Plen
Ședința Camerei Deputaților din 16 aprilie 2002
Sumarul ședinței
Stenograma completă
publicată în Monitorul Oficial, Partea a II-a nr.62/26-04-2002

Dezbateri parlamentare
Calendarul ședințelor
- Camerei Deputaților:
2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003 2002
2001 2000 1999
1998 1997 1996
Interoghează dezbaterile
din legislatura: 2016-prezent
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996
Monitorul Oficial
Partea a II-a:2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003 2002

Transmisii video

format Real Media
Ultimele ședințe (fără stenograme încărcate):
04-12-2019
27-11-2019
Arhiva video:2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003
Pentru a vizualiza înregistrările video trebuie să instalați programul Real Player
Sunteți în secțiunea: Prima pagină > Proceduri parlamentare > Dezbateri > Calendar 2002 > 16-04-2002 Versiunea pentru printare

Ședința Camerei Deputaților din 16 aprilie 2002

  1. Intervenții ale domnilor deputați:

 

Ședința a început la ora 8,30.

Lucrările au fost conduse de domnii Corneliu Ciontu, vicepreședinte al Camerei Deputaților, Valer Dorneanu, președintele Camerei Deputaților, asistați de domnii Constantin Niță și Borbély László, secretari.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Bună dimineața.

Propun să începem ședința de intervenții. Sunt 26 de înscrieri. Reamintesc faptul că cele trei minute este bine să le respectăm.

 
Ioan Sonea - declarație intitulată România, între if și don't;

Îl invit la microfon pe domnul deputat Mircea Costache. Nu este.

Domnul Ioan Sonea. Se pregătește domnul Ștefan Baban.

 

Domnul Ioan Sonea:

Vă mulțumesc.

"România, între "if" și "don’t"."

Nu este zi lăsată de Dumnezeu și ziar, emisiune radio sau tv date de Guvern în care să nu auzim de NATO. Nu că nu ne-ar plăcea să auzim de americani și de ruși, de englezi și de germani, de maghiari, de români și de alții, dar mereu se asociază promisiunea cu amenințarea - Dacă nu încheiați Tratatul cu Ungaria, atunci nu intrați în NATO. Dacă aveți o populație săracă și amărâtă, atunci sunteți buni pentru Europa și America. Dacă nu încheiați Tratatul cu Ucraina, atunci nu sunteți vrednici de NATO. Dacă aveți corupție fără corupți, atunci suntem buni pentru moralele Europa și America.

Dacă nu lichidați toate întreprinderile construite de comuniști, atunci nu vedeți NATO, ca și când fierul și betonul ar fi făcut politică.

Dacă aveți legalizată homosexualitatea, atunci preacreștinele Europa și America vă deschid porțile. Dacă nu lichidați agricultura românească, atunci nu intrați în NATO.

Dacă vă mutilați și vă uitați istoria, atunci Europa și NATO vă primesc cu brațele deschise. Dacă nu vă dărâmați statuile, atunci nu sunteți demni de NATO.

Dacă ați lichidat flota civilă și militară, atunci sunteți buni pentru NATO. Dacă nu aveți armată și industrie de apărare, atunci sunteți agreați de NATO.

Dacă copiii români sunt scoși din școli prin protocoale politice, atunci suntem buni pentru NATO.

Dacă nu introduceți t.v.a. pe lucrări de construcții, atunci nu corespundeți NATO.

Dacă ascultați glasurile de la Chișinău care strigă, din păcate în van, "Suntem români și punctum, și vrem unire cu Țara mamă!", atunci nu suntem vrednici de NATO.

Dacă nu vă trimiteți fiii și fiicele în lume, atunci nu sunteți apți pentru NATO.

Dacă umpleți găurile negre din economie cu bani de la buget, atunci primiți pașaport pentru NATO.

Dacă nu inventați extremiști pe care să îi exterminați, atunci nu sunteți actuali pentru NATO.

Dacă spunem că scutirile de datorii acordate unor infractori produc goluri la bugetul sănătății și al învățământului, devenim adversari ai capitalismului românesc și, atunci, nu suntem compatibili cu NATO.

Dacă în România nu a existat holocaust, atunci nu vom vedea raiul din NATO.

Iată deci că schema este foarte simplă. Dacă "da" sau "ba", atunci "nu".

Mai putem spune adevărul, altul decât cel oficial produs și vândut? Să fie o coincidență întâmplătoare dintre "Anul Caragiale" și "Anul NATO"?

Așteptăm cu sufletul la gură apariția din noiembrie a "Moftului român", ieftin și bun, zece bani numărul, apare când iese de sub tipar, gândindu-ne la vorbele zicalei "Dacă slugă ești, atunci stăpân găsești. Dacă stăpân îți crești, atunci în capul mesei îl poftești. Dacă stăpân ești, atunci soarta îți stăpânești."

Mulțumesc.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulțumesc și eu.

 
Ștefan Baban - intervenție cu tema Munca la negru, conlucrare între angajatori și angajați;

Are cuvântul domnul deputat Ștefan Baban. Se pregătește domnul Minică Boajă.

 

Domnul Ștefan Baban:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

Munca la negru, conlucrare între angajatori și angajați.

Munca la negru este unul dintre cele mai grave fenomene care a apărut după 1990 și care s-a dezvoltat an de an, atingând dimensiunile unui adevărat flagel.

Inspecția muncii, instituția îndrituită cu controalele în domeniu, nu se poate pronunța asupra numărului de persoane care lucrează fără forme legale, deoarece fenomenul nu poate fi cuantificat. Adevărul este că, în penuria de locuri de muncă din România și în condițiile existenței unei forțe de muncă ieftină și calificată, mulți salariați acceptă condițiile patronilor de a se angaja fără forme legale.

Oamenii preferă să câștige câțiva bani în plus decât să se angajeze legal și să piardă acești bani, contribuind la plata taxelor și impozitelor către stat.

Patronii au învățat destul de repede că este mai bine să riște, fiindcă între plata unei amenzi de câteva milioane de lei și plata unui sufocant sistem de dări către stat este o diferență semnificativă.

Ca urmare, oamenii de afaceri nu se mai sperie de controalele efectuate de Inspecția muncii, nici de amenzile acordate, pentru că, în final, tot ei vor fi cei câștigați.

Chiar și marile firme au învățat repede cum să se descurce fără să-și păteze numele. Ei angajează cu forme legale, la un salariu minim, sau, după caz, mediu, și apoi plătesc diferența la negru. În această situație, nu există nici un risc pentru că atât salariații, cât și angajatorii sunt mulțumiți, păcălind statul într-o incredibilă conlucrare.

Realitatea este că lupta împotriva muncii la negru nu trebuie să înceapă de la controale și amenzi sau nu numai de aici. În condițiile în care România are cea mai mare fiscalitate pe forța de muncă din Europa, circa 80% din valoarea salariului brut, amenzile nu vor mai putea rezolva această problemă și, până la urmă, toată această activitate devine inutilă dacă un patron va fi amendat cu maximum, 100 de milioane de lei. Pentru un buticar sau o firmă cu maximum zece angajați, suma este imensă, dar pentru marea majoritate care are 200-300 de salariați, dintre care peste o treime lucrează la negru, amenda reprezintă o bagatelă.

Ca urmare, nu numai majorarea cuantumului amenzilor coroborate cu declanșarea unei campanii săptămânale sau lunare pot influența reducerea dimensiunilor acestui fenomen, ci și stabilirea unui sistem de fiscalitate coerent și realist, alături de măsuri reale de încurajare a folosirii legale a forței de muncă care să stimuleze și să cointereseze atât angajatorii, cât și angajații și să determine ambele categorii să nu mai practice eludarea legilor statului.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulțumesc.

 
Minică Boajă - despre necesitatea unei analize a activității primarului general al Capitalei, dl. Traian Băsescu;

Dau cuvântul domnului deputat Minică Boajă. Se pregătește Marius Iriza.

 

Domnul Minică Boajă:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

În ultimele luni, din propria voință ori incitat de o parte a mass-media, primarul general al Capitalei, domnul Traian Băsescu, a ieșit la rampă de nenumărate ori, dar nu pentru a-i informa pe bucureșteni despre modul în care își onorează mandatul, ci pentru a ne demonstra cât de tare este dumnealui în exercițiile de ofensivă-defensivă care l-au făcut celebru.

Din reacțiile sale la observațiile critice și chiar acuzele ce i se aduc în legătură cu activitățile girate fie ca ministru, fie ca primar general, se poate observa fără prea mare efort că, întotdeauna, actualul președinte al Partidului Democrat s-a considerat un favorizat al destinului, colegii de partid, electoratul, societatea civilă în general neavând altă șansă decât să-i accepte tacit nu atât reușitele și, deopotrivă, derapajele, arbitrariul ori bâzdâcurile, cât mai ales costurile acțiunilor pe care le-a inițiat, ineficiența și risipa.

Prin ușurința cu care se derobează de la responsabilitățile ce i-au aparținut, domnul Băsescu dovedește, fără să vrea, că a tratat fiecare funcție care i-a fost încredințată ca pe o sinecură. În această ipostază, preocupările sale au gravitat cu precădere în jurul a doi poli de interes: pe de o pare, grija de a nu se abate flagrant de la spiritul legilor, iar, pe de alta, strădania de a nu le pune în aplicare. Asemenea tendințe ies pregnant în evidență și în actuala postură sau, mai exact, cu deosebire în actuala postură în care se consideră un "autonom".

Legea administrației publice locale nr.215 din 23 aprilie 2001 este în vigoare din 23 mai 2001. În mod firesc, prima grijă a titularului Primăriei Municipiului București era de a pune în aplicare imediat și ad litteram această lege, ceea ce nu s-a întâmplat.

Noua lege nu mai lasă la bunul plac al primarului problema delegării de competențe viceprimarului sau, după caz, viceprimarilor, ci îl obligă pe acesta, potrivit art.70, să delege viceprimarilor, prin dispoziție scrisă, exercitarea atribuțiilor ce îi revin, conform art.68. Primarul general al Capitalei nu a aplicat această prevedere de îndată ce Legea nr.215 din 2001 a intrat în vigoare, după cum nu a dus la îndeplinire nici alte dispoziții ale legii. Iată câteva dintre acestea:

1) Supunerea spre aprobare Consiliului General al Municipiului București a Regulamentului de Organizare și Funcționare a Primăriei. Nu au fost elaborate noile regulamente, deși se impunea acest lucru, deoarece organigrama și statul de funcțiuni ale noii administrații locale nu mai concordă cu vechiul Regulament de Organizare și Funcționare a Primăriei Municipiului București.

2) Participarea la întâlnirile cu primarii sectoarelor (cel puțin odată pe lună sau în alte circumstanțe prevăzute de lege, potrivit art.100 alin.1 din Legea nr.215/2001). Primarul general Traian Băsescu nu se supune acestei prevederi legale. Dumnealui nu înțelege sau, mai grav, nu vrea să înțeleagă că, indiferent de apartenența lor politică, toți primarii de pe raza Municipiului București se află, cum se spune, "în aceeași barcă", misiunea lor primordială constând în aplicarea prevederilor legale, conform art.68 și a art.69 din lege și toate celelalte dispoziții ale Legii nr.215 din 2001, care concură la buna administrare, gospodărire și gestionare a bunului public, la protecția cetățenilor și a mediului Capitalei României. Obstrucțiile practicate de primarul general au ca efect perpetuarea disfuncționalităților existente care, după cum vom vedea, conduc la situații dintre cele mai bizare.

3) Participările la Comisia Consultativă a Municipiului București și la ședințele săptămânale, de regulă în fiecare zi de luni, ale Comitetului operativ-consultativ, conform art.145 și 148 din Legea nr.215 din 2001, este un gen de activitate care, de asemenea, nu-și găsește loc printre preocupările primarului general.

Voluntarismul teribilist al domnului Băsescu spune multe, atât în privința caracterului său, cât, mai cu seamă, în legătură cu capacitatea sa politică de a decanta, din amalgamul convingerilor sale doctrinare, ceea ce se impune cu necesitate. "Unde este o necesitate, trebuie să existe o posibilitate". Or, posibilitatea ca primarul general să se articuleze la exigențele legii devine cu atât mai stringentă cu cât necesitățile privesc o comunitate cu peste două milioane de suflete.

4) Exercitarea corectă a funcției prevăzută de art.68 alin.1 lit.f), aceea de ordonator principal de credite. Acesta este un exercițiu ratat de primarul general, sau cum ar spune-o chiar dumnealui cu obișnuitu-i umor "La lecția asta am lipsit!" Altfel, nu se poate explica cum de s-a ajuns la o serie de probleme grave în activitatea unor regii aflate în subordinea Primăriei Capitalei, situația culminând cu o adresă din anul trecut prin care, în disperare de cauză, directorul general al RATB solicită sprijinul Guvernului pentru obținerea sumelor necesare asigurării pieselor de schimb "legate de siguranța circulației". În demersul său, directorul general aprecia că "dacă blocarea eliberării fondurilor se menține, vom fi obligați să reducem drastic parcul de vehicule în circulație, cu consecințe sociale și economice aferente".

Efectele "parcimoniei" nejustificate a primarului general nu a întârziat să apară: amânarea executării unor lucrări absolut necesare pentru întreținerea căilor de rulare a produs deraieri de tramvaie, cu serioase blocări de circulație. Bineînțeles, au mai fost și alte evenimente nedorite.

Nu putem afirma că domnul Băsescu gândește ca un puștan care afirmă cu nonșalanță că "Legea este făcută pentru a fi încălcată". Nu, dumnealui nu o încalcă fățiș, ci este mai blând - o eludează acolo unde îi convine și în cazurile în care știe că iese de sub incidența sancțiunilor prevăzute expres de lege. Nici o instanță nu l-ar putea culpabiliza pentru că lipsește de la niște ședințe, chiar dacă nu ar merge la nici una, cu toate că, moralmente, este vorba despre o sfidare și o batjocură năucitoare față de colegii din administrație, față de autorul inițiativei legislative, față de însuși legiuitorul.

Pe de altă parte, ar fi nedrept să ocolim meritele primarului general. Să începem cu modul în care a aplicat prevederile de la lit.n) alin.1 al art.68 din Legea nr.215 din 2001 - "Ia măsuri pentru prevenirea și combaterea pericolelor provocate de animale, în condițiile legii". De fapt, domnul Traian Băsescu de aici a pornit în îndeplinirea mandatului său.

Neținând seama de protestele unora, bătrânul "lup de mare" s-a năpustit voinicește asupra câinilor bucureșteni fără stăpân, acțiune pozitivă în sine, dar nu a reușit să anihileze, prin castrare și euthanasiere, decât unul din zece patrupede de acest soi. Să fim înțelegători și zicem că atât s-a putut. E bine totuși că s-a oprit aici, căci, dacă ar fi continuat, cine știe de la ce ar mai fi fost privați cetățenii Bucureștilor care, și așa, în calitatea lor de contribuabili, au suportat un cost uriaș - circa 16,7 miliarde de lei pentru castrarea a 2947 de câini și euthanasierea altor 35916. Ca să eliminăm orice dubii, precizăm că, în medie, o sterilizare prin castrare a costat 1,6 milioane de lei, iar o injecție letală 333600 de lei.

Actualul primar general nu are nici o vină în legătură cu afacerea delegării serviciului de iluminat public în București, iluminatul public care înghite anual, începând din 1998, aproape de cinci ori mai mult decât până în 1997, respectiv circa 11 milioane de dolari, față de 2,3 milioane. A avut însă suficient timp în cei aproape doi ani de când a fost ales pentru a ordona o analiză a modului în care s-a făcut licitația și a fost încheiat contractul de delegare, cu atât mai mult cu cât procesul-verbal de deschidere a licitației și a ofertelor suferă de o lacună bătătoare la ochi - nu a fost semnat de șapte dintre cei paisprezece membri ai comisiei și nici de președintele acesteia. Să admitem că nu i-a fost oferit prilejul de a o face. Totuși, întorcându-ne la litera Legii nr.215 din 2001, observăm că primarul general respectă doar în parte dispozițiile art.68 alin.1 lit.q), în speță asigurarea desfășurării normale a traficului rutier și pietonal, ceea ce presupune și un iluminat corespunzător.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Domnule deputat, îmi cer scuze. Încercați să finalizați. Am rugat trei minute, pentru că sunt foarte mulți înscriși la cuvânt.

 
 

Domnul Minică Boajă:

Cert este că domnul Traian Băsescu, primarul general al Capitalei, se află, sub multe aspecte, departe de imaginea pe care se străduiește să o impună conștiinței opiniei publice.

Consider că, pentru a fi adus cu picioarele pe pământ, este necesară o serioasă analiză de fond a activității din cadrul Primăriei Municipiului București, și propun organelor îndrituite să o efectueze fără întârziere. Altfel, subiectivismul, arbitrariul, ineficiența și risipa vor grava asupra bunului mers al marelui oraș, fără ca locuitorii săi să aibă cunoștință de aceasta.

Mulțumesc.

 
Marius Iriza - atenționare asupra situației de la Combinatul Siderurgic din Reșița;

Domnul Corneliu Ciontu:

Dau cuvântul domnului deputat Marius Iriza. Se pregătește domnul Napoleon Pop.

Insist asupra respectării celor trei minute.

 

Domnul Marius Iriza:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

În declarația politică de astăzi doresc să atrag atenția încă odată asupra situației de la Combinatul Siderurgic din Reșița.

Soluția originală găsită de APAPS și graba de a o pune în practică ne dau suficiente motive de a ne întreba ce se ascunde în spatele acestei acțiuni și care este motivația APAPS, care propune acum un parteneriat cu Nobel Ventures, fiind acreditată ideea că proprietarii americani ne fac de fapt o mare favoare.

Încheiat pe data de 5 iunie 2000, în condițiile în care partea română era net dezavantajată, nu am auzit ca până astăzi să fie cineva tras la răspundere. Contractului inițial de privatizare i s-au adăugat mai multe acte adiționale rămase necunoscute. Dacă am analiza însă contractul inițial, ne-am putea da seama că el nu a fost nici pe departe respectat. De ce? Cu rezerva de a face cu altă ocazie o analiză mult mai complexă a derulării contractului de privatizare de la Combinatul Siderurgic Reșița, voi aminti câteva din clauzele nerespectate, cu consecințe extrem de grave pentru cei peste 3000 de salariați și implicit pentru municipiul Reșița.

Punctul 8.5.: "Cumpărătorul se obligă să mențină personalul existent la data semnării contractului, cu excepția reducerilor normale de personal, pensionări, pe o perioadă de cel puțin cinci ani", obligație nerespectată.

Punctul 8.8: "Cumpărătorul se obligă să realizeze în etapa I, până la sfârșitul anului 2001, o producție de 550000 de tone/an, cu un venit estimat de 170 de milioane de dolari; în etapa a doua, începând cu anul 2002, o producție estimată la peste un miliard de dolari pe an", de asemenea obligație nerespectată.

Punctul 8.11: "Cumpărătorul se obligă să facă investiții: a) majorarea capitalului social cu 5000000 de dolari până la data de 31 decembrie 2000". Nu s-a făcut. "Investiții de modernizare în valoare de 52.000.000 de dolari și investiții de capital de lucru de 10.000.000 de dolari". Nu s-au făcut.

Afirmațiile ministrului Ovidiu Mușetescu despre investitorul american, care a dat dovadă de rea-credință și incapacitate managerială, sunt confirmate pe deplin și de faptul că numai în perioada ianuarie - iunie 2001 societatea a înregistrat pierderi de 587 de miliarde.

În tot acest timp, statul român a acordat ajutoare de urgență în valoare totală de peste 50 de miliarde de lei. Dacă și aceștia pot fi considerați investitori strategici, atunci nu este de mirare că se distruge cu bună știință o întreprindere, un oraș, o țară.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulțumesc și eu.

 
Napoleon Pop - declarație cu tema: Abordarea liberală - o șansă a actualei guvernări;

Îl invit pe domnul deputat Napoleon Pop. Se pregătește domnul Codrin Ștefănescu.

 

Domnul Napoleon Pop:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Drepturile omului, nediscriminarea, șansele egale, ca parte din setul de valori ale democrației, sunt, în același timp, și valori liberale.

Independența și libertatea individului, dreptul de a fi informat pentru a decide pentru el însuși, ca fundamente ale unui sistem democratic, pun în evidență caracterul antreprenorial al ființei umane, îi stimulează inițiativa și inventivitatea.

Atunci, când și de ce se desparte social-democrația de liberalism, mai nou chiar de liberalismul social?

Răspunsul scurt la această întrebare rezidă în organizarea socială reprezentată de stat, în gradul de imixtiune a acestuia în acțiunea individului, care se crede liber și independent.

După 50 de ani de un comunism dominat de autarhia statului știutor de toate și grijuliu față de fiecare cetățean în parte, astfel încât acesta ajunsese să se simtă ca într-o închisoare, tranziția la economia de piață în România trebuia în mod necesar să ia o tentă social-democrată, inițial o social-democrație de tip socialism cu față umană, iar ulterior, când totuși procesul spre o economie de piață a devenit ireversibil, o înclinație spre social-democrația modernă, însă care mai are nevoie de perfecțiune.

Dependența individului față de stat a fost cultivată cu tenacitate în ultimii doisprezece ani ai tranziției, indiferent de alternanța la putere. Cetățeanul de rând, chiar liber, a înțeles că și în democrație tot statul poate să-i împartă ceva, este drept, ceva din ce în ce mai puțin la cât mai mulți. A rămas din ce în ce mai puțin de împărțit cetățenilor, pentru că de fiecare dată cei potențați și-au împărțit între ei partea cea mai bună dintr-o sărăcie în creștere sau bogăție în scădere.

Iată pe scurt unde ne-a dus abordarea aproape exclusiv social-democratică a tranziției, indiferent de cei de la putere, într-o țară în care nivelul de trai al cetățeanului era și așa printre cele mai scăzute din Europa.

Spus pe șleau, originala social-democrație românească moștenește un conservatorism care are la bază lipsa de încredere în ceea ce poate face cetățeanul liber, descurajând în el inițiativa și spiritul întreprinzător.

Centralizarea deciziei și sistemul de impozitare omoară deja spiritul antreprenorial al cetățeanului liber, iar între a plăti impozite înalte muncind, nu este oare mai ușor să primești ajutor social stând degeaba?

Cetățeanul, familia, comunitatea locală au ajuns la un grad de disperare care are nevoie de o soluție la lipsa de încredere și teama instaurată față de ziua de mâine. Această soluție nu se poate baza decât pe abordarea liberală, care are ca fundament tocmai încrederea în oameni și în ceea ce pot face aceștia. A-i da în proprietate, a-l pune să decidă, a putea să se bucure de roadele muncii sale impozitate corect sunt cele mai puternice motivații pentru cetățeanul liber care să producă mai mult, mai bine, mai ieftin.

De acum încolo, pe trendul unei ușoare creșteri economice, dar fără impact la nivelul de trai al cetățeanului, singura abordare corectă a continuării tranziției este cea liberală. A acorda încredere oamenilor, în sensul de a-și putea modela singuri viața personală și a comunității, înseamnă a-i responsabiliza să o poată face. Descentralizarea deciziei trebuie făcută și cu mijloacele financiare necesare, dar, din păcate, acestea nu pot fi suficiente niciodată, dar și continua lor redistribuire social-democratică le va epuiza prin simplă irosire.

Ce se uită mereu, inclusiv de actuala guvernare? Un lucru simplu, și anume că tocmai libertatea, inițiativa privată și libertățile civice sunt chiar instrumentele dezvoltării. De ce să le inhibăm prin reglementare excesivă, prin intervenția statului atotștiutor, prin impozitele copleșitoare?

Uniunea Europeană și SUA sunt exemplele vii ale abordării liberale inițiale, care a dus dezvoltarea pe care toți o admirăm, și regula este valabilă numai în această ordine: libertatea duce la dezvoltare, iar o dezvoltare reală consolidează libertatea.

Prin acest raport de cauzalitate, liberalismul nu spune nimic grandios, dar este cert că tocmai drepturile considerate ca nevitale, cum sunt libertățile civile fundamentale - libertatea de a vorbi, de a te asocia, de a te ruga unui Dumnezeu, libertatea economică și politică - sunt tocmai acelea care asigură necesitățile vitale ale unei națiuni: hrană, casă, educație, ordine publică, securitate.

Stimați colegi,

Prin această declarație politică, pledez ca Puterea să înțeleagă că are nevoie, pentru propriile sale obiective asumate politic, de o abordare liberală. Trebuie să crezi înainte de a putea să redistribui. Mă tem că simpla utilizare a sloganelor social-democrate de către Putere nu se mai pot duce economic prea departe.

Opoziția PNL, la inițiativele legislative de urgență ale Puterii, este, în principal, semnalul de alarmă că exact valorile în care, de principiu, cred și Puterea și Opoziția nu sunt puse corect la muncă și tocmai rezultatele de care această națiune are nevoie se lasă prea mult așteptate.

Mulțumesc pentru atenție.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulțumesc.

 
Codrin Ștefănescu - definirea în câțiva termeni a haosului și degringoladei ce stăpânesc astăzi Partidul Național Liberal ;

Dau cuvântul domnului Codrin Ștefănescu. Urmează domnul Mircea Costache.

 

Domnul Codrin Ștefănescu:

Mulțumesc, domnule președinte.

"Convocare...", "revocare...", "suspendare...", "reprezentare...", "documentare..." și, bineînțeles, veșnica "amânare".

În termeni foarte scurți și cât se poate de exact am definit, doamnelor și domnilor colegi, haosul și degringolada ce stăpânesc astăzi Partidul Național Liberal, cu sau fără voia Delegației Reprezentanților săi Naționali.

Doar sâsâitul incoerent, dar "curajos" adresat premierului și intonat ca de obicei, în grup, amintește vag de existența unui ONG, în nici un caz partid politic, care, pe timp ce trece, este tot mai lipsit de substanță. De aceea, trebuie să admiteți, domnule președinte Stoica, că ar fi regretabilă situația în care Partidul Social Democrat ar rămâne nu fără o opoziție contestatar-constructivă, ci pur și simplu fără nici un fel de opoziție.

Este ca într-un vis urât atunci când o filială, și una care a reușit "performanța" de a-și promova parlamentarul prin calculator, înaintează proiectul de rezoluție privind necesitatea adoptării unor grabnice strategii, atunci lucrurile în PNL stau cu mult mai rău decât personal mi-am imaginat.

Și, din tot acest tam-tam cu ecouri mult prea largi pentru o cauză atât de mică, nu-mi răsună provocator decât opinia de tip retoric-retrospectiv emisă de prea-tânărul Crin Antonescu, dacă nu cumva, chiar PNL, în timpul guvernării de odinioară, a adus în mod voit imense și ireparabile prejudicii imaginii sale. Aș completa chiar: în general și cetățenilor români.

Prin urmare, dragi colegi, "revoluția" liberală s-a încheiat cu mult timp înainte de a începe.

Mulțumesc.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulțumesc.

 
Costache Mircea - comentariu în legătură cu mai recentele strădanii de aplicare a prevederilor unui protocol în județul Mureș;

Îl invit la microfon pe domnul deputat Mircea Costache. Se pregătește domnul Kelemen Hunor.

 

Domnul Mircea Costache:

Mulțumesc, domnule președinte de ședință.

Așa cum m-am străduit și cu alte ocazii, voi încerca să fiu cât se poate de concis și să nu repet lucruri pe care le anticipez că vor fi afirmate de colegii mei din județele transilvane, în legătură cu mai recentele strădanii de aplicare a prevederilor unui protocol în județul Mureș.

Vreau doar să mă refer la anacronismul și ilegalitatea unui protocol infam care cultivă spiritul gregar, segregaționist, antieuropean, veritabilă reactualizare a mitului cavernei.

Reprezentanții PDSR-ului... Nu am să vorbesc niciodată despre PSD, până când electoratul nu se va pronunța la urne în legătură cu viabilitatea sau nonvalabilitatea acestor inițiale, până una alta, în fața poporului, trebuie să răspundă, logic și legic, PSDR pentru efectele guvernării sale. Numai la noi cred că se întâmplă ca nicăieri în lume să aleagă cetățenii astăzi ILF și mâine să fie conduși de CFR.

Deci, reprezentanții PDSR-ului au semnat un protocol în care au avut minuția de a prevedea în detaliu separarea copiilor maghiari de cei români, refăcând atmosfera din martie ’90, în prag de integrare în NATO.

Pe aceia care susțin, într-un fel sau altul, mișcările legitime de la Chișinău, aceiași protocolari i-au etichetat drept anti-NATO. Cum să-i numim, însă, pe promotorii segregaționismului târgumureșean.

Am venit, însă, la acest microfon, să le aduc la cunoștință semnatarilor primitivi ai Convenției că viața îi infirmă la tot pasul. Eu însumi mă autodenunț, astăzi, ca sabotor din oficiu al armoniei păcii pedeseristo-udemeriste și asta nu pentru că aș fi vreun diversionist de profesie, ci pentru simplul fapt că fiica mea, studentă în anul al doilea la Facultatea de Studii Europene este prietenă cu un anume Istvan, căruia noi îi spunem, ca și mămicuța și tăticuțul lui maghiar, cu aceeași simpatie, Pisti. Să ne trăiești Pisti, nu te lua după impostorii promotori ai fricțiunilor interetnice! Vorba poetei Maria Banuș: "Degeaba-i orice trudă, nu veți putea lega în lanțuri primăvara!". Semnat: un extremist cu față umană.

Apropo de extremism, inutil să vă mai spunem unde crește el viguros, la ce uși. E suficient să-i asculți: "suntem extrem de mulțumiți de dialogul și de poziția copiilor, a elevilor și a profesorilor maghiari!" "Suntem extrem de încântați de pașii pe care-i face România spre integrarea în structurile..." "Suntem extrem de..." Iată cine sunt extremiștii!

Mulțumesc.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulțumesc.

 
Kelemen Hunor - relatarea unei situații neobișnuite dintr-un sat harghitean;

Dau cuvântul domnului Kelemen Hunor. Se pregătește domnul domnul Cristian Sandache.

 

Domnul Kelemen Hunor:

Domnule președinte de ședință,

Doamnelor și domnilor colegi,

În dimineața asta vă propun un exercițiu de imaginație. Închipuiți-vă o comună numită Cârțan, formată din 3 sate aflate la poalele Munților Harghitei, locuită de circa 4.000 de suflete, o comună ca oricare alta, cu o infrastructură care, în cel mai bun caz, este la nivelul de dezvoltare atins la mijlocul secolului trecut, datorită lipsei unei concepții coerente de modernizare și a resurselor financiare necesare, chiar pentru conservarea situației existente. Până la acest punct, nimic senzațional.

Această comună, până nu demult, avea, pe lângă stația CFR Călători, și o stație de mărfuri. Aceasta din urmă a fost desființată la începutul anilor '90, conservându-se, totuși, platforma și drumul de acces care lega stația de drumul comunal, ambele acoperite cu piatră cubică. Fiind vorba de un spațiu public aflat pe terenul din proprietatea publică a comunei, era folosit de către localnici, în drumul lor spre și dinspre Stația CFR. Situația părea a fi favorabilă tuturor.

Săptămâna trecută, însă, trecătorii au devenit martori ai unor intense lucrări ce se desfășurau în aceeași zonă. Bucuroși la început, crezând că urmează a se construi ceva în folosul lor, localnicii au trebuit să-și dea seama cu groază că ceea ce se întâmplă nu era deloc favorabil comunității. Lucrătorii Regionalei CFR Brașov, la ordinul cuiva a cărui identitate a rămas învăluită în mister, smulgeau pietrele cubice și le încărcau în niște camioane, cu scopul de a le transporta altundeva. Localnicii au anunțat primarul care, sosind la fața locului, s-a arătat la fel de surprins ca și ei.

Nimeni nu a solicitat avizul obligatoriu al autorităților locale. Nimeni nu a cerut autorizația obligatorie, conform prevederilor Legii nr.50/1991 modificată, Legii nr.453/2001. Nimeni nu a anunțat, nu a notificat autoritățile locale despre o lucrare ce urma să se desfășoare pe domeniul public.

Câțiva lucrători, la ordinul cuiva, s-au apucat să desființeze un drum, pur și simplu că așa au vrut mușchii lor. Primarul a găsit de datoria sa să întrebe lucrătorii de ce și pe ce bază distrug drumul. Răspunsul a fost năucitor: CFR-ul are nevoie de piatră cubică.

Oare unde avea nevoie CFR-ul de această piatră?! Veți fi surprinși: piatra era transportată în curtea mânăstirii de la Izvorul Mureșului, unde era necesară pentru înfrumusețarea curții! Cu alte cuvinte, Regionala CFR a decis, de la sine putere, că o curte la o mânăstire este mult mai importantă decât accesul călătorilor la una din stațiile de cale ferată. Adică cei care plătesc serviciile execrabile, înghețul, mizeria și lipsa totală de politețe oferite de CFR nu au decât să înoate în noroi.

Doamnelor și domnilor colegi,

Vă rog să nu mă înțelegeți greșit, nu am nimic împotriva sponsorizării cultelor, în general și a sponsorizării mânăstirilor, în special. Dacă Regionala CFR Brașov și Compania națională au ajuns la nivelul la care serviciile oferite sunt la standarde europene și nu mai au unde să investească banii contribuabililor, atunci da, sunt de acord și mi se pare normal să sponsorizeze cultele religioase, dar, în ziua de azi, în condițiile care, în mod sigur, vă sunt cunoscute, gestul Regionalei este cu totul deplasat. Mai mult decât atât, gestul este un afront împotriva bunului simț. Să tragi drumul de sub picioarele celor care au plătit și plătesc pentru a-l folosi zi de zi, pentru a-l transforma într-o decorație arhitectonică, în folosul unui număr extrem de restrâns de persoane, este un gest incalificabil. Și, ca o ironie a soartei, exact în momentul în care muncitorii Regionalei CFR Brașov au început lucrarea, la nici 20 de kilometri, la Miercurea Ciuc, au început alte lucrări: acelea ale Seminarului "Dezvoltarea durabilă în mediul rural, în perspectiva integrării României în Uniunea Europeană", sub înaltul patronaj al președintelui României. Halal dezvoltare durabilă, într-o țară în care declarațiile politice ale demnitarilor sunt flagrant contrazise de acțiunile unor amploaiați scăpați de sub controlul forurilor superioare!

Cred că o asemenea faptă ca cea prezentată mai sus poate fi îndreptată doar într-un singur fel: refacerea pavajului, prin repietruirea, de către Regionala CFR Brașov, a suprafeței de circa 500 metri pătrați distruși și sancționarea exemplară a celui care a dat această dispoziție abuzivă.

În acest sens, rog ministerul de resort să clarifice situația și dispună măsurile reparatorii care se impun.

Mulțumesc pentru atenție.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulțumesc.

 
Cristian Sandache - consemnarea succeselor unor strategii de dezvoltare în județul Iași;

Îl invit la microfon pe domnul deputat Cristian Sandache. Se pregătește domnul Adrian Moisoiu.

 

Domnul Cristian Sandache:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

În cursul anului 2001, în județul Iași, au fost privatizate 8 societăți comerciale și au fost perfectate 20 de contracte de privatizare, cumpărătorii fiind 12 persoane fizice și 8 persoane juridice.

Procesul de privatizare a impus regândirea administrării acțiunilor și participațiilor statului, inclusiv în perioada de preprivatizare, angajarea unor proceduri de privatizare transparentă și a unor clauze ferme, cu un accent mult mai complex asupra perioadei postprivatizare, inclusiv prin impunerea unor clauze asiguratorii pentru plata ratelor și a realizării investițiilor. Valoarea investițiilor străine realizate în anul 2001, la nivelul județului Iași, a depășit 4 milioane de dolari.

În cursul aceluiași an 2001, a fost dat în folosință un Complex comercial METRO, în comuna Miroslava, a fost modernizat Complexul comercial Hala centrală și au fost modernizate piețele agroalimentare din municipiul Iași. În anul 2001, au fost înmatriculate, la Registrul Comerțului Iași, 2078 de firme, din care 1940 cu capital integral românesc, iar în trimestrul I al acestui an au fost înmatriculate 463 de noi firme, din care 441 sunt cu capital integral românesc. În prezent, sunt înregistrate, la Iași, 26.988 de firme, din care 25.310 sunt cu capital privat integral românesc.

În ceea ce privește stimularea întreprinderilor mici și mijlocii și a cooperației, a fost înființat Biroul unic la nivelul Camerei de Comerț și Industrie Iași, pentru simplificarea formalităților administrative, pentru înregistrarea și autorizarea comercianților și a agenților economici, inclusiv prin participarea la programul simplu și rapid, municipiul Iași primind distincția "oraș cu un climat propice afacerilor", alături de alte 4 localități din țară.

A fost amplificat fenomenul acordării de consultanță de specialitate, în procesul de întocmire și structurare de proiecte pentru întreprinderile mici și mijlocii interesate în implicarea în programe economice cu finanțare externă. Totodată, a fost constituit consorțiul local pentru înființarea parcului tehnologic "Tehnopolis", un proiect de mare anvergură, cu un puternic sprijin din partea Comunității Europene.

Patrimoniul turistic al municipiului și județului Iași, care include importante obiective istorice, de artă, cultură, învățământ, cercetare și știință fundamentală argumentează o ofertă de 2.384 locuri de cazare în unitățile hoteliere specializate. Pentru exploatare, conform acestui patrimoniu turistic, au fost concepute strategii de dezvoltare a turismului pentru comunele cu un important potențial din județ și au fost inventariate principalele resurse turistice locale, elaborându-se proiecte de interes turistic cu finanțare externă.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulțumesc.

 
Adrian Moisoiu - reiterarea cazului Liceului Bolyai Farkas din Tg. Mureș, determinată de protestul elevilor români;

Îl invit pe domnul Adrian Moisoiu. Se pregătește doamna Constanța Popa.

 

Domnul Adrian Moisoiu:

Mulțumesc, domnule președinte.

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor,

"Învățământul nu se subordonează scopurilor și doctrinelor promovate de partide sau de alte formațiuni politice" se stipulează în art.11 alin.1 din Legea învățământului nr.84/1995. De acest articol mi-am adus aminte în momentul în care am citit Protocolul local al filialelor PSD și UDMR din județul Mureș, încheiat la Tg.Mureș în ziua de 2 aprilie și semnat de prim-vicepreședintele PSD, Ovidiu Natea, cel desemnat prefect în ședința de Guvern din 28 martie și instalat în ziua de 3 aprilie, și de președintele UDMR Mureș, deputatul Kelemen Attila: "Organizațiile județene ale PSD și UDMR din județul Mureș vor conlucra pentru aplicarea prevederilor punctului 3 din capitolul IV din Protocolul încheiat la nivel național, în sensul în care Colegiul național "Alexandru Papiu Ilarian" să revină la statutul de colegiu cu predare în limba română și Colegiul național "Bolyai Farkas" să revină la statutul de colegiu cu predare în limba maghiară, începând cu anul școlar 2002 - 2003. Pentru rezolvarea corectă a situațiilor tuturor profesorilor și a tuturor elevilor, se va efectua și un schimb de 4 clase între colegiile "Unirea" și "Bolyai".

Aceasta a fost scânteia care a declanșat mișcarea de protest a elevilor din cele 13 clase de la secția română a Colegiului național "Bolyai Farkas" din Tg.Mureș care, nefiind de acord cu separarea etnică, l-au determinat pe președintele UDMR Tg.Mureș, Kelemen Attila, să descopere un nou tip de extremism: extremismul minorilor!

Acesta este motivul pentru care, în Tg.Mureș, s-a declanșat o mișcare românească "pro-Bolyai român", comparabilă cu cea din primăvara anului 1990 și relevată în presa locală de sâmbătă, 13 aprilie.

Acesta este momentul în care un prefect este contestat a doua zi după numirea sa, pentru modul în care a apreciat că situația "Bolyai" se poate rezolva în două moduri: fie prin scoaterea progresivă a claselor de limbă română din liceu, prin neacordarea de cifră de școlarizare, fie prin mutarea, din anul școlar 2002 - 2003, a claselor de elevi, cu profesori cu tot, la colegiile "Papiu" și "Unirea".

Întreg acest scenariu, care încalcă Constituția României, Legea învățământului, instrumentele internaționale care configurează drepturile omului și libertățile sale fundamentale și Convenția Națiunilor Unite cu privire la drepturile copilului este dirijat de cel pe care Guvernul l-a numit să urmărească aplicarea legilor pe teritoriul județului Mureș și care, de altfel, a negociat Protocolul PSD - UDMR, în urma alegerilor locale din vara anului 2000, pentru ocuparea unor posturi de conducere în administrația locală și care, de altfel, a fost agreat și dorit de UDMR, atunci când s-a observat că prefectul Ioan Togănel oscilează în semnarea protocolului.

Pentru că m-am referit la Convenția Națiunilor Unite cu privire la drepturile copilului, aprobată la 20 noiembrie 1989, îmi voi permite să prezint câteva articole.

"Art.1: Copil înseamnă orice persoană din lume în vârstă de până la 18 ani.

Art.2: Toți copiii au aceleași drepturi. Copiii nu trebuie să fie victimele vreunei discriminări...

Art.12-15: Orice copil are dreptul de a-și exprima opinia în toate chestiunile care îl privesc. Când tribunalele și autoritățile tratează cazuri în care sunt implicați copiii, copilul își exprimă opinia. Interesul superior al copilului trebuie luat în considerare cu prioritate. Dreptul de exprimare și la asociere trebuie garantat oricărui copil...

Art.28-29: Orice copil are dreptul la educație. Educația trebuie să pregătească copilul pentru viață, să-i dezvolte respectul pentru drepturile omului și să-l formeze în spiritul înțelegerii, păcii și toleranței..."

Am ținut să menționez toate acestea, ca să se înțeleagă că elevilor români de la Liceul "Bolyai Farkas" din Tg.Mureș, după cum chiar ei declară, în protestul adresat Ministerului Educației și Cercetării, le-a fost lezată demnitatea, că dreptul de a învăța în această școală l-au obținut în urma unui concurs de admitere, la care s-au prezentat ca urmare a unei opțiuni proprii, că ei nu sunt obiecte sau cifre care pot fi mutate oriunde și oricum și că doresc să conviețuiască armonios cu toți concetățenii lor din Tg.Mureș.

Noi, cetățenii Tg.Mureșului, suntem conștienți că înființând azi universități și separând licee, iar mâine gimnazii și grădinițe, vom crea lumi paralele, vom crea premise pentru ca să existe trotuare vopsite în roșu-alb-verde sau roșu-galben-albastru, vom crea un Kosovo în România.

De aceea, acuz UDMR-ul de duplicitate, care, prin președintele său, solicită insistent aplicarea Protocolului de colaborare central la nivel de județe.

Miercuri, 10 aprilie, în Parlamentul României, domnul Marko Bella exprima susținerea României de a adera la NATO, iar, pe de altă parte, în teritoriu, inflamează populația Tg.Mureșului prin acțiuni destabilizatoare, de tipul celei de mai sus, pentru a crea o atmosferă de instabilitate în zonă, cu numai câteva luni înainte de Summitul de la Praga.

Atmosfera sumbră, încărcată cu zâmbete de circumstanță și presărată cu întrebări ale elevilor adresate profesorilor - Este adevărat că plecăm?, sau Când plecăm?- trebuie să înceteze! Ea vine în contradicție cu tendințele europene și cu tradițiile românești de bună conviețuire și colaborare între toți membrii unei comunități.

O decizie politică de separare ar duce la abandonarea ideii de cunoaștere și apreciere reciprocă, absolut necesară într-o Europă unită. Interesele de partid nu pot fi puse înaintea intereselor naționale. Între drepturi și privilegii de orice tip trebuie făcută o delimitare clară.

Un prefect care nu intuiește punctul de vedere al președintelui statului sau al premierului care l-a numit este în plus! Du-te înapoi în agricultură, pentru care ai absolvit o facultate, domnule Natea, și vezi dacă, la toamnă, din livezile pe care le vei păstori, poate vei culege mere roșii, verzi sau, Doamne ferește, cine mai știe ce altă culoare!

Sunt mândru de modul în care niște tineri, în majoritate minori, neimplicați politic, au știut să adopte o poziție verticală, să nu răspundă la provocări, au dovedit o maturitate și demnitate remarcabile și surprinzătoare.

Cu asemenea tineri, Ardealul va fi veșnic românesc! Ora României Mari se apropie!

Mulțumesc.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulțumesc.

Rog mai multă concentrare, ca să dați posibilitatea tuturor colegilor înscriși să-și prezinte măcar ideile principale ale declarației politice.

 
Constanța Popa - marcarea reacției pozitive a Ministerului Sănătății la semnalul tras de către un deputat din opoziție;

Doamna Constanța Popa și se pregătește domnul Nicolicea.

 

Doamna Constanța Popa:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

Ministerul Sănătății și Familiei și Casa Națională de Asigurări de Sănătate au încheiat joi, 11 aprilie 2002, un Protocol referitor la acordarea, în sistem gratuit, de medicamente pentru tratarea bolilor cu transmitere sexuală persoanelor care nu au statutul de asigurat.

Ca inițiator al unei propuneri legislative privind controlul bolilor cu transmitere sexuală BTS și SIDA, apreciez această acțiune din cel puțin două puncte de vedere.

În primul rând, cele două instituții responsabile de sănătatea românilor și a națiunii române au înțeles că trebuie să controleze și limiteze bolile transmisibile, în acest caz bolile cu transmitere sexuală. În acest fel, vor exista, în România, mai multe persoane sănătoase și mai mulți bani pentru sistemul sanitar.

În al doilea rând, apreciez faptul că Ministerul Sănătății și Familiei a dat curs unei întrebări pe care i-am adresat-o și în care eu, ca deputat PRM, partid național preocupat și de viitorul biologic al națiunii române, semnalam faptul că persoanele neasigurate nu beneficiază, în cazul bolilor cu transmitere sexuală, de tratament gratuit, ceea ce poate determina atât răspândirea, cât și agravarea acestor boli la persoane care nu au mijloace bănești pentru a se trata. La această întrebare, Ministerul Sănătății și Familiei, sub semnătura doamnei ministru, mi-au răspuns, citez: "Întrucât bolile cu transmitere sexuală afectează, în mod îngrijorător, sănătatea persoanelor fără ocupație, care nu au statut de asigurat, Ministerul Sănătății și Familiei va prezenta Casei Naționale de Asigurări de Sănătate proiectul unui protocol care va avea ca obiectiv rezolvarea acestui aspect".

Este îmbucurătoare reacția Ministerului Sănătății și Familiei, care a ținut cont de semnalul tras de către un deputat al opoziției și a acționat pentru rezolvarea situației. Dacă este în interesul României ca toate forțele politice să-și unească eforturile pentru integrarea țării în Uniunea Europeană și în NATO, este în interesul poporului român, acest popor care trăiește din ce în ce mai greu, să-și unească puterile partea legislativă și cea executivă, pentru a le rezolva situația. Așa înțelegem noi, parlamentarii PRM, să facem politică, o opoziție constructivă, în interesul cetățenilor României.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulțumesc.

 
Eugen Nicolicea - comentariu legat de adoptarea Legii dreptului la replică;

Îl invit pe domnul deputat Nicolicea. Se pregătește domnul Mircea Ifrim.

 

Domnul Eugen Nicolicea:

Votarea Legii dreptului la replică, cu unanimitate de voturi, în Camera Deputaților, a stârnit reacții atât în rândul reprezentanților presei scrise, cât și printre politicieni.

Protestez împotriva modului demagogic în care reprezentanți ai PD și PNL se erijează în apărători ai libertății presei, după ce ori au lipsit de la vot, ori au votat pentru această lege. Spre deosebire de aceștia, PSD consideră presa un partener de dialog și este deschis la orice propuneri sau obiecții corecte venite din partea reprezentanților săi.

În ceea ce mă privește, declar următoarele. Unu: îmi pare rău că principalii reprezentanți ai presei nu au făcut, în timp util, cunoscute obiecțiile lor la Comisia pentru cultură, cu privire la Legea dreptului la replică. Doi: voi avea, în zilele următoare, discuții cu reprezentanții principalelor cotidiene și, în funcție de concluziile la care vom ajunge, voi susține fie modificarea, la Senat, a legii, cu amendamente propuse de către reprezentanții presei scrise, fie respingerea acesteia.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulțumesc, domnule deputat.

 
Mircea Ifrim - atenționare privind programele de prepensionare;

Îl invit pe domnul deputat Mircea Ifrim și urmează domnul Mihai Baciu.

 

Domnul Mircea Ifrim:

Mulțumesc, domnule președinte de ședință.

Voi fi foarte scurt, depunând scris materialul, expunând doar câteva idei.

Intervenția mea de astăzi are ca obiect programul de restructurare pe care Compania REMIN Baia Mare îl preconizează. În acest program de restructurare, a cărui justificare, în fapt, nu există, deoarece minereurile neferoase sunt absolut necesare și competitive pe piața chiar cea internațională, nu mai vorbim de cea internă, se stipulează un program de prepensionare.

Programul de prepensionare înseamnă intrarea într-o modalitate de acordare a unui ajutor social până la vârsta pensionării, care, pentru mineri, este de 45 de ani, cu condiția de a avea 20 de ani în subteran. Acest fapt face ca mulți dintre cei incluși în programul de prepensionare să nu aibă anii de subteran și, deci, chiar dacă vor ajunge la vârsta de 45 de ani, să nu poată beneficia de o pensie corespunzătoare.

Aș sublinia faptul că, la ora actuală, suntem singura țară din Europa în care există 4 milioane de cetățeni care muncesc direct și sunt salariați și 6 milioane de pensionari. Întreaga politică din ultimul timp a dus la creșterea categoriei pensionarilor de diferite nuanțe, însă care, în esență, consumă banii statului fără a munci, de asemenea, programe în care s-au investit bani pentru a se trece în șomaj.

Toate aceste fapte trebuie să ne atragă atenția că nu avem o economie și o politică competitive și stimulative. În loc acești bani să servească inițiativelor personale și să ajute tocmai această efervescență care poate duce la creșterea produsului intern brut, folosim acești bani fără nici un fel de finalitate, scoțând din circuitul muncii persoane care pot să muncească.

În același timp, revenind la această categorie socială de mineri, atrag atenția asupra faptului că legat de bolile profesionale, în urma unor serii de alte instrucțiuni și măsuri ale Ministerului Muncii, au rămas fără nici un fel de protecție socială și nu mai beneficiază de tot ceea ce trebuie să existe pentru prevenirea și tratarea acestor boli profesionale.

Pun această intervenție a mea în atenția Ministerului Industriei și în atenția Ministerul Muncii, care, dacă vor continua această politică, vor adânci falimentul economic în care ne găsim.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulțumesc, și eu, pentru înțelegere.

 
Mihai Baciu - intervenție ce semnalează coma din sistemul sanitar;

Îl invit pe domnul deputat Mihai Baciu. Se pregătește domnul Damian Brudașca.

Dacă toți colegii ar proceda așa, mai concentrat, cred că o să reușească toată lumea să vorbească.

 

Domnul Mihai Baciu:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Voi încerca să fiu scurt, deși sunt singurul înscris la declarațiile de astăzi din partea Partidului Democrat...

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Sunteți trei înscriși, dar ați venit doar dumneavoastră! Pentru adevăr.

 
 

Domnul Mihai Baciu:

E același lucru.

În ultimul timp, domnule președinte și onorați colegi, Guvernul folosește argumente tot mai numeroase și mai ingenioase să ne convingă că, în România, lucrurile merg bine și vor merge și mai bine.

Niciodată arsenalul propagandistic nu a fost mai amplu ca acum, pentru a acredita această teză. Realitatea infirmă, însă, cu brutalitate, imaginea roză promovată de propaganda guvernamentală și ne arată că cele mai importante domenii ale vieții noastre economico-sociale se află în criză profundă. Mă gândesc la învățământ, la agricultură, la sistemul de pensii, la multe altele, dar mai ales la sănătate.

Fără îndoială că toate domeniile sistemului social se intercondiționează, se determină reciproc, iar criza unuia influențează profund negativ și pe celelalte, dar parcă nici o criză nu este mai gravă și mai dureroasă decât cea din sistemul sanitar și spun acest lucru pentru că sănătatea nu este o valoare supremă numai pentru om, ca individ, dar și pentru comunitățile umane de orice tip și dimensiuni, până la cea numită națiune.

Un Guvern care nu este în stare să asigure condiții minime, ca să nu spun normale, de asigurare a sănătății oamenilor pune în pericol buna funcționare a tuturor formelor de activitate umană, progresul societății și însuși echilibrul social. Or, în prezent, datorită unei politici guvernamentale bazate mai mult pe promisiuni și propagandă zgomotoasă decât pe măsuri realiste, sistemul sanitar din România se află în comă.

Este cunoscută situația din spitale, în care bolnavii stau câte doi în pat, își aduc medicamentele de acasă, iar hrana lor este mai puțină și de calitate mai proastă ca la deținuți. Este cunoscută criza medicinei de familie, precum și criza medicamentelor compensate, în condițiile în care contribuabilii, angajați și angajatori, dau sume importante la bugetul sănătății, numai că o parte importantă a acestor sume, a acestor bani, aproximativ 9.000 de miliarde, după informațiile noastre, au fost blocați sau au dispărut în Trezoreria statului, pentru a micșora deficitul bugetar sau a acoperi cine știe ce alte găuri negre ale economiei românești, nemaivorbind de alte scopuri mai puțin creștine și morale.

Acestea și multe altele sunt binecunoscute de o parte importantă a opiniei publice și de aceea mă voi referi, pe scurt, foarte pe scurt, doar la criza în care se zbate sistemul de sănătate din Iași. Mă voi baza, în acest demers al meu, pe date și cifre furnizate de Casa județeană de asigurări sociale, într-un document intitulat "Probleme financiare în sistemul asigurărilor de sănătate din județul Iași".

Sumele alocate de Casa Națională de Asigurări de Sănătate, pentru Casa județeană de asigurări din Iași, sunt cu totul insuficiente, mai ales că o mare parte a acestor bani sunt direcționați spre achitarea datoriilor din anul trecut. Să apelăm la câteva cifre. Trec peste mai multe cifre pe care le am aici, pentru că nu avem timp.

Conform bugetului calculat de oameni din sistem, pentru spitale, la Iași, necesarul ar fi fost de 2.312 miliarde de lei. Fila de buget aprobată este doar de 800 de miliarde. Faceți diferența și vedeți despre ce este vorba, vedeți de ce, în spitalele ieșene, domnește jalea.

În trimestrul I 2002, prevederea bugetară este de 462 de miliarde de lei, din care trebuie acoperite următoarele cheltuieli. Și dau aici o mulțime, nu mai intru în detalii; asistență medicală, furnizori, datorii, datorii aferente lunii decembrie 2001, program de dializă, unități de primire urgențe etc., etc., rezultă un deficit de 46 de miliarde numai pentru trimestrul I în condițiile în care, în cheltuielile pe care le-am enumerat pe scurt nu sunt cuprinse cele minime pentru funcționarea spitalelor, cum sunt cheltuielile pentru alimente și medicamente.

Iată deci în ce stare se află sistemul de sănătate din Iași și am aici, cu aceasta închei, câteva propuneri de eficientizare a îngrijirilor de sănătate la nivel de spital în județul Iași și sper ca aceste propuneri făcute de oamenii de acolo să fie auzite și de Ministerul Sănătății și Familiei.

1 - asigurarea condițiilor de dotare și de încadrare cu personal de către proprietarul acestora, care este ministerul amintit, conform exigențelor formulate de normativele naționale pentru obținerea de către acestea a autorizației de funcționare și a acreditării;

2 - fundamentarea bugetului de venituri și cheltuieli la nivelul Casei Naționale de Asigurări de Sănătate și a Casei de Asigurări de Sănătate județene după aceleași criterii, având în vedere normele de contractare a serviciului medical;

3 - renunțarea definitivă la criteriul istoric care dezavantajează, nu știu de ce, spitalele din Iași și sistemul de sănătate din Moldova și echilibrarea măcar parțial a cererii cu oferta de servicii medicale în urma evaluării corecte a necesarului de asistență medicală spitalicească în funcție de morbiditate.

Sunt propuneri avansate, cum vă spuneam, de oameni de specialitate, care se lovesc în fiecare zi de problemele dureroase ale spitalelor și ale altor așezăminte de sănătate din județul Iași.

Vă rog să vă gândiți în plus la faptul că spitalele ieșene sunt solicitate de bolnavi din toată Moldova, adică de câteva milioane de pacienți potențiali.

Adaug în încheiere următorul lucru. Am observat și ați observați și dumneavoastră că atacurile la adresa lui Traian Băsescu din mass-media s-au mutat la microfonul Parlamentului. Începând de vreo săptămână - două, fel de fel de colegi vin și atacă aici pe Traian Băsescu, așa cum a făcut și colegul nostru de mai înainte, al cărui nume nu l-am reținut. Nu am reținut nici tot ce a spus, întrucât a citit foarte împiedicat, probabil că nu a fost textul scris de domnia sa, probabil că a fost o comandă, iar dacă l-a scris domnia sa înseamnă că are oarece dușmănie, relații tensionate cu limba română. Vreau să vă spun că a invocat în ceea ce a spus mai înainte, aproape în totalitate, Legea 215, că nu ar fi respectată de primarul general.

Eu vă spun că Guvernul actual nu respectă Legea 215 în esența ei. Este vorba de art.30, lit.b) și c), este vorba de regimul incompatibilităților, regim care, nefiind respectat duce în mare parte la corupția generală, pe care o cunoaștem, din consiliile locale. Noi suntem cei care, în scurt timp, vom înainta acțiuni în contencios administrativ în toată țara împotriva consilierilor, și în mare parte aceștia sunt de la PSD, dar sunt și de la alte partide, însă cea mai mare parte sunt de la PSD, înaintăm împotriva tuturor, indiferent de partid, iar dacă găsim un rătăcit de al nostru, înaintăm și împotriva aceluia și o să vedem ce înseamnă aplicarea corectă a Legii 215.

Am impresia că atacurile acestea de aici la adresa lui Băsescu au și un alt scop. Unii colegi își închipuie că dacă îl atacă pe Traian Băsescu, presa o să-i popularizeze, iar Băsescu o să-i facă celebri, ieșind cu ei la nu știu ce talk-show-uri. Nu o să se mai întâmple treaba aceasta, să nu-și facă iluzii, pentru că Băsescu nu va mai răspunde la talk-show-uri oricui și la orice, să spunem, mijloc de informare în masă, pentru că nu are rost să răspundă la aceste atacuri care, după cum vedeți, sunt formulate într-o limbă română aproximativă. De alminteri, nouă ne convin asemenea adversari. Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Bine, mulțumesc și eu.

 
Damian Brudașca - referire la nesocotirea drepturilor veteranilor armatei române;

Domnul Damian Brudașcu urmează, se pregătește domnul Anghel Stanciu.

 

Domnul Damian Brudașca:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor colegi,

Doresc, în declarația politică de astăzi, să mă refer la dreptate pentru veteranii armatei române.

Am avut prilejul de mai multe ori să subliniez meritele de necontestat ale actualei guvernări: pauperizarea accelerată a populației României, distrugerea sistematică a economiei naționale, încălcarea și nesocotirea legilor, încurajarea și protejarea corupției și a intereselor mafiote. Aceste performanțe nu au scăpat nici observatorilor străini care au tras serioase semnale de alarmă, din păcate, nesocotite și ele de Guvernul PSD-UDMR. În acest context nu mai este pentru nimeni de mirare faptul că autoritatea instituțiilor statului este într-un declin vizibil, iar populația, în ansamblul ei, este adusă la disperare de aceste operații de tip "Mengel" la care este supusă.

Deși se laudă zgomotos cu măsurile de protecție socială pe care le-ar fi adoptat, Guvernul PSD-UDMR este corijent atunci când este vorba de măsuri concrete. El este însă expert în nesocotirea legilor, în aplicarea lor trunchiată, după bunul plac. Un asemenea exemplu îl constituie atitudinea față de cadrele militare în rezervă și în retragere, mai ales față de cele pensionate înainte de 1998. S-a ajuns astfel ca în România lui Iliescu și Năstase, un general să aibă pensie mai mică decât un sergent major. Ca să le obțină votul, în timpul campaniei electorale, guvernanții de azi s-au fălit cu dragostea și prețuirea față de cei cărora le datorăm integritatea și independența acestei țări, celor care și-au dăruit puterea și competența slujirii tricolorului. Chiar dacă de la 1 aprilie 2001, în această materie a intrat în vigoare Legea nr.164, Guvernul Năstase a avut grijă ca, în scurtă vreme, prevederile acestea să rămână literă moartă.

După un obicei specific regimurilor de dictatură, prin hotărâri și ordonanțe, Guvernul PSD-UDMR a anulat rând pe rând orice prevedere favorabilă pentru veteranii armatei române.

Încercând să-și apere drepturile, să-și asigure o bătrânețe decentă, binemeritată în raport cu sacrificiile aduse patriei, pensionarii militari au contactat instituțiile statului român în încercarea de a le deschide ochii asupra realităților pe care le au de confruntat. Reprezentanții lor s-au adresat ministrului Apărării Naționale, primului-ministru, președintelui României, precum și președinților Camerei Deputaților și Senatului, dar, în afară de îmbrățișări cordiale, de călduroase strângeri de mână și de zâmbete calde, până în prezent, demersurile lor nu au fost încununate de succes. Așa se face că reuniți de curând la Cluj-Napoca, în conferința anuală a Uniunii Naționale a cadrelor militare în rezervă și retragere, participanții și-au manifestat deschis nu numai protestul față de tratamentul ce le este aplicat, ci și hotărârea fermă de a trece la acțiuni concrete pentru a-și apăra drepturile. Printre altele, ei sunt deciși să ceară sprijin financiar unor organisme internaționale din țările NATO și UE, având în vedere că, la București, guvernanții rămân surzi și indiferenți.

Din intervențiile participanților a reieșit cu claritate un lucru: toate cadrele militare în rezervă și retragere sunt de acord cu intrarea României în NATO și Uniunea Europeană, dar doresc să rămână în viață, având un trai decent pentru a se bucura și ei de asemenea realizări. Sperăm ca cei în drept să-i audă, în sfârșit, și mai ales să nu le mai treacă cu vederea și să le nesocotească la nesfârșit doleanțele. Mulțumesc.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulțumesc.

 
Anghel Stanciu - prezentarea unui apel adresat președintelui României cu privire la situația școlii românești;

Îl invit pe domnul deputat Anghel Stanciu și se pregătește domnul Iulian Mincu.

 

Domnul Anghel Stanciu:

Domnule președinte de ședință,

Stimați colegi,

Vă adresez rugămintea de a-mi permite ca, de la înalta tribună a Parlamentului României, în calitatea mea de președinte al Comisiei de învățământ, știință, tineret și sport să adresez, în numele mai multor parlamentari, un apel excelenței sale, domnul Ion Iliescu, președintele României.

Stimate domnule președinte,

În conformitate cu prevederile art.80 din Constituția României, președintele României este garantul independenței naționale, al unității și al integrității teritoriale a țării și veghează la respectarea Constituției și la buna funcționare a autorităților publice. Președintele exercită funcția de mediere între puterile statului, precum și între stat și societate. Având în vedere toate aceste prerogative ne adresăm excelenței voastre cu următorul apel.

Școala românească este amenințată astăzi de unul dintre cele mai grave pericole: introducerea în organizarea structurilor sale a criteriilor de separare și purificare etnică a școlilor, respectiv a elevilor, ca rezultat al înțelegerilor politice dintre organizațiile locale ale PSD și UDMR.

Pe baza celor convenite între organizațiile locale din Târgu Mureș, începând cu viitorul an școlar, cei 425 de elevi români de la Liceul "Bolyai-Farkas" vor fi transferați la liceele "Alexandru Pap Ilarian" și "Unirea", iar elevii maghiari din aceste licee la "Bolyai-Farkas". O mișcare asemănătoare între cele trei licee va afecta și cadre didactice titularizate de fapt prin concurs la fiecare dintre liceele menționate.

Înțelegerea semnată de cele două organizații locale produce frustrări, tensiuni, nedreptăți la nivelul elevilor, profesorilor, a părinților, greu de evaluat atât în prezent, cât și în timp asupra relațiilor interetnice, tulburând pacea și ordinea comunității locale.

Se constată, încă o dată, că evenimentele din 1990, că amestecul politicului, mai ales al ideilor unor partide politice, afectează conviețuirea armonioasă interetnică. Marele noroc al poporului român și maghiar este că ura se găsește în straturile de sus, trăită prin cărți. jos, oamenii își desfășoară aceeași muncă, se înțeleg între dânșii, dacă nu sunt ațâțați, afirma, pe bună dreptate, istoricul Nicolae Iorga. Cu toate acestea, constatăm astăzi că unii lideri ai UDMR încearcă să-și atingă propriile scopuri politice prin implicarea minorilor și tinerilor în promovarea unor acțiuni de tip extremist, xenofob, contrar tuturor prevederilor legale, convențiilor internaționale, dar și principiilor europene de toleranță, înțelegere multi și intercultural.

Constatăm astfel cu surprindere că organizațiile locale ale PSD-UDMR încalcă Convenția-cadru pentru protecția minorităților naționale, adoptată la 1 februarie 95, semnată de România la 1 februarie 95, publicată în Monitorul Oficial al României, partea I, nr.82/95, care, la art.6, menționează: "Părțile vor încuraja spiritul de toleranță și dialogul intercultural și vor lua măsuri efective pentru promovarea respectului reciproc, înțelegerii și cooperării între toate persoanele care trăiesc pe teritoriul lor, indiferent de identitatea etnică, culturală, lingvistică ori religioasă a acestora, îndeosebi în domeniile educației, culturii și al mijloacelor de informare".

De asemenea, se încalcă grav art.11 alin.1, respectiv art.12 alin.2 din Legea învățământului, lege organică, ce stipulează că: "învățământul nu se subordonează scopurilor și doctrinelor politice promovate de partide sau alte formațiuni politice, respectiv organizarea și conținutul învățământului nu pot fi structurate după criterii exclusiviste și discriminatorii de ordin ideologic, politic, religios sau etnic". Aceste prevederi sunt în deplină concordanță cu Convenția privind lupta împotriva discriminării în domeniul învățământului și anume: Art.1: "termenul de discriminare cuprinde orice distincție, excludere, limitare sau preferință care, întemeiată pe rasă, culoare, sex, limbă, religie, opinie politică sau orice altă opinie, origine națională sau socială, situație economică sau naștere are drept obiect sau ca rezultat suprimarea sau alterarea egalității de tratament în ceea ce privește învățământul". alin.a): "înlăturarea unei persoane sau a unui grup de la accesul la diverse tipuri sau grade de învățământ". Alin.c): "instituirea sau menținerea unor sisteme sau instituții de învățământ separate pentru persoane sau grupuri".

Ignorarea acestor prevederi legale interne și internaționale și înlocuirea lor cu înțelegerile vremelnice ale organizațiilor locale PSD-UDMR, constituie o ilegalitate, un abuz și nu o pretinsă bază legală a înlăturării elevilor și profesorilor români din liceu, încălcându-se dreptul acestora, câștigat prin concurs de admitere, respectiv titularizare.

Consternați de această situație incredibilă în care s-au trezit că fac obiectul unui troc politic, elevii români de la Liceul "Bolyai Farkas" au organizat demonstrații în curtea școlii, începând cu ziua de 8 aprilie a.c., cu banderole tricolore la mână, protestând împotriva instituirii, în mod discriminatoriu, dictatorial, fără a fi consultați, a unei unități de învățământ pe criterii etnice, separatiste.

Considerăm, domnule președinte, îndreptățit protestul elevilor, acesta fiind în conformitate cu Declarația Guvernului României din 1991, unde se afirma că "minoritățile etnice religioase și lingvistice să nu ducă la separarea sau izolarea minorităților de restul populației", cât și a art.26 alin.2 din Declarația universală a drepturilor omului în care se specifică: "învățământul trebuie să promoveze înțelegerea, toleranța, prietenia între toate popoarele și grupările rasiale, religioase etc."

În consecință, apreciem că înțelegerile politice stabilite în organizațiile locale PSD și UDMR, prin încălcarea prevederilor unei legi organice, ca și a convențiilor internaționale amintite pot constitui sursele unor nedorite conflicte interetnice, situație ce ar dăuna stabilității politice și sociale cu afectarea imaginii României în plan internațional și cu posibile implicații nefavorabile în procesul de integrare a României în structurile nord-atlantice și Uniunii Europene.

Ca urmare a argumentelor prezentate, noi, parlamentarii, semnatarii acestui apel, în baza prerogativelor constituționale care vă revin, vă solicităm să stopați alungarea celor 425 de elevi români de la Liceul "Bolyai-Farkas", liceu în care acești elevi și-au câștigat dreptul de a învăța prin concurs de admitere și care, în mod legal, nu poate fi anulat de nici o înțelegere politică. Întronarea legalității, prin impunerea supremației art.11 alin.1 și a art.12 alin.2 din Legea învățământului asupra înțelegerilor politice ale organizațiilor locale PSD și UDMR.

În conformitate cu raportul întrunirii CSCE a experților pe probleme naționale, Geneva, 19 iunie 91, cap.III, să solicitați puterii executive implementarea unor măsuri ca în zonele locuite în majoritate de maghiari, drepturile omului și libertățile fundamentale pentru românii minoritari în acele zone să fie protejate în mod egal nediscriminatoriu.

Convinși fiind, domnule președinte, că apelul nostru va fi primit cu înțelegerea și responsabilitatea impusă de importanța momentului actual, iar înfăptuirea lui va duce la menținerea coeziunii în structurile învățământului românesc fără crearea a două sisteme naționale paralele de învățământ, va elimina tendințele de enclavizare și bantustanizare pe criterii etnice, va favoriza înțelegerea, toleranța și prietenia între cetățenii români de diferite naționalități și va asigura promovarea scopurilor și principiilor Cartei Națiunilor Unite, ale declarațiilor Națiunilor Unite privind eliminarea tuturor formelor de discriminare, ale Cartei Europene a limbilor minoritare sau regionale, ale Convenției privind lupta împotriva discriminării în domeniul învățământului, vă asigurăm de distinsele noastre sentimente.

Semnează, parlamentarii care susțin prezentul apel.

Vom înainta listele respective și textul pentru stenogramă.

Vă mulțumim pentru atenție.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulțumesc.

 
Iulian Mincu - relevarea situației sumbre în care se găsește România în momentul greu, istoric al tranziției;

Dau cuvântul domnului Iulian Mincu, se pregătește domnul Marian Ionescu. Încercați să prezentați principalele idei ca totuși să finalizăm cu toți cei care s-au înscris.

 

Domnul Iulian Mincu:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Perioada de tranziție înseamnă trecerea de la economia centralizată la cea de piață, un proces istoric fără precedent. Aceste afirmații aparțin Băncii Mondiale, publicate în tranziția din primii 10 ani în Europa de Est.

Este România capabilă să depășească acest moment al tranziției? Preventiv, de la 1 ianuarie 2002, Executivul a introdus în viața economică, cu scopul unei protecții sociale a populației, noțiunea de venit minim garantat, care fixează în mediul urban, ce reprezintă 54% din populația de 22,5 milioane oameni în România, suma sub care o familie trebuie ajutată de către stat. Acest ajutor variază de la 630.000 lei lunar, pentru o persoană, la 1.134.000 pentru o familie de două persoane, până la 2.330.000 pentru o familie de patru persoane. De asemenea, statul consideră că salariul minim pentru un salariat este în prezent, aprilie 2002, de 1.750.000.

În mediul rural, 46% din populație, nu există o asemenea garanție. Cei 1.777.000 de pensionari din mediul rural au în prezent, în medie, o pensie de 365.000 lei lunar. Ceea ce trebuie să precizăm însă astăzi, aprilie 2002, este că în condițiile economice în care se găsește România, asistăm la o situație paradoxală. Din forța activă de muncă a României, de 11 milioane persoane, numai 4,5 milioane sunt în prezent salariați. jumătate dintre acei salariați lucrează ca angajați ai statului, întreprinderile mari, parte falimentare, cu mari datorii la buget, în administrativ, în sănătate, în învățământ, în armată, etc.

Dacă în 1989, la 6 milioane de salariați, existau 4 milioane de pensionari, în prezent, situația este aproape inversă: la 4 milioane și jumătate de salariați există peste 6 milioane și jumătate de pensionari, oameni care trăiesc dintr-o pensie de asigurări sociale, pensie de handicapat, pensie de urmaș, pensie de boală etc. Peste 51% dintre românii activi se găsesc în această situație de pensionare.

De asemenea, este un lucru cert că 3 din 10 cetățeni din România, 31% din populație, trăiesc din alocațiile primite ca ajutoare pentru copii sau din concediile de maternitate. Deci, 82% din populația țării noastre sunt susținuți în prezent pentru traiul zilnic din munca celor 4 milioane și jumătate de persoane active.

Un fapt care trebuie menționat este că 4 din 10 români sunt salariați de stat, ceilalți fiind salariați particulari sau membri de familie nesalariați.

Nivelul de trai al românilor s-a deteriorat nu din cauza inflației, ci din cauza producției. Salariul mediu lunar nu a depășit din 1989 bariera de 100 de dolari. Șomajul de 13,2% din martie 2002 este în creștere față de 8%, cât era în decembrie 2001, referindu-ne numai la șomerii înregistrați. În prezent, șomajul a ajuns la cifra de 24% în Ialomița, 26% în Târgu Neamț, 24% în Roman...

Peste 5 milioane de oameni ar dori să muncească dacă ar avea unde. În viitorul apropiat, numărul acestora, conform indicațiilor FMI vor crește. Mii de șomeri au dat năvală, din întreaga țară, la 2 aprilie 2002, la sediile burselor de muncă organizate de Agenția pentru Ocuparea și Formarea Profesională, inclusiv în București. Câteva sute de firme și-au afișat ofertele. Pentru majoritatea ofertelor, salariile variau între 1.700.000-2.000.000 și jumătate. Și aceasta mai ales în domenii precum industria textilă, unde patronul solicită să lucreze pentru acest salariu circa 12 ore pe zi, industria pielăriei sau ca barman sau ca ospătar. Următoarea bursă de locuri de muncă urmează să aibă loc peste un an.

Scumpirile prezente și cele anunțate pentru viitorul apropiat devin insuportabile; de la 16 aprilie, tarifele la telefoane vor crește cu 10,5%, prețul energiei electrice a crescut de la 10 aprilie cu 14%, cel al benzinei cu 300 de lei la litru și cel al motorinei cu 150 lei la litru, ultima scumpire având loc la 1 ianuarie 2002.

În ceea ce privește raportul salariu-cheltuieli, prețul poate cel mai reprezentativ este pentru o gigacalorie. Dacă în 1991, salariul mediu net a fost de 9.824 de lei, în anul 2000, salariul mediu net era de 2.357.201 lei. Gigacaloria era în octombrie 1991 - 220 de lei, iar în octombrie 2000 a ajuns la 350.000 de lei, adică a crescut de 1.590 de ori. În prezent, gigacaloria costă 550.000 de lei, fiind de 2600 de ori mai mult ca în 1991, iar salariul în luna martie este de 3.468.356 de lei, deci cu 352 de ori mai mare decât în 1991.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Domnule profesor, poate mergeți spre final, vă rog frumos.

 
 

Domnul Iulian Mincu:

În ce privește prețul alimentelor, carnea s-a scumpit cu 40-60%. Dacă la sfârșitul anului 2001, un kg de pui costa 30.000 de lei, acum costă 40.000 de lei, prețul a crescut cu 2.000 de lei, cu 5.000 de lei la litru de ulei, pâinea s-a scumpit cu peste 20%. Și aceasta este situația salariatului. Dar a pensionarului care are pensia de 1.204.031 lunar care este?!

Din analiza situației economice actuale rezultă că avem salarii mici, fiscalitate mare, pensii de mizerie. La 44% din salariați nu le ajung banii de la avans la lichidare și totuși cum se plătesc taxele către stat, banii necesari pentru menținerea funcționalității acestuia? Fără doar și poate, cea mai importantă sursă de venit este t.v.a.-ul, a doua sursă importantă de venit sunt impozitele și taxele directe, a treia sursă de venit este impozitul pe profit.

Guvernul vrea să aducă prețurile la utilități la cel mondial, fără să ia nici o măsură economică de restructurare și privatizare a sectorului de utilități, ceea ce face ca tarifele să fie insuportabile, acestea regăsindu-se în factorii de întreținere și în creșterea prețului tuturor produselor economice.

Fără reforme autentice, fără eliminarea corupției și depolitizarea administrației publice locale nu se vor obține rezultate pozitive pentru populația din România. Escaladarea prețurilor atinge buzunarele tuturor și se regăsește la originea scăderii nivelului de trai. Consecințele, apar în sondajul IRSOP din decembrie 2001: 56% dintre tineri vor să emigreze, pentru că 62% nu își văd viitorul aici. De asemenea, mortalitatea prin boli cardiovasculare și TBC, ca și mortalitatea generală se numără printre cele mai crescute din Europa, în timp ce media de viață și natalitatea se mențin printre cele mai scăzute.

Față de situația sumbră prezentată aici, repet, este România capabilă să depășească acest moment greu, istoric al tranziției? Vă mulțumesc.

 
Marian Costel Ionescu - declarație intitulată Fenomenul draculării este similar cu batjocorirea conștientă a României;

Domnul Corneliu Ciontu:

Da. Îl invit la microfon pe domnul Marian Ionescu, se pregătește domnul Călin Popescu Tăriceanu.

 

Domnul Marian Costel Ionescu:

Stimate domnule președinte,

Stimați colegi,

În scopul eficientizării activității noastre de astăzi, o să exprim câteva gânduri cu privire la declarația mea politică care se intitulează "Fenomenul draculării este similar cu batjocorirea conștientă a României". Acest material are acest titlu deoarece lansarea proiectului "Dracula Park" considerăm noi, cei de la Partidul România Mare, că nu reprezintă o prioritate națională, deoarece adevărata prioritate este înlăturarea pauperizării tot mai accentuate a poporului, care produce degradarea continuă a vieții.

De asemenea, Partidul România Mare nu este de acord ca un parc de distracții să poarte porecla sau pseudonimul unor personalități istorice ale poporului nostru, în cazul de față, cel care se asimilează cu personalitatea voievodului Vlad Țepeș.

Personalitatea marelui nostru voievod a fost întinată prin minciuni fabricate de diferiți autori, de romani în afara țării și care îl asemănau cu un adevărat vampir. În acest fel, mitul Dracula, în afara granițelor țării noastre a generat o imagine total falsă atât asupra României, cât și asupra poporului român. Este foarte important de amintit luările de poziție și condamnare a proiectului "Dracula Park" de către Biserica ortodoxă și Biserica catolică din România.

De asemenea, este interesant de amintit faptul că în străinătate au apărut foarte multe articole care nu sunt de acord cu această titulatură și cu plasarea acestui mare proiect de anvergură și care incumbă valori foarte mari în apropierea Sighișoarei.

Partidul România Mare consideră că însăși alegerea locului de amplasare al viitorului parc este fundamental greșită. De asemenea, arăt mai departe că acesta este chiar împotriva Legii 152 din 2000 privind aprobarea planului de amenajare a teritoriului, secțiunea III, iar regimul zonelor naturale de interes național este reglementat prin Legea 236. De asemenea, cetatea Sighișoarei este, de altfel, monument protejat de către UNESCO.

În final, ca urmare a acestor considerente, Partidul România Mare consideră că recenta inițiativă a grupului adaugă încă o piatră la procesul vizibil de scufundare căreia încearcă să-i facă față fără succes. Eu lucrez în continuare și la un proiect de lege în acest sens, deci, acesta a fost un preambul în ceea ce privește pregătirea unui proiect de lege privind interzicerea utilizării, deci, a pseudonimelor și poreclelor personalităților noastre istorice.

Vă mulțumesc pentru atenție.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulțumesc și eu pentru înțelegere.

 
Călin Popescu-Tăriceanu - calificarea ca regretabilă a invitației lui Corneliu Vadim Tudor la reuniunea din 12 aprilie 2002 de la Cotoroceni;

Dau cuvântul domnului deputat Călin Popescu Tăriceanu, se pregătește domnul László Borbély.

 

Domnul Călin Popescu-Tăriceanu:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Pregătirea Tratatului cu Rusia durează de mulți ani. Faptul că negocierea tratatului reprezintă o prioritate a actualului Guvern este un lucru benefic în vederea fundamentării solide a aranjamentelor regionale de securitate ale României.

Intenția președintelui României de a se consulta cu partidele politice parlamentare asupra proiectului acestui tratat are o încărcătură simbolică și marchează necesitatea coordonării eforturilor forțelor politice interne pentru a asigura atingerea obiectivelor fixate de opinia publică pentru politica externă românească. Pentru a garanta atingerea acestui scop, ar fi fost însă mult mai oportun ca domnul Ion Iliescu să invite la Cotroceni doar reprezentanții partidelor politice democratice.

Din păcate, reuniunea de vineri, 12 aprilie 2002, amenință să marcheze un regres pentru dezvoltarea politică democratică a României, din cauza invitării la aceste discuții a Partidului România Mare și a liderului său, Corneliu Vadim Tudor. Această invitație reprezintă un pas înapoi făcut de Președintele României.

Anterior, acesta luase decizia corectă de a nu mai accepta dialogul politic cu persoane cărora le este străină minima decență, atât în acțiunea politică, cât și în exprimare, și care contestă însăși democrația și procesul de integrare euro-atlantică.

Faptul că Președintele Ion Iliescu hotărâse anterior să nu mai accepte prezența lui Corneliu Vadim Tudor la dezbaterile politice de la Palatul Cotroceni, a reprezentat o binevenită acțiune de curățire a scenei politice. Acest gest a marcat decizia politică a Președintelui României de a se disocia public de limbajul politic violent și ideile politice susținute de Partidul România Mare.

Semnalul dat de Președintele României a fost în consonanță cu deciziile partidelor politice. Unele dintre acestea, cum ar fi PNL, nu au întreținut niciodată legături de cooperare politică cu PRM, iar, după alegerile din anul 2000, au respins ideea colaborării politice cu acest partid din opoziție. Și PSD a întrerupt dialogul politic cu PRM și cu liderul său, după noiembrie 2000. Partidul România Mare nu a mai fost integrat în majoritatea parlamentară, așa cum s-a întâmplat între ’92 și ’96.

PNL a salutat această decizie a PSD, deși aceasta a venit destul de târziu. Acum constatăm, însă, că are loc o revenire asupra ei, iar PRM amenință să devină din nou un actor politic luat în calcul de partidul de guvernământ.

Amenințarea reprezentată de PRM la adresa democrației este cu atât mai mare cu cât, dincolo de transformarea demagogiei în mesaj politic, și dincolo de folosirea unui limbaj violent și vulgar, Corneliu Vadim Tudor și colaboratorii săi s-au transformat în promotorii cei mai perseverenți ai unor teze politice contrare interesului național. În plus, Partidul România Mare a devenit o citadelă a fostei elite a Securității, care încearcă să folosească acest partid pentru a-și atinge obiectivele politice și economice și pentru a menține influența centrelor de putere din perioada comunistă.

Din aceste motive, decizia Președintelui României de a invita Partidul România Mare și pe Corneliu Vadim Tudor la întâlnirea de la Cotroceni este regretabilă. Ne exprimăm temerea că aceasta ar putea fi interpretată ca un gest politic de natură să deschidă calea reintegrării acestui partid, după o scurtă absență, în sferele cele mai înalte ale deciziei politice de la București.

Prin invitația adresată lui Corneliu Vadim Tudor de a fi prezent la Palatul Cotroceni, Președintele României l-a transformat pe acesta într-un interlocutor nedorit atât pentru domnia sa, cât și pentru ceilalți invitați - primul-ministru și partidele politice democratice.

Apreciez că o soluție potrivită ar putea fi impunerea de către întreaga clasă politică și de către opinia publică un embargou politic pentru Partidul România Mare și Corneliu Vadim Tudor. La acest embargou …

(Domnul deputat Marcu Tudor comentează din bancă.)

Aveți un limbaj foarte elegant, am remarcat!

… ar trebui să adere toate forțele politice, dar și Președintele României, primul-ministru și ceilalți membri ai Guvernului. Partidul România Mare, din acest motiv, nu poate fi un interlocutor politic până când nu va dovedi că susține interesele naționale și până când nu va adera la valorile și principiile democrației. Angajamentele recente ale liderului PRM, Corneliu Vadim Tudor, de renunțare la pamflet ca mijloc de exprimare politică, reprezintă prea puțin, și, oricum, el trebuie să facă mai întâi în timp dovada acestei renunțări. În plus, până când Corneliu Vadim Tudor nu va rezolva problema proceselor de calomnie cu care se confruntă, nu mai poate fi un partener credibil pentru dialogul politic, iar acest lucru apare cu și mai multă claritate în situația în care acest dialog are ca subiect chestiuni atât de importante, precum politica externă.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Da. După originala democrație liberală, cele trei milioane de români trebuie să stea deoparte.

Vă mulțumesc, domnule deputat.

 
László Borbély - intervenție referitoare la situația creată la Tg. Mureș, în legătură cu Liceul Bolyai-Farkas;

Domnul Borbély László. Se pregătește domnul Ștefan Pășcuț.

Poftiți.

 

Domnul Borbély László:

Domnule președinte de ședință,

Doamnelor și domnilor colegi,

Aș vrea să fac câteva remarci în urma luării de cuvânt, în legătură cu situația creată la Tg.-Mureș în legătură cu Liceul "Bolyai Farkas" și vreau să vă dau câteva informații, eu zic pertinente, care sper că vă vor duce la clarificarea de fapt a situației din Tg.-Mureș. Și îmi face deosebită plăcere că acel coleg care a luat cuvântul adineauri și s-a referit la acele convenții internaționale sau legi care au fost promovate sau sprijinite de Uniunea Democrată Maghiară din România - Cartea europeană a limbilor regionale și minoritare, sau Legea împotriva tuturor discriminărilor -, pentru că eu sper că ceea ce vă voi demonstra în alocuțiunea mea, de fapt, această carte, aceste legi vin în sprijinul a ceea ce se dorește în Tg.-Mureș. Și trebuie să sprijinim aceste convenții internaționale.

Dar, totodată, vreau să vă atrag atenția că este o capcană fluturarea falsă a unei conviețuiri bazată pe inexistența unor instituții de sine stătătoare ale minorităților naționale.

Aceste instituții funcționează în conformitate cu legislația în vigoare și vreau să vă spun că funcționează licee nu numai în limba maghiară, și funcționează licee de sine stătătoare și în limba germană, și în limba ucraineană și, de fapt, din păcate, prin acest apel se dorește chiar desființarea acestor instituții care există în momentul actual în România.

Dacă acest lucru este intenția majorității din România, atunci să se spună foarte clar. Deocamdată, eu cred că aceste instituții funcționează pe baza Legii învățământului și colegul nu a citit art.119 alin.1 din Legea nr.84, care spune foarte clar: "În funcție de necesitățile locale, se pot organiza, la cerere și în condițiile legii, grupe, clase, secții sau școli cu predare în limbile minorităților naționale". Deci este clar, este o dorință a Liceului "Bolyai Farkas" din Tg.-Mureș și este o dorință nu de azi, de ieri, ci este o dorință exprimată și în ’90 și este o dorință legitimă care, evident, poate fi dusă la capăt, evident, cu mijloace politice, mijloace guvernamentale. Și aici, normal, trebuie să intervină inspectoratul și ministerul, pentru a rezolva problema.

Vreau să vă împărtășesc câteva gânduri în legătură cu această problemă și vreau să precizez câteva elemente, care mi se par esențiale pentru a cunoaște mai bine situația de fapt.

Liceul "Bolyai Farkas" este una dintre cele mai vechi școli tradiționale maghiare din Transilvania, cu o vechime de peste 450 de ani. Tg.-Mureș, de-a lungul secolelor, a fost un oraș care, prin excelență, a reprezentat un spirit transilvănean de conviețuire între diferite etnii și religii. Această conviețuire nu a împiedicat locuitorii acestei urbe să-și păstreze cultura, tradițiile proprii prin instituții de sine stătătoare. Așa a luat ființă Liceul "Papiu Ilarian", care a fost considerat totdeauna un liceu românesc, cum Liceul "Bolyai Farkas" a fost totdeauna un liceul maghiar.

Din păcate, aceste școli nu au scăpat de intervenția statului comunist, care în 1960, tot în spiritul așa-zisei mixări a școlilor române și maghiare, a procedat la înființarea unor clase românești în Liceul "Bolyai Farkas", dar care, de-a lungul anilor, a însemnat de fapt reducerea drastică a claselor maghiare.

După decembrie 1989, în mod firesc, în mai multe orașe din Transilvania s-au înființat licee, școli cu predare în limba maghiară. La Tg.-Mureș, unde populația maghiară are o pondere de circa 53%, a fost o cerință firească reînființarea Liceelor "Papiu Ilarian", cu predare în limba română, și a Liceului "Bolyai Farcas", cu predare în limba maghiară.

Din păcate, unele forțe ostile noului regim democratic au început provocările care au culminat cu evenimentele sângeroase din martie 1990.

De atunci, au trecut 12 ani, dragi colegi. Perioadă în care, atât democrația, cât și relațiile interetnice, de fapt o componentă importantă a unei democrații stabile, au făcut pași importanți în normalizarea acestor relații. Au fost înființate un număr de peste 50 de licee de sine stătătoare, cu predare în limba maghiară, în mai mult de 15 orașe din România.

În domeniul administrației publice locale, au fost votate legi care rezolvă unele probleme în domeniul utilizării limbii materne din administrația locală și aplicarea acestor prevederi începe să fie o componentă a vieții de zi cu zi a intrării societății românești în normalitate.

Deci, consider că cererea comunității maghiare din Tg.-Mureș de a avea un liceu cu predare în limba maghiară nu este nici deplasată, nici dovada unei segregări, ci o dorință legitimă. Dar, evident, pentru a duce la îndeplinire această cerere, este nevoie de voință politică care, din păcate, nu a existat până acum.

Prin Protocolul încheiat în ianuarie, la nivel central, cu partidul de guvernământ, și, la nivel local, a fost precizată voința politică a formațiunilor politice semnatare, de a rezolva această problemă, în acest an.

Este foarte trist că unele partide politice din opoziție vor din nou să-și facă capital politic, influențând și implicând elevii într-un joc politic care nu are nimic de-a face cu cererea legitimă ca, din toamna anului 2002, câteva clase românești să treacă la Liceul "Papiu Ilarian" și clasele maghiare să treacă la Liceul "Bolyai Farcas", fără perturbarea învățământului. Sper că apele se vor liniști în curând, și, prin această decizie, se va intra în normalitate, parafrând o cerință justificată și legitimă a comunității maghiare din Tg.-Mureș.

Vă mulțumesc.

 
Ștefan Pășcuț - despre scumpiri, sărăcie și integrarea în NATO;

Domnul Corneliu Ciontu:

Domnul Ștefan Pășcuț. Nu știu o să mai avem la dispoziție. Foarte pe scurt, până vine domnul președinte. Se pregătește domnul Ludovic Mardare.

 

Domnul Ștefan Pășcuț:

Domnule președinte de ședință,

Doamnelor și domnilor,

Nu știu cât rost mai au încercările noastre de a dialoga cu acest Guvern al domnului Adrian Năstase, despre guvernarea care ar trebui să fie asigurată de dânșii, pentru că fiecare nou efort al nostru, de a-i arăta unde greșește și ce ar avea de fapt de făcut, par a fi doar un nou episod al unei povești vechi despre câini și caravane.

De altfel, apropierea Paștelui sugerează încă o dată că putem sta așa, la nesfârșit, fiecare cu adevărul său în brațe, neluând seama de ceilalți. Dacă în felul aceluiași creștinism, au loc două Învieri diferite, două Nașteri diferite ale Mântuitorului, de ce în sânul aceleiași națiuni nu ar încăpea două realități diferite? - una a premierului și a aparatului său de imagine, în care ne merge cum nu se poate mai bine, și alta a cetățeanului de rând, care nu mai știe cum să achite din veniturile sale amărâte facturile la apă, gaze, electricitate, ce cresc mereu, proporțional cu neputința de a găsi soluții a celor despre care se presupune că ar guverna astăzi România.

Vor reuși, oare, datele recensământului recent încheiat să-i lămurească domnului Năstase adevărul că 78% din populație se zbate în sărăcie și că din situația aceasta nu se poate ieși cu noi valuri de scumpiri, ale căror singure efecte palpabile sunt că golesc trenurile, lasă oamenii fără apă, gaz și curent electric și se reorientează regimul alimentar înspre lobodă și urzici?

Poate că nici măcar despre o necesitate economică reală a acestor noi scumpiri nu se poate vorbi, câtă vreme, în timp ce benzina suportă trei scumpiri pe săptămână, prețul tonei de cărbune românesc stă pe loc, pregătind, probabil, noi analize savante despre ineficiența mineritului în Valea Jiului și noi prilejuri de a-i arăta cu degetul pe minerii de acolo - și ei doar niște oameni săraci care muncesc din greu și nu apar în viziunile roz ale echipei premierului.

Vorbind de aceste noi scumpiri, să remarcăm totuși că măcar primul Paște - cel catolic - a apucat să se petreacă înaintea lor și ar fi bine să putem socoti că acesta este un efect al Pactului PSD-UDMR, pentru că ar fi singurul său efect benefic, măcar pentru o mică parte a populației. Celelalte efecte ale acestei învoieli sunt mai degrabă de plâns și iată ce se petrece acum la Tg.-Mureș: nu lasă elevii să învețe nici măcar când profesorii nu sunt în grevă! Am putea să înțelegem însă că întreaga acțiune a Guvernului este concentrată în acest secol asupra integrării în NATO și Uniunea Europeană și nu disperarea pensionarilor este acum de luat în seamă, ci luminoasele perspective ce se vor deschide României la Bruxelles și la Praga, unde auzim din ce în ce mai des: "vor conta aspectele militare și cele de politică externă, iar nu cele sociale", pe care le tot aducem noi în discuție, plictisind fără rost și pierzând fără sens timpul glorioasei echipe Năstase, care tocmai are un tren de prins - al integrării. Și-l va prinde, noi o dorim.

Va mai conta, oare, atunci că vagonul pe care România îl atașează trenului NATO are tapițeria canapelelor ruptă, că geamurile nu se închid, că pe jos e plin de coji de semințe și "nașul" ia bani de la blatiști? Vor observa, oare, pasagerii guvernamentali că pe linia 2 tocmai trece un marfar care duce România în sens invers, înspre Evul Mediu?

Vă mulțumesc.

 
Ludovic Mardari - declarație politică intitulată: PSD subminează relansarea economiei naționale;

Domnul Corneliu Ciontu:

Îl rog pe domnul deputat Mardari. Doamna Apostolescu Maria urmează.

 

Domnul Ludovic Mardari:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Declarația politică pe care o prezint în cele ce urmează ar putea fi intitulată "PSD subminează relansarea economiei naționale".

Acest titlu mi-a fot inspirat de intenția Guvernului de a mări fiscalitatea, datorită acordurilor pe care le-a semnat cu Fondul Monetar Internațional și cu Banca Mondială. Nu trebuie să fii economist, ca să știi că în perioada în care economia unei țări se află în criză, este necesar să se intervină cu măsuri de reducere a fiscalității. Așa a procedat Guvernul lui Isărescu în anul 2000. Se cunoaște că atunci impozitul pe profit a scăzut de la 38% la 25%, iar în cazul exportului, de la 38% la 5%. Consecința a fost că, după 3 ani de recesiune, din guvernarea cederistă, în anul 2000 s-a realizat o creștere economică de 1%.

La această moștenire preluată de la Isărescu, Guvernul Năstase a venit cu altă măsură, care să întărească procesul de relansare economică, și anume: în prima sa lună de guvernare, în decembrie 2000, a fost repusă în aplicare Legea nr.133/1999 cu privire la stimularea întreprinzătorilor mici și mijlocii. Legea cuprinde o serie de facilități, dintre care cele mai importante sunt: scutirea de impozite în cazul profitului reinvestit, scutirea de taxe vamale și TVA la importul de tehnică și tehnologie, diminuarea impozitului pe profit în cazul creșterii numărului locurilor de muncă. Aceste măsuri de relaxare fiscală, luate de Isărescu și continuate de Năstase, au dus la o creștere economică de aproape 5% în anul 2001. Poate că această creștere ar fi fost și mai mare, dacă impozitarea aferentă salariilor în acel an, nu ar fi ajuns la aproape 80%. Spre comparație, în SUA impozitarea salariilor este aproximativ 30%.

Iată că Guvernul Năstase abandonează stimularea economică, pentru a satisface exclusiv cerințele Fondului Monetar Internațional și ale Băncii Mondiale în dauna intereselor țării, periclitând atingerea obiectivului de creștere a nivelului de trai în România și chiar integrarea în structurile euro-atlantice. Afirm acest lucru datorită unor măsuri care se preconizează a fi aplicate începând cu 1 iulie acest an, după publicarea în Monitorul oficial a noilor legi privind impozitul pe profit și tva-ul - legi la care se lucrează în prezent.

Trei dintre aceste măsuri sunt următoarele:

1) creșterea impozitului pe profit, în cazul activităților de export, de la 5% în 2001 la 6% în 2002, la 12,5% în 2003 și la 25% în 2004;

2) anularea facilităților prevăzute la Legea nr.133/1999 pentru întreprinderile mici și mijlocii;

3) introducerea tva pentru construcția de locuințe. Adăugați la aceste măsuri neinspirate și taxele nepermis de mari pe care trebuie să le plătească un întreprinzător, atunci când demarează o investiție, precum și creșterea prețului la combustibilii auto, la gazul metan și energia electrică, și veți constata că relansarea economică promisă de Guvern pentru anul 2002 și anii următori va rămâne o simplă poveste.

În consecință, tot poveste va fi și sporirea numărului locurilor de muncă, respectiv creșterea nivelului de trai al populației.

Vă mulțumesc.

 
Maria Apostolescu - referire la regimul juridic al copiilor din instituțiile de ocrotire socială și situația tinerilor proveniți din acestea;

Domnul Corneliu Ciontu:

O invit pe doamna Maria Apostolescu. Urmează domnul Vlad Hogea.

 

Doamna Maria Apostolescu:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Nici o inițiativă benefică, de natură să ajute la mersul înainte al societății românești, nu este luată în seamă de către partidul de guvernământ. Toate proiectele de legi redactate de parlamentarii Partidului România Mare și înaintate spre dezbatere și adoptare plenului Camerei Deputaților, se lovesc de încăpățânarea absurdă cu care PSD-ul respinge toate propunerile legislative care nu aparțin deputaților Puterii.

În urmă cu mai bine de un an, am avut naivitatea să cred că Proiectul de Lege nr.145 din 1 martie 2001 privind acordarea de locuințe tinerilor care au fost instituționalizați și care au împlinit 18 ani, ar putea avea șanse de a fi luat în considerare.

Din păcate, buna-credință a celor 11 deputați PRM care au vrut să-i ajute pe niște năpăstuiți ai soartei a fost tratată cu o aroganță inexplicabilă. S-a încercat acreditarea ideii că, vezi Doamne, Puterea are toată disponibilitatea de a găsi o rezolvare legală problemelor și tocmai de aceea Guvernul va înainta un proiect mai amplu pentru reglementarea deplin satisfăcătoare a situației disperate în care se găsesc orfanii ajunși la majorat, care și azi continuă să-și găsească adăpost prin canale, prin casele scărilor la blocuri, sau chiar pe străzi. Am așteptat mult și degeaba ca partidul de guvernământ să-și respecte promisiunile făcute și să se țină de cuvânt, însă nimic nu pare să-i fi înduioșat pe cei din fruntea statului.

Deși în demersurile de integrare a României în NATO și Uniunea Europeană se subliniază obligativitatea rezolvării problematicii complexe pe care o ridică regimul juridic al copiilor din instituțiile de ocrotire socială și situația tinerilor proveniți din acestea, Partidul Social Democrat dă dovadă de indiferență și inerție. Ar cam fi timpul ca guvernanții noștri să dea ei înșiși dovadă de omenie și bunătate, înainte de a cere altora respectarea unor norme de moralitate și legalitate. Puterea exemplului este uneori foarte eficientă.

Premierul Adrian Năstase, aflat într-o permanentă preocupare pentru promovarea propriei imagini, ar putea face un gest creștinesc și filantropic, care să dovedească că tot ceea ce spune despre copiii orfani nu sunt numai vorbe și să facă un gest deosebit să înfieze un copil orfan, că, slavă Domnului, nu se pune problema nici a spațiului și cu atât mai puțin a părții materiale, întrucât, unde cresc doi copii crește și al treilea. Și exemplul domniei sale ar putea fi urmat de mulți alți demnitari care au situații materiale similare. Poate chiar nu au nici copii. De-a lungul istoriei, mulți demnitari au procedat similar și numele lor este consemnat corespunzător. Bineînțeles, premierul ar putea alege și o altă modalitate de îmbunătățire a imaginii. Tot este continuu agasat de opinia publică în legătură cu blocul cu cele 6 nivele din Str.Zambaccian din București. Acesta care, încă nefinisat, poate fi amenajat ușor ca spațiu de locuit pentru copiii, tinerii orfani de prin canale. Gestul ar fi magnific, iar efectul - pe măsură. Dumnezeu să-i dea gândul cel bun primului-ministru, al cărui gest generos noi îl așteptăm cu optimism și nerăbdare.

Vă mulțumesc.

 
Vlad Hogea - intervenție ce are ca temă: Situația financiară a Primăriei Iași;

Domnul Corneliu Ciontu:

Domnul deputat Vlad Hogea și ultimul vorbitor, domnul Emil Boc. Încercați în 4 minute, atât mai avem la dispoziție.

 

Domnul Vlad Hogea:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

În județul pe care am onoarea să-l reprezint în Parlamentul României, populația plătește pentru o gigacalorie nu mai puțin de 1.136.700 de lei, sumă imensă, care depășește cu mult posibilitățile materiale ale majorității ieșenilor. În plus, Sucursala ELECTROCENTRALE Iași a fost transferată din domeniul privat al statului și din patrimoniul S.C. TERMOELECTRICA S.A. în domeniul public al municipiului Iași și în administrarea consiliului local. Nu știm ce și cum va putea face această din urmă instituție pentru redresarea financiară a societății care se ocupă de producerea energiei termice, dar pe anul 2001 s-a înregistrat un deficit uriaș care se ridică la aproape 563 de miliarde lei. Mai exact, cheltuielile de 1.478 de miliarde lei eclipsează veniturile totale de numai 915 miliarde lei.

Una dintre găurile negre este fondul de salarii botezat birocratic "cheltuieli cu munca vie", care se cuantifică la peste 121 de miliarde lei, greu de justificat în fața populației.

Totodată, inutile ni se par sumele alocate pentru protocol, reclame și publicitate - 153 milioane lei, deplasări, detașări și transferuri - 487 milioane lei, poștă și telecomunicații - 642 milioane lei.

Primăria cere preluare de către Guvern a creditului de 15 milioane de dolari folosit la reabilitarea CET 2, precum și ajutorul Executivului pentru a garanta un împrumut care să permită investirea în modernizarea sistemului de transport al energiei termice.

De asemenea, se solicită anularea datoriilor pe care le are Sucursala ELECTROCENTRALE Iași la bugetul statului și la bugetele fondurilor CAS, CASS, șomaj, dar și anularea majorărilor și penalităților datorate de Regia Autonomă de Distribuție a Energiei Termice către ELECTROCENTRALE Iași.

Pentru ieșeni, dezastrul este iminent, dacă luăm în considerare pierderile imense înregistrate la sfârșitul anului trecut.

În aceeași ordine de idei, ne exprimăm îngrijorarea cu privire la preluarea de către Consiliul Municipal Iași a Complexului World Trade Center care cuprinde și Hotelul de 5 stele Europa, construit pe un teren aflat în proprietatea primăriei. După asocierea în participațiune realizată în 1995 între primărie și Firma IMPROIECT, urma ca, ulterior finalizării edificiului, primul asociat să încaseze minim 54 de mii de dolari pe an de la cel de al doilea, indiferent dacă s-ar fi realizat sau nu profit. Anul acesta, contractul a fost reziliat. Primăria pretinde că are de plată pentru a deveni proprietar al clădirii numai 1,5 milioane dolari, adică valoarea construcției ca atare, însă IMPROIECT susține că trebuie să primească 18,3 milioane dolari, reprezentând valoarea actualizată la costurile din 2002, invocând în acest sens și o clauză contractuală.

Cert este că municipalitatea se găsește într-o situație extrem de delicată, incapacitatea de plată fiind expresia ce caracterizează cel mai bine situația financiară a Primăriei ieșene. Proaspăt proprietara unui adevărat muzeu, unde nu intră decât cei foarte puțin dispuși să plătească 195 de dolari pentru o cameră la Hotelul Europa. Toate acestea, cu bună știință și cu încuviințarea Partidului Social-Democrat, care-și demonstrează încă o dată apetitul pentru afaceri veroase.

 
Emil Boc - solicitare adresată primului ministru de a stopa amestecul politicului în justiție.

Domnul Corneliu Ciontu:

Ultimul vorbitor - domnul Emil Boc.

 

Domnul Emil Boc:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Declarația politică va fi foarte scurtă și concisă și îl vizează pe domnul Adrian Năstase, în dubla calitate a domniei sale de premier și președinte al PSD.

Încă de la început aș dori să-i adresez domniei sale o întrebare.

Domnule prim-ministru, dacă nu credeți în arestări de vineri seara, atunci credeți în sinucideri de miercuri seara?

Declarația politică, așa cum ați putut observa, vizează implicațiile celor două cazuri care au zguduit Ministerul Public, în special, și justiția din România, în general. Este vorba de cazul anchetării procurorului Lele de la Bihor și de cazul sinuciderii procurorului Panait din cadrul Parchetului General de pe lângă Curtea Supremă de Justiție.

Domnule prim-ministru,

În ambele cazuri s-a vorbit și se vorbește de amestecul politicului în anchetele judiciare. Până în acest moment, nu am observat nici un fel de poziție din partea dumneavoastră prin care să confirmați sau să negați aceste influențe ale politicului. Nu vorbim de conținutul juridic al anchetelor, specific procedurilor judiciare, ne referim aici la implicațiile politice ale celor două cazuri. Partidul Democrat a solicitat audierea dumneavoastră la Comisia juridică, de disciplină și imunități. Partidul Democrat a pus o interpelare prin care v-a solicitat prezența în Parlament pentru a răspunde la aceste alegații cu privire la influențele politicului în anchetele judiciare. Nimic nu s-a întâmplat. Poate, dacă aceste lucruri s-ar fi întâmplat, dacă procedurile instituționale și constituționale ar fi fost respectate, poate, poate spun, procurorul Panait ar fi fost astăzi în viață, poate am fi reușit să descâlcim puțin din firele întortocheate ale anchetelor judiciare din România.

Domnule prim-ministru, cine ar mai trebui să se sinucidă în această țară pentru a demara o anchetă cu privire la influențele politicului în anchetele judiciare?

De aceea, domnule prim-ministru, vă solicităm, prin dubla calitate pe care o aveți, de președinte al PSD, în special de această dată, și de prim ministru, să demarați constituirea unei comisii de anchetă în cazurile Lele-Panait.

Nu vizează această comisie de anchetă rezolvarea pe fond a problemelor de anchetă judiciară, noi dorim ca prin această anchetă să se elucideze, în primul rând, condițiile suspecte în care a decedat procurorul Panait și să nu uităm că procurorul Panait este un doctorand al Ministrului Justiției, o persoană cu o integritate recunoscută și, în al doilea rând, această comisie de anchetă paritară să se pronunțe cu privire la influențele politicului în actul de justiție și, mai ales, în anchetele judiciare. De ce putem face acest lucru? Ministerul Public, potrivit Constituției și Deciziei Curții Constituționale nr.339/1997 face parte din puterea executivă. De ce? Pentru prea simplul motiv că, potrivit Constituției, Ministerul Public își desfășoară activitatea sub autoritatea Ministerului Justiției. Ministrul Justiției este om politic și membru al Guvernului. De asemenea, ministrul Justiției are dreptul să dea dispoziție scrisă, în mod direct sau prin procurorul general, procurorului competent să înceapă, în condițiile legii, procedura de urmărire penală pentru infracțiunea despre care are cunoștință și să promoveze în fața instanțelor judecătorești acțiuni și căi de atac necesare apărării interesului public.

Domnule prim-ministru,

Ne adresăm dumneavoastră în acest moment, pentru că, fără sprijinul politic al PSD-ului, o asemenea comisie de anchetă nu va putea fi demarată niciodată. Cred că este în interesul României ca influențele politicului în anchetele judiciare să fie limitate o dată pentru totdeauna. Este cunoscut faptul că în toate rapoartele de țară, imixtiunile politicului în România sunt medatizate și ne fac mult rău. Ca să demonstrăm că dorim o stopare a influenței politicului în Justiție, vă solicităm, domnule prim-ministru, să demarați de urgență constituirea prin grupul dumneavoastră parlamentar de la Camera Deputaților a unei comisii de anchetă pentru elucidarea influențelor politicului în actul de justiție. Iar această comisie, după audierile pe care le va efectua, va putea face propuneri viabile de modificare, pe de o parte, a Constituției și de reformare a sistemului judiciar din România, pe de altă parte, pentru a elimina și a stopa, cu alte cuvinte, influența, repet, nebenefică a politicului în actul de justiție, în achetele judiciare, în general.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulțumesc. Vă mulțumesc și dumneavoastră și vă urez în continuare o zi bună.

 
 

Prima parte a ședinței de astăzi s-a încheiat.

 
   

Adresa poștală: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, București duminică, 8 decembrie 2019, 15:32
Telefoane (centrala): (021)3160300, (021)4141111
E-mail: webmaster@cdep.ro