectiv fără a se anunța că nu este cvorum, fără a se anunța data la care se va continua dezbaterea punctelor care rămăseseră pe ordinea de zi.

În consecință, în acest moment noi ne aflăm, de fapt, în continuarea ședinței respective și, deci, trebuie să terminăm întâi punctele respective de pe ordinea de zi, mă refer la raportul televiziunii pe 1998, 1999 și 2000, după care, încheind ședința putem deschide o alta și să dezbatem ceea ce, eventual, ni se propune.

Domnule președinte,

Suntem în ședința care a început la data trecută și care nu a fost încheiată.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Și eu vă mulțumesc.

Dacă mai sunt alte observații?

Stimați colegi,

Domnul deputat a uitat să spună că cei care au părăsit sala sunt cele trei partide din opoziție și după ce s-a dat votul final nu a mai fost cvorum, ședința s-a întrerupt din lipsă de cvorum.

Am înțeles propunerea dumneavoastră, domnule Sassu. Vreți să veniți cu altă propunere? Da.

 
 

Domnul Alexandru Sassu:

Domnule președinte,

Indiferent ce au făcut grupurile parlamentare care au părăsit sala, respectiv PD, PNL și PRM, dumneavoastră ați continuat apelul, ați constatat cvorumul și din acel moment nu a existat nici o altă încercare de a constata că nu mai este cvorum și nici un anunț. După procedura regulamentară eram în cvorum, Parlamentul era în cvorum și deci ședința putea să continue.

Aici nu mai este o chestiune de dezbatere sau supunere la vot, aici este o chestiune de proceduri parlamentare clare, care trebuie urmate. Dacă nu, înseamnă că sunteți de acord cu încălcarea acestor proceduri și atunci avem o altă temă de discuție.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Stimate coleg,

Pe ordinea de zi se află inclusiv punctele pe care dumneavoastră le-ați ridicat, deci le avem astăzi pe ordinea de zi. Birourile permanente s-au întrunit și vi se propune o ordine de zi.

Cine este de acord cu ordinea de zi? Vă mulțumesc foarte mult. Marea majoritate.

Împotrivă? Vă rog să numărați. 118 voturi împotrivă.

Abțineri? Nu avem abțineri.

Pentru? Vă rog să numărați. 283 voturi pentru, 118 împotrivă, nici o abținere.

Deci, ordinea de zi a fost aprobată.

 
Declarația de politică generală a Guvernului privind bilanțul primului an de guvernare, prezentată de domnul Adrian Năstase, prim-ministru al Guvernului.

Permiteți-mi să trec la primul punct al ordinii de zi, să dau cuvântul domnului prim-ministru Adrian Năstase pentru a prezenta Declarația de politică generală privind bilanțul primului an de guvernare.

Domnule prim-ministru, aveți cuvântul. (Aplauze)

 

Domnul Adrian Năstase:

Domnilor președinți,

Doamnelor și domnilor senatori și deputați,

Stimați invitați,

Pentru Guvern, învestit prin votul Parlamentului României, la 28 decembrie 2000, ziua de astăzi are o semnificație deosebită. Este pentru prima oară, în viața parlamentară postrevoluționară, când un guvern își angajează, potrivit Constituției, răspunderea asupra unei declarații de politică generală. Astfel, angajamentul pe care l-am formulat în fața forului legislativ al țării, de a prezenta bilanțul primului an de guvernare, este respectat.

Angajarea răspunderii constituie o dovadă concludentă că am reușit să asigurăm ca, în România, instituțiile statului de drept să funcționeze normal, procesul de guvernare să se desfășoare în conformitate cu principiile democratice și în condițiile unei depline transparențe.

Doresc ca, dintr-un asemenea demers, să restabilim funcționarea eficientă a relației Executivului cu Parlamentul, să înlăturăm unele slăbiciuni ale sistemului politic și instituțional al statului nostru de drept, să asigurăm stabilitate și coerență actului legislativ.

În plenul Camerelor reunite vă prezentăm astăzi rezultatele politicii guvernamentale. Așa ne-am angajat, în urmă cu un an, atât în fața Parlamentului, cât și în fața celor care au determinat victoria în alegeri și accesul la putere al Partidului Social Democrat.

Am afirmat, cu prilejul învestirii Guvernului, că, împreună cu colegii mei, formăm echipa care va gestiona bunul mers al societății românești la începutul mileniului al III-lea, după un regres economic și social sever, înregistrat în perioada 1997 – 1999.

În acest sens, prin programul nostru de guvernare ne-am propus cinci obiective fundamentale.

În primul rând, să relansăm și să modernizăm economia.

În al doilea rând, să reducem polarizarea socială, să combatem sărăcia și șomajul, prin creșterea generală a standardului de viață și afirmarea solidarității sociale.

În al treilea rând, să refacem autoritatea statului și a instituțiilor sale.

În al patrulea rând, să reducem birocrația, să combatem corupția și criminalitatea.

În al cincilea rând, să valorificăm oportunitatea de integrare a țării noastre în structurile europene și euroatlantice.

La fel ca la sfârșitul anului 2000, reafirm și acum că viziunea social-democrată de guvernare a țării este cea mai potrivită pentru România în acest moment.

Ne-am străduit să obținem încredere, pe plan intern, din partea populației și să recâștigăm credibilitatea, prin acțiunile Guvernului, pe plan internațional. Am reușit să instituim un dialog normal, eficient, deschis și constructiv, pe plan politic și economic, în Europa și în lume. Iată de ce, astăzi, țara noastră se bucură de cel mai larg și mai substanțial sprijin internațional.

În raport cu perioadele anterioare, ea este apreciată ca promotor al cooperării și al stabilității regionale.

Cel mai elocvent argument în susținerea acestor afirmații îl constituie, pe de o parte, rezultatele multiplelor contacte politice, economice și diplomatice realizate atât la nivelul Guvernului și Președinției, cât și la nivelul Camerei Deputaților și al Senatului României.

Pe de altă parte, evaluările pozitive ale organismelor internaționale și instituțiilor europene, ale agențiilor de rating, institutelor și asociațiilor profesionale din alte țări, constituie tot atâtea dovezi ale progreselor politice, economice și sociale, în primul an de guvernare al PSD.

Un răspuns convingător privind capacitatea Guvernului de a acționa consecvent pentru consolidarea democrației, asigurarea stabilității interne și accelerarea pregătirii României pentru integrarea europeană a fost dat de unanimitatea cu care statele membre ale Uniunii Europene au votat, recent, în favoarea renunțării la obligativitatea vizelor de călătorie pentru cetățenii români în spațiul Schengen.

Doresc să informez Parlamentul că Guvernul a abordat cu responsabilitate, în spiritul Constituției și legilor țării, relația Președinție – Executiv. Astfel, ședințele care au dezbătut probleme de interes național privind politica externă, apărarea și ordinea publică au fost prezidate de domnul Ion Iliescu, Președintele României. De asemenea, în numeroase cazuri am realizat consultări cu președintele țării pe probleme urgente și de importanță deosebită.

Doamnelor și domnilor parlamentari,

Bilanțul primului an de guvernare nu poate ignora rezultatele negative ale auditului privind modul în care guvernele din anii 1997 – 2000 au gestionat treburile publice.

În momentul preluării puterii de către Guvernul nostru, România era într-o stare economică și socială gravă. Astfel, produsul intern brut scăzuse față de anul 1996 cu 11,2% , producția industrială cu peste 15% și investițiile cu circa 10%. Rata șomajului era de 10,5%, în timp ce inflația din anul 2000 ajunsese la 40,7%.

Aceste contraperformanțe ale guvernării de dreapta au fost consecința instabilității politice din acea perioadă, a indiferenței foștilor guvernanți față de țară și de cetățenii ei, a manierei necorespunzătoare prin care actul de decizie a fost asociat corupției și clientelismului politic.

Politica preponderent conjuncturală, caracteristică anilor de guvernare 1997 – 2000, a însemnat doar încercarea de rezolvare a unor dificultăți punctuale. Grav este faptul că în acea perioadă s-a acceptat regresul economic programat, afectându-se astfel dezvoltarea economică și socială a țării pe termen mediu și lung.

Pornind de la o asemenea situație, Guvernul nostru a acționat ca o echipă unitară, hotărâtă să accelereze procesul de reformă, în așa fel încât societatea românească să-și recapete încrederea în sine și credibilitatea internațională.

Spiritul de echipă reprezintă una din trăsăturile principale, atât la nivelul Guvernului și ministerelor, cât și în administrația locală.

Obiectivul central al programului nostru este, pentru întreaga perioadă de guvernare, ridicarea nivelului de viață al populației, bazată pe dezvoltarea durabilă a țării și pe reducerea decalajului care separă România de standardele medii ale Uniunii Europene.

Creșterea economică realizată în anul 2001 a asigurat condiții favorabile pentru redemararea coerentă a reformei structurale a economiei și a privatizării, concomitent cu reducerea costurilor sociale antrenate de aceste procese.

Evaluarea activității și a rezultatelor primului an de guvernare ne îndreptățesc să afirmăm că angajamentele asumate prin Programul de guvernare pentru anul 2001 au fost, în cea mai mare măsură, realizate.

Măsurile aplicate, vizând reorientarea și accelerarea reformei economice, au fost corecte și au permis o relansare semnificativă a creșterii economice.

Importantă este acum creșterea vitezei cu care vor fi făcute schimbările structurale sectoriale și la nivel microeconomic, pentru a se realiza, cât mai rapid și mai eficient, o economie de piață funcțională.

Stimați colegi, Anul 2001 a fost anul recuplării României la tendințele europene de dezvoltare și de modernizare.Rezultatele econmice din acest an sunt în general superioare nivelurilor prognozate inițial.

Creșterea economică, pe care o estimăm la 4,9%, privită la început cu reticență și apreciată de mulți ca prea optimistă, este cu atât mai edificatoare cu cât s-a realizat într-un context internațional relativ nefavorabil și în condițiile unor constrângeri interne, datorate involuției economice și inconsistenței procesului de reformă din ultimii patru ani.

Vreau să subliniez că, în pofida încetinirii creșterii economice mondiale, România a reușit să realizeze în anul 2001 cel mai înalt ritm de creștere economică între țările Europei centrale și de est.

Analiza rezultatelor economice din anul 2001 relevă că economia României s-a înscris pe traiectoria dezvoltării economice durabile.

Produsul intern brut a fost, pe primele nouă luni, în creștere, în termeni reali, cu 5,1% față de perioada corespunzătoare a anului precedent.

Realizările din primele trei trimestre ale anului evidențiază o schimbare structurală importantă în utilizarea produsului intern brut, în sensul creșterii semnificative a cererii interne și, în cadrul acesteia, a ponderii acumulării și consumului populației.

Formarea brută de capital fix a înregistrat o majorare cu 6%, rata de investiție fiind în creștere.

Un alt argument al caracterului durabil al creșterii economice îl oferă evoluția valorică, dar mai ales structurală, a comerțului exterior.

În primele 10 luni, exportul de 9,6 miliarde dolari este cu peste 1 miliard de dolari mai mare decât în perioada corespunzătoare din anul trecut. Pe 2001 preliminăm un export de circa 11,6 miliarde dolari, ceea ce reprezintă cel mai ridicat nivel realizat vreodată de România, în materie de exporturi.

Într-adevăr și importurile sunt mari, fapt generat, în primul rând, de facilitățile acordate întreprinderilor mici și mijlocii, de factura energetică, de relansarea investițiilor și modernizarea economiei, de creșterea majorității prețurilor pe plan mondial și, nu în ultimul rând, de insuficienta corelare a cursului de schimb cu evoluția monedei EURO. Dar, considerăm că respectăm strict nivelurile programate pe anul 2001 pentru deficitul balanței comerciale și al contului curent al balanței de plăți. Preliminăm pentru acești indicatori chiar o situație mai bună decât cea pusă de acord cu Fondul Monetar Internațional și cu Banca Mondială.

Apreciez că după atâția ani în care autoritățile guvernamentale nu și-au respectat angajamentele față de organismele financiare internaționale, am reușit să dăm dovadă de seriozitate în respectarea cuvântului dat. Aceste lucruri sunt ilustrate, de altfel, și în cele 6 volume din "Cartea Albă a guvernării P.S.D", puse la dispoziția dumneavoastră, a tuturor parlamentarilor.

Vreau să subliniez c㠖 și expunerea mea de astăzi va fi ceva mai lungă și sper să nu vă plictiseasc㠖 am încercat să punem elementele statistice, analizele cantitative în cele șase volume, care au fost distribuite tuturor parlamentarilor, astfel încât dumneavoastră să aveți, pe ansamblu, o imagine corectă, bazată pe elemente statistice, care justifică în cea mai mare măsură toate elementele pe care vi le voi prezenta în continuare.

Doamnelor și domnilor deputați și senatori,

Din perspectiva relansării economiei și a creșterii competitivității acesteia, politica financiară a fost astfel orientată încât să contribuie la stimularea economisirii investițiilor și exportului. Astfel, s-a redus gradul general de fiscalitate la 30%, prin eliminarea unor cote aferente unor fonduri speciale. S-a practicat o politică de stimulare a întreprinzătorilor privați, prin faiclități de ordin fiscal, referitoare la taxe vamale și la taxa pe valoarea adăugată, care, în anul 2001, au însumat peste 3.500 miliarde lei. De asemenea, s-a asigurat orientarea cererii către producătorii interni, cu capital autohton și străin, prin care s-au creat aproape 400.000 noi locuri de muncă.

Sporirea veniturilor bugetare cu peste 4.000 de miliarde lei, ca efect al creșterii economice, a permis alocări suplimentare de fonduri în termeni reali pentru învățământ, pentru sănătate, armată, mediu, asistență socială, cercetare științifică, pensii și alocații de stat pentru copii.

În anul 2001 a fost asigurată o mai bună alocare a fondurilor bugetare pentru sprijinirea activității din agricultură, minerit și industria energetică, transport feroviar de călători, metrou și altele. Cu toate acestea, nu putem trece cu vederea că în unele cazuri se înregistrează importante cheltuieli neeconomicoase și risipă, asupra cărora vom acționa mai ferm în anul 2002.

În acest an s-au aplicat politici monetare și valutare, în concordanță cu obiectivele programului economic al Guvernului. Ca efect, s-a recunoscut de către agențiile internaționale de rating, reducerea riscului de țară pentru România. Astfel, pentru datoria externă pe termen lung, Standard & Poor a îmbunătățit perspectiva de rating de la stabil la pozitiv și apoi a scăzut gradul de risc de la B minus la B. Agenția Moody's a reconfirmat nivelul B3, precum și perspectiva de la neutră la stabil. Agenția Fitch IBCA a modificat perspectiva de la stabil la pozitiv. Acestea au permis reluarea accesului pe piețele externe de capital, în condiții rezonabile de dobândă.

În acest cadru, se înscrie lansarea emisiunii de eurobonduri pe 7 ani, în valoare de 600 milioane EURO, realizată în iunie 2001, la un cost mult mai scăzut decât cel al emisiunii pe 5 ani, din noiembrie 2000 ea fiind considerată, de altfel, emisiunea anului.

Credibilitatea Executivului a fost confirmată și prin recenta aprobare de către Fondul Monetar Internațional, a acordului stand-by, din care prima tranșă a fost deja eliberată în luna noiembrie.

Evoluția principalilor indicatori bugetari în primele 10 luni ale anului 2001 scoate în evidență faptul că deficitul bugetului general consolidat, de 3,5% din produsul intern brut, va fi respectat, față de 3,7%, de altfel, programat la începutul anului.

Datele statistice pe 11 luni consemnează o rată a inflației de 27,5%, față de decembrie 2000, confirmând încadrarea în ținta anuală proiectată pentru acest indicator, respectiv în jur de 30%.

În programul de guvernare am prevăzut aplicarea unei cote reduse cu până la 9% a taxei pe valoarea adăugată pentru produsele esențiale în consumul populației, concomitent cu majorarea t.v.a. la produsele de lux. Condițiile macroeconomice de la sfârșitul anului 2000, ce au impus însemnate constrângeri bugetare pentru un orizont de timp mai mare decât cel anticipat nu au permis încă aplicarea acestei măsuri, dar o vom realiza în anii 2003 – 2004.

Va trebui să obținem venituri suplimentare la bugetul de stat din creșterea bazei de impozitare, ca efect al sporirii produsului intern brut, al reducerii economiei subterane și aplicării, din anul 2001, a impozitului pe veniturile globale. Pe măsura realizării acestor obiective, Guvernul are în vedere pentru anii următori o relansarea graduală a fiscalității. Astfel, se va continua în anul 2003 eliminarea de fonduri speciale și se va diminua cota aferentă impozitului pe venitul global, de la 40% la 28 – 29%.

Doamnelor și domnilor parlamentari,

Măsurile de reformă aplicate în domeniul microeconomic au vizat îmbunătățirea mediului de afaceri și a mecanismelor de acces pe piață, prin înființarea în cadrul fiecărei camere de comerț teritoriale a unui birou unic, ceea ce permite scurtarea duratei înființării și autorizării noilor societăți comerciale, la 20 de zile, față de circa 90 de zile în sistemul anterior, reducerea taxelor în acest domeniu cu aproape 40%, eliminarea de pe piață a firmelor fantomă.

Am acționat în același timp pentru perfecționarea cadrului legal și instituțional destinat investitorilor. Aș menționa, în acest sens, două schimbări importante, apreciate pozitiv de majoritatea investitorilor români și străini.

În primul rând, adoptarea Legii privind promovarea investițiilor directe, cu impact semnificativ în economie. În acest cadru, remarc faptul că de la intrarea în vigoare a legii, respectiv din 27 iulie și până în prezent, s-au înregistrat 58 de investiții mari, în industria chimică, farmaceutică, în transportul gazelor naturale, comunicații, tehnică de calcul, comerț ș.a., cu o valoare totală de aproximativ jumătate de miliard de dolari.

În al doilea rând, am înființat la Guvern un departament care se ocupă de accesul direct al antreprenorilor străini cu investiții substanțiale. Până în prezent, s-au realizat peste 800 de contracte.

Totodată, în anul 2001, am asigurat importante facilități pentru întreprinderile mici și mijlocii, ceea ce a condus la crearea a încă 20 de mii de întreprinderi mici și mijlocii, ajungându-se în total la 4.600 unități. Pentru cele 230 de mii de microîntreprinderi, care au maxim 9 salariați, s-a redus substanțial cota de impozitare și s-a introdus un sistem financiar-contabil simplificat.

Doamnelor și domnilor deputați și senatori,

O altă prioritate a activității Guvernului, vizând restructurarea și modernizarea economiei reale, a constituit-o schimbarea întregii concepții de privatizare, astfel încât activitatea din acest domeniu să devină un factor dinamic al creșterii economice. Privatizarea nu mai este tratată ca un scop în sine, ci ca un proces prin care transferul de proprietate trebuie să se regăsească atât în recapitalizare și modernizare prin investiții, cât și în asigurarea unui management performant al societăților comerciale. În pofida obstrucțiilor și dificultăților, Guvernul nostru a reușit privatizarea Sidex. În același timp, a finalizat și o altă privatizare importantă, cea a Băncii Agricole.

pe primele 10 luni, au fost încheiate contracte de vânzare-cumpărare de acțiuni pentru 121 de societăți comerciale, cu un capital social vândut de 9.600 de miliarde de lei, mai mare cu peste 50% față de anul 2000. Au fost aprobate strategiile de privatizare a unor mari societăți comerciale, respectiv Banca Comercială Română, ALRO și ALPROM, ceea ce va permite, în anul 2002, accelerarea procesului de privatizare și realizarea în termeni generali a condiționalităților Programelor PSAL 1 și RICOP.

Stimați colegi,

Un alt aspect pe care doresc să-l relev, în mod deosebit, se referă la acțiunile întreprinse pentru restructurarea economiei reale și implementarea politicilor sectoriale, care vizează creșterea producției naționale.

Acțiunile de reformă în industrie au urmărit, în principal, restructurarea sectorului energetic, a producției de apărare, precum și pregătirea pentru privatizarea distribuțiilor de energie electrică, gaze naturale și a SNP Petrom. Dintre acestea, sunt de menționat: reorganizarea S.C. Electrica în 8 sucursale de distribuție; reorganizarea Termoelectrica în 2 sucursale-grup, concomitent cu sistarea investițiilor pentru 15 obiective, retragerea din exploatare a 8 obiective și externalizarea unor centrale; reorganizarea Transelectrica, externalizându-se activitatea de întreținere; reorganizarea și restructurarea societăților de explorare, producție și depozitare a gazelor naturale, prin înființarea operatorului de piață în domeniu și deschiderea pieței de gaze naturale cu 10%; restructurarea organizatorică a companiilor miniere de la Deva și Ploiești; continuarea acțiunilor de închidere a minelor neviabile; începerea acțiunilor de constituire a unor parcuri industriale, în cadrul unor societăți comerciale care aveau în profil producția militară, în scopul introducerii lor în circuitul producției civile; continuarea activității de privatizare a sucursalelor de distribuție Banat și Dobrogea, precum și pentru 21 de obiective de investiții în sectorul hidro-energetic.

Doamnelor și domnilor parlamentari,

Politica de guvernare în domeniul agriculturii s-a axat în principal pe relansarea producțiilor vegetale și animale. Principalele măsuri aplicate de Guvern au urmărit sprijinirea producătorilor agricoli prin: acordarea unui sprijin direct de 1 milion de lei pentru fiecare hectar cultivat, fiind alocate de la bugetul de stat 5.600 miliarde de lei; reducerea prețului de cumpărare a semințelor certificate din producția internă cu 40-50%, reprezentând 760 de miliarde de lei; punerea în funcțiune a sistemelor de irigații și de desecări în suprafață de 900 de mii de hectare, de 2,5 ori mai mare față de cea realizată în anul 2000; alocarea a 103 miliarde de lei pentru combaterea bolilor și dăunătorilor; reducerea cu 55% din prețul de cumpărare al tractoarelor, mașinilor agricole, utilajelor și instalațiilor achiziționate de la producătorii interni.

Valoarea totală a investițiilor ce se va realiza în acest an în domeniul agriculturii se estimează a fi de 17.650 de miliarde de lei, reprezentând peste 15% din totalul investițiilor țării.

Politica de dezvoltare a zootehniei a avut ca principal obiectiv pregătirea condițiilor pentru majorarea ponderii acestui sector în totalul producției agricole. Pe această linie, Guvernul nostru a adoptat un program special pentru stoparea declinului și sporirea gradului de acoperire din producția internă a consumului de produse de origine animală. Am acționat pentru repunerea în funcțiune a construcțiilor zootehnice dezafectate, care au fost părăsite, precum și a fabricilor de nutrețuri, prin acordarea acestora în folosință gratuită pe o perioadă de 5 ani asociațiilor de crescători de animale și persoanelor fizice până la 40 de ani.

În domeniul transporturilor, Guvernul s-a preocupat de intesificarea acțiunilor de modernizare a infrastructurii și pentru crearea condițiilor de privatizare, prin restructurări tehnice, organizatorice și economice. Astfel, s-au înființat 26 de societăți comerciale, prin externalizarea activităților din domeniile feroviar și rutier.

Am pus în aplicare a nouă concepție a construcției de locuințe. aceasta s-a materializat în deschiderea a 130 de șantiere, atât pentru locuințe destinate tineretului, cât și pentru locuințe prin credit ipotecar. Dacă în anul 2000 au fost date în folosință 1.301 locuințe, în anul 2001 numărul acestora a fost de 3.158, prin relansarea sectorului construcției de locuințe, împreună cu alte industrii care susțin, pe orizontală, această ramură.

Am acordat o atenție deosebită tehnologiei informației. Un prim început constă în inițierea a 20 de proiecte-pilot, ce vor fi extinse la nivel național în anul viitor. Au fost luate măsuri pentru scutirea de impozitul pe venit pentru specialiștii din sectorul IT și pentru crearea de parcuri de software, sub forma unui parteneriat între mediul de afaceri, mediul academic și autoritățile locale.

O importanță aparte o reprezintă investiția americană de 350 de milioane de dolari, din care 150 de milioane de dolari au intrat deja în România, pentru realizarea, în premieră mondială, a primei rețele digitale de telefonie mobilă în banda de 450 Mhz.

Ne-am preocupat intens de valorificarea potențialului turistic al țării, prin dezvoltarea și modernizarea bazei materiale, cu efect în creșterea activității acestui sector. Astfel, numai pe primele nouă luni... (Rumoare.)

 
 

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Domnule prim-ministru,

Îmi cer scuze, poate, colegii din opoziție doresc, totuși, să asculte acest raport! (Rumoare.) Fac un apel și o rugăminte! Vă rog foarte mult!

Nu e obligatoriu să fiți în sală când se prezintă, dacă nu doriți să ascultați un bilanț pe acest an.

Aveți cuvântul, domnule prim-ministru.

 
 

Domnul Adrian Năstase:

Stimați colegi,

Îmi cer scuze pentru lungimea acestei expuneri, dar am încercat să prezint cât mai multe elemente care să fie, eventual, convingătoare. Veți decide dacă sunt sau nu, dar nu puteam să prezint un an de activitate într-un material, pe care să-l considerăm serios, în zece minute sau un sfert de oră.

Voci din sală:

Continuați, domnule prim-ministru! Ce problemă este?

 
 

Domnul Adrian Năstase:

Problema era că am simțit o anumită stare de nervozitate din partea unora dintre colegi, este adevărat. Și, de aceea, vreau să-mi cer încă o dată scuze pentru faptul că, de data aceasta, expunerea mea va lua ceva mai mult timp.

 
 

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Aveți cuvântul, domnule prim-ministru.

 
 

Domnul Adrian Năstase:

Ne-am preocupat, spuneam, de valorificarea potențialului turistic al țării, prin dezvoltarea și modernizarea bazei materiale, cu efect în creșterea activității acestui sector. Astfel, numai în primele 9 luni, sosirile de turiști din Uniunea Europeană au crescut cu 19%, față de aceeași perioadă din anul 2000. Prin accelerarea privatizării, până la sfârșitul trimestrului I 2002, întregul sector urmează să fie privatizat.

În acest cadru, nu pot să nu subliniez că anumite ilegalități din anul 1997-2000 în privatizarea celor mai importante active din acest sector au creat dificultăți și confuzie pentru investitorii străini. Mă refer, în primul rând, la Neptun-Olimp, Poiana Brașov, BTT, Hotel București.

Doamnelor și domnilor senatori și deputați,

În întreaga sa activitate, Guvernul a fost preocupat de identificarea unor soluții viabile pentru una dintre cele mai delicate probleme ale țării: justa măsură dintre nevoile sociale și constrângerile economice.

Solidaritatea și protecția socială reprezintă principii fundamentale pentru Guvernul nostru, în politica noastră, componenta socială este cu atât mai importantă cu cât ignorarea acesteia în timpul guvernării de dreapta din perioada 1997- 2000 a condus la prăbușirea fără precedent a nivelului de trai și la creșterea gradului de sărăcie a populației țării de la 19%, cât era în 1996, la 43% la sfârșitul anului 2000.

Măsurile întreprinse în acest an, chiar dacă, uneori, nu au răspuns în totalitate așteptărilor populației, certifică, așa cum, de altfel, o reflectă și sondajele de opinie, angajarea fermă a Guvernului pentru realizarea obiectivelor asumate în domeniul social. Încheierea acordului social pe anul 2001, semnat în luna februarie de către toate centralele sindicale, CNSRL Frăția, CSDR, Meridian, BNS și Cartel Alfa și patronatele, reprezentative, bineînțeles, la nivel național, a constituit elementul determinant al stabilității sociale.

În anul 2001, am aplicat măsuri de protecție activă a forței de muncă, prin reorientarea și creșterea ocupării acesteia, pentru amplificarea asistenței și asigurărilor sociale, precum și pentru îmbunătățirea politicii salariale. Rezultatele obținute constau în crearea a 397 de mii de locuri de muncă, de două ori mai multe decât nivelul inițial stabilit. Astfel, chiar în condițiile restructurărilor efectuate în economie, rata șomajului a scăzut de la 10,5% în decembrie 2000 la 7,7% în prezent.

Subliniez că, pe fondul creșterii numărului locurilor de muncă, au sporit veniturile salariale, ceea ce a permis majorarea consumului general al populației cu 6,8% în primele 9 luni ale acestui an, față de perioada corespunzătoare din anul trecut. Această evoluție pozitivă a fost posibilă în condițiile creșterii cu 6% a salariului real, comparativ cu 4%, convenit prin acordul social, ceea ce susține scăderea gradului de sărăcie.

Salariul de bază minim brut pe țară, ca instrument de diminuare a polarizării sociale și, în consecință, a reducerii sărăciei, a fost majorat de la 1 milion de lei, cât era în decembrie 2000, la 1.400.000 de lei, începând cu luna martie 2001, urmând ca la 1 martie 2002 să devină 1.750.000 de lei. În vederea susținerii puterii de cumpărare a personalului din sectorul bugetar, s-a majorat nivelul minim al salariului de bază cu câte 7% în lunile martie, respectiv, iunie, și cu 6% începând cu luna septembrie.

Angajamentul Guvernului de a menține valoarea reală a pensiilor a fost realizat în special prin indexarea lor trimestrială. Începând, însă, cu anul viitor, ne vom înscrie într-un proces de creștere treptată a acestora. Prin recorelarea aplicată în acest an, pensiile mai mici s-au majorat în termeni reali. Este de remarcat faptul că efortul bugetar în sfera asigurărilor și asistenței sociale a crescut de la 9,75% din p.i.b., în anul trecut, la 10,6%.

Eliminarea inechităților între diferite categorii de pensionari se va realiza prin recorelarea pensiilor, acțiune care va începe din ianuarie 2002. Această măsură va fi realizată în 6 etape semestriale. Creșterea puterii de cumpărare a pensiilor va fi asigurată și prin aplicarea cu consecvență a indexărilor trimestriale, în raport cu rata inflației.

Printre măsurile de protecție socială din anul 2001 se numără și contractarea unui număr de 375 de mii de bilete de tratament și 60 de mii de bilete de odihnă, fiind alocate în acest sens 1.740 de miliarde de lei, respectiv 2% din totalul cheltuielilor bugetului asigurărilor sociale de stat. Beneficiarii acestor bilete au fost pensionarii și salariații bugetari, inclusiv membrii lor de familie. Contribuția pensionarilor și a salariaților bugetari pentru plata biletelor de tratament și odihnă a reprezentat în anul 2001 numai circa 14% din costul acestor bilete. O serie de categorii sociale, cum ar fi: veteranii de război, pensionarii IOVR și salariații din mediul radioactiv beneficiază gratuit de astfel de bilete.

În vederea protejării populației cu venituri foarte reduse, Guvernul României a elaborat un set de măsuri pentru acordarea pe perioada iernii a unor ajutoare de încălzire. De aceste ajutoare vor beneficia aproape 2,6 milioane de familii. S-au acordat, de asemenea, ajutoare de urgență pentru familiile aflate în situații de extremă dificultate.

Guvernul a lansat un program-pilot, în cadrul căruia s-au înființat magazine alimentare de tip economat, destinate pensionarilor. Economia anuală realizată de pensionari este apreciată la circa 2.250 de miliarde de lei.

A fost aprobată și va intra în vigoare de la începutul anului Legea venitului minim garantat. De prevederile ei vor beneficia aproximativ 600.000 de familii și de persoane singure. Venitul minim garantat, componentă importantă a politicii noastre social-democrate, constituie o măsură de protecție, care va înlocui actualele ajutoare sociale, al căror cuantum este extrem de scăzut. Aplicarea Legii privind venitul minim garantat presupune un efort bugetar de circa 5.700 de miliarde de lei, la nivelul anului 2002, și, în mod evident, și o măsură de micșorare a polarizării sociale.

Doamnelor și domnilor parlamentari,

Deși au fost luate măsuri împotriva economiei subterane și a evaziunii fiscale, factori majori ai sărăcirii și polarizării sociale, rezultatele nu sunt încă semnificative. Există încă zone, din păcate, largi, ale societății noastre care se confruntă cu o sărăcie extremă, cumularea de multiple privațiuni, în care, la lipsa de venituri, se adaugă condiții de locuit precare, șomaj cronic, dezorganizare familială și socială. Este cauza proceselor grave de marginalizare și de excluziune socială.

În acest prim an de guvernare am acordat o atenție specială programelor de activizare a dezvoltării economico-sociale zonale, județene și comunitare. Mă refer la programul de microcredite, care va fi inaugurat anul viitor, și, respectiv, la creșterea numărului de programe pentru satele sărace. Aceste programe vor fi finanțate din Fondul român de dezvoltare socială, din care au fost deja aplicate în acest an proiecte pentru 232 de sate sărace, totalizând o sumă de aproximativ 350 de miliarde de lei.

În sistemul național de sănătate s-au manifestat neajunsuri și disfuncții. Această situație a fost agravată și de conceperea defectuoasă a Legii asigărurilor sociale de sănătate, adoptată în 1997, ceea ce a determinat înregistrarea unei datorii care, la sfârșitul anului 2000, reprezenta 5.525 de miliarde de lei, de 9,8 ori mai mare, în termeni reali, decât în 1996. Pentru redresarea sistemului sanitar, în bugetul pe anii 2001 și 2002 s-au alocat fonduri reprezentând 4,2% din produsul intern brut, comparativ cu 2,6% până la 3,8% în anii 1997-2000.

Guvernul a organizat recent o amplă analiză a stării de sănătate a populației și a situației sistemului de asistență medicală, cu participarea tuturor factorilor responsabili. S-au stabilit măsuri și soluții concrete, prin dezbaterea strategiilor și programelor naționale de sănătate. se urmărește relansarea reformei în domeniul sănătății, îmbunătățirea eficienței utilizării fondurilor în acest sector, asigurarea medicamentelor, inclusiv în regim compensat și gratuit, restructurarea rețelei spitalicești, care vor avea efecte directe în creșterea calității actului medical.

Anul 2001 a reprezentat o schimbare radicală a politicii de protecție a copilului aflat în dificultate și a adopției. Pornind de la aprecierile negative cuprinse în raportul de țară, aprobat de Consiliul Europei în septembrie 2000, Guvernul a elaborat o nouă strategie națională, având ca principale obiective: majorarea substanțială a fondurilor alocate pentru acest domeniu; începerea tuturor programelor oferite de Comunitatea Europeană și întârziate nejustificat în anii 1998-1999; stoparea proceselor de adopții internaționale, generatoare de corupție și de mari deservicii aduse imaginii României; promovarea unor noi politici privind reducerea abandonului familial; diminuarea masivă a numărului de copii aflați în instituțiile de profil; asigurarea tratamentului corect pentru copiii bolnavi de HIV-SIDA; trecerea în învățământul normal a unui număr de peste 5 000 de copii cu handicap minor.

În soluționarea problematicii copilului aflat în dificultate, autoritățile române beneficiază de un sprijin consistent din partea raportorului Parlamentului European pentru România, doamna Emma Nicholson, a consilierilor străini, care ne sprijină, precum și al Comisiei Europene UNICEF-USAID, DFIDI, Marea Britanie ș.a.m.d. Important este faptul că seriozitatea măsurilor și a acțiunilor de politică economică și socială aplicate în țara noastră în anul 2001 au constituit un element determinant al reconsiderării, în sens favorabil, a unor puncte de vedere negative din raportul de țară pe anul 2001 prezentat Parlamentului Uniunii Europene.

Doamnelor și domnilor senatori și deputați,

Încă din primele luni ale anului 2001, Guvernul a abordat temeinic problemele de conținut ale reformei învățământului. Pe baza evaluărilor impactului măsurilor anterioare asupra sistemului, s-au efectuat corecturi în planurile de învățământ și s-au repus în drepturi disciplinele marginalizate. mă refer la istorie, la limba și literatura română, la fizică. S-au operat, totodată, modificări în vederea descongestionării programelor, precum și pentru a lega pe orizontală disciplinele înrudite.

Repartizarea computerizată a celor aproximativ 200.000 de absolvenți de gimnaziu a fost un succes, nu numai pentru învățământ, dar și pe plan social. S-a evitat repetarea unor situații, precum aceea din anul 2000, care a provocat nemulțumiri ale elevilor și părinților acestora, în Capitală și în marile orașe ale țării. Acum, acest program are și o recunoaștere internațională. el a fost singurul selecționat, din țările Europei Centrale și de Răsărit, și a primit un important premiu european: "Best Practice in eGovernment" ("Cel mai bun rezultat, cea mai bună practică în guvernare electronică").

Pornind de la ideea regândirii rețelei școlare, pentru prima dată, s-au acordat o mie de burse studenților ce provin din mediul rural și care se pregătesc să devină profesori calificați pentru limba și literatura română, istorie, geografie, limbile engleză și franceză. Vom reuși, în acest mod, să avem mai puține persoane necalificate pe posturi de învățători și profesori și să asigurăm venituri mai mari celor care desfășoară o activitate de calitate.

Guvernul acționează pentru a asigura accesul tuturor elevilor la educația de bază, elaborând programe pentru prevenirea abandonului școlar, acordarea celei de a doua șanse pentru tinerii și adulții cu instruire incompletă, susținerea limbilor și culturilor minoritare, accesul la educație al comunităților de romi, dezvoltarea zonelor defavorizate în plan educațional, reinserția persoanelor marginalizate sau excluse social.

Anul 2001 este primul an în care elevii proveniți din familii cu probleme sociale au primit rechizite, în mod gratuit, însumând 206 de miliarde de lei. Un număr de 923 de mii de elevi au primit rechizite, în valoare de 200 până la 300 de mii de lei pentru fiecare elev. Tot de la buget, s-au alocat 325 de miliarde de lei pentru asigurarea gratuită a manualelor școlare. Acestor eforturi li se adaugă peste 1.650 de miliarde de lei, destinate burselor pentru elevi și studenți, taberelor de vacanță și subvenționării căminelor studențești.

Pentru elevii performanți s-au alocat premii de peste 12 ori mai mari, în termeni reali, față de anul precedent. Totodată, s-a înființat Centrul național de excelență pentru elevii capabili de performanță, care va dezvolta programe speciale de pregătire.

În anul 2001, am realizat unul din obiectivele importante ale guvernării noastre, respectiv, descentralizarea finanțării întregului învățământ preuniversitar. În acest an, au fost reabilitate 184 de școli, față de numai 20 în anul 2000.

În același timp, ne-am preocupat de aducerea învățământului din mediul rural la standarde normale. Astfel, au fost restructurate peste 400 de școli, asigurându-se elevilor acces în unități cu cadre didactice calificate. Pentru rezolvarea problemei transportului de la școală la domiciliu, prin grija Guvernului, au fost achiziționate 193 de microbuze, în valoare de 80 de miliarde de lei.

Angajamentul din Programul de guvernare pentru informatizarea școlilor devine realitate. În acest cadru, începând cu 2002, vom asigura circa 200 de milioane de dolari. de altfel, acțiunea aceasta se află în plină desfășurare și până la sfârșitul acestui an școlile vor fi deja dotate cu 12 mii de noi calculatoare și de imprimante, în valoare totală de peste 300 de miliarde de lei.

Stimați colegi,

În domeniul justiției, s-a pornit de la necesitatea reevaluării procesului de reformă, în principal, în scopul asigurării independenței reale a puterii judecătorești, identificarea soluțiilor normative corespunzătoare pentru reglementarea raporturilor juridice specifice economiei de piață și pentru realizarea acquis-ului comunitar.

Executivul a acordat, în contextul economic actual, atenția cuvenită asigurării condițiilor logistice și financiare pentru justiție. Ministerul Justiției a luat măsurile administrative aflate în competența sa, potrivit legii, pentru îmbunătățirea activității Consiliului Superior al Magistraturii, prin implicarea sporită a acestui organism în procesul de gestiune a resurselor umane în justiție, precum și din activitatea Institutului național al magistraturii.

Chiar din primele zile ale guvernării, au fost promovate acte normative care să le dea cetățenilor posibilitatea de a-și valorifica toate drepturile procesuale, inclusiv pe cele privind exercitarea căii de atac, a recursului în anulare, precum și pe aceea de a avea un control asupra calității actului de justiție, prin reintroducerea obligativității motivării tuturor hotărârilor judecătorești.

Modificări și completări esențiale au fost aduse Codurilor Penal și de Procedură Penală, urmărind protecția mai eficientă a unor valori sociale de importanță deosebită, în special prin sancționarea severă a furturilor care afectează conductele petroliere, de irigații, rețelele electrice și cele de transport feroviar, precum și în domeniul asigurării siguranței cetățeanului și al eliminării oricăror discriminări în exercitarea drepturilor și libertăților cetățenești.

Am promovat o nouă reglementare, modernă, unitară și funcțională, privind regimul constatării și sancționării contravențiilor, înlocuind astfel dispoziții desuete, practic, inutilizabile, datând de peste 30 de ani.

În mai puțin de un an de la semnarea, la Palermo, a Convenției ONU privind combaterea criminalității transfrontaliere, România este singurul stat dintre țările candidate la aderarea în Uniunea Europeană care are un cadru legislativ și instituțional dezvoltat, compatibil cu normele internaționale în domeniul traficului de ființe umane. Am adoptat Legea privind prevenirea și combaterea traficului de persoane, au fost incriminate unele fapte săvârșite în afara teritoriului țării de către cetățenii români în legătură cu migrația clandestină. de asemenea, sunt desemnați ofițerii și magistrații de legătură, care acționează sub o coordonare unică, pe baza unui program bine definit.

Răspunzând prompt și ferm la imperativul combaterii terorismului, am adoptat, corespunzător măsurilor politice, ordonanțe de urgență menite să prevină și să combată actele de terorism, precum și folosirea sistemelor financiar-bancare în finanțarea unor asemenea acte.

În domeniul ordinii publice, am acționat cu prioritate pentru apărarea și protejarea patrimoniului național, a avutului public și privat, a vieții și integrității cetățenilor, a drepturilor și libertăților fundamentale ale acestora. Astfel, s-au întreprins acțiuni pentru reconstrucția și modernizarea instituțională a întregului sistem de ordine publică, s-au reorganizat structurile funcționale, asigurându-se reducerea, în medie, cu 20%, a costurilor din aparatul central al Ministerului de Interne, al inspectoratelor generale și comandamentelor de armă și transferarea acestora la unitățile teritoriale, în scopul creșterii capacității operative și de intervenție.

Totodată, s-a avut în vedere: perfecționarea cadrului normativ, cu accent pe armonizarea legislației, în acord cu cerințele acquis-ului comunitar european; negocierea de acorduri și convenții în domeniul combaterii crimei organizate și criminalității transfrontaliere; îmbunătățirea procesului de cooperare polițienească internațională.

În același timp, s-a urmărit reducerea criminalității, pe fondul intensificării acțiunilor, dar și al prezenței mai active a Poliției. De unsprezece luni, rata criminalității a înregistrat o ușoară scădere, respectiv cu 3,2%, iar furturile de autoturisme de lux s-au redus cu circa 30%.

A crescut gradul de profesionalizare și de implicare a polițiștilor în combaterea marii criminalități, în reținerea infractorilor constituiți în grupuri organizate, a traficanților de toate categoriile. Amintesc doar identificarea și prinderea operativă a criminalului internațional grec, descoperirea autorilor în șapte cazuri de omucidere prin cruzime comise în urmă cu trei-patru ani, identificarea autorului principal în cazurile de omor de la Timișoara și Deva.

S-au intensificat acțiunile specifice de penetrare a grupărilor crimei organizate, pentru combaterea traficului ilicit de droguri, arme, muniții, substanțe explozive și radioactive. Astfel, a fost descoperit primul laborator clandestin de fabricare a drogurilor sintetice din România, unde urmau să fie produse 350 de mii de comprimate de extasy în valoare de peste un milion de dolari pe piața drogurilor.

De asemenea, trebuie subliniate măsurile complexe luate pentru combaterea furturilor din conductele de produse petroliere prin care au fost identificate 419 infracțiuni cu 806 autori.

Putem afirma că am asigurat îmbunătățirea proceselor de securizare a granițelor, prin reorganizarea la standarde europene a poliției de frontieră, și creșterea gradului de profesionalizare a personalului, concomitent cu amplificarea acțiunilor de supraveghere și de control la frontierele de stat, în vederea reducerii migrației și imigrației ilegale, a traficului ilegal de persoane și bunuri. În acest an, s-au descoperit 746 de infracțiuni, de migrații ilegale și de trafic de carne vie.

În anul 2002, Guvernul va depune eforturi consistente pentru realizarea unei reforme semnificative în domeniul descentralizării instituționale, a deciziei operative, pentru asigurarea transparenței, în scopul realizării unui serviciu public eficient, pus în slujba siguranței cetățeanului, și care să răspundă la un nivel corespunzător dezideratelor integrării în structurile europene.

Doamnelor și domnilor parlamentari,

Este binecunoscut faptul că instituțiile internaționale, în principal Banca Mondială, au semnalat în ultimii ani inexistența unui program unitar și coerent în domeniul combaterii corupției. De aceea, Guvernul a elaborat, cu o largă consultare a reprezentanților principalelor partide și a sindicatelor, a ONG-urilor și a mass-mediei, un program național de combatere a corupției.

Este evident că reforma a fost prost gestionată în anii trecuți și nefinalizarea măsurilor pe care aceasta le-a implicat sunt între principalii factori generatori de corupție.

Marile probleme generate de restituirea proprietăților nu au beneficiat de un cadru legislativ unitar și corespunzător. În procesul de aplicare a legilor proprietăților, abuzurile bazate pe utilizarea documentelor falsificate, de coruperea factorilor de decizie administrativă și judiciară, au creat un adevărat haos. Același comportament începuse să capete forme alarmante și în aplicarea Legii nr.10/2001, ceea ce ne-a determinat să completăm legea, introducând măsuri severe pentru persoanele care folosesc abuziv drepturile conferite de aceasta sau utilizează acte false ori falsificate.

Corupția și lipsa de responsabilitate au condus la privatizări frauduloase sau lipsite de perspective reale de viabilitate și care s-au transformat treptat în litigii insolubile. Mărturie sunt cele 14000 de litigii referitoare la privatizări, aflate în prezent pe rolul instanțelor de judecată.

În anul 2001, s-a constatat că importante venituri ilicite care se constituie în fraude de mari proporții în dauna bugetului statului și care alimentează fenomenul de corupție se obțin prin încălcarea prevederilor legale ce reglementează importul, producerea, procesarea și comercializarea alcoolului, îndeosebi datorită neachitării contribuțiilor legale datorate statului. Astfel, în acest an, au fost controlate peste 340 de societăți comerciale la care au fost constatate 88 de infracțiuni, prin care bugetul statului a fost păgubit cu peste 600 de miliarde de lei.

Pe fondul creșterii volumului de comerț exterior, mulți agenți economici folosesc documente străine vamale falsificate însoțite de acte legale de transport sau subevaluează mărfurile importate, ceea ce contribuie la amplificarea economiei subterane și proliferarea corupției. Spre exemplificare, numai de patru societăți care au importat aparatură electronică și de uz casnic, covoare și flori, statul a fost prejudiciat inițial cu 65 de miliarde de lei. În ceea ce privește subevaluarea facturilor, multe firme au declarat pentru o marcă germană importul a două radiocasetofoane, sau zece radiouri, sau patru aspiratoare, sau douăzeci de ceasuri. Un televizor este declarat în vamă la valoarea de 20 de mărci.

Sunt în continuare nerezolvate de justiției și probleme legate de adopțiile internaționale, cazuri de abuzuri și de corupție care au avut o reacție negativă în străinătate.

Toate acestea nu sunt fenomene apărute în anul 2001. Societatea românească le-a înregistrat de aproape un deceniu și, din păcate, în forme din ce în ce mai acute în ultimii ani.

Căile deschise influențelor și ingerințelor în sfera justiției, mai ales prin modificările, din 1997, a Legii de organizare judecătorească și prin activitatea Consiliului Național de Acțiune împotriva Corupției și Crimei Organizate, au avut serioase implicații în evoluția ascendentă a fenomenului corupției.

Asumându-ne, în decembrie 2000, răspunderea guvernării, ne-am luat și obligația de a lupta împotriva corupției, de a găsi și aplica tehnicile de control social cele mai eficiente.

După abandonul declarat oficial în anul 2000 de către factorii politici angajați în combaterea corupției, am reconstruit instituții, le-am consolidat pe cele existente și am trecut la aplicarea de măsuri concrete în lupta împotriva corupției. Secția specializată în combaterea corupției din cadrul Parchetului a început să funcționeze efectiv din acest an, deși a fost înființată prin lege cu doi ani în urmă.

În acest context, în anul 2001, numărul persoanelor deferite parchetelor pentru acte de corupție a fost de 7900, cu 33% mai mult decât în anul trecut. Printre persoanele cercetate, sunt doi demnitari, 38 de directori generali și directori, 23 de funcționari bancari, 24 de funcționari vamali, 339 de manageri ai unor societăți comerciale sau regii autonome. Pe primele unsprezece luni, autoritățile Ministerului Public au finalizat anchete față de 2386 de persoane. Din Ministerul de Interne sunt în cercetare penală 356 de cadre, din care 62 pentru fapte legate de corupție.

În domeniul criminalității economico-financiare, au fost cercetate peste 61000 de persoane, cu 19% mai mult decât în anul anterior, în special directori de societăți comerciale – 2062, funcționari din administrație – 753, lucrători din bănci – 158, funcționari vamali – 137.

Justiția a început un proces de autoevaluare și de îndepărtare din structuri a organismelor cu risc de corupție, precum și de identificare și tragere la răspundere a celor care, într-o formă sau alta, nesocotesc legea. Astfel, s-au luat măsuri împotriva unor magistrați. S-au emis 25 de avize de cercetare, 5 avize de trimitere în judecată. 4 magistrați au fost deferiți justiției. S-au înaintat 14 cereri Consiliului Suprem al Magistraturii în vederea îndepărtării din justiție, pentru incompetență, precum și 45 de avize de cercetare penală și trimitere în judecată pentru notari. Dar ceea ce este deosebit de grav constă în faptul că acest fenomen s-a născut din toleranța și duplicitatea fostei guvernări, pentru că în toate cazurile semnalate sunt în discuție fapte săvârșite în anii 1999-2000, perioadă în care ministrul justiției nu a avizat cercetarea penală sau nu s-a exercitat acțiune disciplinară.

Deși vom acționa cu fermitate pentru aplicarea strategiei și programului național de combatere a corupției, noi nu facem din acest complex de măsuri un instrument de luptă politică, pentru că Guvernul nostru a decis să acționăm în respectul legii, al principiilor statului de drept, al independenței puterii judecătorești.

Doamnelor și domnilor senatori și deputați,

Prin activitățile desfășurate în cursul acestui an, Guvernul a abordat frontal procesul de accelerare a reformei în domeniul administrației publice centrale și locale, fapt recunoscut de altfel prin raportul de țară al Comisiei Europene pe anul 2001, publicat în luna noiembrie.

Pornind de la necesitatea apropierii administrației publice de cetățean și a creșterii calității serviciilor față de contribuabil, precum și de la exigențele Uniunii Europene, Guvernul a adoptat recent strategia privind accelerarea reformei administrației publice și strategia privind planul național de informatizare a administrației publice.

În anul 2001, am acționat pentru realizarea obiectivelor cuprinse în programul de guvernare, asigurând creșterea semnificativă a capacității manageriale a Guvernului și a cooperării interministeriale, descentralizarea atribuțiilor și competențelor către autoritățile administrației publice locale, includerea fostelor agenții departamentale în structura Guvernului, în scopul îmbunătățirii coeziunii administrației și coerenței actului de decizie. Prin aceasta, s-a asigurat reducerea cu 22% a personalului din instituțiile bugetare la nivel central, constituirea structurilor responsabile în ministere cu managementul procesului de pregătire a integrării în Uniunea Europeană, și respectiv a relației cu Parlamentul, adoptarea unei noi legi privind administrația publică locală, prin care se asigură consolidarea autonomiei publice locale, administrative și financiare, descentralizarea și demilitarizarea serviciilor comunitare și definirea relațiilor dintre autoritățile centrale și locale, aprobarea Legii serviciilor publice de gospodărie comunală, prin care se va reglementa, împreună cu legislația secundară, organizarea coerentă și desfășurarea normală a serviciilor pentru contribuabili la nivelul fiecărei localități.

În anul 2001 a crescut semnificativ gradul de implicare a autorităților locale în derularea unor programe cu asistență internațională. De altfel, unele județe și municipii au început chiar contractarea directă de credite externe, fără garanția statului, destinate îmbunătățirii infrastructurii locale.

De unsprezece luni, consiliile județene și locale de la municipii, orașe și comune au realizat investiții de peste 11.433 de miliarde de lei, din care 7.294 de miliarde de lei din bugetele locale, 2.273 de miliarde de lei de la bugetul de stat și 1.866 de miliarde de lei din surse externe.

Investiții importante s-au realizat în infrastructura localităților, pentru alimentări cu apă, canalizări și depozite ecologice pentru deșeuri – 2.562 de miliarde de lei, încălzire, rețele de gaze și termoficare – 820 de miliarde de lei, drumuri județene și comunale – 1.460 de miliarde de lei, obiective social-culturale – 4.215 de miliarde de lei.

În anul 2002, volumul investițiilor care se vor realiza de către consiliile județene și locale se va ridica la peste 36.700 de miliarde de lei, în creștere de 2,5 ori, în termeni reali, față de acest an.

Stimați membri ai Parlamentului,

România respectă normele internaționale în ceea ce privește protecția drepturilor pentru cetățenii care aparțin minorităților naționale.

În opinia noastră, semnarea și ratificarea documentelor europene în problema minorităților, utilizarea limbii materne în administrație, înființarea Consiliului Național al Minorităților Naționale, adoptarea Ordonanței Guvernului privind prevenirea și combaterea discriminării, adoptarea Hotărârii de Guvern privind crearea Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, precum și posibilitatea utilizării limbii materne pe toate treptele de învățământ, sunt câteva dintre acțiunile pe care România le-a întreprins în vederea instituționalizării dialogului interetnic și rezolvării pe cale pașnică a problemelor care pot să apară între majoritari și minoritari.

În acest an, Guvernul a adoptat strategia națională pentru îmbunătățirea situației rromilor, document concret și realist, apreciat în toate evaluările internaționale referitoare la România, menit să asigure emanciparea acestei etnii, printr-un efort al întregii societăți românești.

Am făcut progrese semnificative, iar țara noastră este considerată un model de gestionare al relațiilor interetnice.

Apreciem că actualul cadru legislativ românesc asigură respectarea drepturilor cetățenilor aparținând minorităților naționale, pornind de la administrația locală și mergând până la educație, organizare civică și politică.

Stimați colegi,

La preluarea mandatului, procesul de reformă a armatei se afla într-un deficit de credibilitate, îndeosebi sub raportul respectării propriilor angajamente. În această situație, Guvernul a modificat fundamental abordarea reformei din punctul de vedere al viziunii manageriale, precum și al ritmului, ținând seama de obiectivele summitului de la Praga. Astfel, în anul 2001 au fost implementate 17 obiective de parteneriat România – NATO, față de numai 5 până la sfârșitul anului 2000.

Comparativ cu evaluarea realizată în anul 2000, analiza activităților de pregătire a României pentru aderarea la NATO efectuată în acest an de către Secretariatul alianței a evidențiat o atitudine favorabilă și rezultate pozitive.

Pregătirea ciclului al treilea al programului național anual pentru aderarea României la NATO a fost prezentat în luna octombrie și a fost apreciat prin seriozitatea și coerența acțiunilor propuse. România a fost primul candidat care a înaintat documentul respectiv la Secretariatul NATO, după consultări cu membri ai alianței.

Încă de la începtul anului s-a acționat pentru îmbunătățirea actului de administrare a organismului militar, declanșându-se totodată procesul de intensificare a efortului de integrare în structurile euro-atlantice.

Obiectivul strategic asumat în programul de guvernare a fost abordat în acest an prin restructurarea forțelor, în vederea constituirii unei armate credibile, deplin compatibile cu forțele NATO și capabile să contribuie la securitatea regională.

În perioada următoare ne vom concentra atenția asupra unor domenii prioritare, cum ar fi: restructurarea și operaționalizarea forțelor, în contextul compatibilității cu NATO; participarea la operațiunile conduse de NATO, inclusiv în cadrul unor structuri multinaționale; managementul spațiului aerian, a sistemelor de comunicații și informatică, logistică și infrastructură; reforma sistemului de învățământ militar.

Considerăm că direcția noastră de acțiune este bine definită și ne bucurăm de sprijinul NATO pentru atingerea obiectivelor fixate în programul național anual de pregătire a aderării la NATO.

Folosim asistența oferită de parteneri în sprijinul efortului nostru general de integrare în alianță, subliniind în mod special aportul deosebit al secretarului general al NATO, domnul George Robertson.

Suntem conștineți de faptul că admiterea în NATO depinde de noi, de stabilitatea politică și socială, precum și de progresul reformei economice.

În vederea susținerii procesului de pregătire pentru aderare, a fost asigurată o perspectivă bugetară, pe termen mediu, clară, solidă și sustenabilă, aprobată de către Parlamentul României.

Realizarea acestui obiectiv în anul viitor nu este foarte simplu de atins. Iată, în dimineața aceasta, cu ocazia unei întâlniri bilaterale, președintele Vaclav Havel spunea, se pare, dacă această informație este corectă: "Statele baltice Estonia, Letonia, Lituania, apoi Slovenia și Slovacia vor fi invitate la viitorul summit NATO care se va desfășura în noiembrie 2002. Nu există nici o îndoială că vor fi făcute aceste invitații", a declarat Havel într-o conferință de presă comună cu omologul său polonez Alexander Kwasniewsky.

Am dorit, înainte de a mă prezenta în Parlament, să verific această chestiune – să văd dacă este vorba de un punct de vedere oficial sau este vorba de un punct de vedere personal al președintelui Havel.

Am sunat și am luat legătura la Cabinetul secretarului general NATO, și vreau să exprim public faptul că domnul Robertson a reconfirmat valabilitatea poziției exprimate la București, în sensul că nu s-a luat încă o decizie în legătură cu țările care să fie invitate, și că declarațiile publice individuale dintr-un stat sau altul nu angajează pozițiile colective ale alianței, acestea fiind deci declarații individuale.

Am spus acest lucru pentru a arăta că această declarație, dacă ea există, și care sigur că este inelegantă din partea președintelui Havel la acest moment, ne arată încă o dată că există o bătălie foarte dură în legătură cu anumite obiective în care, fără îndoială, solidaritatea internă va conta în mod deosebit. De aceea am dorit să subliniez încă o dată că, așa cum am reușit să obținem ceea ce ne-am propus în acest an, eliminarea vizelor pentru cetățenii români, și voi reveni la această chestiune, putem să realizăm anul viitor în ceea ce privește obiectivul integrării în Alianța Atlantică, cu condiția de a asigura cu adevărat stabilitate politică, creștere economică, stabilitate socială.

Doamnelor și domnilor parlamentari,

România a reacționat prompt și solidar la constituirea coaliției internaționale împotriva terorismului. Mesajul politic transmis a fost acela că România își asumă concret responsabilitățile pe care le implică apartenența la grupul de state ce împărtășesc valorile euro-atlantice.

România a fost prima dintre statele candidate la aderare care a făcut o oferă concretă de a contribui la eforturile operaționale ale Alianței, decizie care a fost aprobată imediat de Parlament. Aceasta nu a fost o decizie conjuncturală. Guvernul și Parlamentul au demonstrat că România înțelege să-și asume deopotrivă cu membrii Alianței responsabilitatea față de valorile în numele cărora dorește să adere la NATO.

Aș vrea să menționez, pentru deplina înțelegere a lucrurilor, că progresele înregistrate în plan intern – relansarea economică, seriozitatea îndeplinirii angajamentelor, rezultatele evidențiate prin raportul de țar㠖 au determinat îmbunătățirea imaginii și credibilității activității guvernamentale. Acest fapt a fost confirmat, de altfel, la întâlnirile pe care conducerea Guvernului le-a avut la Bruxelles, Washington, Londra, Ottawa, Berlin, Paris și Roma, amplu relatate de mass-media internă și internațională.

Doamnelor și domnilor senatori și deputați,

Pregătirea României pentru aderarea la Uniunea Europeană a dobândit o consistență sporită prin remodelarea instituțională, de coordonare și de execuție a acestui proces, precum și prin realizarea unui dialog eficient cu instituțiile comunitare.

Noul mod de abordare a relației dintre România și Uniunea Europeană a determinat în acest an un progres important în realizarea obiectivelor prioritare ale Guvernului, așa cum sunt ele evidențiate în raportul de țară pe anul 2001 al Comisiei Europene și în raportul prezentat Parlamentului European.

Rapoartele conțin, în mod firesc, recomandări care, împreună cu prioritățile din parteneriatul de aderare, constituie elementele de bază ale programului de măsuri pentru intensificarea și accelerarea pregătirilor pentru aderare, document pe care, de altfel, dumneavoastră îl aveți în mapele care au fost distribuite.

Aplicarea acestuia va conduce la îndeplinirea criteriilor economice de aderare și la deschiderea tuturor capitolelor în perioada președinției spaniole.

Susținerea României de către Comisia Europeană și de Parlamentul European, de state membre, exprimată atât în cele opt conferințe de aderare, care au avut loc în acest an, cât și la consiliile europene de la Götteborg și Lacken, este neechivocă: România are șansa aderării la Uniunea Europeană, recuperând decalajele în negocieri.

Este însă de reținut că situația actuală se datorează rămânerilor în urmă în ceea ce privește elaborarea documentelor de poziție până în anul 2000. Astfel, dacă celelalte țări candidate din grupul Helsinki aveau depuse toate documentele la sfârșitul anului 2000, România a trebuit să realizeze acest lucru de abia la sfârșitul anului 2001. Astăzi, putem afirma că am recuperat acest handicap, creând astfel condițiile pentru accelerarea procesului de negocieri.

Pe același plan al intensificării activității de pregătire a aderării se înscriu acțiunile privind atragerea și utilizarea fondurilor comunitare nerambursabile. Astfel, în ceea ce privește programul ISPA, România ocupă primul loc între țările candidate din punct de vedere al volumului de fonduri atrase. În anul 2001 au fost semnate memorandumuri de finanțare pentru proiecte de infrastructură, de transport și de mediu în valoare de 930 de milioane de EURO, la care se adaugă cofinanțări de la BERD, BEI și comunitățile locale din România de circa un miliard de EURO.

În ceea ce privește programul SAPARD, începând cu luna februarie, au fost recuperate toate întârzierile, însemnarea și ratificarea acordurilor cu Comisia Europeană, adaptările legislației române necesare pentru gestionarea unui volum de fonduri de peste un miliard de EURO. Programul se află în faza de finalizare a creditării naționale, și sperăm ca acest progam să fie operațional începând cu luna martie a anului viitor.

Salutând decizia Consiliului miniștrilor de justiție și de afaceri interne privind ridicarea vizelor, Guvernul este conștient de obligațiile ce ne revin, în contextul în care granițele României vor deveni de fapt frontiere externe ale Uniunii Europene. Îngăduiți-mi, de aceea, să vă asigur că în continuare vom gestiona cu toată răspunderea consecințele acestei importante decizii a Uniunii Europene

Este pentru mine o onorantă îndatorire să mulțumesc Parlamentului pentru modul responsabil în care a înțeles să acorde prioritate promovării legislației noastre armonizată cu cea din Uniunea Europeană și pentru sprijinul pe care sunt sigur că îl va acorda în continuare în acest important domeniu.

Stimați colegi,

Politica externă a României s-a aflat în anul 2001 în fața unei misiuni de cea mai mare răspundere, ce decurge din noul statut al țării noastre, în ansamblul relațiilor internaționale și, în primul rând, în procesul de aderare la Uniunea Europeană, ca și prin calitatea de candidat important pentru următoarea etapă a lărgirii Alianței Nord-Atlantice.

Anul 2001 a fost un an intens în plan diplomatic, în care România a deținut președinția OSCE și președinția Comitetului mixt al CEFTA. Bucureștiul s-a afirmat în repetate rânduri ca un centru de interes pentru Europa și pentru întreaga lume, găzduind evenimente majore în viața internațională: Conferința interministerială a OSCE, Reuniunea regională a pactului de stabilitate pentru sud-estul Europei, Summitul CEFTA și Summitul pentru mediu și dezvoltare durabilă, reuniuni regionale ale cooperării în domeniul economic sau în domeniul combaterii amenințărilor neconvenționale, crimei organizate.

Față de obiectivele stabilite prin programul de guvernare, s-a acționat pentru accelerarea demersurilor externe de promovare a aderării României la structurile europene și euro-atlantice, prin întărirea relațiilor de parteneriat și cooperărilor strategice cu țările membre ale Uniunii Europene și NATO.

Țara noastră a continuat să-și consolideze rolul său dinamic în plan regional, pe baza unor strategii coerente și urmărite riguros de către Guvern, pentru punerea în valoare a potențialului de cooperare cu țările vecine și din vecinătate.

În centrul politicii externe promovate de Guvern s-a aflat și se află susținerea și apărarea intereselor directe ale cetățeanului român, ca cetățean al Europei Unite, precum și siguranța, prosperitatea și demnitatea sa.

În plan bilateral, Guvernul a urmărit relansarea relațiilor cu țări de importanță strategică pentru interesele de politică externă ale României, reconfirmarea prin rezultate concrete a parteneriatelor stabilite cu țări membre ale Uniunii Europene și NATO, așezarea pe o bază nouă, credibilă și productivă a relațiilor bilaterale cu state față de care România are interese majore în plan politic și economic.

Anul 2001 reprezintă o etapă de vârf pentru intensitatea dialogului politic dintre România și SUA. Contactele la nivel înalt cu reprezentanții administrației americane, discuțiile de substanță avute cu președintele și vicepreședintele SUA, cu secretarul de stat, cu membri ai Congresului și cu reprezentanți ai unor importante companii au confirmat și întărit Parteneriatul strategic româno-american.

În acest an, România a marcat o dinamică nouă în relațiile cu Germania, Franța, Marea Britanie, Italia, concretizată în dialogul politic la nivel înalt cu șefii guvernelor din aceste țări și prin noi proiecte de cooperare economică bilaterală. Acestea au confirmat o structurare dinamică bazată pe încredere a relațiilor cu Germania, substanța politică a parteneriatului special româno-francez, parteneriatul productiv cu Italia, cooperarea strategică cu Marea Britanie. Au fost așezate pe noi baze de încredere și deschidere deplină relațiile cu Spania, Olanda, Belgia și cu țările nordice și s-a reușit rezolvarea problemei datoriei României față de Suedia, care trena de aproape 50 de ani, readucând relațiile româno-suedeze în cadrul firesc de cooperare.

Au fost reconfirmate excelentele relații cu Grecia și Turcia, prin dialogul politic la nivelul cel mai înalt.

Guvernul a continuat să promoveze proiecte concrete de cooperare cu celelalte țări membre și candidate la Uniunea Europeană, cu Canada, confirmând prestigiul și identitatea României, ca viitoare membră a Uniunii Europene și candidat credibil pentru aderarea la NATO.

Doamnelor și domnilor,

România este interesată în construirea unor bune relații de parteneriat cu Federația Rusă. Urmărim, totodată, relansarea și dezvoltarea legăturilor economice și comerciale româno-ruse. Conduita pragmatică promovată în această relație confirmă poziția conform căreia a fi pro-Vest nu înseamnă a neglija Estul.

Contactele politice din acest an indică premisele relansării cooperării bilaterale, în special a cooperării economice. În negocierile privind Tratatul politic bilateral, am înregistrat dezvoltări semnificative. Evaluarea preliminară a modului în care se desfășoară acestea permite aprecierea că aspectele în suspensie vor putea fi rezolvate în curând.

Obiectivul aderării la Uniunea Europeană a fost întărit prin dezvoltarea parteneriatelor cu vecinii, bazate pe o strategie coerentă, pe stabilirea unor relații consolidate cu țările central-europene, de care ne leagă preocupări comune de cooperare.

Au fost deschise noi proiecte de cooperare cu partenerii noștri iugoslavi, pe baza unei strategii special constituită pentru această relație și încurajând consecvent evoluțiile democratice din această țară.

Cooperarea cu Bulgaria, în sensul parteneriatului de bună vecinătate dintre țările noastre, a constituit o temă prioritară pe agenda promovată de Guvernul României în dialogul cu noile autorități guvernamentale de la Sofia.

În relațiile cu Ungaria, am continuat să demonstrăm disponibilitatea noastră de a lucra cu partenerii unguri, pentru concretizarea proiectelor economice în avantaj reciproc. În ultimele luni, au fost realizate demersuri diplomatice consistente legate de conținutul Legii privind statutul maghiarilor de peste granițe. Poziția României pe această temă a fost confirmată de reprezentanții unor importante organisme și instituții europene, în primul rând de Comisia Europeană pentru Democrație prin Drept de la Veneția.

Guvernul României a urmărit cu consecvență respectarea cadrului normal de dialog bilateral, bazat pe prevederile Tratatului de bază, pe normalitatea relațiilor de bună vecinătate și pe respectul reciproc, susținând, totodată, eliminarea prevederilor discriminatorii față de cetățenii români, ale legii aflate în contradicție evidentă cu normele europene.

În relația cu Ucraina, dialogul politic bilateral a fost marcat, pe de o parte, de negocierile pe cadrul juridic privind frontiera și spațiul maritim și, pe de altă parte, de lansarea proiectului Parteneriatului româno-ucrainian pentru Europa, de dorința comună pentru cooperare economică, pe care o vom concretiza în cursul vizitei la București a primului-ministru ucrainean, probabil în luna ianuarie, anul viitor.

Pe parcursul acestui an, relațiile cu Republica Moldova au fost marcate de evoluțiile politice de la Chișinău, abordarea, de către România, a relațiilor bilaterale fiind deschisă și pragmatică. În pofida eforturilor și deschiderii depline a Guvernului României pentru întărirea cooperării bilaterale, răspunsurile autorităților de la Chișinău nu au fost întotdeauna sincrone. România a contribuit la admiterea Republicii Moldova în Pactul de stabilitate și la susținerea intereselor acestei țări pentru a avea acces la proiectele de dezvoltare promovate de Comisia Europeană și de Pactul de stabilitate.

Guvernul României a continuat să promoveze consecvent, prin dialogul politic la nivel înalt și prezența tot mai eficientă a companiilor românești, dimensiunea estică a cooperării. Prin poziția sa geostrategică, România reprezintă puntea prin care Uniunea Europeană poate să-și proiecteze rolul și capacitatea sa de motor al economiei mondiale spre spațiile în tranziție de dincolo de Marea Neagră, către Marea Caspică și Asia Centrală.

România a confirmat capacitatea sa de a fi un partener capabil să-și asume responsabilități de anvergură și să ducă la îndeplinire angajamentele luate. În acest context, nu se poate omite sublinierea șansei, dar și a răspunderii care a rezultat, pentru țara noastră, din faptul fără precedent că România a deținut, în același timp, atât conducerea ramurii guvernamentale, cât și a celei parlamentare a OSCE. Prin modul în care am reușit integrarea acestor două dimensiuni, am mărit atât relevanța aportului politic românesc pentru OSCE, cât și relevanța OSCE pentru pacea, securitatea și stabilitatea globală.

O atenție specială a fost acordată întăririi rolului și contribuției României la dezvoltarea cooperării regionale în Europa de sud-est, în primul rând prin intermediul Pactului de stabilitate și pe baza unei strategii de acțiune a României în plan regional. În același timp, România a avut o prezență activă și inițiative de referință în cadrul cooperărilor regionale la Marea Neagră. inițiativa central-europeană și SECI.

România a fost o prezență activă și recunoscută în dezbaterile privind rolul viitor și reformele necesare unor instituții cu vocație universală, în primul rând ONU. De asemenea, a fost continuată participarea în cadrul Consiliului Europei, organizație în care parlamentarii români se bucură de prestigiu. La Strasbourg, la fel ca și la New York, Bruxelles și Geneva, România se afirmă, în momentul de față, ca un contributor la mișcarea universală de promovare și de asigurare a respectării drepturilor omului, inclusiv ale persoanelor aparținând minorităților naționale.

Politica externă a continuat să promoveze proiecte de sprijinire a comunităților românești de peste hotare, pentru consolidarea identității lor culturale, pe baza normelor europene. A fost adoptată strategia privind relațiile cu românii din afara granițelor, cu atenție specială privind problemele românilor din vecinătatea țării.

Guvernul României a inițiat și susține, din acest an, proiectul "Casa României", dedicat întăririi relațiilor României cu comunitățile românești de peste hotare, dar și pentru promovarea intereselor economice românești în străinătate.

Fondul "România", constituit la inițiativa Guvernului, va fi un suport semnificativ, atât pentru activitățile de promovare a intereselor economice și comerciale de export ale mediului de afaceri din România, cât și un sprijin consistent pentru viitoarele acțiuni ale "Casei România".

În întreaga activitate de promovare a politicii externe a României, Guvernul nostru a beneficiat de sprijinul constant al președintelui Ion Iliescu și al Parlamentului. Prin contribuția diplomației parlamentare, am reușit să promovăm o politică externă coerentă și eficientă dedicată pe deplin intereselor naționale ale țării noastre.

Doamnelor și domnilor parlamentari,

În decembrie 2000, Guvernul PSD s-a angajat și cred că, în bună parte, a reușit să restabilească raporturile constituționale dintre Executiv și Legislativ, prin repunerea Parlamentului în rolul său de reprezentant suprem al poporului român și de unică autoritate legiuitoare a țării.

Împreună cu Parlamentul, prin simplificarea procedurilor de dezbatere și de adoptare a legilor, am consemnat sporirea eficienței în desfășurarea activității legislative. Până în acest moment, au fost adoptate și promulgate 748 de legi.

Controlul parlamentar asupra Guvernului s-a exercitat deplin și continuu, prin informări, puncte de vedere pe care Guvernul le-a prezentat la inițiativele legislative parlamentare, răspunsuri la întrebările sau interpelările deputaților și senatorilor adresate membrilor Guvernului, moțiuni simple, asumarea răspunderii.

Cu privire la modul în care ne-am îndeplinit angajamentele asumate, am să citesc câteva evaluări recente ale Comisiei Europene din Raportul de țară pentru România pe anul 2001 referitor la Parlament, în capitolul intitulat "Criterii politice, democrația și statul de drept", în care se afirmă: "Eficiența puterii legislative, identificată drept o problemă deosebită în rapoartele precedente, s-a îmbunătățit considerabil… Înaintea alegerilor, corpul legislativ se găsea în stare de paralizie, ca urmare a slăbiciunii coaliției de la putere… S-au luat o serie de măsuri de îmbunătățire a relațiilor dintre Legislativ și Executiv... Numărul de legi adoptate de Parlament a crescut semnificativ de la începutul anului... Toate agențiile guvernamentale au fost subordonate ministerelor, ceea ce a îmbunătățit coeziunea administrației".

Simplificarea procedurilor parlamentare, prin modificarea Regulamentelor Camerei Deputaților și Senatului, a condus, pe de o parte, la accelerarea procesului legislativ, iar, pe de altă parte, la transferul centrului de greutate al dezbaterilor în comisiile permanente de specialitate. Drept urmare, plenul Camerei Deputaților, al Senatului sau al ședințelor comune au devenit forum de dezbatere politică și de decizie finală.

Pe plan legislativ, Guvernul a acționat în două direcții. Pe de o parte, a reexaminat proiectele de lege inițiate în legislatura 1996 – 2000, aflate, în momentul preluării guvernării, în procedură de legiferare în Parlament, prezentând punctul său de vedere asupra acestora, în concordanță cu măsurile propuse prin Programul nostru de guvernare.

Pe de altă parte, a inițiat noi proiecte de acte normative, în diferite domenii de activitate, necesare punerii în practică a angajamentelor luate pentru armonizarea legislației naționale cu cea comunitară. Astfel, de la învestitură și până prezent, Guvernul și-a exercitat dreptul de inițiativă legislativă prin transmiterea la Parlament a unui număr de 393 de proiecte de legi.

Este adevărat că, în cadrul procesului de legiferare, am uzat și de instituția delegării legislative, dar cu respectarea prevederilor constituționale și regulamentare. Guvernul a emis, în acest an, un număr important de ordonanțe de urgență, însă motivele principale care au determinat emiterea lor au fost întemeiate, așa cum s-a demonstrat în expunerile de motive pentru aprobarea proiectelor de lege, conform art.114 din Constituție.

În perioada sesiunilor parlamentare din acest an, Guvernul a elaborat 148 de puncte de vedere la inițiativele legislative parlamentare ale deputaților și senatorilor. De asemenea, a răspuns la 990 de întrebări și de interpelări adresate membrilor Guvernului, inclusiv primului-ministru. O însemnată parte a întrebărilor și interpelărilor ne-a ajutat să examinăm și să soluționăm situații, stări sau aspecte din viața economică și socială.

Din ansamblul controlului parlamentar nu poate fi omis controlul exercitat pe calea moțiunilor. Ne-am confruntat cu un număr record de moțiuni simple, pe parcursul a două sesiuni. Numai în ultima lună au fost depuse 4 moțiuni simple și vă asigur că le-am tratat cu maximă seriozitate și responsabilitate.

Închei acest capitol dedicat raporturilor constituționale Guvern – Parlament cu ceea ce noi am numit "dialogul săptămânal al parlamentarilor cu Guvernul". În acest sens, am asigurat ca, de două ori pe săptămână, de la sediul celor două Camere, secretarii de stat pentru relația cu Parlamentul să fie prezenți la întâlnirea cu senatorii sau deputații care doresc să se consulte sau să se documenteze în vederea soluționării unor probleme din propria circumscripție electorală.

Doamnelor și domnilor parlamentari,

Un lucru important pe care l-am realizat în aceste 11 luni a fost câștigarea legitimității proiectului nostru de transformare socială și, implicit, a legitimității guvernării noastre.

Suportul popular pe care l-am câștigat în această perioadă, este, pe de o parte, o dovadă consistentă că suntem pe drumul cel bun, iar pe de altă parte o premisă a participării active la reconstrucția economică și socială, participare fără de care nici un program de dezvoltare nu poate avea sorți de izbândă în condițiile democrației.

Dacă la alegerile din anul 2000, coaliția Polului social-democrat a obținut puțin peste 35% din voturi, astăzi, după un an de guvernare, toate sondajele de opinie indică un sprijin politic între 55 și 62%. În plus, Guvernul și Parlamentul, alte instituții fundamentale ale sistemului democratic au câștigat, în acest an, importante puncte de încredere. Este un lucru fără precedent, întrucât regula era, până acum, pierderea de credibilitate pentru principalele instituții ale statului după primele luni de guvernare.

Dar poate nu acesta este cel mai important lucru. Mai important este faptul că, deși o mare parte a populației nu beneficiază încă de un nivel de trai acceptabil, declară, totuși, că este pregătită să facă, pe termen scurt, sacrificii pentru reformă, să ofere, în continuare, încrederea sa acțiunilor Guvernului. Este un fapt care ne responsabilizează suplimentar, dându-ne, în același timp, dovada înțelepciunii și a realismului cetățenilor României, semne ale unei culturi civice participative.

Doamnelor și domnilor senatori și deputați,

În analele Parlamentului României, ședința de astăzi a celor două Camere va fi consemnată ca un moment special, în care, din proprie inițiativă, Executivul își angajează, pentru prima dată, răspunderea politică față de activitatea desfășurată în primul an de guvernare. Acest act exprimă hotărârea actualului Cabinet de a-și continua mandatul numai cu condiția aprobării Declarației de politică generală, cu care se prezintă în fața forului legislativ și a acordării, în continuare, de către acesta, a încrederii politice.

Desigur, prin angajarea răspunderii, Guvernul pune Parlamentul în fața unei alternative: fie să mențină în funcțiune actualul Guvern, aprobându-i Declarația de politică generală, fie să încerce retragerea încrederii prin inițierea unei moțiuni de cenzură.

considerăm că un asemenea demers trebuie să se bazeze pe o fundamentare corectă a conținutului moțiunii, respectiv pe invocarea unor neajunsuri și disfuncții care pot fi imputate pe drept Executivului și nu pe afirmații generale, fără corespondent în realitate sau pe aserțiuni vizând diferite fenomene negative provenite din alte perioade de guvernare sau generate de factori obiectivi.

Tratând în mod just opțiunea pe care o au, raportat la Declarația noastră de politică generală, distinșii reprezentanți ai opoziției au prilejul să demonstreze că acționează în spiritul interesului național și în mod constructiv față de rezultatele preponderent pozitive ale actualei guvernări.

Îmi exprim încrederea în fair-play-ul politic al colegilor din opoziția parlamentară, mulțumindu-le, totodată, pentru atenția și răbdarea de care au dat dovadă pe parcursul prezentării acestei Declarații de politică generală referitoare la bilanțul primului an de guvernare PSD.

Vă mulțumesc. (Aplauze în Grupul PSD)

 
 

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Stimați colegi,

În conformitate cu prevederile Constituției, art.113, angajarea răspunderii Guvernului pe o declarație politică generală, în cazul în speță bilanțul pentru un an de guvernare, poate fi atacată, după cum știți, printr-o moțiune de cenzură. În acest sens, vă informez, că această moțiune se poate depune în termen de 3 zile. Vă informez, însă, că opoziția noastră, reprezentată de Grupurile parlamentare ale Partidului România Mare, Partidul Național Liberal și Partidul Democrat, dețin un record. Iată, pentru prima dată, nici nu s-a epuizat expunerea și s-a prezentat, la cele două Birouri permanente, o moțiune de cenzură. (Aplauze în Grupul PRM)

În consecință, stimați colegi, având în vedere că suntem și pe final de an, vă propun, în primul rând, să rămânem în sală pentru celelalte puncte de pe ordinea de zi și rog și colegii parlamentari din Guvern să rămână, pentru că avem de luat decizii importante pe legi organice, unde este nevoie de vot.

vă propun, stimați colegi, o pauză de un sfert de oră, timp în care Birourile permanente se vor retrage, pentru a vă comunica când se va prezenta moțiunea de cenzură și, bineânțeles, când se va dezbate.

Da, domnule deputat, vă ascult.

Pentru ce, vă rog?

 
 

Domnul Alexandru Sassu:

Am o problemă de procedură.

 
 

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Procedură. Vă ascult.

Avem o problemă de procedură.

 
 

Domnul Alexandru Sassu:

Domnule președinte, vă mulțumesc.

În primul rând, pentru că ați anunțat faptul că a fost depusă moțiunea, am beneficiat de materialele trimise de Guvern și de discursul domnului prim-ministru, care ne-a fost dat înainte, așa că am avut timp, în perioada aceasta, să depunem această moțiune, și mulțumesc Guvernului că a făcut toate demersurile respective.

Trebuie să spun, însă, că, din punctul nostru de vedere, am depus această moțiune pentru că, în această perioadă în care am avut parte de a asista la o ședință festivistă, cum a fost cea de astăzi, a trebuit să constatăm, din păcate, că prețurile, în perioada decembrie...

 
 

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Stimate coleg, ați spus chestie de procedură! Vă rog foarte mult!

 
 

Domnul Alexandru Sassu:

Pe procedură, domnule președinte.

 
 

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Deci nu declarație politică. Dacă aveți ceva de spus pe procedură.

 
 

Domnul Alexandru Sassu:

Din respect pentru domnul prim-ministru, eu nu am intervenit, atunci când ne certați și continuați să faceți lucrul ăsta!

 
 

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Domnule deputat, nu dezbatem astăzi declarații politice.

 
 

Domnul Alexandru Sassu:

Este un punct de vedere pe care vi-l spunem. Ține două minute. Nu cred că este o problemă.

 
 

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Nu este nevoie, domnule.

 
 

Domnul Alexandru Sassu:

Dumneavoastră nu aveți nevoie de nimic, din partea opoziției. Am înțeles, domnule președinte.

 
 

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Domnule deputat, vă retrag microfonul!

 
 

Domnul Alexandru Sassu:

Dacă nu ne lăsați nici măcar să ne spunem punctele de vedere...

 
 

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Aveți probleme de procedură sau nu aveți?!

 
 

Domnul Alexandru Sassu:

Aveam probleme de procedură și vă făceam o introducere, la această chestiune.

 
 

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Nu e nevoie de introducere!

 
 

Domnul Alexandru Sassu:

Nu aveți nevoie nici de introducere! Contează numai ceea ce spuneți dumneavoastră, ceea ce spune opoziția nu contează!

 
 

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Vă rog foarte mult.

 
 

Domnul Alexandru Sassu:

Aceasta este ceea ce faceți, în acest moment!

 
 

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Vă ascultăm, dar pe procedură!

 
 

Domnul Alexandru Sassu:

Vă rog foarte mult și vă mulțumesc.

Spuneam doar două vorbe, pentru a motiva această introducere a moțiunii de cenzură. Domnul prim-ministru a zis câteva lucruri.

Din punctul nostru de vedere, o guvernare care a început în decembrie 2000 ne arată, la sfârșitul lui decembrie 2001, cu totul și cu totul altfel. Prețurile au crescut cu peste 30% la produsele alimentare...

 
 

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Stimate coleg, .... (Proteste, vociferări în Grupul PSD)

 
 

Domnul Alexandru Sassu:

Nu vreți nici asta să ascultați. E în regulă!

Înseamnă că nu suntem în Parlament, opoziția nu are voie să vorbească, nimic nu vă interesează!

 
 

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Stimate coleg!

 
 

Domnul Alexandru Sassu:

Era o chestiune de două minute.

 
 

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Te rog foarte mult să-ți ocupi locul în sală. (Rumoare în sală)

Înțeleg că nu doriți să interveniți pe procedură.

 
 

Domnul Alexandru Sassu:

V-am spus că aveam o motivație de două vorbe...

 
 

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Nu-i nevoie...

 
 

Domnul Alexandru Sassu:

Probabil că nu vă interesează ca lucrul ăsta să apară la Televiziune, ci numai ședințele festive ale dumneavoastră!

Am depus o moțiune de cenzură, pentru că nu credem în acest Guvern, după rezultatele anului ăsta. Rezultatele anului viitor probabil că vor fi și mai proaste. (Aplauze în Grupul PD)

 
 

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Vă rog să poftiți la locul dumneavoastră.

Stimați colegi, fac un apel: o pauză de 15 minute. Avem de votat legi organice.

Rog Birourile celor două Camere să ne întâlnim în sala de ședință a Biroului permanent.

 
 

- Pauză -

 
Prezentarea moțiunii de cenzură semnate de 189 senatori și deputați.

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Stimați colegi,

Vă rog să ocupați locurile în sală!

Doresc să vă informez de rezultatul ședinței celor două Birouri permanente.

S-a stabilit să se dea citire, astăzi, moțiunii de cenzură inițiată de 189 de senatori și deputați, după care vom continua ordinea noastră de zi.

De asemenea, vineri, după cum cunoașteți programul, la ora 10,30, va avea loc ședința solemnă consacrată celei de-a 12-a aniversări a Revoluției din Decembrie 1989, în Sala Cuza, și care va dura până în jurul orelor 13,30, iar la ora 15, în plenul celor două Camere, se dezbate moțiunea de cenzură, deci vineri, 21 decembrie.

Dacă sunt, cumva, comentarii, observații? De acord toată lumea, înțeleg. Da?

Vă mulțumesc foarte mult.

Stimați colegi,

Domnul Găucan, înțeleg, prezintă moțiunea de cenzură.

Vă ascultăm, domnule Găucan.

 

Domnul Constantin Găucan:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați și senatori,

având în vedere: scăderea dramatică a nivelului de trai al populației, sfidarea și disprețul guvernanților față de disperarea oamenilor care au ajuns să moară de foame și frig; lipsa unui program economic și social viabil, care să ofere perspective de îmbunătățire a nivelului de trai și a calității vieții, dublată de incapacitatea actualului Guvern de a administra țara; neputința guvernanților de a exercita funcții de bază ale statului, prevăzute de Constituție, printre care asigurarea accesului egal și universal la sănătate și educație; punerea în primejdie a vieții cetățeanului și a avutului său personal, supuse unor agresiuni continue, printr-o infracționalitate scăpată de sub control; generalizarea corupției care a cuprins toate structurile statului; periclitarea de către actuala putere, printr-o politică aberantă, a șanselor României de aderare la Uniunea Europeană și la NATO, realitate alarmantă care se desprinde și din Raportul de țară pe anul 2001 elaborat de Comisia Europeană, document în care România se situează, în mod umilitor, pe ultimul loc din Europa, subsemnații senatori și deputați menționați în listele anexe, membri ai Grupurilor parlamentare ale PRM, PD și PNL, în temeiul art.112 și 113 din Constituția României, supunem dezbaterii Parlamentului următoarea moțiune de cenzură:

La un an de la învestirea, de către Parlament, a Guvernului PSD condus de Adrian Năstase, realitatea arată că acesta este incapabil să administreze țara și să apere interesul național, România aflându-se în cea mai gravă criză economică și socială de după 1989.

Analizând Programul de guvernare aprobat la învestirea Guvernului, constatăm că acesta a rămas la stadiul declarativ și că nici măcar una dintre prevederile lui nu au fost realizate. În contradicție flagrantă cu promisiunile făcute și angajamentele asumate la învestire, Guvernul nu a realizat, practic, nimic în domeniul social. Din contră, starea de lucruri s-a degradat și a degenerat din ce în ce mai mult.

Duplicitatea și demagogia Guvernului PSD sunt dublate de cinismul cu care același Guvern tratează foamea și frigul de care suferă o țară întreagă.

Reamintim guvernanților angajamentele asumate în fața Parlamentului și chiar comentate și astăzi: relansarea creșterii economice; combaterea sărăciei și a șomajului; combaterea corupției și a criminalității; refacerea autorității statului și a instituțiilor sale.

Își mai amintește cineva din Guvern aceste angajamente? Fiind convinși că nu, ne revine nouă, partidelor din opoziție, datoria să punem față în față promisiunile PSD cu realitățile care macină astăzi societatea românească.

Guvernul s-a angajat "să combată sărăcia și șomajul". În realitate, în anul 2001, 44% din populația țării a trăit sub pragul sărăciei. Creșterea aberantă a prețurilor a scăpat de sub orice control. Prețurile la gaze, energie, curent electric, transporturi și combustibili au evoluat, în funcție de cotația dolarului, în timp ce salariile reale au scăzut.

Pentru a putea manevra și ajusta informațiile cu privire la performanțele economice ale țării, guvernanții au creat un întreg minister al propagandei și dezinformării și duce o campanie perversă de acaparare, prin orice mijloace, a mass-media. Creșterea prețurilor în 2001 a fost, însă, atât de dramatică, încât, nici măcar prin această metodă, realitatea nu a mai putut fi mascată.

În anexa la moțiune, prezentăm creșterea indicilor prețurilor de consum în perioada 1 ianuarie – 31 octombrie 2001, acestea fiind date oficiale furnizate de Institutul Național de Statistică. Pe ansamblu, în această perioadă, prețurile la produsele alimentare au crescut cu 24%, cele ale produselor nealimentare cu 23,7%, iar cele ale serviciilor cu 30%, timp în care salariul mediu net pe economia națională a crescut numai cu 10,3%.

Ce înseamnă în fapt aceste date? Înseamnă o crudă realitate, aceea că în mai puțin de 1 an de guvernare PSD, puterea reală de cumpărare a populației a scăzut deja cu 12 procente. Ne este frică să gândim ce s-ar întâmpla dacă PSD și-ar duce până la capăt mandatul început în decembrie 2000.

Cu toate încercările Guvernului de manipulare a opiniei publice, sondajele de opinie dovedesc că aproape jumătate dintre oameni, 48% cred că țara merge într-o direcție greșită, numai 31% apreciind că direcția este bună. 72% din cetățenii României declară că trăiesc mai prost comparativ cu anul trecut, în timp ce 81% dintre români sunt nemulțumiți de veniturile pe care le au, iar 48% de sănătatea personală.

Cât despre șomaj, în afară de faptul că cifrele oficiale indică o creștere a acestuia spre sfârșitul anului în curs, știm bine că nici măcar acestea nu sunt reale. Un număr de șomeri egal cu cel înregistrat nu mai este cuprins în statisticile oficiale, ei obosind să se mai tot prezinte fără speranță la oficiile de plasare a forței de muncă sau depășind perioada de primire a ajutorului și aceasta redusă de la 27 la maximum 12 luni. Mai mult, pentru a face economii, chiar și pe spinarea șomerilor, hotărârea PSD este de a egaliza, începând de anul viitor, ajutoarele de șomaj prin raportarea lor la salariul minim pe economia națională, neținând cont nici de nevoile diferite și nici de contribuția diferită la fondul de șomaj.

PSD încearcă să arunce praf în ochii populației, adoptând Legea nr.416 din 2001 privind venitul minim garantat ca instrument pentru combaterea sărăciei. Pentru aplicarea acesteia însă, același Guvern a prevăzut în bugetul pe anul 2002 suma de 5700 de miliarde de lei. Aceasta înseamnă pentru fiecare din cele 2,4 milioane aflate în stare de sărăcie extremă revin 2.375.000 lei pe an, deci, 198.000 de lei pe lună, ceea ce este evident ridicol. Nici măcar această sumă nu este asigurată din bugetul de stat, PSD aruncând și această povară pe umerii bugetelor locale. Practic, acești oameni abandonați de către guvernanți sunt condamnați la o viață inumană.

Guvernul s-a angajat ca până la 15 mai 2001 să realizeze planul național de acțiune în domeniul ocupării forței de muncă. Într-adevăr, în iulie 2001 a fost aprobat un program în acest domeniu care are un singur merit, acela că este bine realizat grafic și frumos colorat. În realitate, acesta a rămas o simplă diversiune propagandistică. În Valea Jiului, de exemplu, din 3030 de locuri de muncă programate, au fost realizate doar 24, ceea ce este inacceptabil și rușinos în aceeași măsură. În localitățile unde au fost create câteva locuri de muncă s-au folosit bani de la Banca Mondială, ori de la alte organisme internaționale.

În aceeași ordine de idei, Guvernul nu a găsit o soluție pentru repunerea în funcțiune a industriei de apărare, aflată în stare de colaps și pentru a asigura locuri de muncă și venituri pentru cei 30.000 de salariați din acest sector.

Pensionarii au ajuns în România niște năpăstuiți ai sorții, condamnați la o moarte lentă prin inaniție, boli, lipsă de medicamente, ei fiind mai presus de toate tratați cu un dispreț revoltător pentru munca lor de o viață.

Din numeroasele recorelări și indexări promise de către Guvern, pensionarii nu au simțit până acum aproape nimic, în schimb, modestele lor venituri au fost în mod sigur erodate de creșterea continuă a prețurilor. Nu mai puțin de 4,3 milioane de pensionari primesc o pensie medie lunară de 1.204.031 de lei. Din aceștia, 1.777.000 sunt pensionari agricoli care au o pensie medie lunară de 269.000 de lei. Perspectiva pentru anul 2000 este și mai sumbră, având în vedere că alocațiile bugetare sunt mai mici, în termeni reali cu 9% față de anul 2001.

Guvernul s-a angajat în mod emfatic să edifice o România mai sănătoasă, cu o morbiditate scăzută și mai puține decese premature, dar sumele alocate prin legile bugetelor de stat pe anul 2001 și 2002, demonstrează atitudinea reală de dispreț față de aceste deziderate. Cele 464 de spitale din România, cu un total de 164.156 de paturi au înregistrat în anul 2001 un număr de 7.330.330 de internări față de 6.520.922 înregistrate în anul 2000, ceea ce denotă o deteriorare accentuată a stării de sănătate a populației, punând în pericol însăși fibra biologică a poporului român. Toate spitalele au datorii imense față de furnizorii de medicamente, alimente, energie termică, gaze și energie electrică, în timp ce banii colectați de la CNAS sunt folosiți în cu totul alte scopuri. Doar în acest sfârșit de an, suma deturnată de Guvern din sistemul sanitar este de peste 5 mii de miliarde de lei.

Aceste drame se petrec sub ochii indiferenți ai guvernanților preocupați să le crească numărul de firme, vile, moșii, dar și conturile în bănci, acțiuni la diferite societăți comerciale privatizate prin fraudă și afișând un lux și o opulență scandaloasă. Aceștia au dus cinismul dincolo de limita bunului simț prin ticluirea unor sondaje și declarații mincinoase, menite să inducă în eroare populația și să abată atenția opiniei publice de la o guvernare catastrofală și contrară interesului național.

Prin acest comportament nu numai că se pune în pericol procesul democratic, dar se pune sub semnul întrebării credibilitatea societății românești în ansamblul ei. Mult trâmbițata creștere economică de 4,7% realizată în 2001 este o farsă propagandistică, ea nu se regăsește, așa cum ar fi normal și dacă era real, în coșul zilnic al cetățeanului. La fel de nereală este proiectata creștere economică de 5%, prevăzută în anul 2002 în care nu crede nici măcar Guvernul din moment ce ea nu se reflectă în alocațiile bugetare pentru sectoarele sociale.

Cu toate eforturile Guvernului de cosmetizare a imaginii sale externe, iată aprecierile raportului de țară prezentat de Comisia Europeană care plasează România pe ultimul loc în plutonul țărilor candidate la Uniunea Europeană. Citez câteva: "procesul decizional în România este foarte slab", (pag.15); în privința măsurilor anticorupție progresele sunt limitate, pag.21; coordonarea dintre diferitele organizații de luptă împotriva corupției și a crimei organizate rămâne o problemă și recentele schimbări administrative nu au dus la nici un progres, pag.21; este nevoie ca sprijinul statului să rămână constant în protejarea copiilor, sărăcia fiind unul dintre motivele principale, pag.24; o mai bună politică a alocațiilor pentru familiile cu copii este necesară pentru a preveni abandonul și instituționalizarea copiilor, pag.24; nu sunt sprijinite suficient familiile și mamele, grija față de adolescenții care părăsesc centrele specializate și nu sunt politici de prevenire a abandonului, pag.24; România nu poate fi considerată având o economie de piață funcțională și nu este în stare să facă față la presiunile competitive și la forțele pieții din cadrul Uniunii într-un timp scurt; nivelul pensiilor este foarte scăzut și reprezintă 30% din salariul mediu net, pag.31; declinul venitului populației și deteriorarea infrastructurilor privind sănătatea, educația au creat serioase obstacole în dezvoltarea capitalului uman, pag.31; în cazul politicii sociale este necesară adoptarea unui nou Cod al muncii care să îmbunătățească protecția drepturilor salariaților și să extindă legislația privind sănătatea și protecția la locul de muncă, pag.42; indicatorii de bază ca: mortalitatea infantilă crescută și speranța de viață scăzută demonstrează nivelul precar al sănătății publice în România, pag.56; bugetul alocat sectorului sănătății măsurat în procente din p.i.b. este mult sub nivelul Uniunii Europene, pag.56". Acestea au fost doar câteva dintre observațiile critice ale raportului de țară care nu poate fi acuzat de partizanat politic, dar care dovedește incapacitatea și imobilismul actualului Guvern, preocupat numai de satisfacerea intereselor proprii și ale clientelei politice, ridicând corupția la nivel de principiu de guvernare.

Din nefericire, summitul de la Laeken la care au participat șefi de stat și de guverne din țările europene a reconfirmat excluderea României din plutonul țărilor care urmează să adere la Uniunea Europeană în anul 2004, astfel că speranța țării noastre de integrare în structurile europene devine pe zi ce trece "un pod prea îndepărtat".

Aducând toate aceste probleme în fața Camerelor reunite ale Parlamentului, probleme ale oamenilor ajunși la capătul suportabilității și la limita umilințelor din cauza unor guvernanți iresponsabili și incompetenți, semnatarii prezentei moțiuni de cenzură solicită în consecință, retragerea încrederii acordate Guvernului Adrian Năstase și formarea unui Executiv responsabil care să guverneze în interesul tuturor cetățenilor României.

București, 18 decembrie 2001.

Vă mulțumesc pentru atenție. (Aplauze din partea stângă a sălii.)

 
 

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Vă mulțumesc, stimate coleg. Să veniți la mine să vă spun ce tragedie ar fi dacă ne-am integra în 2004. (Vociferări în partea dreaptă a sălii.)

Stimați colegi, vă anunț încă o dată, dezbaterea moțiunii de cenzură se va derula vineri, 21 decembrie, începând cu orele 15.00.

 
Prezentarea Proiectului Strategiei de Securitate Națională a României.

Trecem la următorul punct: Strategia de Securitate Națională a României. Permiteți-mi să dau cuvântul, din partea Administrației Prezidențiale, domnului consilier prezidențial Octavian Știreanu. Aveți cuvântul, domnule consilier.

 

Domnul Octavian Știreanu:

Mulțumesc domnule președinte.

Doamnelor și domnilor senatori și deputați,

Îmi revine onoarea de a prezenta mesajul pe care președintele României, domnul Ion Iliescu vi-l adresează dumneavoastră și instituției Parlamentului ca atare în legătură cu proiectul noii strategii de securitate națională a României.

România parcurge la începutul secolului XXI un proces de modernizare a întregii societăți într-un context internațional marcat de mutații fără precedent. Evoluțiile specifice tranziției și modificării arhitecturii globale de securitate deschid oportunități reale, creează responsabilități suplimentare și generează provocări complexe. Față de toate acestea, statul român își propune să adopte o conduită pragmatică activă și previzibilă pentru a răspunde la sfidările contemporane în acord cu interesele sale majore și prin asumarea principiilor lumii democratice.

Consolidarea mecanismelor democratice, construirea unei noi culturi instituționale, continuitatea și consensualitatea în promovarea obiectivelor esențiale ale societății românești constituie premisele importante ale prezentei strategii.

Documentul creează un cadru unitar și flexibil de planificare a politicilor publice și de concepere a abordărilor sectoriale în domeniile securității naționale. El este rezultatul colaborării unui număr important de instituții și specialiști, fiind elaborat ca o radiografie a prezentului ce include și o necesară funcție predictivă, dimensionată însă în termeni realiști și în parametri raționali.

Documentul se adresează instituțiilor și factorilor politici care trebuie să-și asume pe deplin responsabilitățile ce le revin potrivit Constituției și legilor țării pe coordonatele funcționale ale statului de drept. În egală măsură, strategia subliniază necesitatea sprijinului direct al societății civile în promovarea obiectivelor de securitate.

Siguranța și bunăstarea cetățeanului pe care se întemeiază prosperitatea și securitatea statului, pot fi realizate pe temeiul unei democrații participative printr-un parteneriat social extins, consecvent și durabil.

Viziunea noii strategii se bazează pe caracterul imperativ al protejării valorilor și identității naționale și pe asigurarea resurselor interne necesare lansării unor programe economice, culturale și sociale în măsură să apropie societatea românească de indicii de performanță ai civilizației europene.

Această perspectivă a făcut posibilă o abordare largă a conceptului de securitate în care se includ atât riscurile convenționale cât și cele neconvenționale la adresa stării de securitate a țării și a cetățenilor ei.

Redobândirea încrederii în noi înșine și în posibilitățile României de a-și împlini propriul destin, împreună cu statele democratice și prospere ale lumii, reprezintă o prioritate ce răzbate cu putere din prevederile întregului document.

Putem deveni o societate puternică și prosperă în măsura în care ne vom asigura mijloacele de a răspunde adecvat sfidărilor lumii de azi și de a anticipa incertitudinile lumii de mâine. Semnează: Ion Iliescu – președintele României.

Vă mulțumesc pentru atenție. (Aplauze.)

 
Prezentarea Raportului comun al comisiilor pentru apărare, ordine publică și siguranță națională ale Senatului și Camerei Deputaților.

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Vă mulțumesc, domnule consilier. Permiteți-mi să dau cuvântul pentru a prezenta raportul celor două Comisii de apărare și ordine publică din Senat și Camera Deputaților, domnului președinte Răzvan Ionescu. Aveți cuvântul, domnule președinte.

 

Domnul Răzvan Ionescu:

Domnule președinte,

Domnilor miniștri,

Stimați colegi,

Raport comun privind strategia de securitate națională a României. Comisiile pentru apărare, ordine publică și siguranță națională ale Senatului și Camerei Deputaților au fost sesizate pentru întocmirea raportului comun în vederea prezentării și dezbaterii în Parlament, în ședință comună, a strategiei de securitate națională a României, document de bază care, conform prevederilor Legii nr.63/2000 fundamentează planificarea apărării la nivel național, constituind expresia politică de referință a atributelor fundamentale ale statului român în acest domeniu.

Dezbătând proiectul noii strategii, comisiile au apreciat că documentul creează un cadru unitar și flexibil de planificare și de concepere a abordărilor sectoriale în domeniul securității al cărui fundament îl constituie imperativul protejării valorilor și identității naționale, asigurarea resurselor interne necesare lansării unor programe economice, culturale și sociale în măsură să apropie societatea românească de indicii de performanță ai civilizației europene.

În acest context, ca element de noutate, sunt definite sistemul securității naționale ca ansamblu al mijloacelor, reglementărilor și instituțiile statului care au rol de a analiza, proteja și afirma interesele fundamentale ale României și strategia de securitate națională ca document de bază ce definește aceste interese ca și obiectivele pentru realizarea lor, având un orizont de evaluare pe termen mediu.

Comisiile au constatat că strategia, în conformitate cu Legea privind planificarea apărării naționale a României, sintetizează obiective, precizează definiții și corelează direcții de acțiune pentru componentele cu atribuții în asigurarea securității țării, având o structură care cuprinde în ordine: definirea intereselor naționale de securitate, precizarea obiectivelor care conduc la protejarea și afirmarea acestor interese, evaluarea mediului internațional de securitate, identificarea factorilor de risc din mediul intern și internațional, direcțiile de acțiune și principalele mijloace pentru asigurarea securității naționale a României.

Analizând factorii de risc la adresa securității României, strategia concluzionează că țara noastră nu este și nu se va afla în viitorul apropiat în fața vreunei amenințări majore de tip militar clasic la adresa securității sale naționale. Se estimează că în perioada actuală, riscurile la adresa securității sunt preponderent de natură nemilitară, mai ales internă, manifestându-se în special în domeniile economic, financiar, social și ecologic.

De asemenea, sunt prezentate o serie de riscuri asimetrice nonclasice, terorismul internațional și transnațional, acțiuni destinate afectării imaginii și credibilității României în plan internațional, agresiunea economico-financiară.

Comisiile au constatat că în capitolul destinat direcțiilor de acțiune în politica de securitate națională se stabilesc măsuri, acțiuni și resurse în domeniile politico-administrativ, economic, social, al educației, cercetării și culturii, siguranței naționale și ordinii publice, apărării naționale, politicii externe, fiecare cu dezvoltările și precizările necesare. În acest context se acordă o atenție specială resurselor politicii de securitate.

În concluzie, dezbătând proiectul strategiei de securitate națională a României, Comisiile pentru apărare, ordine publică și siguranță națională ale Senatului și Camerei Deputaților apreciază că acesta îndeplinește cerința de a constitui documentul de bază care fundamentează planificarea apărării la nivel național, stipulat în art.4 al Legii nr.63/2000 și cu majoritate de voturi au hotărât să supună spre dezbatere și aprobare Parlamentului României proiectul de hotărâre anexat. Mulțumesc.

 
Dezbateri asupra Strategiei de Securitate Națională a României.

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Vă mulțumesc foarte mult.

Stimați colegi, dezbateri generale. Vă rog, cine dorește să ia cuvântul? Domnul deputat Frunzăverde vă ascultăm.

 

Domnul Sorin Frunzăverde:

Strategia de securitate națională este un document competent și profesionist, o evaluare exhaustivă a problematicii pe care o presupune acest subiect. Dacă din punct de vedere al garantării democrației drepturilor fundamentale, libertăților fundamentale, din punct de vedere al integrării în Uniunea Europeană care, oricum se va consuma după 2007, din punct de vedere al dezvoltării durabile care conține și dimensiunea socială și dimensiunea economică, credem că acest document va reprezenta un ghid important pe termen lung în acest domeniu, nu același lucru putem spune și despre aderarea la NATO.

Sigur, este prematur ca acum să facem speculații, dar credem că acest document va trebui completat în a doua parte a anului viitor când summitul de la Praga și reuniunile prealabile acestui summit vor stabili o nouă organizație, un nou NATO care nu va reprezenta numai un organism cu mai multe state, va reprezenta un organism care va avea și noi misiuni. Funcție de aceste noi misiuni, de fapt, îndreptate împotriva provocărilor noi pe care Alianța Nord Atlantică le va avea în față, va trebui să redimensionăm capitolul de apărare națională, tot de fapt ceea ce se referă la aderarea la NATO.

Partidul Democrat va vota acest document, așa cum face de fiecare dată când este vorba de importante opțiuni legate de România. Vă mulțumesc. (Aplauze din partea dreaptă a sălii .)

 
 

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Vă mulțumesc domnule deputat. Are cuvântul domnul senator Szabó Károly.

 
 

Domnul Szabó Károly Ferenc:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați și senatori,

Mai întâi, legat de faptul că timpul este extrem de scurt și în pofida acestuia, vă rog să-mi acordați un minut bonificație pentru a expune o problemă în legătură cu care vă veți convinge că ați făcut bine dacă mi-ați acordat bonificația.

Baza legală a dezbaterii noastre de astăzi se află în Legea nr.63/2000 care ea însăși este o lege de aprobare a unei ordonanțe a Guvernului din acea vreme, lege care se referă la planificarea apărării naționale. Acceptați vă rog, distinși membrii ai corpurilor legiuitoare, că securitatea națională este un domeniu care înglobează apărarea și că apărarea este un element particular aparținător acestui domeniu, dar unul dintre ele și din această cauză se pare că va trebui corectată această chestiune.

În altă ordine de idei și tot la bonificație, vă rog să observați că legea amintită stabilește un termen de 3 luni după preluarea mandatului înlăuntrul căruia președintele țării ar trebui să prezinte acest document Parlamentului spre aprobare. Vă rog consemnați că nici nu-mi trece prin gând să incriminez întârzierea, ba, dimpotrivă, trebuie să modificăm acest termen total inadecvat în legea amintită, pentru că în mod evident strategia de securitate națională prezintă elemente de continuitate care fac pe deplin posibilă exercitarea unui mandat de președinte cu o strategie adoptată într-un mandat anterior. Și acuma voi trece la problema de fond.

Onorați colegi,

În ultima vreme, substantivul securitate a căpătat conținutul acela pe care trebuie să-l aibă în societatea democratică și chiar și numai acest lucru este un element de normalitate. Trebuie să observăm, raportându-ne la documentul prezentat, că a evoluat în plan politic și profesional calitatea conceptuală a elaborării acestui document, ne-am putut convinge cei care am fost și membrii ai trecutei legislaturi. Și acesta este un element care trebuie subliniat. Avem de-a face cu o evoluție pozitivă.

Aici, atunci când vorbim despre guvernarea cu consimțământul celor guvernați trebuie să apreciem un lucru: că democrația deci, că aceasta este guvernarea cu consimțământul celor guvernați, democrația este o resursă de securitate. Acesta este un element de care trebuie să ținem cont.

Nu voi putea face și nici nu-mi propun, pentru că mai sunt și alți vorbitori chiar din grupul meu parlamentar să mă refer la întregul conținut al materialului.

Mă voi opri la câteva aspecte din capitolul care se referă la factorii de risc. Acolo, foarte bine, și aici se constată cele ce am enunțat referitor la evoluția în plan politic și profesional al documentului, foarte bine se enumără noi factori de risc, aceia cu care nu ne-am întâlnit până acuma, însă referitor la doi dintre ei, factori veniți din afară și anume acțiuni individuale sau colective de accesare ilegală a sistemelor informatice sau acțiunile destinate în mod premeditat afectării sub diferite forme și în varii împrejurări a imaginii României în plan internațional, eu m-aș feri să-i trec pe aceștia printre adevărații factori de risc. Aici este vorba de hackerii ca factori de risc la adresa siguranței naționale. Societatea deschisă este mai vulnerabilă decât dictatura, dar aceasta nu înseamnă să revenim la principii care ne duc cu gândul la vremurile în care caracterele fiecărei mașini de scris puteau și trebuiau să fie evidențiate într-un inventar. Cu alte cuvinte, protejarea sistemelor informatice este o treabă a acelora care le gestionează.

Cât privește protejarea imaginii țării, ea nu se poate face. Să renunțăm la principiul acesta că, cheltuind bani în exterior, chiar agenți plătiți din sistemul securității naționale, vom putea obține o imagine mai bună. Ea este aici, în parte o reprezentăm chiar noi.

Un element despre care nu se vorbește, un factor de risc, dar nu numai factor de risc, la capitolul respectiv este problematica minorităților. Îngăduiți-mi să vă sugerez această idee ca o bază de discuție viitoare.

Problema minorităților este atât factor de risc cât și resursă imensă de securitate. Este un factor de risc atunci când, nefiind tratate problemele sau fiind ignorate, când nu guvernăm cu consimțământul celor guvernați, atunci se ivesc situații de tipul celor din zona geopolitică de care aparținem totuși, din fericire, nu sub acest aspect, și că guvernând în interesul tuturor cetățenilor țării, asigurând legal, prin cadrul legal, prezervarea identității minorităților, atunci contribuim la sporirea securității interne, acesta este un lucru extrem de simplu.

Iată, așadar, onorați colegi, câteva chestiuni pe care am vrut să le subliniez odată cu sprijinul meu pentru acest document și pentru Proiectul de Hotărâre prezentat, cu mențiunea pe care intenționez s-o fac în ultima fraz㠖 acolo unde se vorbește despre direcțiile de acțiune și, adaug eu, rolul Parlamentului. Este foarte important ca Parlamentul să-și exercite atribuțiile și puterile conferite de Constituție, pentru ca direcțiile de acțiune în domeniul securității naționale să corespundă principiilor enunțate în acest document, nu în altul, iar instituțiile coabilitare în domeniul siguranței naționale să se încadreze în aceste principii și în cadrul legislativ care le guvernează activitatea.

Vă mulțumesc pentru atenție.

 
 

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Vă mulțumesc, domnule senator.

Din partea Grupului România Mare are cuvântul doamna deputat Buruiană.

Vă ascultăm, doamnă deputat.

 
 

Doamna Daniela Buruiană:

Domnilor președinți,

Doamnelor și domnilor parlamentari,

Elaborat cu destulă întârziere față de prevederile constituționale, Proiectul Strategiei de securitate națională a României a ajuns, în sfârșit, în Parlament.

Nu trebuie să fii mare specialist ca să-ți dai seama că acest document reprezintă o variantă ameliorată față de cele anterioare, care variantă evită să sublinieze cu precizie principalele direcții și obiective ale strategiei de securitate națională. Astfel, în elaborarea strategiei nu trebuie aplicat mecanic criteriul mandatului politic. Aceasta ar însemna ca, la fiecare 4 ani, să fie elaborată o nouă strategie.

În elaborarea strategiilor trebuie avut în vedere o perioadă mai lungă de timp și trebuie să aibă la bază unele elemente stabile. Astfel, există pericolul de a induce insecuritate și se anulează elementele de continuitate în consolidarea unei strategii de securitate națională.

În elaborarea strategiilor, important este consensul național, ceea ce nu este cazul în documentul de față. Iar elementele care presupun schimbări periodice sunt reprezentate de problemele care nu au putut fi prevăzute atunci când s-a elaborat strategia.

Siguranța națională este o componentă de bază a strategiei de securitate și asupra vulnerabilităților și riscurilor de ordin intern. la adresa ei mă voi referi în continuare.

Se arată în acest proiect că România este vulnerabilă din cauza "persistenței problemelor de natură economică și financiară și a accentuării fenomenelor de corupție și de administrare deficitară a resurselor publice". Tot în același document se mai recunoaște că problemele economice favorizează populismul, pe care, de altfel, actuala Putere pedalează.

Doamnelor și domnilor,

Cum pot elabora o strategie de securitate națională, fără să ții cont de faptul că de 12 ani asistăm la sărăcia inadmisibilă a populației? Peste 60% din cetățenii acestei țări trăiesc sub pragul oficial al sărăciei, aceste nemulțumiri devenind revolte populare, lupte de stradă, acțiuni greu de controlat și stăpânit. Mă refer numai la cazurile Reșița și Brașov. De 12 ani are loc o accentuare a polarizării bugăției și sărăciei. Astfel, sub un milion de cetățeni au acumulat averi de 30 de miliarde de dolari, în timp ce marea majoritate a populației o duce de azi pe mâine.

Tot în aceeași perioadă s-au făcut privatizări frauduloase, prin care statul român a fost jefuit de o mână de gangsteri ai tranziției. acest lucru nici pe departe nu a adus revirimentul economiei, scontat de toate guvernele de până astăzi.

Corupția este un fenomen care se împletește perfect pe scheletul unei țări tot mai sărace și bolnave. Această caracatiță cuprinde toate sectoarele de activitate din România, ea ajungând aproape la fel de normală ca și aerul poluat pe care-l respirăm. De altfel, și înalți oficiali străini au avut aprecieri total nefavorabile la adresa țării noastre, referitor la acest fenomen național, punând sub semnul întrebării integrarea noastră în structurile euro-atlantice.

Nu putem să nu adăugăm crimele la adresa ființei biologice a poporului român. Aici, mă refer atât la lipsa medicamentelor, la mortalitatea ridicată și la natalitatea scăzută, cât mai ales la copiii care se nasc din familii sărace fără nici o protecție din partea statului, ceea ce pune sub semnul îndoielii viitorul națiunii, ca număr și sănătate.

Am încercat să vă prezint câteva riscuri și amenințări la adresa siguranței naționale a României, care ar fi trebuit să stea la baza elaborării strategiei naționale de securitate, și nu enumerarea lor simplistă. Astfel, printre interesele naționale punctate superficial, este "menținerea integrității și unității statului român, dezvoltarea economică și socială, precum și realizarea condițiilor de integrare în Uniunea Europeană și NATO".

Nu contestăm că nu există, dar în material se pedalează cam exagerat – în opinia noastr㠖 pe amenințările de ordin extern, pe dezvoltarea rețelelor teroriste, a crimei organizate transnaționale, a traficului de persoane și de droguri, pe migrația clandestină și nu se evidențiază pericolele interne datorită unor organizații extremiste care, prin manifestări din ce în ce mai zgomotoase, își fac de cap în văzul întregii țări și pentru care legile și Constituția României nu au nici o valoare.

În opinia noastră, această organizație extremistă, constituită pe criterii etnice și aflată de 12 ani la guvernare, își mărește cu tenacitate țelurile și finalitatea, nu cedează o clipă și atacă în permanență. Nu există nici cel mai mic dubiu că, în județe ca Harghita și Covasna, reprezentanți ai acestei organizații acționează împotriva statului național unitar român. Sunt date care reprezintă acțiuni, demersuri și activități concrete, având caracter iredentist și revizionist.

Spre deosebire de Strategia Guvernului României, strategia de provocare a Guvernului maghiar se întemeiază exclusiv pe purtători secunzi de imagine, în contactul cu Guvernul român. Astfel, putem enumera: UDMR, Sabin Gherman, Partidul Ardelenilor, Școala de la Tușnad, reprezentanți ai maghiarimii din Germania, Austria și toate țările limitrofe Ungariei, Congresul maghiarimii din Finlanda.

Astfel se explică de ce domnul László Tökes se deplasează braț la braț cu Sabin Gherman prin localități din Transilvania, în special Harghita și Covasna, înființând asociații pro Odorhei, pro Miercurea-Ciuc, care, prin statut, au elemente vizibile de federalizare a Transilvaniei.

În Harghita și Covasna, statul român și-a pierdut complet autoritatea, datorită expansionismului iredentist șovin, care a cuprins toate sectoarele vieții politice, administrative și sociale. Acestea sunt principalele coordonate care să stea la baza elaborării strategiei de securitate națională.

Desigur, ținând cont de evenimentele tragice care au avut loc pe 11 septembrie 2001 în Statele Unite, România, în politica sa militară, trebuie să colaboreze cu statele lumii în vederea limitării recrudescenței acțiunilor teroriste care, de altfel, ținând cont de unde provin, au la bază foametea și sărăcia.

Stimați colegi,

Proiectul Strategiei de securitate națională a României, aflat în dezbaterea Parlamentului, subliniază că demersul, conceptul de integrare europeană nu poate fi confundat cu destrămarea administrativă și teritorială a României.

Strategia de securitate a României trebuie permanent actualizată cu elemente care să contribuie la eradicarea oricăror manifestări extremiste, secesioniste, șovine sau teroriste.

În momentul de față, nu avem suficiente dovezi că pentru atingerea obiectivelor de securitate națională ar fi alocate suficiente resurse financiare pentru dezvoltarea problemelor de securitate de natură economică în primul rând și de stopare a cancerului corupției, în al doilea rând.

De asemenea, se impune … (Rumoare) Nu v-am cerut părerea!

De asemenea, se impune – și nu numai declarativ – aplicarea cu fermitate a prevederilor Constituției și a legilor în vigoare pe tot cuprinsul țării, precum și sancționarea celor care le încalcă, indiferent de etnie, apartenență sau opțiuni politice. Cert este că nu vom avea o strategie reală de securitate națională, dacă nu scăpăm de sărăcie și hoție.

Partidul România Mare va vota această strategie de securitate națională a României, deoarece suntem conștienți de importanța ei în actualul context intern și internațional al României, cu mențiunea că documentul este perfectibil, pentru a sluji cu adevărat interesul național.

Vă mulțumesc.

(Aplauze în Grupul parlamentar al PRM)

 
 

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Are cuvântul doamna senator Norica Nicolai.

 
 

Doamna Norica Nicolai:

Domnilor președinți,

Stimați colegi,

Fără îndoială că este mai bine mai târziu decât niciodată.

Partidul Național Liberal salută elaborarea strategiei de securitate a României, strategie care răspunde principiilor prevăzute în Legea nr. 63/2000 și declarăm că vom susține, prin votul nostru, această strategie.

Nu doresc să epuizez toată problematica, pentru că este o problematică complexă, chiar dacă este tratată cu o anume generalitate, dar poate că ea va fi urmată, și am convingerea că va fi urmată, de strategii sectoriale bine fundamentate, bine conceptualizate și, mai ales, cu bune soluții. Pentru că, din păcate, caracterul declarativ este absolut evident.

Se vorbește la un moment dat de terorism, ca principal risc de insecuritate internațională, care poate influența și securitatea României. Dar, din păcate, nu se spune absolut nimic de maniera în care România își asumă obligativitatea de a combate efectiv terorismul. Cu bune intenții, cu simple declarații de atașament la eforturile comunității internaționale, nu poți pune stavilă riscurilor la adresa României.

Doresc să salut, pentru că pentru a doua oară, dar, de această dată, în această Strategie mult mai profund, se identifică situația economică și socială a României ca principal risc la securitatea internă a țării. Este adevărat, marile probleme de insecuritate și marea sursă de insecuritate este situația economică și socială cu care populația se confruntă.

De aceea, aș fi așteptat ca eradicarea acestei situații să facă obiectul unui capitol mai detaliat și cu soluții concrete pe fiecare tip de risc identificat. Legea nr.63 definește acest document de securitate națională ca un document de bază, pe care se fundamentează planificarea apărării la nivel național.

Fără îndoială, acesta este aspectul pozitiv al acestei strategii, pentru că avem de-a face cu o planificare riguroasă și eficientă a apărării. Dar urmează, domnule președinte, să completați această strategie cu o strategie sectorială, în care să planificați modul în care trebuie eradicată proasta gestionare a economiei naționale, pentru că, altfel, ne va face o astfel de planificare națiunea română.

 
 

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Vă mulțumesc, doamnă senator.

Din partea Grupului social-democrat și umanist, domnul deputat Priboi are cuvântul.

 
 

Domnul Ristea Priboi:

Domnilor președinți,

Stimați colegi,

Grupul parlamentar al Partidului Social Democrat apreciază importanța deosebită pe care o reprezintă adoptarea strategiei de securitate națională a României în acest moment deosebit de important al procesului de integrare a României în structurile euroatlantice.

Este pentru prima dată după 1989 când se propune Parlamentului adoptarea unei asemenea strategii de securitate națională, ceea ce va permite fundamentarea strategiilor sectoriale de care s-a făcut referire aici, respectiv strategiilor tuturor instituțiilor care contribuie la înfăptuirea apărării la nivel național.

De altfel, în activitatea Comisiei de apărare de la Camera Deputaților și la Comisia de control al activității SIE, în contactele pe care le-am avut cu instituțiile respective, au rezultat deja preocupările lor de fundamentare a strategiilor proprii, odată cu adoptarea de către Parlament a acestui Proiect de Strategie națională de securitate.

Doresc să menționez că, așa cum sunt definite interesele naționale de securitate ale României, ele corespund pe deplin programului de edificare a unei Românii democratice, stabilă din punct de vedere politic și prosperă din punct de vedere economic și social și capabilă să participe la edificarea dinamicii vieții internaționale.

Corespunzător intereselor naționale de securitate ale României, strategia definește obiectivele politicii de securitate, între care trebuie să menționăm: păstrarea independenței, suveranității, unității și integrității teritoriale a statului, în condițiile specifice ale aderării României la NATO și integrării țării în Uniunea Europeană; garantarea ordinii constituționale; consolidarea statului de drept și a mecanismelor democratice de funcționare a societății românești; optimizarea capacității de apărare națională în conformitate cu standardele NATO; o politică externă creativă, dinamică și programatică bazată pe respectarea tratatelor și acordurilor internaționale la care România este parte, a obiectivelor și a principiilor Cartei ONU.

Definind interesele naționale de securitate și obiectivele politice de securitate națională, Proiectul de Strategie stabilește și direcțiile de acțiune în politica de securitate națională în toate domeniile de activitate, respectiv în domeniul politicii administrative, în domeniul economic, social, al educației, cercetării și culturii, în domeniul siguranței naționale și ordinii publice, în domeniul apărării naționale și al politicii externe și identifică resursele politicii de securitate, ceea ce îi dă un caracter de document programatic de cea mai mare importanță pentru țară.

Este, într-adevăr, un document care are o aplicabilitate pe termen lung și ne exprimăm convingerea că această strategie va obține suportul unanim al Parlamentului, așa cum principalele obiective ale integrării României în structurile euro-atlantice au obținut consensul tuturor forțelor politice din România.

Vă mulțumesc.

(Aplauze în Grupul parlamentar al PSD)

 
 

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Vă mulțumesc foarte mult.

Pentru două minute, are cuvântul domnul deputat Toró.

(În acest moment, spre tribună se îndreaptă domnul deputat Sorin Frunzăverde.)

Vă ascultăm, domnule deputat.

Domnul deputat Frunzăverde.

 
 

Domnul Sorin Frunzăverde:

Este pentru a doua oară când în Parlamentul României se prezintă strategia națională de securitate, domnule Priboi, cu tot respectul! Prima dată a fost în anul 2000.

 
 

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Așa este. Aveți dreptate, domnule deputat.

 
 

Domnul Sorin Frunzăverde:

Din colegialitate!

 
 

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Aveți cuvântul, domnule deputat Toró.

Este corectă precizarea.

 
 

Domnul Toró Tiberiu:

Domnilor președinți,

Doamnelor și domnilor miniștri,

Stimați colegi senatori și deputați,

Vă mulțumesc, domnule președinte, pentru că ați acordat să fac câteva completări la cele spuse de colegul meu, domnul senator Szabó. Nu vreau să vorbesc acum în calitate de unul dintre inițiatorii și organizatorii Universității de vară de la Tușnad, care a fost menționată de doamna deputat de la Partidul România Mare, și nu vreau să fac nici polemică, ci aș dori doar să fac câteva remarci, câteva sugestii în sens pozitiv la această Strategie națională de securitate, prezentată în fața Camerelor reunite ale Parlamentului.

Grupul UDMR apreciază la justa ei valoare că a fost prezentată în fața Camerelor reunite această strategie și ca un gest de parteneriat din partea Administrației Prezidențiale, a Consiliului Suprem de Apărare a Țării, față de Parlamentul României.

Eu, pe scurt, aș vrea să fac doar câteva observații de fond.

În primul rând, cum se definește interesul național în acest document? Eu cred – și este convingerea grupului nostru – că în centrul Strategiei de securitate națională trebuie să se afle cetățeanul, în primul rând, respectiv comunitățile, și nu statul; deci, ca o primă remarcă.

În acest document, când se definește interesul național, din păcate, se amestecă elemente propriu-zise ale interesului național cu elemente care sunt de fapt niște mijloace pentru a asigura prosperitatea acestor elemente ca făcând parte din securitatea națională. Astfel, în concepția noastră, asigurarea bunăstării și siguranței cetățeanului, sau garantarea drepturilor și libertăților fundamentale, un echilibru între libertatea individului și libertatea comunităților din care face parte acest individ, sau apărarea valorilor fundamentale ale societății din care face parte integrantă și identitatea națională, într-adevăr, sunt niște elemente ale securității naționale, dar stabilitatea sau suveranitatea statului, sau dezvoltarea economică, procesul de integrare sunt de fapt niște mijloace pentru asigurarea și promovarea acestui interes național.

A doua observație importantă, privind o abordare conceptuală a acestei strategii: cred că există o realitate de care trebuie să țină cont oricine elaborează un asemenea document, și anume o realitate care este generală în țările din această regiune a Europei Centrale și de Est. Și anume, această realitate sună astfel: granițele țării nu coincid cu granițele simbolice ale națiunii, nici în România, nici în celelalte țări. Pe de o parte, există comunități importante de ordinul a milioane de români membri ai națiunii române, care trăiesc în afara granițelor României și sunt cetățeni ai unei alte țări. Sunt ei subiectul prezentei strategii? Eu cred că răspunsul este "da".

Pe de altă parte, există comunități importante de cetățeni ai României, care nu sunt membri ai națiunii române, cetățeni care trebuie să aibă aceleași drepturi, aceleași obligații și aceeași șansă. Sunt și ei subiectul prezentei strategii? Eu cred că răspunsul este același, "da".

Deci, de acest adevăr, de această realitate trebuie să țină cont cel care elaborează această strategie, cel care pune în practică, prin politici sectoriale, această strategie.

a treia problemă, și anume în ceea ce privește obiectivele. este înșirat în acest document în mod generos un șir de obiective. Este o încercare de abordare exhaustivă a obiectivelor securității naționale.

Eu aș scoate doar două din acest șir lung, și anume: "edificarea statului civic multicultural". în acest document se propun niște garanții pentru asigurarea edificării acestui stat civic multicultural, și anume: participarea socială, integrarea multiculturală și subsidiaritatea în actul de guvernare. Eu cred că lipsește ceva de aici, și anume lipsesc garanțiile juridice și constituționale. Într-adevăr, în Capitolul "Direcții de acțiune" apare acest lucru care, după părerea mea, trebuie să fie și obiectiv.

Și, ultima idee, strângerea legăturilor cu românii din afara granițelor României. Eu cred că este insuficient atât. Trebuie mult mai mult în această strategie, și nu numai pentru că aceste comunități fac parte integrantă din națiunea română, ci prezintă o importanță deosebită privind securitatea regională. Acest element apare în Subcapitolul "Politici externe", și anume că aceste comunități românești de dincolo de granițele României sunt folosite ca suporți pentru realizarea obiectivelor diplomației române. Este o idee bună, dar cred că ar fi trebuit să apară și la Subcapitolul "Învățământ, cultură, educație" un capitol separat pentru românii de dincolo de granițele României.

Cu acestea, sunt perfect de acord și eu și întregul Grup UDMR, că este un document bun și merită un vot pozitiv din partea Parlamentului României.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Vă mulțumesc foarte mult.

Stimați colegi,

Vă propun să oprim dezbaterile aici. Da?

Dacă dorește cineva în mod expres, îi dau cuvântul.

Permiteți-i, numai pentru câteva cuvinte, domnului consilier prezidențial Știreanu.

 
 

Domnul Octavian Știreanu:

Îmi iau îngăduința de a vă mulțumi pentru atenția manifestată față de acest document, pentru aprecierile, evaluările și nu în ultimul rând pentru sugestiile pe care ați avut amabilitatea să le formulați.

Fac de la bun început această mențiune, încredințându-vă de permisivitatea Administrației Prezidențiale față de orice poate să contribuie la consolidarea unui document a cărui importanță dumneavoastră ați subliniat-o cu prisosință.

A doua chestiune pentru care mulțumesc domnilor președinți că mi-au îngăduit această intervenție ține de o anumită precizare care se regăsește, din câte rețin, și în precizarea domnului deputat Ristea Priboi, și anume că acest document reprezintă doar o componentă a ceea ce s-ar putea numi arhitectura reglementărilor de securitate națională. Acea Lege nr.63 din anul 2000 stipulează obligații foarte clare pentru celelalte instituții ale statului în a-și elabora programe sectoriale proprii, în care să se regăsească un plus de preciziune, atât obiectivele acelea sectoriale, cât și resursele de diferite naturi necesare îndeplinirii obiectivelor respective.

Speranța noastră este că Guvernul care, iar este un termen imperativ, timp de 3 luni de zile trebuie să prezinte ceea ce se cheamă Carta albă a Securității și Apărării Naționale, precum și Ministerul Apărării care are, de asemenea, niște obligații stipulate de aceeași lege, o strategie militară a României, ca și celelalte instituții, speranța noastră este că la aceste reglementări sectoriale vor consolida o arhitectură de reglementări solide și rezistente pentru securitatea națională a României.

Vă mulțumesc încă o dată.

 
Dezbaterea și adoptarea Hotărârii Parlamentului României privind adoptarea Strategiei de Securitate Națională a României.

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Vă mulțumesc, domnule consilier.

Stimați colegi,

În conformitate cu prevederile art.74 alin.2 din Constituție, Strategia de securitate națională a României se adoptă prin hotărâre cu votul majorității senatorilor și deputaților prezenți.

Supun votului dumneavoastră titlul hotărârii.

Dacă sunt observații?

Cine este pentru? Vă mulțumesc.

Împotrivă? Nici un vot împotrivă.

Abțineri? 7 abțineri.

Cu marea majoritate de voturi, nici un vot împotrivă și 7 abțineri, titlul hotărârii a fost adoptat.

La preambulul hotărârii, dacă sunt observații?

Cine este pentru? Vă mulțumesc.

Împotrivă?

Abțineri? 9 abțineri.

Cu marea majoritate, a fost adoptat.

Articolul unic.

Dacă sunt observații? Nu sunt.

Cine este pentru? Vă mulțumesc.

Împotrivă?

Abțineri? 9 abțineri.

Articolul unic a fost adoptat.

Supun votului dumneavoastră hotărârea în ansamblu.

Cine este pentru? Vă mulțumesc.

Împotrivă?

Abțineri? 6 abțineri.

Cu marea majoritate de voturi, Hotărârea privind adoptarea Strategiei de securitate națională a României a fost adoptată.

Dezbaterea și adoptarea textelor în divergență la Proiectul de Lege pentru modificarea și completarea Legii nr.94/1992 privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi a României (Supunerea la votul final și adoptarea raportului comisiei de mediere.)

Trecem la următorul punct, Proiectul de Lege pentru modificarea și completarea Legii nr.94/1992 privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi a României.

În urma medierii a rămas un text în divergență. Este vorba despre art.5.

Vă propun votului în primul rând textul adoptat de Camera Deputaților, care înseamnă eliminarea art.5.

Cine este pentru? Vă mulțumesc.

Împotrivă?

Abțineri? 15 abțineri.

Pentru? Vă rog, voturi pentru, încă o dată să numărăm. Vă rog să numărați voturile pentru.

Cu 257 de voturi pentru, 33 de voturi împotrivă și 15 abțineri, s-a adoptat textul Camerei Deputaților.

Supun votului dumneavoastră raportul comisiei de mediere.

Cine este pentru?

Voturi împotrivă? Vă rog să numărați. 30 de voturi împotrivă.

Abțineri? 5 abțineri.

257 de voturi pentru, 30 împotrivă și 5 abțineri, raportul comisiei de mediere a fost adoptat.

Numirea directorului general interimar al Societății Române de Radiodifuziune (Alegerea în această funcție a domnului Dragoș Șeuleanu.)

Stimați colegi,

Trecem la următorul punct, numirea unui director general interimar la Societatea Română de Radiodifuziune.

Domnule deputat Sassu, vă ascultăm.

 

Domnul Alexandru Sassu:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

De altminteri, așa cum am mai sesizat într-un material trimis Birourilor permanente de grupurile parlamentare PD, PNL și PRM, în cursul votului la respingerea raportului Societății Române de Radiodifuziune au existat câteva nereguli la verificarea cvorumului, le-am prezentat atunci. Există cel puțin un parlamentar, există declarația dânsului, care nu era în sală, era de altminteri la grupul parlamentar, este din grupul parlamentar PD și există mai mulți senatori, respectiv 3, care au fost trecuți prezenți, deși nu răspunsese la apel.

În condițiile acestea, cererea noastră este ca votul respectiv să se repete, pentru că neregulile constatate fac să ridice un semn de întrebare asupra procesului de votare și, deci, ca lucrurile să fie în regulă, respingerea să fie efectivă și să putem trece la discutarea punctului următor, adică cel cu numirea eventuală a unui director interimar să fie corectă, vă rog, în numele Grupului parlamentar al PD, să trecem la revotarea raportului. Repet, cvorumul nu era întrunit și au existat nereguli, pentru care, sigur, Birourile permanente urmează să facă o anchetă și să constate cum de s-a ajuns la o astfel de situație.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Da, stimate coleg, trebuie să vă spun că, apropo de această absență de care vorbeați, întâmplător, și apelurile și prezența le-au făcut unul din colegii din Opoziție, domnul secretar Leonăchescu din Partidul România Mare, dânsul a făcut prezența, dânsul a semnat procesul verbal, nu avem efectiv nici o soluție.

În al doilea rând, contestația trebuia făcută imediat, dar și în acest caz, dacă de fiecare dată pentru absență am proceda în felul respectiv, unde am ajunge.

Vă rog.

 
 

Domnul Ovidiu Virgil Drăgănescu:

Domnule senator, nu știu la alții cum este, dar aici, la Camera Deputaților, există televiziune cu circuit integrat și am asistat și noi la acea numărătoare, au fost 163 de deputați maxim și aproximativ 65 de senatori, împreună nu fac 244, așa cum după 2-3-4-5 minute... (Vociferări în sală.) Probabil după puterea vocii erau 244, dar ca persoane în sală erau sub 244 de senatori și deputați. Avem și noi...

 
 

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Stimate domnule deputat, nu dialogați cu sala, vă rog.

 
 

Domnul Ovidiu Virgil Drăgănescu:

Avem în vedere să sesizăm Curtea Constituțională privind neregulile care au avut loc la acel vot al dumneavoastră. Eram convins că vă veți bucura foarte mult când veți afla că și noi știm acel rezultat al numărării, dar totuși sper într-o manifestare mai civilizată.

 
 

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Are cuvântul domnul senator Radu F. Alexandru.

 
 

Domnul Radu F. Alexandru:

Vă mulțumesc foarte mult, domnule președinte.

Vreau să vă reamintesc că după încheierea lucrărilor, respectiv, după numerotarea voturilor, grupurile parlamentare ale PNL, ale PD și ale PRM au cerut Birourilor permanente ale celor două Camere să li se pună la dispoziție stenograma lucrărilor, caseta video și apelul nominal. Luând drept bune cifrele pe care le-am primit de la cele două birouri permanente, reiese faptul că nu s-a asigurat cvorumul suficient pentru a considera Consiliul de Administrație eliberat din funcție.

Ca atare, cele 3 grupuri parlamentare au făcut o întâmpinare la Curtea Constituțională, situația este în litigiu, nu s-a primit nici un răspuns de la Curtea Constituțională. Ca atare, mi se pare absolut corect să așteptăm acest răspuns, dacă se acceptă contestația noastră, atunci este limpede că și Consiliul de administrație rămâne în continuare în exercițiu, dacă nu se va pune problema unui director interimar. În orice caz, astăzi cât timp situația este în contestație și în litigiu, mi se pare că nu putem proceda la vot.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Stimate coleg, am primit cererea dumneavoastră, vreau să vă spun că nu are nici o justificare și să vă mai adaug un amănunt, nu este atributul Curții Constituționale. Vă rog să vă uitați în Constituție. (Aplauze)

Mai dorește cineva să ia cuvântul? Are cuvântul domnul deputat Lăpușan.

Vă rog.

 
 

Domnul Alexandru Lăpușan:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Este posibil ca la televiziunea aceea cu circuite integrate să se fi văzut altfel de cum am văzut noi din sală, însă la televiziunea cu circuit închis care funcționează în Palatul Parlamentului ne îndoim că rezultatele votului pot fi altele, decât cele pe care le-am expirmat cei prezenți aici. (Aplauze)

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Eu îmi aduc aminte și despre modul în care s-a derulat votul, și n-am nici cea mai mică îndoială și nici cea mai mică scânteie din gândirea mea că domnul Leonăchescu nu este un tip absolut corect în ceea ce a făcut.

Ba, mai mult, am elemente pe care aș putea să i le reproșez. La un moment dat, domnul Stanciu, președintele Comisiei de învățământ, era prezent la apel. A spus "Domnule, nu sunt prezent" Imi e greu să-mi explic cum cineva care răspunde la un apel nu este prezent!

De asemenea, doamna Buruiană a fost prezentă și n-a fost trecută prezentă, pentru că știți foarte bine dânsa a avut și o intervenție care s-a văzut bănuiesc și la televizoarele dumneavoastră. Deci dacă o eroare, ceea ce este posibil să se fi întâmplat, s-a strecurat în procedura noastră, deși înclin să cred că sunt exagerări toate aceste chestiuni, deci este posibil această eroare a fost absolut din greșeală și în momentul în care o să evaluăm sau am evalua corect, ne-am da seama că cei care au avut ceva de spus au fost aici, au spus, procesele verbale sunt semnate, răspunderea este asumată.

În momentul acesta, domnule președinte și stimați colegi, noi trebuie să constatăm că ne-am exprimat votul în mod corect, respectând regulamentul, nu există în momentul acesta posibilitatea decât să procedăm la vot și să numim acest director interimar, urmând ca ulterior Camerele să poată decide pentru o soluție definitivă.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Aveți cuvântul, domnule deputat Leonăchescu.

 
 

Domnul Nicolae Leonăchescu:

Vă mulțumesc, domnilor președinți.

Stimați colegi,

Sunt cel care am făcut prezența la Camera Deputaților și nu aveam dreptul să mă amestec la cei care fac prezența la Senat. Segmentul meu de lucru era Camera Deputaților. Mecanismul s-a derulat la acest microfon la care se pronunță și prezent și absent. Alte intervenții în alte părți, în afara acestui microfon, nu intră în Regulament.

În ceea ce privește contestarea făcută de domnul Albu, eu nu-l cunosc; cineva a zis în sală prezent și a ridicat mâna. Era o mare frecvență de intrări și ieșiri atunci, eu nu știu ce s-a întâmplat pe urmă. În momentul în care am strigat la microfon un nume, s-a zis prezent și a ridicat mâna, eu am înțeles că este prezent și am zis și eu prezent la microfon, s-a consemnat în stenogramă și eu am notat un "p" în catalog.

Sigur, nu exclud o anume infracționalitate; hai să zicem naivitate, unii colegi mai fac câteodată glume; eu insist, am repetat, iar la cei care erau trecuți absenți am reluat apelul. Și sunt oameni care au venit cu întârziere. Sunt de acord că au existat 3 contestații în afara microfonului: domnul deputat Marin Cristea a venit după ce s-a terminat scenariul și domnul deputat Traian Dobre mi-a spus: "trece-l prezent că e pe drum, vine". Eu nu am dreptul să fac așa ceva, este în afara regulamentului. Dânsul a venit în sală, după ce s-a terminat tot scenariul și la Cameră și la Senat și m-a rugat insistent să-l trec prezent. Nu s-a putut, se încheiase ședința, era în afara tehnologiei de efectuare a prezenței aici.

În ceea ce privește prezența sau absența domnilor deputați...

 
 

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Este foarte interesant, domnule deputat, chiar am avut alte voturi...

 
 

Domnul Nicolae Leonăchescu:

... Daniela Buruiană și Stanciu Anghel, în momentul în care eu am strigat apelul la microfon dânșii nu au zis prezent și au fost consemnați ca atare și n-au ridicat pretenții ulterior. Eu am fost prezent fiind membru al Biroului permanent.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Domnule secretar, este foarte interesant ce auzim, deci am fost mai mulți decât a apărut în statistică și dumneavoastră nu ați vrut să-i înregistrați. (Aplauze din partea Puterii.) Păi, cum, vine un coleg de afară și spune că e prezent în sală, în baza cărui regulament? În baza cărui regulament? A întârziat câteva secunde, avem o cutumă de 12 ani, domnule secretar, nici n-am știut acest lucru. Nu mai adaug faptul că doamna deputat Buruiană a și luat cuvântul de la microfon și n-am pus-o prezentă. Deci, vedeți cât putem discuta pe această temă.

Foarte mulți colegi, scuzați-mă, au venit la mine să-mi spună: eu am venit în sală să-mi iau mobilul și am uitat o hârtie... În fapt, erau pe lângă noi, cum să spui că ești invizibil, nu ești în sală? Nu vrei să votezi, e treaba ta, dar ești prezent.

 
 

Domnul Nicolae-Vlad Popa:

Domnule președinte,

Eu sunt unul din cei care am fost trecut prezent, deși nu am fost nici la apel, nici la vot. (Rumoare.) Deci, domnule... dacă-mi permiteți, eu am dreptul să intru în sală și să ies din sală pentru că nu sunt încă arestat. Deci în momentul în care s-a făcut apelul, vă rog să urmăriți înregistrările, eu o să vă dau dovada faptului că la lista de la Senat nu s-a respectat nici măcar cutuma, în momentul în care au fost strigați senatorii Puterii și senatorii UDMR care, mă rog, sunt asimilați Puterii, nu s-a spus aici nici prezent, nici absent. S-a făcut un semn pe listă și unul dintre sau mai mulți dintre senatorii Puterii care nu au fost în sală figurează prezenți. Unul dintre ei era în avion în momentul în care s-a făcut această prezență, colegul meu Eckstein. Puteți să verificați la TAROM.

Eu am fost ieșit din sală, colegul Badea a fost ieșit din sală în momentul votului, iar colegul Păcuraru... sunt cel puțin 4 senatori care n-au participat la apel și n-au participat la vot, dar pe lista respectivă sunt trecuți prezenți.

Dacă doriți un vot care are un semn mare de întrebare, nici un fel de problemă, dar asta este realitatea.

 
 

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Stimați colegi,

Vă rog foarte mult, este și ora înaintată, deci aici ce discutăm, nu discutăm o numire definitivă, este vorba de un interimat, dacă și colegii primesc răspuns de la Curtea Constituțională, vom rediscuta, deci este vorba de o numire provizorie.

În consecință, vă propun să ne oprim aici... (Vociferări în sală din partea Grupului parlamentar al PD.)

Nu vă supărați, nu putem trece la vot, întâi trebuie să ascultăm raportul Comisiilor de cultură.

 
 

Domnul Ionel Olteanu:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Două idei voiam să vă spun, și anume prima că oricum contestația pe care au formulat-o colegii din Opoziție nu este suspensivă de executare, pe de o parte, iar pe de altă parte mie mi se pare că dacă citim Constituția și Legea nr.47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale nu cred că este de competența Curții Constituționale, dar oricum lăsăm Curtea Costituțională să se pronunțe. Rămâne însă ideea că în nici un caz nu poate fi suspensivă de executare contestația formulată și, domnule președinte, vă propun să considerați că ședința la care se referă contestația respectivă a fost validă, a fost cu cvorumul cerut de regulamentul ședințelor comune ale celor două Camere ale Parlamentului.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Vă mulțumesc. Are cuvântul domnul deputat Sassu.

Domnule deputat Sassu, aveți cuvântul.

 
 

Domnul Alexandru Sassu:

Eu nu vreau să revin la tema aceasta, cred totuși că tratăm cu foarte multă ușurință faptul că în Parlamentul României se poate frauda un vot, după părerea mea o astfel de chestiune pune sub semnul întrebării toate legile votate în Parlament și cred că ar trebui s-o lămurim înainte de a merge mai departe. (Râsete în sală.)

Nu râdeți, așa se procedează în parlamentele civilizate, nu în cele care ... se behăie... dar, aș vrea să vă spun două lucruri înainte de a citi raportul.

În primul rând că în lege, mă refer la Legea de organizare a Societății Române de Radiodifuziune și Televiziune, numirea unui director interimar este un caz de forță majoră, și anume în cazul în care nu poate fi numit un consiliu de administrație, este art.19 și art.21, în timpul unei legislaturi. Art.21: "În situația în care procedura de numire a Consiliului de administrație nu este definitivată de către Parlament în decursul legislaturii în care a fost declanșată...", deci noi trebuia să declanșăm întâi această procedură, "...după constituirea noului Parlament, aceasta va fi reluată.." și spune la alin.3: "Când situația prevăzută la alineatul precedent intervine într-un moment în care din diferite motive nu există nici un consiliu de administrație, nici președinte legal numit, Parlamentul va propune comisiilor permanente de specialitate numirea unui director interimar".

Nu suntem în această situație. Suntem în situație normală și dacă Consiliul de administrație este demis, atunci trebuie numit un alt consiliu de administrație și nu un director interimar. Acesta este textul de lege. Deci, noi trebuia să pornim, dacă consideram votul corect, la numirea unui nou consiliu de administrație. Nu puteam să numim un director interimar. Este singura situație în lege în care se vorbește despre director interimar.

În consecință, nu putem trece astăzi nici la numirea unui director interimar pentru că este o chestiune de ilegalitate.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Vă mulțumesc, domnule Sassu.

 
 

Domnul Márton Árpad-Francisc:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

Am mai recunoscut și data trecută că, din păcate, această lege nu este destul de clar făcută și sunt articole care reglementează în mod diferit aceeași problemă. Art.26 alin.4, din aceeași lege, zice astfel: "Președintele Consiliului de administrație dizolvat rămâne în funcție de director general până la numirea noului consiliu de administrație sau până la numirea unui director general interimar". Deci asta presupune că cele două Camere au posibilitatea de a alege dintre cele două variante.

 
 

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Da. Domnule deputat, nu v-am dat cuvântul. Vă rog să luați loc. Vă dau cuvântul imediat.

Stimați colegi, vă rog puțină liniște, e bine să ascultăm până la capăt.

Domnule deputat Sassu, aveți cuvântul.

 
 

Domnul Alexandru Sassu:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Cazul la care se referea domnul Arpad este într-adevăr în art.26 și se referă la o situație foarte clară, și anume atunci când Consiliul de administrație nu se întrunește legal în ședință, deci este un caz foarte clar și numai în acele condiții. Este art.26 în care se spune că: "Lucrările Consiliului de administrație sunt conduse de președinte...", după aceea spune: "Consiliul de administrație se întrunește la un anumit timp... neîntrunirea cvorumului duce la reprogramarea ședinței în cel mult 15 zile cu aceeași ordine de zi..." Și după aceea spune: "În cazul neîntrunirii Consiliului de administrație a termenului prevăzut la alineatul precedent, președintele acestuia va informa Comisiile pentru cultură, artă și mijloace de informare în masă a celor două Camere asupra situației create. După analiza sesizării, comisiile reunite pot propune plenului Parlamentului înlocuirea unuia sau a mai multor membri ai Consiliului de administrație sau dizolvarea acestuia." Și, de aici, urmează citatul pe care l-a spus domnul Arpad și anume că propunerile comisiilor vor fi aduse la cunoștința Birourilor permanente ale celor două Camere în termen 24 de ore de la data deciziei, în caz de dizolvare Parlamentul va numi în termen de 60 de zile un nou Consiliu de administrație... Deci este un caz special.

Cazul normal este că Parlamentul numește un consiliu de administrație, dacă consiliul de administrație nu există. Dacă nu există posibilitatea să numească un consiliu de administrație și asta se întâmplă atunci când nu mai este în legislatură, s-a terminat legislatura, atunci poate numi un director general interimar. Este singurul caz posibil. Cazul normal este numirea consiliului de administrație și dacă, repet, considerăm consiliul demis, în condițiile acestea trebuie să purcedem la numirea unui consiliu de administrație. Asta este situația.

Vă mulțumesc, domnule președinte.

 
 

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Vă mulțumesc foarte mult.

Domnule deputat Hașotti, vă ascultăm, poate vin forțe proaspete, vă rog.

Domnule Sassu, vă rog să vă pregătiți, că vă mai dau cuvântul, nici o problemă.

 
 

Domnul Puiu Hașotti:

Vă mulțumesc, domnule președinte, și apreciez ca întotdeauna gentilețea dumneavoastră.

Eu, într-un fel, nu-i înțeleg pe colegii din Opoziție.

Rezultatul se știe dinainte, și teamă îmi este, repet și acum ce am spus altă dată, că prea adesea în Parlamentul României nu e important cum se votează, e important cine anunță rezultatul votului.

Problema este alta. Este o greșeală pe care mi-o asum. Când a fost domnul prim-ministru aici și am ascultat raportul domniei sale, cu adevărat extraordinar, deosebit, am crezut că România este în Paradis. Nu asta este problema. Am greșit noi pentru că nu am propus ca Guvernul să dea o ordonanță de urgență prin care să interzică activitatea parlamentară și orice fel de argumente ale partidelor din Opoziție și să stipuleze la art.2 că în Parlament se pot pronunța doar PSD-ul și UDMR-ul. Chestiunea ar rezolva și discuția din seara asta, ar fi și pe placul majorității și n-am mai pierde vremea pe aici. Este realmente o pierdere de vreme. (Aplauze)

 
 

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Stimate coleg,

Să trăiți cu speranța că veți crește în putere în 2004. Nu prea cred. Are cuvântul domnul senator Zang.

Vă rog, domnule senator.

 
 

Domnul Grigore Zang:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

O dată dezbaterile de fond s-au terminat. Pe de altă parte, este articol foarte clar în această lege dincolo de eventuale contradicții pe parcursul legii, care specifică: "Votul negativ la raportul Consiliului de administrație atrage demiterea de drept a consiliului." Urmează să stabilim un interimat. Comisiile s-au întrunit, fac propunerea unui director interimar, vă rog să trecem procedural la vot.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Vă ascultăm, domnule deputat Sassu, nici o problemă.

 
 

Domnul Alexandru Sassu:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor colegi,

De ce să numim un director interimar? Pentru că așa vreți dumneavoastră? În pofida legii. Nu. Parlamentul numește un consiliu de administrație, asta este datoria Parlamentului. Nu un director interimar. Nu scrie niciunde în lege că se numește un director interimar decât în momentul în care Parlamentul nu poate numi un consiliu de administrație. Datoria Parlamentului este să-și numească Consiliul de administrație și nu directori interimari.

Repet, situația normală este numirea unui consiliu de administrație. În afară de faptul că dumneavoastră vreți, așa cum spuneați, să încălcați legea cu orice preț, după încălcarea regulamentului, nu există nimic care să vă justifice gestul. Îmi pare rău.

 
 

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Vă mulțumesc, domnule deputat.

Stimați colegi, vă rog puțină răbdare.

Are cuvântul domnul senator Păcuraru.

Te rog să nu vorbești de mobilul acela uitat în sală.

Vă rog, domnule senator și vicepreședinte al Senatului României.

 
 

Domnul Nicolae Paul Anton Păcuraru:

Domnilor președinți,

Suntem, într-adevăr, în plin Kafka, într-o situație cât se poate de absurdă.

Puterea a hotărât clar. Îi va lua apărarea Televiziunii și-l va apăra cu orice preț pe domnul Hadji Culea și Consiliul de administrație, prin ce metamorfoză politică și ce pact nu se știe, dar s-a hotărât.

În egală măsură Puterea a hotărât, dincolo de dezbateri, dincolo de proceduri, dincolo de reguli că trebuie să cadă capul domnului Anton Dimitriu și ca atare, lucrurile se întâmplă. Orice discuții legate de reglementări, de proceduri, de respect față Parlament etc. este aproape inutilă, motiv pentru care noi am fost și în situația de a ieși din sală. Vă pot spune în egală măsură că și raportul comisiei, care urmează să fie discutat acum și prezentat aici, suportă mari discuții. El, ca raport de comisie. Dar din moment ce hotărârile sunt luate, sigur că noi, ca grupuri parlamentare, am fost puși în situații imposibile, în care pe o administrație foarte bună, demitem un consiliu de administrație, cu o administrare discutabilă, păstrăm un consiliu de administrație și toate aceste jocuri oculte ale Puterii și ale politicii românești sigur că nu le mai putem înțelege, nu le mai putem desluși.

Grupul parlamentar al PNL nu a putut participa la votul legat de raportul Radio, nu va putea participa în atare condiții la votul privind un președinte interimar care, iată, reglementările spun foarte clar, nu există. Ori avem un consiliu de administrație și discutăm despre un consiliu de administrație, dar n-a fost timp pentru înțelegeri atât de subtile și atât de complexe, ori discutăm în afara legii și atunci, sigur, totul este posibil și este păcat de timpul consumat aici.

Vă mulțumesc, domnilor președinți.

 
 

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Stimați colegi,

Înțeleg că ați trecut de la problema votului la cealaltă problemă.

Are cuvântul domnul senator Adrian Păunescu, președintele Comisiei de cultură a Senatului.

 
 

Domnul Adrian Păunescu:

Domnilor colegi,

Domnilor președinți,

Am încercat să mă păstrez în limitele tăcerii semnificative și să ascult pe toată lumea cu luare-aminte. Constat că nu există măsură și rareori există și rușine. Bazându-se pe un anumit complex al bunului simț, pe care îl dovedesc președinții ședinței noastre, s-au încălcat în mai multe rânduri .... (Vociferări în sală din partea Opoziției.) Hăuliți degeaba! Tot nu veți fi colindători. (Aplauze din partea Puterii.)

Bazându-se, așadar, pe un anumit complex de bun simț al președinților acestui plen, anumiți colegi au venit la microfon de parcă l-au privatizat. (Râsete în sală. Aplauze.)

Este intolerabil ca în momentul în care lucrurile sunt aproape de finalitate și de final, să asistăm la reveniri permanente menite să obstrucționeze procesul în care ne aflăm.

Așadar, domnule președinte Văcăroiu, vă propun să sistați discuțiile și să trecem la partea care privește propriu-zis ședința noastră.

În al doilea rând, rog pe cei care se exprimă aici să găsească soluția pentru a se și auzi ceea ce dânșii spun. Uneori, lipsa de dicție duce la confuzii. Nimeni nu deleagă un olog să lupte pentru un loc fruntaș în competițiile atletice. Regula ar trebui urmată și la retorică.

În al treilea rând, constat că un membru al P.N.L. atacă dreptul P.N.L. de a avea un reprezentant în Consiliul televiziunii, un reprezentant care este chiar președintele consiliului respectiv.

Vasăzică, toate criteriile privind intervenția puterii în chestiunile privind radioul și televiziunea nu mai sunt valabile. Nu le mai convine dumnealor că domnul Hagiculea face altă politică decât cea liberală, și anume o politică mai de echilibru. Am fost un adversar al acelui consiliu și al acelui președinte. Din această clipă trebuie să trec la o cu totul altă poziție. Spune-mi cine te apără, ca să-ți spun cine ești! Spune-mi cine te atacă, pentru ca să-ți spun cine ești!

Domnule președinte, să trecem la procesul pentru care ne aflăm aici. (Aplauze din partea deputaților P.S.D.)

 
 

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Stimați colegi,

Pentru că s-a ridicat mâna o să mai dau cuvântul, și vă propun sistarea după încă trei luări de cuvânt: domnul Chiliman, domnul Onisei și domnul Mitrea.

Vă propun să închidem discuțiile pe această problemă.

Cine este pentru? Vă mulțumesc.

Împotrivă? 29 voturi.

Abțineri? Vă rog eu, nu ridicați mâna de două ori. Ați votat la împotrivă.

Nici o abținere.

Pentru? Vă rog să ridicați mâinile încă odată. Numărați voturile pentru. 289 voturi pentru, 24 voturi împotrivă, nici o abținere.

Am sistat discuțiile. Domnule Chiliman, aveți cuvântul. Vă rog!

 
 

Domnul Andrei-Ioan Chiliman:

Mulțumesc. Credeam că nu mai îmi dați cuvântul pentru că tocmai s-au sistat discuțiile. N-aș fi intervenit dacă antevorbitorul care a fost aici la microfon nu ar fi înfierat cu o mânie oarecum aducătoare amitne a unei alte perioade: faptul că există o opoziție care încearcă să arate puterii că legea trebuie respectată. Și dacă lucrul ăsta este incomod pentru putere, pentru o majoritate oricare ar fi ea, lucrul ăsta însă nu trebuie să ne sperie. Așa e-n democrație! Și trebuie să ne ferim să revenim la metodele totalitariste, când prin simpla măsură pe care vrea s-o ia o anumită grupare, bagă pumnul în gură alteia.

Vă anunț, onorați colegi, că tot ce vorbim noi aici, tot ce spunem de la aceste microfoane, se notează în aceste stenograme și o să vină unii peste câțiva ani, peste 10 ani, 15 ani și o să fie curioși să vadă exact ce s-a întâmplat în acest Parlament. Și o să audă, o să aibă ocazia să vadă exact cam cum erau relațiile, ce făceau cei care erau în majoritate atunci, cum se purtau cei din opoziție și cam cum funcționa democrația în România în anul 2001, la sfârșit de an.

Deci, vreau să vă atrag atenția, onorați colegi, că avem o responsabilitate față de propria noastră activitate de aici. Și vă rog să v-o luați și dumneavoastră în serios chiar dacă sunteți astăzi, întâmplător, prin votul populației, mai mulți.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Vă mulțumesc. Eu sper că ați ascuns stenogramele din perioada 1997-2000!

Are cuvântul domnul deputat Onisei.

 
 

Domnul Ioan Onisei:

Domnilor președinți,

Doamnelor și domnilor senatori și deputați,

Nu intenționez să polemizez cu nimeni, nici cu cei care invocau Marin Preda și un anumit personaj care pestilenția aerul într-o bătălie care nu mai avea loc.

Impresia mea este că veți considera în seara asta, cum ați mai făcut-o și altădată, că simpla majoritate vă dă și dreptate.

Stimați colegi, am aici legea. Este vorba de art.19 din Legea 41/1994, modificată prin Legea 124/1998 și rog pe următorii distinși juriști, în care am deplină încredere, pe domnul Valer Dorneanu, președintele Camerei Deputaților, pe care-l respect foarte mult de pe vremea când a fost președintele Consiliului Legislativ, și, de asemenea, pe domnul ministru pentru relația cu Parlmentul, care pe text de lege, data trecută, m-a contrazis, îmi pare rău, am un singur exemplar din lege, îl ofer. Îi rog să citească de la microfon art.19 și veți vedea că nu puteți numi un director interimar, ci trebuie să numim, pe procedurile de la lege, un consiliu de administrație.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Vă mulțumesc.

Are cuvântul domnul deputat Mitrea.

(Domnul deputat Ioan Onisei a mers la prezidiu pentru a-i arăta domnului președinte textul de lege; domnul Nicolae Văcăroiu l-a respins)

(Aplauze din partea deputaților P.S.D.)

 
 

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Chiar ceea ce ne-a invitat stimatul coleg, onoratul Andrei Chiliman, vroiam să aduc aminte, să citim stenogramele din anii trecuți, când erați în majoritate și când aici un ilustru coleg de-al dumneavoastră de coaliție, domnul Vasile Lupu, a spus: "N-ați fost în sală, n-aveți ce contesta. Procedură." Și ați votat cu dânsul. În momentul acela a fost când s-a stabilit în această sală pe o procedură care seamănă, Consiliul de administrație al Băncii Naționale, care este valabil și astăzi.

 
 

Domnul Nicolae Văcăroiu:

S-au ascuns stenogramele alea!

 
 

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Nu, nu s-au ascuns, domnule președinte.

Chiar dacă ne bazăm pe faptul că sunt o mulțime de parlamentari noi, ceea ce este bine, ar trebui să nu uităm că am fost aici. Am făcut intervenții pe acea procedură și am părăsit sala. Exact cum ați făcut și dumneavoastră. Am avut însă buna cuviință să nu venim să contestăm votul deși și la televizor și nouă ni s-au părut atunci, pentru că nu a fost vot nominal, că au fost mai mult de o treime.

Știm foarte bine și mă refer la domnul coleg parlamentar de la P.D., care este vechi în Parlament, că nu există procedură de contestare după încheierea votului, prin Curtea Constituțională sau prin alte zone. Nu există! Iar acest lucru mi l-a spus de cel puțin zece-cincisprezece ori onoratul Vasile Lupu când contestam voturile care aveau loc în sală. Ceea ce a fost valabil când ați fost în majoritate, vă rog, aveți buna cuviință să fie valabil și când sunteți în minoritate.

Vă mulțumesc. (Aplauze din partea deputaților P.S.D.)

 
 

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Stimați colegi,

Am ascultat toate argumentele. Eu cred că a fost o dezbatere extrem de democratică și foarte multe luări de cuvânt.

Permiteți-mi să dau cuvântul domnului președinte Mălaimare, președintele Comisiei de cultură, să dea citire raportului celor două comisii.

 
 

Domnul Mihai Adrian Mălaimare:

Domnilor președinți,

Doamnelor și domnilor,

În temeiul Hotărârii nr.36 adoptată de Camera Deputaților și Senatului în ședința comună din 12 decembrie 2001, privind respingerea raportului anual al Consiliului de administrație al Societății Române de Radiodifuziune pentru anul 2000 și demiterea de drept al Consiliului de administrație, precum și potrivit prevederilor art.21 din Legea 41/1994 privind funcționarea Societății Române de Radiodifuziune și Societății Române de Televiziune, republicată, Comisiile pentru cultură ale celor două Camere s-au întrunit în ședință comună în data de 13 decembrie 2001 pentru propunerea persoanei care va îndeplini funcția de director interimar al Societății Române de Radiodifuziune și precizarea mandatului acestuia.

La această ședință au fost prezenți 18 membri din cei 31 ai comisiilor reunite: 11 deputați și 7 senatori.

Cele două comisii au hotărât cu unanimitatea de voturi a celor prezenți să supună aprobării plenului celor două Camere candidatura domnului Dragoș Șeuleanu, în prezent director general executiv, pentru funcția de director interimar al Societății Române de Radiodifuziune.

Cele două comisii au aprobat cu 12 voturi pentru, 2 voturi împotrivă și o abținere, ca durata mandatului să fie termenul maxim prevăzut de lege: 6 luni.

Domnul deputat Marton Arpad a propus ca durata mandatului să fie de trei luni, dar având în vedere că prima propunere, a domnului senator Adrian Păunescu, a fost votată cu majoritate de voturi, cea de-a doua propunere nu a mai fost supusă votului.

În conformitate cu prevederile alin.3 al art.21 din Legea nr.41/1994, republicată, vă solicităm să supuneți aprobării Camerelor reunite ale Parlamentului, propunerea comisiilor.

Domnilor președinți,

Doamnelor și domnilor,

Există ca documente care atestă realitatea acestei întruniri din data de 13 decembrie cele două liste pe care deputații și senatorii au semnat și se poate vedea clar că sunt 18 membri ai celor două comisii, deci cvorumul a fost absolut întrunit. Există, de asemenea, sinteza lucrărilor ședinței din ziua de 13, în care se face chiar specificarea faptului că propunerea domnului Șeuleanu pentru interimat a fost votată cu unanimitatea voturilor celor prezenți (18).

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Mulțumesc foarte mult.

Stimați colegi,

Aveți observație la raport? Vă rog, domnule senator, fiind și secretar al Senatului. Vă ascultăm.

 
 

Domnul Mihai Ungheanu:

Domnilor președinți,

Domnilor colegi,

Eu am făcut obiecții la acest raport încă din ședința Biroului permanent. Prima observație este că ceea ce ni s-a citit aici este diferit de textul pe care îl am în mână și care a fost prezentat la Biroul permanent. În textul la care mă refer, cel prezentat la Biroul permanent, nu sunt făcute precizări în legătură cu numărul care acum este citat la cvorum. Este prezentă doar următoarea situație: 12 voturi pentru, 2 voturi împotrivă și o abținere, adică 15 prezențe, ceea ce arată că de fapt nu s-a întrunit cvorumul și că acest raport nu are o bază valabilă.

Indiferent de protestele care se înfățișează aici, vreau să vă spun că regulamentul Camerei și al Senatului sunt foarte clare, că trebuie jumătate plus unu de la Senat, ceea ce înseamnă cinci plus unu, șase, și jumătate plus unu de la Cameră, ceea ce evident că nu este satisfăcut de votul aici anunțat. Adaosul care s-a făcut și trimiterea la procesul verbal nu satisfac datele problemei.

Eu consider că ceea ce s-a prezentat la Biroul permanent este valabil și din acest punct de vedere numărul necesar care este de 16 nu este întrunit. Eu am spus 12 plus 2 plus 1, sunt 15.

Documentul l-am citit și nu este nimic în afară de 12 voturi pentru, 2 voturi împotrivă și o abținere. Deci, ăsta este documentul prezentat Biroului permanent. În final, când s-a votat, aceasta era situația. Consider că nu este valabil acest document. Eu nu doresc să mă opun nici unei alte opinii sau păreri. Doresc ca să se respecte regulamentele Camerei și Senatului. Doresc să ne mișcăm, atât Opoziția cât și Puterea, după aceste regulamente și să nu ne obligați să ducem o viață parlamentară diferită de a dumneavoastră. Să nu fim constrânși să votăm altfel. Pentru că dacă ne constrângeți, de aceea ajungem să ieșim din sală. Eu nu doresc acest lucru, dar cu acest sistem de lucru, se va întâmpla.

15 persoane nu satisfac numărul pentru a se prezenta această hârtie. Fac următoarea propunere: până vineri să se întrunească din nou cele două comisii și să facă o propunere validă pentru a o discuta în plenul de vineri. Altfel noi nu putem să intrăm în linie parlamentară cu vot la acest raport. (Aplauze din partea membrilor Opoziției)

 
 

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Da. Vă rog.

 
 

Domnul Árpad-Francisc Márton:

Domnilor președinți,

Doamnelor și domnilor,

În acest raport, într-adevăr, există o eroare materială. Pentru că cele trei persoane ale Grupului parlamentar al U.D.M.R., domnul Kereskenyi, domnul Kelemen Hunor și cu mine, nu am votat această perioadă de șase luni. Acolo nu e o cifră de doi, ci de trei. Iar în sală erau 18 persoane și, dacă vă îndoiți, întrebați-l pe domnul Florescu care a fost prezent.

 
 

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Domnul Mălaimare.

 
 

Domnul Mihai-Adrian Mălaimare:

Îmi cer scuze, domnule senator Ungheanu. Poate că într-adevăr sunt un deputat proaspăt și nu înțeleg foarte bine. Dar chiar cu hârtia pe care o aveți în mână, cred că textul este foarte clar, iar un literat ca dumneavoastră ar trebui să ne explice exact ceea ce citește. Vă mai citesc o dată.

"Cele două comisii au aprobat cu..." eu citesc cu eroarea care a fost strecurată, nu mă absolv de eroarea celui care a strecurat-o și a mea care am semnat-o, dar vă citesc exact textul, "...cele două Comisii au aprobat cu 12 voturi pentru, 2 voturi împotrivă și o abținere. "Ce, domnule senator? Ca durata mandatului să fie termenul maxim prevăzut de lege, 6 luni, și nu interimatul domnului Șăuleanu, care a fost, mai sus cu o propoziție, aprobat cu unanimitatea celor prezenți.

Vă mulțumesc.

(Vociferări)

 
 

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Da, domnule secretar.

Domnilor, vă rog frumos, puțină liniște!

 
 

Domnul Mihai Ungheanu:

Domnilor președinți, eu revin asupra unor constatări și observații pe care le-am făcut în Biroul permanent. Am spus că acest document nu este suficient, el trebuia să cuprindă mai multe elemente pe care nu le cuprinde. El trebuia să precizeze că P.R.M.-ul, P.N.L.-ul și P.D.-ul nu au participat la vot. Trebuia să precizeze cine a fost prezent și cum. Eu contest aici un document prezentat Biroului permanent și înfățișat celor două Camere. Or, dacă lucrăm cu două măsuri, nu este bine.

Deci, față de acest document, pe care l-am primit și ca secretar al Senatului și pe care l-am auzit și aici, eu reacționez ca atare și vă spun că nu este în regulă. Am făcut propunerea ca cele două comisii să se întâlnească și să prezinte un raport complet, așa cum se prezintă rapoartele la comisii. Nu e prima dată când rapoartele care vin de la comisii sunt incomplete și dau naștere la tot felul de discuții. Eu cer să se întrunească comisiile și să votăm vineri.

 
 

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Domnule senator, nu vreți să pricepeți! Nu vreți! Dacă citiți textul și dumneavoastră sunteți un erudit în domeniu...

Stimați colegi, nu e vorba de nici o lege. Eu vă propun să le pună la dispoziție colegilor pentru că nu e fabricat, că este luat din arhivă, procesul verbal, 18 voturi, ca să se înțeleagă perfect. Deci, nu s-a fabricat peste noapte, ca să încetăm cu copilăria asta.

Vă propun să mai dăm cuvântul domnului Sassu și să sistăm discuția. (Vociferări)

Vă rog frumos, e de serviciu și trebuie să-l ajutăm, după care propun sistarea discuțiilor.

 
 

Domnul Alexandru Sassu:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Un singur lucru pot să spun. Ceea ce discutăm noi întotdeauna atunci când se dezbate o lege sau o hotărâre, este raportul comisiei de specialitate.

Din raportul comisiei de specialitate nu reiese care este unanimitatea de voturi din care prezență se realizează ea. Singurul lucru la care se referă este acel număr de 12 plus 2 plus 1. Deci, acest raport nu poate fi votat și nimeni, niciodată, în plenul Parlamentului, în Camera Deputaților sau în Senat, nu ne poate trimite la documentele comisiei. Trebuie făcut un raport care poate fi votat, eventual.

Discutăm acest raport care este identic cu cel de care vorbea domnul Ungheanu, primit la Biroul permanent. Este raportul pe care l-am primit în casetă. Acest raport nu spune care a fost prezența. Restul sunt tot felul de probleme. Iar prezența la comisie, faptul că au semnat pe liste, nu înseamnă că au fost prezenți în momentul votului. Or, noi discutăm, așa cum o facem de fiecare dată, o hotărâre care se adoptă prin vot și este vorba de votul din acel moment. Asta este chestiunea care o punem în discuție. Nu faptul că au fost prezenți, nu faptul că n-au votat, nu faptul că nu știu ce s-a întâmplat în momentul votului, cel care se referă la alineatul prim, și anume la propunerea domnului Dragoș Șeuleanu care era sau nu era cvorum. Acest lucru nu reiese din material. Materialul acesta, raportul acesta nu este corect și nu putem vota pe el.

Vă mulțumesc, domnule președinte.

 
 

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Stimați colegi, am propus sistarea discuțiilor.

Cine este pentru? Vă mulțumesc foarte mult.

Împotrivă? Vă rog să numărați.

Vă rog, voturi pentru? Vă rog să numărați. 287 voturi pentru.

Împotrivă? 112 voturi împotrivă.

Supun votului dumneavoastră propunerea din raport.

Cine este pentru? Vă mulțumesc foarte mult. Tot 287 voturi.

Împotrivă?

Abțineri?

Cu largă majoritate de voturi, s-a aprobat numirea domnului Săuleanu. (Aplauze din partea Puterii)

Stimați colegi,

Vă rog să luați loc, că nu am epuizat ordinea de zi. Să-i așteptăm pe colegi să iasă din sală. Vă rog eu foarte mult să mă ascultați, cu puțină răbdare, și să luați loc.

 
Aprobarea amânării dezbaterilor asupra rapoartelor de activitate incluse la punctele 5, 6 și 7 de pe ordinea de zi.

Urmează punctele 4, 5, 6. Permiteți-mi să dau cuvântul domnului președinte Valer Dorneanu.

Aveți cuvântul, domnule președinte.

Vrem ca totul să fie legal, normal și-n ordine.

 

Domnul Valer Dorneanu:

Stimați colegi,

Urmează cele trei rapoarte. V-aș ruga să priviți ceasul. Algoritmul discuțiilor ar presupune încă două ore și jumătate de discuții. Nu cred că acest lucru ar fi un impediment să continuăm lucrările dacă chiar dorim să o facem. Însă vă rog să analizați faptul că în raport cu soluția pe care a propus-o comisia pentru ultimul raport, de respingere a acestuia, ar urma să opereze textul din lege și consiliul de administrație să fie demis de drept.

În aceste condiții, s-ar impune procedura anevoioasă de întrunire a liderilor, de analizare a propunerilor, de audiere în comisii, de organizare a unei alte comisii comune, ceea ce ar fi imposibil de realizat. Nici procedura pe care am utilizat-o în cazul radioului nu ar mai fi posibilă, pentru că și pentru numirea unui director interimar ar trebui să se întrunească liderii, ar trebui comisiile să audieze propunerile care se fac și să convocăm din nou o ședință comună.

Pentru a nu ajunge într-o situație greu de acceptat și pentru televiziune și pentru telesplectatori și pentru noi, de a rămâne televizinea fără conducere, eu vă propun să amânăm dezbaterea celor trei rapoarte până după vacanța parlamentară.

 
 

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Cine este pentru? Mulțumesc.

Împotrivă?

Abțineri? O abținere.

Cu 285 de voturi pentru și o abținere, am amânat pentru sesiunea următoare. Încheiem aici ședința de astăzi.

Ședința s-a încheiat la ora 20,07.

 
   

Adresse postale: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, Bucarest, Roumanie mardi, 19 octobre 2021, 0:50
Téléphone: +40213160300, +40214141111
E-mail: webmaster@cdep.ro