Plen
Ședința Camerei Deputaților din 11 februarie 2003
Sumarul ședinței
Stenograma completă
publicată în Monitorul Oficial, Partea a II-a nr.7/21-02-2003

Dezbateri parlamentare
Calendarul ședințelor
- Camerei Deputaților:
2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003 2002
2001 2000 1999
1998 1997 1996
Interoghează dezbaterile
din legislatura: 2016-prezent
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996
Monitorul Oficial
Partea a II-a:2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003 2002

Transmisii video

format Real Media
Ultimele ședințe (fără stenograme încărcate):
12-11-2019
04-11-2019 (comună)
Arhiva video:2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003
Pentru a vizualiza înregistrările video trebuie să instalați programul Real Player
Sunteți în secțiunea: Prima pagină > Proceduri parlamentare > Dezbateri > Calendar 2003 > 11-02-2003 Versiunea pentru printare

Ședința Camerei Deputaților din 11 februarie 2003

  1. Intervenții ale domnilor deputați:  

 

Ședința a început la ora 8,20.

Lucrările au fost conduse de domnii valer Dorneanu președintele Camerei Deputaților, și Corneliu Ciontu, vicepreședinte al Camerei Deputaților, asistați de domnii Nicolae Leonăchescu și Tudor Mohora, secretari.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Începem ședința noastră de astăzi cu intervențiile domnilor deputați.

 
Adrian Moisoiu - un nou demers anticorupție în privatizarea stațiunii Sovata;

Dau cuvântul domnului deputat Moisoiu.

 

Domnul Adrian Moisoiu:

Bună dimineața, stimați colegi.

De multe ori, viața bate orice închipuire. Și aceasta mai ales la noi, în România de astăzi, în care domnul președinte Ion Iliescu a declarat un război total împotriva corupției.

Intervenția mea politică din această dimineață se vrea, în același timp, o cerere de primire în audiență de către domnul președinte. Sper ca să i se transmită această solicitare și cel mai târziu până la începutul săptămânii viitoare să fie acceptată. Dar mă întorc la conținut, adică la obiectul acestei solicitări.

În luna noiembrie 2000, s-a luat hotărârea privatizării s.C. balneoclimaterica Sovata, care avea ca obiect de activitate turismul și la care FPS deținea 82% din acțiuni.

Precizez faptul că, la acea dată, în proprietatea acesteia erau 48 de imobile construcții provenite din naționalizare, revendicate sau posibil revendicabile, iar pe rolul instanțelor judecătorești din județul Mureș exista un număr de 8 dosare, care aveau ca obiect transformarea contractelor de locație sau de închiriere în leasing, și un număr de 26 dosare având ca obiect exact revendicarea imobilelor construcții.

După suspendarea de către Curtea de Apel Tg. Mureș a procedurii de privatizare, în decembrie 2000, aceasta s-a reluat, fără a fi îndeplinite toate formalitățile de înștiințare a firmelor ce-și depuseseră dosarul în luna decembrie, la 18 mai 2001. Datele pe care le dețin și pe care le-am pus la dispoziția Parchetului Național Anticorupție, printr-un denunț penal, înregistrat cu nr.670/8.10.2000, și de la care, după trecerea a 3 luni, nu am primit nici un răspuns, relevă o serie de încălcări ale actelor normative în vigoare, favorizându-se în mod voit S.C."SALINA INVEST" - Tg. Mureș.

Ca urmare, prin înlăturarea sub pretexte puerile a celorlalți concurenți, S.C."SALINA INVEST"- Tg. Mureș a fost declarată câștigătoarea licitației, la o valoare ce nu reprezenta decât maximum 15% din valoarea de piață a societății.

Probez aceasta prin faptul că un complex hotelier cu nouă etaje a fost apreciat la o valoare de sub 4 miliarde de lei, iar a unei vile cu 14 camere la o valoare de 50 milioane lei. Ca atare, întreaga stațiune a fost înstrăinată la un preț echivalent cu 1,4 milioane dolari, circa 40 miliarde lei la cursul dolarului de atunci, plus 5 milioane dolari investiții în viitor, unui așa-zis investitor strategic, înființat special pentru această privatizare, la sfârșitul lunii noiembrie 2000, cu un capital inițial de 100 milioane lei, majorat ulterior la 400 milioane lei, și fără a avea ca activitate specifică turismul.

Doresc să arăt că la negocieri, la sfârșitul anului 1998, numai pentru Complexul hotelier "ALUNIȘ" s-au oferit 20 miliarde lei, pentru vila 6 "ȘTEFAN" 753 milioane lei, iar pentru Complexul hotelier "FĂGET" suma de 22 miliarde. Deci, numai pentru trei active s-au oferit un total de aproape 43 miliarde lei, deci un preț mai mare decât cel obținut prin vânzarea întregii stațiuni.

Curtea Supremă de Justiție - Secția Comercială, prin deciziile irevocabile nr.7105/29.11.2001 și nr.6377/30.10.2002 a făcut însă dreptate, obligând pe S.C. Balneoclimaterica Sovata să încheie cu reclamanții A.F."MARTON" - Sovata și respectiv S.C."ALUNIȘ" - Sovata contracte de leasing imobiliar, cu clauze irevocabile de vânzare.

La prezentarea însă a acestora pentru încheierea contractelor de vânzare-cumpărare li s-a pretins suma de 8,138 miliarde lei și respectiv 29,346 miliarde lei, fără TVA, adică un preț de circa 100 ori mai mare decât cel de vânzare către S.C."SALINA INVEST" S.A.

Dar, S.C. Balneoclimaterica Sovata refuză să încaseze această sumă, pretinzând ca ea să fie plătită către S.C. "SALINA INVEST", deoarece președintele actual al Consiliului de administrație este domnul Betec, din Budapesta.

La rândul său, nici APAPS, deținătorul inițial al celor 82% acțiuni, și nici Ministerul Finanțelor refuză să încaseze această sumă.

Domnilor, dat fiind o decizie irevocabilă a Curții Supreme de Justiție, întreb în numele celor care și-au câștigat la cel mai înalt for juridic din România dreptul de a se privatiza: cui trebuie să plătească A.F."MARTON" - Sovata și respectiv "ALUNIȘ" sumele cuvenite? Fiind vorba de o revenire la o situație dinainte de înființarea lui "SALINA INVEST", în nici un caz acesteia.

Domnule Ion Iliescu, în calitatea dumneavoastră de președinte al României, domnule Ovidiu Mușetescu și domnule Mihai Tănăsescu, în calitatea dumneavoastră de miniștri ai autorității pentru privatizare și administrația participaților statului și, respectiv, Ministerului de Finanțe, vă rog decideți: are statul român nevoie de bani sau nu are?

Ce se va întâmpla dacă "SALINA INVEST" se retrage și va primi suma solicitată a banilor achitați la APAPS, cât și a celor 4 milioane de dolari depuși la BRD - Miercurea-Ciuc și nu va mai finanța investiția de modernizare, care se derulează în prezent la Hotelul "SOVATA", investiție ce se realizează nu din banii proprii, ci din cei obținuți în urma ipotecării pe 500.000 dolari a Complexului hotelier "FĂGET". Mulțumesc.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulțumesc și eu.

 
Cornel Popa - despre încălcări flagrante ale principiului egalității juridice;

Fac un apel la dumneavoastră: sunt 43 de înscriși la cuvânt. Vă rog să vă concentrați la maximum posibil, pentru că la 9,20, cel târziu 9,30, eu trebuie să închei ședința de declarații.

Îl invit la microfon pe domnul Cornel Popa. Urmează domnul Kerekes Karoly.

 

Domnul Cornel Popa:

Mulțumesc, domnule președinte.

Stimați colegi, prezenta declarație politică privește unele încălcări flagrante ale principiului egalității juridice.

Am salutat inițiativa guvernanților prin care, sub genericul "Fabricat în România", se promitea măcar un suport moral ceva mai substanțial producătorilor autohtoni de bunuri materiale. În absența unei legislații coerente și a unor politici fiscale care să stimuleze în mod real agenții economici productivi, am perceput inițiativa partidului de guvernământ ca pe un prim semnal favorabil producătorilor de bunuri materiale aici, în România, care să anunțe adevărata "îmblânzire" și îndelung așteptata normalizare pentru mediul de afaceri românesc.

Prin intervenția mea, vreau să atrag foarte serios atenția tuturor factorilor politici implicați în gestionarea economiei naționale asupra unor pericole mai vechi care, perpetuându-se, pot produce grave prejudicii industriașilor și agenților economici români. Este vorba despre unele încălcări flagrante ale principiului egalității juridice, anomalii care se manifestă într-o anumită parte a justiției din țara noastră, atunci când există pe rolul unor instanțe cauze care opun firmelor românești firme străine sau transnaționale, firmele autohtone aflându-se, de regulă, în net dezavantaj.

În speță, este vorba de experiența amară prin care au trecut și trec încă firmele SC "Transilvania General Import Export" SRL, SC "Rieni Drinks" SA, SC "European Drinks" SA și SC "Tonical Trading" S.R.L. În ciuda respectării de către aceste firme in integrum și a legislației concurenței, și a protecției mărcilor, agenții economici români au fost târâți, de peste patru ani, într-un lung șir de procese de către transnaționala S.C. Parmalat SPA Italia și Parmalat România.

Fără a nega nimănui dreptul de a se adresa justiției, atunci când se consideră prejudiciat în interesele sale, pot afirma că la instanțele brașovene, Tribunal și Curtea de Apel, care au judecat cauza de mai sus, principiului egalității juridice a fost încălcat, unii magistrați cedând probabil presiunilor foarte mari exercitate pe diverse căi, străine actului de justiție.

În esență, Parmalat Italia și Parmalat România au introdus o acțiune în contrafacere și concurență neloială împotriva celor patru firme românești, reclamând o ireală confuzie pe care consumatorii ar face-o între produsele Santal și cele cu marca SANTE.

În ciuda evidențelor și a probelor administrate în cauză, pe de o parte, expertiza firmei MERCURY, pe de altă parte și foarte important, Rieni Drinks este titulara mărcii SANTE, conform Certificatului de marcă nr.31.599/1999, înregistrat la OSIM, și recunoscut și protejat de acesta, instanța de la Tribunalul Brașov dă o sentință aberantă, prin care obligă proprietarul de drept al unei mărci, înregistrată legal și protejată de statul român, să renunțe la aceasta tocmai în România. Ba, mai mult, ca să fie și mai clară subordonarea unor magistrați români intereselor firmelor străine, instanța brașoveană obligă firmele românești să plătească reclamanților și daune morale în sumă de 500.000 dolari, asta, pesemne, ca un fel de premiu ad-hoc, fiindcă experții de piață au constatat că nu există nici un fel de daune materiale.

Culmea abuzului comis împotriva celor patru firme românești într-o instanță din România, s-a consumat atunci când, în faza de recurs la Curtea de Apel, din dosarul cauzei a dispărut, inexplicabil, tocmai Certificatul de înregistrare OSIM a mărcii SANTE.

Dacă așa ceva a fost posibil în România mileniului trei și acest abuz cras nu va fi sancționat, mă tem că țara noastră se va îndrepta vertiginos către integrarea într-un bantustan primitiv, unde se mai fură, probabil, probe din dosarele instanțelor, nu în Europa contemporană.

Este clar că, de fapt, cu complicitatea vinovată a unor magistrați români, reclamantele și-au propus să șantajeze, să streseze și, în final, să elimine de pe piața românească un competitor român. Din fericire, se pare că acestui serial de abuzuri și practici ilicite i se va pune capăt prin recursul în anulare promovat de Parchetul General al României.

Acest demers, pe care îl salutăm ca pe un firesc semnal de normalitate, va desființa, sperăm, situația aberantă creată de cele două instanțe aservite intereselor reclamantelor și nicidecum normelor de drept, în care un titular legal, de marcă, să nu-și poată folosi proprietatea intelectuală, datorită nesocotirii grave a principiului egalității juridice a mărcilor.

Atitudinea celor două instanțe este extrem de nocivă, întrucât prin promovarea arbitrariului și parțialității sfruntate se va ajunge în scurt la dezintegrarea sistemului de drept și a ordinii constituționale. Consecințele imediate ale acestui colaps vor fi, în plan economic, legitimarea discreționară de tip mafiot a unor poziții de monopol al firmelor străine, asociată cu eliminarea producătorilor români de pe piața românească. Drumul României spre statutul de "colonie" ar fi, astfel, extrem de scurt.

Sunt convins că avem cu toții datoria supremă, indiferent de culoarea politică, să luptăm din răsputeri împotriva unui potențial dezastru. Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulțumesc.

 
Kerekes Karoly - atenționare în ceea ce privește respectarea angajamentelor europene;

Are cuvântul domnul Kerekes Karoly. Va urma domnul Florin Iordache.

 

Domnul Kerekes Karoly:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Prin rezoluția nr.1123 adoptată la 24 aprilie 1997 de către Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei s-a decis încheierea procedurii de monitorizare a României, considerându-se că obligațiile și angajamentele cele mai importante au fost respectate.

Însă, constatându-se rezolvarea doar parțială a problemei restituirii bunurilor imobiliare confiscate sau expropriate, cu respectarea principiului restituirii primordiale in integrum a acestora, Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei solicită cu insistență respectarea tuturor obligațiilor și angajamentelor asumate în acest sens.

Adoptarea Legii nr.10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 a constituit un pas important în îndeplinirea cerințelor prevăzute în rezoluția nr.1123.

Însă, nici nu începuse bine aplicarea legii, când Guvernul, scăpat de teama monitorizării din partea Consiliului Europei, a făcut un pas înapoi naționalizând din nou o bună parte a imobilelor care constituie obiectul restituirii in integrum, în concret a acelor imobile ocupate de unități bugetare care au fost preluate fără titlu valabil de către regimul comunist și a căror restituire în natură a fost făcută posibilă prin această lege.

Măsura noii naționalizări a fost inițiată prin adoptarea hotărârilor de Guvern din toamna anului trecut, prin atestarea apartenenței acestor imobile la domeniul public al județelor, municipiilor orașelor și comunelor, cu toate că proprietarii au cerut în termen legal, potrivit legii, restituirea lor în natură.

Hotărârile Guvernului au fost emise fără a asigura publicitatea listelor ce cuprind imobilele trecute în domeniul public, Monitorul Oficial fiind trimis numai consiliilor județene, pe bază de comandă specială.

Această nouă naționalizare a continuat la sfârșitul anului trecut, prin adoptarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr.184/2002 de modificare a Legii nr.10/2001. Prin această ordonanță, Guvernul a anulat acele prevederi ale legii care permiteau proprietarilor sau moștenitorilor acestora să ceară restituirea în natură a imobilelor în discuție, modificare intervenită după ce deja fuseseră făcute demersurile pentru restituirea imobilelor pe cale administrativă și judecătorească, sau chiar după restituirea unora dintre ele.

Astfel de măsuri ale Guvernului vor avea, în mod cert, răsunet internațional, neputând fi trecute cu vederea de către Consiliul Europei. De menționat faptul că punctul final al rezoluției nr.1123 pune în vedere reînceperea monitorizării României, în cazul în care aceasta nu-și respectă obligațiile și angajamentele asumate în calitate de stat membru.

Stimați colegi, este greșită concepția potrivit căreia aderarea României la structurile euro-atlantice nu este condiționată de credibilitate. Poate însemna oare credibilitate respectarea angajamentelor numai în funcție de conjunctură? Vă mulțumesc pentru atenție.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulțumesc.

 
Florin Iordache - despre implicarea factorilor locali în problemele comunității;

Dau cuvântului domnului Florin Iordache. Urmează domnul Ștefan Baban.

Mi-aș permite să fac o propunere. mai sunt 40 de vorbitori. La 9,30, cum am spus, încheiem ședința. Poate prezentați ideile de bază și depuneți la secretariat, ca în stenogramă să apară integral declarația, că și așa presă nu avem prezentă. Deci, este o sugestie.

 

Domnul Florin Iordache:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Declarația mea politică de astăzi este privitoare la implicarea factorilor locali acolo unde se dorește pentru rezolvarea nevoilor comunității. Asigurarea agentului termic necesar încălzirii apartamentelor de locuit, unităților de învățământ, unităților spitalicești a stat permanent în atenția executivului Primăriei Municipiului Caracal, având întâlniri săptămânale cu administratorii asociațiilor de proprietari, accentul punându-se cu aceste ocazii pe încasarea restanțelor la întreținere, în scopul furnizării agentului termic pe toată durata iernii 2002 - 2003.

Trebuie subliniat faptul că, datorită acestei permanente legături între executivul primăriei și asociațiile de proprietari, cu toate inerentele greutăți ivite, nu s-a trecut la debranșarea de la rețeaua de termoficare a celor care, din diferite motive, au rămas cu sume mari de achitat.

În acest fel, cu toate că am avut parte de o iarnă deosebit de grea, toți locuitorii au beneficiat de condiții optime de trai. În sprijinul populației a fost emisă recenta ordonanță de guvern, care vine tocmai în sprijinul familiilor cu posibilități reduse la plată, Guvernul Adrian Năstase dând dovadă că este un guvern social-democrat și care acordă o atenție deosebită tocmai celor cu posibilități reduse. S-a demonstrat încă o dată că acolo unde, la conducerea administrației, fie ea locală sau centrală, sunt niște oameni bine pregătiți, pot face față oricăror situații, astfel încât cetățenii să poată simți că cei cărora le-au încredințat mandatul, fie el de primar, consilier sau chiar ministru, nu au greșit și cei aleși își fac cu prisosință datoria. Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulțumesc.

 
Ștefan Baban - declarație intitulată Sistemul de termoficare - teroarea românilor;

Domnul Ștefan Baban. Va urma domnul Puiu Hașotti.

 

Domnul Ștefan Baban:

Mulțumesc.

Domnule președinte, domnilor colegi,

Sistemul de termoficare - teroarea românilor

O nouă iarnă, aceleași vechi probleme ale sistemului de termoficare din România. Dar, totuși, ca în iarna aceasta, parcă niciodată nu s-a simțit cu atâta tărie lipsa agentului termic.

Începând de la arestările la vârful conducerii sistemului de termoficare ale capitalei și terminând cu imposibilitatea organelor locale de a asigura un minim de confort în casele românilor, toate au contribuit la crearea unei stări generale de nemulțumire și de revoltă din partea cetățenilor acestei țări.

Promisiunile electorale ale actualilor guvernanți din campania 2000 au apus de mult. A răsărit din nou situația anilor '89, când la sfatul conducerii de pe atunci a țării, mai puneam o haină sau două pe noi pentru a suporta mai ușor frigul din casele noastre. O parte din români au renunțat din proprie inițiativă la căldura binecuvântată, fie din cauza lipsei resurselor financiare, fie pentru a nu mai fi dependenți de vecini. Unii din cei care sunt racordați în continuare la termoficare nu plătesc serviciile de care au beneficiat fie din lipsă de bani, fie din lipsă de bun-simț. Majoritatea oamenilor suferă și mai ales rabdă frigul din locuințe, sperând ca iarna să nu fie lungă sau cu temperaturi mult sub zero grade.

În acest timp, Guvernul hotărăște că montarea centralelor de apartament, precum și contorizarea blocurilor și a apartamentelor nu sunt binevenite, nefiind rentabile. Poate pentru sistemul național de termoficare, care va sucomba prin lipsa sau reducerea numărului clienților, pentru că se știe prea bine că sub scuza deficiențelor tehnice (rețea de distribuție învechită, cu pierderi mari de la producător la distribuitor) se ascunde de fapt nepăsarea față de contribuabil, o politică managerială în domeniu, dezastruoasă, precum și interese politice meschine.

Cu aceste probleme se confruntă și municipiul Botoșani. Unicul furnizor de apă caldă menajeră și căldură a acestui oraș este S.C. "Termica" S.A., care folosește ca principal combustibil păcura adusă de la distanțe foarte mari și care, în ultima perioadă, mai exact în ultimii doi ani, a cunoscut o perioadă bună, cu investiții în producere și transport, cu contorizare a jumătate din scările de bloc, dar în această iarnă a intrat într-o criză ireversibilă, care poate duce la un adevărat dezastru pentru cetățenii acestui oraș. Cauzele sunt multiple: lipsa locurilor de muncă ca urmare a slabei dezvoltări industriale, fapt care determină venituri mici și un nivel de trai scăzut, majorarea prețului național al gigacaloriei, acordarea pentru un număr însemnat de familii a subvențiilor pentru căldură, fapt care a dezechilibrat bugetul local și a dus la întârzieri în transmiterea banilor către societate, creșterea numărului de familii care solicită debranșări, precum și indolența unor cetățeni care, deși au venituri sigure, uită de datoriile pe care le au pentru serviciile de care au beneficiat. Toate acestea au dus la colapsul financiar cu care se confruntă Termica, dar și la nemulțumirile cetățenilor care și-au achitat conștiincios și lunar datoriile, dar care nu beneficiază de apă caldă și căldură. Luna ianuarie a acestui an a fost dramatică, când două săptămâni Termica a funcționat la cota de avarie, livrând atâta căldură cât să nu înghețe instalațiile. Și asta într-o localitate unde zilele cele mai călduțe au temperaturi de -80 C.

Organele locale precum și conducerea societății au luat deja primele măsuri: organizarea de echipe de încasatori care să meargă din ușă în ușă la datornici pentru a recupera o parte din sumele datorate, acționarea în instanță a celor ce au uitat de ceva ani să treacă pe la asociații și să achite contravaloarea serviciilor de care au beneficiat și, nu în ultimul rând, inițierea unui proces de restructurare a societății pentru rentabilizarea ei. Iar ca primă măsură, disponibilizarea de personal va afecta un număr de peste 200 de oameni, și asta într-un județ "fruntaș" pe țară la rata șomajului. Deși nu sunt în totalitate de acord, în primul rând din motive tehnice și economice, cu păstrarea numărului de personal și mai ales cu distribuirea lui (mă refer la raportul dintre numărul de șefi și numărul de muncitori), consider că programul de restructurare, oricât de dureros și inuman ar fi, trebuie să demareze, și asta cât de curând. Prin rentabilizarea și mai buna organizare a unor sectoare neproductive, dar care se află sub tutela acestei societăți, s-ar putea acoperi o parte din pierderile anilor precedenți. Iar dacă tot vorbim de pierderi, aș vrea să vă aduc în atenție faptul că producerea agentului termic cu gaz metan este mai ieftină. În condițiile în care municipiul Botoșani ar dispune de gaz metan prin montarea unei a doua conducte de gaz metan pe ruta Hârlău - Botoșani. Dar P.S.D. care este "aproape de oameni, împreună cu ei", a găsit bani pentru montarea unei conducte care duce gazul metan din zonă pe ruta Bucecea-Siret; știe domnul ministru Octav Cozmâncă de ce! Și tot pentru a lucra economic, S.C."Termica"S.A.-Botoșani, în condițiile în care ar dispune de gaz metan, ar putea produce energie electrică pentru consumul propriu, dar ar avea și de vânzare pentru alți consumatori. Dacă la toate acestea se adugă un volum mare de investiții în infrastructură, prin fonduri PHARE și/sau Banca Europeană pentru Reconstrucție și Dezvoltare pentru modernizarea societății, coroborat cu stabilirea unui preț optim al gigacaloriei și o politică managerială eficientă, S.C."Termica"S.A.-Botoșani mai are șanse de a exista. În caz contrar, iarna viitoare Botoșaniul va fi una din localitățile Polului Nord.

Problema apei calde manajere și a căldurii distribuite cetățenilor nu este numai a acestui oraș. Trebuie să recunoaștem că, pe an ce trece, singura șansă a sistemului de termoficare rămâne, fie o privatizare eficientă și bine fundamentată, fie stabilirea unui program de măsuri dure și reale care să scoată la liman acest sector. În caz contrar, nu cred că cetățeanul de rând, bun plătitor, lipsit de cele mai minimale condiții de confort, va mai avea răbdarea de a fi privat de serviciile pentru care a plătit. Vă mulțumesc.

 
Puiu Hașotti - comentariu privind litigiile salariale ale magistraților;

Domnul Corneliu Ciontu:

Dau cuvântul domnului deputat Puiu Hașotti. Va urma domnul Marton Arpad.

Insist asupra concentrării expunerilor. Mai avem 45 de minute.

 

Domnul Puiu Hașotti:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

În data de 16 noiembrie 2002, am adresat o interpelare ministrului justiției Rodica Stănoiu, privind numărul și stadiul acțiunilor judecătorești promovate de către magistrați în contradictoriu cu Ministerul Justiției pentru nerespectarea dispozițiilor legale referitoare la drepturile bănești ale acestora.

Din răspunsul ministrului justiției Rodica Stănoiu, am descoperit că problema este mult mai complexă. Acțiunile formulate de către magistrați și personalul din organele autorității judecătorești împotriva Ministerului Justiției se împart în două categorii:

1. litigii ce au ca obiect restituirea procentului de 7% reținut din drepturile salariale ale reclamanților, cu titlul de "contribuție la asigurările sociale de sănătate", pentru perioada 1 ianuarie 2000 - 31 martie 2001;

2. litigii ce au ca obiect plata diferenței dintre salariul cuvenit, potrivit prevederilor art.1 din Ordonanța Guvernului nr.83/2000 și salariul acordat efectiv începând cu data de 1 ianuarie 2002, cu valoarea de referință sectorială.

Pentru rezolvarea acestor litigii s-a înregistrat un număr de 1.450 de acțiuni în justiție, iar numărul de magistrați și personalul din cadrul organelor autorității judecătorești care au calitatea de reclamanți în acest dosar este aproximativ 3.000.

Această situație unică în lume, în care magistrații să dea în judecată statul pentru recuperarea drepturilor bănești, este edificatoare pentru starea deplorabilă a reformei justiției sub ministeriatul "Stănoiu". Este inadmisibil modul în care doamna ministru Rodica Stănoiu acționează față de magistrați, mai degrabă împotriva intereselor acestora, ceea ce a dus la slăbirea puterii judecătorești, prin intimidare, influențe politice, salarizare necorespunzătoare, și nu la întărirea independenței justiției.

În același răspuns se arată că: "În 231 de cauze au fost pronunțate hotărâri definitive și irevocabile, iar aproximativ 1.200 se află în curs de soluționare". Concluzia este că ministrul justiției urmează să restituie sumele la care a fost obligat prin hotărâri judecătorești și irevocabile, fără ca doamna ministru să precizeze cine sunt vinovați de această situație, precum și de unde vor fi luați acești bani pentru a acoperi greșelile responsabililor din minister și proasta gestionare a resurselor magistraților.

Atrag atenția Guvernului Adrian Năstase că nerezolvarea acestor probleme îi va determina pe magistrații din România să se adreseze Curții Europene a Drepturilor Omului, ceea ce va duce la sute de procese pe rolul Curții, cu implicații grave pentru statul român.

Îi solicit public premierului Năstase să se implice personal pentru soluționarea favorabilă a acestor cazuri, deoarece actualul ministru al justiției, care a contribuit la această stare, nu mai este de încredere în fața opiniei publice și nu mai are autoritatea morală în fața magistraților.

Este motivul pentru care îi recomand premierului Năstase să opereze, totuși, o remaniere a cabinetului său, cel mai mare din Europa, cel puțin în privința doamnei Stănoiu, a cărei răspuns la interpelarea adresată sintetizează în fapt insuccesele activității Ministerului Justiției și nu reprezintă o garanție că situația magistraților se va rezolva. Mulțumesc.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulțumesc.

 
Marton Arpad Francisc - demers pentru reconsiderarea noilor reglementări din sănătate;

Dau cuvântul domnul deputat Marton Arpad. Urmează domnul Iosif Armaș.

 

Domnul Marton Arpad Francisc:

Se poate constata că mai toate guvernele scot din ce în ce mai multe ordonanțe și ordonanțe de urgență și, în această grabă crescândă, inițiatorii au din ce în ce mai puțin timp pentru a analiza problema pe care ar dori s-o rezolve.

Astfel, de exemplu, dacă ministrul sănătății ar fi citit cu atenție legea și ar fi luat în mână un calculator, și-ar fi dat seama ușor că doar acele cabinete de medici de familie pot primi o sumă mai mare de 20 milioane care au cel puțin 2.000 de pacienți și statutul de medic primar, că peste această cifră se impun sancțiuni, iar majoritatea medicilor au în jur de 1.800 de pacienți.

Dacă ar fi socotit cât trebuie să plătească un medic cadrului mediu și cheltuielile care rezultă din aceasta, ce sumă se cheltuie lunar pentru cumpărarea formularelor inventate de diferite ministere, cât costă energia și consumabilele, și-ar fi dat seama că un medic nu-și poate permite nici măcar un salariu prevăzut în noua ordonanță pentru bugetari. Poate atunci și-ar fi dat seama doamna ministru că nu scăderea, ci mărirea acelui punct ar fi fost soluția, cel puțin decentă, pentru acest sector, care este sectorul, poate, cel mai profitabil, și nicidecum paturile de spital și ambulatoriul propus de domnia sa. Și poate că ar fi mai bine să se aplece asupra colectării și cheltuirii întregii sume pentru sănătate.

Și dacă suntem la colectare, poate că lipsa de coerență în colectare nu ar trebui să se impună asupra contribuabilului. Dacă Radiodifuziunea și Televiziunea nu știu cum să-și colecteze banii, atunci nu ar trebui să se impună o taxă generală pe audiovizual. Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulțumesc și eu.

 
Iosif Armaș - intervenție referitoare la împlinirea a 105 ani de la nașterea lui Gheorghe Brătianu și, de asemenea, a 56 de ani de la abolirea monarhiei;

Dau cuvântul domnului deputat Iosif Armaș. Va urma domnul Damian Brudașca.

 

Domnul Iosif Armaș:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

În calitatea mea de deputat, îmi fac o datorie de onoare de a evoca în Parlamentului României, la început de sesiune, figura unuia dintre marii noștri istorici ai secolului XX. Este vorba de academicianul Gheorghe Brătianu, de la a cărui naștere s-au împlinit, la 3 februarie, 105 ani.

Descendent al unei ilustre familii, care i-a dat țării pe Ion și Ionel Brătianu, istoricul Gh. I. Brătianu s-a născut la Ruginoasa, în județul Iași. A fost profesor la Facultatea de litere din Iași, apoi, la Catedra de istorie universală a Universității din București, director al Institutului de istorie generală al Universității ieșene și, apoi, la Institutul de istorie universală "Nicolae Iorga" din București.

Cercetările sale de istorie națională s-au axat pe probleme fundamentale: formarea și continuarea poporului român, formarea statelor medievale românești, organizarea socială și politică a vieții românești în Evul Mediu. Iată doar câteva din lucrările sale de referință: "O enigmă și un miracol istoric - poporul român", "Problema continuității daco-romane", "Tradiția istorică despre întemeierea statelor românești".

Cea de-a doua postură în care Gheorghe Brătianu a fost făuritor de istorie s-a derulat în timp, din 1947 până în 1953. Mai întâi va fi marginalizat iar apoi persecutat în fel și chip, pentru singurul motiv că era descendent al marii familii a Brătienilor și că luptase pe frontul de est cu arma în mână.

În aceste condiții, prietenii i-au propus să părăsească țara, dar refuzul său a fost pe cât de categoric pe atât de plin de demnitate, el afirmând că: "Brătienii nu dezertează din România!"

În 1947, i s-a fixat domiciliu forțat, i s-a interzis apoi orice legătură cu lumea din exterior, iar în luna mai 1950 s-a produs drama sa cea mare: a fost arestat și intemnițat la Sighet, fără nici o justificare și fără nici o judecată. În sfârșit, în ziua de 24 aprilie 1953, știința istorică și cultura românească au suferit o grea pierdere: tragicul sfârșit între zidurile reci ale Închisorii de la Sighet al celui care își servise cu dragoste, cu devotament, țara și neamul.

Intervenția mea de astăzi este o declarație politică și se leagă și de împlinirea a 56 de ani de când, sub amenințarea baionetei sovietice și a comuniștilor, a fost abolită monarhia, iar Regele Mihai silit să abdice. A urmat, apoi, perioada de ponegrire și demascare a monarhiei, uitându-se tradiția ei istorică, strâns legată de momentele hotărâtoare ale neamului, din care, dacă am aminti numai două: cucerirea independenței prin Carol I și întregirea neamului prin Ferdinand, numit "Întregitorul", și ar fi destul.

Dar tradiția istorică era ultimul lucru de care ar fi ținut seama regimul comunist. Mulțumesc.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulțumesc.

 
Damian Brudașca - declarație politică intitulată: Treziți-vă, guvernanți!;

Domnul deputat Damian Brudașca, se pregătește domnul Napoleon Pop.

 

Domnul Damian Brudașca:

Domnule președinte,

În primul rând, permiteți-mi să-i felicit pe cei de la putere, care, nu numai că fură prezentul Partidului Național Liberal, ci au început să o facă și în privința trecutului.

Declarația mea politică de astăzi se referă la situația dezastruoasă din economia națională și mi-am intitulat-o: "Treziți-vă, guvernanți!"

Urmând sfatul pe care dumneavoastră, domnule președinte, ni l-ați dat, dați-mi voie să expun doar foarte puține dintre problemele abordate. Am predat la stenogramă textul complet. (Stenografierea s-a făcut după textul integral al declarației.)

Încă din primele zile ale noului an, au fost luate cu asalt atât ghișeele instituțiilor publice cât și destul de multe cabinete parlamentare. Ce este, însă, destul de curios și în sine și reprezintă o negare a pretențiilor absurde și mincinoase ale actualei Puteri, că aceasta ar fi puternic susținută de populație, este faptul că marea majoritate a petenților se adresează, cu precădere, reprezentanților partidelor politice din opoziție. Pe durata așa-zisei vacanțe parlamentare din acest an, la biroul meu parlamentar s-au prezentat zeci de cetățeni, atât din municipiul Cluj-Napoica și din localitățile județului Cluj, cât și din județul Sălaj. Aceasta, cu toate că nu reprezint acest din urmă județ în Parlamentului României.

Sintetizând problemele pentru care oamenii caută sprijin și soluții, aș putea spune că majoritatea covârșitoare a acestora sunt preocupați de starea socială precară, de sărăcia căreia trebuie să-i facă față. Ne-au călcat pragul oameni disperați, care nu mai știu ce să facă pentru traiul de a doua zi, de unde să găsească bani pentru medicamente, tratamente, pentru proteze sau operații chirurgicale, pentru ei sau membrii familiilor lor. Tot la fel, persoane îngrijorate că nu mai au cu ce cumpăra o hăinuță copiilor pentru a-i trimite la școală sau cu ce să-și achite cheltuielile exorbitante la întreținere.

O altă categorie considerabilă de cetățeni sesizează starea de haos existentă în administrația publică, domnia indiferenței, a bunului plac și a disprețului față de necazurile oamenilor pe care au adoptat-o cei care trăiesc din truda, sudoarea și disperarea celor mulți. La fel ca pe timpul regimului fanariot, cei aflați la putere trag șapte piei de pe bietul român și doar pe suflet nu i-au pus încă impozit.

În același timp, însă, problemele ridicate de oameni se lovesc mereu și mereu de un zid de netrecut, căci, în loc de soluții concrete și posibile, acestora li se oferă răspunsuri evazive, responsabile, neangajante.

La fel de disperați sunt petenții și în ce privește justiția sau, mai degrabă, injustiția de care au parte. Sunt persoane ajunse la disperare, constatând că nu au absolut nici o posibilitate să-și rezolve, într-un fel sau altul, problemele cu care se confruntă. Acest lucru, susțin ei, se datorează corupției cvasi-generalizate din justiția română.

În fața acestei avalanșe de solicitări, îți pui întrebarea firească, nu doar legată de ceea ce e de făcut, ci, mai ales, de cum s-a ajuns aici. Cum e posibil să se întâmple așa ceva, câtă vreme la conducerea țării se află un Guvern pretins social-democrat, care, cel puțin în campania electorală, își propusese să fie împreună cu oamenii și alături de ei? Dacă ar fi să ținem cont de reacțiile populației și nu de sloganurile stereotipe ale propagandei Puterii, am putea spune că între viața de zi cu zi și Guvernul prezidat de Adrian Năstase s-a produs o falie ce se adâncește mereu. Noi, parlamentarii Opoziției, încercăm, prin zeci și sute de întrebări și interpelări, ca și prin declarații politice, să atragem atenția Guvernului PSD-UDMR și celorlalte instituții ale statului că au o responsabilitate majoră față de oameni și pentru rezolvarea problemelor pe care aceștia le ridică.

Am mai avut posibilitatea să subliniez faptul că membrii actualului Cabinet par a se fi întors cu spatele spre oameni și cu fața spre un zid și că nu-și văd decât de propriile lor interese egoiste și meschine, că nu mai aud glasul și tumultul străzii, durerea înfundată a bătrânilor și disperarea tinerilor de a nu-și găsi o perspectivă aici, la ei acasă. Poate că membrii Guvernului Adrian Năstase nu și-au dat încă seama că, tratând cu indiferență semnalele Opoziției, au dat dovadă de miopie politică, dar și că și-au demonstrat incapacitatea de a gestiona performant problemele acestei țări. Persiflările de genul "ciocul mic" sau răspunsurile fără soluții care, în ultimii doi ani, reprezintă peste 90% din cazurile sesizate de parlamentarii Opoziției, ilustrează concludent și în afara oricărui dubiu că Guvernul PSD-UDMR reprezintă o adevărată pacoste pentru poporul român.

În loc să se preocupe cu adevărat și nu ocazional și festivist de problemele de zi cu zi ale cetățenilor, tratându-le pe fiecare cu considerație și respect, conducerea PSD și a Guvernului a găsit de cuviință că prioritară și aproape exclusivă este lupta și disputa politică, acțiunea de marginalizare, compromitere și distrugere a Opoziției, atitudini ce ne aduc în memorie practicile celor care, în anii ‘46-'47 ai secolului trecut, instaurau în România regimul de dictatură politică. Astăzi, mai mult ca oricând, asemenea preocupări exclusive sunt tot mai evidente, Guvernul mai aducându-și aminte de oameni doar atunci când, în scopuri propagandistice, se face că mai oferă acestora un corn, o așa-zisă subvenție sau alte pretinse facilități, pe care tot din banii publici le asigură, și nu din fondurile de partid. Așa cum, cel mai adesea, lasă să se înțeleagă.

Iată de ce încercăm, inclusiv prin acest demers, să atragem atenția, în modul cel mai serios și responsabil, primului ministru al României, întregului Cabinet Adrian Năstase, ca, măcar acum, în ceasul al doisprezecelea, să își dea seama că nu mai au dreptul să rămână indiferenți la apelurile pe care li le adresează reprezentanții Opoziției politice în numele populației, care simte pe pielea ei "binefacerile" unei politici aventuriste și iresponsabile, departe de principiile social-democrației. Mulțumesc.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulțumesc.

 
Napoleon Pop - despre aderarea României la NATO - moment de cotitură și recunoaștere a sensului evoluțiilor democratice, politice, sociale și economice interne de către comunitatea euro-atlantică;

Domnul deputat Napoleon Pop, va urma doamna Paula Ivănescu.

Pentru stenogramă, domnii deputați Emil Rădulescu, Eugen Nicolaescu și Andrei Chiliman vor depune declarația în scris.

Mai avem 30 de minute și nu au vorbit decât 7 din 43! Încercați o sinteză a prezentării!

 

Domnul Napoleon Pop:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

România a fost invitată să adere la NATO, moment de cotitură și recunoaștere a sensului evoluțiilor democratice, politice, sociale și economice interne de către comunitatea euro-atlantică. Există speranța recunoașterii de drept a apartenenței civilizației românești în rândul națiunilor democrate, apartenență pentru care adevăratul drum al reintegrării structurate de abia începe.

Nimic nu trebuie neglijat din tot ce s-a făcut în această țară pentru a ne aduce în fața porții integrării euro-atlantice. Ani de eforturi considerabile, de la fiecare cetățean, până la ultimul politician, și-au găsit o certă împlinire.

Rezultatul ne este favorabil, însă componentele acestuia nu sunt în totalitate valori pozitive. Valorile negative le cunoaștem, atât din analizele noastre proprii, cât și din cele ale membrilor clubului către care aspirăm.

Tocmai pentru seriozitatea demersului nostru, intrând în anticamera NATO și UE, neîmplinirile noastre trebuie să ne dea de gândit mult mai mult acum, pentru că nu ne mai putem permite soluții originale la încercările de a explica la intern și la extern lentoarea reformelor, tranziția cu jumătăți de măsură, dar, mai ales, nemulțumirile cetățenilor pe care îi reprezentăm. Praga și Copenhaga ne-au oferit foi de parcurs clare, cu teme bine definite, care privesc societatea românească în ansamblu și pentru care atât Guvernul cât și Parlamentul au responsabilități majore.

Din păcate, pe linia integrării euro-atlantice, în cadrul ultimului tronson de a deveni membrii deplini, principala provocare rămâne, în continuare, economia și situația acesteia. Chiar după trei ani de relansare economică, impactul acestui proces asupra nivelului de viață al cetățeanului este minim, factorul social rămânând în continuare într-o stare de tensiune, iar acțiunea guvernamentală este îndreptată asupra efectelor acestei stări și nu asupra cauzelor. Cheltuielile bugetare pentru protecția socială sunt insuficiente, ca urmare, rămân circumscrise paleativului, dar, în schimb, drenează resurse greu de regenerat într-o economie nefuncțională. Consecința imediată, cu efecte negative pe termen lung, este fiscalitatea excesivă și agresivă, cu sufocarea mediului economic și reducerea consumului individual.

În acest punct, ne intersectăm cu amenințările la securitatea națională, așa cum sunt definite în documentul aprobat de Parlament, și citez de la pag. 16 și 21 următoarele: "...principalele probleme de securitate a României sunt cele de natură economică...", iar prin vulnerabilitățile din situația internă pe primul loc se află "persistența problemelor de natură economică, financiară și socială, generate de prelungirea tranziției și întârzierea reformelor structurale". Suntem în anul 2003 și ceea ce am aprobat în anul 2001 rămâne de actualitate.

Într-o atare situație, ca membru al Comisiei pentru politică economică, reformă și privatizare, adresez rugămintea ministerelor de resort să ne prezinte în comisiile de profil parlamentare programele lor de acțiune în termenii foilor de parcurs pentru ultima etapă a integrării euro-atlantice, tocmai pentru a ne implica activ și cu responsabilitate în realizarea acestora la termenele convenite cu partenerii noștri. Nu cred că acest moment mai poate fi monopolizat exclusiv de Puterea executivă, în condițiile în care Opoziția, manifestându-și sprijinul pentru integrare, constată că dinamica și rezultatele festivist prezentate de Executiv nu sunt și consistente cu angajamentele asumate. Vă mulțumesc pentru atenție.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulțumesc și eu.

 
Paula Maria Ivănescu - ...politica în domeniul sănătății dusă de Guvernul PSD sfidează Constituția...;

Invit la microfon pe doamna Paula Ivănescu, va urma domnul Raduly Robert.

 

Doamna Paula Maria Ivănescu:

Mulțumesc, domnule președinte de ședință.

Partidul Democrat consideră că politica în domeniul sănătății dusă cu consecvență de Guvernul PSD sfidează Constituția, care garantează dreptul la ocrotirea sănătății pentru fiecare cetățean. De asemenea, felul în care sunt utilizați banii colectați pentru sănătate poate fi considerat drept o uriașă hoție: mii de miliarde, deși destinate exclusiv serviciilor sanitare, sunt în continuare folosite pentru a astupa găurile negre apărute și menținute în economia națională prin incompetența actualului Executiv.

Mai mult, în timp ce Guvernul este incapabil să colecteze toți banii pentru sănătate de la marii datornici, clienților politici ai PSD le sunt acordate în continuare scutiri și reeșalonări de plăți. Bugetul Casei Naționale de Asigurări de Sănătate, confundat de Executivul actual cu bugetul național, nu a mai efectuat plăți către spitale și farmacii din luna august a anului trecut, ceea ce a făcut ca datoriile statului către furnizorii de medicamente să fie mai vechi de un an.

Toate cele menționate se răsfrâng în primul rând asupra celor mai săraci dintre concetățenii noștri, pentru medicamentele cărora nu se mai găsesc bani. Asupra lor se va răsfrânge cel mai dureros și introducerea co-plății, un fel de taxă de internare, aruncată de Guvern în curtea spitalelor, așa cum a procedat, prin intermediul Casei de Sănătate, și în cazul medicilor de familie, cărora le-a micșorat bugetul de practică până la un nivel inacceptabil, care se va răsfrânge atât asupra medicilor, dar, mai ales, asupra pacienților.

Echitatea și solidaritatea socială pe care PSD le afișează pe la porțile Internaționalei Socialiste nu au nimic comun cu politica Guvernului PSD, care ajută cetățeanul de rând precum săpunul spânzuratului. Ceea ce ține în continuare sistemul sanitar din România în funcțiune este numai Jurământul lui Hipocrat.

Acum înțelegem că poporul român era subiectul spuselor din zilele trecute ale domnului Adrian Năstase, și cităm: "Eu idei mai am, nu știu dacă mai aveți voi gâște..."

Cu o asemenea politică în domeniul sănătății nu știu dacă va mai rămâne cineva care să mai poată critica politica actualului Executiv.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulțumesc.

 
Raduly Robert Kalman - intervenție ce are ca temă Reforma în domeniul audiovizualului;

Dau cuvântul domnului deputat Robert Raduly, va urma domnul Sever Meșca.

 

Domnul Raduly Robert Kalman:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

Am să mă refer astăzi la o temă de mare actualitate, de adevărată reformă în domeniul audiovizualului, reformă ce a fost instituită în legătură cu finanțarea mass-mediei publice.

O dată cu publicarea, pe 1 februarie 2003, a textului Ordonanței Guvernului nr. 18/2003 asistăm la o premieră, cel puțin, în materie de drept autohton, premieră care trebuie să fie salutată așa cum se cuvine. Să citim înainte de toate ideea novatoare din această ordonanță. "Toate persoanele fizice și juridice cu domiciliul, respectiv, sediul în România sunt obligate să plătească o taxă pentru serviciul public de radiodifuziune și o taxă pentru serviciul public de televiziune, în calitate de beneficiari ai acestora".

Nu trebuie neapărat să recitim textul ca să descoperim tenta ironică a acestuia. Persoanele fizice și juridice sunt obligate la plată în calitate de beneficiari ai serviciilor publice de televiziune, respectiv, radiodifuziune. Ești pus la plată, așadar, doar pentru că se propagă undeva în jurul tău unde electromagnetice, pe care (nu-i așa?) nu le vezi și nu le simți. Nu te întreabă nimeni dacă ai receptor sau, eventual, dacă undele cu pricina ajung sau nu la tine în depresiune. Chiar dacă nu ai receptor sau pur și simplu semnalul nu acoperă zona în care locuiești, ești bun la plată doar pentru că exiști, probabil, în virtutea calității de "beneficiar universal".

Propagând această logică, mâine ne putem trezi cu un text de lege, sub formă de ordonanță sau ordonanță de urgență, desigur, în care toate persoanele sunt obligate să plătească o taxă pentru serviciul public de telefonie, indiferent dacă au instalate linii telefonice sau nu. Apoi, de poimâine, să fie introdusă o taxă pentru serviciul public de transport de călători pe calea ferată, așezată asupra tuturor persoanelor, indiferent dacă călătoresc sau nu cu trenul sau dacă localitatea în care trăiesc este sau nu conectată la rețeaua de căi ferate.

Trebuie să salutăm, așadar, prima taxă autohtonă imorală! Taxă pe care o plătești doar pentru că ai domiciliul sau sediul în România, chiar dacă asculți sau nu, chiar dacă te uiți sau nu. Este doar o mică problemă, s-ar putea ca cei asupra cărora s-a așezat acest bir nu numai să nu se uite, dar, nici să nu uite.

Dacă cele două societăți în cauză, respectiv, Societatea Română de Radiodifuziune și Societatea Română de Televiziune, nu reușesc să colecteze contravaloarea prestației lor de la cei care beneficiază în mod efectiv de serviciile lor, adică, de la posesorii de aparate de radio și de televizoare, nu înseamnă că trebuie să fie pedepsite toate persoanele fizice și juridice din România. Similar, dacă autoritățile administrației publice locale ar aplica această soluție, pentru că furnizorii de servicii publice de încălzire centralizată nu reușesc să colecteze contravaloarea acestora de la beneficiar, pot să instaureze "taxa pentru serviciul public de încălzire", care va fi plătită de toate persoanele fizice și juridice care își au domiciliul, respectiv, sediul în localitatea respectivă. Nu beneficiezi de căldură, dar plătești! Nu beneficiezi de serviciile radiodifuziunii, respectiv, televiziunii publice, dar plătești!

Tehnic vorbind, aici, nu mai avem de a face cu o taxă, ci cu un impozit special, așezat asupra tuturor, fără ca să existe vreo contraprestație certă. Finanțiștii știu însă că un impozit nu este așezat asupra unei persoane, în calitate de beneficiar, ceea ce plătește beneficiarul unui serviciu este contravaloarea acestuia, ceea ce poartă generic denumirea de "taxă". Așadar, repet, tehnic vorbind, avem de a face cu o soluție cel puțin antieconomică.

La Academia de Studii Economice, dacă, la examenul de finanțe publice sau de servicii publice, afirmai o asemenea "perlă" (scuzați-mi jargonul studențesc) și profesorul examinator te răsplătea cu nota 4, plecai fericit. În mod normal, riscai chiar să rămâi repetent, deoarece ai dat dovadă că nu ai înțeles nimic, deci, ai nevoie de repetarea studiului materiei, pentru aprofundare.

Vă rog, doamnelor și domnilor colegi, ca, în cursul dezbaterilor acestei ordonanțe să aveți în vedere toate acestea. Astfel, vom reuși să respingem ordonanța în discuție și să eliminăm această taxă imorală și antieconomică. Cei care nu uită, contează pe noi! Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulțumesc.

 
Sever Meșca - despre necesitatea modificării Constituției;

Domnul deputat Sever Meșca, va urma domnul deputat Gheorghe Firczak.

 

Domnul Sever Meșca:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Se vorbește din ce în ce mai mult, de o vreme, despre necesitatea modificării Constituției - legea fundamentală a Țării. Așa este la noi, în România! În perfecționismul care ne caracterizează, nu mai putem suporta o Constituție care datează de 12 ani, pentru că trebuie să modificăm legea fundamentală în sensul modernizării ei, apropierii ei de constituțiile occidentale cu care va fi comparată, desigur, în anul 2007 sau când va da bunul Dumnezeu să fim primiți în Uniunea Europeană!

Așa fiind pusă problema, suntem și noi de acord, câțiva deputați independenți, din punct de vedere formal, că este necesar să se facă anumite schimbări în Constituție, și anume..., pe ici, pe colo, prin părțile esențiale. Eu și alți colegi am luat în serios înființarea Comisiei pentru elaborarea propunerii legislative privind revizuirea Constituției și am înțeles faptul că acolo vor fi convocați reprezentanți ai grupurilor parlamentare din Parlament, pentru că ei și numai ei, dintre parlamentari, ar putea fi iluminați în importanta problemă și în măsură, deci, să facă propuneri bune sau să negocieze eficient.

Ce ne facem însă că președintele comisiei, în același timp președintele nostru, al Camerei, domnul deputat Valer Dorneanu, a afirmat că va lua în considerație în respectiva comisie și propunerile unor cetățeni, nu i-aș numi "simpli", ci doar care nu sunt încă parlamentari?

Dacă domnul deputat Dorneanu nu ar fi făcut o astfel de afirmație, nu l-aș fi deranjat cu propunerea mea, dar, cum a făcut-o, am crezut că-mi va acorda cel puțin atenția pe care intenționează să o acorde oricărui cetățean român. Astfel încât, în luna noiembrie 2002, i-am adresat domnului Dorneanu o scrisoare, prin care făceam o majoră propunere de modificare. Timp de două luni nu am primit nici un răspuns și nu am fost invitat la importanta comisie, pentru a-mi explica propunerea și a o susține, încercându-mi norocul, să conving comisia de justețea demersului meu.

Nu aș fi reacționat, știind cam în ce ritm rezolvă unii dintre noi problemele importante ale țării, dar ce ne facem cu faptul că toate partidele politice, dintre care se detașează net PSD, se pronunță în legătură cu viitoarea noastră Constituție: domnul președinte Iliescu se pronunță, domnul Dorneanu spune că e gata într-o săptămână-două? Ce încredere să mai avem noi că propunerile celorlalți cetățeni vor fi luate în considerație, dacă nu se va da atenție propunerilor venite de la unii, totuși, colegi al domnului Valer Dorneanu?

Recent, i-am adresat domnului Valer Dorneanu o nouă scrisoare, ocazie în care am descoperit că prima corespondență nu-i parvenise, deși fusese depusă la cabinet. Cred, acum, că nici a doua corespondență nu i-a parvenit și nici mesajul meu telefonic, lăsat la cabinetul domniei sale.

Luând notă de aceste sincope ale originalei democrații dâmbovițene, am hotărât să nu-l mai deranjez pe domnul președinte al Camerei Deputaților Valer Dorneanu și m-am adresat, în consecință, cu problema mea - de fapt, o problemă a Țării - domnilor Antonio la Pergola, președintele Comisiei de la Veneția a Consiliului Europei, Gunter Verheugen, Comisarul european însărcinat cu integrarea, și Valery Giscard d'Estaing, președintele Convenției Europene. Sunt convins că în respectivele instituții se va analiza propunerea făcută de mine, față de care se vor exprima puncte de vedere avizate, mai rapid decât ar fi putut să o facă o structură românească.

Voi informa, totuși, comisia noastră de redactare a propunerii de modificare a Constituției despre rezultatul demersului meu și îmi voi susține în plen propunerea, după care o voi propune unei dezbateri publice de anvergură națională.

Sunt convins că numai luându-se în considerație cât mai multe opinii vom putea realiza o Constituție care să rămână valabilă nu 12 ani, ci 120, cum se întâmplă cu alte legi fundamentale, din țări occidentale pe care le admirăm atât. Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulțumesc.

 
Gheorghe Firczak - intervenție referitoare la anumite articole din presă - adevărate calomnii la adresa Uniunii Culturale a Rutenilor din România;

Domnul deputat Gheorghe Firzak, urmează domnul Mihai Mălaimare.

 

Domnul Gheorghe Firzak:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor,

O sursă de presă mai puțin informată a promovat calomnii la adresa Uniunii culturale a rutenilor din România, despre modul cum aceasta își promovează obiectivele, despre colaborarea cu Uniunea mondială a rutenilor și a obiectivelor acesteia.

Uniunea culturală a rutenilor din România s-a constituit ca o organizație care militează pentru afirmarea rutenilor ca etnie distinctă, pe baza cunoașterii istoriei noastre, a promovării culturii, tradiției și limbii noastre. De la început am respectat legile statului român și normele internaționale privitoare la minorități. Noi nu avem nici un obiectiv, nici fățiș, nici ascuns, prin care să lezăm interesele României și demnitatea poporului român.

Obiectivele noastre sunt compatibile cu cele ale Uniunii mondiale a rutenilor, cu cele ale coetnicilor noștri din Cehia, Polonia, Slovacia, Ungaria, Iugoslavia, Croația și Macedonia, acolo unde rutenii, ca și în România, sunt recunoscuți ca minoritate etnică distinctă.

În Ucraina, rutenii au solicitat încă din anul 1992 recunoașterea autonomiei teritoriale pentru zona locuită de ruteni, având centrul la Monkacevo. Din aceste motive a fost răspândită știrea falsă potrivit căreia Uniunea mondială a rutenilor are pretenții teritoriale față de Ucraina, Polonia, Slovacia, Ungaria și România, pentru constituirea unui stat propriu în Europa central-răsăriteană. Pentru aceasta, s-ar fi constituit și un Guvern provizoriu.

Așa cum se întâmplă de multe ori, pentru a dezinforma, se însăilează adevăruri și neadevăruri, pentru a câștiga credibilitate. Într-adevăr, Uniunea mondială a rutenilor a solicitat autonomie teritorială în Ucraina și a fost creat în acest sens un guvern provizoriu, condus de prof. univ. dr. Ivan Turianița, biolog, cadru didactic la Universitatea din Nitra, Slovacia.

Atât Uniunea mondială a rutenilor, cât și guvernul provizoriu au afirmat și afirmă, conform informațiilor noastre, că în Europa central-răsăriteană nu trebuie să se revizuiască hotare, situație ce ar genera conflicte și dezastre. De altfel, cine poate crede că state precum Polonia și Ungaria, membre NATO, sau România, Slovacia și, în viitor, poate, și Ucraina, viitoare membre NATO, pot fi supuse unor astfel de pretenții teritoriale?

Este normal să afirmi identitatea unei etnii și cu totul anormal să promovezi revizuirea frontierelor. Pretențiile teritoriale sunt o calomnie pentru a submina etnia ruteană din România și nu numai. Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulțumesc.

 
Mihai Adrian Mălaimare - intervenție pe tema necesității înființării unei comisii pentru etică a Camerei Deputaților și Senatului;

Domnul deputat Mihai Mălaimare, după care va urma domnul Ilie Merce.

 

Domnul Mihai Adrian Mălaimare:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Doamnelor și domnilor deputați,

Prăbușirea regimurilor totalitariste, în mai multe țări ale lumii, în ultimii 15 ani ai secolului trecut, a favorizat nu doar revenirea la sisteme politice democratice parlamentare sau chiar nașterea unor democrații parlamentare, ci și regândirea modului de funcționare a democrațiilor "avansate". Sfârșitul războiului rece a determinat schimbarea accentelor în dezbaterile politice din aceste democrații, de la nivelul confruntării cu inamicii democrației, la cel al analizării modului în care politicienii răspund așteptărilor propriilor alegători, în probleme de politică internă.

Mai mult decât atât, studiile culturale ieșite din creuzetele marilor universități americane au condus la acceptarea "corectitudinii politice" drept conduită cvasiuniversală a oamenilor politici. Acest lucru a grăbit preocupările unor politicieni pentru asigurarea unui cadru strict în care să se desfășoare dezbaterea politică și, în general, dezbaterea publică.

Dar nu numai regulile dezbaterilor publice au devenit mai stricte. Chiar și viața politicienilor a ajuns să fie pusă sub lupa opiniei publice. În mai multe parlamente au fost înființate comisii pentru etică, al căror rost era acela al stabilirii unor reguli acceptate consensual de toți parlamentarii.

Aceste reguli vizau nu doar regulile discursului parlamentar și ale acțiunii parlamentare, ci și pe cele ale modului de comportament al politicienilor.

Aceste comisii au ajuns să stabilească nu doar modalitățile acceptate în care un parlamentar se poate adresa unui alt parlamentar (mai ales, atunci când acesta este și adversar politic), ci și alte aspecte ale activității curente, cum sunt: modalitățile în care se poate răspunde unei solicitări venite dinspre electorat; modalitățile în care un parlamentar poate face lobby în favoarea unei organizații lucrative sau nelucrative, guvernamentale sau neguvernamentale, publice sau private; relațiile dintre parlamentari și funcționarii publici sau politici ai parlamentelor etc.

Au fost stabilite chiar și limite valorice ale cadourilor pe care un parlamentar le poate primi sau oferi fără a fi acuzat de trafic de influență sau mită.

Desigur, regulile comisiilor pentru etică au fost impuse nu prin recomandări, ci prin normative. Cu alte cuvinte, codul conduitei parlamentarului este acceptat prin regulament. Aceasta este situația în foarte multe state americane.

În alte cazuri, un membru al parlamentului sau chiar un înalt funcționar public a primit sarcina de a deveni consilier pentru etică parlamentară, pentru toți membrii camerei în cauză, fiind obligat să păstreze confidențialitatea privind toate sfaturile pe care le oferă parlamentarilor (așa cum se întâmplă, de exemplu, în Australia).

În alte cazuri (în Canada, de pildă), comisia pentru etică este aceea care are rolul de a aplana toate conflictele de natură personală dintre parlamentari.

În parlamentul nord-irlandez, acest rol este jucat de un ombudsman - o adevărată "curte de apel" a parlamentului.

În toate cazurile pe care le cunosc, comisiile parlamentare de etică au ajuns să joace un rol precumpănitor în lupta împotriva corupției. Acest rol este public recunoscut (cum este, de exemplu, cazul în Rusia sau în Lituania), de către presă și de către electorat.

Problema comisiilor pentru etică a devenit deosebit de actuală în cele mai diverse țări, din Danemarca până în India. Ea a fost adusă în actualitate nu de vreo modă anume, ci de apariția unor probleme similare și de lărgirea dezbaterii de idei, care a căpătat valențe internaționale.

Consider că România nu poate rămâne în afara acestei orientări. Programul anticorupție lansat de Guvernul nostru are, desigur, un substanțial sprijin parlamentar. Tocmai de aceea, consider, în acest context, că înființarea unei comisii comune (a Camerei Deputaților și Senatului) pentru etică ar veni nu doar în întâmpinarea obiectivelor noastre, ci și în direcția așteptărilor electoratului.

Alegătorii doresc să aibă un parlament în care să aibă încredere. Funcționarea unei asemenea comisii ar putea să ducă la creșterea gradului de credibilitate a parlamentarilor în fața electoratului, ar putea să schimbe imaginea defavorabilă pe care unii dintre noi și Parlamentul, ca instituție, au dobândit-o, din păcate, în ochii unei părți a opiniei publice din România.

Sper ca apelul meu să trezească opinia dumneavoastră favorabilă, astfel încât dezbaterea privind revizuirea Constituției să fie însoțită și de una privind statutul real al parlamentarului în societatea democratică românească. Vă mulțumesc.

 
Ilie Merce - declarație intitulată: Aripile războiului trebuie frânte!;

Domnul Corneliu Ciontu:

Domnul deputat Ilie Merce, va urma domnul deputat Dan Coriolan Simedru.

Am rugămintea, mai multă sinteză în prezentare, ca să vorbească cât mai mulți colegi.

 

Domnul Ilie Merce:

Stimați colegi,

Declarația mea de astăzi se intitulează: "Aripile războiului trebuie frânte!"

Am pășit în mileniul III și omenirea nu a învățat nimic din istorie, cel puțin în ceea ce privește maniera de abordare și rezolvare a conflictelor dintre state! Întotdeauna, imperiile, statele puternice și-au impus punctele de vedere, mai mult sau mai puțin justificate și, dacă nu au reușit să o facă prin mijloace civilizate, au folosit forța fără să le pese de normele și principiile dreptului internațional, de consecințele imprevizibile ale acțiunilor lor nesăbuite.

Marii juriști au considerat întotdeauna războiul de agresiune drept o crimă și nu un mijoc de soluționare a diferendelor, a crizelor dintre state, oricât de grave ar fi acestea. Diplomantul francez Réné Casin, laureatul Premiului Nobel pentru Pace, spunea, pe bună dreptate, că, citez: "Dreptul la pace este întâiul drept al omului, al întregii comunități, al națiunilor".

De asemenea, potrivit Cartei Națiunilor Unite, citez din nou: "Relațiile internaționale trebuie să se întemeieze pe soluții pașnice, iar hotărârea unilaterală a unui stat de a recurge la forță împotriva altui stat este exclusă din dreptul internațional", am încheiat citatul.

Pornind de la principiul soluționării pașnice a conflictelor dintre state, rezolvarea crizelor pe cale politică, prin negocieri, trebuie să fie exclusivă. Dreptul internațional trebuie să fie un drept al păcii și nu al războiului. Nimeni nu are voie să se prevaleze de eșuarea negocierilor, de alte pretexte sau subtexte, ca să găsească justificări pentru declanșarea războiului, decât atunci când dorește acest lucru cu orice preț.

Astăzi, din păcate, se pare că omenirea se confruntă cu o astfel de situație. Amenințarea Statelor Unite cu un nou război în Golf, printr-un atac unilateral împotriva Irakului, care ar deține un întreg arsenal de arme chimice și bacteriologice, cu sau fără acordul ONU, cu sau fără sprijinul NATO or al altor aliați individuali, fără a ține cont de voința unor importanți parteneri occidentali, dar și a unei importante părți a opiniei publice internaționale, este cel puțin periculoasă pentru stabilitatea mondială și viitorul omenirii.

Desigur, împărtășim îngrijorarea Statelor Unite cu privire la pericolul terorismului internațional care, pe bună dreptate, trebuie combătut prin toate mijloacele, dar, oricât am fi de flexibili în gândire, nu putem fi de acord cu impunerea unor soluții care se situează în afara normelor și principiilor dreptului internațional și a Cartei Națiunilor Unite. Nici un stat, oricât ar fi de puternic, nu are dreptul să aplice pedeapsa capitală altui stat, indiferent de natura crizei care ar putea să le pună în conflict la un moment dat.

În contextul crizei din Golf și a iminenței unui nou război, personal, am rămas surprins de declarațiile unor oameni politici din România, precum și ale unor așa-ziși analiști de politică externă, de adeziune fără rezerve la un demers periculos, care ar putea transforma viața tuturor, inclusiv a lor, într-un coșmar.

Trebuie să dovedim rațiune, luciditate și echilibru, și să nu încercăm să captăm bunăvoința nimănui prin mijloace facile, care ne trimit în derizoriu. Niciodată folosirea forței brute în relațiile dintre state nu a adus nimic bun și nu ține de apanajul civilizației, a demnității umane și, cu atât mai puțin, de democrația internațională care se clamează, dar întârzie să se întroneze.

Partidul România Mare, prin vocea președintelui său, senatorul Corneliu Vadim Tudor, s-a pronunțat răspicat și se pronunță împotriva războiului, indiferent de miza care l-ar putea declanșa, apreciind că soluția politică pașnică este întotdeauna profitabilă tuturor.

O lume civilizată, indiferent de conjunctură, trebuie să fie în măsură să găsească mijloacele necesare pentru a ține în lanț câinii războiului de orice fel, pentru că ar fi o mare greșeală să se intre într-un conflict armat ce poate avea consecințe imprevizibile pentru întreaga planetă, fără acordul comunității internaționale.

Vă mulțumesc.

 
Dan Coriolan Simedru - declarație politică referitoare la retragerea demnitarilor PSD din AGA și Consiliile de administrație;

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulțumesc.

Dau cuvântul domnului deputat Dan Coriolan Simedru. Va urma domnul Codrin Ștefănescu.

 

Domnul Dan Coriolan Simedru:

Vă mulțumesc, domnule președinte de ședință.

Declarația mea politică se referă la retragerea demnitarilor PSD din AGA și Consiliile de administrație.

Recomandarea făcută de domnul președintele Ion Iliescu parlamentarilor și demnitarilor PSD nu rezolvă problema până la capăt, deoarece, de fapt, nu se dorește rezolvarea acesteia decât cu jumătate de măsură, pentru a nu îndepărta clientela politică a PSD-ului de banul public.

Pentru a fi eficientă, renunțarea la funcțiile deținute de parlamentarii și demnitarii PSD, care reprezintă numai fața vizibilă a aisbergului, trebuie să fie făcută în profunzime, pentru a soluționa o problemă de principiu, conflictul de interese.

Alături de demnitari și parlamentari, mai sunt și baronii locali și majordomii lor care roiesc în consiliile de administrație de la diverse societăți sau regii de interes local.

Dacă domnul Cozmâncă îmi răspundea în mod tendențios la interpelările făcute anul trecut, că problema incompatibilității dintre funcția de AGA-man și cea de consilier se aplică, conform Legii nr.215 a administrației publice locale, abia din anul 2004, îl întreb acum, în acest nou context, conform cărei rațiuni aplică domnul Cozmâncă această lege, când, în textul ei, se specifică clar la art.157 alin.1 că "Prezenta lege intră în vigoare la 30 de zile de la data publicării ei în Monitorul Oficial al României Partea I".

Iată că a venit momentul ca aceste incompatibilități să fie aplicate de acum, dacă PSD-ul are voință politică.

Problema trebuie rezolvată în totalitate, deoarece, în caz contrar, micii profitori locali, clientela politică va influența în continuare decizia administrativă, pentru a-și umfla propriile buzunare.

În cazul domnului Viorel Hrebenciuc, PSD-ul ne aruncă praf în ochi, folosind raționamente dubioase, pentru a ne deturna atenția de la problema reală.

Viorel Hrebenciuc nu trebuie să demisioneze de la conducerea Societății de asigurări AGI, ci de la conducerea Camerei Deputaților și din funcția de deputat, pentru că, se pare, aceste funcții au fost folosite în mod abuziv în interesul firmei AGI.

Față de conducerea AGI, Hrebenciuc și-a făcut datoria pe deplin. Interesul public a fost nesocotit.

Aș spune că Viorel Hrebenciuc se află într-o incompatibilitate morală. Este un fel de scuză și de minimizare a problemei. Viorel Hrebenciuc poate să fie eventual în incompatibilitate morală față de partid, dar nu față de Camera Deputaților, cu care se află într-un clar conflict de interese.

În orice stat cu o democrație consolidată, un deputat onorabil aflat în situația domnului Hrebenciuc, și-ar fi dat demisia. La noi, s-a găsit pretextul că nu există legislație și că aceasta trebuie elaborată.

Domnule Hrebenciuc, legea este una, iar problema de morală este alta.

Totuși, și acolo unde există legislație clară PSD-ul este foarte tolerant cu cei care încalcă principiul incompatibilității.

Oare să nu știe domnul președinte Ion Iliescu de cazul lui Filip Georgescu, deputat și în același timp director la Regia Națională a Pădurilor, situație clară de incompatibilitate din punct de vedere constituțional?

Este oare mai puternică patima pentru vânătoare a premierului Năstase și plăcerea unui protocol ales, organizat cu pricepere de Filip Georgescu, de parcă Regia Națională ar fi moșia proprie, decât respectarea legii?

Oare domnul Valer Dorneanu îl ține în brațe pe Filip Georgescu considerând că funcția sa este compatibilă cu cea de parlamentar, așa cum insinuează domnul Cozmâncă în răspunsul dat la interpelarea mea și a deputatului Valeriu Gheorghe?

Ce părerea are domnul președinte Ion Iliescu de situația deputatului Constantin Teculescu, care este și președinte CEC?

Cu ce obiectivitate poate analiza Comisia pentru buget, finanțe și bănci un raport de activitate al președintelui Teculescu, având în vedere că este, în același timp, și membru în această comisie?

Cum se simte ministrul de finanțe, neparlamentar, analizat de subordonatul său, deputatul Teculescu? Dar guvernatorul Băncii Naționale care controlează CEC-ul, și care poate să fie, la rândul său, controlat de Teculescu la Parlament?

Cine mai poate înțelege ceva din aceste ițe, incompatibilități, conflicte de interese încurcate?

Considerăm că toată această tevatură cu incompatibilitatea este doar un simplu exercițiu de imagine a PSD-ului, care a vrut să ne arate că până și Viorel Hrebenciuc poate renunța la ceva dacă partidul i-o cere, sperând că ne poate prosti cu minorul sacrificiu pe care l-a făcut, în loc ca problema să fie abordată direct, total și de la început.

Nu faptul că un deputat, demnitar sau consilier administrează o afacere este grav, ci faptul că, la un moment dat, acesta poate ajunge într-o zonă de conflict de interese cu statul, reprezentat chiar de el.

Vă mulțumesc.

 
Codrin Ștefănescu - mulțumiri adresate Guvernului, grupurilor parlamentare ale partidelor și președintelui țării pentru că au susținut Legea tineretului;

Domnul Corneliu Ciontu:

Domnul deputat Codrin Ștefănescu.

Va urma domnul Radu Ciuceanu.

Pentru stenogramă, domnii deputați Ștefan Lăpădat și Ștefan Pășcuț au depus declarațiile la secretariatul de ședință.

 

Domnul Codrin Ștefănescu:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Ca să fiu scurt, prin această declarație politică vroiam să mulțumesc și Guvernului, și grupurilor parlamentare ale partidelor, și Președintelui țării pentru că au susținut Legea tineretului, și sper să susțină și alte două legi.

Pot să afirm astăzi că, prin prezenta declarație, mi se întărește convingerea că eforturile activității care mi s-a încredințat nu sunt deloc în zadar, ba, mai mult, prin satisfacția profesională oferită, sunt răsplătite.

Cu deosebită plăcere, anunț că prima inițiativă legislativă din pachetul normativ intitulat generic "Legea tineretului" a fost promulgată de către președintele Ion Iliescu, fiind publicată în Monitorul Oficial al României nr.34 din 22 ianuarie 2003.

Legea nr.15/2003 privind sprijinul acordat tinerilor care au împlinit 18 ani pentru construirea unei locuințe proprietate personală este rezultatul colaborării Partidului Social Democrat cu partidele din Opoziție, unul dintre inițiatori fiind domnul deputat Romeo Raicu, reprezentant al Partidului Democrat, fapt care demonstrează în mod clar disponibilitatea partidului de guvernământ de a dialoga eficient cu ceilalți actori ai scenei politice, în vederea găsirii de soluții optime, concrete și reale în ceea ce privește problemele cu care se confruntă generația tânără.

Promulgarea acestei legi reprezintă acel precedent dorit, referitor la soluționarea prin acte normative clare, adresate în mod exclusiv tinerilor, a dificultăților reale pe care aceștia le întâmpină, celelalte două propuneri legislative completând pentru moment această inițiativă: propunerea legislativă privind acordarea de înlesniri și facilități în desfășurarea actelor și faptelor de comerț și propunerea legislativă referitoare la modificarea Ordonanței Guvernului nr.7/2001 privind impozitul pe venit.

Prin Legea nr.15/2003 se acordă tinerilor, la cerere, un teren în suprafață de 250 de mp din terenurile aflate în domeniul privat al unităților administrativ-teritoriale. În sensul facilității construirii de locuințe, titularii drepturilor beneficiază de credite, conform Legii locuinței, nr.114/1996, republicată.

Până la data intrării în vigoare a Legii nr.15/2003, vom elabora, împreună cu ministrul Administrației Publice, domnul Octav Cozmâncă, normele metodologice referitoare la modalitățile de aplicare a legii.

Cu această ocazie, mulțumesc Guvernului Adrian Năstase pentru susținerea acestui proiect, care a făcut încă o dată dovada cunoașterii și dorinței de a soluționa problemele tinerilor. De asemenea, mulțumesc comisiilor de specialitate, care au avizat favorabil inițiativa legislativă, și grupurilor parlamentare din Camera Deputaților și Senat pentru posibilitatea pe care au oferit-o tinerilor de a-și valorifica aptitudinile specifice vârstei.

În mod special, mulțumesc domnului președinte Ion Iliescu pentru că a promulgat această lege, creând astfel cadrul legislativ favorabil realizării unui standard de viață al tinerilor, care tinde să devină unul european.

Vă mulțumesc.

 
Radu Ciuceanu - prezentarea unui raport privitor la falimentul premeditat și lichidarea prin jaf a unei bănci românești - Banca Internațională a Religiilor;

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulțumesc.

Domnul Radu Ciuceanu. Va urma domnul Cristian Sandache.

Având în vedere că suntem în criză de timp, eu aș propune să prezentați obiectul declarației, și să o depuneți la Secretariat, pentru a prezenta toată lumea declarațiile.

 

Domnul Radu Ciuceanu:

Domnule președinte,

Domnilor colegi,

La 17 decembrie trecut, mi-am permis să vin în fața domniilor voastre cu o declarație în care v-am prezentat într-un mod succint rezultatul concluziilor noastre, ale Comisiei pentru cercetarea abuzurilor și corupției, într-un caz mediatizat mult în ultimii doi ani, privitor la falimentul premeditat și lichidarea prin jaf a unei bănci românești - respectiv Banca Internațională a Religiilor.

Luni, 3 februarie a.c., cu ocazia deschiderii noii sesiuni parlamentare, pentru a vă demonstra, pentru a vă proba cu documente oficiale concluziile noastre, v-am oferit, celor ce mi-ați solicitat, lucrarea "Război total împotriva corupției din România", și profit de acest prilej pentru a mulțumi public tuturor colegilor și colaboratorilor mei din cadrul comisiei pentru munca ce au depus-o în elaborarea acestei lucrări.

Vă mărturisesc că membrii comisiei noastre, - poate cu excepția unui coleg al nostru - pentru a ajunge la rezultatele prezentate, probate prin documente concrete, s-au aplecat asupra acestui dosar cu grijă, profesionalism și sârguință, timp de peste doi ani, pentru a face lumină, pentru a demasca și proba modul în care "grupul de interese", și termenul, după părerea noastră, este prea elegant, fiind vorba în realitate de o adevărat bandă de răufăcători ce acționează sub acoperirea firmei de lichidare "Reconversie și valorificare active", a reușit, sub umbrela unor acte normative emise de ea însăși, să distrugă mai multe bănci românești, pentru a le jefui, printr-o așa-zisă lichidare.

Stimați colegi,

Vreau să precizez de la bun început că nici subsemnatul, nici vreun coleg de-al meu din cadrul comisiei nu suntem nici acționari, nu suntem nici un fel de rude sau nici nu avem relații cu cineva din această bancă, și nici nu am folosit vreodată vreun credit de la banca al cărei obiect de cercetare l-a constituit preocuparea noastră. Acest lucru îl declar pentru presă, pentru ce se numește urechea aceasta permanentă și ochii care ne supraveghează, și bine fac.

Pur și simplu, dându-ne seama încă de la începutul cercetărilor că ne aflăm în fața unui caz evident de mare corupție, a unui scenariu bine pus la punct, prin care s-a atentat, s-a subminat practic economia națională, prin distrugerea mai multor bănci românești, și subliniez, ne-am făcut din acest caz un țel, o adevărată ambiție, din dorința ca adevărul și dreptatea să învingă până la urmă, și sperăm, avem convingerea că vor fi trași la răspundere toți vinovații.

Desigur că lucrarea elaborată de noi a produs reacții. Într-un ziar de ieri am citit replica șefului grupului de interese, domnul Arin Stănescu. Am văzut "criticile aspre" aduse asupra BIR. "Țin să precizez, - și acestea sunt cuvintele domnului Stănescu -, banca avea și ea, ca și alte bănci într-o economie de tranziție, problemele ei - credite restante, dobânzi neîncasate, credite neperformante etc. Dar toate acestea nu erau de natura și de volumul în care banca trebuia să fie falimentată, pentru ca Fondul de garantare a depozitelor bancare să fie obligat să plătească 1900 de miliarde".

Dar, vedeți dumneavoastră, dacă nu se declanșa falimentul, firma al cărui patron este chiar domnul Stănescu nu mai obținea afacerea de lichidare, pierzând astfel sutele de miliarde încasate sub formă de salarii, de bonusuri de performanță, de comisioane de onorarii etc.

Banca mai era acuzată de domnul Stănescu că nu a avut o direcție de recuperare de credite. Da, este adevărat, nu se numea direcție, ci un departament încadrat cu juriști, lucrători de bancă, executori etc.

Pentru a se apăra și a justifica cheltuirea fondurilor BIR, lichidatorii, adevărați jefuitori, nu numai ai BIR, ci și ai altor bănci, cum vom dovedi în volumele ce vor urma, invocă diferite motive. Dar cum poate motiva, însă, domnul Stănescu faptul că lichidează o bancă pe care nu a luat-o în primire, încălcând flagrant legea? Cum poate motiva domnul Stănescu faptul că lichidează o bancă fără ca instanța să fi dispus, prin vreo hotărâre, lichidarea ei?

Domnilor deputați,

După cum știți, în titulatura comisiei noastre apar termenii "cercetarea corupției", iar atunci când chiar șeful statului, domnul Ion Iliescu, cunoscând perfect realitatea pericolului acestui flagel ce a cuprins întreaga societate, este profund preocupat, când procurorul general al Parchetului Național Anticorupție, domnul Ioan Amariei, declară că fenomenul a ajuns în stare de "metastază", când însuși șeful statului cere în mod imperativ în plenul celor două Camere ale Parlamentului o "terapie de șoc" pentru combarea flagelului, noi nu puteam rămâne indiferenți la cazurile semnalate.

Și acum, mă explic.

În dosarul BIR, de care vorbim, după ce comisia noastră a stabilit din primele sale cercetări că ne aflăm efectiv în fața unui caz pe care, după aprecierile noastre, l-am catalogat ca fiind crimă organizată și corupție instituționalizată, am informat toate organele abilitate, pentru a întreprinde măsurile ce se impun.

Desigur, vin și recunosc din nou: noi înșine am comis și greșeli. Informam cu grave încălcări ale legii și grave abuzuri comise de magistrați doi secretari de stat din Ministerul Justiției, fără să cunoaștem că ei înșiși era implicați în afacerile grupului de interese pe care noi îl reclamam. Ba mai mult, chiar unul dintre acești secretari de stat, el însuși era asociat într-o firmă ce lichida bănci românești, firmă al cărei sediu social se afla chiar în apartamentul său. Aceasta a fost epoca albastră, să spun așa.

În cazul de care vorbim, am sesizat încă din 13 februarie 2002 Parchetul general și Inspectoratul General al Poliției. Din nefericire, sesizarea noastră penală de atunci nu și-a găsit vreo rezolvare.

În schimb, într-o agendă a personajului de la Guvern numit Fănel Păvălache, arestat la 18 octombrie 2002, surprins în flagrant pentru luare de mită, care solicta "insignifianta" sumă de 4 milioane de dolari "pentru rezolvarea juridică sau pe calea unei hotrâri de Guvern" a aceluiași dosar pe care noi îl cercetam, răspunsul punctual s-a găsit într-un bilețel: pe acesta se afla numărul dosarului sesizării noastre și numele procurorului ce avea în instrumentare acest dosar. Să fie aceasta o simplă coincidență? Nu putem crede acest lucru deoarece, în urmă cu mai multe luni, tot noi, cei de la comisie, atrăgeam atenția că patronii societății "Reconversie și valorificare active" făceau comentarii în sensul că, prin relațiile pe care le au, "dosarul penal se va înmormânta". Și s-au ținut de cuvânt: acest dosar a fost reținut un an de zile sau în nelucrare, așa cum se spune juridic (de o parte, am zice noi cu intenție și tâlc).

Cred că abia ieri PNA-ul a reușit să intre legal în posesia acestui dosar de maximă corupție. Desigur, în tot acest timp, grupul de răufăcători a continuat să jefuiască nestingherit alte sute de miliarde ale BIR, ca niște veritabili necrofori.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

În cer scuze, domnule Ciuceanu. V-am rugat să spuneți ultima frază. Mai sunt atâția oameni care trebuie să ia cuvântul, și mai avem câteva minute. Și așa am depășit timpul. Vă rog frumos.

 
 

Domnul Radu Ciuceanu:

Domnule președinte,

Dacă la un astfel de raport, sau cum vreți să îl numiți, declarație politică, sau răspuns pe care îl dau eu în urma unei campanii de presă în care am fost vizat, considerați că nici măcar nu pot beneficia de timpul care mi-a fost acordat, eu renunț.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Dar ați depășit timpul. Îmi pare rău că v-ați supărat, dar este vorba de respectul pentru alți colegi care așteaptă să le vină rândul.

 
Cristian Sandache - declarație politică intitulată Carol al II-lea nu poate fi scos din istoria României;

Domnul Hogea va depune declarația la Secretariatul de ședință.

Domnul Cristian Sandache. Va urma domnul Ludovic Mardari.

 

Domnul Cristian Sandache:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Declarația mea politică se intitulează "Carol al II-lea nu poate fi scos din istoria României".

Inițiativa actualului Guvern al României de a readuce în țară osemintele regelui Carol al II-lea și ale soției sale Elena Lupescu reprezintă un gest de normalitate și o dovadă de prețuire față de istorie. Nu trebuie omis a aminti în acest sens faptul că acest demers a fost propus prima dată de către domnul senator PSD, Adrian Păunescu.

Personalitatea celui care a fost regele românilor în perioada 1930-1940 rămâne controversată. În fapt, analiza activității unui personaj istoric trebuie realizată în mod nuanțat, evitându-se sentințele definitive, abordările simpliste de tip maniheist.

Carol al II-lea a săvârșit mari greșeli față de sistemul democratic românesc - a fost autorul unor condamnabile abuzuri, dar de numele său se leagă și o serie de inițiative remarcabile în domeniul spiritual instituțional, regele fiind recunoscut în epocă drept un mare iubitor și susținător al culturii. Păstrând cuvenitele proporții, se poate afirma că a fost un veritabil Mecena, preocupat de statutul creatorului, susținând cu un sigur gust artistic personalități precum Blaga, Arghezi, Enescu, George Georgescu sau Ion Jalea. Editarea "Foii săptămânale Albina", expozițiile anuale ale satului românesc, editarea colecțiilor populare de cărți religioase, editarea colecției "Cartea satului" completau inițiativele regelui privind dinamizarea vieții spirituale românești. "Fundația pentru literatură și artă Carol al II-lea" cuprindea printre altele biblioteca energia, biblioteca enciclopedică, documentară, a orașelor sau informativă.

Autentic erudit, Carol al II-lea a sugerat înființarea colecțiilor scriitorilor români contemporani, a Bibliotecii de filosofie românească, a excelentei reviste a "Fundațiunilor Regale".

Nu în ultimul rând, în perioada domniei sale au luat ființă Muzeul etnografic din Cluj și Institutul pentru studiul și profilaxia cancerului din același oraș. S-au finalizat lucrările de la Palatul Telefoanelor din București și a început construirea clădirilor moderne ale uzinelor metalurgice Malaxa.

Îmi exprima dezaprobarea profundă față de acele voci reprezentând unele asociații din România care au protestat îndelung față de această inițiativă a Guvernului PSD. Acest tip de protest este ridicol, periculos și absurd. Carol al II-lea, cu luminile și umbrele sale, aparține istoriei românești, și nu poate fi exclus de nimeni. A te război cu un om care nu se mai poate apăra constituie un act imoral și necreștinesc, cu atât mai mult cu cât un astfel de om a fost unul dintre regii României.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulțumesc și eu.

 
Ludovic Mardari - declarație referitoare la unele aspecte din viața politică românească;

Domnul deputat Ludovic Mardari. Va urma domnul Victor Bercăroiu.

 

Domnul Ludovic Mardari:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Declarația mea de astăzi se referă la unele aspecte din viața politică românească.

1) La începutul anului, partidul aflat la Putere a dorit să obțină informații cât mai apropiate de adevăr în legătură cu simpatia de care se bucură în rândul populației. În consecință, prin intermediul Guvernului, care a comandat și achitat costurile aferente, s-a obținut un sondaj de opinie care i-a pus serios pe gânduri pe cei din PSD.

În loc să fie dat publicității în prima jumătate a lunii ianuarie, mai marii PSD au preferat să îl pună sub cheie. Cu toate acestea, a transpirat, este adevărat, într-o foarte mică parte a mass-media, că în destul de multe județe ale țării, inclusiv în municipiul București, Partidul România Mare este primul în preferințele electoratului.

În locul sondajului amintit anterior, relativ obiectiv, s-a recurs la un altul, trucat, intens mediatizat începând cu 30 ianuarie 2003. Nu-i nimic, până la urmă, adevărul nu are cum să nu iasă la lumină.

2) Partidul de guvernământ și președintele țării doresc să introducă votul uninominal la alegerile pentru Senat. Inițiativa ar fi lăudabilă în condițiile în care procentul celor săraci nu ar fi atât de mare. În contrast cu sărăcia predominantă, îmbogățiții post-decembriști au ajuns să posede atât de mulți bani încât nu mai are nici o importanță dacă vor fi susținuți sau nu de unul dintre partide. Votul uninominal le-ar veni ca o mănușă; pentru a-și câștiga imunitatea, sunt în stare să plătească voturile de care au nevoie, oferind bani săracilor vitregiți de soartă și de societatea în care trăiesc, rămași fără nici o speranță. În consecință, nu este exclus ca viitorul Senat să devină un fel de club al mafioților.

3) PSD-ul caută în disperare tot felul de metode pentru a stopa ascensiunea Partidului România Mare. Ultima noutate o reprezintă decalarea alegerilor prezidențiale de cele parlamentare. Se dorește acest lucru pentru ca PRM-ul să nu mai beneficieze de rolul de locomotivă reprezentat de liderul său. Nu se ia în calcul faptul că domnul Corneliu Vadim Tudor s-ar putea să câștige competiția pentru funcția de președinte al României și, atunci, este ușor de presupus ce se va întâmpla la alegerile parlamentare.

4) Relativ recent, s-a lansat ideea împărțirii României în opt regiuni conduse de tot atâția guvernatori. Când să ne facem probleme că se umflă nejustificat structura administrativă bugetivoră, s-a revenit, spunându-se că regiunile amintite nu ar mai fi necesare. Inițial, s-a afirmat că guvernatorii în cauză vor păzi miliardele de euro care vor veni de la Uniunea Europeană, ca, după aceea, să aflăm că nu mai este nevoie de pază. S-au făcut cumva presiuni din partea hoților?

Un lucru este clar: PSD-ul și-a pierdut busola.

La sfârșitul anului trecut s-a lansat ideea alegerilor anticipate, care acum au devenit amânate. La început de nou an se face hocus-pocus cu regionalizarea. În toate acestea suntem tentați să vedem o simplă inconsecvență care, desigur, reprezintă un aspect negativ pentru actuala Putere. Eu aș merge mai departe în a spune că este vorba de o mare diversiune a PSD-ului, care dorește să abată atenția de la problemele reale și grave ale populației.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulțumesc.

 
Victor Bercăroiu - marcarea împlinirii a 500 de ani de la prima atestare documentară a municipiului Câmpina;

Domnul deputat Victor Bercăroiu, și apoi ultimul care mai poate interveni astăzi, domnul Dumitru Bălăeț.

Domnii Marian Ionescu, Costache Mircea, Nicolae Leonăchescu, Ioan Sonea, Daniel Iliescu și Nicolae Vasilescu au depus la Secretariatul ședinței declarațiile.

 

Domnul Victor Bercăroiu:

Domnule președinte,

Distinși colegi,

Declarația politică de astăzi tratează un eveniment ce a avut loc în luna ianuarie, dar, pentru că importanța lui este deosebită pentru istoria județului și a localității, am hotărât să dau curs acestei declarații politice.

Municipiul Câmpina, căci despre el este vorba, a sărbătorit în prezența primului-ministru Adrian Năstase, în data de 8 ianuarie 2003, 500 de ani de la prima atestare documentară - 8 ianuarie 1503, aceasta fiind consemnată într-un registru vigesimal la Brașov (traducere din limba latină). "8 ianuarie 1503 - " De asemenea, Mansul de Kympena a avut 425 de livre ceară și a plătit un florin și 34 aspri". (Probabil că numele de Mansul era Manole.)

Mai târziu, apar în acest registru tot mai multe nume de negustori câmpinei, ca: Șerban și Costea, Bukur de Kympina, la 1519, iar în 1545 apar trei nume de negustori câmpineni - Dragomir, Radu și Vlad.

Deci, Câmpina, așezare se presupune mult mai veche, era în acea vreme "vamă" pentru Ardeal, jalonând calea de acces a văii Prahovei.

De ce vamă la Câmpina, și nu în altă localitate? Răspunsul ni-l dă chiar poziția geografică a localității și faptul că era drumul cel mai scurt dintre Brașov și București, și de aici la Giurgiu, spre Imperiul Otoman.

Datorită activității vamale, localitatea va progresa neîncetat, astfel că la 1663 Câmpina va deveni târg.

Ea apare în Cronica lui Miron Costin, la 1684, iar stolnicul Constantin Cantacuzino o marchează pe harta tipărită la Padova în anul 1700.

Dintr-un document de vânzare din anul 1697 aflăm de existența păcurii pe teritoriul localității.

Prin înalt decret domnesc, semnat de domnul Alexandru Ioan Cuza în 1864, târgul Câmpina este ridicat la rang de oraș. Actul este o recunoaștere a importanței ce o căpătase localitatea în decursul vremurilor și a dezvoltării sale.

La 1871, prințul Dimitrie Barbu Știrbei devine proprietar unic al moșiei Câmpina.

la 16 aprilie 1861 se introduce iluminatul public - felinare cu petrol lampant -, Câmpina fiind al șaselea oraș din țară iluminat cu acest nou sistem.

La 1 iunie 1879 intră în serviciu calea ferată Ploiești - Predeal, cu gară în Câmpina.

În 1886, inginerul Gheorghiu construiește prima rafinărie, ce avea o capacitate de prelucrare de 125 de tone, care va ajunge în anul 1936 la cantitatea record de țiței prelucrat de 1400000 de tone anual. Rafinăria "Steaua Română" funcționează și astăzi.

Câmpina, datorită petrolului, devină cunoscută în toată Europa.

Nu mai puțin de 32 de societăți și-au adus contribuția la bogăția orașului timp de mai bine de jumătate de secol. La 1 decembrie 1904, se înființează prima școală de maiștri sondori și rafinari din toată țara și din Europa.

Interesul pentru petrolul câmpinean și al rafinăriei face ca, în octombrie 1917, schela și rafinăria "Steaua Română" să fie vizitate de împăratul Germaniei, Wilhelm al II-lea.

Și, totuși, datorită petrolului, Câmpina a avut și de suferit. Ea a fost cuprinsă de flăcările primului război mondial, ca, apoi, la 1 august 1934, rafinăria "Steaua Română" să fie bombardată de aviația americană.

Stimați colegi,

Poziția pitorească a localității, clima, justifică alegerea Câmpinei ca un loc de creație și odihnă pentru multe personalități ale culturii românești: savantul chimist Constantin Istrate (1850-1918); pictorul Nicolae Grigorescu (1838-1907) devine locuitor al Câmpinei în anul 1891, când și-a construit o casă în pur stil românesc de munte, după planurile sale, actualmente muzeu. De ce s-a stabilit Nicolae Grigorescu la Câmpina? Noi credem că peisajul câmpinean l-a ales pe artist. Casa, distrusă de un incendiu la 1918, în timpul ocupației germane, a fost refăcută în anul 1954 după fotografii și planuri vechi, devenind muzeu memorial, o mândrie a câmpinenilor și a întregului popor.

Cel care a fost strălucitul filolog și scriitor Bogdan Petriceicu Hașdeu (1838-1907) a trăit în aceeași perioadă cu Nicolae Grigorescu. Afectat profund de moartea fiicei sale Iulia, în 1888, ființă genială și poetă, absolventă la Sorbona la numai 17 ani, savantul Bogdan Petriceicu Hașdeu își va construi între anii 1893-1896 acea bizară locuință cu aspect de castel medieval, construcție care astăzi a devenit muzeu național.

Dragostea pentru instruire a câmpinenilor s-a manifestat odată cu dezvoltarea localității.

De la prima școală publică, domnească, întemeiată în perioada primei domnii a lui Alexandru Ipsilanti (1774-1782), astăzi sunt cinci licee, primul deschis la 15 octombrie 1919, astăzi Colegiul "Nicolae Grigorescu".

În ceea ce privește existența bisericilor pe teritoriul localității, acestea se pare că au existat cu mulți ani înainte față de cele despre care avem date sigure și care există și astăzi.

Stimați colegi,

S-a scurs multă apă pe Prahova și pe Doftana de la acea dată istorică de 8 ianuarie 1503. Câmpina, în ultimii 13 ani de democrație, dar mai ales după anul 2000, a trecut printr-o serie de transformări și modernizări care i-au schimbat înfățișarea.

Câmpina a fost și este cel de-al doilea oraș al județului Prahova, ca pondere economică și număr de locuitori.

Industria orașului, deși a trecut și ea prin frământări și schimbări, la ora actuală este toată privatizată, nici o unitate din Câmpina după 1989 neînchizându-și porțile.

Rata șomajului în municipiul Câmpina în anul 2002 a scăzut de la 8,7% la 5,7%, iar numărul angajaților în această perioadă a depășit 3500 de persoane.

De la această tribună pot afirma că pe aceste locuri s-a făurit istoria câmpinenilor, pe care nimic nu i-a clintit din locurile lor.

Aici, primăverile sunt cu ghiocei și toporași, cu stolurile călătoare, cu pomii livezilor înveșmântați cu marama multicoloră a florilor, cu murmurul izvoarelor limpezi și răcoroase. Verile sunt cu aer curat și proaspăt, cu cerul albastru, cu umbra deasă și răcoroasă a codrilor, cu strălucirea și dogoarea binefăcătoare a soarelui. Toamnele sunt cu mireasma de mere și pere, cu păduri împodobite cu frunze arămii. Iernile sunt blânde, cu omăt și cu înghețuri pe culmile dealurilor. Uneori, oamenii se întreabă unde mai găsești o zonă așa de frumoasă.

Asta-i Câmpina noastră, căreia îi urez "La mulți ani!"

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulțumesc.

 
Dumitru Bălăeț - Teroare în Dor Mărunt - scrisoare deschisă adresată domnului senator Doru Ioan Tărăcilă, președintele filialei județene a PSD - Călărași;

Domnul Dumitru Bălăeț, ultimul vorbitor.

 

Domnul Dumitru Bălăeț:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Stimați colegi,

Intervenția mea de astăzi este de fapt o scrisoare deschisă adresată domnului senator Doru Ioan Tărăcilă, președinte al filialei județene a PSD Călărași, care privește dezvăluirea unor cazuri de violență din partea primarului comunei Dor Mărunt din județul Călărași.

Pentru că timpul este foarte înaintat, eu voi depune la Secretariat această scrisoare, urmând ca domnul Tărăcilă, care este și vicepreședinte al Senatului, să ia măsurile corespunzătoare pentru ca, în comuna Dor Mărunt, primarul și viceprimarul, care sunt ai PSD-ului, să nu mai procedeze cu cetățenii în spiritul abuziv în care au procedat în cursul lunii ianuarie anul acesta.

Domnule senator,

Mă adresez dumneavoastră pe această cale pentru că vă știu un om integru și dețineți puterea de a tăia din rădăcini un abuz incredibil săvârșit în comuna Dor Mărunt.

După cum, cu siguranță, vă amintiți, în urmă cu aproape o lună a avut loc o întâlnire cu totul neașteptată a mea cu dumneavoastră, la sediul Primăriei din Dor Mărunt. Având drum prin acea localitate și purtând discuții cu un grup de cetățeni, mi-a fost prezentat un om în jur de 36-40 de ani, pe nume Stoian Daniel, din satul Înfrățirea, aparținător comunei Dor Mărunt. Acesta s-a plâns că oamenii din acest sat, inclusiv copiii de la grădiniță și de la școală, se simt ostracizați de conducerea Primăriei din Dor Mărunt, inclusiv în ceea ce privește situația drumului din sat către centrul comunei. Când i-am spus să meargă cu mine la primar să clarificăm problemele, omul a fost cuprins de un tremur deosebit, spunând simplu: "Mi-este frică!", "De ce să-ți fie frică, domnule?", "De primar și de oamenii lui!", mi-a răspuns.

Eu, evident, nu l-am crezut și l-am luat de braț, mergând cu el la primărie. Pe drum și după intrarea în primărie, tremurul omului s-a accentuat și a început să se bâlbâie. Nu mică mi-a fost mirarea și, evident, bucuria când v-am întâlnit pe dumneavoastră acolo și v-am explicat situația, iar dumneavoastră ați fost deosebit de receptiv și ați mers cu mine și cu omul respectiv în biroul primarului, unde am avut discuții, împreună cu primarul, asupra problemelor ridicate de acel cetățean, care se bâlbâia tot mai tare și dădea impresia că era băut.

Dumneavoastră, care cunoașteți problemele pe care le ridica cetățeanul legate de satul Înfrățirea, ați avut răbdarea să îi explicați că este vorba de dificultăți temporare, legate de construcția tronsonului de autostradă ce trece prin apropiere, între sat și centrul comunei.

În urma explicațiilor dumneavoastră și ale primarului, cred că vă amintiți că ne-am despărțit în termeni buni, eu conducându-l pe cetățean către ieșirea din primărie și explicându-i că nu are motive să îi fie frică, dar că mi-a lăsat tot mai mult impresia că era băut. Omul s-a jurat că nu băuse nimic și că îi este frică.

Ceea ce s-a întâmplat, în continuare, dovedește că el a avut dreptate, și nu eu, și poate și dumneavoastră, care ați rămas cu impresia că era băut.

M-am despărțit de el în fața primăriei și mi-am urmat imediat drumul, fiind așteptat la Lehliu și în alte comune. Știu că și dumneavoastră ați plecat imediat din Dor Mărunt.

Trecând acum, din nou, pe acolo, aflu că omul respectiv abia a trecut peste șosea, de la primărie, și a și fost acostat de niște gealați ai primarului Iacomi Iulian și viceprimarului Nițulică Ion, care l-au bătut până la sânge. Deși, cum mi se spune, a intervenit Poliția și a fost scăpat din ghearele agresorilor, la intervenția viceprimarului Nițulică Ion nu s-a încheiat un proces-verbal în acest sens, căci agresorul principal fusese chiar cumnatul viceprimarului; și nici de la spital, în baza unei intervenții asemănătoare, nu i s-a dat certificat medical.

Dacă o asemenea comportare brutală și abuzivă a reprezentanților puterii locale a putut avea loc într-o situație în care au fost implicați doi parlamentari, să ne închipuim ce se poate întâmpla la Dor Mărunt în altfel de situații. Mi se spune, spre exemplu, că însăși învățătoarea Zamfir din Dor Mărunt a fost îmbrâncită de primar și bruscată de Octăviță, șoferul acestuia, ceea ce înseamnă că teroarea și abuzul de putere tind să se generalizeze în Dor Mărunt.

Iată de ce, domnule senator, vă solicit să dispuneți efectuarea unei anchete la Dor Mărunt pe problemele ridicate mai sus și luarea măsurilor corespunzătoare. Toate acestea, pentru ca puterea PSD să-și poată măcar spăla obrazul.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulțumesc.

Vă mulțumesc și pentru înțelegere.

 
 

(Următoarele intervenții nu au fost prezentate în plen. Ele au fost consemnate conform materialelor depuse de domnii deputați la secretariatul de ședință.)

 
Radu Ciuceanu - prezentarea unui raport privitor la falimentul premeditat și lichidarea prin jaf a unei bănci românești - Banca Internațională a Religiilor;

Domnul Radu Ciuceanu:

Domnilor deputați,

Speța de care vorbim reprezintă un adevărat caz de excepție în domeniul crimei organizate și corupției instituționalizate. Încă din anul 2001, de la primele noastre cercetări, demonstram că totul a fost atât de bine organizat, atât de bine regizat și acoperit prin acte normative, că înșiși membrii grupului erau convinși de impunitatea lor. Dar, se știe însă că nu există crimă perfectă. Cazul de față vine să confirme faptul că și în domeniul corupției, cât ar fi de sofisticate metodele infractorilor, până la urmă tot se vor găsi fisuri. În cazul de față, așa s-a și petrecut.

Vă amintiți, și poate colegii noștri din comisia de specialitate își amintesc mai bine, cât am insistat asupra verificării constituționalității și legalității unui anume act normativ ce a stat la baza falimentării unor bănci românești. Este vorba de faimoasa Ordonanță de urgență a Guvernului nr.186/1999, semnată, publicată, apărută în Monitorul Oficial al României, toate acestea în aceiași zi de 19 noiembrie 1999, zi de vineri, zi scurtă de lucru.

În toată această grabă a jefuitorilor, se uitase însă necesitatea respectării prevederilor constituționale, adică se uitase că art.114 pct.4 din Constituție prevede că, anterior publicării, ordonanțele se depun spre aprobare Parlamentului, și se mai uitase și prevederile art.107 pct.4 care stipulează necesitatea contrasemnării ordonanței de către cei abilitați să le aplice.

Ei bine, iată că, după trei ani de la emiterea ei, nu numai că această ordonanță este respinsă de Parlament, dar recent, la 20 ianuarie a.c., chiar Ministerul Public, constatând vicii grave de neconstituționalitate, cere, prin procuror, în cadrul unei ședințe de judecată la Tribunalul București, ca această ordonanță de urgență să fie trimisă Curții Constituționale, stabilindu-se că a fost emisă de fostul Guvern Radu Vasile prin exces de putere, prin sustragerea acesteia de la controlul parlamentar și prin alte multe vicii de neconstituționalitate.

Deși sesizarea Curții Constituționale a fost cerută de Ministerul Public, care veghează asupra respectării legalității, deși legea obligă instanțele în fața cărora se ridică excepții de neconstituționalitate să le trimită Curții Constituționale, credeți cumva că magistrata Elena Florescu de la Tribunalul București, ce judeca dosarul, a aplicat legea? Nu, nicidecum. Ea a dat un nou termen "pentru a fi consultat lichidatorul", adică dând în continuare posibilitate firmei jefuitoare "Reconversie și valorificare active" să mai toace câteva zeci de miliarde.

A doua zi, un reporter curajos al ziarului "Adevărul" a aflat și substratul. Un membru al familiei judecătoarei în cauză (s-a crezut inițial că este vorba de fiul acesteia, apoi s-a stabilit că este vorba de soțul respectivei) este chiar lichidator, cu atestat acordat de către Arin Stănescu, patronul firmei ce jefuiești BIR și celelalte bănci. Este groaznic unde s-a ajuns. De altfel, se știe, hotărârile în acest dosar se luau numai la indicațiile lui Arin Stănescu, patronul grupului de lichidatori.

Domnilor deputați,

Contrar a ceea ce s-a vânturat prin unele ziare, în necunoștință de cauză, Procurorul general al României, domnul Joița Tănase, a cerut corect, pertinent și legal, prin recursul în anulare promovat în acest caz, rejudecarea dosarului. Este clar ca "bună ziua": în dosar, hotărârile au fost date cu încălcarea esențială a legii, hotărârile au fost vădit netemeinice etc. De altfel, după cum ați citit în presă, hotărârile se luau prin apartamente din București, prin vile de la Snagov, și chiar prin restaurante.

Iată așadar că trăim în România mileniului trei d.H., țară considerată azi ca stat de drept, confirmându-se spusele parafrazate ale Ecleziastului: "Cei care au dreptate pier în dreptatea lor, iar nelegiuiții continuă să jefuiască nestingheriți în răutatea lor". Și asta se întâmplă în plin centrul Bucureștiului, numai la câteva sute de metri de clădirea Parlamentului, în care ne aflăm.

Aș mai fi dator, domnilor deputați, să vă mai informez și de faptul că acționarii străini și români ai BIR, săturați fiind de imposibilitatea găsirii în țară a unor procese și soluții corecte, echitabile, s-au adresat Curții Europene de la Strasbourg, solicitând despăgubiri statului român de peste 100 de milioane de dolari, sumă stabilită printr-o expertiză solicitată de noi.

Se va ajunge la judecarea acestui dosar la un for internațional de justiție, devenind un caz fără precedent în istoria justiției. În mod cert, această instanță va lua în considerare concluziile comisiei noastre, precum și motivația recursului în anulare promovat de procurorul general. Se va ajunge ca cele două instituții fundamentale ale statului român, alături de acționarii BIR, să se află în instanța de la Strasbourg, judecându-se într-un proces împotriva României.

Și toate acestea pentru un simplu motiv: pentru că anumiți magistrați au favorizat și au fost complici cu un grup de interese care să poată jefui în liniște băncile românești, sub umbrela lichidării.

Domnilor deputați,

Cum poate să își imagineze cineva că este posibil ca într-o țară, oricare ar fi ea, să existe o singură bancă centrală, la noi BNR, și aceasta în același timp să aibă doi guvernatori? Ei bine, vă amintesc faptul că, în anul de grație 2000, în România, BNR avea doi guvernatori: domnul Mugur Isărescu, guvernator, numit legal, în conformitate cu legea, de către Parlament, și încă unul, respectiv domnul Emil Iota Ghizari, numit probabil guvernator al BNR de către membrii familiei sale, probabil de vecinii și prietenii săi, pentru că Parlamentul nu l-a învestit niciodată în această calitate.

Acest domn Emil Iota Ghizari, fără a avea calitatea legală de guvernator, a semnat prin "uzurpare de calități oficiale", infracțiune prevăzută și pedepsită de Codul Penal, și falimentul băncii de care vorbim, documentele în cauză fiind lovite de nulitate absolută.

Și încă un domn, pe numele său Mihai Bogza, viceguvernator, responsabil cu supravegherea sistemului bancar, fiind însă în același timp și președinte al Fondului de garantare al depozitelor bancare, împreună cu un alt coleg al său din același partid, fost secretar de stat la Ministerul Justiției, este vorba de domnul Flavius Baias, stabileau împreună cu partenerul lor și administrator al firmei de lichidare "Reconversie și valorificare active", numitul Arin Stănescu, ce bănci românești ar mai merita efortul unor "lichidări".

Domnilor deputați, totul a fost gândit, totul a fost premeditat, absolut premeditat.

Falimentul BIR și a altor bănci românești se afla în planul grupului lor, plan întocmit cu grijă de patronii firmei de lichidare și acoliții lor, care și astăzi își continuă jaful în totală și deplină liniște.

Și tot pentru liniștea lor, în luna octombire 2001, deci în legislatura noastră, se mai emite o ordonanță de urgență - Ordonanța de urgență a Guvernului nr.136/2001, prin care se completează art.26 al Legii nr.101 - Statutul BNR - cu un nou alineat, prin care membrii Consiliului de administrație și personalul din cadrul supravegherii din Banca Națională sunt scoși de sub rigorile legii, neputând fi trași la răspundere nici civilă, nici penală. Am putea deci considera că, iată, art.16 al Constituției a și fost modificat. Avem, deci, în România și cetățeni mai presus de lege.

Toate cele de mai sus sunt cunoscute atât de noi cât și de autoritățile statului român.

Să nu se creadă însă cumva că celor vinovați din BNR, din magistratură, "rechinilor" din firma de lichidare "Reconversie și valorificare active" li s-ar fi clintit vreun fir de păr. Nu, vă asigur, nu!!! Toți aceștia își continuă în liniște activitatea lor în aceleași fotolii.

Domnilor deputați,

Din lucrarea-document ce v-am prezentat-o ați putut să vă convingeți, să luați act de realitate, de trista realitate.

Desigur, și noi, ca și dumneavoastră toți, ca întreaga societate românească, am luat act de faptul că, în prezent, se pregătește un pachet de legi anticorupție. Cred însă că, înainte de elaborarea acestor legi, trebuie să ne întrebăm astăzi, aici, în primul rând retoric, și apoi să întrebăm pe cei responsabili, organele abilitate:

- ce se mai așteaptă când acest grup de interese este cunoscut, când faptele acestuia sunt atât de evidente, atât de probate, când există dovezi și documente clare asupra faptelor lor, ce se mai aștepată, spun, pentru a se lua măsurile legale ce se impun?

- pentru care motiv sunt menținuți în aceleași fotolii doi viceguvernatori ai BNR implicați și vinovați de distrugerea intenționată a unor bănci românești și de semnare prin "uzurpare de calități oficiale" de documente și emitere de bancnote ce pot fi contestate pentru puterea lor circulatorie?

- pentru care motiv nu se iau măsuri împotriva magistraților cunoscuți ca fiind "adevărați prizonieri" și aflându-se sub controlul total și complici cu faimoasa firmă de lichidare "Reconversie și valorificare active"? Doar se știe și s-a făcut public faptul că magistrații Secției a VII-a Comerciale de la Tribunalul București aparțin, prin rudele lor, acestei noi "tagme" a lichidatorilor. Soții lor, fiii lor, rudele lor, au atestate eliberate chiar de Arin Stănescu, șeful acestui grup de jefuitori.

Și cel mai important lucru: oare ce se mai așteaptă pentru a se lua măsuri împotriva acestui Arin Stănescu? Activitatea infracțională a acestuia, organizarea acestei bande, sutele de miliarde de lei, zecile de milioane de dolari jefuite de la băncile și societățile preluate prin propriile sale scenarii spre lichidare, din informații, zeci de milioane de dolari scoase deja afară, nu constituie oare foloase necuvenite, faptă prevăzută de art.11 din Legea nr.78/2000 privind actele de corupție? Nu sunt oare suficiente probe pentru a se pune capăt acestor greve acte de corupție?

A, da! Probabil uitasem eu: se așteaptă poate ca și sus-numitul, precum Ioana Maria Vlas, sau Sorin Beraru, sau Dinulescu, sau alții, să ia drumul acelei țări cu care România nu are un acord de extrădare.

Domnule președinte,

Domnilor deputați,

Pentru toate cele expuse, cerem în mod imperativ tuturor autorităților competente ale statului român, de aici, din plenul și de la tribuna Camerei Deputaților următoarele:

1) Consiliul Superior al Magistraturii și conducerea Ministerului Justiției să ia măsuri imediate de demitere a magistraților implicați în acțiunile grupului de interese condus de numiții Arin Stănescu și Călin Zamfirescu;

2) Sugerăm colegilor noștri din Comisia pentru buget, finanțe și bănci să analizeze oportunitea măsurii de suspendare a celor doi viceguvernatori ai BNR și a celorlalți membri ai Consiliului de administrație implicați în distrugerea intenționată a unor bănci românești. Totodată, informez plenul Camerei Deputaților că noi, Comisia pentru cercetarea abuzurilor și corupției, ne-am autosesizat și, cu sprijinul unui grup de specialiști în domeniu, vom cerceta circumstanțele în care au fost distruse și celaltle bănci românești;

3) Se impun, de asemenea, măsuri de suspendare a Consiliului de administrație al Fondului de garantare al depozitelor în sistemul bancar care, practic, s-a asociat și este complice cu grupul de interese, obligând statul român să cheltuiască imense sume de bani, favorizând grupul menționat;

4) Sugerăm Parchetului Național Anticorupție să dispună măsuri asiguratorii imediate pentru stoparea distrugerii în continuare a băncilor și societăților date spre lichidare firmei "Reconversie și valorificare active", precum și expertizarea operațiunilor acestei firme la toate societățile ce i s-au încredințat spre lichidare de către magistrații implicați în afaceri cu această societate;

5) Organele competente să ia măsuri preventive, în conformitate cu prevederile Codului de procedură penală, împotriva numitului Arin Stănescu și a tuturor celorlalți complici ai săi, pentru ca, ulterior, la demersurile pentru extrădare, să nu se răspundă că este imposibil de rezolvat acest lucru.

Vlad Gabriel Hogea - despre situația dezastruoasă în care se află Compania Remin din baia Mare;

Domnul Vlad Gabriel Hogea:

Ne propunem să analizăm la rece o afacere PSD-istă care s-ar putea să o depășească în amploare pe aceea de la Roșia Montana. Este vorba despre situația dezastruoasă în care se află compania Remin din Baia Mare, în urma asocierii păguboase cu firma australiană Esmeralda.

S-au împlinit de curând trei ani de la accidentul ecologic de proporții care a adus grave prejudicii imaginii României pe plan internațional. După această catastrofă, care putea și trebuia prevenită, S.C. Aurul S.A. și-a schimbat denumirea în S.C. Transgold S.A. Componența grupului de acționari este următoarea: Esmeralda - 50%, Compania Remin - 44,5%, Geomin S.A. București - 5%, alții - 0,5%.

Proiectul "Aurul" debutase la 9 mai 1990, dată la care a fost semnat acordul de principiu între Esmeralda Ranger Exploration din Australia, fosta Regie Remin Baia Mare, și Geomin S.A. București.

Obiectul de activitate declarat al S.C. Aurul S.A. a fost extracția metalelor neferoase din sterile de flotație depozitate în haldele din jurul municipiului Baia Mare. Cel puțin, asta a știut toată lumea până acum, însă, în urma unor investigații la Registrul Camerei de Comerț și Industrie Maramureș, am aflat cu stupoare că S.C. Transgold S.A. are trecut la obiectul principal de activitae "extracția și prelucrarea minereurilor neferoase și rare, exclusiv minereurile radioactive". Nici o vorbă despre sterilele de flotație și recuperarea metalelor din acestea. Pe australieni nu i-a interesat niciodată cu adevărat să ne scape munții de steril, deoarece acestea sunt rezerve limitate în comparație cu resursele aurifere neexploatate încă.

În zona Baia Mare sunt trei mari iazuri de decantare: iazul Meda cu 4,43 miloane tone steril, cu un conținut extractibil declarat de 0,6 g au/t (aproximativ 2660 kg aur), iazul Flotația Centrală cu 10,5 milioane tone steril, cu un conținut extractibil declarat de 0,48 g au/t (aproximativ 5050 kg aur) și iazul Aurum de 9,5 milioane tone steril, cu un conținut extractibil declarat de 0,3 g au/t (aproximativ 2550 kg aur). Dintre acestea, iazul Meda a fost "drenat" deja de uzina de retragere Transgold la cantitatea de aproximativ 60 de tone. În realitate, documentele de arhivă de la unitățile miniere care au făcut acest iaz, măsurătorile și probele făcute în anii anteriori aduc dovezi că în iazul de steril, cantitatea de aur era cuprinsă între 8-12 g la tona de steril, deci totalul aurului extras ar trebui să fie în jur de 45 de tone, iar cantitatea de argint de aproximativ 300 de tone. Întrebarea care se pune este următoarea: unde a ajuns diferența dintre cantitatea estimată și cantitatea extrasă?

După cum se știe, în România există o singură uzină de obținere a aurului din minereul DOR (aur-argint): Phoenix din Baia Mare. Administratorii de la Transgold au refuzat însă prelucrarea locală, alegând să transporte minereul DOR (obținut după prelucrări succesive ale haldei de steril) în Anglia. Oare întâmplător? Ei știau că autoritățile vamale române nu aveau posibilitatea tehnică de a verifica conținutul real al acestui aliaj. Pe lângă aur și argint, în cantități de zeci de ori mai mari decât cele declarate, minereul trimis în străinătate conținea și alte metale extrem de rare și chiar mai prețioase decât aurul folosite în tehnica spațială: wolfram, cesiu, stronțiu, radiu, beriliu, iridiu. Nu întâmplător, ochii celor de la Esmeralda au rămas mereu ațintiți spre perimetrele aurifere din sud-vestul municipiului Baia Mare, respectiv perimetrele aurifere Săsar, Ilba, Nistru, unde aurul este cantonat în acele cupole aurifere care pot fi exploatate prin cariere de suprafață.

Specialiștii care au îngropat compania Remin au făcut și fac tot ce este posibil pentru a demonstra Ministerului Industriilor și Resurselor că exploatarea acelor cupole nu ar fi rentabilă pentru statul român.

Dacă ne gândim că exploatarea la suprafață a unui zăcământ costă mai puțin de jumătate decât exploatarea în subteran, este de înțeles de ce australienii fac tot ce este posibil pentru a intra în posesia lor.

Trebuie să amintim că, după apariția acestei companii australiene în Maramureș, la conducerea Remin s-au perindat aceiași oameni: Ioan Hudrea, Iuliu Chiorean și Staicu Bălănescu, care sunt și în structurile de conducere ale Transgold! De asemenea, aceștia sunt și acționari la două "firme căpușă": Transfigura SRL și Explorer S.A. Bălănescu ocupă în prezent funcția de director general în Ministerul Industriilor și Resurselor. Se înțelege, deci, cât de mult s-au luptat acești indivizi pentru apărarea intereselor mineritului maramureșan.

Mai mult decât atât, în perioada în care au fost la cârma companiei Remin, ei au pus la dispoziție australienilor mai multe documente și rezultate ale prospecțiunilor geologice secrete. Astfel, cunoscând concentrațiile de metale prețioase din minereu, australienii pot să aleagă din numărul mare de zăcăminte aurifere doar pe cele care au o concentrație extractibilă ridicată. Cum, în concepția lor, "time is gold", de curând și-au trecut în proprietate carierele Lăpușna și Șuior. La exploatarea Șuior există un stoc de circa 500000 milioane tone pirită, cu o valoare estimată de 50 de milioane de dolari. Având în vedere că aceste pirite conțin arsen, neputându-se prelucra în România din cauza lipsei tehnologiei necesare, Iuliu Ciorean a propus cedarea lor, cu titlu gratuit, către Transgold. Un alt motiv invocat a fost acela că depozitul de steril de la Șuior pune în pericol mediul înconjurător. Ceea ce uită foștii director ai Remin (actuali directori la Trnasgold) este faptul că, în anul 1997, firma canadiană Canalex International a făcut o ofertă pentru achiziționarea tehnologiei necesare preparării acestor pirite. Valoarea acestei instalații a fost de 8 milioane de dolari, iar statul român ar fi fost favorizat de pe urma acestei investiții. Un alt lucru pe care aceștia se pare că l-au uitat este că procesul tehnologic de obținere a aurului și argintului folosit de către Transgold se bazează pe utilizarea cianurii în cantități suprasaturate, între 200-800 mg pe litru de apă, în condițiile în care concentrația maximă admisă de cianură în apă este de 0,01% mg pe litru de apă! Procesul se desfășoară în mediu deschis, la o distanță de 50 de metri de cartierele băimărene.

Sunt cunoscute efectele dezastruoase provocate de vaporii cu ioni de cianură asupra organismelor vii, în special asupra oamenilor. În urma unor calcule minimale, se poate spune că proiectul "aurul" este una din cele mai mari afaceri murdare din istoria posdecembristă a României.

Prejudiciul (moral, mai mai ales material!) adus statului român se ridică la cote inimaginabile. La ora actuală, sursele noastre din interiorul Remin ne-au relatat că soarta companiei este pecetluită. Potrivit "strategiei de dezvoltare" a actualului minister PSD al industriilor, mineritul maramureșan va dispărea până în anul 2007.

Costel Marian Ionescu - declarație cu titlul Vai de biet Român, săracul!;

Domnul Costel Marian Ionescu:

Vai de biet Român, săracul!

Deși, declarativ, toate politicile macroeconomice din ultimii 13 ani au vizat îmbunătățirea și creșterea nivelului de trai al întregii populații, în realitate, românii cinstiți și onești au dus-o și o duc din ce în ce mai rău.

Prin Hotărârea Guvernului nr.1145/17 octombrie 2002, Guvernul României a stabilit valoarea coșului minim lunar raportat la o familie compusă din 2,8 membri, aceasta fiind de 4,8 milioane de lei (adică 1,71 milioane de lei/persoană). La baza calculului, însă, au stat statisticile privind consumul specific efectiv al concetățenilor noștri, nicidecum necesarul biologic pe care ar trebui să îl consume un om pentru un trai minimal decent. Este posibil pentru a se ajunge la astfel de cifre să se fi ținut cont și de cei 5 milioane de români care au fost internați în spitalele României și care au primit hrană pe care nu ar fi mâncat-o nici animalele. Or, în mod normal, un astfel de demers științific ar fi trebuit să aibă drept reper consumul pentru un om sănătos.

Așa stând lucrurile, oricine poate observa că actuala Putere este deasupra legilor, mai presus de lege. Art.43 alin.1 al Constituției României prevede: "Statul este obligat să ia măsuri de dezvoltare economică și de protecție socială de natura să asigure cetățenilor un nivel de trai decent". Or, în România, s-a ajuns, în doar câțiva ani, de la situația din perioada lui Ceaușescu, când pentru supraviețuire se raționalizase totul, la aceea de subviețuire. S-a ajuns, în cei 13 ani de democrație postdecembristă, să se trăiască mai prost decât în comunism, și aceasta datorită proastei guvernări a țării.

Și pentru că toți cei care au fost la Putere, indiferent de culoarea lor politică, au vânturat în fața populației tot felul de cifre privind marile realizări ale guvernărilor lor, să ne aplecăm puțin asupra unor evidențe care pun față în față anii de dinainte de 1989 și pe cei de după. Astfel, pe vremea lui Ceaușescu, o familie (tot de 2,8 membri) consuma 31 de kilograme de pâine, în timp ce, în prezent, consumul este de 26,5 kilograme lunar. La paste făinoase, scăderea este și mai mare; dacă înainte reveneau trei kilograme pentru un om, acum s-a ajuns la doar 700 gr/familie. În ceea ce privește consumul de carne, acesta a scăzut de la 3 kilograme la 2,8 kilograme la cea de pasăre, în timp ce la carne de bovină scăderea este de la 3,6 kilograme (cât era rația comunistă), la 700 de grame în prezent. În numele adevărului, nu putem să nu remarcăm faptul că la zahăr este o creștere de la 2,25 kilograme la 2,8 kilograme, iar la ulei de la 1,5 litri la 2,8 litri, raportată statistic la aceeași familie.

În România de astăzi s-a ajuns la situația că un deținut este mult mai bine hrănit decât cetățeanul cinstit, muncitor și plătitor a zeci și zeci de taxe și impozite. De pildă, unui cetățean român îi revin 250 de grame de carne bovină pe lună, în timp ce rația unui pușcăriaș, monitorizată continuu de ONG, este de 1,2 kilograme, ceea ce înseamnă de peste patru ori mai mare. Acesta a fost doar un exemplu, dar la mai toate reperele alimentelor de bază situația este asemănătoare. Acest aspect este generator de fapte antisociale, reprezentând o adevărată oportunitate nu numai pentru infractorii recidiviști, ci, din păcate, pentru tot mai mulți cetățeni care, ajungând pe culmile disperării, în cel mai pur spirit cioranian, preferă regimul de detenție libertății.

PRM consideră că populația României se află într-o situație critică, concetățenii noștri fiind mai prost hrăniți decât în vremea comunistă și cu mult sub necesarul biologic, statisticile Organizației Mondiale a Sănătății reliefând faptul că noi consumăm 60% din necesarul alimentar.

La toate acestea, trebuie adăugată creșterea spectaculoasă a prețurilor, mai ales la produsele de consum de bază (cu 81% la cartofi, cu peste 36% la ulei, cu 42% la legume și conserve), fapt care explică un consum din ce în ce mai scăzut de proteine și, implicit, diminuarea rezistenței organismului uman la numeroasele boli datorate sărăciei, cum ar fi TBC.

Partidul nostru apreciază că printr-o astfel de politică dusă împotriva românilor este atacată și deteriorată fibra biologică a poporului nostru, cu rezultate greu de imaginat în timp, însăși viitorul nostru ca neam fiind periclitat.

Aceeași politică antinațională a dus la creșterea aberantă a prețurilor privind combustibilii și lubrifianții (peste 43%), care au generat creșteri în lanț la absolut toate produsele și serviciile. Performanțele cu care se laudă actualul guvern privind anul 2002, și anume creșterea economică cu 4,5%, nu reprezintă decât o frecție la un picior de lemn, raport la indicatorii statistici care au în vedere nivelul de trai. Păi, numai creșterea prețului curentului electric, a gazelor și combustibilelor a fost în jur de 20%, adică de peste patru ori mai mare decât cu ce se laudă Guvernul Năstase. Să nu mai vorbim de faptul că serviciile privind întreținerea locuințelor sunt cu peste 55% mai scumpe, în timp ce rata inflației se situează la 13,2% pe primele zece luni ale anului 2002. Guvernul României nu face altceva decât să cotcodăcească precum găina babei din "Punguța cu doi bani".

La nivelul municipiului Târgoviște, să luăm un singur reper, taxa pe garaj: aceasta a fost în 2001 de 924000 lei/an; în 2002 a crescut de 1,95 ori, ca pentru anul în curs să se înregistreze o nouă creștere, cu 1019200 lei, ajungându-se la 2820000 lei.

Iluministul francez Jean Jacques Rousseau, în urmă cu mai bine de două secole, în al său celebru "Contract social", scria că un guvernământ este bun dacă populația trăiește bine și este rău dacă poulația trăiește rău. La fel gândim și noi, peremiștii, pentru că, față de marile probleme ale vieții și ale lumii, simțul dreptății, al cinstei, al corectitudinii și al demnității umane este unul singur.

În urma acestor analize statistice ale căror rezultate sunt asumate de actualul executivi, este cert că țara nu este guvernată bine, pentru că nu este posibil ca, la o creștere a inflației de 13,2% pe zece luni, prețurile la produsele de bază să urce în medie cu 70%, în timp ce serviciile au devenit cu peste 40% mai scumpe.

Din păcate pentru români, programul actualului guvern nu este decât vorbărie goală, prezentată din plin pe toate posturile de televiziune, neavând de-a face cu frigiderul și masa cetățeanului de rând, plătitor al taxelor și impozitelor de pe urma cărora cei aflați la Putere își măresc averile.

Nimic din politica socială a partidului care se declara a fi în slujba omului simplu nu are de-a face cu viața acestuia. Așa s-a ajuns la situația în care tot mai mulți români, uitându-se la sacoșe, nu mai știu dacă se duc sau vin de la piață.

În prezent, în România sunt instituite nu mai puțin de 225 de taxe și impozite, țara noastră deținând în acest sens, detașat, primul loc în Europa.

PRM apreciază că nivelul de trai al populației a scăzut și datorită transpunerii în practică, în mod deficitar, a mecanismelor economiei de piață.

PRM apreciază că diminuarea continuă a puterii de cumpărare are o explicație și în creșterea nejustificată și exagerată a numărului de taxe și impozite, precum și a cuantumurilor acestora, creștere care nu numai că nu a ținut niciodată cont de rata inflației, dar nu a avut nici o raportare la nivelul de trai al populației. Inițierea unor noi impozite și taxe (asupra pământului, asupra dobânzilor bancare, de internare în spital) reprezintă fapte concrete, și nu vorbe, ale aplicării la scară largă a ceea ce numea președintele Ion Iliescu drept capitalism de cumetrie. O astfel de șogorie a dus ca, pe spinarea amărâtului de român, o serie de societăți clientelare puterii să fie scutite de taxă, însumând peste 10 mii de miliarde lei (exemple: RA Tutunul Românesc, RAFO Onești). Și aceasta, în timp ce milioane de concetățeni de-ai noștri își blestemă zilele.

Și, pe zi ce trece, versurile lui Eminescu devin tot mai actuale, fiecare dintre oamenii cinstiți fiind tot mai sărac în țară săracă, încât nu putem decât să concluzionăm tot cu un vers din "Doina", și anume "Vai de biet român, săracul!"

Costache Mircea - intervenție intitulată Ce mai fură cleptocrații?;

Domnul Costache Mircea:

"Ce mai fură cleptocrații?"

În țara lui Vinde-tot condusă de alde Papă-tot se fură multe și de toate - de la flote, la combinate, rafinării, codri, munți de calcar ori de aur, sisteme de telecomunicații, hoteluri, bani publici, până și idei de propuneri legislative. Cum funcționărimii din Guvernul SRL (sau, mai bine-zis Guvernul SNC, adică Societatea Nicolae Ceaușescu, în memoria celui sub al cărui regim s-a constituit uriașul patrimoniu pe care îl jefuiesc infractocrații de azi) i se cer doar idei care să rentabilizeze uriașul aspirator de bani, bunuri și valori, comisioane și alte șpăgi, ea nu are vreme să gândească inițiative pentru diminuarea fraudelor și a corupției. Dacă i-ar da vreunuia prin cap o asemenea năstrușnicie, cu siguranță că ar fi dat afară ca necorespunzător ori ar fi trimis cu vreo solie pe la antipozi ori pe undeva, departe de furia dezlănțuită a nesățioșilor tâlharocrați.

De exemplu, mai deunăzi, bietul domn Amariei, încruntându-se teatral în timp ce afirma că se află în plină luptă încordată cu Tanti Corupția la nivel înalt, crezând el, siereacul, că stăpânii îi vor aprecia puterea de dedublare a eului creatoare de iluzii deșarte în conștiința mulțimii nerăbdătoare să vadă odată stăvilit elanul cumulard al manglitorilor de la Putere, s-a și pomenit pleznit peste gura prea slobodă. Nu i s-a arătat cartonașul roșu la Internaționala socialistă, dar i s-a dat a înțelege că, în caz că nu i s-a făcut prea tare dor de Ovidiu Grecea, va trebui să-și țină gura și să pună în scenă alte piese mai ludice la Teatrul Național Anticorupție, secția româno-maghiară.

Vestit colecționar de opere de artă, premierul nu a apreciat deloc tehnica impresionistă a lui Amariei. Cu imaginea mafioților să nu se joace nimeni! Pentru banditocrații români, imaginea este elementul primordial al eternizării la cârma jafului. Pentru imagine a fost desființat un post de televiziune, și tot pentru imagine sunt preluate pe N.V. și ideile unor inițiative legislative.

Cum erau să se lasă penalocrații noștri să le scape proiecte ale Opoziției justițiare, precum "cornul și laptele", inițiativă semnată de Mitzura Arghezi, Mihaela Ionescu și Olguța Vasilescu? Modificarea adusă inițiativei sus-amintite este definitorie pentru Guvernul Papă-Tot. În loc să primească un bon valoric pentru covrigul sau sandvișul din pauza mare doar copiii din familii cu venituri mici, primesc toți la grămadă, inclusiv copiii ori nepoții lui "Miky le backshish", dar nu bonuri, fiindcă pentru acelea nu puteau intra miliardele de lei din banii publici în conturile clientelei PDSR, care câștigă invariabil toate licitațiile, ci lapte dubios și cornuri cu lichior, cu vermut ori cu țuică.

Mai nou, plagiatorii găinarocrați au șterpelit și ideea subsemnatului și a lui Ilie Merce de a se interzice termenii "român" și "național" din titulatura unor firme, pentru a stopa derutarea cetățenilor prin supraaprecierea nejustificată a credibilității acestora. Deși proiectul nostru a fost depus de aproape un an de zile, Guvernul a aprobat doar joi, 30 ianuarie 2003, o ordonanță izbitor de asemănătoare ca idee. Așa stând lucrurile, ce poți să mai spui, decât că: "Guvernul lui Păvălache/Fură legea lui Costache."

Ștefan Pășcuț - apel pentru rezolvarea cât mai urgentă a problemelor medicilor de familie;

Domnul Ștefan Pășcuț:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor,

Suntem la început de an și de sesiune parlamentară și, ca orice început, îl dorim, cu toții, să fie de bun augur. Din păcate, nu același lucru îl pot spune medicii de familie, care, odată cu startul în noul an, se lovesc de vechile probleme legate de finanțarea cabinetelor, de noul contract cu Casa Națională de Asigurări de Sănătate, care perpetuează vechile neajunsuri. Și, de parcă nu aveam destule, noul contract-cadru aduce noi nemulțumiri medicilor de familie.

Ajunși la capătul răbdării, medicii de familie din județul Hunedoara au organizat un marș de protest în data de 1 februarie 2003 în municipiul Deva. La acest marș au participat 150-200 de medici, care au înaintat lista de revendicări atât Casei Județene de Asigurări de Sănătate Hunedoara, cât și Prefecturii Județului Hunedoara. Pentru a realiza reportaje de la acest protest, au fost de față reprezentanți ai presei, atât cea scrisă, cât și cea audio și video.

De parcă această manifestare de protest ar fi fost o joacă de copii alintați, mass-media a prezentat foarte vag acest eveniment sau chiar a trecut pur și simplu cu vederea nemulțumirile medicilor de familie. Ba, mai mult, ziarul "Adevărul" a prezentat în numărul din 5 februarie 2003 un articol pe prima pagină, cu titlul: "Medicii de familie pot câștiga lunar 40 de milioane de lei". Datele statistice prezentate în acest articol sunt preluate de la Ministerul Sănătății și Familiei și se referă la trei județe: Maramureș, Tulcea și Hunedoara. Oare întâmplător se referă și la județul Hunedoara sau pentru că au îndrăznit să protesteze?

Probabil că datele prezentate în acest articol sunt reale, dar forma în care sunt prezentate au darul de a dezinforma opinia publică, de a o incita împotriva medicilor de familie. Cititorul de rând va spune: "Dacă pot câștiga 40 de milioane de lei pe lună, atunci, ce mai vor?"

Eu cred că acest mod de abordare a problemelor reale și multe ale medicilor de familie este cât se poate de greșit, atât din partea unui segment al presei românești, care nu prezintă obiectiv problemele medicilor de familie, cât și al Ministerului Sănătății și Familiei, care nu se așează la masa dialogului cu reprezentanții medicilor de familie, pentru a găsi soluții de rezolvare.

De aceea, cer doamnei ministru Daniela Bartoș să-și găsească timp, cât mai urgent, să-i asculte pe reprezentanții medicilor de familie și să găsească soluții pentru rezolvarea problemelor lor.

Ștefan Lepădat - declarație politică cu titlul Proprietatea agricolă de la Cuza încoace;

Domnul Ștefan Lepădat:

Proprietatea agricolă de la Cuza încoace.

Reforma agricolă de la 1864, înfăptuită în timpul domnitorului Alexandru Ioan Cuza, a impulsionat diferențierea țărănimii, ceea ce a dus, pe de o parte, la creșterea proprietății moșierești și chiaburești, iar, pe de altă parte, la pierderea pământului de către păturile de jos ale acesteia. În Vechiul Regat, după unele statistici din 1903 și 1905, 91,9% din populație trăia în mediul rural. Marii proprietari funciari, în număr de 7.790, dețineau o dată și jumătate mai mult pământ decât 957.287 gospodării țărănești luate la un loc; 423.403 posedau până la 3 ha teren agricol, iar 300.000 de familii din mediul rural nu aveau nici o palmă de pământ.

Sistemul împovărător al obligațiilor și privațiunilor de tot felul au adus țărănimea într-o cumplită stare de sărăcie și umilință, determinând impacturi sociale explozive la 1888, 1894, 1899, ce au culminat cu marea răscoală de la 1907, care este tratată atât de superficial în manualele de istorie din ultimii ani. Este inadmisibil de a trece cu vederea amploarea, intensitatea și urmările sociale și politice ale răscoalei care s-a declanșat la 8 februarie în satul Flămânzi din județul Botoșani, pe marea moșie a trustului Fischer, și s-a extins în toată Moldova, Muntenia și Oltenia, până în satul Flămânda din județul Mehedinți. Nu se poate minimaliza sacrificiul celor 11.000 sau 12.000 de victime, după cum informau ziarele "Adevărul" și "Dimineața", patronate de Constantin Mille, urmare a represiunilor cu tunurile.

Reforma agrară din 1945 frânează calea modernizării agriculturii, prin împărțirea pământului la mii și mii de familii.

Colectivizarea agriculturii a generat anarhie și nestimularea muncii. Prin Legea fondului funciar nr. 18/1991, conform principiului "restitutio în integrum", pământurile au fost înapoiate în suprafețe mult mai mici decât la colectivizarea țăranilor, iar fermele de animale ale fostelor CAP-uri, inventarul modern (tractoare, combine, pluguri) și sediile CAP-urilor au fost furate sau însușite la prețuri de nimic. Aceste măsuri reparatorii au avut drept efect negativ transformarea României dintr-o țară exportatoare de produse agricole în țară importatoare.

Din 1990 până în prezent, guvernele perindate au venit cu soluții proprii sau din import pentru modernizarea agriculturii, vehiculându-se și ideea "constituirii de cooperative" după modelul Franței, Greciei, Suediei, Austriei și Danemarcei, dar nici unul nu a constituit o "fermă agricolă model" pentru locuitorii din mediul rural.

Privatizarea IAS-urilor a fost finalizată, iar cele privatizate au fost mai întâi jefuite de propriii manageri, micșorându-se baza tehnico-materială.

Restituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și a celor forestiere (Legea nr. 18/1991 și Legea nr. 1/2000), după rapoartele prefecților, s-ar apropia de final, dar mă întreb: Au fost respectate întocmai cele două legi privind aplicarea lor, din moment ce reclamațiile și procesele nu mai contenesc? Este normal să apară doi proprietari pe aceeași suprafață de teren, în urma hotărârilor judecătorești, unul câștigă la Drobeta Turnu Severin, iar celălalt la Craiova? Ce altă lege poate rezolva conflictul? Poate "Legea junglei", dreptatea realizându-se cu parul sau toporul!

Programul guvernamental de redresare a vieții rurale se izbește de sărăcirea continuă a majorității proprietarilor agricoli, care sunt nevoiți să facă împrumuturi pentru arat și semănat, care, nemaifiind achitate, își vând pământurile pentru sume derizorii.

Fel și fel de străini procedează la relații de concubinaj pentru cumpărarea de terenuri intra și extravilane, profitând de naivitatea și neputința țăranului de a lucra pământul, din lipsă de utilaje moderne, de bani și de forță de muncă.

Câtă vreme baza tehnico-materială va fi necorespunzătoare, subvențiile de la stat vor fi insuficiente, creditele agricole pe termen lung nu se vor acorda cu rambursarea în produse agricole, iar șeptelurile de animale nu se vor reface cu rase ameliorate genetic, cu intervenția statului, va fi greu să ne raliem la standardele Uniunii Europene.

Legea nr. 18/1991 și Legea nr. 1/2000 nu rezolvă integral problema restituirii terenurilor agricole și forestiere, din moment ce țăranul nu a primit inventarul agricol și uzufructul pământului.

Revenirea la economia naturală, închisă, țărănească echivalează cu o sinucidere a economiei agrare românești, care nu va putea face față concurenței acerbe a piețelor agrare externe, în contextul integrării europene. Nu trebuie ignorată forma asociativă, care poate realiza o producție mare și de calitate. Înainte de a trece la impozitarea terenurilor agricole, era normal și constructiv ca proprietarilor agricoli să li se acorde sprijin material și financiar, precum și o perioadă de grație, pentru refacere, iar după aceea să li se ceară impozite.

În final, îmi permiteți să citez un pasaj din discursul rostit cu prilejul primirii în Academia Română a marelui scriitor Liviu Rebreanu, care afirma: "Destinul nostru, ca neam și ca purtare culturală, atârnă de cantitatea de aur ce se află în sufletul țăranului..., de felul în care va fi utilizat și transferat acest aur în valori externe". Vă mulțumesc.

Monica Octavia Musca, Andrei Ioan Chiliman - declarație politică comună cu tema: Guvernul Năstase a amputat Legea nr.10/2001 deschizând altor români calea Strasbourgului pentru ași căuta drepturile;

Doamna Monica Octavia Muscă și domnul Andrei Ioan Chiliman:

Guvernul Năstase a amputat Legea nr. 10/2001, deschizând altor români calea Strasbourgului pentru a-și căuta drepturile.

Către sfârșitul anului trecut, mai precis pe 18 decembrie 2002, în Monitorul Oficial a fost publicată Ordonanța de urgență nr. 184/2002 pentru modificarea și completarea Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989. Eliminând alin. 4 al art. 16 din legea nr. 10/2001 și înlocuindu-l cu un text nou, Guvernul Năstase a reușit prin această ordonanță de urgență o performanță pe care o poate invidia chiar și Gheorghe Gheorghiu Dej: naționalizarea, în anul 2002, dintr-un condei, în România democratică și membră a Consiliului Uniunii, a unor imobile pe care atât Dej, cât și Ceaușescu uitaseră să le naționalizeze, deci pentru care statul nu a avut și nu are vreun titlu valabil de proprietate.

De asemenea, ordonanța sus-menționată încearcă implicit să anuleze și prevederile art. 6 din legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică și privată a statului, încălcând astfel dreptul justiției de a repara, măcar în parte, jaful făcut de statul comunist asupra proprietății private.

Nu putem să nu ne întrebăm dacă birocrații și demnitarii care au creat și aprobat această ordonanță de urgență s-au gândit la concordanța ei cu prevederile Rezoluției nr. 1223 a Consiliului Uniunii sau cu cele ale Cartei Europene a Drepturilor Omului. Chiar credeți că politicienii Uniunii Europene sunt orbi, dacă, uneori, se fac că nu văd anumite lucruri?

Domnule prim-ministru, de ce trebuie ca românii să plece în bejenie, să își caute dreptatea la Curtea Europeană a Drepturilor Omului, din cauza deciziilor iresponsabile și disprețuitoare ale unor birocrați și demnitari plătiți din bani publici și care ar trebui să se gândească de mai multe ori înainte de a batjocori proprietatea particulară asemenea comuniștilor și de a târî România în procese la Strasbourg, pentru a o face de râs? Și asta, pentru a nu aminti și de despăgubirile de milioane de euro pe care noi toți trebuie să le plătim prin impozite, din cauza acestor întârziați ai istoriei, care apără cu înverșunare și cu mânie proletară proprietățile naționalizate de adevărații proprietari.

Domnule prim-ministru, fiind profesor de drept și un european convins, vă cerem să dați de pământ cu toți cei care vă aruncă în ridicol prin marea diferență dintre vorbe și fapte, cu cei care vă obligă să măriți până la sufocare birurile impuse românilor, pentru ca ei, o mână de demnitari și de birocrați aroganți, să își bată joc în continuare de banul public, de cetățenii României, pe spinarea cărora trăiesc, și de România.

Având convingerea că un stat de drept nu se poate baza pe furt și nedreptăți, PNL va continua să lupte pentru ca dreptatea și bunul simț să învingă întunericul mentalităților întârziate în comunism, ca proprietățile naționalizate să se întoarcă la proprietarii de drept și ca interesele care au produs Ordonanța de urgență nr. 184/2002 să nu mai poată descalifica un întreg Guvern.

Grigore Emil Rădulescu - comentariu pe marginea politicii actuale în domeniul taxelor și impozitelor;

Domnul Grigore Emil Rădulescu:

Puțină lume știe că, în România, numărul de taxe și impozite, la sfârșitul anului trecut, era de 220, un adevărat record pentru Europa, unde, în locurile cele mai aspre, acestea ajung doar la câteva zeci. În mare parte, aceste taxe sunt inutile și sunt create numai și numai cu scopul de a jecmăni o întreprindere sau cetățeanul. Ele au destinații uneori necunoscute și sunt folosite exclusiv de Putere.

Un astfel de exemplu îl reprezintă ultima taxă care se aplică de la 1 ianuarie, de 0,5% la fondul de salarii, pentru accidente de muncă. Declarația unui înalt funcționar din Ministerul Muncii a fost stupefiantă: acești bani, strânși în numele accidentelor de muncă, vor fi folosiți pentru refacerea infrastructurii din țară.

De regulă, taxele și impozitele se percep pentru a putea administra un sistem care asigură servicii de bază cetățeanului: educație, acces la justiție, servicii medicale minime etc. Culmea e că în România nici unul din aceste servicii nu funcționează normal, iar cele mai multe taxe sunt niște aberații. Așa a apărut taxa pe animal de apartament, pe ghicit, pe măgar, pe radio și televizor, chiar dacă nu le ai, ș.a.m.d.

Ceea ce este mai periculos este faptul că administrația centrală sau locală, dincolo de taxele impuse de Guvern sau Parlament, sunt libere să instituie taxe de orice fel și pe orice, doar cu câteva condiții minime. Este motivul principal pentru care a apărut această inflație de taxe.

Ar mai fi inerția sau lehamitea cetățeanului, care nu este obișnuit să tragă la răspundere autoritățile pentru felul cum sunt cheltuiți banii publici. De multe ori, sub proasta gestiune se ascund frauda și interesul ocult.

Cu cât acești bani publici sunt mai prost gestionați, cu atât nevoia este mai mare. În România, în ultimii 13 ani, a existat o singură metodă de a face bani: birul. Sunt extraordinar de multe cazuri de lucrări publice supraîncărcate la deviz sau inutil construite, care au înghițit sume foarte mari de bani. Plus că, la plata impozitului pe venitul global, orice român constată că este taxat dublu. Sumele care constituie taxe și impozite locale nu sunt deductibile la calculul venitului impozabil.

Dintre cele 220 de taxe și biruri, nimeni nu se gândește să le anuleze, în schimb, la orizont se clocesc altele, unele mai năstrușnice decât altele, care vor duce România în Cartea Recordurilor cu o cotă deloc demnă de invidiat.

Gheorghe Eugen Nicolăescu - câteva considerații în privința fiscalității;

Domnul Gheorghe Eugen Nicolăescu:

De peste o săptămână asistăm la un spectacol dezolant, purtat de reprezentanții celor două palate, Cotroceni și Victoria, pe tema fiscalității, în timp ce populația României se zbate să supraviețuiască între facturile la întreținere și prețurile la mâncare. Președintele Iliescu și primul ministru se confruntă pe subiectul impozitării salariilor mari, care, oricum, sunt puține la număr și aparțin de regulă managerilor companiilor străine, fără să sufle un cuvânt de proasta administrare a veniturilor statului, cauza principală a lipsei de fonduri pentru îndeplinirea cerințelor populației.

Știm că președintele mai are reminiscențe socialiste, iar primul ministru apără o serie de baroni locali și pesediști de frunte, dar nu aceasta este principala problemă a României. Adevărata problemă este fiscalitatea mare asupra veniturilor tuturor cetățenilor și firmelor private, care își plătesc obligațiile către bugete, comparativ cu firmele de stat, ajutate de statul social-democrat și golite de bani de managerii și acoliții puterii, cu penalități anulate, cu datorii reeșalonate și cu bunuri de patrimoniu public luate pe nimic.

Experiența altor țări, dar și a României, a demonstrat că orice creștere de fiscalitate înseamnă cel puțin două efecte negative, contrare celor așteptate prin mărirea taxelor și impozitelor: a) trecerea unei părți importante din munca impozitată în zona neagră a economiei, ceea ce înseamnă mai puține impozite și taxe adunate și, implicit, diminuarea posibilităților de creștere a pensiilor și a salariilor, în general; b) ocolirea României de către investitori, care, și așa, nu a reușit să trezească simpatia și interesul acestora, datorită corupției, birocrației, mediului de afaceri și legislației instabile.

De aceea, Guvernul trebuie să aleagă între măsuri reale de reducere a fiscalității, ca o cale sigură de creștere economică, de atragere a investițiilor, de sporire a numărului locurilor de muncă, de ridicare a nivelului pensiilor și salariilor sau între opțiuni de constrângeri fiscale, fără restructurare și reformă, menținând starea actuală de lucruri și chiar agravând-o.

Ioan Sonea - intervenție cu titlul Voluntari pentru infern;

Domnul Ioan Sonea:

Voluntari pentru Infern!

Când pentru o boală leac nu există, omul se supune destinului și voinței lui Dumnezeu. Când leacul există, dar peste mări și țări, astăzi, când distanțele nu mai contează, omul începe o bătălie pentru relații, aprobări și apeluri la ajutorul public și speranța clipește. Și se mai întâmplă și minuni...

Când leacul există în vitrinele farmaciilor din oraș sau chiar din comună, dar zidurile construite din cărămizile sărăciei acumulate îl fac de neatins, în sufletele bătrânilor, pensionarilor bolnavi, își face loc deznădejdea. Au contribuit o viață întreagă la crearea unui fond care dădea speranța că la nevoie vor avea cu ce să-și aline bolile bătrâneților. Oamenii și vremurile au capitalizat bănuții lor, mulți, puțini și i-au dat pe mâinile unor indivizi sau instituții care consideră de cuviință să le găsească o altă destinație sau care să caute motivații dintre cele mai fanteziste pentru ca rezervele să nu mai ajungă la cei în necaz. Plătitorii nu au nici o vină că au muncit pe lei și că azi trebuie să-și cumpere sănătatea pe euro sau dolari.

Așa se face că promisiunile propagandistice privind subvenționarea medicamentelor pentru anumite categorii de bolnavi, făcute de Putere, au rămas doar vorbe pe hârtie. Trebuie să te îmbolnăvești și să mergi la medic doar în anumite faze ale lunii, pentru a avea norocul să primești rețeta cu medicamente compensate și să dai de farmacia care să le elibereze.

Farmaciile, chiar dacă au medicamente, dar se pare că cele mai multe nu le au, deoarece casele de sănătate nu au decontat de multe luni rețetele gratuite și compensate și, deci, și aprovizionare a avut de suferit, nu mai vând pe credit. Farmaciile nu au semnat contractele cu casele de sănătate. Bolnavii pot să aștepte.

Desigur că acei care hotărăsc când, cine și cum trebuie să se îmbolnăvească și să le dea bani și medicamente, au și bani și medicamente pentru ei și pentru ai lor. Dar se gândesc ei măcar o clipă la medicii care trebuie să hotărască cui să dea rețeta și cui să nu o dea, la farmaciștii care produc sau vând sau, mai degrabă, produc și nu vând, pentru că nu pot fi plătiți pentru acest produs? Se gândesc cei ce și-au luat drept de viață și de moarte asupra semenilor, pardon, inferiorilor lor, că fac din medici și din farmaciști uneltele crimei lor? Dar că aceștia nu doresc acest lucru? Așa se întâmplă că acești specialiști ies în stradă odată cu bolnavii pe care nu-i pot ajuta.

În Bistrița, nu s-au plătit compensațiile din octombrie 2002. La un moment dat, nici o farmacie nu a mai eliberat medicamente compensate. Azi, acest lucru se face doar printr-o singură unitate-depozit. Farmaciștii au ieșit în fața prefecturii. Totul se rezumă la promisiuni.

Dar, dragi bolnavi bătrâni pensionari, fiți înțelegători, sacrificați-vă! Țara are nevoie de bănuții voștri! Țara este în război! România este în război! Sunt titlurile din ziare și de la emisiunile TV de pe toate posturile! Deși Parlamentul nu s-a pronunțat încă, CNA nu se sesizează în legătură cu terorizarea oamenilor cu stafia războiului. Nu ne miră. România este singura țară de pe Terra în care copiii, îngeri nevinovați, au fost scoși în stradă din școli să ovaționeze, să cânte și să zburde că țara lor a fost invitată să intre într-un bloc militar.

Trebuie să știți! Trebuie să vă temeți! Trebuie să ajungeți să vă fie rușine să cereți ceva pentru voi! Pe când lozinca: "Totul pentru front, totul pentru victorie"?

Nicolae Vasilescu - referire la corupție, devenită fenomen social la noi;

Domnul Nicolae Vasilescu:

Corupția, acest fenomen devastator al tranziției sau "...una dintre temele la care nu știm să răspundem...", așa cum sună declarația Premierului Năstase, reprezintă piatra de încercare a Guvernului de la București. Cu câtă nonșalanță își declară incapacitatea domnul prim-ministru! De ce n-o lăsa el pe alții, care ar ști să răspundă la această temă?

În cei 12 ani de tranziție, în procesul de privatizare s-a creat un fel de cârdășie între îmbogățiții vremii și guvernanți, care, de multe ori, sunt unii și aceiași. România devine pe zi ce trece un stat de tip mafiot, specific Italiei anilor ‘70-'80. Guvernanții sunt siguri că nu au de dat socoteală nimănui și au tendința de a se transforma în mici dictatori, desconsiderând legea.

Fenomenul care "pune cel mai mult în pericol democrația românească este posibila instaurare a unui partid-stat, cu trăsături de tip P.C.R. Pesedizarea Parlamentului, a administrației publice centrale și locale "și, mai nou, pesedizarea PD și PNL, sunt deja primii pași. Ne aflăm în fața unui regim oligarhic, tulbure, alcătuit din grupuri de interese greu de înlăturat, având de partea lor puterea politică, administrativă și, nu în ultimul rând, financiară, ce vor să ducă România în Europa sub formă de pământ pârjolit de hoție și corupție.

Lupta cu corupția, devenită fenomen social la noi, este o luptă falsă, haotică, de formă. Subiecții anchetați sunt mici funcționari corupți și nu rechinii care au devalizat bănci sau fonduri de investiții. PNA pare a fi înființat doar pentru a mai crea niște posturi de conducere, având în vedere ineficiența lui și faptul că, oricum, în România există instituțiile specifice unui stat de drept, care să ancheteze corupția și corupții. Procurorul general al PNA declară presei că deține "dosare ce țin de marea corupție, în care faptele sunt comise de foști sau actuali secretari de stat și miniștri, de toate culorile politice", dar a doua zi revine și expediază presei un comunicat spectaculos, în care nu mai recunoaște nimic, considerându-ne pe toți niște imbecili.

Dar aceeași inapetență pentru claritate o are și șeful lui spiritual, Adrian Năstase, care prin declarațiile amețitoare ale ultimelor luni, incoerența unor acțiuni politice sau inconsistența actului politic, devine un adevărat campion al deciziilor contradictorii.

Legalitatea și dreptatea sunt noțiuni abstracte, cu care doar se cochetează, din moment ce poliția, justiția și toate instituțiile statului refuză să atace molima corupției, ce bântuie România de mai bine de un deceniu sub privirile indiferente și uneori complice ale potentaților guvernanți. Presa a fost ocupată săptămâni întregi cu prezentarea sfidătoare a miliardarilor, "căpeteniile lumii interlope", omițând faptul că aceștia nu-și puteau rotunji averile fără sprijinul celor aflați la putere.

Ceea ce s-a furat în toți acești ani s-a furat cu sprijin politic. Executivul este preocupat de ștergerea datoriilor sutelor de miliarde de lei, pe care "magnați pe spinarea statului" le au de plătit la bugetul de stat. Ba, mai mult, prin Legea amnistiei pentru pedepsele de până la 5 ani, "gulerele albe" care au ruinat băncile și au adus prejudicii statului român, precum Alexandru Dinulescu - Bankoop, Marcel Ivan - Credit Bank, Sever Mureșan - Dacia Felix, Răzvan Temeșan - Bancorex, Sorin Ovidiu Vântu - FNI, patronii de la Caritas, Safi și galeria "rechinilor", care ușor poate fi completată, nu vor mai face niciodată cunoștință cu detenția.

Cei 12 ani de reformă sunt sinonimi cu un jaf, mai mult sau mai puțin organizat, pus la cale de profitorii care s-au perindat la guvernare. Aceștia, aproape că au reușit să "scape" statul român de toate acele proprietăți lucrative, iar sumele obținute din vânzarea mediocră a activelor au fost fie risipite fie ghidate în buzunarele personale.

"A fi corupt și a nu păți nimic", iată adevăratul comandament al unei Românii a tuturor posibilităților. Nu este însă prea târziu să anihilăm monștrii născuți în somnul României postdecembriste. Să spargem cu toții omerta și să-i demascăm cu orice risc, cu mult curaj!

Nicolae Leonăchescu - relatarea a două evenimente culturale ce l-au avut autor pe senatorul Corneliu Vadim Tudor.

Domnul Nicolae Leonăchescu:

În ziua de 5 februarie 2003 au avut loc două evenimente culturale de excepție care merită a fi consemnate.

În holul de la intrarea principală în clădirea Senatului s-a vernisat o expoziție cu autografele unor personalități celebre prin care: Napoleon, Robespierre, Tudor Arghezi, George Călinescu, Nichita Stănescu, Marin Sorescu, Alexandru Macedonschi, Mihail Sadoveanu, Gheorghe Gheorghiu Dej etc.

Piesele expuse fac parte dintr-o colecție căreia i se poate spune celebră.

În aceeași zi, în sala Teatrului "Alexandru Davila" din Pitești, a avut loc lansarea unei cărți de referință intitulată "Aforisme". În prezența unui public numeros și a reprezentanților presei, autorul s-a prezentat ca un creator de înaltă valoare. Și pentru că tot a venit la Pitești, autorul a depus o coroană de flori la cripta Brătienilor de la Florica.

Protagonistul acestor autentice acte de cultură este senatorul Corneliu Vadim Tudor, liderul Partidul România Mare. Cu eleganță și căldură, s-a prezentat publicului în dimensiunea sa fundamentală de om de cultură, creator și generator de evenimente.

De pe înalta platformă a bagajului cultural pe care îl are, Corneliu Vadim Tudor plonjează oricând, cu nonșalanță și cu o retorică sclipitoare în peisajul realităților unei tranziții în care ne mișcăm debusolați.

Să-ți expui, cu o transparență dezarmantă, preocupările și valorile de colecție spre a aduce bucurii celor din jur, reprezintă un gest de rară noblețe, dar și un risc.

S-a văzut din reacția presei centrale încercarea de a plasa în derizoriu aceste mari evenimente culturale. În buna tradiție a unei prese distructive, tip S.R.L., subordonată unor forțe oculte, evenimentele culturale avându-l pe Corneliu Vadim Tudor în centru au fost prezentate lapidar și distorsionat.

Ne punem pe drept cuvânt întrebarea: ce alt lider politic al României contemporane poate onora într-o singură zi evenimente culturale de asemenea nivel?!

Ce alt eveniment cultural argeșean se mai poate bucura de prezența și susținerea a 15 parlamentari români din 11 județe ale țării și a trei oaspeți din Statele Unite?!

Am consemnat cele de mai sus cu buna intenție de a semnala tuturor că astăzi, fără cultură nu poți face politică. Cine n-o are aparține unei epoci revolute. Europa fără cultură nu există!

Și nu trebuie uitat un celebru aforism: "În afara culturii, viața este un drum spre moarte!".

Și atunci, de ce mai marii zilei o ignoră și nu îi onorează coordonatele?

Vă mulțumesc.

 

Cu aceasta, s-a încheiat prima parte a lucrărilor zilei de astăzi. În continuare, vă urez o zi bună.

 
 

După pauză

 
 

Domnul Valer Dorneanu:

Stimați colegi,

V-aș ruga să-mi permiteți să continuăm ședința plenului de astăzi, cu următoarele precizări. După cum știți, ieri s-au ridicat mai multe excepții de procedură în legătură cu nerespectarea termenului de 7 zile pentru comunicarea rapoartelor.

Vă reamintesc că ordinea de zi pe săptămâna asta a fost stabilită de către Biroul permanent și Comitetul ordinii de zi miercuri, materialele au fost difuzate luni. În ședința comună a Biroului permanent și Comitetului ordinii de zi, Biroul permanent a solicitat o modificare a acesteia, modificare care a fost aprobată fără obiecții din partea vreunui Grup parlamentar. În plen s-au ridicat aceste obiecții. În urma discuțiilor pe care le-am avut, în aceste minute, cu liderii Grupurilor parlamentare, am decis următoarea soluție: pentru a nu începe ședința cu derularea discuțiilor de procedură, care nu ar fi decât cronofage și fără rezultat, dar și pentru faptul că, în mod real, câteva din rapoartele care au fost înscrise pe ordinea de zi fuseseră difuzate vineri, când deputații nu mai erau, sau unele chiar luni, am propus să nu mai continuăm ședința de astăzi, să continuăm ședința joi, când se va fi împlinit un termen rezonabil pentru informarea tuturor parlamentarilor. De asemenea, eu am mai sugerat, având în vedere ordinea de zi a ședinței comune de mâine, analiza Declarației Guvernului cu o serie de documente publicate, ca și analiza scrisorii președintelui, toate acestea presupun necesitatea unei analize în grupuri, lucru cu care au fost de acord și unii dintre șefii grupurilor parlamentare, nevoia de a examina cu atenție aceste documente, să suspendăm ședința de astăzi în plen și urmează ca mâine să ne vedem în plenul celor două Camere, iar joi să continuăm ordinea de zi la care am ajuns, ordinea de zi care v-a fost comunicată.

Domnul deputat Negoiță are o precizare de făcut.

 
 

Domnul Liviu Negoiță:

Mulțumesc, domnule președinte.

Așa cum ați spus dumneavoastră, am fost de acord cu amânarea dezbaterii acestor proiecte de lege pentru ziua de joi. Din motive procedurale, suntem de acord cu amânarea acestor dezbateri. În ceea ce privește poziția noastră, a Grupului parlamentar al PD, nu suntem de acord cu invocarea celui de al doilea motiv, cum că am avea nevoie de timp pentru studierea documentelor depuse de primul-ministru la Camera Deputaților.

Sigur că cererile primului-ministru și ale președintelui trebuie înscrise cu prioritate pe ordinea de zi, dar motivul principal pentru care noi suntem de acord cu amânarea acestor dezbateri este de ordin procedural. De acum înainte, vom fi mult mai atenți, pentru a merge pe litera Regulamentului, atunci când vom întocmi ordinea de zi, așa cum spune art.85 din Regulamentul Camerei Deputaților, anunțarea ordinii de zi se face până în ultima zi de dezbatere a Camerei Deputaților, în săptămâna în care chiar dezbatem acea ordine de zi, nemaiputând modifica ceea ce am stabilit cu o săptămână înainte.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Valer Dorneanu:

Mulțumesc.

Domnul Bolcaș are de făcut, și dânsul, o precizare.

 
 

Domnul Lucian Augustin Bolcaș:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Este adevărat că rezultatul acestei guvernări îl cunoaștem cu toți, pe spinarea noastră și pe facturile de întreținere ce le achităm, dar aici desfășurăm cu preponderență, o parte dintre noi, activitate intelectuală. Fără a ști exact conținutul unor susțineri, niciodată nu voi îndrăzni să răspund la acele susțineri. De aceea și al doilea motiv invocat astăzi este justificat. El este justificat de neglijența Guvernului, care nu ne-a trimis în timp util materialele, dar, dacă am acceptat, în aceste condiții, să le dezbatem, trebuie să acceptăm și efortul de a ne putea pronunța în cunoștință de cauză. Eu așa concep activitatea noastră și, dacă greșesc, vă cer iertare.

 
 

Domnul Valer Dorneanu:

Mulțumesc, mai ales pentru prima parte a aprecierii dumneavoastră.

Stimați colegi,

În aceste condiții, suspendăm ședința de astăzi. Rugămintea este să analizați documentele pe care le vom dezbate mâine în plenul celor două Camere. În jurul orei 13, veți primi și raportul celor două Comisii pentru apărare, ca și scrisoarea președintelui.

Documentele care însoțesc declarația premierului sunt deja difuzate și cred că este necesar să aveți și un studiu individual al lor, nu în înțelesul studențesc, și să faceți o analiză în grupurile dumneavoastră parlamentare.

Vă doresc succes.

Vă anunț că anexele care însoțesc declarația premierului probabil că le veți primi la grupuri, pentru că sunt introduse în niște genți care nu intră în casetele dumneavoastră.

Ședința s-a încheiat la ora 10,40.

 
   

Adresa poștală: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, București joi, 14 noiembrie 2019, 2:43
Telefoane (centrala): (021)3160300, (021)4141111
E-mail: webmaster@cdep.ro