Plen
Ședința Camerei Deputaților din 3 martie 2003
Sumarul ședinței
Stenograma completă
publicată în Monitorul Oficial, Partea a II-a nr.19/13-03-2003

Dezbateri parlamentare
Calendarul ședințelor
- Camerei Deputaților:
2020 2019 2018
2017 2016 2015
2014 2013 2012
2011 2010 2009
2008 2007 2006
2005 2004 2003
2002 2001 2000
1999 1998 1997
1996
Interoghează dezbaterile
din legislatura: 2016-prezent
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996
Monitorul Oficial
Partea a II-a:2020 2019 2018
2017 2016 2015
2014 2013 2012
2011 2010 2009
2008 2007 2006
2005 2004 2003
2002

Transmisii video

format Real Media
Arhiva video:2020 2019 2018
2017 2016 2015
2014 2013 2012
2011 2010 2009
2008 2007 2006
2005 2004 2003
Pentru a vizualiza înregistrările video trebuie să instalați programul Real Player
Sunteți în secțiunea: Prima pagină > Proceduri parlamentare > Dezbateri > Calendar 2003 > 03-03-2003 Versiunea pentru printare

Ședința Camerei Deputaților din 3 martie 2003

  1. Prezentarea și dezbaterea moțiunii simple "Gigaîntreținerea" (Supunerea la vot. Respingerea moțiunii).  

Ședința a început la ora 17,13.

Lucrările au fost conduse de domnul Valer Dorneanu, președintele Camerei Deputaților, asistat de domnii Nicolae Lenochescu și Constantin Niță, secretari.

Domnul Valer Dorneanu:

Stimați colegi,

Vă rog să luați loc în băncile dumneavoastră, să începem "gigaședința" de astăzi.

Dați-mi voie, stimați deputați, să declar deschisă ședința de astăzi a Camerei Deputaților, anunțându-vă că din 344 de deputați și-au înregistrat prezența 302, 42 sunt absenți, din care 21 participă la alte acțiuni parlamentare.

Cum ați fost informați, pe ordinea de zi a ședinței de astăzi se află dezbaterea moțiunii intitulată "Gigaîntreținerea".

În legătură cu dezbaterea acestei moțiuni, vă informez că în ședința din 26 februarie Biroul permanent și Comitetul ordinii de zi au convenit să propună plenului următoarea procedură: prezentarea moțiunii de către unul dintre semnatarii acesteia, răspunsul Guvernului, căruia i se alocă 45 de minute, pe care le poate administra la începutul și la sfârșitul ședinței. Grupurilor parlamentare li se vor afecta câte 20 de secunde pentru fiecare deputat, fără însă ca timpul determinat pentru fiecare grup să fie mai mic de 6 minute. Deputații fără apartenență politică își vor desemna în scris vorbitorii, în timpul aceleiași limite personale, 20 de secunde.

Potrivit timpului nominalizat pe deputat, Grupului parlamentar Social Democrat îi revin 58 de minute, Grupului parlamentar al Partidului România Mare, 24 minute, Grupului parlamentar al Partidului Democrat - 9, Grupului parlamentar al Uniunii Democrate a Maghiarilor din România - 9, Grupului parlamentar al Partidului Național Liberal - 9, Grupului Minorităților Naționale - 6, 1 minut pentru deputații fără apartenență politică.

Dau cuvântul pentru început unuia dintre semnatarii moțiunii, nu înainte, însă, de a întreba pe toți cei care au semnat dacă vreunul dintre dumnealor își retrage semnătura.

Domnul Negoiță înțeleg că se pregătește să prezinte moțiunea. Poftiți, domnule deputat.

Domnul Liviu Gheorghe Negoiță:

Mulțumesc, domnule președinte.

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor,

Subsemnații, deputați menționați în listele anexate la prezenta moțiune, membri ai Camerei Deputaților în legislatura 2000 - 2004, în temeiul art. 64 din Constituția României și a art. 148 - 153 din Regulamentul Camerei Deputaților, înaintăm prezenta moțiune simplă, cu tema "Gigaîntreținerea".

Guvernarea PSD - PUR - UDMR a adus la disperare populația României prin prețurile uriașe și nejustificate pe care le impune la energie electrică, energie termică, gaze naturale. S-a ajuns la situația, de neacceptat, ca multe familii să nu-și poată plăti întreținerea decât dacă renunță la orice fel de alte cheltuieli, strict necesare, și, în multe cazuri, și la o parte din hrană!

În mileniul III, pentru mulți cetățeni ai României, întrebarea zilnică este: să se hrănească sau să se încălzească? iar la căutarea lor disperată cum să le facă pe amândouă, guvernarea PSD-PUR-UDMR le răspunde cu aroganță că ar trebui să lase deoparte asemenea "nimicuri" și să se gândească că pot călători în spațiul Schengen fără vize sau că țara lor a fost invitată să devină membră NATO! Aceste "mărețe împliniri" sunt însă foarte departe de cei pentru care plata facturii la întreținere a devenit principala preocupare.

În perioada 1997 - 2000, cât a fost în opoziție, PSD a repetat obsesiv că se măresc "aberant" prețurile la energia electrică, energia termică, gazele naturale. Atunci PSD promitea că dacă va veni la guvernare va reduce imediat aceste prețuri. În manifestul electoral al PSD, pagina 21, chiar explica una din metode: "aplicarea unei cote reduse de t.v.a., cu 9 procente, la energia electrică, termică și combustibilii de încălzire".

În programul de guvernare, angajament pe baza căruia Guvernul primea votul de învestitură al Parlamentului, stă scris din nou, negru pe alb: "aplicarea unei cote reduse cu până la 9% la t.v.a. pentru... energie electrică, energie termică, gaze naturale, lemne de foc, cărbuni pentru populație" - Monitorul Oficial al României nr. 700 din 28 decembrie 2000, pagina 9.

Ce s-a întâmplat în realitate știu toți românii! Să comparăm, totuși, câteva cifre preluate din lucrarea: "Industria după doi ani de guvernare PSD", editată de curând chiar de Ministerul Industriilor și Resurselor.

În noiembrie 2000, prețul mediu de vânzare a energiei electrice era de 37,8 USD/Mwh. După doi ani, prin "reducerea" promisă a devenit 48,7 USD/Mwh, adică o... creștere, în termeni reali, de 30%. În lei, prețul era de 951.000 de lei/Mwh, iar acum este de 1.631.000 lei/ Mwh! adică o creștere de 71%! Ce salariu sau ce pensie a crescut în această perioadă cu 71%?

După doi ani de guvernare "mai aproape de oameni, împreună cu ei", coaliția PSD - PUR - UDMR este angajată ferm, în scris, să nu scadă prețul energiei electrice sub 50 USD/Mwh! Pentru comparație, în ultimii doi ani ai guvernării anterioare, media prețului a fost de 38,6 USD/Mwh.

La energia termică lucrurile stau mult mai bine! Prin "eforturi susținute" s-a reușit mărirea prețului mediu al gigacaloriei de la 12 USD/Gcal la 20 USD/Gcal, adică o frumoasă creștere de 67% în termeni reali! În lei, creșterea a fost și mai "sănătoasă, pe baze durabile", de 132%! de la 289.000 lei/Gcal, la 670.000 lei/Gcal!

Prețul național de referință al căldurii pentru populație a bătut recordul: este de 2,46 ori mai mare decât acum doi ani, 860.000 lei/Gcal, față de 350.000 lei/Gcal.

Doamnelor și domnilor,

Având în vedere că în această perioadă pensiile și salariile au crescut cu o medie de aproximativ 30%, românii au aflat pe pielea lor ce înseamnă - cităm din programul de guvernare, pagina întâi - "îmbunătățirea semnificativă și generalizată a standardului de viață al cetățenilor României". În doi ani să crească prețul căldurii de cinci ori mai mult decât au crescut salariile!

Domnul Dan Ioan Popescu, ministrul PSD de resort, a explicat plin de candoare că aceste măriri de prețuri nu au nici o legătură cu dumnealui sau cu Guvernul PSD - PUR - UDMR, ci sunt cereri ale Fondului Monetar Internațional. Această explicație este falsă din mai multe cauze:

1. Cetățenii României nu au votat în noiembrie 2000 vreun document al Fondului Monetar Internațional, ci promisiunile electorale ale PSD, care aveau obligația să le pună în practică.

2. Parlamentul României a dat votul de învestitură Guvernului PSD - PUR - UDMR, pe baza programului de guvernare prezentat. Dacă, în urma discuțiilor cu Fondul Monetar Internațional, Guvernul dorea să facă altceva, trebuia să vină în fața Parlamentului cu un nou program de guvernare și să obțină un nou vot.

3. De fapt, Fondul Monetar Internațional știe că în România sectorul energetic cheltuiește mai mult decât încasează, iar diferența o acoperă înfruptându-se din bugetul de stat. Aceasta este problema pe care, corect, Fondul Monetar Internațional dorește să o elimine. Dacă guvernul cu care discută are un program credibil de reducere a cheltuielilor prin reforma sistemului energetic, Fondul Monetar Internațional nu impune anumite prețuri, ci punerea în practică a acelui program. Dacă guvernul respectiv nu are nici o intenție de reducere a costurilor, nu are un program de reformă sau nu-l pune în practică, abia atunci Fondul Monetar Internațional, pe bună dreptate, cere mărirea veniturilor prin singura metodă rămasă: prețuri mai mari!

Ulterior, domnul ministru Dan Ioan Popescu a mai inventat o explicație: prețurile produselor energetice trebuie aliniate la nivelul prețurilor internaționale. La fel de fals și iată de ce:

1. în România energia electrică se produce:

- 10% în centrala nucleară care funcționează cu uraniu românesc, apă grea românească etc.

- 30% în hidrocentrale care folosesc gratis cursurile de apă românești.

- peste 40% în termocentrale pe cărbune, care este 97% cărbune românesc.

- sub 20% în termocentrale care ar putea folosi cel puțin jumătate din păcura și gazele naturale necesare din țară, păcură folosesc trei sferturi din import, deoarece pe cea din țară nu o plătesc; pe cea din import o garantează Guvernul, care apoi o și plătește... din banii contribuabililor!

Peste tot, salariile angajaților sunt "românești", ca și majoritatea celorlalte cheltuieli! Este evident, deci, că peste 95% din costul energiei electrice este românesc! De ce să fie mărit la un nivel "internațional"? Și la McDonald prețurile la București sunt jumătate din cele care sunt la Paris!

2. Energia termică este produsă o treime pe cărbune și două treimi pe păcură și gaze. Deci, peste 85% din costul energiei termice este românesc!

Ultima explicație încearcă să-l plaseze pe domnul Dan Ioan Popescu în postura de victimă: dumnealui este "nevoit" să mărească foarte mult prețurile pentru că ministrul precedent le-a micșorat nejustificat și "prin aceste prețuri mici Radu Berceanu a pus în pericol siguranța sistemului energetic"! Am citat pe domnul ministru Dan Ioan Popescu. Acum este pusă în pericol siguranța cetățenilor României ca să se îngrașe sistemul energetic.

Se naște o simplă întrebare: când a mințit PSD-ul? În 1999 și 2000, când au repetat neîncetat că se măresc prețurile nejustificat și că ei o să le micșoreze, sau acum, când spun că s-au micșorat prețurile nejustificat și de aceea ei trebuie să le mărească!?

Câteva informații necesare, ca să înțeleagă toată lumea ceea ce nu înțelege tocmai ministrul de resort, se impun:

1. în România, mărind prețul megawattului oră sau al gigacaloriei nu se încasează proporțional mai mult, pentru că unii nu mai plătesc, iar alții nu mai consumă!

Agenții economici de stat ineficienți, dacă plătesc aceste prețuri mari trebuie să mărească și prețul produselor lor, pe care nu le mai pot vinde și ajung la oprirea activității. Dacă nu plătesc, riscă debranșarea, deci tot oprirea activității! Cum, pentru ei, debranșarea nu prea se aplică, alegerea este simplă: nu plătesc!

Unii dintre agenții economici privați, mărindu-și costurile de producție, ajung la faliment, iar dacă nu plătesc sunt debranșați. În ambele cazuri nu mai consumă!

O parte din cetățeni nu plătesc pentru că, pur și simplu, nu au de unde, iar alții nu mai consumă, scot totul din priză, se debranșează de la căldură, își pun centrale proprii.

2. O primă scădere a costurilor în sectorul energetic este posibilă prin reducerea permanentă a cheltuielilor nejustificate: achiziții cu prețuri umflate în scop de șpagă, număr prea mare de angajați, salarii mult mai mari decât ale persoanelor cu aceeași calificare din afara sistemului energetic, clădiri, birouri, autoturisme și dotări luxoase etc.

Așa ceva nu se poate, însă, realiza când toți liderii de sindicat importanți din sistemul energetic sunt, în același timp, senatori sau deputați ai partidului de guvernământ, iar directorii, membri cotizanți ai aceluiași partid!

Prin grija lor, creșterile de prețuri sunt rapid "înghițite" de sistem și de prietenii sistemului!

3. Adevărata scădere a costurilor se poate realiza numai prin mărirea eficienței în sistemul energetic. Un exemplu simplu: pierderile în termocentralele din jurul Bucureștiului sunt de peste 40%. Pierderile de căldură pe țevile de transport și distribuție sunt și ele de peste 40%. Deci, în caloriferele bucureștenilor racordați la termoficare ajunge aproximativ 35% din căldura rezultată din arderea combustibilului în termocentrală! peste 90%, în cazul unei centrale moderne de apartament sau de scară. Aceasta este principala sursă a prețurilor uriașe.

4. Mărirea eficienței se poate realiza numai prin investiții enorme, administrate corect. Statul nu are aceste posibilități și de aceea este necesară privatizarea. Un monopol privat este însă mai rău decât un monopol de stat; nici nu ar fi venit nimeni să cumpere tot Conelul.

De aceea, este necesară introducerea concurenței, o dată cu privatizarea, acolo unde se poate: în producția de energie și în distribuția și furnizarea de energie. De aceea, este necesară piața de energie și operatorul comercial. Concurența fiind în general indirectă, este necesar un arbitru: autoritatea de reglementare.

Pe baza unor studii realizate de consultanți internaționali, toate acestea au fost puse la punct în 1998, agreate de reprezentanții Uniunii Europene, Fondului Monetar Internațional, Bănci Mondiale și prezentate public sub forma unui program de reformă, cu etape și termene precise, care trebuia să se termine în 5 ani! deci în 2003!

5. Programul de reformă din anii 1999 și 2000 a fost realizat în totalitate și au fost pregătite celelalte etape. După schimbarea guvernării, totul a rămas... suspendat! Nici nu s-a continuat programul respectiv, nici nu s-a înlocuit cu altul. Sistemul energetic românesc este ca un bolnav căruia i s-a făcut o jumătate dintr-o operație chirurgicală foarte complicată și apoi a fost uitat doi ani!

Încă din iunie 2000 era stabilită împărțirea distribuției de energie electrică în opt societăți distincte. Nu s-a realizat, pentru că au început campaniile electorale. dar se putea realiza în primăvara anului 2001, așa cum era prevăzut în program!

Tot în 2000 a fost ales consultantul de privatizare pe bani europeni și hotărâtă privatizarea primelor două societăți: Banat și Dobrogea! După 2 ani și 7 luni, distribuția nu este despărțită, sunt filiale ale aceleiași societăți, iar domnul Popescu vorbește despre "pregătirea pentru privatizare a două filiale până la sfârșitul lui 2003 - începutul lui 2004!" prin vânzare de acțiuni, și nu prin mărire de capital, cum este prevăzut corect în programul de guvernare.

Doamnelor și domnilor,

În producția hidro, totul era rezolvat pentru concesionarea celor peste 20 obiective hidroenergetice începute înainte de 1989. Primul a și fost concesionat de o companie americană în 2000. Nu s-a mai făcut nimic!

În producția termo, programul de realizare a două complexe energetice, termocentrale plus minele de cărbune aferente, unul pe huilă și altul pe lignit, a fost finalizat în toamna lui 2000! De 2 ani și 5 luni a rămas suspendat, deși este prevăzut în programul de guvernare!

Ce să mai spunem de separarea celorlalte termocentrale și pregătirea lor pentru privatizare? Ce ar fi fost dacă termocentralele din jurul Bucureștiului ar fi fost separate și fiecare cuplată cu partea de rețea de termoficare pe care o deservește?, prin desființarea RADET. Ar fi apărut o competiție indirectă între ele și ar fi putut fi oferite la privatizare. Sau se așteaptă cineva că o să vină un investitor care să cumpere toată Termoelectrica, așa cum este ea menținută acum?

Pentru producția nucleară, în toamna lui 2000 s-a obținut acceptul organismelor internaționale pentru finalizarea Unității 2 Cernavodă și s-a aprobat hotărârea de Guvern necesară. Până la acel moment nu se putea vorbi de finanțarea internațională a lucrării, pentru că ridicaseră probleme de folosire sigură a energiei atomice. De 2 ani și 3 luni ce s-a mai făcut cu finanțarea internațională? Nimic.

În schimb, s-au mărit permanent prețurile. Dacă măcar creșterile de preț la energia electrică și termică, împreună cu tot t.v.a.-ul colectat, s-ar fi constituit într-un fond care să fie folosit exclusiv pentru investiții de stat în sistemul energetic, înainte de privatizare, tot ar fi fost o speranță de îmbunătățire a situației! Așa, Fondul Monetar Internațional a constatat că nu există nici o intenție de a continua reforma, care să ducă la scăderea cheltuielilor, și a cerut creșterea veniturilor prin prețuri mai mari, pentru echilibrare.

Doamnelor și domnilor,

Această politică dezastruoasă își arată efectele negative asupra întregii economii, dar mai ales asupra categoriilor defavorizate ale populației. Speriat de perspectiva ca disperarea a milioane de români să se transforme în revoltă, Guvernul Coaliției PSD - PUR - UDMR s-a gândit să-i amăgească pe cei care nu au de unde să plătească facturile uriașe la întreținere, oferindu-le "ajutoare din partea Guvernului".

Făcându-se că uită că reprezentanții PSD sunt cei care au blocat permanent toate programele de contorizare a căldurii, Guvernul a emis în 23 ianuarie 2003 o ordonanță prin care decide retroactiv că apartamentele necontorizate vor fi facturate ca și cele contorizate cu suprafață echivalentă. Dacă beneficiază realmente de aceeași căldură, nu mai contează! Se acordă, de asemenea, o reducere de 10% celor cu plățile la zi, precum și scutirea penalităților celor care își achită sumele restante! Pentru cei mai mulți, care nu pot fi în aceste categorii, Guvernul acordă... anchete sociale!

Rezultatele au fost nule, așa că, după mai puțin de o lună, Guvernul își abrogă propria ordonanță și anunță, momentan numai oral, o nouă ordonanță de urgență. Aceasta ar urma să acorde, pe tranșe de venituri, ajutoare pentru 850.000 de familii, în valoare totală de 3.400 de miliarde!

Semnatarii prezentei moțiuni cer Guvernului să răspundă în fața Parlamentului la următoarele întrebări:

1. Când s-a mărit prețul căldurii total nejustificat, Guvernul nu a făcut calculul câte familii nu au veniturile necesare ca să poată plăti?

2. Când a fost serios Guvernul: la începutul iernii, când a asigurat public că au fost luate toate măsurile pentru trecerea fără probleme a perioadei friguroase sau la sfârșitul iernii, când și-a amintit că a "uitat" cele 850.000 de familii?

3. Din ce "pușculiță secretă" scoate Guvernul 3.400 de miliarde?

4. Dacă a avut din timp acești bani, de ce nu a sprijinit comunitățile locale pentru reparații care ar fi redus costul căldurii pentru câțiva zeci de ani de aici înainte?

Doamnelor și domnilor,

Milioane de români plătesc pentru lipsa de curaj sau poate neștiința, nepăsarea unui Guvern care de mai bine de doi ani stă și cugetă la problemele energetice. sau poate numai stă!

Având în vedere toate acestea, semnatarii prezentei moțiuni cer Guvernului Năstase:

A. Guvernul să-și angajeze răspunderea în Parlament, într-un termen de 30 de zile, pentru un program de reformă profundă a sistemului energetic, care să cuprindă:

a) strategia de restructurare pe termen mediu și lung;

b) politicile concrete, precum și termenele precise pentru reducerea costurilor energetice;

c) măsurile nepopuliste prin care Guvernul acționează pe temen scurt, pentru rezolvarea problemelor urgente cu care se confruntă cetățenii.

B. Reducerea, ca urmare a aplicării măsurilor de reformă și restructurare, a prețurilor la energia electrică și termică. Astfel, la 1 octombrie 2003 energia electrică să ajungă la 40 de dolari și energia termică la 13 dolari.

Vă mulțumesc. (Aplauze din partea dreaptă a sălii)

Domnul Valer Dorneanu:

Din partea Guvernului răspunde domnul ministru Dan Ioan Popescu.

Aveți cuvântul, domnule ministru.

Domnul Dan Ioan Popescu (ministrul industriei și resurselor):

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

Noua moțiune simplă, intitulată "Gigaîntreținerea", semnată de 54 de deputați PD și PNL, - sau mă întrebam câți din dumneavoastră au semnat știind ceea ce semnează sau câte semnături sunt contrafăcute?! - și această nouă moțiune se înscrie în aceeași serie de abordări de formă fără conținut. Am remarcat la Partidul Democrat că lucrează în echipă: unul scrie și altul citește. Din păcate, cel care citește, citește prost!

Considerând că după doi ani de la sentința pe care populația României a dat-o guvernării de tristă amintire, CDR - PD, au fost uitate gravele greșeli comise în sistemul energetic național, de care sunt responsabili chiar unii din semnatarii acestei moțiuni, prin abordările diletantiste din actul de guvernare, aceștia încearcă acum să iasă din întunericul unde i-a trimis votul, însușindu-și merite pentru acțiuni pe care poate le-au visat, dar nu au fost capabili să le pună în aplicare. Remarc și aberația că unele idei au fost preluate în programul de guvernare al PSD-ului.

Înainte de a răspunde moțiunii, cred că ar fi cazul să fac câteva observații asupra stilului în care a fost redactat textul, stil care prin lejeritatea și ironia ieftină demonstrează că scopul moțiunii este mai degrabă un demers tipic electoral, care nu reflectă o preocupare reală față de problemele populației.

Stimați colegi,

În textul moțiunii am descoperit cu surprindere o frază care contravine flagrant interesului național și atitudinii responsabile pe care trebuie să o aibă un ministru sau un guvern. În această frază se afirmă cu nonșalanță că în ultimul an al guvernării anterioare nu au fost aplicate anumite măsuri ministeriale, - cum ar fi fost ele, rele sau bune -, pe motivul că: "au început campaniile electorale".

Cu toată bunăvoința, oricât aș încerca să găsesc o scuză în această afirmație, înțelesul nu poate fi decât unul singur: fostul Guvern a lăsat baltă toate problemele țării pentru că era preocupat de campaniile electorale.

Aș fi putut înțelege dacă ar fi fost vorba de motive obiective: o iarnă grea, creșterea prețului mondial al petrolului, o catastrofă naturală și alte asemenea cauze, dar nu pot să înțeleg sub nici o formă ce legătură are campania electorală cu reforma din sistemul energetic național.

Cred că este cazul să renunțăm la acest stil dâmbovițean de a face politică. Dacă într-adevăr vrem să discutăm o problemă serioasă, cum este situația din sectorul energetic, atunci e cazul să analizăm cu luciditate și obiectivitate acest subiect și să venim cu argumente pertinente, pentru susținerea punctelor de vedere.

Acuzațiile pompoase, formulele lipsite de conținut, stilul pamfletar inspirat de la periferia scenei politice nu-și au rostul când analizăm o asemenea chestiune.

Prin urmare, voi face abstracție de formulările teatrale, specifice spectacolelor de revistă, pe care le regăsim în această moțiune. Voi răspunde serios la o problemă serioasă, prezentându-vă argumentele obiective care sunt probate prin datele și realitățile economice, dar și prin rapoartele unor organisme internaționale sau alte instituții de prestigiu care nu pot fi suspectate de abordări subiective.

Relația cu Fondul Monetar Internațional. În textul moțiunii se spune că Fondul Monetar Internațional știe că în România sectorul energetic cheltuiește mai mult decât încasează și că FMI dorește, în mod corect, să elimine această problemă.

Într-adevăr, stimați colegi, aceasta este problema principală a sistemului energetic, problema cea mai gravă pe care am găsit-o în momentul în care am preluat mandatul de ministru. În acel moment sectorul de producere a energiei termice înregistra pierderi de peste trei sferturi de miliarde dolari. Într-adevăr, domnilor deputați, Fondul Monetar Internațional dorea, în mod corect, eliminarea acestor pierderi, dar de această problemă ne-am ocupat în mod special în ultimii doi ani. Și nu neapărat pentru că așa dorea Fondul Monetar, ci pentru că era necesar să evităm un colaps al sistemului energetic național, ceea ce ar fi avut consecințe incalculabile asupra întregului sistem economic al României.

Nu înțeleg, deci, care este acuzația formulată împotriva noastră, din moment ce am redus această pierdere cu peste 80%. Acesta este programul pe care l-am prezentat Fondului Monetar și pe care l-am respectat până în momentul de față.

Într-adevăr, Fondul Monetar nu impune prețuri mari, dar nici nu poate continua colaborarea, dacă se acumulează pierderi uriașe în sistem. Acesta este, poate, motivul pentru care fosta guvernare nu a reușit să mențină acordul cu Fondul Monetar, închizând astfel porțile României către sursele de finanțare externă.

Situația lăsată de fosta guvernare. Mai mult decât atât, în moțiune se spune, negru pe alb, că pierderile din sistem sunt în cele din urmă acoperite de la bugetul de stat, din buzunarul contribuabililor. Îl întreb atunci pe fostul ministru al industriei, care a fost calculul său când a lăsat aceste pierderi de trei sferturi de miliard în sistemul energetic? Putem înțelege faptul că 2000 a fost un an electoral, însă acest lucru nu justifică presiunea imensă pe care domnul Berceanu a lăsat-o, cu bună știință, asupra bugetului de stat, creând astfel o situație catastrofală, fără precedent în istoria sistemului energetic românesc.

În toți cei patru ani din guvernarea anterioară, pierderile din sistemul energiei termice s-au situat de fiecare dată mult peste nivelul actual, iar aceste pierderi au fost suportate desigur de la bugetul de stat și nu din buzunarele ministrului. În ce calitate ne acuzați acum, când, de fapt, noi am reparat exact greșelile, intenționate sau nu, pe care le-ați făcut în guvernarea anterioară?

În ce calitate semnează domnul Berceanu o asemenea moțiune, când dânsul știe foarte bine situația în care se aflau lacurile de acumulare ale hidrocentralelor la sfârșitul mandatului său, când nivelul acestor lacuri s-a aflat sub cota de siguranță a sistemului hidroenergetic? Aceasta a fost o altă situație fără precedent în istoria României.

În anul 1999, când la conducerea ministerului se afla chiar domnul Berceanu, au fost produse prejudicii sectorului de producție, de peste 540 de miliarde de lei, doar prin livrarea de energie electrică cu rabat de preț până la 30% pentru cei care plăteau valuta în avans. oare de ce a avut grijă domnul Berceanu să suspende, în ultima ședință de Guvern din decembrie 2000, cele două hotărâri de Guvern?

De asemenea, amintim că în timpul guvernării anterioare distribuțiile de gaze se ocupau, cu mult succes, de cultivarea și exportul castraveților, pe baza unui contract angajat pe 10 ani, contract extrem de bine întocmit în ceea ce privește dimensiunea castraveților, dar care, în primul an, a adus o pierdere de 14 miliarde de lei?

Tot domnul Berceanu a semnat un ordin comun cu Ministerul Lucrărilor Publice și Amenajării Teritoriului (cu fostul coleg al domniei sale, domnul Noica), prin care pierderile din rețeaua națională de distribuție de gaze erau majorate la 4%. În anii 2001-2002, aceste pierderi au fost de 1%. Diferența până la 4% reprezintă circa 100 de milioane de dolari. Să credem oare că aceste pierderi aprobate erau menite a acoperi furturile comise de unele societăți de a căror existență poate știau semnatarii acestui ordin?

În același timp, nu mai exista nici o preocupare pentru creșterea capacității de înmagazinare a gazelor naturale la Bilciurești, deși echipamentele necesare erau importate și plătite încă din 1997 și depozitate, cu foarte mare grijă, în ploaie. Aceste echipamente au fost montate de Romgaz abia după măsurile de excepție luate de Ministerul Industriei și Resurselor, începând cu anul 2001.

Toate aceste date pun sub serios semn de întrebare legitimitatea celor care vin acum cu această moțiune.

O altă acuzație cuprinsă în moțiune este cea referitoare la creșterea prețurilor la energie electrică, energie termică și gaze naturale. Pe fond, suntem acuzați că nu am menținut artificial prețurile sub costurile de producție. De curând, domnul Berceanu chiar încerca să-și justifice mandatul, subliniind așa-zisul "caracter social" al menținerii prețurilor sub costurile de producție.

Mă întreb și vă întreb și pe dumneavoastră, cum se explică susținerea acestei moțiuni de către Partidul Național Liberal, care are o asemenea abordare profund antiliberală?

Însă menținerea artificială a prețurilor nu numai că este inconsistentă cu doctrina liberală, dar, mai mult decât atât, contravine chiar principiilor fundamentale ale social-democrației. Un preț artificial mai mic decât prețurile de producție se adresează tuturor categoriilor sociale, inclusiv celor cu venituri mari și foarte mari, care ar putea suporta fără nici o problemă costurile reale ale energiei.

Este evident că astfel au fost risipite resurse importante, care ar fi trebuit să ajungă la cei cu venituri mici. Este profund antisocial și antieconomic să subvenționezi prețurile pentru categoriile cu venituri foarte mari, de mii de dolari. Asta s-a făcut în toți acei ani în care prețul energiei s-a situat sub nivelul costurilor.

Mai mult decât atât, prin această politică a prețurilor artificiale s-au acumulat pierderi uriașe, care, după cum se spune chiar în moțiune, au fost suportate de la bugetul de stat. Efectele negative s-au făcut resimțite cel mai puternic la nivelul categoriilor cu venituri mici, întrucât nu au mai fost bani pentru susținerea unor programe sociale. Iată că așa-zisa "măsură socială" a prețurilor artificiale s-a întors chiar împotriva celor cărora le era destinată.

S-a afirmat că din cauza prețului energiei aceasta, de fapt, nu se mai încasează. Informația este din nou tendențios folosită, din moment ce încasările Electrica în anii 2001 și 2002 au fost de peste 95%, față de 80-81%, realizate în 1999.

Stimați colegi,

Nu prețurile reprezintă problema de fond cu care s-a confruntat România în toți acești ani. Prețurile sunt doar o consecință a procesului de producție, nu o cauză a situației dificile cu care se confruntă anumite categorii sociale.

În realitate, prețurile din România sunt mult mai scăzute decât cele din Europa și chiar decât cele din țările vecine, care parcurg, ca și noi, același drum către economia de piața. Prețul gigacaloriei din România este cu 15 dolari mai scăzut decât media din Uniunea Europeană. La fel, prețul energiei electrice este cel mai mic din Europa, cu excepția Bulgariei.

În legătură cu acest aspect, vreau să lămuresc o altă acuzație care mi s-a adus în textul moțiunii: scopul meu nu a fost niciodată să aliniez prețurile din România la cele europene, singurul meu scop este de a ajunge la nivelul la care costurile de producție să poată fi acoperite de încasări, în condiții de rentabilitate, fără ca acest lucru să aibă un impact ridicat asupra populației cu venituri mici. Deci, problema de fond pe care trebuie să o avem în vedere ține de: 1. pierderile care se regăsesc în costurile de producție; 2. nivelul de trai din România.

În ceea ce privește pierderile din sector, politica viabilă este reducerea acestora, astfel încât să avem costuri de producție rentabile, ce pot fi acoperite integral din încasări. Reducerea pierderilor trebuie făcută în ambele sensuri: stoparea risipei și modernizarea sistemului. În privința stopării risipei, am spus deja că pierderile din sectorul de producere a energiei termice au fost reduse cu peste 80%, de la 766 de milioane de dolari în 2000, la 129 de milioane de dolari în 2002. Principala problemă, însă, rămâne la nivelul distribuției. Degeaba vom ajunge să obținem profit pe sectorul de producție, dacă pe distribuție se înregistrează pierderi de până la 40%.

Domnul Berceanu a afirmat recent foarte clar: fiecare cu treaba lui, Ministerul Industriei cu producția, iar autoritățile locale, în special primăriile, cu distribuția. Aceasta a fost, cel puțin, politica domnului Berceanu, iar din acest punct de vedere, poate, ar fi fost mai potrivit ca moțiunea să fi fost adresată Primăriei Capitalei.

Am văzut ce s-a întâmplat la Radet în cei 13 ani de după revoluție. Noi, ca responsabili ai sistemului de producție, nu puteam rămâne indiferenți față de acest lucru. Noi nu putem rămâne indiferenți, când vedem că energia furnizată de producători ajunge în caloriferele oamenilor la prețuri mai mari cu 40%, din cauza problemelor nerezolvate la nivelul distribuției.

Domnii de la PNL și PD au contestat acțiunea de control a Ministerului Industriei asupra sistemului de producție din București, unde au loc cele mai mari pierderi. De ce a deranjat acest control? De ce nici unul din primarii Capitalei nu au făcut acest control la Radet timp de 13 ani? Cineva trebuia să pună capăt acestei situații putrede, nu mai puteam să așteptăm până să se hotărască domnul Băsescu să facă ce ar fi trebuit făcut încă din primele zile ale mandatului de primar general. Când se sparge o țeavă nu stai și te uiți cum ți se inundă casa, în speranța că, până la urmă, va veni instalatorul. Primul lucru pe care îl face este să oprești robinetul și să oprești scurgerile, după aceea, e treaba instalatorului să schimbe și să repare țevile. Dacă suntem acuzați că am stopat furtul și jaful din banii cetățenilor, atunci ne asumăm pe deplin această acuzație.

Evident, acțiunile de control nu pot rezolva nivelul tehnologic al infrastructurii din sistemul energetic. Așa cum se spune chiar în textul moțiunii, este nevoie de investiții enorme, administrate corect. În acord cu această afirmație, eu susțin că modernizarea este cel mai eficient combustibil pentru reducerea costurilor.

Mă surprinde, însă, că partidele din fosta guvernare ne acuză acum de faptul că nu investim suficient în sectorul energetic. Suntem criticați că nu am făcut nimic în acest sens în ultimii 2 ani, deși tocmai în acești ultimi 2 ani s-au făcut cele mai multe investiții în sectorul termo și hidro, reprezentând 434 de milioane de dolari, față de 198 de milioane, realizate în cei 2 ani anteriori preluării guvernării, reușind să modernizăm și să punem în funcțiune capacități de peste 1.200 de Mw în sectorul termo și peste 400 de Mw în sectorul hidro.

Prin retehnologizările la Centralele București Sud și Ișalnița, s-a realizat o reducere a consumurilor specifice, care reprezintă o reducere de costuri de peste 900 de miliarde de lei pe an, iar la terminarea lucrărilor începute și pentru care finanțarea este asigurată, la restul grupurilor, de la Brăila, Deva și Turceni-Blocul 5, se prevede o reducere suplimentară a costurilor de producție cu încă cel puțin 1 mie de miliarde de lei pe an.

Pentru a pune capăt definitiv acuzațiilor din acest capitol, subliniem că în timpul guvernării 1996-2000 România nu a atras nici măcar un dolar ca investiție în energie. Iar că domnul Berceanu și Guvernul din care a făcut parte au asigurat reînceperea lucrărilor la Grupul 2 Cernavodă îl consider o glumă pentru presă. Nu cred că are sens să mai fac alte comentarii pe acest subiect.

Doamnelor și domnilor deputați,

Am fost acuzați că nu am redus pierderile din sistem. Am demonstrat că le-am redus cu peste 80%. Am fost acuzați că nu facem investiții. Am demonstrat că am investit cel puțin dublu față de fosta guvernare. Am fost acuzați că prețurile la energie sunt mari. Am demonstrat că nu sunt mari, cel puțin în raport cu celelalte țări din Europa.

Rămâne într-adevăr o problemă foarte serioasă: nivelul de trai din România. În această privință, semnatarii moțiunii au făcut o comparație ironică între prețurile energiei și cele ale unei companii multinaționale din sectorul alimentar. Tratând superficial acest aspect, semnatarii moțiunii afirmă că, citez: "Și la McDonald's prețurile, la București, sunt jumătate cât cele de la Paris".

Lăsând la o parte nota ironică, aș întreba câte McDonald's-uri au mâncat semnatarii acestei moțiuni? Aș vrea să afirm cu cea mai mare seriozitate că Big Mac-ul, la București, nu este la fel de mare ca cel de la Paris, iar aceasta, pentru că firma respectivă, ca orice companie eficientă, orientată pe rentabilitate, nu-și permite să vândă produse sub prețul de producție. Dacă prețurile sunt prea mari pentru România, atunci, se reduce cantitatea, ceea ce nu poate fi făcut în cazul energiei termice, mai ales în anotimpul rece. Cum am spus, este nevoie de investiții și, în general, de creșterea nivelului de trai din România.

Evident că toate măsurile economice ale Guvernului actual vizează creșterea nivelului de trai, este, însă, la fel de adevărat că pentru obținerea unor rezultate semnificative, palpabile, este nevoie de mai mult timp. Problema e cum răspundem necesităților pe care le are în prezent populația pentru plata facturilor la energie?

După cum am arătat, soluția nu este să scădem artificial prețul. Subvențiile bugetare ar intra în acest caz atât în buzunarul celor nevoiași, dar și în buzunarul celor care au venituri mari și foarte mari, la fel cum s-a întâmplat pe tot parcursul guvernării anterioare.

Am alocat 100 de milioane de dolari pentru familiile cu venituri mici, iar aceasta, în condițiile în care am dublat investițiile în sectorul energetic. Ar fi fost oare mai potrivit ca jumătate din acești bani să fi ajuns în buzunarele celor cu venituri mari? Domnul Berceanu spune că da, răspunsul nostru este nu, pentru că noi vrem ca acești bani să ajungă la cei care au într-adevăr nevoie de ei. O persoană care câștigă 1.000 de dolari nu are probleme să plătească factura de întreținere, deci, nu este normal să beneficieze de un preț subvenționat de la bugetul de stat. Important este ca ajutoarele să ajungă strict la cei care au nevoie de ele. Varianta domnului Berceanu, de a scădea artificial prețurile, înseamnă numai risipă și pierderi în sistem.

Când eram în opoziție, am acuzat într-adevăr că prețurile erau mari, arătând, însă, că ajutoarele sociale erau foarte mici, tocmai din cauza politicii greșite a stabilirii prețurilor la energie în raport cu costurile.

Am să vă dau și câteva date despre reforma în sistem: refacerea distribuțiilor în 8 filiale, în loc de 19, pentru evitarea fărâmițării lor, așa cum au fost lăsate în anul 2000; constituirea de stocuri de producție, care să fie echilibrate și care să asigure un mediu concurențial real; abordarea privatizării într-un sistem de parteneriat, care să ducă la întărirea utilităților publice prin aport de capital și să asigure protejarea consumatorilor.

De la preluarea puterii, s-a abordat problema creșterii eficienței și performanțelor, ceea ce a făcut posibilă o îmbunătățire a productivității muncii în sectorul termo de 0,82 Mw/om în anul 2000 la 1,69 Mw/om și o reducere a consumului specific în sectorul termo, de la 345 g combustibil convențional/kw-oră în anul 2000 la 339,8 g combustibil convențional/kw-oră în 2002. Prin aceste măsuri s-a reușit pentru prima dată în sectorul termo, în anul 2001, să se realizeze un profit din exploatare de 185 de miliarde de lei, față de o pierdere din exploatare de 4.800 de miliarde în anul 2000. S-a optimizat producția de energie electrică din punct de vedere al costurilor, prin folosirea unui mixt de combustibil optim și, în primul rând, prin valorificarea maximă a potențialului lignitului indigen.

În anul 2002, printr-o politică rațională a producției de energie electrică, s-a reușit creșterea nivelului apelor la o cotă de trei ori mai mare decât în anul 2000, în condițiile în care producția de energie hidro a fost mai mare cu 7,7%.

Pentru creșterea siguranței aprovizionării cu gaze s-au luat măsuri de creștere a capacității de depozitare a gazelor în subteran, asigurând atragerea de fonduri necesare, ceea ce a permis creșterea gazelor stocate de la 1,3 miliarde m.c. la 2 miliarde m.c. în acest an, reușind să fie rezolvată în bună parte problema asigurării gazelor în acest an deosebit de friguros, deși mai sunt unele sincope, determinate de faptul că nu s-a putut recupera în totalitate lipsa de preocupare a altor ani.

Având în vedere situația prezentată până acum, precum și necesitatea acută a reformării și dezvoltării sectorului, actualul cabinet a aprobat și demarat programe și alte acțiuni ample, în încercarea de a recupera timpul pierdut în cei 4 ani ai guvernării anterioare. Astfel: în sectorul energetic nuclear au fost reluate în forță lucrările la Unitatea 2 a CNE Cernavodă, pentru care finanțarea este în întregime asigurată; a fost realizat și finanțat din Fondul de dezvoltare energetică un program concret de reparații, ce a condus la diminuarea pierderilor în sistem; de asemenea, a fost posibilă finalizarea și punerea în funcție a Grupului nr. 3 de 100 de 100 Mw de la CET București-Sud, Grupul nr. 5 de 330 Mw de la CTE Rovinari, precum și punerea în funcțiune a Grupului nr. 4 de 330 Mw de la Turceni.

În sectorul termoelectric, pentru perioada 2002-2004, s-a prevăzut finalizarea reabilitărilor și retehnologizărilor la obiective energetice ce însumează circa 5.400 de Mw. Pentru S.C. Hidroelectrica S.A. s-a demarat o amplă acțiune de atragere a capitalului privat, prin lansarea unei oferte internaționale pentru amenajări hidroenergetice, care au lucrările de construcții-montaj în diverse stadii de execuție, lucrări începute înainte de 1989.

Astfel, din totalul de 21 de proiecte, exista interes viabil exprimat pentru un număr de 15 proiecte și sunt negocieri avansate cu investitorii privați, care se vor finaliza în cursul acestui an. Memorandumurile de înțelegere semnate în perioada anului 2000 au fost croite pe principii de jaf și nu puteau fi adoptate și promovate, întrucât, din punct de vedere practic, privatizarea presupunea ca tot partea română să plătească în mod nejustificat costuri ca: know-how, călătorii imaginare, consultanță de care nu mai era nevoie.

Compania națională de transport al energiei electrice Transelectrica a trecut, de asemenea, la un amplu proces de restructurare-modernizare și dezvoltare a infrastructurii de transport a energiei electrice. A fost demarată reabilitarea și modernizarea stațiilor și rețelelor de transport, în valoare de peste 350 de milioane de dolari, finanțată de BERD, BEI și PHARE și prin alte surse de creditare. S-au realizat lucrări privind modernizarea instalațiilor, echipamentelor, stațiilor de transformare, în valoare de peste 100 de milioane de dolari, necesare aderării la sistemul UCTE.

În cursul anului 2001, Electrica S.A. și-a elaborat, pentru prima dată, propria sa strategie pe termen mediu: 2001-2004. Totodată, în cursul perioadei 2001-2002, au fost electrificate aproximativ 12.000 de gospodării, față de un total de 3.544 în anul 2000.

Cum poate fi susținută afirmația semnatarilor moțiunii din care reiese că prețul combustibililor este mare, fiind încărcat de comisioane, din moment ce acest preț era, în medie, peste 155 $/1.000 m.c. la preluarea guvernării, iar astăzi, în urma negocierilor, cu aceiași furnizori, este de circa 120 $/1.000 m.c. Iar, spre exemplu, prețul păcurii achiziționate în octombrie 2001 a fost de aproximativ 99,6 $/t, în timp ce în perioada octombrie-decembrie 2000 Termoelectrica importa păcura la un preț mediu de 156$/t. Să ne întrebăm, stimați colegi, unde este șpaga? Putem să ne întrebăm!

Analizând comparativ cele două perioade, se observă că la o cantitate mai mică de păcură cu 26%, importată în 2000, s-a plătit mai mult cu 11%, decât cantitatea achiziționată în 2001.

Pregătirea pentru privatizare: s-a trecut la reorganizarea Companiei naționale Transelectrica, prin externalizarea activităților de întreținere a rețelelor electrice și înființarea S.C. Smart S.A; s-a aprobat și s-a aplicat majorarea gradului de deschidere a pieței energiei electrice, gradual, până la 33%; restructurarea Societății Electrica S.A. în 8 filiale de distribuție a energiei electrice și demararea acțiunii de privatizare a Filialelor de distribuție Dobrogea și Constanța (și informez stimații semnatari ai moțiunii că au fost depuse scrisorile de intenție privind aceste privatizări).

În moțiune se afirmă că PSD a renunțat la privatizarea prin injecție de capital, care să ducă la întărirea sectorului, ceea ce demonstrează că nici măcar nu au citit anunțul public de privatizare din decembrie 2002, în care se prevede în mod expres utilizarea metodei capitalizării. Încă o demonstrație a lipsei de fond și fundamentare.

S-a înființat Societatea națională Romgaz, prin: fuzionarea a două societăți cu activități de producție a gazelor naturale și a fost demarat procesul de privatizare a Societății Distrigaz-Nord și Sud; transferarea în administrarea consiliilor locale a unui număr de 15 centrale de termoficare de la Termoelectrica.

Reorganizarea Termoelectrica în patru structuri, sub formă de filială, și externalizarea activității de servicii și reparații, respectiv, persoane juridice care să activeze pe bază de bilanț propriu și să fie responsabile direct pentru realizarea de profit, în condițiile unui climat de piață, a dus, pentru prima dată, stimați colegi, la crearea unor structuri care permit atragerea pentru unele din ele de capital privat. În acest sens, sunt negocieri în curs cu investitori strategici, care susțin un program de investiții și o operare eficientă a Centralelor Turceni și Rovinari.

Ca măsuri sociale în domeniul energiei electrice, în luna martie 2002, la solicitarea Guvernului, preocupat de situația grea a unor categorii sociale cu venituri reduse, ANR a emis un ordin prin care s-a extins tranșa I a tarifului social de la 50 la 60 kw/oră pe lună. Prin această măsură, s-a mărit numărul consumatorilor casnici protejați cu 375 de mii. Efortul financiar pentru extinderea tarifului social este de 222 de miliarde de lei, susținut direct de Societatea Electrica.

O a doua măsură a vizat reducerea cu 50% a taxei la tarifele opționale cu abonament. De această măsură beneficiază un număr de 4.396.000 de consumatori, iar efortul financiar aferent este de 1.216.000.000 de lei, de asemenea, susținut de Electrica.

De asemenea, a fost aprobat un preț social cu 25% mai mic la gazele naturale, pentru un consum de 100 de m.c./lună vara și 300 de m.c./iarna.

În concluzie, fără a nega sau restrânge dreptul Opoziției de a ne sancționa atunci când greșim, am dorit să vă prezentăm ce s-a întâmplat și se întâmplă în sistemul energetic național și să spunem, în același timp, autorilor și susținătorilor moțiuni că această atitudine politică poate fi folositoare numai în măsura în care se reflectă realitatea și faptele, ceea ce ne-ar permite un dialog corect și chiar o deschidere spre abordarea unor noi programe. Consider că aceasta ar fi o atitudine mai bună, atât pentru Opoziție, atât pentru guvernare, dar, mai ales, pentru oamenii care ne-au acordat încrederea prin vot.

În consecință, stimați colegi, vă solicităm respingerea moțiunii. (Aplauze ale deputaților din majoritate.)

Domnul Valer Dorneanu:

Stimați colegi, urmează dezbaterea moțiunii. Sunt înscriși la cuvânt: din partea PSD-ului - doamna deputată Aurelia Vasile și domnii deputați Dumitru Chiriță, Valeriu Ștefan Zgonea, Valentin Păduroiu și Fâcă Mihai; Cristian ValeriuBuzea, Gheorghe Dinu, Lucian Bolcaș - de la PRM; Radu Mircea Berceanu - PD; Gheorghe Eugen Nicolăescu - PNL; Antal Istvan - UDMR; și Vasile Ioan Savu.

Îi dau cuvântul doamnei deputată Aurelia Vasile, din partea Grupului parlamentar social-democrat și umanist.

Doamna Aurelia Vasile:

Domnule președinte,

Domnule ministru,

Aș da un titlu dezbaterii pe care o voi face: "Moțiunea lui Gâgă Contra".

Într-o societate democratică, unul din mecanismele care garantează funcționarea cadrului social, economic și politic este Opoziția. Ea are rolul sirenei de alarmă și chiar al partenerului de altă părere. Gesturile sale trebuie receptate cu cea mai mare seriozitate și atenție de către orice partid de guvernământ și de către orice executiv.

Vă recunoașteți în această definiție, domnilor colegi din Opoziție? Moțiunea de astăzi corespunde acestei definiții? Cu siguranță, nu.

Ați fi avut dreptul și legitimitatea să puneți sub semnul întrebării administrarea sistemului energetic din România dacă și numai dacă în timpul în care ați fost la guvernare ați fi întreprins măsuri responsabile pentru restructurarea, modernizarea și eficientizarea unuia dintre cele mai importante motoare ale oricărei societăți moderne care își propune să se dezvolte armonios.

Dumneavoastră ce ați făcut? Ați împărțit sistemul în hălci mai mici și mai mari în funcție de interese de partid, de grup și individuale. Ați dat mână liberă jafului și dezordinii, bunului plac și neprofesionalismului.

Dacă privim cu ochii cetățeanului obișnuit, bilanțul dumneavoastră de guvernare, soluția managerială s-ar putea numi "să nu știe stânga ce face dreapta". Era ușor și folositor să ai un sistem stufos cu mii de angajați, un sistem în care stânga nu știe ce face dreapta, furnizorul nu știe ce face clientul, iar banii statului se papă pe furiș, fără nici o transparență.

Ați lăsat în urma dumneavoastră, așa cum bine a declarat domnul Berceanu la depunerea mandatului, o bombă cu efect întârziat - arierate, datorii, dezordine economică și tehnologică, echipamente și unități de producție care depășiseră durata maximă de serviciu, contracte făcute în sistemul "cu japca", o infrastructură de transport depășită moral și fizic, directori puși să facă bani pentru partid, angajați disperați și interlocutori incapabili să negocieze cu partenerii străini.

În decembrie 2000, reprezentantul Uniunii Europene la București îl saluta pe recent numitul ministru al industriei, domnul Dan Ioan Popescu, cu următoarea exclamație: "În sfârșit, stau de vorbă cu cineva care înțelege ce înseamnă industrie!"

Ce am făcut noi? Ne-am asumat responsabilitatea unei gestiuni profesionale. În loc să ne lamentăm, să spunem pe șleau cetățenilor despre bomba pe care am găsit-o cu adevărat nu numai în sectorul energetic, ci și în minerit, în legislație, în administrarea sistemului industrial, am pornit la defrișarea și îndepărtarea urmărilor unui haos administrativ pe care cu bună știință l-ați construit.

S-a trecut la evaluarea sistematică a întregului ansamblu de unități de producție și distribuție, la evaluarea managementului strategiilor, dacă le putem numi astfel, de fapt a măsurilor de pe o zi pe alta care funcționau în sistem.

Menționez în trecere câteva dintre realizările și programele guvernării PSD în domeniul energetic. A fost pusă în funcțiune traversarea canalului Dunăre - Marea Neagră cu firul de bază al conductei de transport gaze naturale DN1200 din Federația Rusă către Țările Balcanice și multe altele.

Deși în 2000 România se afla într-o situație de risc maxim în ceea ce privește energia hidro din cauza unei incompetente gestiuni, acum putem vorbi chiar de succese în acest domeniu. S-a demarat un proces intensiv de dezvoltare a capacității de producție de energie nucleară, și acest lucru s-a realizat în condițiile în care, până în anul 2000, activitatea în acest domeniu a fost uitată de Guvern.

Nu în ultimul rând, au fost deschise și închise provizoriu negocierile de aderare la Uniunea Europeană pentru capitolul XV -"Politica industrială", iar pentru celelalte două capitole - "Energia" și "Libera circulație a mărfurilor" - negocierile sunt deschise. A durat. Sigur că a durat, dar acum știm situația fiecărui echipament, a fiecărei unități, a fiecărei zone, a fiecărui angajat, a tuturor angajamentelor față de furnizori și beneficiari, a pieței internaționale și a oportunităților pe această piață.

Ministerul a continuat cu reabilitarea acestor unități de producție și distribuție pe care le-a considerat viabile și cu o posibilitate de repunere în funcțiune la parametri normali. A continuat cu creșterea capacităților de înmagazinare și producere a gazelor naturale, cu restructurarea managementului, cu pregătirea unor contracte de management care să îi asigure pe directori și echipele lor în activitatea de refacere a sistemului. A dezvoltat și a pus la punct mecanisme de monitorizare a întregului sistem care să permită racordarea la Uniunea pentru Coordonarea Transportului Electric. Cunoașteți acestor organism, domnilor? Credeți că are membri PSD în structura sa? Verificați, dar, din informațiile noastre, nu.

România s-a racordat la UCTE ca urmare a muncii și programelor de restructurare pe care Ministerul Industriilor și Resurselor, condus de domnul ministru Dan Ioan Popescu, le-a gestionat. Dar toate aceste lucruri înseamnă și costuri, înseamnă timp și înseamnă capacitatea de a corela interesul cetățeanului cu proiectele pe termen lung, care reprezintă interesul societății românești prin dezvoltarea sa pe termen mediu și lung.

Este adevărat, este nevoie să supunem atenției cetățenilor care ne-au ales proiectele noastre, să îi facem asociați la procesul de luare a deciziilor, astfel încât ei singuri să spună cum văd dezvoltarea societății noastre.

Întreb acum, aici, de la această tribună, pe toți cetățenii României: dacă ați avea o casă solidă, frumoasă, care v-ar putea adăposti întreaga familie în condiții bune, dar pe care trebuie să o reparați, să îi aduceți apă, lumină și un sistem de încălzire, ați strânge bani să faceți toate aceste investiții în așa fel încât să le lăsați copiilor dumneavoastră o casă zdravănă pentru câteva generații sau v-ați risipi banii pe mâncare și pe băutură și nu ați investi în această casă, iar stricăciunile de fiecare zi ar face-o să fie din ce în ce mai părăginită și, poate, într-o zi, chiar să se dărâme? Noi am ales varianta de a repara casa. Este adevărat, este nevoie de niște bani pentru aceasta, de ceva timp, dar iată că astăzi sistemul energetic românesc poate asigura energia necesară unei economii și unei societăți în expansiune.

Pentru că, orice s-ar întâmpla, stimați colegi, oricât de orbi am vrea să fim, oricâte dificultăți presupune restructurarea, economia românească se dezvoltă într-un ritm pe care dumneavoastră nici nu l-ați visat. Pe fiecare stradă, în orice oraș, în multe sate apar case noi sau reabilitate, firme mici și mijlocii care înseamnă noi locuri de muncă.

Dacă ați avea maturitatea politică necesară, ați înțelege că până și Opoziția are de câștigat dintr-un asemenea fenomen. Dar dumneavoastră sunteți cârcotași pesimiști, chemați doar să pună bețe în roate, nu să ne facă să zâmbim. Și zâmbetul nostru, dacă există, este amar, chiar dacă înțelegem că este firesc să vii din când în când la rampă deși nu ai nimic a spune.

Vă mulțumesc.

(Aplauze din partea Grupului parlamentar al PSD.)

Domnul Valer Dorneanu:

Vă mulțumesc.

Din partea Grupului parlamentar al Partidului România Mare, domnul Cristian Valeriu Buzea.

Domnul Cristian Valeriu Buzea:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Situația energetică a României reprezintă un motiv serios de îngrijorare pentru economia țării și, din ce în ce mai mult, pentru toți cei afectați direct sau indirect. Sector important, considerat strategic în toate statele cu pretenții, problema energiei este peste tot în lume tratată cu responsabilitate.

România a avut întotdeauna probleme cu energia - o industrie energofagă crea probleme de alimentare, sistemul energetic funcționa la 47 de hertzi și, pentru acoperirea vârfului de sarcină, se deconectau cartiere întregi în toate orașele țării, populația era sacrificată fără rost în cadrul unei politici care nu merită comentarii.

După 13 ani, populația României se confruntă cu aceeași problemă sub o formă diferită. Dacă industria nu mai absoarbe energia destinată caselor locuite de români, aceștia au ajuns în postura inacceptabilă de a nu mai putea să o plătească.

Cum s-a ajuns la această situație după schimbări de guverne de coloratură diferită, ce promiteau un trai dacă nu prosper, cel puțin decent, pare destul de greu de înțeles. Fiecare coaliție de putere își explica nerealizarea promisiunilor prin lipsurile moștenite, pasând vina celor dinainte, mod în care, evident, ajungem până în anii construcției sistemului energetic.

Capacitățile instalate în centralele electrice corespund în general tehnologiei anilor '70, peste 47% din instanții fiind din exploatare de peste 21 de ani, iar 37% între 11 și 20 de ani, doar 16% având vârstele sub 10 ani.

Capacitatea instalată în rețeaua de transport și distribuție este cu mult mai mare decât tranzitul de putere în etapa actuală, pierderile în rețele având valori medii în jur de 11%, valorile în rețelele de medie și joasă fiind și mai mari.

Sistemul de transport și distribuție a energiei termice se confruntă cu probleme tehnice deosebite datorate eficienței scăzute a schimbătoarelor de căldură, a izolației necorespunzătoare a conductelor, a randamentelor scăzute a sistemelor de pompare, a lipsei sistemelor de măsurare etc. Această situație s-a păstrat, practic, de toate guvernele de până acum cu explicații diverse, mai mult sau mai puțin formale și neconcludente.

Deși starea sistemului energetic nu a fost un secret pentru nimeni, aceasta a fost mereu uitată în campaniile electorale. Adevărul este că fiecare guvernare a tratat problema energiei cu superficialitate și neglijență, și rezultatele se văd și sunt resimțite de populație. Creșterea prețurilor peste limite admisibile, cu explicații de genul "Iarna nu-i ca vara", a adus problema energiei din nou în actualitate, chiar dacă iarna pare pe sfârșite.

Moțiunea prezentată în această ședință atrage atenția asupra unei situații cunoscute de toată lumea, dar aparent mai puțin de către cei care ar fi trebuit să o rezolve. Strategia de dezvoltare a sectorului energetic și a sistemului energetic național a fost mereu afectată de programe incoerente sau care erau aruncate la coș de fiecare nouă guvernare și reînceput totul de la faza de proiect.

La ora actuală, energetica românească se confruntă cu câteva probleme din ce în ce mai greu de soluționat. Fără a face o radiografie exactă a stării actuale, și nici nu se poate face fără detalii din interiorul sistemului, câteva explicații ale situației dezastruoase se pot arăta cu ușurință. Starea instalațiilor din sistem, reabilitările făcute nu au avut la bază o strategie de dezvoltare energetică pe termen mediu a României și, în consecință, nu au avut rezultatele așteptate. Centrala Turceni, de exemplu, modernizată relativ recent, deși poate realiza costuri de producție foarte bune, are o disponibilitate inacceptabilă.

Unele soluții tehnice au lăsat mari semne de întrebare privind calitatea deciziei. Blocul nr.1 de 50 de megawați din Cet Giurgiu a fost retehnologizat pentru a funcționa pe huilă din import. Mulți bani cheltuiți cu rezultate puține.

Rezultatele unor licitații pentru anumite lucrări tehnice au lăsat multe semne de întrebare. Efectuarea lucrărilor de refacere a coșului de fum nr.2 la Cet Craiova în vara anului 2000 s-a realizat printr-o licitație care a promovat o ofertă mult mai scumpă decât altele și o soluție tehnică discutabilă. Este doar un exemplu din multe altele.

Privatizarea sectorului energetic se discută de mult timp dar nu s-a făcut nimic semnificativ - nici așa-zisa pregătire pentru privatizare prin restructurare și nici o acțiune concretă, deși, așa cum se arată și în textul moțiunii, studii s-au tot făcut. Era poate interesant să le aflăm și costurile.

În 1997, de exemplu, firma americană PSIG din New Jersey, firmă în afara oricăror bănuieli de interese balcanice și care a realizat multe investiții în Europa, Asia și America de Sud, după câteva discuții cu reprezentanții Conel de atunci, a investit în Polonia.

Liberalizarea pieței de energie și introducerea concurenței de la care putem aștepta scăderea costurilor se amână inacceptabil. Explicații mai ales în acest domeniu se pot găsi, dar populația nu are ce face cu ele.

Externalizarea din Termoelectrica a unor centrale aflate în dificultate, păstrându-li-se datoriile, nu a făcut decât să treacă falimentul pe plan local. Am participat la discuțiile legate de externalizarea Cet Giurgiu, la care primăria orașului se opunea. Domnul secretar de stat Iulian Iancu din Ministerul Industriei și Resurselor mi-a explicat cum, prin această măsură, mulți ofertanți străini se vor strădui să cumpere centrala, aflată în mari dificultăți de funcționare la ora aceea, iar domnul Fătu, la acea dată director în același minister, mi-a descris cum va vinde această centrală de termoficare energie electrică în sistem.

Cumpărătorii la Cet Giurgiu întârzie, și nici nu cred că vor apărea, iar centrala a epuizat creditul care trebuie rambursat în doi ani, din aprilie nu mai poate plăti salariile, și locuitorii orașului vor trece încă o vară fără apă caldă, căci doar sunt obișnuiți după patru ani de antrenament. Măsura politică de trecere a Cet Giurgiu în subordinea consiliului județean nu a schimbat cu nimic fondul problemei.

Pierderile în rețelele de termoficare, inacceptabil de mari, sunt suportate de populație. Reabilitarea acestora ar însemna costuri enorme greu de realizat. Dar cum s-a ajuns aici? Prețurile exagerate pentru energia electrică, termică sau gaze naturale, în raport cu veniturile oamenilor simpli care trăiesc din salarii obișnuite, au creat multe situații de imposibilitate de plată a întreținerii. Cum nu se pot lua măsuri în majoritatea situațiilor de acest gen, ar fi dificil să fie evacuate mii de familii, s-a creat un precedent periculos, și facturile la energie nu se mai plătesc de o bună parte din populație, chiar și de cei care ar avea această posibilitate.

Concluziile sunt relativ simple: dificultățile de funcționare ale sistemului energetic sunt foarte vechi și nu au fost soluționate în cei 13 ani, de când la guvernare se succed diverse partide politice în fel de fel de coaliții. Soluțiile tehnice necorespunzătoare sau lipsa unei voințe politice reale de restructurare și organizare pe baze eficiente a sectorului energetic sunt cauzele situației actuale de care se face răspunzător atât guvernul actual, cât și cele care l-au precedat.

Situația energetică în anul 2000 nu era deloc atât de bună cum se prezintă în moțiune. Acum, însă, compensarea funcționării ineficiente prin prețuri mari depășește posibilitățile de plată ale populației, și guvernul actual trebuie să găsească soluții pentru ieșirea din acest impas. În fond, atunci când te angajezi să realizezi un program, trebuie să te și ții de cuvânt, mai ales sau chiar dacă este vorba de un program de guvernare. Dacă nu reușești, explicații nu încălzesc pe nimeni.

Partidul România Mare va vota prezenta moțiune, apreciind că atinge o problemă socială de interes major pentru populația acestei țări, și nu putem să nu atragem atenția asupra acestei situații, ca partid interesat de îmbunătățirea nivelului de trai. Acest vot, însă, nu absolvă de răspundere guvernarea anterioară, care a avut la dispoziție patru ani pentru a se ocupa de situația energetică a țării și care nu a lăsat deloc o stare mai bună.

Vă mulțumesc.

(Aplauze din partea Grupului parlamentar al PRM.)

Domnul Valer Dorneanu:

Vă mulțumesc.

Are cuvântul domnul Radu Mircea Berceanu, din partea Grupului parlamentar al PD.

Domnul Radu Mircea Berceanu:

Domnule ministru,

Stimați colegi,

Astăzi discutăm o problemă care cred că interesează pe foarte mulți cetățeni, o problemă care nu este deloc nouă în România și care, sunt de acord cu domnul ministru, că trebuie tratată cu toată seriozitatea, dar cred că trebuie tratată în același timp și cu lucruri foarte concrete și foarte adevărate, nu cu tot felul de date interpretate în toate modurile.

Eu voi spune mai întâi câteva cuvinte despre preț și despre prețuri în general. Datele pe care le voi spune aici sunt din lucrarea editată de Ministerul Industriei și Comerțului acum trei-patru luni, deci nu cred că pot fi puse la îndoială.

Prețul de producție în Termoelectrica este 39 de dolari, cu aproximație, prețul din Hidroelectrica: 7 dolari, iar prețul de la Nuclearoelectrica de aproximativ 20 de dolari.

Dacă 65% din producția de energie electrică este produsă în termocentrale, aproximativ 25% în hidrocentrale și 10% în sistem nuclear, cifrele variind puțin de la un an la altul, vă rog să faceți dumneavoastră media ponderată, oricum ați dori să o faceți, și ea va ieși undeva la 29 de dolari prețul de producție.

Tot din documentele și din declarațiile publice ale domnului ministru, prețul care se acordă pentru transportul energiei electrice este de 4 dolari, iarăși cu anumite variații foarte mici, iar pentru distribuție și furnizare 7 dolari. Dacă adunăm la cei 29 de dolari ceilalți 11 dolari (4+7), obținem un preț de 40 de dolari în medie pe megawat oră. Sigur că pot fi unele variații, dar foarte mici, în jurul acestei cifre.

La această chestiune aș dori să aud o altă variantă. Poate că sunt altfel de calcule, dar eu am luat calculele realizate de minister și cifrele tot de la minister. Și, atunci, de unde prețul la energia electrică este de 50 de dolari megawatul pe medie? Ce se întâmplă cu ceilalți 10 dolari?

Dacă s-a declarat public, foarte mult în perioada 1998-2000, că eu am scumpit energia în mod aberant, și cred că oricine poate să ia ziarele din acea perioadă, văd că acum se spune că am ieftinit-o atunci fără o bază reală și că în această perioadă ea trebuie scumpită pentru a se acoperi să zicem "pierderile" de atunci. Dacă aceasta este explicația, atunci eu înțeleg că eu am ieftinit-o doi ani de zile în mod greșit, dumneavoastră ați scumpit-o tot doi ani de zile ca să acoperiți nu știu ce chestiuni de atunci și că, acum, lucrurile sunt clare și ea, de mâine-poimâine, va reveni la cifrele corecte, la cifra pe care eu am calculat-o și pe care oricine o poate calcula cu datele dumneavoastră, cu datele mele și cu datele de fapt din sistem, pentru că aici cred că suntem de acord, și anume la 40 de dolari megawatul, pentru că o altă chestiune nu are nici un fel de sens.

Pe de o parte, cred că trebuie totuși să ieșiți într-un fel din acest dublu limbaj în care, în afară, populației îi spuneți că aceste costuri sunt determinate de cerințele Fondului Monetar Internațional și de aducerea prețului energiei la nivelul internațional, iar, aici, pe de altă parte, și în documentele ministerului spuneți că, de fapt, aceste prețuri sunt necesare pentru că trebuie să acopere costurile. Eu am spus care sunt costurile din sistem din cifrele dumneavoastră, și văd că nu acoperă deloc costurile, ci sunt 10 dolari în plus pe megawat și vreo 7 dolari în plus pe gigacalorie cu care nu știu ce faceți exact.

Dacă facem un calcul, la o producție de aproximativ de 22 de milioane de gigacalorii pe an, acești 7 dolari încasați în plus înseamnă circa 150 de milioane de dolari. La 30 de milioane de megawați, iarăși o producție medie anuală de energie electrică, înmulțit cu cei 10 dolari la fiecare megawat în plus, sunt vreo 300 de milioane de dolari. Deci în fiecare an apar 450 de milioane de dolari în plus. Ce se face cu acești bani?

Dacă cu acești bani s-ar face ceva transparent, niște investiții clare, aș putea să fiu de acord că este o variantă, nu neapărat sunt adeptul acestei variante, dar este o soluție, dar, de fapt, acești bani încasați în plus acoperă dorința celor din sistemul energetic de a avea sume enorme la dispoziție și de a face cu ele tot ceea ce doresc, în afară de ceea ce trebuie, și nu vor face ceea ce trebuie, acea modernizare de care și dumneavoastră ați vorbit, atâta vreme cât nu vor fi constrânși să facă acest lucru.

Iar dumneavoastră, domnule ministru, de la un cap la altul, ați vorbit de costuri. Sigur că cei din sistemul energetic, dacă mâine li se va oferi 60 de dolari pe megawat și 30 de dolari la gigacalorie, îi vor înghiți și pe aceia. Nu cred că vor face decât cu foarte puțin mai mult investiții și nu cred că lucrurile se vor schimba radical.

De aceea, după părerea noastră, metoda nu este aceea de a fi foarte aproape de cei 100 de mii de oameni din sistem, ci părerea noastră este că trebuie ca ministerul și ministrul să fie foarte aproape de ceilalți 22 de milioane de consumatori. Pentru aceia trebuie luate măsurile coercitive, în așa fel încât costurile să fie cele normale, cele care pot fi calculate prin ce metodă doriți dumneavoastră, iar sistemul să fie obligat și eventual ajutat, sprijinit să intre cu costurile acolo unde trebuie.

Nimeni nu trebuie să fie lăsat să facă investiții din niște prețuri mai mari încasate absolut fără nici o explicație, numai pe baza faptului că este un monopol în acest domeniu și că acest monopol, oricât ar fi lăsat să crească prețurile, nimeni nu poate să facă nimic altceva.

Câteva cuvinte și despre reformă.

Domnule ministru și stimați colegi,

Eu am văzut programul de guvernare cu care PDSR a venit în fața Parlamentului, și aici se spune astfel: "Se va urmări restructurarea sistemului energetic prin crearea unor complexe energetice integrate care să cuprindă în sfera lor de activitate atât producerea energiei electrice și termice, cât și a cărbunelui energetic, pornind de la principii economice legate de prețul energiei și de fluidizarea circuitului de plăți". Această chestiune a fost prezentată în programul care se întindea pe cinci ani de zile de reformă, de restructurare, de eficientizare, de modernizare a sistemului energetic, și care era prevăzută pentru anul 2001. Eu am fost bucuros când am văzut-o în programul de guvernare și am considerat că se merge pe un drum corect, care nici măcar nu era neapărat un drum decis de mine, ci era un drum decis de niște studii și pus la punct cu Fondul Monetar Internațional, cu Banca Mondială, cu Uniunea Europeană, și am crezut că într-adevăr aceste lucruri se vor realiza. Până în prezent, nu s-a realizat nimic și, atunci, de aceea dumneavoastră spuneați acum câteva zile că prețul la Termoelectrica este de 39 de dolari megawatul, dar că ar putea scădea la 34 de dolari megawatul, și sunt foarte de acord cu dumneavoastră.

Mai spuneți în programul de guvernare: "Privatizarea sistemului energetic se va realiza atât pentru distribuție, cât și pentru producția de energie, în principal prin majorare de capital, inclusiv prin cotare la bursă, majorare de capital care are un dublu avantaj, respectiv facilitează capitalizarea societăților și asigură creșterea valorii acțiunilor rămase statului."

Voi da și o mică explicație referitoare la campania electorală. Privatizarea distribuțiilor de energie electrică a fost prevăzută în programul prezentat în toamna anului 1998 a se realiza la începutul anului 2001. Eu spun în continuare că era pregătită această posibilă privatizare și ea s-ar fi putut realiza chiar în cursul anului 2000, deci înainte de momentul care a fost planificat prin programul prezentat public, și acest lucru s-a decis să nu se facă într-o perioadă în care au fost cele trei campanii electorale. Deci s-a decis să nu se facă în avans, ci să se lase programul așa cum a fost el croit. Dar prezentarea celor opt distribuții - care să fie ele, cum să fie împărțite - a fost făcută publică, și există de asemenea în toate publicațiile, în luna iunie 2000.

La vremea respectivă a fost o împărțire în 17, pentru că era o etapă intermediară, de asemenea prezentată în program, dar nu văd de ce dacă nu ați făcut această privatizare în 2000, în 2001 la începutul anului, la discutarea moțiunii cu un subiect asemănător din Senat, de la începutul lunii februarie, anul trecut, dumneavoastră spuneați (Monitorul Oficial, dezbateri parlamentare): împărțirea Electrica ș.a.m.d. care a făcut posibilă demararea acțiunii de privatizare a sucursalelor de distribuție Constanța și Timișoara, atenție! ce se va finaliza în acest an, 2002...

Iată că suntem la un an de la acel moment și nici pomeneală, se discută că se va finaliza acuma la sfârșitul lui 2003, începutul lui 2004.

Domnule ministru,

Stimați colegi,

Sigur că dumneavoastră, având 45 de minute și eu 9, atâta pot să spun din lucrurile care au fost aici ridicate și dezbătute, dar am să închei prin a spune că dacă, într-adevăr, doriți o dezbatere serioasă și o aprofundare serioasă a acestor probleme, nu se poate ca în permanență să schimbați macazul. Ori, este vinovat Fondul Monetar, ori e vinovat Berceanu care a ieftinit, ori a scumpit Berceanu, ori a ieftinit, toate aceste lucruri sunt niște inadvertențe cât se poate de vizibile și toate aceste lucruri, până la urmă, în România și în românește poartă un nume pe care eu nu aș vrea să îl pronunț aici, dar dacă toată lumea știe că PSD-ul are tot felul de baroni la nivel județean, la nivel local, la nivel central, cred că mai are un baron, și anume Baronul Münchausen. (Aplauze.)

Domnul Valer Dorneanu:

Din partea Grupului parlamentar al PNL, domnul deputat Gheorghe-Eugen Nicolăescu.

Domnul Gheorghe-Eugen Nicolăescu:

Domnule președinte,

Domnilor miniștri,

Doamnelor și domnilor colegi,

Pentru a nu știu câta oară asistăm astăzi la o dezbatere marcată de mentalitatea specifică acestui partid-stat, PSD-ul. Dacă încerci să-i demonstrezi că una spune și alta face, constați că începe să atace orice temă, numai să răspundă la subiect nu, dar mai ales a ajuns specialist în vechea guvernare și de aceea nu mai are timp să-și îndeplinească mandatul. Nu voi insista pe faptul că în Parlament, la dezbaterea oricărei moțiuni, PSD a introdus dialogul surzilor. Atunci când totuși acceptă să se prezinte, critică orice, dar nicidecum nu acceptă să se ancoreze în realități.

Moțiunea de astăzi a apărut din cauza gravei situații în care a ajuns majoritatea cetățenilor acestei țări. După ce am atenționat, în repetate rânduri, asupra consecințelor iresponsabilității guvernanților și reprezentanților Guvernului în administrația publică. Indiferent cum se abordează discuțiile, cine are sau nu mai multă dreptate, pe argumente pretins tehnice, nu trebuie să uităm următoarele: Guvernul PSD este campion la lipsă de performanță, contraperformanță, demagogie și propagandă. Deși s-a ajuns la aberanta situație în care factura lunară la întreținere depășește pensia medie și salariul minim pe economie, Guvernul iese pe ecranele televizoarelor să dovedească cât de generos și de milos este cu cei săraci, adică peste jumătate din populația României.

Ne-am săturat să fim milogii Guvernului, pentru scopuri electorale. Guvernul nu dă nimic, el ia însă de la unii și dă la alții, în loc să permită oamenilor să-și conducă singuri viața, liberi și independenți economic. De fapt, Guvernul vorbește și nu face nimic.

Moțiunea de astăzi este un pretext, la care, sigur, Guvernul răspunde, dar, în același timp, pentru noi, pentru Partidul Național Liberal, este un protest la adresa unui Guvern care a câștigat alegerile și voturile oamenilor promițând, ceea ce în schimb se dovedește a fi fost minciuni și mai ales înșelarea populației. PSD-ul a condus România două treimi din perioada postrevoluționară, 8 ani din 12, și trebuie să-și asume responsabilitatea și să răspundă. PSD-ul nu a coborât azi în România de pe o altă planetă, a fost aici, a manipulat și exersat politicile sale păguboase. Problema este aceea să ne spună atunci când a decis creșterea prețurilor produselor energetice și utilităților nu s-a gândit la oameni, a așteptat ca disperarea acestora să fie cutremurătoare și atunci s-a înmuiat și a devenit brusc generos? Este cinic un asemenea comportament.

Am atras atenția în repetate rânduri între necorelarea prețurilor la utilități și veniturile românilor, în special ale pensionarilor. După crizele din învățământ, sănătate, România se confruntă și cu criza din sistemul energetic. România, de fapt, trăiește în criză. PSD a numit la București în fruntea RADET un om care nu-și achită întreținerea, spune el, din principiu, îndemnând și pe alții să procedeze în același fel, de fapt, acționând împotriva propriei instituții pe care o conduce. Caragiale ar fi spus: "Curat murdar".

Dacă mai există bun simț, dacă toată viața noastră poate ieși din sfera politicianismului, dacă mai licărește o urmă de rațiune, atunci, domnilor guvernanți, recunoașteți că nu ați reușit să realizați ceea ce ați promis și că veți ține cont de orice propunere constructivă. În acest sens, consider de datoria noastră, pe lângă critică, care sper să vă îndrepte, deci, să vă facem și propuneri care, în accepțiunea noastră, pot asigura soluționarea gravelor probleme prezentate în moțiune. Venim cu mare răspundere și ne asumăm riscul de a vă oferi soluții, însă binele cetățenilor este mai presus de interesele meschine de partid.

Suntem curioși să aflăm de la social-democrați ce înseamnă doctrina liberală, însă îi asigurăm că mai au de învățat și suntem disponibili să le oferim meditații. Liberalismul nostru este ancorat în realitățile românești și nu are nimic de-a face cu capitalismul de cumetrie social-democrat. De asemenea, vă asigurăm că deși lucrați cu mulți informatori în PNL, la PNL în schimb nu aveți informații sau cele pe care le aveți de la PNL sunt false și vă sfătuiesc să fiți atenți pe cine plătiți.

Apreciez că există mai multe soluții pentru ieșirea din această situație și prioritar ar trebui să fie în atenția dumneavoastră, a Guvernului, privatizarea imediată a sectorului producției și distribuției energiei termice, care va avea ca efect o restructurare rapidă și având consecință scăderea costurilor din întregul sistem. Realizarea cadrului legal, dar mai ales afirmarea voinței de a institui un sistem de finanțare a unui parteneriat real public privat pentru asigurarea energiei termice prin centrale de bloc, scară și apartament, adoptarea de facililtăți fiscale pentru cetățenii care-și finanțează centralele de apartament sau se asociază pentru a finanța centrale de scară sau bloc. Amândouă măsurile presupun acceptarea renunțării la furnizarea energiei termice în regim centralizat, dovedit neviabil și consumator de resurse materiale, umane și financiare.

Grupul parlamentar al PNL consideră că România are nevoie de o strategie națională pe termen mediu și lung care să ofere soluții de durată și pentru care este nevoie de o colaborare a tuturor forțelor politice. O soluție negociată politic va asigura cetățenilor acestei țări, indiferent de cine se va afla la guvernare, certitudinea că viața lor se va schimba și speranța va fi îndreptățită. Sper să nu mai irosim banii publici, ai noștri, ai tuturor, pe subvenții și să realizăm cu acei bani alte priorități ale acestei țări.

Vă mulțumesc. (Aplauze)

Domnul Valer Dorneanu:

Are cuvântul domnul Antal István din partea Grupului parlamentar al UDMR.

Domnul Antal István:

Domnule președinte,

Domnule ministru,

Domnilor miniștri,

Doamnelor și domnilor deputați,

Doamnelor și domnilor colegi,

Iată că după mai puțin de un an de la dezbaterea unei moțiuni similare de către Senatul României, Partidul Democrat și Partidul Național Liberal au considerat că și deputații trebuie să-și întrerupă programul normal de lucru pentru a lua cunoștință despre concluziile colegilor noștri pe marginea aceleiași teme. Este interesant faptul că, față de anul trecut, colegii noștri nu remarcă nici o schimbare chiar dacă în martie 2002 deplângeau soarta populației și acuzau Guvernul că nu a luat măsuri de protecție socială, acum contestă și constată că s-au luat prea multe măsuri.

Prima problemă a României este, în acest moment, trecerea iernii, mai precis trecerea iernii fără sacrificii pentru cei de obicei sacrificați. Trebuie asigurat combustibilul necesar realizării în primul rând a unui confort puternic în locuințele cetățenilor. Am citat din discursul domnului Victor Ciorbea la prezentarea acelui program guvernamental despre care s-a făcut vorbire în această moțiune, afirmație corectă, de altfel, și atunci și este de actualitate și în momentul de față. De ce deranjează faptul că Guvernul actual, având în vedere iarna deosebit de grea, oferă ajutoare pentru categoriile defavorizate ale populației?

Domnul Damian Brudașca (din bancă):

Nu ați făcut parte din guvernările alea?

Domnul Antal István:

Este un lucru corect, considerăm noi. Pentru cineva mai puțin informat și care a citit textul prezentei moțiuni ar rămâne uimit de câte s-au făcut în timpul guvernării trecute și a noastră, guvernările noastre din care, într-adevăr, am făcut parte, aveți dreptate.

S-ar minuna dar că nu a crescut nivelul de trai al populației, pentru că în rest totul mergea perfect, dar actualul Guvern nu a știut să aprecieze acest lucru. Dar chiar și celor 15.000 de specialiști le-a fost necesar 4 ani pentru a pregăti privatizările din sectorul energetic, continuarea lucrărilor de investiții la Unitatea nr.2 de la Cernavodă, concesionările obiectivelor hidroenergetice și toate celelalte programe pe care și le propuseseră guvernele precedente, într-adevăr.

Se afirmă în textul moțiunii că programul de reformă din anii 1999 și 2000 a fost realizat în totalitate. Am avut parte de asemenea afirmații și într-o epocă trecută. Ni s-a spus chiar că electrificarea țării a fost finalizată. Abia după 2000 am aflat că mai sunt de electrificat peste 90.000 de gospodări. Atât despre probleme realizate în totalitate. Este mai greu totuși să realizezi tot ce ți-ai propus. Ce ar fi trebuit să facă noul Guvern?

Domnul Marcu Tudor (din bancă):

Să-și dea demisia!

Domnul Antal István:

Să ia de bun tot ceea ce gândiseră predecesorii în pofida realității cu care se confrunta la preluarea mandatului? Există oare vreun guvern în lume a cărui activitate și eficiență să nu fie contestată cel puțin de partidele aflate în Opoziție? Poate doar în epoca despre care am făcut vorbire să fi existat așa ceva, pentru că atunci nu aveam voie să criticăm, aveam dreptul doar la autocritică.

Ne amintim că și în programul precedentei guvernări au existat intenții bune și prevederi corecte privind sectorul energiei electrice și gazelor naturale în ceea ce privește restructurarea și privatizarea acestui sector. Așteptam, chiar și noi solicitam la rândul nostru, făcând parte din acest Guvern, să vedem și strategia elaborată în acest sens, dar se pare că foștii miniștri care s-au succedat la conducerea ministerului, din păcate, prea des, nu au mai avut timp să elaboreze acest document. Este adevărat, au realizat spargerea monopolului CONEL, dar l-au înlocuit cu alte monopoluri ale societății de producere, transport și distribuție a energiei. Să nu uităm că activitatea efectivă a operatorului comercial pe piața de energie electrică a demarat efectiv de abia în 2001. Probabil că în perioada 1996-2000, problemele sectorului nu prezentau prea mult interes nici pentru Parlament, dacă avem în vedere că au fost adoptate de forul legislativ doar câteva acte normative privind, cu precădere, ratificări de convenții, privind exploatarea sistemelor hidroenergetice Porțile de Fier și aplicațiile pașnice ale energiei nucleare. Timp de 2 ani, este adevărat că ni s-a promis celor din comisiile economice, că urmează să primim Legea energiei electrice, dar, până la urmă, această lege nu a ajuns în dezbaterea Parlamentului.

Actualul Parlament, totuși, a reușit în ultimii 2 ani să adopte o serie de acte normative inițiate de ministerul de resort, ultimele dintre ele privind reabilitarea termică a clădirilor multietajate, predarea unui număr semnificativ de centrale termice și electrice de termoficare către autoritățile administrației publice locale sau constituirea Fondului român de eficiență energetică, demonstrând, o dată în plus, preocupările celor implicați în domeniu.

De asemenea, nu se face nici o referire asupra faptului că, în sfârșit, evoluția sectorului energiei și gazelor naturale se face în baza unei strategii naționale de dezvoltare energetică pe termen mediu al cărui principal obiectiv îl reprezintă crearea unei piețe eficiente de energie în condiții de înaltă calitate și siguranță, cu respectarea standardelor Uniunii Europene referitoare la utilizarea eficientă a energiei și la protecția mediului, iar în cadrul acestei strategii, un capitol aparte îl constituie restructurarea și privatizarea sectorului energetic.

Argumente pro și contra privatizării acestui sector au existat și există, indiferent de culoarea politică a specialiștilor în domeniu, dar, în ultimii 2 ani, s-au făcut progrese în eliminarea argumentelor contra prin: perfecționarea cadrului legislativ, inclusiv prin elaborarea Legii energiei electrice și termice, al cărei raport este în curs de elaborare la Comisia pentru industrii și servicii; perfecționarea cadrului instituțional prin preluarea atribuțiilor în domeniu de către Oficiul Participațiilor Statului și Privatizării în Industrie din cadrul Ministerului Industriei și Resurselor; corelarea reglementărilor emise de autoritățile de reglementare ANDRE, ANRGM și ANRSC.

De asemenea, se uită faptul că sistemul energetic național, în momentul de față, se pregătește pentru funcționarea interconectată cu sistemele energetice ale Uniunii Europene pentru coordonarea transportului energiei electrice. Se uită faptul că este în curs de pregătire realizarea conductei de gaze naturale Arad- Seghedin, ceea ce va reprezenta legături directe cu Uniunea Europeană în domeniul gazelor naturale.

Un alt pas important este liberalizarea pieței prevăzută în documentele de aderare, respectiv deschiderea pieței energiei electrice la 33% și cea a gazelor naturale liberalizată cu 25%. E mult, e puțin, sunt întrebări la care nici măcar țările cu experiență atât de democratică, dar și puternic dezvoltate nu împărtășesc opinii comune.

Nu se poate nega că această iarnă deosebită din punct de vedere termic a dus la creșterea facturilor de întreținere nu numai datorită prețului energiei termice și gazelor, dar și datorită creșterii consumurilor. Dar sunt oare mai multe familii care au venituri insuficiente pentru plata acestor facturi decât în perioada 96-2000? Sunt oare mai multe apartamente debranșate decât cele din aceleași perioade? Poate da, pentru că au optat pentru centrale de apartament foarte mulți. Oare alt guvern nu ar fi luat măsuri de protecție socială? Ar fi încălcat oare Constituția, încă valabilă, care prevede la art.43 că statul este obligat să ia măsuri de protecție socială de natură să asigure cetățenilor un nivel de trai decent, iar statul nu este Guvernul, ci este reprezentat de puterile sale legiuitoare, executivă și judecătorească, deci, inclusiv de cei care au semnat această moțiune.

Doamnelor și domnilor deputați,

Din reușita implementării strategiei de dezvoltare a sectorului energetic, petrol și gaze depinde relansarea economiei românești. Responsabilitatea Guvernului, prin ministerul de resort, este deosebit de mare. Uniunea noastră are o viziune clară privind impunerea celor prevăzute în această strategie. În protocolul semnat cu partidul de guvernământ este prevăzut: UDMR va susține măsurile guvernamentale menite să finalizeze procesul de restructurare temeinică a sectorului energetic. Am solicitat o dezbatere în cadrul Comisia pentru industrii și servicii privind implementarea programului de privatizare. Actuala dezbatere este binevenită și cred că mâine, toți cei care au semnat moțiunea din partea Partidului Democrat și Partidului Național Liberal vor fi prezenți de data aceasta fizic și nu prin reprezentantul lor multilateral dezvoltat și vor avea observații utile în ceea ce privește realizarea completă a acestui deziderat.

În afara responsabilității, implementarea hotărâtă a strategiei energetice reprezintă și o șansă pentru Guvernul actual, cât și pentru minister. Șansa constă în scurtarea drumului nostru către Europa. Atunci va fi momentul adevărului: o implementare reușită a acestei strategii va fi bine pentru toți; o nereușită va fi rău tuturor. Privită în acest context, dezbaterea de astăzi a situației din energetică, menționez, din nou, este binevenită și un semnal de bun augur pentru cei cu responsabilități care vor continua astfel mai ferm drumul început atât de anevoios și cu multe șovăieli.

Așteptăm cu interes rezultatele și le oferim un sprijin pentru a trece cu bine acest examen.

Iată de ce, nici măcar inițiatorii nu ar trebui să voteze această moțiune, pe care o interpretăm ca un simplu exercițiu democratic. Vă mulțumesc pentru atenție. (Aplauze.)

Domnul Valer Dorneanu:

Stimați colegi, care aplaudați și cronometrați, vă aduc aminte că nu s-a cronometrat exact nici când ați vorbit dumneavoastră. (Vociferări.) Ați vorbit frumos toți și v-am lăsat.

Domnul Vasile Ioan Savu, Grupul parlamentar al minorităților naționale.

Domnul Vasile Ioan Savu:

Domnule președinte,

Domnule ministru,

Domnilor miniștri,

Stimați colegi,

De la această tribună s-a recunoscut de inițiatorii moțiunii de cenzură și de domnul ministru Dan Ioan Popescu, faptul că 60% din energia care se produce în România se realizează pe termo. Nu s-a luat în calcul un element major, prețul combustibililor solizi, respectiv cărbune. Aș vrea să aduc în fața dumneavoastră situația din perioada anilor 1996 și 2000: prețul pe gigacalorie produs pe cărbune era doar de 5 dolari. Era un preț în care companiile miniere erau clar băgate și realizau pierderi enorme. În anul 2000, prin intermediul ministrului de resort, am inițiat un preț real pe tona de cărbune care să reflecte prețul real în megawatul produs pe termo. Ca atare, de situația prezentată în această moțiune, în care domnii inițiatori spuneau că la companiile naționale sunt mașini de lux și alte cheltuieli cu birourile luxoase, domnule ministru Berceanu, vreau să vă spun în fața Parlamentului că în momentul în care gestionați Compania Națională a Huilei existau 40 de autoturisme străine care erau închiriate și tot din inițiativa dumneavoastră ați blocat mărirea producției de cărbune și ați importat cărbune din exterior.

Acesta este un fapt real care a dus la celebra Ordonanță 22, în care ați aruncat în stradă 21.000 de oameni care, la ora actuală, așa cum spuneau antevorbitorii mei, nu au cu ce să-și plătească energia electrică și termică din locuințe. Eu nu aș vrea să subliniez decât un fapt: s-a început retehnologizarea și reorganizarea subunităților miniere, care va duce implicit la scăderea prețului pe energia electrică și va produce un cărbune mai ieftin. Au apărut primele investiții și în Valea Jiului, unde s-a tot spus în anii trecuți că nu se face și nu se va face niciodată nimic.

Iată, domnule ministru Berceanu, că în Valea Jiului se poate face și, prin dialogul social pe care Guvernul României, la ora actuală, îl are în permanență cu minierii din Valea Jiului, s-a realizat un lucru enorm care dumneavoastră nici măcar nu ați vrut să stați la masă cu noi și ați produs acele două mineriade care, de fapt, au stricat imaginea României cu foarte mult.

Eu vă mulțumesc și voi vota împotriva moțiunii de cenzură. (Aplauze.)

Domnul Valer Dorneanu:

Stimați colegi,

Am parcurs un prim tur de luări de cuvânt de către toate grupurile parlamentare, au mai rămas în dezbatere Grupurile parlamentare ale PSD și PRM.

Are cuvântul domnul deputat Dumitru Chiriță din partea Grupul parlamentar al PSD și se pregătește domnul Gheorghe Dinu din partea Grupul parlamentar al PRM.

Domnul Dumitru Chiriță:

Mulțumesc, domnule președinte.

Domnilor miniștri,

Doamnă ministru,

Doamnelor și domnilor deputați,

Înainte de toate, vreau să adresez doamnelor și domnișoarelor din această sală, o primăvară frumoasă pentru că suntem la începutul lunii martie, suntem în luna Mărțișorului, din toată inima, un mărțișor din partea mea, câte un mărțișor din partea mea fiecărei doamne și domnișoare.

În legătură cu moțiunea simplă, încă de la începutul intervenției, vreau să vă spun faptul că am fost consternat atunci când am aflat că PD-ul și PNL-ul, partide care au susținut defunctele guvernări din perioada 97-2000, au considerat necesar să introducă această moțiune simplă. Aș fi înțeles dacă moțiunea simplă ar fi fost depusă de către colegii deputați din partea Partidului România Mare, pentru că nu au fost la guvernare și nu știu cam ce se întâmplă prin sectorul energetic, dar când te uiți pe lista semnatarilor acestei moțiuni simple, nu poți să nu sesizezi faptul că sunt doi foști miniștri, unul care a fost preocupat de mașinuțe, iar celălalt a promovat reforma în sectorul energetic din aeroplan.

În legătură cu așa-zisele efecte benefice, evocate de inițiatorii moțiunii, ale reformelor din sistemul energetic românesc, promovate și susținute de defuncta coaliție PD-PNL, fără a analiza... pe care încearcă să o reînvie acuma prin resuscitare Băsescu și președintele liberalilor, Stolojan...

Voci din partea dreaptă a sălii:

Domnii!

Domnul Dumitru Chiriță:

Domnii Băsescu și Stolojan!

Fără o analiză în plan economic și social, nu pot să nu amintesc faptul că în 98, o dată cu transformarea RENEL-lui în CONEL, doar prin această simplă operațiune juridică, România a trebuit să plătească 150 de milioane de dolari Consorțiului Mary Leance, sumă ce reprezenta obligațiunile emise de către RENEL în anul 1996 pentru susținerea proiectelor de modernizare a instalațiilor energetice. Așa da, reformă!

Totodată, trebuie să evidențiez și faptul că, prin împărțirea producătorilor în funcție de combustibilul folosit, am ajuns în situația aberantă în care a fost pus în competiție producătorul hidro care produce energie electrică la prețurile cele mai scăzute cu producătorul termo care produce energie electrică și căldură la prețurile cele mai mari. Numai dintr-un aeroplan poți să vezi că într-o cursă de motociclete în care participă motoreta Mobra și motocicleta Yamaha va câștiga motoreta Mobra. În aceeași perioadă, 98-2000, printr-o întâmplare, înaintea începerii fiecărei ierni energetice, sectorul nu avea asigurate stocurile de combustibil, creditele necesare pentru procurarea resurselor lipseau și nici contractele de achiziție pentru aceste resurse nu existau.

Prin acest mod de a rezolva problemele sectorului energetic, PD-ul, partid neoliberal, în opinia mea, a reușit să inducă costuri suplimentare în producția de energie electrică și termică de câteva sute de milioane de dolari, favorizând, în acest fel, propria clientelă politică, băncile finanțatoare și furnizorii de resurse, în dauna intereselor consumatorilor din România.

La toate acestea, se adaugă și faptul că în anul 2000, an electoral, domnul Berceanu, fost ministru al industriei și comerțului, a dispus folosirea apei din lacurile de acumulare, dincolo de limita de avarie, pentru a compensa jaful susținut în legătură cu modul în care s-a făcut aprovizionarea cu resurse, punând în pericol viața și sănătatea populației, faptă care, în opinia mea, reprezintă o infracțiune deosebit de gravă, rămasă încă nesancționată.

În ceea ce privește sectorul de distribuție și privatizare a acestuia, defuncta guvernare, avându-i în frunte pe domnii Isărescu și Berceanu, au impus vânzarea unei părți din distribuție, fără a exista studii în acest sens, prin aranjamente obscure, fapt dovedit de subsemnatul, inclusiv prin publicarea unei scrisori semnate de domnul Berceanu adresată domnului Fotiadis, reprezentantul Uniunii Europene la București la acea dată, prin care-i promitea vânzarea distribuțiilor din Banat și Dobrogea.

Cea mai importantă componentă a reformei în sistemul energetic, respectiv dezvoltarea de noi capacități și alocarea de resurse pentru aceasta, a fost complet neglijată de către miniștrii PNL și PD. Singurele performanțe mai deosebite în acest domeniu le-a reprezentat tăierea panglicii la punerea în funcțiune a Grupului 1 de la Cernavodă, investiție realizată de fapt de către Guvernul Văcăroiu și lucrările de anvergură la hidrocentralele în curs de execuție, pentru conservarea barajelor, în sensul că iarna li se puneau calorifere și vara, aer condiționat. Mai mult, în ceea ce privește Grupul 2 de la Cernavodă, domnul Berceanu afirma public în perioada mandatului de ministru că România nu are nevoie de o asemenea investiție, chiar dacă era evident că dezvoltarea producției de energie electrică pe combustibil nuclear reprezenta și reprezintă șansa României de consolidare și dezvoltare a poziției de forțe energetică în Balcani.

Interesele cui le-ați promovat, făcând aceste declarații? În orice caz, pe ale României și ale cetățenilor ei, nu!

Defuncta coaliție și cei 15 mii de specialiști și-au demonstrat din plin incapacitatea de a rezolva problemele economice și sociale ale României, inclusiv pe cele ale sectorului energetic, susținând, printre altele, teza că statul este prost administrator.

În același timp, în perioada '97-'2000, statul avea în fruntea sa, la nivelul majorității instituțiilor publice, începând cu Președinția României, terminând cu Ministerul Industriilor, profesorii universitari și prosperi oameni de afaceri, care s-au ocupat doar de interesele lor, în dauna intereselor statului și ale cetățenilor români.

După alegerile din 2000, Guvernul Năstase a acționat pentru a promova o reformă susținută în sectorul energetic, inclusiv prin asigurarea resurselor necesare pentru dezvoltare și pentru reducerea semnificativă a costurilor.

Astfel, în domeniul creării de noi capacități de producție, au fost reluate lucrările de investiții la Grupul 2 de la Cernavodă și sunt create premisele pentru continuarea lucrărilor la celelalte grupuri.

În domeniul privatizării distribuției de energie electrică au fost elaborate studiile necesare pentru a analiza impactul privatizării asupra consumatorilor, ținând cont că rețeaua electrică de distribuție reprezintă o activitate de monopol natural.

Astăzi putem vorbi despre privatizarea în distribuția și furnizarea de energie electrică într-o manieră transparentă, în interesul consumatorilor și al sectorului, întrucât se realizează prin atragerea de capital, pe bază de competiție.

Sunt conștient că acest mod de abordare a procesului de privatizare nu convine acelora din PD care au acționat într-o manieră obscură, în interesul unei clientele de tip mafiot. Legat de politica de personal, în perioada 2001-2002, numărul salariaților s-a redus semnificativ - circa 20 de mii -, prin desființarea unor posturi, prin transferarea unor activități de la nivel central la nivel local și prin privatizare.

Aceste măsuri au fost promovate de către domnul Dan Ioan Popescu, ministrul industriei și resurselor, în deplin consens cu sindicatele din ramură și au contribuit la reducerea costurilor din sectorul energetic.

Vorbiți, doamnelor și domnilor semnatari ai moțiunii, de faptul că populația României a înregistrat în perioada 2001-2002 o scădere a nivelului de trai, uitând că, de fapt, dumneavoastră și politica dumneavoastră din perioada '97-2000 au contribuit și ne-au adus în situația în care puterea de cumpărare a scăzut semnificativ, crescând ponderea sărăciei extreme în România.

Performanțele în plan economic și social ale guvernelor susținute de către dumneavoastră, cei din PD și PNL, au adus pe foarte mulți români în situația să plimbe becul dintr-o cameră într-alta, datorită sărăciei. Vă reamintesc faptul că, pe lângă multitudinea de elemente de protecție socială care se adresează direct persoanelor defavorizate, Guvernul Adrian Năstase a intervenit în domeniul salarizării și a decis ca salariul minim brut pe țară să crească la 75 de euro de la 1 ianuarie 2003 față de mai puțin de 30 de euro, cât era în anul 2000. Aceasta reprezintă o dovadă în plus că măsurile adoptate de noi sunt autentic social-democrate și contravin practicilor liberale și neoliberale susținute de PNL și PD în perioada '97-2000.

În legătură cu prezența unor lideri de sindicat ca senatori și deputați pe listele Partidului Social Democrat, vreau să vă spun că aceasta reprezintă o dovadă în plus că, în România, modelul social-european începe să devină o realitate. Prezența noastră în Parlament reprezintă modalitatea directă de a promova interesele economice, profesionale și sociale ale salariaților în plan legislativ.

Internaționala socialistă, unde Partidul Democrat este membru, respectiv partidele socialiste și social-democrate europene, promovează într-o manieră echilibrată interesele salariaților și pe cele ale capitalului, inclusiv prin prezența liderilor de sindicat în forurile legislative.

Prin aplicarea practicilor Internaționalei socialiste, se dovedește odată în plus faptul că PSD-ul este compatibil cu partidele socialiste și social-democrate europene și internaționale.

În același timp, nu pot să nu remarc faptul că doctrina neo-liberală promovată de PD a fost și este păguboasă pentru salariații și interesele lor.

În încheiere, vreau să adresez sincere felicitări domnului ministru Dan Ioan Popescu, ministrul industriilor și resurselor, pentru modul în care a condus activitatea ministerului, dar mai ales pentru faptul că a abordat într-o manieră integrată activitatea sectorului energetic, inclusiv procesele de reformă și privatizare, și să vă rog pe dumneavoastră, doamnelor și domnilor deputați, să votați pentru respingerea moțiunii simple.

Vă mulțumesc.

(Aplauze)

Domnul Valer Dorneanu:

Domnul deputat Gheorghe Dinu, din partea Grupului parlamentar al PRM.

Domnul Gheorghe Dinu:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

Doamnelor și domnilor miniștri,

Stimați invitați,

După doi ani de guvernare PSD-PUR-UDMR, România se află într-una dintre cele mai mari crize din istoria ei multimilenară. Rând pe rând, populația se confruntă cu tot mai multe probleme, care-i fac viața din zi în zi mai amară. Dar, ca și când n-ar fi fost suficientă criza generalizată din sistemul de sănătate - cu lipsa medicamentelor compensate, cu închiderea unor unități spitalicești, cu scandalul perpetuu între furnizorii de medicamente, farmacii, case de asigurări de sănătate, medici etc., - peste aceasta se suprapune cea mai gravă situație, anume cea legată de costul întreținerii.

In România de azi, după 13 ani de democrație, a ajuns un lux să-ți poți încălzi o casă sau un apartament.

Toate buletinele de știri ale posturilor de televiziune prezintă imagini de coșmar cu incendii devastatoare ale unor locuințe, urmare a focurilor făcute cu te miri ce : lumânări, hârtii, cartoane, crenguțe, tot ce poate agonisi omul nevoiaș spre a se încălzi. Alții, mai descurcăreți, improvizează câte-un reșou, pe care-l introduc în priză, când, de regulă, se produce și distrugerea instalației electrice. Cei care au avut neinspirația să-și introducă în locul sobelor de teracotă o centrală racordată la gaz metan, după doi ani de guvernare socială și democrată, de când prețurile la combustibili, în general, și la gaz metan, în special, au luat-o complet razna, inventivii compatrioți au redescoperit focul cu lemne !

Insă, cea mai gravă situație se întâlnește la orașe, unde sistemele de termoficare centralizată au produs, mai ales în această iarna, adevărate drame.

La început, onor Guvernul nostru s-a implicat, acceptând încă din toamnă, ba chiar îndemnând populația racordată la instalațiile de termoficare centralizate aflate în patrimoniul administrațiilor locale, să se debranșeze de la acestea, să-și monteze centrale proprii de apartament sau de scară, măsură reprezentând soluția salvatoare, în viziunea sa.

Apoi, la demonstrația tehnică făcută de specialiști, în urma căreia se dovedea că sistemul aplicat nu rezolva situația nici a celor debranșați (cei mai mulți, anticipând că nu vor mai putea plăti, renunțau complet la încălzire), nici a celor rămași în sistem, cărora le-ar fi crescut cheltuielile, Guvernul deci interzice debranșarea.

In căutarea unor soluții misterioase, în prag de iarnă și-n plină iarnă, ordonă trecerea Centralelor Electrotermice, pline de datorii și cu probleme mari de eficiență, de la Ministerul Industriilor și Resurselor, în subordinea și-n patrimoniul Consiliilor Locale. Aproape concomitent ridica prețul de referință al Gigacaloriei la 860000 lei și inventează un sistem birocratic extrem de complicat, cu un circuit al hârtiilor de la cetățean la Asociația de proprietari, primării, regii, societăți comerciale sau servicii publice de termoficare, menite a ajuta familiile defavorizate. Numai că numărul familiilor ce nu-și mai pot achita facturile a devenit mai mare decât numărul celor care, sacrificându-și alte cheltuieli (mâncare, medicamente, îmbrăcăminte etc.), mai pot cumva să-și onoreze facturile la întreținere.

A urmat apoi, printr-o altă bâlbă, Ordonanța nr.6/2003, ce dislocă din primării salariați care să se deplaseze la Asociațiile de proprietari și să deosebească rău-platnicii de cei care, din motive obiective, nu au cum să-și achite facturile aberante de la întreținere, mai bine zis să se facă o numărătoare a săracilor. Dar credeți că totul s-a oprit la ordonanța 6/2003 ?! Nu, pentru că tot Guvernul, spre a continua bâlbâielile, emite, după o lună, o lună și jumătate, Ordonanța 5/2003, care n-a făcut altceva decât a introdus un haos total în zona primării, regii de termofixare și cetățeni.

Stai și te întrebi, cum un Guvern cu 27 ministere, cu un număr dublu de agenții naționale, inclusiv unele de tăiat frunza la câini, nu știe câte familii, din motive obiective, nu-și pot achita facturile la întreținere?! Cum e posibil ca un Guvern cu un Ministru al Muncii și Solidarității Sociale ( cu cine oare, solidaritate socială ?!) care se laudă că-i informatizat, cu un Minister al Administrației Publice ce și-a înființat o Direcție Generală pentru Informatizare (Cartea Albă a Ministerului Administrației Publice, doi ani de guvernare, 2001-2002, pag.53 ), cu un Minister al Informațiilor Publice care nu s-a remarcat decât prin cheltuirea banilor publici pe sondaje comandate, prin care să ateste " încrederea nețărmurită" a electoratului pentru partidul de guvernământ, și cu o Comisie Națională de Statistică și agenții în fiecare județ, nu are niște date care să-i ofere posibilitatea de a lua o decizie corectă în probleme vitale pentru societatea românească?!

Cu un minim de efort și-ar fi dat seama că 70% din prețul Gigacoloriei îl reprezintă prețul combustibililor pe care Guvernul îl impune pe o piața neliberalizată din punct de vedere al concurenței, doar 5% îl reprezintă cheltuielile cu munca vie și unde salariul mediu brut nu depășește 3,5 milioane lei, iar reabilitarea sistemelor de termoficare centralizate nu înseamnă să arunci tot timpul vina pe regiile sau serviciile publice de furnizare a agentului termic pentru pierderile din sistem. Înseamnă și să te apleci mai mult în înțelegerea tuturor aspectelor cu care se confruntă aceste sisteme, de la centralele termice de cartier cu randamente sub 50% și terminând cu conductele de transport, care sunt de 40-50 ani, ruginite și găurite. Sistemul este învechit și cu mari pierderi. Sunt necesare investiții majore în centrale noi ale căror randamente să atingă 98% și conducte moderne preizolate, dar înlocuirea se face cu bani, pe care administrația locală nu-i are, iar banii care se tot alocă de la bugetul statului, sunt doar pentru a acoperi, în parte, alocațiile pentru familiile sărace și foarte sărace.

Cât de complicat era ca, înainte de a ridica aberant prețul gigacaloriei sau a m3 de gaz metan, cele trei ministere responsabile și implicate direct - ne referim la Ministerul Muncii și Solidarității Sociale (ne vine în minte, aproape obsesiv, întrebarea cu cine solidaritate socială ?!), Ministerul Administrației Publice și Ministerul Industriilor și Resurselor - să se fi așezat împreună la o analiză, din care ar fi rezultat, în urma unor calcule extrem de simple, că la un câștig de 2,5 milioane lei, cât au majoritatea familiilor de pensionari, nu mai vorbim de șomeri și alte familii defavorizate, nu se pot achita facturi de întreținere de 3-3,5 milioane lei. Chiar dacă, să zicem, că ar câștiga 3-3,5 milioane le pe lună, cu astfel de cheltuieli la întreținere cum și-ar mai satisface minimele de cheltuieli de sănătate, hrană, îmbrăcăminte?!

Așadar, punctul incipient, bolovanul aruncat, se găsește în curtea Guvernului. El vine și programatic și/sau periodic, anunță creșterea impardonabilă a prețurilor la combustibili. Aici trebuie să-i corectăm pe colegii noștri de la PD și PNL, semnatari ai moțiunii, în sensul că în cei doi ani de guvernare PSD- PUR-UDMR prețurile de vânzare în lei la energie electrică către populație n-au crescut doar cu 71% ci, cu 244,4%, respectiv de la 873 lei/kwh la 2141 lei/ kwh, iar la gaz metan creșterea reală către populație este de aproximativ 300% de la 1217 lei/m3 la 3273 lei/m3 "

Iar, ca tacâmul să fie complet, Ministerul Industriilor și Resurselor anunță de la 1 martie 2003 o nouă majorare, de 10% a prețului la m3 gaz metan, aruncând răspunderea pe organismele internaționale, ceea ce nu este deloc adevărat pentru că, așa cum susțin, pe bună dreptate și inițiatorii moțiunii, aceste organisme impun Guvernului României cheltuieli egale sau mai mici decât veniturile. În loc ca Guvernul să se implice în depistarea neregulilor care să stopeze cheltuielile inutile (limuzine luxoase, aparatură de ultimă generație, salariați cu venituri mult peste media salariului pe economie, vile și hoteluri de protocol ale regiilor de gaz metan), n-au găsit altă soluție decât cea de creștere a prețului.

Nu trebuie să fii neapărat specialist în probleme economice să realizezi că, ridicând prețul la unitatea de produs, fie că este el m3 de gaz, kwh sau gigacalorie, consumul agentului economic sau al persoanei fizice va scădea, aceștia diminuându-și cantitățile consumate spre a se încadra în totalul cheltuielilor. Următoarea fază este că regia sau societatea comercială nu-și încasează contravaloarea prestației, pentru că beneficiarii nu mai pot plăti facturile exorbitante deși cheltuielile acestora au rămas constante și de aici tot felul de aberații: pierderi la regii, eșalonări la plată, penalități la datornici, ca în final... din nou o creștere a prețului unitar. Urmarea: regres economic la agenți economici, pe de o parte, și sărăcirea populației, pe de altă parte.

Tare ne e teamă că guvernanții noștri vor găsi în preconizata trecere, anunțată de Banca Națională, de trecere de la referința față de dolar la referința față de euro, un motiv în plus ca să justifice alte majorări de prețuri la combustibili și nu numai.

Reamintim că la creșterea prețului la gazul metan cu 10%, Guvernul anunță triumfalist, pe toate canalele media, indexarea pensiilor cu "astronomicul" procent de 3,5% !

Partidul România Mare, credincios politicii sale de asanare morală a societății, de sprijinire a tuturor acelora care, prin activitatea lor, mai mult sau mai puțin majoră, pot contribui la implementarea unui capitalism popular, în beneficiul tuturor, nu numai a unora, susține moțiunea inițiată cei 54 deputați, aparținând PD și PNL, pentru că dorește sa atragă atenția Guvernului PSD-PUR-UDMR ca așa nu se mai poate, că lozinca "aproape de oameni și împreună cu ei ", din campania electorală PDSR, a devenit în realitate " departe de oameni și împotriva lor " !

Totodată, spre a fi obiectivi până la capăt, nu putem să nu spunem că o parte din vina pentru situația actuală revine și fostei guvernări.

Să ne amintim doar cum un ministru "a momit ", în ideea închiderii a cât mai multor mine, minerii să stea acasă contra a 20 de salarii compensatorii, sau de prezența obsesivă a altui ministru pe ecranele televizoarelor care încerca sa ne demonstreze cât de nerentabil este mineritul românesc, cu exemplul acela penibil cu minerul care pleacă de la suprafață cu 6 bomboane și se întoarce cu 2 !? In același an, de tristă amintire, când în războiul româno-român, vreo 33 de mineri, după spusele ziarelor de atunci, și-au găsit liniștea în apele Oltului, în luptele de Costești și Stoienești, după ce n-au cerut altceva, decât dreptul de a-și câștiga cinstit pâinea și a scoate din fundul pământului cărbunele necesar economiei românești, România, cheltuia cca. 200 milioane dolari pentru achiziționarea de pe piața externă a cărbunelui energetic necesar funcționării electrocentralelor românești.

Și pentru ca să nu se spună că noi, cei de la PRM, n-am avea soluții pentru ieșirea din această stare dramatică, succint vom prezenta câteva:

1. In domeniul termoficării centralizate, punerea în practică a parteneriatelor publice-private (PPP) de care se tot vorbește, dar nu se realizează nimic în practică, metodă care a dat reale satisfacții în lumea occidentală, în ideea asocierii comunităților locale cu un investitor privat dornic să investească într-o piață extrem de favorabilă ca cea din România, în materie de utilități.

Ce investitor n-ar fi dispus sa aibă producția la desfacere asigurată? Cu o contribuție egală, comunitate locală și investitor ( operator ), dar cu acțiunea de aur în mâna autorității locale, la compromisul dintre tendința privatului de a maximaliza profitul și cea a Primarului și a Consiliului Local, care, din considerente electorale, ar ține prețul cât mai jos, s-ar obține numai avantaje pentru cetățeni.

2. In locul cheltuielilor anuale de la bugetul statului, pentru sprijinul la încălzire a familiilor sărace, și care în anul 2003 se ridică le 3500 miliarde, la care se adaugă contribuția bugetelor locale spre a acoperi diferența dintre valoarea gigacaloriei în sistem de referință național și valoarea ei reală, s-ar putea realiza în 2-3 ani, la nivel național , după o strategie coerentă, o reabilitare reală a termoficării. In prezent, acești foarte mulți bani, sunt aruncați ca într-o groapă, nu se investesc în rentabilizarea sistemelor, ci dimpotrivă acestea se degradează în continuare. (Apropo, domnule ministru, Octav Cozmâncă, la pagina 12 din Cartea Albă a Ministerului Administrației Publice, doi ani de guvernare, 2001-2002, se poate citi că s-au cheltuit 50 miliarde lei pentru Programul "Modernizarea centralelor termice și electrice de termoficare aflate în administrarea autorităților publice locale". Care au fost efectele? ).

3. In domeniul electric, nu subscriem la spargerea în tot felul de societăți și societuțe, toate cu aparat birocratic uriaș (Consilii de administrație, directori, AGA etc. ) în vederea atractivității lor la privatizare, noi considerăm mai utilă trecerea activităților la administrațiile locale, care în sisteme de parteneriat publice-private ar evita distorsiunile grave introduse de monopolul privat.

4. Programul energetic național să fie aprobat prin lege, cu interdicția de a fi afectat de influențele alternării la guvernare, cum se pasează de 13 ani răspunderile de la o guvernare la alta.

5. Un moratoriu pe măcar 2 ani de zile în care prețurile la combustibil să se stabilizeze, astfel ca economia românească, pe de o parte, și populația, pe de altă parte, să poată respira, inevitabila inflație să fie suportată doar prin eficientizarea regiilor, societăților comerciale, serviciilor publice.

6. Demararea în trombă a unui program național de contorizare a agentului termic la blocuri și apartamente ce va permite populației să plătească doar ce consumă, pe de o parte, iar pe de altă parte să întrerupă circul de genul celui din Capitală, unde politicianismul ieftin s-a impus în detrimentul cetățenilor.

În final, noi, deputații Partidului România Mare, susținem moțiunea deputaților PD și PNL, atrăgând atenția Guvernului și coaliției de putere PSD-PUR-UDMR că "mămăliga românească" din Decembrie 1989 a "explodat" mai ales datorită frigului și foamei.

Reiterez apelul făcut de Partidul România Mare, săptămâna trecută, de organizare a unei dezbateri la care să participe reprezentanții tuturor partidelor parlamentare, reprezentanții Guvernului în scopul elaborării unui program de restructurare și modernizare întregului sistem energetic, prin a cărui finalizare se va putea soluționa concret problemele sociale generate de costurile mari ale facturilor la întreținere. Problema energetică nu este doar problema unui partid, este o prioritate națională și-l rugăm pe domnul ministru Dan Ioan Popescu să informeze Guvernul de acest demers al Partidului România Mare.

Sperăm că, în cel mult trei luni, să se poată organiza această dezbatere.

Vă mulțumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Vă mulțumesc.

Are cuvântul domnul deputat Fâcă Mihail, din partea Grupului parlamentar al PSD.

Domnul Mihail Fâcă:

Domnule președinte,

Domnilor miniștri,

Doamnelor și domnilor deputați,

Eu îmi propun să supun atenției dumneavoastră doar două puncte din moțiunea simplă, fiind legate de experiența personală în domeniile respective.

Semnatarii moțiunii simple acuză Ministerul Industriei și Resurselor că nu a continuat reforma sistemului energetic, atât de bine începută de ministerul condus de domnul Radu Berceanu.

Aș vrea să dau un singur exemplu, care ne va edifica total asupra strategiei energetice elaborate de specialiștii Partidului Democrat și ai Partidului Național Liberal.

În perioada 1966-2000, când la conducerea Ministerului Industriilor se afla domnul Radu Berceanu, prefectul județului Prahova era domnul senator PD Romeo Hanganu, iar primar al Ploieștiului era domnul Victor Horia Toma, actualmente un membru marcant al Filialei prahovene a Partidului Național Liberal, specialiștii respectivi au aprobat și început o investiție de 47 de milioane de dolari, care consta în construirea unui grup energetic în cadrul Rafinăriei Brazi, aparținând SNP PETROM.

Trebuie precizat că, lângă rafinărie, se găsea o centrală termo-electrică aparținând CONEL, special construită pentru a alimenta cu energie electrică și termică rafinăria și cu o energie termică locuitorii municipiului Ploiești.

Prin această decizie gândită profund, specialiștii celor două partide au reușit mai multe lucruri. Statul concurează statul prin două unități energetice plasate la 100 de metri una de alta. S-au investit 47 de milioane de dolari într-o unitate nouă, când, cu acești bani, se putea retehnologiza vechea centrală, obținându-se același rezultat pentru rafinărie, cu prețuri mult mai mici la energie termică pentru locuitorii Ploieștiului. Circa 180 de mii de ploieșteni sunt alimentați cu energie termică de o unitate de producție plasată la 15 km de oraș și care nu mai are decât acest scop. Această situație a dus la creșterea cheltuielilor de întreținere, transport, distribuție, Primăria Ploieștiului fiind în prezent pusă în situația să cheltuiască sume foarte mari pentru acoperirea subvenției acordate pentru plata energiei termice.

Diminuându-se necesarul producției de abur a centralei CONEL cu 60% a scăzut aproape la jumătate randamentul centralei, crescând corespunzător toate costurile de producție. Circa 400 de oameni au rămas fără loc de muncă.

Stimați colegi semnatari ai moțiunii,

Aceasta este reforma sistemului energetic care, în opinia dumneavoastră, ar fi trebuit continuată de actualul Guvern.

Semnatarii moțiuni susțin că adevărata scădere a costurilor se poate realiza numai prin mărirea eficienței în sistemul energetic. Afirmația este perfect adevărată. Ce nu înțelegem, este de ce se constituie într-un atac la adresa activității Guvernului? Vrem să amintim că Legea eficienței energetice a fost promulgată, într-adevăr, în timpul guvernării PD-PNL, dar promovată de un deputat PDSR din acea vreme.

În perioada 2000-2002, creșterea eficienței energetice pe total economie cu circa 5,3% s-a realizat în contextul creșterii consumului energetic net cu 5,3% și a produsului intern brut cu 11%.

În perioada '97-'98, creșterea eficienței energetice cu 8% a fost aparentă, deoarece s-a realizat în condițiile unei scăderi dramatice a consumului energetic de circa 17% pe total economie, pe fondul scăderii produsului intern brut cu 10,5%, ca rezultat al restrângerii activităților în economie.

Față de anul 2000, eficiența utilizării resurselor energetice pe total economie a înregistrat în anul 2002 o creștere de 5,3%, iar raportat la anul 1996, creșterea din anul 2002 este de 30%. Eficiența utilizării energiei electrice în economie are o evoluție similară. În anul 2002, raportat la anul 2000, creșterea este de 7%, iar, față de anul 1996, este de 29%.

Ținând cont de obiectivul promovării eficienței energetice, în cazul consumului individual al cetățenilor, Ministerul Industriei și Resurselor și Ministerul Administrației Publice Locale promovează un pachet legislativ care va duce la o scădere a notei de plată cu cel puțin 30% pentru energia termică. Acest pachet legislativ își propune schimbarea mentalității consumatorului, dându-i libertatea de reglare a consumului, în funcție de necesități și posibilități. Putem enumera aici Proiectul Legii energiei electrice și termice, Ordonanța de urgență a Guvernului nr.73, Proiectul Legii repartizării costurilor pentru energia termică, cât și Ordonanța de urgență a Guvernului nr.174 din 2002 privind instituirea măsurilor speciale pentru reabilitarea termică a unor clădiri de locuit multietajat.

Semnatarii moțiunii afirmă că mărirea eficienței se poate realiza prin investiții enorme administrate corect.

Neavând specialiști care să le atragă atenția, semnatarii moțiunii nu cunosc faptul că cea mai spectaculoasă măsură pentru reducerea notei de plată pentru energia termică se poate lua direct la consumatorul final, introducând sisteme moderne de repartizare a costurilor și termostatare, sistem adoptat de toate țările din Uniunea Europeană și candidate la aderare.

Trebuie știut că introducerea acestei metode de facturare presupune o investiție medie nu mai mare de 150 de euro pe apartament. Numai din acest exemplu, se poate vedea ignoranța și superficialitatea așa-zisei analize făcute de semnatarii moțiunii simple.

Ținând cont de toate aceste elemente, este evident că Partidul Social Democrat nu va vota moțiunea simplă.

Vă mulțumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Vă mulțumesc.

Are cuvântul domnul deputat Lucian Augustin Bolcaș, din partea Grupului parlamentar al PRM.

Domnul Lucian Augustin Bolcaș:

Domnule președinte,

Domnilor miniștri,

Stimați colegi,

La această oră de dezbateri simt nevoia să vă reamintesc că o moțiune parlamentară este un act esențialmente politic, nu un exercițiu de democrație, așa cum s-a folosit deseori sintagma în pretoriul Parlamentului, ci este democrație pur și simplu, exercițiu faceți dumneavoastră și sunteți de multe ori repetenți la această materie.

Din acest punct de vedere, dați-mi voie ca în afară de aprecierile pentru răspunsul argumentat, cu argumentele domniei sale, a domnului ministru, să resping încercările de ironizare gen: "cine citește și cine scrie", care nu sunt permise unui ministru ce dă socoteală în fața Parlamentului și, în orice caz, dacă consideră că-i sunt permise, nu sunt de demnitatea domniei sale, ceea ce sper că mă aprobă.

Vreau să vă atrag atenția că ridicarea acestei probleme, practic, a doua oară în fața Parlamentului, însemnează un lucru sigur, problema există și nu este o problemă politicianistă. Argumentul meu constă tocmai în consistența răspunsurilor date de domnul ministru. Noi nu eludăm responsabilitățile care revin fostei guvernări. Calcule, mai mult sau mai puțin alambicate, cel puțin pentru mine care am fost veșnic corijent la matematică, nu reprezintă o disculpare politică, dar, în același timp, după doi ani de guvernare pornită sub sloganul: "noi vom face mai bine decât ceilalți", nu este admisibil să te acoperi cu greșelile voite sau nevoite ale trecutului. Acum este momentul să răspunzi pentru propriile tale fapte. Din acest punct de vedere, Partidul România Mare, membrii grupului nostru parlamentar vor vota pentru această moțiune, în primul rând pentru că problema există și pentru că problema este gravă.

Vă reamintesc, după moțiunea cu sănătatea, respinsă în veselia caracteristică majorității parlamentare, au urmat dezbateri lungi și grave la nivel guvernamental care încă nu au ajuns la o soluție tocmai pentru că au ignorat soluțiile cuprinse în această moțiune. Ce urmărim noi, de ce această poziție de a vota pentru moțiune? Pentru că alături de gravitatea problemei pe care o recunoaștem, independent de apartenență și de doctrine politice, fără să existe nici un fel de consens sau de conivență din punctul acesta de vedere între grupurile noastre parlamentare, considerăm că este necesar și reprezentanții noștri în fața domniilor voastre au demonstrat și alte cauze, profunde și grave ale acestei stări de lucruri. Și mai mult decât atât, reprezentanții grupului nostru parlamentar au propus soluții directe, altele decât cele cuprinse în moțiune. Noi nu suntem legați de greșelile unui trecut de guvernare. Dar, cu atât mai puțin noi nu suntem legați de a apăra un punct de vedere care, la ora actuală, este falimentar pentru țară. Toate acestea sunt considerente care îndeamnă să votăm pentru această moțiune și, independent de soarta ei, fac un apel parlamentar la Executiv să țină seamă și de faptul că problema există și de faptul că există modalități de rezolvare a ei. Și, dacă nu le va face actualul Executiv, Partidul România Mare va guverna sub imperiul acestor rezolvări pe care ni le-am propus.

Vă mulțumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Au mai rămas 3 reprezentanți ai Partidului Social Democrat pe care îi rog să fie ceva mai conciși. Îi dau cuvântul domnului deputat Valeriu Zgonea și se pregătește domnul deputat Petruș.

Domnul Valeriu Zgonea:

Domnule președinte,

Domnule ministru,

Domnilor miniștri,

Stimați colegi,

Mi-am pregătit și eu un cuvânt și am vrut să iau parte la răspunsul acestei declarații politice semnată de cei 54 de cosemnatari, dar, până la urmă, mi-am dat seama că fondul este în altă parte. Am vrut să-mi exprim un punct de vedere vizavi de ceea ce dânșii au navigat în cele 3 pagini sau 4 pagini pe care le-au prezentat, dar așa cum spunea distinsul meu coleg de la Partidul România Mare, această coaliție nou înființată, PD-PNL-PRM care ne aduce aminte despre ceea ce trebuie să facem noi astăzi, cred că își depășește câteodată noțiunea de ceea ce trebuie să facă în funcțiile pe care au fost aleși.

De altfel, stimați colegi, și fără să vă supărați pe mine, poate eu sunt mai tânăr și nu am experiența pe care distinșii colegi care au semnat această declarație politică o au, eu am ascultat argumentele domnului ministru Dan Ioan Popescu și cred că, raportat la ceea ce s-a prezentat în declarația politică, subiectul anilor 1997, 1998, 1999 și 2000 este subiectul altor instituții. Eu cred că ceea ce s-a prezentat acolo este un atac la siguranța noastră națională și cred că, dacă vrem să fim corecți cu noi și să fim solidari sociali, nu trebuie să mai plătim noi datoriile altor guvernări și scurgerile unui robinet către buzunarele proprii. Eu cred că ce se scrie acolo trebuie să fie privit și trebuie autosesizat atât Parchetul Național Anticorupție, cât și organele abilitate și să vedem dacă există cu adevărat corupția, nu cumva a început în anul 1997? De altfel, aici se oprește discursul meu, eu votez împotriva acestei declarații politice, nu cred că și-ar avea rostul astăzi aici, ci putea să fie făcută marți dimineața, mai mult decât atâta cred că organele care trebuie să uite, să se uite în acea perioadă și să vadă unde au plecat fondurile care au fost plătite din taxele și impozitele tuturor cetățenilor României.

Vă mulțumesc. (Aplauze)

Domnul Valer Dorneanu:

Are cuvântul domnul deputat Petruș din partea Grupului parlamentar al Partidului Social-Democrat și Umanist.

Rog șefii grupurilor parlamentare să invite deputații în sală pentru că se apropie votul final asupra moțiunii.

Domnul Octavian Constantin Petruș:

Domnule președinte,

Prea nobili și distinși colegi parlamentari,

Mai întâi doresc să vă spun ce mi-a plăcut. Mi-a plăcut noua sintagmă inventată astăzi: PSD-PUR-UDMR. În rest, cred că am asistat la o moțiune și unele intervenții pe care eu le cataloghez drept meta-vorbărie. De ce folosesc acest termen? Pentru că, atunci când vorbim despre politicile energetice ale unei țări, se cuvine să fim decenți, se cuvine ca vorbitorii să folosească în mod corect noțiunile de electricitate din manualul de clasa X-a de liceu.

Pentru a readuce spiritul științei în această aulă reamintesc pe scurt următoarele. Puterea electrică, adică energia electrică generată în unitatea de timp se măsoară în wați, multiplii sunt: kilowatul - 1.000 de wați și megawatul - 1.000.000 de wați. Energia electrică se definește ca produsul dintre putere și timp, energia electrică se măsoară în juli. Un jul este un wat ori o secundă. Multiplii sunt kilowatul - oră, adică un kilowat înmulțit cu o oră și megawatul-oră, adică un megawat ori o oră. Ceea ce are preț, ceea ce se plătește este energia electrică și nu puterea electrică. Când un inginer și un fost ministru vorbește și repetă de multe ori despre 30 de dolari megawatul sau 40 dolari megawatul nu face decât să producă confuzie. Este bine ca dumnealui să consulte factura de energie electrică de la Electrica, va descoperi că plătește lunar kilowați ore și nu kilowați. Închei spunând că eu, ca profesor universitar de fizică, vă sfătuiesc să mai puneți mâna pe carte și să veniți în această aulă pregătiți. (Vociferări, aplauze, râsete.) Altfel vă voi pune nota 4 la fizică.

Vă mulțumesc pentru atenție.

Domnul Valer Dorneanu:

Acum că am învățat și noțiunile elementare de fizică, vă rog să constatați că am epuizat dezbaterile, dar trebuie să dau cuvântul domnului deputat Berceanu pentru a-și exercita dreptul la replică și, apoi va răspunde domnul ministru Dan Ioan Popescu.

Domnul Mircea Radu Berceanu:

Telegrafic, vă rog să-mi dați voie câteva lucruri în legătură cu apa din lacurile de acumulare nu am dat niciodată nici un fel de ordin să fie consumată, dacă o să luați oricare dintre dumneavoastră ziarele o să constatați că s-a scris de nenumărate ori că anul acela a fost cel mai secetos an din ultimii 50 de ani și dacă a fost pentru agricultură a fost, din păcate, și pentru lacurile de acumulare și a fost precedat de doi ani și mai secetoși.

De altfel, autoritatea de reglementare... nu și mai secetoși, destul de secetoși și aceia... mă scuzați.

În legătură cu vânzarea de energie electrică cu rabat, la vremea respectivă nu am auzit niciodată pe nimeni spunând că ar fi vreo problemă, ba din contră, s-au spus de multe ori lucruri pozitive la adresa acestei măsuri. Văd că acum este complet invers.

În legătură cu pierderile din rețeaua de gaze, acel studiu a fost făcut de o serie întreagă de oameni de specialitate, niște profesori universitari ca și domnul care m-a precedat la cuvânt și care propuneau o anumită chestiune legată nu de pierderile fizice, pur și simplu, ci de pierderile de măsurare, pentru că, din nefericire, foarte multe din instalații sunt vechi, n-au corecții de temperatură, nu au o serie întreagă de lucruri și acel studiu a trecut prin foarte, foarte multe mâini până să ajungă la mine care, printr-un ordin, l-am aprobat. Nici nu aveam cum să contrazic acele persoane.

În legătură cu Bucureștiul, eu știu și există în lege că RADET este o regie în subordinea Consiliului general al Capitalei, nu în subordinea Primăriei, de altfel Consiliul general al Capitalei numește administrația de la RADET și directorul, aprobă salarizarea de acolo și nu primarul capitalei, așa că nu cred că trebuie introduse confuzii.

În legătură cu pierderile care au fost reduse cu 80%, nu știu cum se face că au fost reduse pierderile cu 80% și prețurile au crescut cu 30%. Probabil că este o chestiune care îmi e foarte greu să o înțeleg, dar, din păcate, le e foarte greu să înțeleagă și multora dintre cei care sunt racordați la termoficare.

Înțeleg că finanțarea de la Unitatea 2 de la Cernavodă este în întregime asigurată și că ea se va finaliza în anul 2004. Aștept să văd și eu această chestiune, dar aș aduce aminte că niciodată nu am declarat că sunt împotriva finalizării Unității 2 de la Cernavodă, am declarat de câteva ori că sunt împotriva prețului cerut și care exista la vremea respectivă, partea externă de vreo 750 de milioane de dolari, și care era exagerat și văd că pe aceeași linie se merge și la ora actuală.

Domnul Chiriță, în calitate de lider sindical, foarte multă vreme s-a opus și desființării Regiei Renel și apoi împărțirii sistemului, nu știu de ce nu luptă acum ca el să fie reunificat, dacă acea idee nu era corectă și acum este la putere, are toate posibilitățile să revină la RENEL și la Regia de Gaz.

Domnule Fâcă, nu am fost ministru decât 2 ani și jumătate, au mai fost mulți alți miniștri înaintea mea, doi în guvernarea precedentă și alții în timpul guvernării Văcăroiu, așa că, cred că vă înșelați.

Totuși, și cu asta închei, nu am auzit nici un cuvânt despre cele 3 400 de miliarde, până la urmă, de unde provin acești bani, nu cumva provin din măririle de prețuri? Pentru că altfel nu există nici o prevedere bugetară și cred că toată această chestiune ar trebui puțin explicată.

Vă mulțumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Are cuvântul domnul ministru Dan Ioan Popescu.

Domnul Dan Ioan Popescu:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Remarc faptul că domnul Berceanu nu a reușit să-și expună ceea ce avea de spus în cele 9 minute și a cerut sub titulatura de drept la replică completarea ideilor pe care probabil le avea, dar nu a avut timpul material să le expună și am să-mi permit să punctez, poate, câteva aspecte din cele menționate de domnia-sa.

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Eu aș vrea să remarc faptul că astăzi, în fapt, am dezbătut împreună una din problemele cele mai grele ale economiei românești, sistemul energetic național. Și acest început de dezbatere îl consider de bun augur și el trebuie continuat, așa cum au propus o parte din colegii de la PRM.

De asemenea, cred că parlamentarii pot și trebuie să vină cu soluții viabile, soluții realiste care să poată fi dezbătute și introduse pentru că, în fond, efectul este asupra cetățeanului, deci, efectul trebuie să fie pozitiv pentru ca într-adevăr să ne îndeplinim misiunea pe care o facem.

Aș vrea să-i asigur pe colegii de la PRM că vom lua toate măsurile ca dânșii să nu ajungă la guvernare prin rezolvarea tuturor problemelor, inclusiv pe cele din sectorul energetic. (Aplauze)

Legat de calculul matematic pe care domnul deputat Radu Berceanu l-a făcut aici, în ceea ce privește costul energiei electrice care, într-adevăr, se exprimă în kilowat-oră, megawat-oră, ș.a.m.d., îi stau la dispoziție pentru a-i spune domniei sale și celelalte componente care intră în costul energiei electrice cu toată dispoziția.

Dar, eu aș face un alt calcul. Poate și mai simplu. Dacă noi am dat energia electrică cu un discount de 30% sub titulatura că primim acest discount dacă se plătește în valută, acest 30% a însemnat un efort, costul energiei electrice de peste 600 de milioane de dolari. Dacă trecem și calculăm costurile unui asemenea împrumut de 600 de milioane de dolari, am vedea că obținem undeva 225 de miliarde de lei care ar fi însemnat ce trebuia să plătească Electrica, Termoelectrica sau cine ar fi apelat la acel credit pentru acești bani.

Din păcate, costurile, domnule Berceanu, au fost de 1 700 de miliarde, deci, 1 500 de miliarde au fost pierdere netă la producătorul de energie. Nu mai vreau să intru aici în amănuntele nesemnificative, poate, pentru dumneavoastră, legate de faptul că unele facturi nu au fost plătite nici chiar cu acest discount de 30%.

Apreciez în mod deosebit faptul că distinsul meu coleg, domnul Radu Berceanu, s-a aplecat cu maximă seriozitate și a citit ce s-a întâmplat în Ministerul Industriilor și Resurselor după doi ani. Din păcate, nu am avut această șansă să pot să aflu și eu ce s-a întâmplat foarte bun în Ministerul Industriei și Comerțului după 4 ani, dar citesc în continuare că poate voi găsi și asemenea lucruri. Apreciez, de asemenea, respectul pe care dumneavoastră îl acordați corectitudinii oamenilor din sistemul energetic. Aș vrea să vă asigur că am găsit în sistemul energetic oameni responsabili, am găsit în sistemul energetic oameni care lucrează în niște condiții infinit de grele și pe care îi blamăm pe nedrept. Nu au fost găuri negre pentru că au dorit să fie găuri negre, au fost aduși în situația să fie găuri negre. Pierderile pe care le-au înregistrat aceste societăți în anumite momente au fost determinate efectiv de greșeli manageriale grave, făcute la nivelul ministerului și de acest lucru trebuie să ținem seamă și nu să blamăm pe cei care lucrează în acest sistem atât de important pentru economia națională.

Într-adevăr a fost ideea, în anul 2000, legată de aceste complexe energetice, vă aduc aminte, pe vremea aceea, în calitatea dumneavoastră de ministru al industriei și comerțului, și eu, în calitate de președinte al Comisiei pentru industrie și servicii, v-am invitat la comisia de specialitate să demonstrăm cu cifre ce înseamnă un complex energetic care este dimensiunea unui complex energetic, cum poate fi realizat un complex energetic. Discuția a rămas la fel de lipsită de conținut pentru că, practic, nu am reușit să mai avem această înțelegere sau această întâlnire.

Domnule Berceanu, nu înțeleg afirmația dumneavoastră că, dacă acele pierderi la gazele naturale erau de 4% în anul 2000 datorită conductelor, țevilor, racordurilor și tot ce ați menționat dumneavoastră, cum Dumnezeu, cu aceleași țevi, racorduri, am reușit în 2001 să le reducem la 1%? Este o performanță care este notabilă și v-aș ruga să o apreciați la justa valoare.

Legat de discursul distinsului meu coleg din PNL, nu am ce să comentez pentru că este o confuzie crasă în tot ceea ce spune. Mi-am explicat numai de ce la întrebarea domnului director Radu Opaina la acea emisiune de televiziune când a adresat o nevinovată întrebare, dacă ați lucrat vreodată în sistem sau undeva, dumneavoastră ați spus că ați lucrat ca și contabil în 1998. Probabil că acesta este nivelul de pregătire.

În ceea ce privește zona RADET-ului, într-adevăr, este una și numai RADET-ul București, zona de distribuție, transport a energiei termice în toate orașele este una din problemele cele mai grele. Într-adevăr, RADET-ul este în coordonarea Consiliului general.

Consiliul general însă, stimați colegi, este exact ca și Parlamentul României. Deci, el analizează ceea ce-i pune pe masă Executivul, analizează propunerile pe care le face Executivul. Îndeamnă, controlează Executivul, dar când Executivul... 13 ani nu-l interesează nimic, ce să spunem? Când primarul general n-a avut niciodată și ați avut primari generali 13 ani, nu ați avut niciodată curiozitatea să aflați cum ajunge energia termică în propriile apartamente? Este aberant să acuzați acum că sunt oprite anumite programe. Sunt oprite programele de parcări, acolo unde nu este nevoie de parcare, sunt oprite programele legate de trecerea unei străzi de pe un trotuar pe altul, nu de asemenea programe avem nevoie dacă suntem serioși față de cetățeni.

Stimați colegi, aș vrea să apreciez în mod deosebit dialogul pe care l-am avut cu dumneavoastră, să consider că acest dialog este un început de analiză pertinentă a tuturor problemelor grave cu care se confruntă sistemul energetic. Să consider că, în cadrul comisiilor de specialitate, vom dezbate împreună soluțiile pe care Executivul le propune și să ne asumăm de fiecare dată, fiecare din noi, și părțile bune și părțile rele ale exercițiului pe care l-am îndeplinit în diverse funcții. Doresc să vă mulțumesc în mod deosebit pentru această dezbatere și să vă declar disponibilitatea, atât a mea, cât și a colegilor din conducerea ministerului, pentru un dialog serios, un dialog pertinent, în favoarea cetățenilor.

Vă mulțumesc. (Aplauze)

Domnul Valer Dorneanu:

Stimați colegi,

Trecem la votul asupra moțiunii prezentate de colegii noștri de la PNL și de la PD.

Supun votului dumneavoastră această moțiune.

Cine este pentru? 70 de voturi pentru.

Voturi împotrivă? 182 de voturi împotrivă.

Abțineri? Nu sunt.

Deci, moțiunea a fost respinsă cu 182 de voturi împotrivă și 70 pentru.

Cu aceasta închei ședința de astăzi.

Ședința s-a încheiat la ora 20,10.

Adresa poștală: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, București vineri, 28 februarie 2020, 9:28
Telefoane (centrala): (021)3160300, (021)4141111
E-mail: webmaster@cdep.ro