Plen
Ședința Camerei Deputaților din 19 septembrie 2002
Sumarul ședinței
Stenograma completă
publicată în Monitorul Oficial, Partea a II-a nr.131/28-09-2002

Dezbateri parlamentare
Calendarul ședințelor
- Camerei Deputaților:
2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003 2002
2001 2000 1999
1998 1997 1996
Interoghează dezbaterile
din legislatura: 2016-prezent
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996
Monitorul Oficial
Partea a II-a:2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003 2002

Transmisii video

format Real Media
Arhiva video:2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003
Pentru a vizualiza înregistrările video trebuie să instalați programul Real Player
Sunteți în secțiunea: Prima pagină > Proceduri parlamentare > Dezbateri > Calendar 2002 > 19-09-2002 Versiunea pentru printare

Ședința Camerei Deputaților din 19 septembrie 2002

  1. Intervenții ale domnilor deputați:

 

Ședința a început la ora 8,20.

Lucrările au fost conduse de domnul Corneliu Ciontu, vicepreședinte al Camerei Deputaților, domnul Valer Dorneanu, președintele Camerei Deputaților, asistați de domnii Constantin Niță și Laszlo Borbely, secretari.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Bună dimineața!

 
Damian Brudașca - declarație intitulată Cumpărarea tăcerii Occidentului;

Începem secvența intervențiilor politice. Îl invit la microfon pe domnul deputat Damian Brudașca.

 

Domnul Damian Brudașca:

Declarația mea politică de astăzi am intitulat-o "Cumpărarea tăcerii occidentului".

În cei patru ani cât s-a aflat pe băncile Opoziției, PDSR (actualmente PSD) a pus la punct o strategie pentru preluarea puterii, eliminarea adversarilor politici și anularea efectelor Revoluției din 1989.

Iată de ce, imediat după alegerile din anul 2000, liderii acestui partid împreună cu noii lor aliați, până la mai ieri dezavuați, extremiști, iredentiști, revanșarzi din UDMR au trecut la materializarea programului lor diabolic, de restaurare cu orice preț a dictaturii și terorii specifice politicii partidului unic.

Sfidând legile și Constituția, noii guvernanți au purces la eliminarea și destituirea reprezentanților vechiului regim din toate funcțiile publice deținute și la pesedizarea tuturor instituțiilor statului, inclusiv, fapt deosebit de grav, a Justiției, Procuraturii, Poliției și Armatei.

Serviciile secrete, Procuratura, Poliția și Justiția au fost și mai sunt folosite în răfuielile curente ale Puterii cu adversarii săi politici, inclusiv pentru șicanarea și exercitarea de presiuni și amenințări împotriva celor incomozi. Ele închid însă ochii în fața corupției și mafiei.

Un alt punct esențial din Programul PSD îl constituție reluarea și intensificarea jafului la adresa economiei naționale. De cele mai multe ori, în mod direct, iar uneori prin intermediari și prin clica politică, liderii de marcă ai acestui partid s-au ocupat de așa-zisa privatizare a unor obiective economice, ridicate prin munca și sudoarea unui întreg popor.

După decembrie 2000, asistăm la cel mai mare jaf din toată istoria economiei românești. Clica puterii PSD-UDMR nu numai că pradă ca-n codru, dar și subminează conștient economia națională și pune în pericol viitorul acestei țări, aruncând pe drumuri și împingând la disperare sute de mii de oameni, rămași fără locuri de muncă și, implicit, fără un mijloc de trai.

Paralel cu politica de jaf și restaurație, PSD a avut în vedere și obținerea sprijinului forțelor externe. Această strategie, realizată prin intermediul propagandei mincinoase a ministrului Vasile Dâncu, a urmărit nu doar ascunderea cu grijă maximă a adevărului, ci și acțiuni sistematice de discreditare și compromitere a Opoziției și a liderilor acesteia.

Din fondurile Ministerului Informației, deci din bugetul de stat, se plătesc sume mari pentru realizarea în țară și publicarea peste hotare, sub semnătura unor ziariști cunoscuți, a unor articole de denigrare a lui Traian Băsescu, Valeriu Stoica - până de curând -, dar mai ales a lui Corneliu Vadim Tudor și a partidelor lor.

De asemenea, s-a trecut la cumpărarea pe față și mituirea unor trepăduși politici, invitați și tratați regește în țară pentru a profera atacuri la adresa adversarilor politici ai puterii actuale, în principal a senatorului Corneliu Vadim Tudor și a Partidului România Mare.

N-au fost și nu sunt avute în vedere doar aceste personaje mediocre. Planul diabolic al PSD a urmărit evitarea oricăror poziții și reacții critice față de politica aventuristă și iresponsabilă pe care o desfășoară din partea unor factori majori de decizie, cum ar fi: Blair, Chirac, Berlusconi, Schröder ș.a.

Iată de ce primul-ministru Adrian Năstase a intervenit direct, la solicitarea expresă a primului-ministru britanic, așa cum a relevat întreaga presă română și străină, pentru privatizarea dubioasă a SIDEX, în favoarea unei companii ce a contribuit cu zeci de milioane de lire sterline pentru campania electorală a laburiștilor, companie care astăzi mituiește angajații să între în șomaj.

Actuala putere pare a fi făcut importante donații pentru campania electorală a lui Jacques Chirac, în schimbul declarațiilor repetate de susținere a fărădelegilor săvârșite de ea și atacării unora din adversarii săi, cu predilecție, întâmplător sau nu, tot a Partidului România Mare.

Pentru cancelarul Schröeder, care ar fi trebuit să facă în septembrie, anul trecut o vizită în județul Cluj, la presupusul mormânt al tatălui său, Guvernul Năstase a fost dispus să cheltuiască sute de miliarde de lei. De ce? Simplu. Ca acesta să-și susțină demersurile PSD pentru restaurarea dictaturii și terorii politice în România, iar, pe plan extern, să dea girul Guvernului Năstase.

Fire mai practică, premierul Silvio Berlusconi a pretins și obținut în schimbul susținerii PSD o serie de avantaje economice concrete pentru sine și clientela sa politică. La rândul său, drept răsplată, acesta s-a afișat public cu Adrian Năstase, și închide ochii la situația disperată, fără ieșire, a unui popor flămând și disperat, dispus să emigreze în masă, ca să scape de sărăcie. Nu avem timp suficient pentru a epuiza acest subiect.

Aș mai adăuga că mituirea și șpaga sunt folosite de guvernanți și în privința altor personalități occidentale, spre a le câștiga de partea politicii antinaționale pe care aceștia o promovează.

N-aș vrea să cred că poporul român este trădat încă o dată de Occident, și lăsat victimă neputincioasă genocidului și restaurației promovate de regimul perfid al cuplului Iliescu-Năstase. Mulțumesc.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulțumesc și eu.

 
Ilie Merce - comentariu legat de decizia CNA de a ridica licența de emisie a postului OTV;

Îl invit pe domnul Ilie Merce. Se pregătește domnul deputat Hașotti.

Vreau să vă spun că sunt 28 de înscriși. Rog puțină sinteză, cei care aveți intervențiile mai mari.

 

Domnul Ilie Merce:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

În intervenția mea doresc să mă refer la decizia CNA de a ridica licența de emisie a postului de televiziune OTV, o măsură ilegală și abuzivă, într-o țară care se pretinde democrată și care bate la porțile Uniunii Europene, unde dreptul la liberă exprimare este garantat prin Constituție. Este vorba de art.30 din legea fundamentală care reglementează libertatea de exprimare și de art.31 care prevede dreptul la informație. Aceste texte au fost reluate de instrumentele juridice internaționale referitoare la drepturile fundamentale ale omului, și anume art.19 din Pactul privind drepturile civile și politice și art.10 din Convenția Europeană în materie.

Ambele documente internaționale au fost ratificate de România, și în consecință, potrivit art.20 din Constituție, ele sunt obligatorii, fiind considerate ca făcând parte din dreptul intern.

Retragerea licenței OTV s-a desfășurat după modelul suspendării reputatului ziarist Paul Grigoriu pentru interviul luat senatorului Corneliu Vadim Tudor. Decizia CNA face dovada unor reflexe de tip totalitar, de expresie bolșevică, și lasă impresia unui organism obedient instituției prezidențiale și partidului de guvernământ.

A fost la vedere faptul că președintele Ion Iliescu a dat indicații exprese pentru sancționarea postului OTV, iar după adoptarea acestei măsuri abuzive, printr-o declarație publică, același președinte a salutat decizia CNA și a calificat-o ca fiind legală, ceea ce constituie un semnal incalificabil, dat și justiției române, așa cum s-au întâmplat lucrurile în ’95 când, printr-o declarație de la Satu-Mare, domnul Iliescu a făcut o impardonabilă imixtiune în activitatea puterii judecătorești în materia dreptului de proprietate.

Decizia CNA constituie un abuz evident, câtă vreme chiar Legea audiovizualului - în pofida marilor sale defecte, de iz totalitar, garantează transmisia de emisiuni și reglementează faptul că cenzura de orice fel este interzisă.

Mai adaug observația că în acest caz a fost încălcată flagrant procedura prevăzută de art.93 din Legea audiovizualului, prin aceea că nu s-a respectat termenul de 15 zile pentru exercitarea căii legale de atac împotriva aberantei decizii. Numai după curgerea termenului de 15 zile se putea da ordinul de oprire a emisiei, în caz că postul OTV nu s-ar fi adresat instanței de judecată.

În aceste condiții, este evident că decizia CNA este strict politică și că ea contravine flagrant Constituției României și documentelor internaționale ratificate de țara noastră.

În susținerea celor de mai sus, voi invoca și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, de care sper ca justiția română să țină seamă. Printre alte decizii pronunțate în acest sens, este extrem de semnificativă cea pronunțată de Marea Cameră a Curții de la Strasbourg, în care Iersild contra Danemarcei, instanțele daneze până la cel mai înalt nivel l-au condamnat pe ziaristul Iens Olaf Iersild, care într-o emisiune TV, al cărei realizator era, a îngăduit reprezentanților unui grup de tineri numit "bluzoanele verzi" să facă apropouri rasiste la adresa unor emigranți și grupuri etnice. Instanțele daneze au insistat asupra faptului că ziaristul în cauză a luat el însuși inițiativa de a face emisiunea respectivă și că știa dinainte că există riscul ca invitații săi să profereze expresii rasiale în cursul discuțiilor.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului a respins însă aceste motivări invocate de justiția daneză și a dat dreptate ziaristului, obligând statul danez să-i restituie acestuia amenda aplicată și să-i plătească integral cheltuieli de judecată. În motivarea acestei decizii, Curtea de la Strasbourg a apreciat, pe bună dreptate, că emisiunile televizate axate pe discuții reprezintă unul din mijloacele cele mai importante fără de care presa nu ar putea juca rolul său indispensabil de "câine de pază" al democrației.

"A sancționa un ziarist pentru că a ajutat la difuzarea unor declarații făcute de un terț într-o discuție, precizează judecătorii de la Strasbourg, ar împiedica grav contribuția presei la discutarea problemelor de interes general. Judecătorii de la Strasbourg mai fac o precizare importantă, atunci când rețin faptul că motivele invocate în sprijinul condamnării domnului Iersild (este vorba de realizatorul danez de televiziune) nu sunt suficiente pentru a convinge că amestecul în exercitarea dreptului celui interesat la libertatea de exprimare era necesar.

Curtea de la Strasbourg a considerat că, prin condamnarea ziaristului la o amendă de 1.000 de coroane daneze, justiția daneză a încălcat prevederile art.2 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, întrucât realizatorul de televiziune nu putea fi pus să răspundă pentru terți în emisiunea sa.

Iată, în sinteză, puternice și expresive temeiuri de drept care demonstrează caracterul nelegal și abuziv al deciziei CNA de a ridica licența de emisie a postului OTV. Este motivul pentru care ne exprimăm speranța că, în pofida unor presiuni ce vor fi sigur făcute asupra lor, politice, evident, judecătorii - după modelul celor de la Strasbourg - să dea dovadă de curaj și, în temeiul textelor invocate, să analizeze aberanta decizie a CNA, care este de natură să deschidă porțile unui regim totalitar, prin reintroducerea cenzurii.

În încheiere, îmi exprim amărăciunea că unii colegi de breaslă ai reputatului și curajosului realizator de televiziune Dan Diaconescu, cum a fost și cazul celor din conducerea Centrului Român de Presă, personaje fără autoritatea morală cuvenită, din motive nu tocmai onorabile, au pactizat cu diavolul, ceea ce mâine sau poimâne ar putea să se întoarcă și împotriva lor ca un bumerang. Și mai grav este că s-a creat un precedent, și un precedent extrem de periculos.

De fapt, așa cum au fost percepute lucrurile de majoritatea cetățenilor acestei țări, aproximativ 92% din cei chestionați în cadrul unei emisiuni, realizată chiar de un neprieten al postului OTV, și-au manifestat dezaprobarea față de decizia CNA. Un semn elocvent că omul cetății s-a maturizat, că omul cetății preferă adevărul, fie el cât de dureros, în locul minciunii instituționalizate, cu sprijinul altor posturi de televiziune, lipsite de onoare și demnitate, care manipulează în mod grosolan opinia publică.

Nu este de mirare că aceste posturi TV sunt iertate de imense datorii față de bugetul statului, și primesc importante subvenții din banii publici.

În final, mă întreb: dacă CNA acționează la ordin politic, ce rost mai are o asemenea instituție de cenzură grosolană într-un sistem democratic? Mulțumesc.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulțumesc.

 
Puiu Hașotti - prezentarea cazului necropolei Histria;

Îl invit pe domnul deputat Puiu Hașotti. Va urma domnul deputat Ștefan Baban.

 

Domnul Puiu Hașotti:

Vă mulțumesc.

Doamnelor și domnilor,

Că actuala putere este preocupată de spolierea economiei naționale, că se confundă cu corupția și minciuna, că este sinonimă cu ipocrizia și înșelătoria, o știm cu toții, dar unii ne-o spun cu glas tare, iar alții o spun doar în gând. De ce ar spune-o de vreme ce licitațiile măsluite, inclusiv cele electronice, curg cu nemiluita, de vreme ce traficul de influență este singura lege economică, de vreme ce șpaga se substituie economiei de piață.

Puțini știu însă că patrimoniul național este distrus și, mai mult, distrus pentru interesele economice ale PSD.

Voi prezenta astăzi un caz: distrugerea necropolei tumulare a cetății Histria în beneficiul societății Duty Free, la care acționari sunt mari granguri pesediști.

Dar, să vă spun, vorba domnului Văcăroiu, ce se întâmplă. Sub pretextul că se va construi un complex de odihnă, s-au ridicat câteva construcții, fără nici un fel de aviz din partea Comisiei județene pentru monumente, distrugându-se șapte tumuri. Acestea sunt monumente antice care adăpostesc mai multe morminte laolaltă.

Cu mare greutate, domnul ministru Răzvan Theodorescu s-a deplasat anul trecut, în aprilie, la fața locului; a fost, chipurile, șocat; a sesizat formal Parchetul, iar de un an și jumătate nu s-a întâmplat nimic, afacerea fiind "îngropată" în tipica manieră a partidului de guvernământ. Lucrările, în schimb, au continuat. S-a construit o clădire, pe pereții căreia stau frumos atârnate portrete ale domnului Adrian Năstase, deh!, eternă recunoștință conducătorului iubit, și - atenție! - un ponton. De ce un ponton perpendicular pe malul unui lac liniștit, de vreme ce nu există ambarcațiuni de agrement? Localnicii și cei care au lucrat la cetatea antică ne-au relatat că aproape în fiecare noapte, târziu, sau către dimineață, la digul-ponton sosesc șalupe, iar dinspre uscat camioane-container, care odată încărcate cu marfă adusă de șalupe, dispar rapid. Se face cumva contrabandă? Întrebarea este justificată de vreme ce, prin așa-zisa "portiță" se face legătura dintre Marea Neagră și Lacul Razelm, pe malul căruia se află Cetatea Histria. Avantajul locului este căutarea maximei discreții și acces imediat la drumul național.

Patrimoniul arheologic al Dobrogei se distruge și ca urmare a incompetenței Direcției Județene de Patrimoniu, în fruntea căreia, pe criterii clientelare și politice, se află o fostă mediocră soprană. Amintesc aici doar afectarea valului mare de pământ, distrugerea unor monumente la Mangalia, anticul oraș Callatis, cu avizul expres al domnului ministru Răzvan Theodorescu, distrugerea Cetății Troesmis, sediul Legiunii a V-a Macedonica, cu buna înțelegere a domnului Gavrilă Simion, marcant membru PSD - Tulcea.

Dacă adăugăm faptul că, la discuțiile pentru buget, domnul ministru a declarat că are fonduri suficiente, când, de fapt, în restaurarea și conservarea momenumentelor arheologice, practic, nu se investește nimic, imaginea dezastrului este completă.

Amintesc că și celelalte fonduri cheltuite la restaurare au fost îndreptate doar către câteva monumente religioase. Sigur că și acestea necesită o egală atenție. Dar faptul ca atare ne poate cumva duce la concluzia că Guvernul a căzut în misticism?, un guvern care nu are nici un Dumnezeu.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulțumesc.

 
Ștefan Baban - intervenție cu titlul România redevine țară agrară;

Îl invit pe domnul deputat Ștefan Baban. Se pregătește domnul Cristian Sandache.

 

Domnul Ștefan Baban:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați: "România redevine țară agrară".

Raportările triumfalistice și realizările mărețe ale oficialităților, trâmbițate în ultimul timp, nu au nici o legătură cu însănătoșirea economiei românești. P.I.B.-ul crește, mulțumită unei agriculturi arhaice, aflată într-o continuă agonie, salariile scad văzând cu ochii, iar populația este din ce în ce mai pesimistă privind nivelul de trai și posibilitatea unui trai decent.

Ultimele date statistice transmise cosmetizat de către oficiali, lasă impresia unui nesperat avânt economic, a obținerii unor performanțe neașteptate ale economiei românești. Analiza comparativă a datelor din anul 2002 cu perioadele similare din 2001 și chiar 2000 par să infirme orice previziune optimistă. Se constată astfel că, de fapt, ritmul de creștere a economiei a încetinit, că șomajul și-a început din nou urcușul, iar industria nu este nici pe departe motorul economiei, așa cum se credea și cum s-a spus.

Statisticile oficiale indică o creștere a P.I.B.-ului cu 4,4%. Semn bun, vom spune mulți dintre noi. Această creștere se datorează însă agriculturii care, în ciuda vicisitudinilor, a ajuns vârful de lance al economiei românești, ceea ce face ca să ne întoarcem la perioada interbelică, când România era recunoscută ca o țară agrar-industrială. Industria românească este abia pe locul trei, fiind întrecută cu brio de agricultură, după cum am mai spus, și de construcții. Cifrele oficiale indică o ușoară diminuare a mărfurilor existente pe stoc, dar totodată și o comprimare a producției, ceea ce înseamnă că nu este vorba de o creștere a exporturilor sau a consumului intern.

Perioada ianuarie - iulie 2002 nu a însemnat o revigorare a industriei, pentru că, în comparație cu aceeași perioadă a anului trecut, sporul producției industriale s-a redus la jumătate. Pe de altă parte, a fost consemnată o comprimare a cifrei de afaceri a societăților din industrie, situație care trădează creșterea forțată a producției prin reluarea obiceiului stocării surplusului nevandabil.

În aceste condiții, când reforma nu mai poate fi oprită determinând iminența restructurării sectorului de stat, guvernanții actuali se laudă cu o creștere reală a salariului și cu o ameliorare a deprecierii veniturilor populației. Dacă însă studiem atent sursele de creștere a câștigurilor salariale din prima parte a anului, respectiv al tresprezecelea salariu, primele trimestriale și sau de Paști, salariile compensatorii, indemnizațiile aferente concediilor de odihnă etc., coroborate cu scăderea ratei inflației, ne dăm cu toții seama că românii nu o duc atât de bine după cum arată statisticile guvernanților.

Toate acestea au fost punctate recent și de ambasadorul Danemarcei la Bucuarești, care a explicat că, dacă România dorește să intre în Uniunea Europeană, trebuie să-și asigure o creștere economică mai mare de 4-5%, creștere bazată în special pe dezvoltarea industriei, și nici într-un caz numai pe agricultură, pentru că doar în aceste condiții ar putea concura cu țările dezvoltate industrial, și nu cu cele cu o agricultură arhaică și tradițională. Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulțumesc și eu.

 
Cristian Sandache - răspuns la o interogație: Pe cine deranjează domnul Adrian Năstase?;

Îl invit pe domnul deputat Cristian Sandache să ia cuvântul. Va urma domnul deputat Napoleon Pop.

 

Domnul Cristian Sandache:

Domnule președinte de ședință,

Stimați colegi,

Titlul intervenției mele de astăzi este de fapt o interogație: "Pe cine deranjează domnul Adrian Năstase?"

Departe de mine intenția de a scrie o odă domnului prim-ministru Adrian Năstase. Nu are nevoie de așa ceva, după cum acest gen literar pare din ce în ce mai străin sensibilităților omului contemporan. Aș încerca doar să îi identific, sub aspectul tipologiei, pe aceia care - din perspectiva politicii - se manifestă cu radicală ostilitate față de maniera sa de a face politică și, nu în ultimul rând, față de un anumit stil Adrian Năstase. Ei aparțin mai multor categorii. În genere, îi enervează la culme ironiile premierului, ironii pe care le identifică în chip invariabil, cu o presupusă superficialitate a acestuia. Or, ironiile reprezintă apanajul spiritelor profunde. Belicoși, asurzitori și întunecați, criticii domnului Năstase agită de zor tingirea seriozității absolute. De nu mă înșeală cumva memoria, Göethe scria că: "Doar proștii sunt serioși".

Adrian Năstase îi supără grozav pe "băieții-de-băieți" ai politicii românești, pe mardeiașii cuvintelor șuierate cu zgomote de "birds’ park", pe aceia care sărută continuu poporul pe creștet, rugându-se ca Sf. Vineri să le mai păsuiască o clipă apropierea funiei de laț. Adversarii teribili ai domnului Năstase vorbesc mereu despre extraordinara lor virilitate biologică și politică, uitând de fapt că un bărbat autentic nu se lovește niciodată cu pumnul în piept, în scopul de a-și etala cuceririle.

Adrian Năstase nu place pentru că este exigent cu mediocritățile și respinge bădărănia ca dat existențial, gândește pentru viitor, și nu osificat, iar nu în ultimul rând este atipic, în sensul că nu se bate pe burtă cu cetățeanul turmentat, turmentându-l și mai mult cu iluzii.

Pentru unii politicieni români, rigoarea premierului este identificată cu duritatea și răceala. Semănătorismul politicianist cu demagogii de săpun și vorba a la Vasile Militaru, recitate cu capul în jos, nu are cum a fi compatibil cu profesionalismul politic. Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulțumesc și eu.

 
Napoleon Pop - referire la efectul precumpănitor electoral al Programului social 2002-2003;

Îl invit pe domnul Napoleon Pop. Se pregătește domnul Adrian Moisoiu.

 

Domnul Napoleon Pop:

Mulțumesc.

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Aș vrea să mă refer la efectul precumpănitor electoral al Programului Social 2002-2003.

În luna august a.c., Guvernul României ne-a făcut cunoscut Programul Social pe perioada 2002-2003, explicându-ne importanța și obiectivele acestuia în baza decupării măsurilor de natură socială, prevăzute în Programul de Guvernare pe perioada 2001-2004, aprobat prin Hotărârea Parlamentului nr. 39/2000 pentru acordarea încrederii Guvernului învestit.

Desigur, la situația actuală a României, un astfel de program se impunea, însă, din păcate, el se adresează efectelor și nu cauzelor care îl fac necesar. Prin modul în care este conceput, noul Program social de etapă încearcă să "îmblânzească" rezultatele negative, fie ale altor secvențe din programul de guvernare aplicate cu duritate în planul bugetelor de familie, fie ale unei stări de încremenire în politici care nu ne conduc spre o economie competitivă, dinamică, de piață, dar mai ales spre o dezvoltare sustenabilă.

Modelul social al PSD se dorește "să dea expresie solidarității și echității sociale", spune programul în analiză, noțiuni care însă nu pot avea ecou nici în ceea ce privește "asigurarea și amplificarea sprijinului populației pentru procesele de reformă economică" și nici nu corespund cu obiectivul politicii sociale europene, respectiv cel al consolidării coeziunii sociale.

Despre ce solidaritate și echitate socială se poate vorbi când în fapt numărul asistaților și beneficiarilor de politici sociale îl depășește cu mult pe cei care acceptă, ca angajatori sau angajați, sub efectul legilor împovărătoare de fiscalitate, coeziunea socială?

Mai mult chiar, cei care produc resursele politicilor sociale ajung să fie incluși în beneficiarii acestor politici. Avem numeroși salariați care astăzi nu mai pot face față cheltuielilor curente ale familiei, fiind atinși în demnitataea și libertatea lor tocmai de gestiunea exclusivă a solidarității sociale de către stat.

În aceste condiții, tare am impresia că echitatea socială menționată ca obiectiv al programului social ne va alinia la un nivel din ce în ce mai jos al accesibilității cetățeanului la bunuri și servicii, iar dacă cetățeanul nu consumă solvabil, nu poate exista economie de piață, ci doar una de stat.

Nu vreau să mai fac referiri la pericolul pentru democrație al dependenței crescânde a cetățeanului, în necesitățile sale vitale, față de stat, și nu față de rezultatele muncii lui. Dar grandoarea politicilor sociale, nu atât prin obiective, cât mai ales prin implicarea politicului ca distribuitor de ajutor social, ne duce cu gândul la inexistența interesului pentru asanarea cauzelor generatoare de subiecți ai politicilor sociale, ci mai degrabă la nevoia politicului ca, din interese electorale, să mențină cât mai mulți cetățeni captivi acestor poltiici sociale. Acest lucru se pare că a plăcut tuturor guvernărilor de până acum.

Pe lângă faptul că percepția noastră, a parlamentarilor liberali, este că programul social instrumentează exclusiv efectele tranziției prost făcute, lipsite de măsuri active de creare de locuri de muncă corect remunerate și cu costuri raționale pentru angajator și cu vector de creștere a productivității muncii, o serie întreagă de măsuri prevăzute în programul social reflectă abordarea centralistă în oferta de utilități, tocmai în lipsa restructurărilor, privatizării și competiției. Intervenția masivă a autorităților publice în funcționarea unor servicii sau ca antidot la aplicarea fluidă a legislației în vigoare inhibă deschiderea acestei legislații spre egalitatea șanselor, inițiativa privată și competiție.

Dacă prin reformele tranziției înțelegem exclusiv o escaladare a costurilor și fiscalității pentru cetățean, ca pe partea cealaltă statul să se bată în piept cu măsurile limitate de compensare a acestora, mă tem că orice program social conceput de această manieră va asigura nu amplificarea sprijinului populației pentru procesele de reformă economică, ci amplificarea sprijinului electoratului pentru votul puterii. În această situație, orice program social de acum încolo poate fi privit și ca un program de finanțare a unei capanii electorale continue a puterii, suportat nu de partide, ci de toți cetățenii acestei țări. Vă mulțumesc pentru atenție.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulțumesc și eu.

 
Adrian Moisoiu - declarație cu titlul Limba boului e lungă;

Dau cuvântul domnului deputat Adrian Moisoiu. Va urma domnul deputat Victor Bercăroiu.

 

Domnul Adrian Moisoiu:

"Limba boului e lungă …"

Aceasta este declarația mea politică de astăzi.

PSD este în toate: în toate primăriile și consiliile locale, în toate SRL-urile și asociațiile familiale, pe toate canalele TV și cablu sau în presă, în toate controalele care se demarează, ba chiar și în laptele și cornul care ar trebui să se acorde în fiecare dimineață copiilor din clasele I - IV și nu și celor de aceeași vârstă care au avut ghinionul să meargă mai repede la școală.

Să le luăm pe rând. Spuneam în toate primăriile și consiliile locale, pentru că întreb: pentru ce au fost racolați o serie de primari și consilieri aleși pe alte liste în PSD? Pentru rezultatele obținute până acum la guvernare ? Nu, ci pentru că speră ca în acest fel să primească măcar acele fonduri minime care să le justifice activitatea. Din 90 de primari comunali câți sunt în jud. Mureș, nu cred că în clipa de față sunt mai mulți de 5 la alte partide, decât la PSD și UDMR. Dacă despre cei de la UDMR, nu este cazul să discutăm, fiindcă UDMR este permanent la guvernare, doar acesta este motivul pentru care s-a încheiat "rușinosul protocol", de ce s-au făcut presiuni pentru ca ceilalți primari să fie acceptați și înscriși în PSD? Pentru că în felul acesta să se pregătească viitoarele alegeri, mai mult sau mai puțin anticipate, mai mult dar, mai ales, mai puțin corecte.

Dar despre mișcările de stradă, care stau să izbucnească și care de mult ar fi izbucnit dacă nu s-ar fi aplicat o "politică perfidă", ce se poate spune? PSD merită felicitări pentru faptul cum a știut să atragă în rândurile sale membri marcanți, dar, în același timp, fără coloană vertebrală, ai mișcării sindicale. Dacă mulți dintre aceștia sunt astăzi parlamentari, deputați sau senatori aleși pe listele PSD, cine să mai cheme masele în stradă?

Ce se propune Țării: puterea legii sau legea puterii? Fiindcă oricum ar fi construită o lege, ea se aplică diferențiat, în funcție de modul în care se cotizează la fondul electoral PSD, cotizanții văzându-și liniștit de afaceri, de licitații și umplându-și butoaiele averii.

Chiar dacă mass-media este obedientă, oare nimeni nu vede?

Poporul știe și vede! Un proverb ardelean spune: "Limba boului e lungă, păcat că nu poate vorbi…" Poporul apreciază că țărăniștii, în rapacitatea lor, au fost niște bebeluși în comparație cu pesediștii…

Ce argument mai concret să aduc decât faptul că în una din ultimele emisiuni "Dan Diaconescu în direct", primarul din Scornicești, împreună cu întreaga conducere PSD din acest oraș, a anunțat că și-a dat demisia din partidul-stat! Arătați-mi, vă rog, cotidianul care a preluat acest eveniment!

Este adevărat că mass-media este cenzurată? Numai știrea transmisă pe toate canalele de televiziune că la mitingul din 18 septembrie din București, au participat câteva sute de cetățeni, când în realitate erau mii de oameni, este un exemplu! Da, la ora 13,30 erau în fața Senatului câteva sute de participanți, dar la ora 14,00, dar la ora 15,00? Pe B-dul Elisabeta, de la statuia lui Mihail Kogălniceanu și până aproape de Primăria Capitalei, erau în coloană doar câteva sute de persoane?

Să încerce cineva să participe la o licitație! Ori nu este primit, ori este eliminat din diverse motive. Dar dacă se înscrie rapid în PSD și cotizează? Ei… atunci nu mai contează experiența în domeniu, cifra de afaceri, rezultatele precedente… "Măria își schimbă pălăria…"

Iar despre cornul și laptele ce să mai vorbim… Cine a fost agreat? Cum explicați că o firmă din Galați a ajuns să acorde lapte în județul Mureș, când Mureșul livrează de decenii lapte capitalei României? Oare la Mureș nu există firme? Sau cotizanți…?

Discutând despre cotizanți, doresc să arăt modul în care, sfidând Legea 215/2001 a administrației publice locale, a fost făcut apolitic și a fost numit secretarul general al Consiliului Județean Mureș. Ca în poveste, președintele PSD Mureș, domnul Ioan Togănel, s-a dat de trei ori peste cap și din prefect a fost "transferat" secretar general în calitate de persoană apolitică. De pe ce post transferat? De pe cel de secretar general al Primăriei Municipiului Târgu Mureș, pe care, ca prefect și președinte de partid, nu avea voie să-l rezerve! Ba mai mult, acest post era ocupat de doamna juristă Maria Ciobanu, venită prin transfer ca urmare a unui concurs de la Banca Agricolă Mureș. S-a mai auzit de transfer pentru o persoană care să aibă contract de muncă pe durată determinată până la întoarcerea titularului? Nu. Deci postul nu era ocupat. Și atunci? Dar, limba boului este cum am spus…

Dar despre școlile deschise în 16 septembrie fără autorizație, ce părere aveți? "Toate cele 479 școli din capitală au autorizații de funcționare" afirma prefectul Gheorghe Oprea cu câteva zile înainte de 16 septembrie. Dar de școlile nr. 145 și nr. 35 din sectorul 2, nr. 161 și nr.121 din sectorul 6, nr. 102 din sectorul 4, Liceul "Dimitrie Gusti" sau Colegiul Tehnic Energetic din sectorul 5, ce părere aveți? Așa a apărut o explicație năucitoare, acordarea unor autorizații de funcționare parțială, adică pentru o sală de clasă, un colț de sală profesorală sau de curte …

Nu am timp să prezint astăzi modul în care PSD și UDMR s-au înțeles la Târgu Mureș, ca un sediu central al spitalului municipal să fie cedat PSD-ului, adică partidului unic, pe care acesta să-l poată cumpăra peste câteva zile pe nimic…

Întrebarea pe care o pun este: dacă legile sunt făcute de oameni și pentru oameni, unde se pot exprima democratic aceștia? La "radio și televiziune, presă și grupuri mai mari de 5 persoane și fără a aduce prejudicii și ofense organelor competente" nu e voie. Desigur numai pe câmp, la lună.

Să ne mai mirăm că un sondaj realizat în urmă cu câteva zile la Brașov arăta astfel: PRM - 31,4 %; PNL - 18%; PD - 16 %: PSD - 12 %; UDMR - 11,2 %; altele 11,4%?

În rest, numai de bine și nu uitați proverbul!

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulțumesc și eu.

 
Victor Bercăroiu - remember: 89 de ani de la tragicul sfârșit al pionierului aviației române, Aurel Vlaicu;

Sunt nevoit să insist asupra conciziilor intervențiilor; sunt foarte mulți înscriși. Există riscul să nu poată lua toată lumea cuvântul și să depună la secretariat sau să intervină săptămâna viitoare.

Îl invit pe domnul Victor Bercăroiu. Se pregătește domnul Marin Anton.

 

Domnul Victor Bercăroiu:

Mulțumesc, domnule președinte.

Domnule președinte de ședință,

Stimați colegi,

Vineri, 13 septembrie 2002, s-au împlinit 89 de ani de la tragicul sfârșit al pionierului aviației române, Aurel Vlaicu.

Aurel Vlaicu s-a născut în ziua de 19.11.1892 în Comuna Binținți, astăzi Aurel Vlaicu, de lângă Orăștie, județul Hunedoara.

După terminarea liceului, Vlaicu s-a înscris la Școala politehnică din Budapesta, urmând cursurile Facultății de Mecanică, așa cum făcuse și Traian Vuia, cu un deceniu în urmă. Încă din anii de liceu, Aurel Vlaicu a manifestat preocupări pentru mecanică și aviație, preocupări amplificate în perioada stagiului militar, dar și ca angajat al Fabricii de Automobile Opel. Aici a realizat în secret un motor de automobil, de concepție proprie.

Cu ocazia concursului de automobile de la Baden, Aurel Vlaicu a montat motorul conceput pe una din mașinile participante care a câștigat proba de viteză, urcare în pantă și regularitate.

Către sfârșitul anului 1908 Vlaicu s-a înapoiat în patrie. "Am venit, i-a spus el tatălui său, și nu mai plec până nu dau gata mașina de zburat". În anul 1909, Aurel Vlaicu a realizat un planor pe care l-a experimentat cu succes.

La propunerea lui Spiru Haret, ministrul industriilor, instrucțiunilor publice și cultelor, împreună cu sprijinul mai multor personalități de seamă, militanți pentru idealul de unitate națională, între care amintesc: directorul CFR Alex Costescu, scriitorii Alexandru Vlahuță, Emil Gârleanu, Șt. O. Iosif, I.L. Caragiale, Octavian Goga și alții, în data de 02.11.1909, guvernul român a aprobat construirea aeroplanului Vlaicu la arsenalul de pe Dealul Spirii.

Pentru procurarea motorului de care avea nevoie, Vlaicu pleacă în februarie 1910 la Paris, de unde a achiziționat un motor Gome de 50 cai putere pe care l-a montat pe aparatul său, cu care în data de 17 iunie 1910 a înfăptuit istoricul zbor, în cursul căruia aeroplanul s-a menținut 50 de metri la o înălțime de 4 metri. Momentul s-a constituit într-un adevărat triumf, unul dintre cele mai răsunătoare evenimente din țara noastră.

Referindu-se la acest eveniment, Vlaicu spunea: "Nu m-am ridicat mai mult de 4 metri. Cu toate acestea, nici Alpii nu mi-i închipuiam mai înalți, fiindcă 4 metri erau pentru mine un record formidabil, un record care îmi consacra mașina".

Peste timp, în semn de omagiu adus pionierului aviației române, Aurel Vlaicu, ziua de 17 iunie a fost declarată "Ziua aviației române".

Trecerea Carpaților în zbor a fost gândul care îl frământase pe Vlaicu tot timpul. Reușita acestui zbor ar fi constituit o premieră a aviației române și un simbol al dorinței de unitate și independență pentru toți românii de dincolo și de dincoace de lanțul Carpaților.

Aurel Vlaicu știa că avionul și, mai ales, motorul aparatului său sunt la limita oboselii. Stimulat, totuși, de insistența fraților săi de inimă de la Orăștie și de gândul de a aduce acolo, în inima Transilvaniei, mesajul încurajator din Capitala României, în legătură cu năzuințele lor sfinte, Vlaicu s-a decis să înfrunte părerea trufașă a munților și în ziua de 13 septembrie ora 14,30 a decolat de la Cotroceni.

După ce a trecut de Ploiești a aterizat pe un câmp de lângă șosea. Colaboratorii săi apropiați Magnu și Silișteanu care urmăreau zborul dintr-o mașină i-au alimentat avionul.

După o decolare anevoioasă din cauza terenului arat, bolovănos și umed, Vlaicu s-a îndreptat către munți pe Valea Prahovei. ajungând dincolo de Câmpina, la înălțimea de circa 500 de metri, avionul lui Vlaicu a fost observat de jos virând către înapoi, coborând și căutând un teren viran pentru aterizare.

Ajungând la sud de Comuna Bănești, de la aproximativ 30 de metri înălțime, avionul s-a dezechilibrat, prăbușindu-se lângă șoseaua Câmpina-Ploiești, unde Aurel Vlaicu și-a pierdut viața.

În semn de înaltă prețuire, ziua înmormântării lui Aurel Vlaicu a fost declarată zi de doliu național și i s-au organizat funeralii naționale.

Acordând o înaltă prețuire realizărilor lui Aurel Vlaicu, Guvernul României a hotărât ca Aurel Vlaicu să fie declarat post-mortem membru al Academiei Române, satul său natal Binținți și Școala Militară de Ofițeri de Aviație să-i poarte numele, iar casa în care a trăit să devină muzeu memorial Aurel Vlaicu.

În anul 1982, cu prilejul omagierii a 100 de ani de la nașterea lui Vlaicu, sărbătoare scrisă în calendarul UNESCO, s-a emis o plachetă jubiliară, iar pe locul unde a avut loc accidentul a fost ridicat un semnificativ monument.

În vârful coloanei de granit se află un vultur de bronz cu aripile întinse, gata să-și ia zborul peste Carpați, simbol al năzuințelor aviatorului patriot și al întregii țări.

Pe placa de marmură fixată pe monument au fost dăltuite cuvintele omagiale: "Pe acest loc, în ziua de 13 septembrie 1913, s-au frânt aripile zburătorului Aurel Vlaicu din satul Binținți din Transilvania, în încercarea lui eroică de a trece cel dintâi în zbor Carpații înlănțuiți cu pasărea de fier făcută de "mintea și mâinile lui, simbol profetic al dezrobirii care trebuia să vină".

Aurel Vlaicu reprezintă pentru noi unul dintre simbolurile aviației române, iar manifestările comemorate vineri, 13 septembrie 2002, la monumentul de la Bănești, județul Prahova au menirea de a evidenția încă o dată drumul de glorie și jertfă al devenirii aviației în România, măiestria și îndemânarea piloților militari și civili.

Au fost împreună parlamentari, oficialități ale Prefecturii și Consiliului Județean, cadre militare, active, în rezervă, retragere și veterani de război din garnizoanele București și Ploiești, la un moment comemorativ al neamului românesc. Spun aceasta pentru că Aurel Vlaicu este și va rămâne înscris la loc de cinste în istoria României.

Aduc în acest moment prinosul de recunoștință pentru tot ce a făcut Aurel Vlaicu, pentru înaintașii aviatori care au creat, muncit și s-au jertfit pentru a face posibilă apariția și afirmarea permanentă a nobilei și frumoasei profesiuni de aviator pe meleagurile noastre.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulțumesc și eu.

 
Gheorghe Dinu - Legea 10/2001 generează nedreptăți la Predeal;

Vă fac cunoscut că domnii deputați Gheorghe Dinu și Iancu Holtea au depus materialele la secretariat.

 

Domnul Gheorghe Dinu:

Legea nr. 10/2001 - generează nedreptăți la Predeal.

Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al lunor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, a fost elaborată în urma unor acțiuni și presiuni externe, destul de repede și fără o analiză amănunțită a tuturor aspectelor pe care le poate genera aplicarea ei. Intenția a fost bună, în concordanță cu prevederile Constituției, pentru a consolida dreptul de proprietate în România, dar analiza efectelor aplicării ei au fost neglijate, intenționat sau nu, acesta adeverind, încă odată, vechiul nostru proverb "că graba strică treaba".

Această lege nu a fost votată de parlamentarii Partidului România Mare, pentru că la vremea respectivă am sesizat abuzurile și nedreptățile ce le va genera, coroborate cu alte acte normative aprobate până în 2001. Vecinii noștri, tot foste țări comuniste, au dat dovadă de mai mult realism, nu s-au grăbit, au analizat bine și au dat legi prin care nu s-au făcut restituiri fără discernământ. "Restituțio in integrum", unul din sloganele guvernării din anii 1996 - 2000, și care stă și la baza acestei legi, se dovedește încă o dată că nu poate fi aplicat întocmai structurii actuale a societății românești. Existența în lege a unor reglementări care să acorde despăgubiri foștilor proprietari, acolo unde nu se poate face restituirea în natură (cazul proprietăților care mai există), poate că nu ar fi generat aspectele care ni se aduc astăzi la cunoștință.

Dacă preluarea de către statul regimului comunist a proprietăților imobiliare a fost o măsură abuzivă, Legea nr. 10/2001, în perioada scurtă de aplicare, arată tot mai clar că am căzut în cealaltă extremă, cea a "restituirii abuzive". Semnalele în acest sens sunt numeroase: spitale, unități școlare, familii cu copii, oameni bătrâni scoși din imobile ce urmează a se restiui către foștii proprietari sau urmașii acestora.

La aceste semnale mai adăugăm și noi unul: cel al numeroșilor chiriași din imobilele naționalizate din Predeal, ce ne-a parvenit prin intermediul Asociației chiriașilor din Casele Naționalizate și Asociației Revoluționarilor din Predeal, Decembrie 1989.

În această frumoasă stațiune montană, însăși Primăria a fost evacuată din sediu, prin restituirea imobilului către urmașii industriașului Mociorniță și este nevoită să-și desfășoare activitatea în condiții de provizorat și improvizație.

Ce să mai spunem de situația oamenilor de rând, care, nu datorită lor, au ajuns în postura de chiriași în care naționalizate și care nu contestă că este drept și cinstit ca cei care au sau au avut drepturi de proprietate asupra pământurilor și caselor să și-l recapete și să fie garantate. Dar tot așa de normal, cinstit și drept, consideră dânșii, ar fi să fie sprijiniți și apărați și chiriașii care și ei sunt cetățenii acestei țări și au dreptul la ocrotire legală din partea statului față de vicisitudinile unei perioade sau alta ale istoriei.

Chiridașii din Predeal, dar și din alte localități ale țării, solicită ca puterile statului, în procesul de legiferare dar și de aplicare a legilor, să țină seama de reglementarea și admiterea cererilor de revendicare, de situația concretă a fiecărui imobil, de faptul că în decursul timpului s-au făcut investiții pentru reconstrucția sau consolidarea construcției, extinderi și amenajări de spații, îmbunătățirea gradului de confort, transformări interioare și exterioare, introduceri de instalații electrice sau de alimentare cu apă și gaze, racordări la termoficare, etc., multe din aceste lucrări, și cu banii chiriașilor.

De asemenea, o parte din foștii chiriași au devenit proprietari ai spațiilor deținute, ca efect al Legii nr. 112/1995 și acum se văd și cu bani luați și fără locuință cumpărată.

Asemenea cazuri, se susține în memoriile chiriașilor, sunt cu zecile de mii și nu câteva zeci de cazuri cum susțin oficialitățile din M.L.P.T.L.

Chiriașii din Predeal, ca și cei din alte localități, au făcut numeroase demersuri la toate nivelele dar s-au izbit de lipsa unui suport legislativ clar, de dezinteresul celor ce au guvernat România. În continuare sunt tracasați, purtați prin tot felul de procese, somați și amenințați că vor fi evacuați cu forța din casele retrocedate, fără să se țină cont de starea lor materială și socială, de cheltuielile pe care le-au făcut pentru conservarea imobilului, pentru îmbunătățiri.

Iată de ce chiriașii cer să li se facă dreptate, să se țină cont și de ei, să nu fie aruncați pe drumuri, ca pe ceva nefolositor. În acest sens vin și cu soluția: vilele din Predeal care au aparținut CC al fostului PCR și care astăzi sunt folosite ca vile de protocol ale actualei puteri, precum și cele ale fostului OJT, să fie puse la dispoziția chiriașilor evacuați și aruncați pe drumuri, prin "grija" ce le-o poartă guvernanții, ținând cont și de faptul că Predealul este un oraș fără industrie, numai turistic, și posibilitățile financiare ale chiriașilor evacuați sunt minime.

Auzind strigătul de deznădejde al celor care poartă "vina" de a fi chiriași în fost case naționalizate, nu poți să nu te întrebi: oare abuzul comis de puterea comunistă, de a prelua la stat proprietățile imobiliare nu poate fi reparat decât tot printr-un abuz, de data asta împotriva unor oameni nevinovați, care au avut neșansa să fie mutați, forțați de împrejurări, în case naționalizate?

Cred cu tărie că legislația retrocedărilor trebuie revizuită, că restituirile în natură să se facă cu discernământ, fără a perturba funcționarea instituțiilor publice și fără să lezeze drepturile altor categorii sociale, iar unde nu mai este posibilă restituirea în natură, să se procedeze la despăgubirea foștilor proprietari, prin alte forme.

 
Iancu Holtea - Alocația de stat pentru copii - între sfidare și bătaie de joc;

Domnul Holtea Iancu:

"Alocația de stat pentru copii - între sfidare și bătaie de joc"

Ca tot ce ține de protecția și solidaritatea socială în România, alocația de stat pentru copii nu reprezintă nimic din punct de vedere financiar pentru biata populație sărăcită, adusă la limita disperării.

În goana sa după capital electoral, dar și după soluții de ultim moment pentru a mai împărți clienților politici fonduri de la buget, Cabinetul Năstase a inventat scamatoria cu "cornul și paharul cu lapte". Astfel, firme ale apropiaților partidului aflat la guvernare au câștigat licitațiile de distribuire ale acestor produse, deși, până acum, obiectul lor de activitate era cu totul și cu totul altul, reprofilându-se din mers pe mulgerea animalelor producătoare de lapte după ce au "muls", ani de-a rândul, alte resurse bugetare.

Dincolo de discriminarea inumană care se face între copiii din ciclul primar și cel gimnazial sau liceal, asistăm și la umilința bieților noștri copii de a sta la rând, ca la cantinele sociale, pentru un nenorocit de corn și un pahar de lapte praf.

Am convingerea, domnilor colegi, că firmele care au câștigat licitațiile de distribuire ale acestor produse nu vor colecta laptele de la producătorii rurali, ci vor importa produsele de la diverse firme dubioase, care vor face un rabat considerabil distribuitorului, furnizând produse expirate și de calitate îndoielnică... Calculând la 3000 de lei un pahar cu lapte și la 4000 de lei un corn, reiese un total de 7000 de lei pe zi de școală. Înmulțit cu 22 de zile ar reieși 154.000 lei care ar fi putut să fie adăugați la alocația de 180.000 lei, reieșind un total de 334.000 lei/lună pentru fiecare copil.

În momentul de față, alocația de stat pentru un copil nu reprezintă nici măcar prețul unei cămăși, statul obligând populația să apeleze la tot felul de soluții umilitoare pentru asigurarea hranei și îmbrăcăminții copiilor. Facem mijloc de îmbogățire din ceea ce ar trebui să fie cea mai sfântă preocupare a noastră, grija față de copii, distrugând însăși speranța în viitor a țării. Dacă, în loc să propunem și să adoptăm legi care să asigure pensiile demnitarilor, am propune măsuri de asigurare a traiului copiilor nației, poate că și oamenii țării ar duce o viață mai bună.

În consecință, făcându-mă purtătorul de cuvânt al electoratului mehedințean pe care îl reprezint, vă propun să abrogăm aberanta măsură a cornului și laptelui pentru o parte a copiilor care învață carte și să adoptăm o semnificativă majorare a alocației de stat pentru toți copii țării.

Marin Anton - Punct de vedere referitor la Ordonanța 73/31august 2002 cu privire la organizarea și funcționarea serviciilor publice de energie termică produsă centralizat;

Domnul Corneliu Ciontu:

Îl invit la microfon pe domnul deputat Marin Anton și va urma domnul deputat Cornel Boiangiu.

 

Domnul Marin Anton:

Mulțumesc, domnule președinte de ședință.

Dragi colegi,

Aș dori să-mi exprim punctul de vedere referitor la Ordonanța nr. 73 din 31 august a.c. emisă de Guvern, cu privire la organizarea și funcționarea serviciilor publice de energie termică produsă centralizat.

Cum se poate înțelege mai bine fenomenul debranșărilor în masă de la sistemul centralizat de încălzire și motivul înlocuirii acestui sistem cu microsistemele energetice instalate la nivel individual?

Din păcate, la nivel național, Guvernul a produs o legislație specifică care să reglementeze toate cazurile de debranșare, mai ales cele datorate neplății facturilor, lucru care a permis regiilor să instituie proceduri aberante prin care sistează serviciile la tot imobilul aflat într-o astfel de situație.

Am sperat, deci, că această ordonanță va rezolva cadrul general, constituit după o cazuistică specifică, dar am constatat că, în fapt, s-a creat o isterie generală.

Încă din primul articol al actului normativ în discuție observăm că prevederi ale acestuia se adresează serviciilor publice de alimentare cu energie termică produsă centralizat și, deci, nu se adresează microsistemelor energetice instalate la consumatorul individual, decât în măsura în care acesta înlocuiește sistemul centralizat, prin renunțare la contract și debranșare.

Pe tot întregul ei, ordonanța abundă în precizări contradictorii și vagi, ceea ce nu face decât să încurajeze atitudinea discreționară a regiilor de stat, în raport cu cetățenii.

Problema care se pune este, însă, alta. Dacă Guvernul tot hotărăște, dar nu este în stare să reglementeze o singură problemă, cum o să fie capabil să reformeze întregul sistem energetic care, ba se sparge, ba se face holding.

Ministrul Dan Ioan Popescu, deținătorul unuia dintre cele mai importante portofolii din acest Guvern, stă departe de ochii lumii și ai presei, ca nu cumva să-și închipuie cineva că el ar fi răspunzător pentru vreo situație, chiar dacă se poate să nu-și dea seama prea bine lumea ce minister conduce domnia sa. Nu cumva industria energetică trebuie restructurată? Parcă așa ne-am angajat față de FMI! Să micșorăm ineficiența din sectorul de stat.

În loc să rezolve o problemă la nivel mare, Guvernul crede că rezolvă unele mai mici și intervine abuziv în casele oamenilor, interzicându-le, practic, să devină independenți din punct de vedere energetic, chiar dacă, cu mijloacele pe care le are la îndemână fiecare.

Așa s-a născut această reglementare confuză care sporește birocrația și care este împotriva celor care vor să se debranșeze de la sistemul centralizat care practică tarife umflate ca să-și acopere pierderile și lipsa de performanță.

Pentru a promova această ordonanță antireformistă, s-a făcut apel la tot soiul de tertipuri: ecologice, de sănătate, de estetică, urbanism, ba chiar premierul Adrian Năstase a avut viziunea cinematografică a tuburilor de orgă, când s-a referit la costurile de aerisire și când a dat indicații cu pricepere de specialist în domeniu.

Subliniem încă o dată că prin această ordonanță nu s-a obținut nimic altceva decât isterie socială întreținută și de mai noul program al ferestrei de termopan.

Mulțumesc.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulțumesc și eu.

 
Grigore Emil Rădulescu - comentariu: România - codașa candidaților la integrare; Domnul deputat Emil Rădulescu a depus materialul la secretariat.
 

Domnul Grigore Emil Rădulescu:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Pentru al șasele an consecutiv, România este în coada candidaților la integrare în ceea ce privește transparența și curățenia administrației și vieții politice.

Indexul Percepției Corupției pentru 2002, recent dar publicității de Transparency International, clasifică 102 țări, pe o scară de la 1 la 10, unde 1 reprezintă gradul maxim de corupție. Peste două treimi din țările evaluate, majoritatea reprezentând regiunile cele mai lovite de sărăcie, nu reușesc să obțină nota de trecere - pragul de 5 puncte.

Într-una din extremele clasamenului se plasează țările cu mai puțin de 2 puncte, unde corupția acționează puternic: Indonezia, Kenya, Angola, Madagascar, Paraguay, Nigeria, Bangladesh.

La celălat pol se află țările cu cea mai crudă reputație: Finlanda 9,7, Danemarca 9,5, Noua Zeelandă 9,5, Islanda 9,4, Singapore 9,3, Suedia 9,3.

Evoluția cea mai spectaculoasă în sens negativ o marchează America Latină, unde eșecurile economic-financiare merg mână în mână cu corupția: Panama, Honduras, Guatemala, Nicaragua, Venezuela, Bolivia, Ecuador, Haiti și Paraguay.

România, care nu reușește să acumuleze mai mult de 2,6 puncte, se alătură campioanelor corupției de pe continentul sud-american, precum și celor din fosta URSS. Atât prin scorul foarte scăzut pe care l-a obținut în acest an, un record istoric negativ, cât și prin reducerea constantă a punctajului, de la un an la altul, România se situează în afara tendinței generale a Europei Centrale și de Est, unde se semnalizează o restrângere progresivă a actelor de corupție.

Comparațiile cu demonstrațiile dezvoltate și stabile n-ar face decât să ne întristeze și probabil că nici nu sunt prea relevante.

În schimb, are foarte mult sens să ne raportăm la scorurile obținute de celelalte țări candidate la integrarea euro-atlantică. Ca de obicei, suntem în coada listei care începe cu Slovenia (6,0) și Estonia (5,6), ambele devansând membre ale comunității europene, precum Italia (5,2) și Grecia (4,2).

Dintre vecinii regionali, în urma noastră se mai plasează doar Albania și câteva țări din CSI, în schimb suntem depășiți până și de Belarus, Uzbechistan sau de Rusia.

Indexul Percepției Corupției, după cum îl arată și numele, nu măsoară amplarea faptelor de corupție (ceea ce, de altfel, nimeni n-a reușit să facă până acum), ci percepția despre corupție a unor categorii relevante de actori calificați: oameni de afaceri autohtoni, investitori străini, brokeri, analiști.

"Nu există însă corupție fără corupători, remarcă președintele Transparency International, Peter Eigen; elitele politice corupte din lumea aflată în curs de dezvoltare, care lucrează mână în mână cu oamenii de afaceri lacomi și cu investitori lipsiți de scrupule, pun câștigul personal deasupra bunăstării cetățenilor și creșterii economice a țărilor lor".

La categoria presiuni guvernamentale în favoarea propriilor companii, cele mai uzate mijloace de presiune sunt cele politico-diplomatice, financiare și comerciale (câte 66%) condiționarea ajutoarelor financiare și comerciale (66%), condiționarea ajutoarelor financiare (54%) sau amenințarea reducerii lor (46%), servicii și cadouri pentru oficialități (39%), oferte de burse și asistență pentru educație sau sănătate.

Sectoarele economice în care corupția și corupătorii conlucrează cel mai bine sunt cele din infrastructură: construcțiile și lucrările publice, industria de apărare, cea de petrol și gaze, afaceri imobiliare, telecomunicațiile, energetica.

Deși lista este stabilită pe baza unor medii globale, ea conține întâmplător sau nu, tocmai domeniile majore de investiții guvernamentale și privatizare din România.

 
Cornel Boiangiu - protest față de suspendarea licenței de emisie a OTV;

Domnul Corneliu Ciontu:

Îl invit pe domnul Cornel Boiangiu și va urma domnul Nicolae Vasilescu.

 

Domnul Cornel Boiangiu:

Mulțumesc, domnule președinte.

Domnilor deputați,

În calitate de deputat independent, dar și de vicepreședinte al Partidului Național Țărănesc Creștin Democrat, protestez față de suspendarea licenței de emisie a postului OTV.

Consider această măsură un grav atentat la libertatea presei și un precedent periculos de cenzură exercitate de puterea politică asupra unei instituții mass-media.

Alături de P.N.Ț.-Creștin Democrat sunt împotriva atacurilor antiamericane, contra valorilor și instituțiilor occidentale făcute de persoane care și în trecutul dictatorial comunist au slujit aceleași idei, evident, contra intereselor poporului român.

Domnilor deputați,

Obiectivul disctrugerii oricărei voci critice, în special din presă, este pe cale de a se realiza.

Conducerile agențiilor de presă s-au restructurat, radioul, televiziunile particulare datoare s-au aliniat, mii de miliarde costă cetățeanul obținuit acest scor vizual și auditiv, în mare parte și în scris, care și-a reluat rolul antedecembrist de "spălător de creiere". S-au reîntors, pentru a-și desăvârși acest rol de propagandiști cu experiență în slujba ministerului dezinformării publice, băieții roșii, probați, pe care-i găsim în consiliile de administrație ale TVR sau picurându-ne din nou în suflet și în minte otrava egalitaristă și grija de mamă sovietică pentru aproapele în suferință. Pentru aceasta sunt plătiți cu salarii de peste 80 de milioane de lei pe lună, oscilează între 180 și 80 acum mai modeștii care au ajuns la această sumă, deci, de aproximativ 5 ori mai mult decât indemnizația de parlamentar, cazul directorului TVR, devenită televiziune de partid după numai 12 ani sau chiar peste 120 de milioane la unii continuatori simțiți ce și-au recăpătat reflexele de instanțe ale poporului și pentru popor, cu care ne alintau la telejurnicul de seară, înainte și chiar în timpul uciderii din decembrie 1989 a celor peste 1000 de contrarevoluționari.

Exemplele ar putea fi date concret, le știți și dumneavoastră. Un asemenea literat, cu aceeași atitudine alergică față de tot ce este american și occidental insultă și calomniază instituții și persoane din lumea liberă, la fel ca odinioară, dovedind prin aceasta că interesele lui personale într-o lume organizată sunt grav amenințate.

Șoricelul nostru, după fiecare înghițire a unui bob de strugure face delir megalomanic și întreabă de pisică, unde este spre a o pedepsi.

Într-o asemenea emisiune am fost și eu calominat, deși în 1959, la 17, ani aveam 21 de ani condamnare pentru atitudine anticomunistă, iar părinții mei s-au stins din viață înainte de vreme datorită teroarei și torturilor la care au fost supuși, tatăl meu, de asemenea, fost deținut politic.Tot cei interesați pot consulta documentele ce le dețin pentru a aproba acest adevăr dramatic, iar pe domnul Radu Ciuceanu, coleg în celula 82 din penitenciarul Gherla, aproape 8 luni din cei aproape 8 ani executați, îl rog să confirme sau să infirme acest lucru, mai ales că din constatarea domniei sale suntem singurii foști deținuți politici parlamentari în momentul actual. Refuzând cooperarea cu aparatul represiv comunist, prin împotrivirea ca medic psihiatru de interna deținuți de opinie politici sau religioși, în baza art. 114 Cod Penal sunt condamnat din nou după aproape 25 ani de la prima condamnare, de data aceasta de drept comun, conform procedeelor sofisticate din vremea lui Ceaușescu, când aproape dispăruseră dizidenții politici.

Pentru consecvența apărării drepturilor omului, în perioada dictaturii comuniste sunt distins cu simbolicul "vultur american" de către Diaspora română din America, în 12 decembrie 1998, în prezența actualului ministru de externe Mircea Geoană, a domnului general Nicolae Spiroiu, a domnului Goriță și a altor reprezentanți ai României, oficiali la Națiunile Unite sau în ambasade.

De aceea, îmi exprim protestul ferm față de interzicerea unui post de televiziune la ordinul instituției prezidențiale. Consider că aceasta ar trebui în loc de cenzură la adresa presei, să-și exercite prerogativele de garant al Constituției și să dispună măsura aplicării Legii partidelor politice, conform căreia formațiunile de tip extremist sunt interzise, iar incitările la ură și violență împotriva normelor democrației și a valorilor statului de drept sunt supuse rigorilor justiției. Precizez că este alarmant și este pentru noi toți o situație extrem de penibilă, când luni, dacă este adevărat ce au relatat organele de presă, știți bine, președintele statului a afirmat la deschiderea anului școlar la Ploiești că: "Erau mai interesante orele domniei sale de dirigenție, decât dezbaterile parlamentare de azi". Este înfiorător să se întâmple acest lucru și este clar că centrarea pe instituția parlamentară pentru a fi reformată Marea Adunare Națională are un ordin mult mai precis.

Vă mulțumesc pentru atenție.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulțumesc.

 
Radu Ciuceanu - o solicitare de suflet: împroprietărirea urgentă a veteranilor de război, conform legii;

Domnul deputat Radu Ciuceanu a depus materialul la secretariat. La 9,45 vom întrerupe, deci am rugămintea să concentrați prezentările.

 

Domnul Radu Ciuceanu:

În ultimul timp, în mapa comisiei sosesc din ce în ce mai multe cereri legate de împroprietărirea celor ce li s-a conferit prin Legea nr.44/1994 o suprafață de 500 de m2 în vederea construirii unei locuințe sau 1 hectar teren arabil veteranilor de război decorați cu ordine și medalii.

Însă, conform unui calcul estimativ trimis de Direcția Patrimoniu Evidență Cadastru din cadrul Primăriei Capitalei, pe raza Municipiului București sunt înscriși peste 6000 de veterani de război, dintre aceștia 3000 au optat pentru loc de casă, iar peste 600 pentru un hectar teren arabil. Ca urmare, suprafața de teren necesară împroprietăririi veteranilor este de circa 800 de hectare, ceea ce ridică imposibilitatea de punere în aplicare a articolului 13 din sus-numita lege.

Ulterior, prin O.U.G. nr.215/24.11.2000 a fost modificată Legea nr.44/1994, astfel veteranii de război care din cauza deficitului de teren în localitățile în care domiciliază nu au putut fi împroprietăriți conform legii, să poată primi aceleași suprafețe de teren în alte localități decât cea de domiciliu.

Întrucât rata dispariției biologice este uniform accelarată pentru veteranii de război decorați și, în maxim zece ani, nu va mai beneficia nimeni, sesizăm pe această cale acestă problemă de onoare și suflet pentru guvernarea actuală, solicitând pe această cale o rezolvare imediată și utilă pentru cei care mai reprezintă o parte din istoria poporului român.

În consecință, considerăm că orice împroprietărire pe alte suprafețe decât cele cuprinse în raza Municipilui București sunt și rămân departe de posibilitățile de acces ale unor oameni ce depășesc, cu toții, vârsta de 80 de ani.

 
Nicolae Vasilescu - despre decizia CNA de retragere a licenței de emisie a OTV;

Domnul Corneliu Ciontu:

Îl invit pe domnul deputat Nicolae Vasilescu. Va urma domnul deputat Sever Meșca.

 

Domnul Nicolae Vasilescu:

La solicitarea mai mult sau mai puțin explicită a administrației prezidențiale, Consiliul Național al Audiovizualului a luat decizia retragerii licenței de emisie pentru postul de televiziune OTV. Acest gest abuziv nu a mai mirat pe nimeni, întrucât în România constituțiile și legile țării sunt înlocuite zi de zi cu deciziile staliniste ale partidului stat.

Interzicerea OTV era de așteptat, pentru că devenise, practic, singura instituție media din România care nu intrase sub talpa puterii și șantajul nu era posibil din două motive: postul de televiziune nu avea datorii la stat și coordonatorul lui, Dan Diaconescu, nu dispunea de o biografie pătată, care să fie luată în colimatorul serviciilor. Indiferent de cât de democrate și libere se pretind celelalte posturi naționale de televiziune și cotidianele centrale, acestea ori că se văd nevoite sau chiar dintr-o plăcere obedientă respectă regulile impuse de PSD.

Prima și cea mai importantă dintre acestea sună așa: "Nimic de bine despre Vadim și PRM sau orice împotriva acestora".

Un exemplu elocvent îl constituie manifestarea populară care a avut loc ieri, 18 septembrie, la care au luat parte mii de cetățeni și despre care Antena 1, la emisiunea de "Actualități" nu a spus nimic, iar celelalte au ridiculizat participarea cetățenilor, un act rușinos care vine să ne descrie ceea ce înseamnă astăzi, în România, televiziunea.

Încălcarea poruncilor PSD duce automat la somarea instituției pentru a plăti datoriile de miliarde de lei restante către stat, neplătite de ani de zile, și mai sunt și alte pedepse: închiderea robinetului de publicitate prin care milioane de dolari se scurg teleghidat din partea unor companii ale statului către mass-media servilă sau scoaterea de la naftalină a dosarelor în care sunt implicați patronii sau redactorii șefi.

OTV a încălcat această regulă fundamentală a partidului stat și a lăsat PRM, formațiune politică legal constituită și prima forță politică a opoziției din România, să se exprime. Crima de lezmaiestate era evidentă, dar în această situație șantajul nu putea funcționa. Nici o problemă pentru PSD, deoarece mai există și varianta pumnului în gură, aplicat prin intermediul vasalilor de la CNA.

Chiar dacă Ion Iliescu nu se înțelege cu Adrian Năstase, în privința președintelui PRM Corneliu Vadim Tudor sunt pe aceeași lungime de undă, nimic nu îi enervează mai tare! Împreună au pedeserizat tot! Au pesederizat UDMR-ul, PNL-ul, PD-ul, au pesederizat presa, au pesederizat justiția, poliția, parchetul, au pesederizat marile unități economice sau le-au distrus, au pesederizat cultura, învățământul, școlile, piețele și gunoiul, au pesederizat România, dar nu au reușit să pesederizeze românii și Partidul România Mare.

Partidul România Mare a devenit "ciotul" de care partidul stat se împiedică la fiecare pas, dar "de ce ți-e frică nu scapi", spune o vorbă înțeleaptă românească.

OTV a făcut ceea ce trebuia să facă orice post de televiziune cinstit din România. A garantat, așa cum prevede Constituția, tuturor grupurilor sociale și politice importante exercitarea dreptului la antenă și a asigurat libertatea de exprimare a gândurilor, a opiniilor sau a credințelor cetățenilor, adică a încercat să facă ceea ce nici un alt post de televiziune națională nu mai face în România.

Cu toate acestea, CNA-ul răspunde comenzilor politice și sancționează abuziv un post de televiziune cinstit. CNA își încalcă propria lege de funcționare și dictează societăților de televiziune prin cablu încetarea retransmiterii postului OTV, chiar dacă aceasta avea drept la contestație și până la soluționarea ei ar fi putut să emită în mod normal. Mesajul este unul foarte clar: cine îndrăznește să-l dea pe post pe Corneliu Vadim Tudor așa o să pățească. Dictatura a fost reinstaurată în România, cu toate atributele sale, începând cu poliția politică și cenzura, ce funcționează acum din plin: "Trăiască Partidul Social Democrat! Iliescu și poporul! Partidul, Năstase, România!". Aici s-a ajuns în România anilor 2000. Țara moare de foame, dar noi trebuie să slăvim realizările mărețe ale Guvernului Năstase.

Partidul România Mare își asumă răspunderea de a apăra valorile democrației și de a spune adevărul cu orice preț și cu orice risc.

Partidul Social Democrat poate să închidă un post de televiziune!

Partidul Social Democrat poate să-și subordoneze toate instituțiile statului, poate să persecute un om sau o țară, dar nu poate să țină în lanțuri conștiințele a 5 milioane de cetățeni și ei devin pe zi ce trece din ce în ce mai mulți. Auziți vuietul?

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulțumesc.

 
Sever Meșca -comentariu pe marginea închiderii postului de televiziune OTV, ca urmare a afirmațiilor senatorului C.V.Tudor;

Îl invit pe domnul deputat Sever Meșca. Va urma domnul deputat Eugen Nicolaescu.

 

Domnul Sever Meșca:

Domnule președinte de ședință,

Doamnelor și domnilor colegi,

În ultimile zile a produs o mare emoție în lumea politicii și în mass-media închiderea unui post de televiziune, OTV, datorită afirmațiilor puțin controlate ale unui invitat, mai vechiul client al întregii societăți românești și mondiale, senatorul și președintele de partid Corneliu Vadim Tudor.

De la bun început afirm în numele meu și al partidului pe care-l reprezint, Partidul Socialist Român, că măsura luată de CNA este nedemocratică și vine în contradicție cu libertatea de expresie.

Această greșeală nu este egalată decât de o altă greșeală majoră, ridicarea imunității năzdrăvanului senator pentru afirmații legate de luptători hamas care s-ar fi pregătit în România și pentru prejudiciile pe care respectivele afirmații le-ar fi adus țării, în procesul integrării în NATO, mai ales după evenimentele din 11 septembrie 2001 din SUA.

Este o greșeală cu atât mai mult cu cât postul OTV a găzduit mulți invitați, de toate calibrele, având opțiuni politice diverse, abordând subiecte diverse, toți fiind lăsați să se producă, mereu cu o intervenție minimă din partea moderatorului.

Este rău că, periodic, din cauza aceluiași invitat, se victimizează lucrătorii din radio și televiziune.

Să ne amintim și de cazul Paul Grigoriu, pedepsit pe nedrept, tot datorită relativei sale inerții în timp ce-l avea ca invitat pe cine, tot pe tartorul de la "România Mare".

Punctul meu de vedere este că se face o mare greșeală, privindu-se acțiunile exaltatului senator Corneliu Tudor, zis Vadim, printr-o luptă politică și judecându-se declarațiile aceluiași prin prisma unei raționalități normale.

Omul de lângă noi, cetățeanul Tudor Corneliu, ajuns senator, trebuie privit cu ochii medicului și, după părerea mea, trebuie compătimit și ajutat să se trateze pentru că majoritatea acțiunilor sale transced normalitatea.

Normal este să ataci dur pe ambasadorul SUA pentru că nu te-a băgat în seamă, nici când a invitat alți lideri de partide, nici când a fost invitat de tine la o dezvelire de statuie? Apropo, normal este să faci statui unor americani sau evrei, chiar merituoși, când atâția români de valoare nu au nici o plachetă comemorativă? De ce nu l-a atacat Vadim pe ambasadorul SUA încă de la numire, cum a făcut-o profesorul Ioan Coja? Pentru că Vadim, spre deosebire de Coja, nu are caracter și este un oportunist meschin.

Normal este să ataci familiile unor declarați de tine adversari, să le urmărești acasă și la locul de muncă, să publici texte injurioase sau fotografii abuzive despre acestea și apoi să te văicărești că-ți este persecutată propria familie, de care nimeni nu s-a atins și care nu interesează pe nimeni? Nu este normal! Dar Vadim face și ordonă astfel de lucruri.

Normal este ca la mai mult de o jumătate de an după ce am demisionat din partidul pe care zice că-l conduce, Vadim să publice în revista "România Mare" unele texte critice, acuzatoare, despre instituții și persoane pe care nici nu le cunoaștem, sub semnătura mea și a soției mele?

Normal este să anunțe publicarea sub semnătura mea a unui volum cu un titlu mizerabil inventat de el despre primul-ministru Adrian Năstase, când așa ceva nu există decât în mintea lui?

Sunt acestea gesturi politice, sunt acestea glume, sunt ele fapte ce țin de literatură, fie ea și literatura pamfletară vadimistă? Nu sunt. Iar punctul meu de vedere, ferm, este că aceste fapte țin de cazuistica medicală.

Vreau să întreb, de la această tribună, de ce îl lasă în pace pe Vadim cei care au criticat OTV, politicieni sau membri ai CNN? De ce nu i-au suspendat publicația, care a împroșcat cu dejecții pe toată lumea, în fiecare număr, care are multe belele, inclusiv un proprietar incert. Așa că, periodic, se greșește. când Vadim este băgat în seamă ca om politic, el trebuie băgat în seamă ca pacient potențial. E drept că mi-a trebuit și mie mult timp pentru a realiza acest lucru, dar acum sunt convins că acesta este adevărul despre "marele" Vadim, aflat în luptă cu întreaga lume, cu toate celelalte forțe politice, cu majoritatea scriitorilor, cu majoritatea ziariștilor, cu America și Europa, cu ONU, NATO și Consiliul Europei, cu Rusia și Iranul, cu toate religiile și cultele, exceptând Biserica Evanghelică, cu membrii familiei sale, cu membrii propriului partid, pe care îi încalecă acum cu afaceriști veroși, care au descoperit de o lună Partidul România Mare pentru a deveni deputați în 2004.

Și pentru că am ajuns la acest aspect al profilului lui Vadim, mă întreb dacă stimabili colegi din PRM, mulți cu adevărat inteligenți, demni, într-un cuvânt, respectabili, vor să-și lege veșnic numele și onoarea de numele lui Vadim, cum au făcut cu jumătate de secol în urmă un Goebbels, un Martin Borman sau amanta Eva Brown cu un alt pacient celebru, pe nume Adolf Hitler.

Păi, să sperăm că în România acestui început de secol și de mileniu Vadim va fi pus în locul pe care îl merită, nu pe tronul lui Mihai Viteazul, cum vrea el, ci într-o bună și, îi doresc din suflet, eficientă instituție medicală, unde să i se pună la dispoziție multă hârtie și multă cerneală. Cine știe ce va ieși de acolo, din mâinile lui și din mintea lui tulburată, poate un nou "Elogiu al nebuniei"...

În concluzie, stimați lideri ai politicii românești, dragi prieteni din Consiliul Național al Audiovizualului sau din conducerea Radioului, lăsați-i în pace pe ziariștii Dan Diaconescu sau Paul Grigoriu, ocupați-vă nu de aparență, ci de esență, și nu vă mai atingeți de libertățile cetățenești, între care libertatea de expresie ocupă un loc important. Vă mulțumesc.

 
Eugen Gheorghe Nicolaescu - revenire cu o declarație politică pe tema cooperației;

Domnul Corneliu Ciontu:

Îi dau cuvântul domnului deputat Eugen Nicolaescu, va urma domnul deputat Ștefan Lepădatu.

 

Domnul Eugen Gheorghe Nicolaescu:

Mulțumesc, domnule președinte de ședință.

Vreau să revin cu o declarație politică pe tema cooperației, pentru că, așa cum știm, de câteva săptămâni, circulă prin acest mediu cooperatist un proiect de ordonanță de urgență prin care se urmărește reglementarea organizării și funcționării cooperației.

S-a spus, nu demult, că nu mai este nimic de furat în România și, totuși, acest Guvern dovedește de peste un an și jumătate că se fură ca în codru, de la Guvern și până la ultimul pesedist sau aliat al partidului de guvernământ. Protocolul între PSD și PUR nu a fost încheiat până când partidului de buzunar, care exista numai prin mass-media proprie, nu i-a fost promisă o avere, de care nici Ceaușescu nu a avut curajul să se atingă: cooperația.

Astăzi, se vede că înființarea Ministerului pentru Întreprinderi Mici și Mijlocii și Cooperației nu a fost o aberație propagandistică, ci o premeditată acțiune de a pune mâna pe patrimoniul acestui sector independent de activitate. Mulți am crezut, la apariția ministerului respectiv, că se va dori sprijinirea reală a cooperației, de orice fel, ca formă liberă de asociere, dar și ca o perpetuare a relațiilor cooperatiste generatoare de supraviețuire și de întrajutorare a membrilor cooperatori.

Am avut speranța că în România, ca în multe alte "țări din lume, cooperația va putea să constituie un sector de activitate liber, independent, prin care să se asigure existența unor categorii importante de cetățeni, mai ales din mediul rural. Se cunoaște, de asemenea, că sectorul cooperației a constituit și constituie o formă de libertate de asociere liberă, în regim privat. Se știe, totodată, că oamenii au contribuit din economiile lor la realizarea unui patrimoniu care se găsește dispersat în majoritatea localităților țării, patrimoniu care este al lor, rezultatul muncii lor de zeci de ani.

De câteva săptămâni, circulă prin mediul cooperatist un proiect de ordonanță de urgență prin care se urmărește reglementarea organizării și funcționării cooperației, cu excepția celei de credit, care deja a fost rezolvată. Din discuțiile pe care le-am avut cu reprezentanți ai cooperației de consum din mai multe județe a reieșit dezaprobarea totală a acestora față de intenția Guvernului de naționalizare a avuției cooperației, de fapt, de preluare pe gratis, de furare cu legea în mână a acestui patrimoniu, în folosul celor care guvernează astăzi țara.

Proiectul de act normativ introduce controlul statului asupra cooperației, încălcând dreptul fundamental de liberă asociere, dar și forme monstruoase de asociere, care se fac numai cu aprobarea statului și pentru interesul personal al celor care diriguiesc destinele cooperației, în speță, ministerul de resort și partidul care îl controlează.

Dar să argumentăm spusele noastre cu exemple de texte din proiectul de ordonanță de urgență:

1. Pentru prima oară în legislația specifică cooperației se introduce noțiunea de "cooperator persoană juridică", diminuând spiritul cooperatist prin care membrii cooperatori pot fi numai persoane fizice. Astfel, se vor regăsi societăți cooperative formate numai din persoane juridice, constituite și aprobate de stat, în scopul de a pune mâna pe averea existentă.

2. Apare un organism al statului cu puteri discreționare, în subordinea Ministerului pentru Întreprinderi Mici și Mijlocii și Cooperației, respectiv, Consiliul Național al Cooperației. În Titlul V al proiectului se vorbește despre Consiliul Național al Cooperației, finanțat din venituri bugetare și extrabugetare, iar membrii Consiliului Național al Cooperației sunt numiți de ministrul de resort, deci, politicul va fi cel care va stabili conducerea CNC.

Este bine să vedem și ce atribuții are CNC: avizarea actului constitutiv al oricărei societăți cooperative; organizarea Registrului cooperației și a Buletinului cooperației române; elaborarea actului care cuprinde prevederile obligatorii cerute pentru întocmirea actelor constitutive ale societăților cooperative; asigurarea înscrierii actelor și datelor referitoare la societățile cooperative; numirea unui auditor independent și dispunerea supravegherii activității; elaborarea de norme obligatorii pentru societățile cooperative, aprobate prin ordin al ministrului de resort. Bugetul CNC se aprobă prin hotărâre a Guvernului, după criterii numai de el știute.

Sunt absolut clare intențiile de a trece sub controlul statului o mișcare cooperatistă care dăinuie de zeci de ani în România, care întreține relații cu organisme similare din străinătate și care nu are nevoie de intervenția brutală a Guvernului în sfera sa de activitate.

3. În Titlul IV se introduce "Fondul Național de Promovare și Dezvoltare a Mișcării Cooperatiste". Acest fond se înființează prin hotărâre a Guvernului, ca societate comercială pe acțiuni, și care se acumulează din: cota anuală de 5% din profitul brut, reținută și vărsată de societățile cooperative; cota de 20% reținută și vărsată de societățile cooperative din veniturile încasate din veniturile obținute în urma înstrăinării bunurilor aflate în patrimoniul acestora; alocații de la bugetul de stat și de la bugetele locale.

În proiect se spune că activitatea fondului se desfășoară preponderent și cu prioritate cu societățile cooperative care "au calitatea de acționari ai fondului. Se înțelege că nu se știe cine vor fi acționarii pe lângă societățile cooperative, dar Guvernul va avea grijă când va da hotărârea de constituire a fondului.

Câteva aspecte sunt relevante: obligarea societăților cooperative, indiferent dacă sunt sau nu acționare ale fondului, la plata unor obligații din profitul brut și din vânzarea bunurilor, ceea ce privează cooperatorii de veniturile care li se cuvin, în calitate de membri cooperatori; acțiunile și lucrările finanțate din alocații bugetare se stabilesc de Consiliul Național al Cooperației, ceea ce înseamnă că banii vor fi dirijați către clientela politică; nu se spune nimic, ce se întâmplă cu profitul fondului, fiind societate pe acțiuni, dacă va fi sau nu impozitat, în ce proporție și ce se va face cu profitul net, ținând cont că Adunarea generală a acționarilor ar putea fi un conglomerat de interese contrare. Prin acest sistem, se introduce în realitate o impozitare, desființându-se principiul cotizației către nivelurile superioare, care funcționau în regim asociativ și care se baza pe libera voință de a dispune de resursele proprii.

4. Apariția Buletinului cooperației române, publicație oficială a Consiliului Național al Cooperației, a cărei modalitate de organizare și funcționare se stabilește prin hotărâre a Guvernului. Se realizează un al doilea Monitor Oficial, numai pentru cooperație, iar Guvernul are interese și aici, el fiind cel care va decide orice în această privință.

5. În Titlul 2 se regăsesc principiile și organizarea societăților cooperative, dintre care amintesc:

a) Principiul controlului democratic al membrilor cooperatori, potrivit căruia societățile cooperative funcționează în mod democratic și sunt controlate de către membrii cooperatori, care participă la stabilirea politicilor și adoptarea deciziilor. Cu toate acestea, la art. 8 al alin. (2) se spune că: "Locuințele construite sau cumpărate de către societatea cooeprativă sunt proprietatea acesteia și pot fi folosite de către membrii coperatori, (dar atenție!) în condițiile stabilite prin norme elaborate de CNC. Așa se respectă principiul adoptării deciziilor de către cooperatori: în limita a ceea ce hotărăște statul pe banii oamenilor.

b) Principiul autonomiei și independenței societăților cooperative, potrivit căruia societățile cooperative nu sunt în relații de subordonare față de alte instituții publice sau private și sunt controlate de "către membrii lor. Prin înființarea CNC, se observă că în realitate principiul enunțat este pur demagogic, acest Consiliu având puteri discreționare, el avizînd, aprobând și utilizând o serie de fonduri.

6. Modul de adoptare a deciziilor este, de asemenea, viciat prin proiectul de act normativ, care urmărește transferarea drepturilor membrilor cooperatori către persoane juridice care au alte interese și care pot decide asupra patrimoniului și resurselor de care dispun societățile cooperative. Dacă în prima formă de societate cooperativă, formată numai din persoane fizice, fiecare membru are dreptul la un vot în Adunarea generală, indiferent de numărul părților sociale, în forma ulterioară, în care preponderente sunt societățile cooperative persoane juridice, dreptul de vot este proprțional cu volumul capitalului vărsat. Este evident că mai multe cooperative se asociază și pot decide asupra capitalului, resurselor și fondurilor acestora după cum doresc, în detrimentul oamenilor care au încercat să construiască o cooperativă pentru a trăi, pentru a rezista, în condițiile de sărăcie din România, în condițiile în care pensia la țară variază între câteva zeci și sute de mii de lei.

Concluzia noastră, după analiza textului proiectului de ordonanță de urgență și a discuțiilor cu specialiști din domeniul cooperației, este că acest Guvern naționalizează patrimoniul cooperației și îl folosește după bunul său plac, introduce impozite obligatorii, încurajează devalizarea actualelor cooperative și le controlează la sânge, uitând că nu are acest drept constituțional, dar nici moral. Dar despre moralitatea unui Guvern corupt nu este cazul să mai discutăm, ea se vede cu ochiul liber de cetățeni, care consideră corupția cel mai mare flagel al României. Mulțumesc.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulțumesc și eu.

 
Ștefan Lepădat - ecouri la debutul anului școlar 2002-2003 în județul Mehedinți;

Domnul deputat Ștefan Lepădat nu este în sală, a depus intervenția la secretarul de ședință.

 

Domnul Ștefan Lepădat:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

Debutul noului an școlar 2002-2003 în județul Mehedinți a avut loc într-o manieră surprinzătoare față de anii trecuți. Conform hotărârii Ministerului Educației și Cercetării, acțiunea festivă trebuia declanșată în întreaga țară la orele 9,00. Elevii, părinții și cadrele didactice aflate sub emoția evenimentului s-au prezentat la unitățile școlare la ore destul de matinale: 7,30-8,00-8,30. La unele colegii și licee, însă, s-a abuzat de răbdarea acestora, deschiderea fiind amânată la diferite ore, generând o stare de stres general.

Ce s-a întâmplat, de fapt? La comanda "politică a autorităților locale "pesediste, inspectoratul școlar județean a programat deschiderea în așa fel ca stafful puterii să fie prezent la toate unitățile școlare amintite, ocazie cu care au fost transmise mesajele politice ale domnului Președinte al României, Ion Iliescu, și al domnului Prim-Ministru, Adrian Năstase. Aceleași mesaje le-au avut pregătite și domnii inspectori școlari, care nu au mai avut șansa de a le expune. Alături de bunele intenții reieșite din mesaje, de a se realiza un învățământ modern, performant, pragmatic, de tip european, nu s-au regăsit preocupările pentru multe neajunsuri, adevărate obstacole în calea reformei, cum sunt: baza materială didactică precară, funcționarea ilegală a 114 școli, fiind lipsite de autorizația sanitară, veniturile financiare mici, sub salariul minim pe economie, ale majorității părinților elevilor, alocațiile de stat nesatisfăcătoare, navetismul elevilor și al cadrelor didactice, prețul exagerat al manualelor școlare, între 1.000.000 și 1.500.000 de lei și multe altele.

În paralel, la "școlile cu clasele I-VIII, sub semnul obsesiei programului "laptele și cornul", o altă acțiune propagandistică pe banii statului a PSD, festivitatea deschiderii noului an a fost denaturată sau nu a avut loc, deoarece conducerile școlilor au avut preocupări prioritare, de organizare a preluării și distribuirii produselor alimentare la clasele primare.

Acest program discriminatoriu și perturbant al procesului de predare-învățare facilitează introducerea abuzivă a banilor statului, rezultați din sudoarea poporului, în buzunarele clientelei politice pesediste, care, și în Mehedinți, a câștigat licitația, unul dintre aceștia fiind Dan Ilie Morega, inspector guvernamental, acționar la Firma S.C. Italrom S.A.

 
Mitică Bălăeț - atenționare: A reapărut cenzura!;

Domnul Corneliu Ciontu:

Domnul deputat Mitică Bălăeț, urmează domnul deputat Ilie Neacșu.

 

Domnul Mitică Bălăeț:

Domnule președinte,

Stimați colegi deputați,

Cenzura! Da, cenzura! A reapărut cenzura! Această stafie a regimului ceaușist, iat-o din nou la ordinea zilei. Ea a început din nou să terorizeze viața noastră intelectuală. Ceea ce credeam că a murit pentru totdeauna în România, iată că a ieșit acum din mormând ca un strigoi din filmele cu Dracula, atât de gustate în Occident.

Ce vor zice domnii occidentali despre noul film cu strigoiul cenzurii, pe care ni-l derulează acum guvernanții de la București? E un film original, vor zice și se vor minuna că are caracter politic și e îndreptat împotriva celui mai bun ziarist român de televiziune, tânărul Dan Diaconescu. Occidentalii nu vor ști acest fapt, însă, căci guvernanții noștri, urmați de o mass-media servilă și obedientă, știu să răstoarne situațiile, întocmai ca în adevăratele filme de groază.

Dan Diaconescu, acest tânăr ziarist de televiziune cu figură și atitudine de înger, este satanizat pe toate drumurile, că ar fi naționalist, șovinist, antisemit, xenofob, că ar promova prin OTV, postul său de televiziune, blasfemia la adresa președintelui țării și a altor personalități guvernamentale, lăsând adevărul să transpară cât de cât, smuls cu greu din pânzele înflorite și suav parfumate ale celorlalte televiziuni și ziare, gras plătite și avantajate de către decorurile oficiale. Și, pe când ziaristul de televiziune Dan Diaconescu e satanizat în fel și chip, strigoiul cenzurii ia mască angelică, îl acoperă pe Ralu Filip, reprezentantul CNNA-ului, ieșit umflat dintr-un mormânt al trecutului, pe care îl credeam bătut în piroane pentru totdeauna.

Ce vrăji ați făcut, domnilor guvernanți, de ați scos strigoiul cenzurii din mormânt? Apelați tot mai mult la cel ce ducă-se pe pustii, pentru a vă apăra de adevăr? Puneți pumnul în gura celor ce spun? Redeschideți mormântul cenzurii, această Babă Cloanța, înmormântată cu 12 ani în urmă și pe urmele căreia a curs în această țară sângele nevinovat a mii de oameni, mai ales tineri, care credeau într-o viață liberă și demnă pentru acest popor, pentru țară! Și iată ce le-ați dat: sărăcie lucie și strigoiul cenzurii.

"Ciocul mic", fraților! Altfel, vine strigoiul cenzurii, ca în filmele de groază, cu caninii revărsați peste mandibulele care ne sfâșie.

Ascultați-l, totuși, chiar și sub tortură, pe Dan Diaconescu, căci el e tânărul ziarist de televiziune națională, care se străduiește să ne spună adevărul, gol-goluț, așa cum e el astăzi în această țară.

 
Ilie Neacșu - aducerea în atenție a două probleme: privatizările sub presiuni internaționale și demolarea caselor țiganilor din Timișoara;

Domnul Corneliu Ciontu:

Îl invit pe domnul deputat Ilie Neacșu să ia cuvântul, va urma domnul Călin Popescu Tăriceanu.

 

Domnul Ilie Neacșu:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Se petrec în ultima vreme, în politica românească, lucruri care răscolesc adânc sentimentele firești ale cetățenilor și aceasta pentru că ele nu țin seama nici de logică, nici de principiile de bază ale dreptului și economiei și, nu în ultimul rând, de interesul național. Dorința majorității populației de a vedea țara în structurile euroatlantice este lăudabilă, dar nimeni nu a mandatat Guvernul României să negocieze dezavantajos pentru țară privatizarea unor unități economice sau financiare strategice, mai exact, vânzarea la comanda FMI a Băncii Comerciale Române și a Societății Naționale Petrom S.A.

După ce fostul președinte Emil Constantinescu și Guvernul său au lichidat Bancorexul sub presiunea Casei Albe, pentru că era prea bine consolidată în exterior și încurca socotelile unor bancheri occidentali, iată că și Executivul actual ia poziția drepți în fața FMI și se angajează că va vinde BCR și SNP unor firme, bineînțeles, din afară, dacă se poate, chiar austro-ungare, ca să cadă bine la stomacul românilor. Fără a se consulta cu poporul sau măcar cu Parlamentul, Executivul actual se angajează într-o lucrare sinucigașă: cele două unități reprezentative - BCR este cea mai puternică instituție bancară din România, iar SNP este a doua unitate de profil din Europa și prima din centrul și estul continentului nostru și contribuie la buget cu aproximativ 20% - trebuie să rămână în gestiunea statului român, alături de multe alte unități de interes național, până când apele se vor limpezi de-a binelea.

Apoi, nu este atributul FMI să stabilească societățile românești care trebuie privatizate, rolul său fiind acela de a acorda bani celor credibili. Guvernul României trebuie să renunțe la umilință și să înțeleagă că FMI nu este un for politic ori un organism mondial specializat în privatizări cu cântec, ci o simplă instituție financiară, care trăiește din dobânzile la creditele acordate.

Partidul Socialist Român va face toate demersurile legale pentru a stopa privatizările la comandă: BCR, SNP, CEC etc. Într-o situație critică, România se va trezi, datorită celor care o conduc în mod diletant de aproape 13 ani, fără industrie, fără bănci, fără turism, fără drumuri și căi ferate, fără agricultură etc.

Se știe că privatizările sub presiuni internaționale nu s-au prea bucurat de succîes în România, Combinatul siderurgic de la Reșița și Tepro Iași sunt exemple relevante pentru a-i trezi la realitate pe guvernanții noștri. Problemele sociale și nemulțumirile crescânde ale populației, generate tocmai de aroganța guvernanților de dup㠒90 față de propriii cetățeni și servilismul dezonorant demonstrat cu prisosință în fața organismelor itnernaționale, ar trebui să-i pună serios pe gânduri pe liderii și miniștri PSD.

Stimați colegi,

APAPS-ul domnului Ovidiu Mușetescu continuă să pompeze bani din vânzarea de active în bugetul de stat, și nu pentru sectorul investițiilor, cum ar fi normal, ci pentru consum. Se irosește astfel oportunitatea deschiderii economiei spre dezvoltare, spre crearea de noi locuri de muncă.

Culmea este că în legislatura trecută, liderii PSD - PDSR, pe atunci - criticau astfel de practici ale Guvernului CDR-UDMR. Se vede treaba că într-un fel se observă economia de la nivelul solului și în alt mod este privită de la înălțimea unor fotolii guvernamentale!

Ultima problemă pe care vreau să o abordez astăzi ține de autoritățile locale. La Timișoara, factorii de decizie au hotărât să dărâme clădirile imense ale unor țigani, construite, zice-se, fără autorizații. Fără îndoială că legea trebuie respectată de toți cetățenii și Partidul Socialist Român se pronunță ferm în acest sens, numai că astfel de practici de sorginte fascistă pot fi evitate, mai ales în acest context, când toată lumea este cu ochii pe noi, speculând orice gest al nostru. Dacă presa n-ar fi oferit detalii, eram tentat să cred că Vadim și haidamacii lui au trecut la fapte, începându-și programul de exterminare a etniei romilor din zona Banatului.

Nu! Demolatorul caselor țiganilor din Timișoara nu este rasistul paranoic C.V. Tudor, ci chiar autoritățile locale din orașul de pe Bega. Consider gestul acestora de a demola clădiri impunătoare, care nu au totdeauna o arhitectură plăcută, un act de neputință, de slăbiciune, de sfidare a unei întregi comunități și, de ce nu, a unei țări întregi.

Dacă în timpul ridicării acestor clădiri toate autoritățile Timișoarei au fost în vacanță, nu este corect ca, după ce vezi clădirea ridicată, să te pui cu barosul și cu buldozerul să o demolezi. Prin dialog sincer, autoritățile Timișoarei puteau ajunge la o înțelegere cu cei în cauză, ca respectivele clădiri să primească alte destinații, spre exemplu, clădirile demolate în mod barbar puteau deveni grădinițe și școli pentru copiii romilor din zonă. Eu cred că proprietarii caselor acceptau cu siguranță această soluție, decât pe cea promovată de zeloșii lideri ai Timișoarei.

Autoritățile române de la toate nivelurile trebuie să evite astfel de momente și să acționeze pentru prevenirea unor evenimente de acest gen. Vă mulțumesc.

 
Călin Popescu Tăriceanu - delarație politică cu titlul Lipsa unei viziuni politice a guvernului privind restructurarea și privatizarea societăților din sectorul energetic;

Domnul Corneliu Ciontu:

Îl invit la microfon pe domnul deputat Călin Popescu Tăriceanu și va urma domnul Costache Mircea.

 

Domnul Călin Popescu Tăriceanu:

Bună ziua, stimați colegi.

Prezenta declarație politică se referă la "Lipsa unei viziuni politice a Guvernului privind restructurarea și privatizarea societăților din sectorul energetic"

Înainte de orice, trebuie menționat "că esența oricărui proces de restructurare este tocmai reducerea cheltuielilor respectivei societăți, mai bine zis eliminarea costurilor nejustificate și a zonelor de activitate ce generează pierderi, urmând ca, în paralel, prin investiții în tehnologii și echipamente, să fie definitivat procesul de "eficientizare.

Ce se întâmplă, însă, din păcate, în România, în sectorul energetic?

Începând cu luna septembrie 2002, nu va mai exista pe piață o entitate care să poată reglementa prețurile de producere, precum și tarifele de distribuție și transport în cazul energiei termice, pentru că autoritatea cu competențe în acest domeniu, aflată în coordonarea Ministerului Administrației Publice (MAP), nu funcționează încă. Vidul de "autoritate în stabilirea tarifelor și prețurilor vine exact în momentul în care agenții economici din domeniu solicită reactualizarea acestora, pentru a avea siguranța acoperirii costurilor pe perioada rece. Nou-înființata Agenție Națională de Reglementare pentru Serviciile Publice de Gospodărie Comunală (ANRSC) este departe de a fi funcțională, neavând nici sediu, nici logistică, ci numai un președinte, în persoana secretarului de stat din MAP, domnul Ioan Radu, și câțiva angajați. Aceasta, în ciuda faptului că până la acest moment noua entitate trebuia să aibă deja elaborat regulamentul de organizare și funcționare și să își intre în atribuții.

Nepăsarea de care dau dovadă reprezentanții MAP nu poate fi decât o consecință a necunoașterii problematicii sectorului energetic și, cu atât mai mult, a implicațiilor grave pe care le poate avea, în prag de toamnă, lipsa unui reglementator pentru producerea, transportul și distribuția energiei termice. Sigur este faptul că ministrul Octav Cozmâncă nu și-a făcut temele, condițiile de funcționare în noua structură a pieței energiei termice - după trecerea în subordinea consiliilor locale a 16 sucursale de producere a energiei electrice și termice ce aparțineau Termoelectrica - nefiind asiguratorii pentru trecerea iernii. Problema legată de lipsa unei autorități care să ajusteze tarifele "producătorilor, distribuitorilor și furnizorilor de energie termică vine să adâncească situația critică a unităților din acest sector, care nu au încă definite aranjamentele financiare pentru achiziția combustibililor.

Situația confuză din sistemul de termoficare din țară reprezintă numai o mică parte din haosul generalizat din sectorul energetic românesc, pentru care Guvernul Năstase nu a fost capabil să definească o politică de dezvoltare. După ce s-a văzut că fiecare societate din sector face cam ce vrea, cel mai bun exemplu fiind Hdroelectrica, care, pentru a-și putea onora contractele de portofoliu, pe fondul menținerii exporturilor în condiții de secetă, a ajuns să înregistreze pierderi de 300 de miliarde de lei, se constată o incoerență totală la nivelul Executivului privind viitorul sectorului energetic românesc.

În continuare, am ridicat câteva probleme specifice:

În primul rând, problema creării holdingului energetic. Spart în iulie 2002 în patru entități, fostul CONEL va reînvia în curând. Speriat de creșterea alarmantă a tarifelor la energia electrică și termică, Premierul Adrian Năstase consideră că revenirea la vechea structură, chiar și parțial, ar fi o soluție pentru limitarea creșterilor de prețuri.

La vremea respectivă, CONEL a fost spart tocmai pentru că producea energia scump și pierderile se acumulau continuu. Nu există o evidență clară a costurilor de "producție, a cheltuielilor și, în principal, nu există o strategie clară de dezvoltare a fiecărui sector.

Noua formulă de reorganizare prevede constituirea unui holding, în structura căruia să intre mai multe societăți de producere a energiei (cinci), rezultate prin combinarea unor termocentrale cu minele de cărbune de la care se aprovizionează, pe de o parte, și, pe de altă parte, prin punerea la un loc a unor capacități termo cu cele hidro. Rămâne de văzut cum această reorganizare va determina reducerea costurilor, în așa fel încât să poată scădea prețurile, în condițiile în care este vorba despre aceleași capacități de producție, așezate în alte structuri.

În al doilea rând, ce se întâmplă cu complexurile energetice care urmau a fi structurate pe unități de producere termo ce utilizează cărbune, incluzând și minele de unde acestea se aprovizionau? Sau ce se va întâmpla când acest proces de reorganizare a sectorului de producere se va suprapune cu cel de divizare a celui de distribuție? Pentru că, nu trebuie uitat, de la 1 ianuarie 2003, cele opt filiale de distribuție a energiei se vor separa complet, funcționând ca societăți independente. Cu ce producători vor încheia aceste societăți de distribuție contracte de cumpărare de energie?

În încheiere, aș dori să fac două mențiuni:

Decât să se revină la centralizarea sistemului, Guvernul ar trebui mai degrabă să caute cauza creșterilor de prețuri în sectorul energetic și în altă parte, și anume în economie. Foarte multe societăți continuă să fie ineficiente și consumă resurse energetice degeaba, doar din dorința Guvernului de a păstra locurile de muncă pentru a nu crea tensiuni sociale. Pierderile acestor societăți se reflectă în balanța energetică a României și fiecare simțim acest lucru în buzunarul propriu.

A încerca să ții pe loc prețul energiei, obiectivul anunțat al măsurilor de reorganizare a sistemului energetic, este, de fapt, un pretext pentru lupta împotriva sărăciei, dar fără să fie atacat fondul problemei. Fără o dezvoltare a economiei pe baza unei restructurări reale, nivelul de trai nu va putea crește. Ținta obținerii unui megawatt de energie cu 30 de dolari, prin măsuri de combinare a producătorilor ieftini (hidrocentrale) cu producătorii scumpi (termocentrale), este doar un exercițiu de imagine pentru Guvernul Năstase - PSD, atâta timp cât reducerea costurilor nu se face prin restructurare.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulțumesc și eu.

 
Costache Mircea - protest împotriva celor care denigrează statutul celor aleși de cetățeni;

Ultimii doi vorbitori, domnul Costache Mircea și domnul Marian Ionescu, mai au 5 minute la dispoziție.

 

Domnul Costache Mircea:

Mulțumesc, domnule președinte, numai un minut am să consum, restul le cedez colegului.

Țin să protestez împotriva statutului de tip mafiot instaurat în țara noastră, să protestez împotriva falsului grosolan care se comite cu viețile noastre cotidiene, împotriva aerului viciat pe care mi-a fost dat să-l respir ca cetățean român, să văd cum este astupată vocea poporului, care se exprimă unde poate și cu ofurile pe care le are, să văd cum sunt scoase în afara legii posturi de televiziune și, probabil, urmează și alte instituții media, protestez împotriva embargoului impus asupra glasului adevărului poporului nostru! Este o vorbă mare, dar cui nu o simte, îi ofer un exemplu aparent minor, adică, referirile din media, cultivate cu grijă de factori de putere, cu referire la statutul parlamentarului român.

Pretutindeni, în instituțiile media, veți găsi referiri, de mai multe ori pe zi, până la sufocare și până la saturație, referitoare la "opulența averilor parlamentarilor", la "somnul din Parlament", la "lectura ziarelor", la "ineficiența oricărui demers", la "mașinile scumpe pe care le au la dispoziție". Toți știu că au Dacia Nova, toți știu că au o indemnizație cu mult mai mică decât retribuția unui director de regie, unui director de gospodărie comunală, unui director de Renel, unui director de Romtelecom, altor APAP-și, care iau prime de 120 de milioane numai la jumătate de lună.

Cu toții asistăm pasivi la distrugerea, nu a ideii și a instituției parlamentarului român, ci la ideea de democrație, în esența ei. Să nu mai aibă, cu alte cuvinte, nimeni curajul să iasă în fața cetățenilor pe vreo stradă, în vreun cămin cultural, pe vreo uliță, pentru că toți îți vor spune că știu ei cine ești, știu ei ce Mercedes-uri ai, nu Nova, știu ce salarii uriașe ai, nu atât cât ai, de drept și de fapt.

Și, pentru că lucrurile acestea le știți, uite, vă dau un exemplu dintr-un cotidian central, apărut zilele trecute. Președintele României, domnul Ion Iliescu, care, altminteri, este perceput ca om echilibrat, participând la deschiderea anului de învățământ la Ploiești, le-a povestit copiilor (pentru că omul e la vremea poveștilor și trebuie înțeleles) că, citez titlul articolului: "Ora de dirigenție de pe vremea mea era mai interesantă decât dezbaterile parlamentarilor de azi!"

Acesta să fie adevărul? La această realitate suntem noi părtași, în fiecare zi, în această aulă? Cu ce o fi fost ora de dirigenție de pe vremea domniei sale mai interesantă decât dezbaterile parlamentarilor români de astăzi? Strângeau sticle și borcane, se înscriau pentru Bumbești-Livezeni, ce idealuri nobile (pentru că, probabil, au fost) erau atât de importante, pentru a fi readuse în conștiința publică, astăzi, pentru a fi evocate în fața tinerei generații, astăzi, denigrând statutul celor aleși de cetățeni și în care, încă, săracii, își mai pun nădejdea?

E un semn de întrebare, dar, oricum, satrapi ai zilei, temeți-vă!

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulțumesc.

 
Marian Ionescu - intervenție intitulată Neglijență, nepăsare și cinism față de bătrânii asistați de căminele de bătrâni din România.

Domnul Marian Ionescu. Cât mai scurt, că, deja, suntem la fără un sfert, ora acceptată de conducere.

 

Domnul Marian Ionescu:

Mulțumesc, domnule președinte.

"Neglijență, nepăsare și cinism față de bătrânii asistați din căminele de bătrâni din România!"

Motto: "Cine nu are bătrâni, să-i cumpere!" (proverb românesc).

Pornind de la acest adevăr, cu profunde semnificații umane, supun atenției dumneavoastră un fapt ieșit din comun, prin care se pune în evidență grija deosebită a actualului Guvern al României pentru bătrânii noștri, care reprezintă în momentul de față o povară pentru bugetul tot mai secătuit al țării și, prin orice mijloace, trebuie să dispară fizic. O parte din acești năpăstuiți ai soartei, neavând suficiente mijloace de subzistență sau un sprijin familial, au ajuns să-și consume ultima parte a vieții în diferite cămine de bătrâni, rebotezate, mai nou, "centre de îngrijire și asistență", că dă bine la imagine această nouă titulatură, atât în țară, cât și în Occident.

Pentru a-și desăvârși această operă, de înfometare și chiar lichidare a bătrânilor, care numai consumă din bugetul țării, actualii guvernanți, prin directa implicare a Ministerului Sănătății și Familiei și a Secretariatului de Stat pentru Persoane cu Handicap, având girul Ministerului Muncii și Solidarității Sociale, precum și al Ministerului Finanțelor, au elaborat Ordinul nr. 79/19 iulie 2002 privind aprobarea costului lunar de întreținere în instituțiile de protecție socială a persoanelor cu handicap, asistați sau susținuți de susținători legali ai acestora. Prin acest ordin, se mărește taxa de întreținere pentru fiecare asistat de la 409.000 de lei, cât a fost până la 1.08.2002, la 1.750.000 de lei pe lună.

În județul Dâmbovița, există un cămin de bătrâni în orașul Pucioasa, cu o capacitate de 105 locuri, având în îngrijire în prezent 103 bătrâni. În cazul acestui cămin, sunt internați trei categorii de asistați: persoane care se întrețin singure, fără susținători legali, persoane care au venituri, dar sunt insuficiente și au susținători legali și persoane care nu au venituri, dar au susținători legali. În această situație, din cei 103 internați, 16 sunt cazuri sociale, restul sunt persoane cu venituri insuficiente sau care sunt întreținuți de familie.

Prin mărirea cuantumului taxei lunare de peste patru ori, de la 409.000 la 1.750.000 de lei pe lună, se dă o grea lovitură pentru majoritatea bătrânilor, aceștia intrând în panică, că nu vor mai avea de unde suporta această taxă, pensiile lor fiind de la infima sumă de 30-40.000 la 1.200.000. Oricum, nu le este suficient pentru a achita taxa impusă de Guvernul României. Este incredibil cât de repede s-au emis instrucțiuni de aplicare ale acestui ordin aberant, asistații din aceste cămine - pentru că, mulți, nu vor avea posibilitatea să plătească suma de 1.750.000 de lei, atât ei, din pensii, cât și de la cei care îi întrețin legal - urmează să fie trimiși acasă, dacă mai au unde să se mai ducă.

Dar, oare, acești bătrâni nu mai au și alte nevoi? De igienă personală, pentru îmbrăcăminte sau altele? Pentru că din pensiile lor 80% se duce la taxa pentru cămin și restul de 20% le rămâne lor.

Bugetul alocat pentru anul 2002 a fost redus, față de anul 2001, de la 5 miliarde de lei, la 4,5 miliarde de lei, la acest cămin. Și, cu toate că se fac eforturi deosebite din partea conducerii acestei instituții de la Pucioasa, pentru a le asigura bătrânilor niște condiții cât de cât acceptabile, o hrănire și o medicație de strictă necesitate permamentă, cu suma de circa 40.000 pe zi, aceasta este total insuficientă pentru acești bătrâni.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Fraza finală, vă rog!

 
 

Domnul Marian Ionescu:

Partidul România Mare consideră că se face astfel o mare nedreptate bătrânilor, care au muncit asiduu pentru această țară, și constituie o palmă morală pe obrazul celor care "au promis, înainte de alegeri: "Mai aproape de oameni, împreună cu ei!" Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulțumesc.

Cu aceasta, prima parte a ședinței noastre s-a încheiat. Vă urez un sfârșit de săptămână plăcut.

 
   

Adresa poștală: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, București marți, 19 noiembrie 2019, 4:39
Telefoane (centrala): (021)3160300, (021)4141111
E-mail: webmaster@cdep.ro