Plen
Ședința Camerei Deputaților din 4 martie 2003
Sumarul ședinței
Stenograma completă
publicată în Monitorul Oficial, Partea a II-a nr.22/14-03-2003

Dezbateri parlamentare
Calendarul ședințelor
- Camerei Deputaților:
2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003 2002
2001 2000 1999
1998 1997 1996
Interoghează dezbaterile
din legislatura: 2016-prezent
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996
Monitorul Oficial
Partea a II-a:2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003 2002

Transmisii video

format Real Media
Arhiva video:2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003
Pentru a vizualiza înregistrările video trebuie să instalați programul Real Player
Sunteți în secțiunea: Prima pagină > Proceduri parlamentare > Dezbateri > Calendar 2003 > 04-03-2003 Versiunea pentru printare

Ședința Camerei Deputaților din 4 martie 2003

  1. Intervenții ale domnilor deputați:

 

Ședința a început la ora 8,20.

Lucrările au fost conduse de domnii Puiu Hașotti, vicepreședinte al Camerei Deputaților, și Valer Dorneanu, președintele Camerei Deputaților, asistați de domnii Constantin Niță și Nicolae Leonăchescu, secretari.

 
Nicolae Leonăchescu - comentariu pe tema unui sondaj de opinie;

Domnul Puiu Hașotti:

Bună dimineața, doamnelor și domnilor!

Conform programului, ziua de astăzi începe cu declarațiile politice. Îl rog pe domnul Leonăchescu să deschidă ședința. Mulțumesc.

 

Domnul Nicolae Leonăchescu:

Onorat auditoriu,

Recent, un institut de studii sociale a realizat un sondaj de opinie pe un eșantion de 1100 persoane din 82 localități. Tema sondajului a fost simplă: câte partide politice trebuie să existe în România pentru ca lucrurile să meargă mai bine?

Rezultatul arată că 22% dintre cei chestionați nu doresc numai două partide, unul la putere și unul în opoziție, în timp ce aproximativ 58% au optat pentru două partide ca în Statele Unite ale Americii. Restul de 20% este format din nehotărâți; cam mulți nehotărâți, am zice noi!

Câte partide sunt necesare într-o țară? Iată o întrebare demnă de comentat.

Din start, constatăm că, în lumea modernă, ideologiile extremiste, totalitarismele de dreapta sau de stânga și, cu atât mai mult, dictaturile nu au statut științific. Aceasta pentru că sistemele socio-economice umane nu suportă viteze mari de evoluție. Terapiile de șoc au fost vise care n-au ținut seama de vitezele admisibile de evoluție; structurile de putere, care au crezut că pot schimba lumea dintr-o dată, au eșuat lamentabil și au chinuit lumea în zadar! De aici, excluderea din viața lumii moderne a partidelor extremiste - de dreapta sau de stânga - și evitarea repetării unor experiențe triste, cum au fost: comunismul, extremismul roșu de stânga, și fascismul, extremismul brun de dreapta.

Deoarece sistemele complexe, așa cum sunt entitățile statale contemporane, au limite maxime de suportare a schimbărilor, acceptă anumite viteze maxime de evoluție, numai partidele de centru-stânga și cele de centru-dreapta pot acoperi, prin programe și metode, asemenea cerințe de normare și monitorizare a evoluției sociale.

Schimbările spre stânga sau spre dreapta, de amplitudine rectificabilă, permit calarea pe realitate a diverselor modele politice. În caz de eroare sau de eșec, pierderile pot fi limitate, iar corecția rapidă de traiectorie devine posibilă și uneori chiar insesizabilă. Din câteva iterații, procesele reale pot fi "readuse la centru", iar relansarea se poate face, respectând vitezele maxime admise de sistem, pe noua vectorizare.

Este recomandabil sistemul politic format din două partide, unul la putere și altul în opoziție?

Personal, gândesc drept neperformantă o asemenea soluție. Procesele naturale cer o competiție efectivă și reală a valorilor. Existența unui singur partid la putere sau în opoziție, în dreapta sau în stânga, conduce la monopol politic. Mai devreme sau mai târziu, un asemenea partid, fără concurență, se prăbușește prin implozie.

Un partid de centru-stânga aflat singur în opoziție nu are cum să se perfecționeze; nu are partener de competiție ideatică, nu are mecanisme de blocare a generării relațiilor de tip mafiot! La fel și un partid de centru-dreapta: aflat singur, fie la putere, fie în opoziție, își pierde capacitatea de a lupta pe baricadele sale ideologice și de a se perfecționa prin confruntare continuă și deschisă.

Lupta oarbă pentru putere este mai ușor de câștigat pentru un partid aflat la guvernare, dacă se confruntă cu un singur adversar.

Lupta pentru progres impune perfecționarea modelelor politice, iar asta cere competiția ideilor pe ambele laturi ale baricadei.

Iată de ce, pentru România, existența a două partide de centru-dreapta și a două partide de centru-stânga reprezintă o soluție minimală naturală și, deci, morală, care acoperă și parametrul fundamental de evoluție, viteza admisibilă a schimbării. În caz contrar, vom vinde ieftin făina și vom cumpăra scump tărâțele!

Problema partidelor culturale, etnice, metodologice sau constituite pe orice alte criterii nu face parte din temă.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Puiu Hașotti:

Mulțumesc, domnule deputat!

 
Florin Iordache - intervenție despre pseudomoțiunea inițiată de PD - PNL;

Domnul deputat Florin Iordache. Se pregătește domnul deputat Damian Brudașca.

 

Domnul Florin Iordache:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Intervenția mea de astăzi din fața dumneavoastră a fost determinată de ultima pseudomoțiune simplă inițiată de colegii noștri din coaliția de tristă amintire P.D.-P.N.L.

De ce pseudomoțiune? Foarte simplu! Constatând în ultima perioadă o lipsă acută de popularitate sau legat de această găselniță parlamentară, pentru a atrage într-un fel atenția populației. Uită dânșii că în perioada de tristă amintire, 1996-2000, în care dânșii au condus și gestionat România, nivelul de trai a fost cel mai scăzut de la Revoluție și până în prezent, uită câtă nemulțumire au produs populației prin măsurile antisociale întreprinse.

Tocmai acum când s-a constatat că acest guvern face totul pentru creșterea nivelului de trai, scăderea inflației, creșterea salarială și crearea unor condiții decente de muncă și viață. Și ca totul să fie complet, ne-au demonstrat că nici măcar unitățile de măsură ale energiei și puterii nu se cunosc, atunci ne punem sincer întrebarea: oare cum au ajuns aici? Și nu mai este, fără îndoială, nici o problemă de ce populația i-a taxat așa la alegerile din 2000 și cred eu că nici în 2004.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Puiu Hașotti:

Vă mulțumesc, domnule deputat.

 
Damian Brudașca - declarație referitoare la ședința Consiliului local al municipiului Cluj-Napoca pentru aprobarea bugetului pe anul 2003;

Îl rog pe domnul deputat Damian Brudașca să ia cuvântul. Urmează domnul Károly Kerekes care nu este. Doamna Paula Ivănescu, nu este. Domnul Eugen Nicolăescu nu este. Înseamnă că domnul deputat Iosif Armaș urmează.

 

Domnul Damian Brudașca:

Demonstrând că acționează constant împotriva intereselor locuitorilor municipiului Cluj-Napoca, cei care au fost aleși, în iunie 2000, consilieri, s-au întrunit recent, într-o ședință a Consiliului local, dizolvat de Legea nr. 215/2001 a administrației publice locale, pentru a aproba bugetul pe anul 2003. Manipulați de reprezentanții P.S.D., reprezentanții locali ai U.D.M.R., P.N.L., U.F.D. și P.U.N.R. au folosit acest prilej nu pentru găsirea de soluții viabile, concrete și urgente pentru desfășurarea în bune condiții a activității economico-sociale, culturale științifice și sportive a municipiului, conform menirii pe care o au, ci exclusiv pentru răfuieli politice, respectiv pentru asigurarea fondurilor necesare firmelor baronilor locali ai P.S.D., dintre care unii sunt chiar aleși locali, dar și pentru punerea executivului în imposibilitatea de a rezolva problemele cetățenilor. Unii dintre aleșii locali au avut chiar tupeul să afirme că, prin deciziile luate, vor demonstra că ei, respectiv P.S.D., conduc, de facto, activitatea din municipiu.

Mass-media locală a subliniat caracterul aberant al deciziilor luate, ca și dorința, primitivă și lipsită de simțul responsabilității civice, a aleșilor locali, care nu au dorit nici măcar să salveze aparențele în ce privește transformarea unui buget destinat bunei gospodăriri a unuia din cele mai mari municipii ale țării, în sursă de bani și profit pentru Puterea P.S.D.-U.D.M.R. și clientela sa.

Iată doar câteva dintre aberațiile votate de cei care ar trebui, prin statut și atribuții să contribuie la dezvoltarea, nu la distrugerea municipiului Cluj-Napoca:

a) deși art. 38 lit. q a Legii nr. 215/2001 obligă consiliile locale să asigure ordinea publică prin angajarea de gardieni, aleșii locali au repartizat acestei activități doar 500 milioane lei. Suma este suficientă pentru acoperirea cheltuielilor pe anul 2003 doar pentru 7,8125 gardieni publici.

Dacă, potrivit voinței consilierilor locali, la Cluj-Napoca pot funcționa doar 7,8125 de gardieni publici, la Craiova sunt 95, la Constanța 350, la Brașov 173, la Timișoara 102, la Iași 316, iar la București 1436. În județul Cluj, în localități urbane cu o populație de cel puțin 10 ori mai mică decât a municipiului Cluj-Napoca, primăriile au un număr mai mare de gardieni publici. Astfel, la Turda sunt 34, la Dej 21, iar la Câmpia Turzii 22. și asta pentru că primarii respectivi sunt pe listele P.D.S.R.

b) un obiectiv urmărit de actualul guvern este accelerarea eforturilor de integrare europeană și euro-atlantică. Dar, pe un an întreg la Cluj Napoca s-au alocat zero lei la capitolul "cofinanțări pentru proiecte europene". Este evident că aleșii locali, nu executivul, nu doresc atragerea de fonduri europene pentru comunitatea clujeană. Prin urmare, aleșii locali din Cluj-Napoca și-au propus și au reușit cu brio, cu intenție sau din prostie, să boicoteze politica Puterii PSD-UDMR.

c) fondurile alocate pentru cheltuielile de personal sunt suficiente doar pentru primele nouă luni ale anului în curs. Este clar că scopul urmărit este subminarea prin orice mijloc a activității executivului pentru ca acesta să nu poată soluționa problemele numeroase și complexe pe care le ridică cetățenii.

d) pentru fondul de protocol al Primăriei s-au alocat tot zero lei. În schimb, având în vedere faptul că în fruntea acestora se află directori în solda P.S.D., cheltuielile de protocol ale Regiilor de Termoficare și de Transport Urban Călători se ridică la 50 milioane de lei fiecare, iar ale RADP la 425 milioane de lei. E de prisos, cred, orice comentariu suplimentar.

e) tot zero lei sunt și prevederile bugetare pentru mansardarea Școlii gen. Nr. 10 din cartierul Zorilor sau pentru consolidarea Școlii nr. 25.

f) pentru extinderea Colegiului Național "George Coșbuc" aflat într-o stare avansată de deteriorare, s-au alocat doar 15 miliarde de lei, dintr-un necesar de 90 de miliarde, iar pentru extinderea Clinicii Chirurgie II, medicală II și ORL, doar achiziționarea dotărilor necesare din acest an se ridică la peste 18 miliarde de lei. Dar pentru aleșii locali, manipulați în mod ordinar de reprezentanții P.S.D., acest lucru nu are absolut nici o semnificație.

g) aleșii locali din Cluj-Napoca dovedesc o ostilitate de care nici chiar regimurile totalitare nu dau dovadă în ceea ce privește cultura. Am în vedere decizia stupidă de sistare a apariției publicațiilor editate de primărie, în primul rând a revistei de cultură, literatură și artă "Cetatea culturală", publicație care și-a câștigat un binemeritat prestigiu în țară și departe peste hotare.

În meschinăria lor, consilierii locali ai P.S.D., U.D.M.R., P.N.L., U.F.D. și P.U.N.R. și-au dovedit disprețul și pentru artiștii Operei Române din Cluj-Napoca. Ei au respins un proiect de hotărâre al primarului de a aloca 50 de milioane de lei pentru a-i putea omagia pe marii artiști lirici Lya Hubic, Mariana Nicolesco, David Ohanesian, Ionel Pantea, Ion Buzea, pentru a aminti doar câțiva, în cadrul spectacolului de gală al Festivalului "Oamenii de Aur ai Operei". Dar aceiași consilieri au alocat 400 de milioane de lei pentru modernizarea, deci, nu pentru repararea, acoperișului Operei Maghiare din Cluj-Napoca. Deci, în viziunea acestor ipochimeni, artiștii lirici români nu valorează nici măcar cât o țiglă sau o rigolă pentru modernizarea unei instituții pusă în slujba iredentismului și șovinismului.

Politica de umilire a poporului român promovată la vârf de P.S.D., în cârdășie criminală cu UDMR, este imitată și în capitala de suflet a Transilvaniei.

Hotărârea adoptată de aleșii locali clujeni este lovită de nulitate întrucât mulți dintre ei au interese personale, de ordin material și financiar, în stabilirea structurii bugetului municipiului pe anul 2003. Rămâne ca justiția clujeană să-și dovedească măcar o singură dată echidistanța și competența anulând această hotărâre ce urmărește distrugerea, din rațiuni ce țin de patologic, a municipiului Cluj-Napoca.

Mulțumesc.

 
 

Domnul Puiu Hașotti:

Vă mulțumesc și eu, domnule deputat.

Distinși colegi, cu tot respectul, vă reamintesc că declarațiile politice nu pot depăși trei minute. Sunt 37 declarații astăzi. Timpul nu este suficient. În situația în care unii dintre dumneavoastră găsesc că este convenabil să depună declarațiile la secretariat, o pot face. Asta și pentru a reuși să ne încadrăm în timpul alocat.

 
Iosif Armaș - referire la Declarația primului-ministru cu privire la politica Guvernului în perioada 2001-2002 și prioritățile economice și sociale în anii 2003 - 2004;

Îl rog pe domnul deputat Iosif Armaș să ia cuvântul. Se pregătește domnul Kerekes Károly.

 

Domnul Iosif Armaș:

Mulțumesc.

Domnule președinte,

Stimați colegi deputați,

Mâine, se vor împlini trei săptămâni de când primul-ministru al Guvernului României, domnul Adrian Năstase, a prezentat în fața Camerelor reunite ale Parlamentului, declarația cu privire la politica Guvernului în perioada 2001-2002 și prioritățile economice și sociale în anii 2003-2004.

Dată fiind importanța deosebită a acestui demers, îmi rezerv dreptul, în limita timpului ce-mi este alocat, să punctez o temă din discursul premierului.

Șeful Executivului a vorbit pe înțelesul tuturor despre coordonatele fundamentale ale politicii Guvernului la jumătatea mandatului. La fel procedase domnia sa și la sfârșitul anului 2001 când, pentru prima dată, în viața parlamentară postrevoluționară, potrivit prevederilor constituționale, un guvern și-a angajat răspunderea unei declarații de politică generală.

Nu doresc să mă refer în intervenția mea la ansamblul declarațiilor domnului Adrian Năstase. În general, acesta a făcut trimitere pe larg la bilanțul economico-social la jumătatea mandatului, la măsurile ce trebuie întreprinse pentru realizarea economiei de piață funcționale, la desfășurarea formei administrative, etc.

S-a realizat, cu alte cuvinte, un tablou corespunzător al vieții social-economice și politice actuale și de perspectivă. Vreau să scot în evidență, cu permisiunea dumneavoastră, în câteva cuvinte, un aspect prin care domnul Adrian Năstase a prezentat colaborarea dintre Legislativ și Executiv, după opinia mea, esențial, și pentru care, în calitatea mea de deputat al P.S.D., îi mulțumesc.

Guvernul s-a angajat și cred că în bună parte a reușit să-și restabilească raporturile constituționale dintre Executiv și Legislativ, având drept urmare repunerea Parlamentului în rolul său de reprezentant suprem al poporului român și de unica autoritate legiuitoare a țării, așa cum stă scris în Constituție.

"Vă mulțumesc pentru atenția care ați acordat-o", a spus domnul Adrian Năstase, adresându-se Parlamentului, "și pentru modul responsabil în care ați tratat în cadrul procedurilor parlamentare proiectele de legi promovate de Guvern în perspectiva aderării României la Organizația Tratatului Atlanticului de Nord și a integrării țării noastre în Uniunea Europeană."

Acestea au fost și sunt într-adevăr obiectivele fundamentale ale politicii externe românești. Anul care urmează este esențial pentru accelerarea procesului de pregătirea aderării României la Uniunea Europeană, iar pe baza progresului înregistrat în politica internă, devine posibilă finalizarea negocierilor și semnarea Tratatului de aderare pe parcursul anului 2004.

Aș dori să închei declarația mea politică prin a sublinia că actul de frondă al grupurilor parlamentare al P.D. și P.N.L. petrecut datorită transmisiunilor în direct la televiziune, în văzul întregii țări, a fost în opinia mea doar un spectacol ieftin și un refuz nejustificat de a participa la o dezbatere consacrată unor probleme fundamentale ale țării.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Puiu Hașotti:

Vă mulțumesc, domnule deputat.

 
Karoly Kerekes - despre problemele referitoare la protecția socială a persoanelor cu handicap;

Are cuvântul domnul deputat Kerekes Károly. Se pregătește domnul deputat Adrian Moisoiu.

 

Domnul Károly Kerekes:

Mulțumesc, domnule președinte.

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Prin Hotărârea de Guvern nr. 829 din 31 iulie 2002 privind aprobarea Planului național antisărăcie și promovare a incluziunii sociale, un capitol aparte este consacrat problemelor referitoare la protecția socială a persoanelor cu handicap.

În acest document se recunoaște lipsa capacității serviciilor sociale generale, nespecifice de a se adapta nevoilor speciale ale persoanelor cu handicap. Se recunoaște, de asemenea, că serviciile comunitare sistematice menite să vină în sprijinul persoanelor cu handicap neinstituționalizate sunt limitate, atât ca număr, cât și ca tip, și că serviciile privind plata și contractarea unor îngrijitori personali pentru persoanele cu handicap grav sunt deficitare.

Documentul citat prevede, printre altele, ca obiectiv îmbunătățirea serviciilor la domiciliu pentru persoanele cu handicap grav neinstituționalizate, pe fondul serviciilor de asistență socială comunitară.

Dar se pare că măsurile guvernamentale luate, paradoxal, ulterior elaborării acestui document nu sunt în concordanță cu acest obiectiv. Din cauza unor dispoziții recente, o parte a persoanelor cu handicap sunt puse într-o situație care le poate duce la limita unei vieți suportabile.

Astfel, în conformitate cu Ordinul Secretarului de stat pentru persoanele cu handicap nr. 90/2002 s-a restrâns aria bolilor sau a sechelelor generatoare de handicap, mai ales a celor cronice și a celor specifice vârstei a treia. Ca atare, în baza noilor criterii medico-legale de expertizare, o parte dintre persoanele din evidențele inspectoratelor de stat teritoriale pentru persoanele cu handicap care au beneficiat de îngrijire prin asistent personal nu se vor mai încadra într-o categorie de persoane cu handicap. Multe dintre aceste persoane au suferit amputații sau grave accidente vasculare, intervenite după vârsta pensionării. Oameni paralizați sau cu picioare amputate sunt respinși pe considerentul că nu se încadrează în gradul de handicap avut până în prezent. În afara faptului că pierd dreptul de a avea un asistent personal, aceste persoane nu mai beneficiază nici de celelalte facilități prevăzute de lege.

O altă dispoziție, dată prin Ordinul 726/2002 al ministrului sănătății și familiei prevede că examinarea celor care solicită eliberarea certificatului de încadrare într-o categorie de persoană cu handicap care necesită protecție socială se va face numai până la împlinirea vârstei de pensionare, persoanele care au împlinit vârsta standard de pensionare urmând a fi îndrumate către autoritățile administrației publice locale în vederea acordării drepturilor prevăzute de Legea nr. 17/2000 privind asistența socială a persoanelor vârstnice.

Stimați colegi,

Consider că aceste măsuri au fost luate în mod pripit, fără o analiză prealabilă a situației reale. De mai multă vreme, UDMR obiectează împotriva neadoptării cadrului legal pentru organizarea și funcționarea serviciilor de asistență socială comunitară, fapt prevăzut în legea-cadru a sistemului național de asistență socială și nerealizat nici până azi. Întârzierea creării cadrului legal lasă fără asistență socială persoanele cu handicap în cauză.

De altfel, nici Legea nr.17 amintită privind asistența socială a persoanelor vârstnice nu este în măsură să rezolve problema persoanelor vârstnice cu handicap din cauza greutăților financiare ale autorităților administrației publice locale.

În aceste condiții, din păcate, obiectivele enunțate în Planul național antisărăcie și promovare a incluziunii sociale rămân doar la nivelul declarativ.

Prin această intervenție, vreau să atrag atenția asupra neliniștilor și nemulțumirilor provocate de măsurile amintite în rândul familiilor în care sunt astfel de persoane cu handicap și că este nevoie de urgenta remediere a situației din partea celor care au provocat-o. În aceste condiții, elaborarea cadrului legal al serviciilor de asistență socială comunitară nu mai poate fi amânată.

Mulțumesc pentru atenție.

 
 

Domnul Puiu Hașotti:

Vă mulțumesc, domnule coleg.

 
Adrian Moisoiu - declarație politică intitulată: Graiul nostru;

Încă o dată vă rog să rețineți că declarația trebuie să aibă maximum trei minute.

Îl rog pe domnul deputat Adrian Moisoiu să-și expună declarația politică. Urmează domnul Napoleon Pop.

 

Domnul Adrian Moisoiu:

Mulțumesc, domnule președinte.

Intervenția mea politică de astăzi este intitulată "Graiul nostru".

După ce agricultura a fost pusă la pământ - producția de cereale la hectar obținută anul trecut fiind comparabilă cu cea care se obținea în anul 1938, după ce marile combinate zootehnice au fost desființate, după ce flota României a fost înstrăinată pe nimic, după ce industria a fost, cică, "privatizată" prin vindere la prețuri derizorii deoarece a fost apreciată drept o "grămadă de fier vechi", după ce forțele armate au fost, practic, lichidate, învățământul, din unul performant la nivel mondial, transformat într-o cenușăreasă, sănătatea reformată în rău și atâtea altele, în aer mai plutea o întrebare: oare a mai rămas ceva de distrus sau de furat în această țară ?

Răspunsul ni l-a dat Comisia de modificare a Constituției, care, cu mândrie, ne-a informat în seara zilei de marți, 25 februarie 2003, că după o muncă de aproximativ opt luni și-a finalizat lucrările și a stabilit că mai avem ceva de cedat: graiul. În acest fel, membrii acesteia au dat dovadă că nu cunosc poezia "Graiul neamului", scrisă în 1901 de marele poet ardelean George Coșbuc, care spunea:

"Fie-a voastră-ntreaga țară,
Și de cereți, vă mai dăm,
Numai dați-ne voi graiul
Neamului"...

și au aplecat urechea la cererile iredentiștilor udemeriști, care, după cum spunea poetul:

"Graiul ni-l cereau anume,
Să-l lăsăm !"

În proiectul de modificare a legii fundamentale a statului, comisia compusă din parlamentari P.S.D., P.U.R., U.D.M.R., P.N.L. și P.D. a reglementat că: "cetățenii români aparținând minorităților naționale au dreptul să se exprime în limba maternă în instanțele de judecată, în condițiile legii organice" și că aceștia își vor putea utiliza limba maternă și în serviciile descentralizate, în localitățile unde au o "pondere semnificativă". Iată cum, pe căi ocolite, pe neobservate, aplicând tactica pașilor mărunți dar siguri, U.D.M.R.-ul își atinge scopul propus de a înlătura ceea ce le stătea în gât, sintagma de "stat național" fără a mai fi nevoie să se modifice art. 1 alin. 1 din Constituție care spune: "România este stat național, suveran și independent, unitar și indivizibil".

Subliniez că această modificare nu înseamnă doar reînființarea Regiunii Mureș Autonome Maghiare, ci și extinderea acesteia pe întreg teritoriului României, fiindcă noțiunea de pondere semnificativă poate fi interpretată: a avea UDMR-ul un senator de Călărași în această legislatură sau un deputat de Tulcea cum a fost în legislatura trecută, nu reprezintă oare pondere semnificativă ? Iată cum la concursurile pentru ocuparea unor posturi în administrația publică chiar și în aceste județe, vor trebui să fie preferați cei care știu nu numai să vorbească, ci și să scrie și să citească în limba maghiară, cunoștințe care se însușesc numai în școală. Și iată cum, în România secolului XXI, românii nu vor putea ocupa funcții publice în propria lor țară decât dacă au urmat școala în limba minoritară.

În acest fel, conducătorii țării de astăzi își cedează limba, spre deosebire de strămoșii lor, care după cum poetul spune:

"Graiul lor de voie bună
Nu l-au dat !"

Pe de altă parte, admiterea limbii maghiare în justiție, folosind o expresie matematică, înseamnă la limită, înființarea unei a doua Curți Supreme de Justiție, care să fie capabilă să înțeleagă declarațiile și diversele probe care ar putea exista în respectivele dosare. Oare asta s-a dorit ?

Și, la urma urmei, dacă tot nu are nevoie de limba română, maghiarul nu mai are rost să o învețe ! Ce valoare va mai avea art. 13 din Constituție care spune că: "În România, limba oficială este limba română"?

În volumul Reviews of National Policies - publicat în anul 2000 la Paris, sub egida OECD (Organisation for Economic Cooperation and Development), România este recunoscută ca lider mondial în domeniul drepturilor minorităților de a fi educate în limba lor maternă, asigurând acest drept chiar și în comunitățile cele mai reduse sub raport numeric, ceea ce, pentru majoritarii români, nu se admite.

De aceea citez din nou din poezia lui George Coșbuc:

"Astăzi stăm și noi la pândă,
Graiul vechi să-l apărăm;
Dar pe-ascuns dușmanii cată
Să ni-l fure, să ni-l vândă.
Dacă-n vreme tulburată
Nu ne-am dat noi graiul țării,
Azi, în ziua deșteptării,
Cum să-l dăm "?

Partidul România Mare, partid care nu a participat la elaborarea proiectului de modificare a Constituției, tocmai pentru faptul că a intuit de la început trădarea pe care o va face P.S.D.-ul, lăsându-se șantajat de către U.D.M.R., cheamă toți cetățenii conștienți ai țării, să nu voteze referendumul de modificare a legii fundamentale a statului.

"Neam român ! Cu ură mare
Vor căta mereu dușmanii
Graiului român pierzare;
Dar să piară ei cu toții;
Nu l-am dat, și nici nepoții
Nu-l vor da !"

Mulțumesc.

 
 

Domnul Puiu Hașotti:

Vă mulțumesc, domnule deputat.

 
Napoleon Pop - referire la faptul că efortul de integrare în UE este sub nivelul cerințelor convenite cu partenerii;

Îl rog pe domnul deputat Napoleon Pop să ia cuvântul. Urmează domnul Marian Ianculescu, dacă nu este, domnul Codrin Ștefănescu de la P.S.D. Domnul Codrin este prezent? Nu este. Atunci, domnul Cristian Sandache.

 

Domnul Napoleon Pop:

Mulțumesc, domnule președinte.

Aș vrea să mă refer la faptul că efortul de integrare în Uniunea Europeană este sub nivelul cerințelor convenite cu partenerii.

Stimați colegi,

Ne aflăm deja în luna martie a acestui an 2003, un an crucial pentru România atunci când vorbim ca țara noastră să devină membru deplin al Uniunii Europene în 2007, și constatăm lipsa unei modificări în bine a dinamicii în efortul de integrare sau, cel puțin, nu avem cunoștință de acest lucru.

Un nou pact politic a fost încheiat recent pentru acest obiectiv între partenerii politici, dar guvernul întârzie să ne informeze și să ne mobilizeze pentru demersul pe care l-am convenit, astfel încât să nu ieșim din calendarul propriilor noastre promisiuni.

Este tot mai evident faptul că anul 2007 este un obiectiv necesar pentru noi, dar nu obligă Uniunea Europeană la nimic, aceasta reiterându-ne în mod repetat că România va deveni membru deplin când va fi pregătită.

Cred că fiecare dintre noi este conștient de această capcană, la care aș adăuga efectele negative ale duelului din ultimul timp dintre președinte și premier precum și o percepție, poate greșită, a așezării aproape totale sau neechilibrate a țării noastre de partea S.U.A. în posibilul conflict armat din Irak, spre insatisfacția unor parteneri din Uniunea Europeană, de care avem nevoie în efortul nostru de integrare euro-atlantică.

Diplomați străini relevă că pot înțelege acest comportament, dar acuză lipsa de consultări prealabile, cu atât mai mult cu cât am reușit să fim asimilați "de facto" în clubul euro-atlantic, recunoașterea de "jure" fiind, practic, pe un drum cu o finalitate clară, repet, dacă suntem pregătiți.

În aceste circumstanțe, sunt obligat să reflectez dacă s-a schimbat ceva în realizarea relativ concomitentă a celor două obiective strategice ale acestui deceniu - NATO și Uniunea Europeană - sau, în timp ce sperăm să devenim cât mai repede membru NATO, integrarea în Uniunea Europeană o amânăm pentru că nu mai vrem sau nu putem să ne pregătim.

Sper că opțiunea încă neexprimată a Executivului cu privire la dinamica integrării în Uniunea Europeană, nu este ca România să devină o nouă Turcie, într-o zonă total europeană, însă pentru un alt timp și din alte considerente.

Această "speranță" mă îngrijorează cu atât mai mult cu cât a deveni pregătit pentru integrarea în Uniunea Europeană înseamnă că actualul Executiv să renunțe chiar din acest moment la anumite abordări. Acestea, deocamdată, nu sunt convingătoare cu privire la economia de piață funcțională, independența politică a justiției, stăvilirea corupției și, evident, capacitatea instituțională de a administra eficient acest proces complex al integrării, care presupune și mai multă descentralizare, inițiativă, privatizare, restructurare, implicarea societății civile, transparență, competiție și renunțarea la măsuri administrative etatiste.

Aș dori să fiu cât mai repede contrazis pentru implicare parlamentară de legiferare tocmai în sensul implementării Programului legislativ de integrare în Uniunea Europeană pe care-l are în vedere Executivul, însă nu prin ordonanțe de urgență.

Vă mulțumesc pentru atenție.

 
 

Domnul Puiu Hașotti:

Vă mulțumesc, domnule deputat.

 
Cristian Sandache - intervenție cu titlul: Dacă opoziția este slabă, nu-i vina puterii; Îl rog pe domnul deputat Cristian Sandache. Urmează domnul deputat Kelemen Atilla.
 

Domnul Cristian Sandache:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Scurta mea intervenție se intitulează: "Dacă opoziția este slabă, nu-i vina puterii".

Există o serie de analiști care nu contenesc a deplânge starea unei anumite părți a opoziției, respectiv Partidul Democrat și Partidul Național Liberal, întrebându-se care ar fi explicațiile potrivit cărora aceste formațiuni politice, fie stagnează, fie cresc cu greu pe scara procentajelor. Respectivii acuză în acest sens Partidul Social Democrat, iar voci importante din Partidul Democrat și Partidul Național Liberal preiau un astfel de mesaj pe care-l focalizează tot înspre PSD, pe care-l numesc în mod invariabil partid-stat.

În fapt, slăbiciunea celor două partide, participante la guvernarea anilor 1997 - 2000, aparține doar lor. Lipsa de credibilitate vine tocmai din amatorismul preponderent al mesajelor pe care ele le emit, pe scurt, a manierii de a exercita rolul politic.

În special este cazul Partidului Democrat, transformat aproape în totalitate în portavocea unei singure persoane, în speță domnul Traian Băsescu.

Critici avântate, dar infantile pe fond și chiar în formă pe alocuri, atacuri oarbe ce dovedesc febrilitate, incoerență, spirit autodistructiv de tip kamikadze. Este nevoie de o opoziție coerentă și mai ales matură sub aspectul manifestărilor. Un important politolog, Isabel de Madariaga, considera că o opoziție valoroasă constituie un enorm câștig pentru statul respectiv, dar și pentru însăși ideea de democrație. În cazul României actuale, însă, mai trebuie exersată.

 
 

Domnul Puiu Hașotti:

Vă mulțumesc, domnule deputat.

 
Kelemen Atilla - semnal de avertizare cu privire la starea inscripțiilor bilingve din județul Mureș;

Dau cuvântul domnului deputat Kelemen Atilla. Urmează domnul Ștefan Baban.

 

Domnul Kelemen Atilla:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Cuvântul meu de astăzi vrea să fie un nou semnal de avertizare pentru România anului 2003, a României care după evenimentele anului 1989 și-a exprimat ferm dorința sa de a păși pe drumul democrației adevărate, care în final să ne ducă în structurile euroatlantice și în Uniunea Europeană, adică în acea lume considerată civilizată, în care atât de mult am visat să fim membri cu drepturi depline, să contribuim cu civilizația României, polifonică și multinațională, la coloratul tablou al culturii europene.

Ca deputat de Mureș, bineînțeles nu pot uita de acea lună martie a anului 1990, când forțele obscure au comis un atentat împotriva bunei conviețuiri a etniilor din județul Mureș și din municipiul Târgu-Mureș.

Nu am uitat aceste zile negre și suntem convinși că acesta va rămâne numai un eveniment istoric trist și niciodată repetabil. Sperăm din inimă că asemenea fapte necugetate niciodată nu vor mai tulbura liniștea urbei Târgu-Mureșene.

Cu toate acestea, în ultima vreme hidra xenofobiei iarăși întinde tentaculele veninoase spre meleagurile noastre. În ultima vreme, asistăm din nou la vopsirea, murdărirea, profanarea tăblițelor bilingve ale localităților mureșene.

Degeaba suntem mândri, și suntem, - stimați colegi - de euroconformitatea Legii nr. 215/2001, care garantează inscripționarea bilingvă în localitățile cu peste 20% a localnicilor de o etnie oarecare, dar practica zilnică dovedește nouă și celor veniți din alte țări, din alte localități, un trist adevăr, și anume nerespectarea acelora de altă naționalitate, care trăiesc împreună cu noi.

Stimați colegi,

Pe această cale doresc să vă avertizez pe toți, atât majoritatea, cât și pe cei care trăim în minoritate, că respectul reciproc este o valoare fundamentală a acelei Europe unde cu toți vrem să ajungem, iar redresarea stării inscripțiilor bilingve este o atribuție a organelor responsabile, o datorie pe care unii încearcă, din păcate, să o uite.

Mulțumesc.

 
 

Domnul Puiu Hașotti:

Vă mulțumesc, domnule deputat.

 
Ștefan Baban - declarație intitulată. Ministerul Finanțelor - dinozaurul din economia românească;

Are cuvântul domnul deputat Ștefan Baban. Se pregătește domnul deputat Mihai Baciu.

 

Domnul Ștefan Baban:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor colegi,

Ministerul Finanțelor - dinozaurul din economia românească.

Mai toate ministerele și implicit miniștrii actualei guvernări au fost blamați sau arătați cu degetul, atât pentru așa-zisele inițiative legislative, cât și pentru birocrația, încetineala și hibernarea activității din sectorul pe care-l conduceau și coordonau. Dar nici unul parcă mai mult decât Ministerul Finanțelor.

Începând de la propunerile de majorare a unor taxe li impozite, de la instituirea unor noi taxe și impozite, de la apariția unor noi legi care să reglementeze fiscalitatea din România (chiar dacă normele de aplicare a acestor acte normative apar fie cu întârziere, fie deloc), de la haosul care domnește în legislația financiar-contabilă și până la încălcarea deontologiei profesionale de către unii din funcționarii săi, acest minister deține cu brio primul loc în topul scandalurilor și nemulțumirilor, fiind considerat unicul și adevăratul dinozaur al economiei românești.

De ce această asemănare? Pentru că acest minister are cei mai mulți angajați și cele mai multe direcții din actuala schemă a executivului, pentru că unitățile din subordine nu reușesc de cele mai multe ori să se adapteze mecanismelor suple și diverse, în continuă evoluție, ale economiei de piață, lucrând, acolo unde ar fi nevoie de bisturiul stimulentelor, cu toporul sancțiunilor.

Recentul scandal legat de impozitarea globală a unor beneficii extrasalariale arată direcția urmată de acest minister: aducerea de noi venituri la buget, dar nu ca rezultat al reformei economice și fiscale, ci prin taxarea unor drepturi acordate salariaților. Angajatorii care și-au putut permite aceste facilități pentru angajați - telefon mobil, autoturism de serviciu, asigurări etc. - au urmărit în special evitarea plății impozitelor supradimensionale pe salarii și apoi stimularea factorului uman, pentru a dispune de specialiști bine pregătiți și pentru a dovedi acestora că firma investește și în resursele umane.

Care a fost răspunsul Ministerului de Finanțe? Unul simplu și la îndemâna celui care are foarte puține idei, iar când le are provoacă stupefacție. Deci, prin Normele metodologice de aplicare a prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 7/2001, apărute în 2003, acest dinozaur a urmărit din umbră toate facilitățile acordate salariaților și a hotărât să le impoziteze. Nu este corect ca la un an și jumătate - iunie 2001 - de când a apărut ordonanța respectivă, normele metodologice să modifice radical aplicarea acesteia, având în vedere că în anul 2002 tot ce a reprezentat venit obținut de cetățenii români - mă refer doar la ei - a intrat sub incidența acestui act normativ.

Într-un interviu la radio, ministrul Mihai Tănăsescu a răspuns la întrebarea unui ascultător, întreprinzător privat, că salariații din acest minister - și mă refer și la unitățile din teritoriu - nu sunt corupți, nu solicită mită și nu sunt puși pe decapitarea patronilor. Domnule ministru, cu respect vă informez că ce ați spus este valabil doar pentru 10 până la 20% din funcționarii dumneavoastră. Pentru restul, întrebați-i pe cei care trebuie să cotizeze lunar pentru a-și putea menține afacerile. Iar pentru returnările de t.v.a., mai mult sau mai puțin legale, s-a scris prea mult. Ori sunteți rupt de realitate, ori nu vreți să vedeți de fapt ce se întâmplă în curtea ministerului ce cu onoare îl conduceți.

Stimați colegi,

Credeți că relația existentă în România între stat și cetățean este una corectă sau una bazată pe neîncredere și tentative de înșelăciune reciprocă? Poate cetățeanul să aibă încredere în statul care schimbă regulile în timpul jocului și le aplică după cum îi convine? Merită ca cetățeanul să dea de bună voie când știe bine să nu va primi nimic înapoi?

Dacă nici în acest an de reformă fiscală nu se iau măsuri ferme și eficiente de restructurare și modernizare - implicit actualizarea cu standardele europene la care tot facem referire - în acest domeniu al finanțelor, să nu ne mire dacă și peste 2 - 3 ani Ministerul Finanțelor, indiferent de conducerea pe care o va avea, va rămâne unicul dinozaur al economiei românești pe piață.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Puiu Hașotti:

Vă mulțumesc.

 
Mihai Baciu - susținerea unui drept la replică; relevarea unor mijloace de intimidare și constrângere a celor datori să plătească impozitul pe terenurile agricole și forestiere;

Are cuvântul domnul deputat Mihai Baciu. Se pregătește domnul deputat Radu Stroe.

 

Domnul Mihai Baciu:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Vroiam să încep cu ceea ce mă gândisem încă de azi dimineață, dar înainte de a începe vreau să fac o precizare și o subliniere care mi-a fost inspirată de intervenția unui coleg de-al nostru din această sală, de mai înainte, de la PSD, care ne-a acuzat pe noi, cei din PD de amatorism, infantilism politic și că am fi tentați sau, mă rog, că suntem cumva o portavoce a unui singur individ și așa mai departe.

Nu dau răspuns la asemenea chestiuni, ci vreau să vă spun un singur lucru, mai ales că cel care a spus așa ceva este istoric de meserie și nu este un istoric rău, este un om cultivat. În secolul VI al Erei Creștine, pe timpul împăratului Iustinian, în Bizanț, a trăit un foarte interesant istoric pe care îl chema Procopius din Cezareea. El a scris două istorii: o istorie oficială, pentru că era istoricul curții împăratului Iustinian, în care istorie scria că împăratul este cel mai grozav om din istorie, salvarea tuturor, centrul universului, împăratul împăraților etc. și mai scria o istorie acasă, "Istoria secretă a lui Procopius", a rămas așa cunoscută, în care scria că împăratul Iustinian este ultimul dintre oameni, că este un bandit, că este un dictator, că este o rușine a speței omenești și că va duce imperiul de râpă. Acum, sigur că după secole și secole s-au întrebat istoricii: când a fost sincer Procopius? Când a scris despre măreția împăratului Iustinian sau în istoria secretă de acasă, din sertar, când a scris despre ticăloșia împăratului? Rămâne în continuare această dilemă, și această dilemă rămâne și pentru colegii noștri din PSD și mă gândesc la ceea ce spun aici și la ceea ce eventual spun acasă, scriu acasă sau vorbesc cu neamurile. Așa că, să trecem mai departe...

 
 

Domnul Puiu Hașotti:

Domnule deputat, iertați-mă, domnule profesor, domnule coleg, dacă vreți să concluzionați, că au trecut deja trei minute.

 
 

Domnul Mihai Baciu:

Concluzionez, domnule președinte, pentru că o țară bine guvernată nu înseamnă numai legi bune, ci în egală măsură respectarea și aplicarea acestora în litera și spiritul lor.

Acest lucru presupune, printre altele, ca sancțiunile aplicate pentru nerespectarea legii să fie cele prevăzute legal, de cele mai multe ori în corpul însuși al legii, și nicidecum altele. Nimeni, în această țară - fie el persoană fizică, persoană juridică, instanță de judecată, organ al administrației locale sau centrale, inclusiv Guvernul - nu are voie să aplice alte sancțiuni pentru nerespectarea unei legi decât cele prevăzute legal sau să stimuleze aplicarea și respectarea legii prin mijloace de constrângere inventate și recomandate verbal sau confidențial de nu știu care șefi județeni sau de la "centru".

Am vizitat zilele trecute mai multe comune din județul Iași și se știe că perceperea impozitului pe terenurile agricole și forestiere din extravilan a început de la 1 ianuarie a.c., în conformitate cu Ordonanța Guvernului nr. 36/2002 privind impozitele și taxele locale. Se știe, de asemenea, că Legea prevede niște sancțiuni pentru cei care, aflați sub incidența ei, nu plătesc acest impozit, ori nu-l plătesc la timp ș.a.m.d.

Numai că primăriile, domnule președinte și stimați colegi, - nu numai din județul Iași, ci din toată țara - aplică alte metode de constrângere, cu totul alte sancțiuni decât cele prevăzute în lege, pentru a-i obliga pe țărani să-și plătească impozitul pe pământ.

Se știe că România "beneficiază" de-o birocrație dezvoltată, ba chiar înfloritoare, de sorginte - aș zice eu - bizantină. Românul, inclusiv țăranul - are nevoie de un act, o adeverință, un certificat și multe altele asemenea, de la stăpânire.

Dacă i se naște un copil, dacă moare cineva, dacă se însoară omul trebuie să ceară o hârtie de la primărie; ba chiar și dacă vrea să vândă un porc sau o vită, câțiva saci de porumb sau de grâu și în multe alte situații - unele cu totul inedite -, țăranul trebuie să obțină o adeverință, un certificat, un permis și Dumnezeu mai știe ce de la primărie.

Și dacă unele din aceste documente sunt realmente necesare și le regăsim în orice țară modernă și democrată, altele sunt rodul imaginației birocratice nelimitate a Guvernului și a structurilor de putere supuse lui și partidului de guvernământ.

 
 

Domnul Puiu Hașotti:

Dacă vreți să concluzionați, domnule coleg!

 
 

Domnul Mihai Baciu:

Problema pe care o supun, azi, domnule președinte, și aceasta ține loc de concluzie, atenției dumneavoastră nu este cea a caracterului rațional sau mai puțin rațional al acestui noian de produse ale birocrației noastre, ci modul abuziv și ilegal în care primăriile utilizează aceste instrumente ca mijloace de constrângere. Astfel, dacă un cetățean solicită de la o primărie comunală unul din multele acte pe care le-am amintit mai înainte, el este refuzat dacă nu și-a plătit impozitul pe pământ. Au fost situații în care rudele n-au putut să-și îngroape mortul până nu au plătit acest impozit; nu mai vorbesc de cei care vor să meargă la târg să vândă un porc, o vită sau câțiva saci de cereale.

Nici un text de lege nu permite așa ceva, așa încât ne aflăm în fața unui abuz de putere de care, de fapt, nu sunt vinovați primarii comunelor. Lor li s-a "recomandat" insistent de către prefecți, președinții și secretarii Consiliilor Județene să folosească labirintul nostru birocratic ca mijloc de intimidare și constrângere a celor datori, de la 1 ianuarie a.c, să plătească impozitul pe terenurile agricole și forestiere.

Eu nu știu dacă Ministerul de Finanțe și titularul său cunosc această situație dar, fie că o cunosc sau nu, consider că mijloacele de colectare a taxelor și impozitelor trebuie să fie numai cele prevăzute în lege; în plus, același minister ar face mai bine să-și îndrepte atenția spre marii evazioniști fiscali și spre imensa economie subterană și să nu mai permită acest terorism la adresa micului proprietar de pământ care, în realitate, nici nu prea are de unde plăti.

De altfel, plecând de la această realitate la care adăugăm și alte puternice motive de ordin social și legislativ, noi, deputații PD, am inițiat o propunere legislativă de amendare a Ordonanței Guvernului nr. 36/2002, în sensul amânării impozitării terenurilor agricole și forestiere din extravilan.

Această, însă, este o altă temă pe care o voi aborda în viitoarea Declarație Politică în fața dumneavoastră.

Vă mulțumesc pentru atenție "

 
 

Domnul Puiu Hașotti:

Vă mulțumesc, domnule deputat.

Încă o dată vă rog, cu toată colegialitatea, rezumați-vă la cele trei minute; oricum nu ne vom încadra în timpul afectat declarațiilor politice. Vă anunț de pe acum că domnii deputați Nicolae Vasilescu, Emil Rădulescu, Dan Coriolan Simedru, subsemnatul, domnul deputat Sonea, domnul deputat Nicolaescu au depus la secretariat declarațiile domniilor lor.

 
Radu Stroe - critici la adresa Proiectului de Lege care reglementează adunările publice;

Îl rog pe domnul deputat Radu Stroe să ia cuvântul. Se pregătește domnul deputat Victor Bercăroiu.

 

Domnul Radu Stroe:

La mai bine de 13 ani de la evenimentele din decembrie 1989 și circa 10 ani de la data aprobării Legii nr. 60/1991 privind organizarea și desfășurarea adunărilor publice, actuala putere P.S.D., Guvernul Adrian Năstase, într-un dispreț fără margini față de români, a îndrăznit să expedieze în Parlamentul României un simulacru de Proiect de Lege care să reglementeze adunările publice, pe care, din păcate, ilustra cameră a Senatului s-a grăbit să îl aprobe fără discernământ.

Prin respectivul proiect, guvernanții au decis să pună "botniță" tuturor primarilor opoziției, în special acelora din marile orașe: București, Timișoara, Brașov etc., anulându-le acestora atribuțiile pe care le aveau în legătură cu organizarea și apărarea mitingurilor și adunărilor publice.

Este de înțeles acest comportament al puterii dacă se are în vedere faptul că, până la alegeri, vremurile vor fi tot mai grele pentru guvernanți, iar singura armă democratică a populației sărăcită și batjocorită de saltimbancii de imagine ai P.S.D. a rămas manifestația publică.

Dar P.S.D. nu dorește să pună botniță numai primarilor opoziției sau opoziției în ansamblul său! Guvernul P.S.D. pune botniță populației României și democrației acestei țări!

Absurdul proiectului de lege elaborat de Guvernul Năstase și aprobat de Senatul domnului Văcăroiu constă, în esență, în textele de la punctele 6, 7 și 8 care vizează art. 8, 9 și 10 din Proiectul nr. 719/2002.

Culmea acestui absurd constă în faptul că primarul este "așezat" într-o comisie, alături de secretarul numit de prefect (care și el este numit de Guvern) și de reprezentanții Poliției și ai Jandarmeriei, numiți de Ministerul de Interne, adică tot de către Guvern.

Rămas singur într-o astfel de comisie, primarul Timișoarei, spre exemplu, n-ar mai putea niciodată să aprobe un miting împotriva guvernanților!

Așa arată absurdul democrației Guvernului Năstase care, neîndoielnic, este de inspirație cozmâncisto-comunistă! Asta pentru a mai da o șansă domnului Adrian Năstase!

Dacă acesta este drumul democrației pe care vă duceți domnilor de la P.S.D. - vă avertizez că oricâte legi proaste sau ticăloase veți mai face de acum înainte, nu uitați, vine și vremea când veți da socoteală, când veți păți cum a pățit-o și Ceaușescu!

Vă puteți juca cu impozitele, cu facturile la energie, cu privatizarea, dar când este vorba de libertatea națiunii române veți fi spulberați într-o clipă, până când nici nu veți gândi măcar!

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Puiu Hașotti:

Vă mulțumesc, domnul deputat.

 
Victor Bercăroiu - declarație cu titlul: 28 februarie - ziua protecției civile;

Are cuvântul domnul deputat Victor Bercăroiu. Se pregătește domnul deputat Marinache Vișinescu.

 

Domnul Victor Bercăroiu:

Mulțumesc, domnule președinte.

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

Declarația mea de astăzi se intitulează: "28 februarie - ziua protecției civile".

În prag de primăvară, la 28 februarie 2003 s-au împlinit 70 de ani de când, prin Decretul regal nr. 468/1933 a fost aprobat Regulamentul apărării pasive contra atacurilor aeriene, act prin care s-a legiferat înființarea apărării pasive.

Deși apărarea pasivă ia naștere la 28 februarie 1933, totuși acțiuni pentru protecția cetățenilor și a bunurilor materiale împotriva efectelor, atacurilor din aer sau de altă natură ale agresorului s-au desfășurat chiar și în primul război mondial, dar și mai înainte, astfel ca, în cel de-al doilea război, activitățile de apărare pasivă să se intensifice și mai mult, aducându-și o contribuție deosebită la salvarea numărului mare de vieți omenești și bunuri materiale afectate de bombardamente.

Caracterul complex al distrugerilor, cât și numărul mare de victime din rândul populației civile, într-un procent mult mai mare decât cel al forțelor armate, au dat nou sens importanței protecției civile de-a lungul timpului. Astfel, se trece la reorganizarea apărării pasive, înființându-se în anul 1952 apărarea locală antiaeriană, care corespunde mai bine din punct de vedere organizatoric și al misiunilor încredințate.

Ținând seamă de experiențele acumulate în urma cutremurului din anul 1977, în anul 1978 apărarea locală antiaeriană se transformă în apărare civilă.

Aderarea țării noastre la Convenția de la Geneva din anul 1990, precum și afilierea la diferite organisme ale ONU, cu profil de protecție civilă, a impus ca o necesitate revitalizarea concepției de organizare și conducere a apărării civile din România, pentru a ne alinia noilor prevederi cu aplicabilitate în plan internațional.

Prin adoptarea Legii nr. 106 din 25 septembrie 1996 apărarea civilă devine protecție civilă și este definită ca o componentă a apărării naționale, cuprinzând ansamblul măsurilor adoptate și activităților desfășurate în scopul asigurării protecției populației, a bunurilor materiale și a factorilor de mediu în caz de război sau dezastre.

Dacă la începutul existenței sale protecția civilă îndeplinea exclusiv misiuni în caz de conflict armat, în prezent, acestea privesc, printre altele: prevenirea populației pentru înștiințare și alarmare în caz de pericol, la producerea calamităților naturale sau catastrofelor, acordarea primului ajutor și ocrotirea populației în situații de dezastre, pericol aerian sau căderi de obiecte cosmice, asigurarea protecției valorilor culturale și de patrimoniu, a bunurilor materiale, prin adăpostire și evacuare, precum și asanarea teritoriului de muniția rămasă neexplodată după cel de-al doilea război mondial.

Aceste misiuni sunt asemănătoare celor ale structurilor protecției civile din țările Euroatlantice, indiferent de subordonarea lor: la Ministerul Apărării Naționale, Guvern, Ministerul Justiției sau Ministerul de Interne.

Stimați colegi,

De la această tribună, cu ocazia sărbătoririi a 70 de ani de la înființarea protecției civile în România urez întregului personal militar și civil, care își desfășoară activitatea în sistemul protecției civile, cele mai călduroase felicitări, sănătate, mult succes în îndeplinirea misiunilor care îi vor reveni, bucurii și îndeplinirea tuturor dorințelor, alături de cei dragi.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Puiu Hașotti:

Vă mulțumesc, domnule deputat.

 
Marinache Vișinescu - semnal de alarmă legat de starea agriculturii;

Are cuvântul domnul deputat Marinache Vișinescu. Se pregătește domnul deputat Becsek - Garda Dezideriu. Domnul deputat Rus depune declarația.

 

Domnul Marinache Vișinescu:

Mulțumesc, domnule președinte.

Doamnelor și domnilor,

În discursul din 12 februarie 2003 Adrian Năstase, liderul PSD, deși recunoaște rolul prioritar al agriculturii tratează această importantă ramură a economiei naționale cu suficiență, am zice cu o suficiență deosebit de gravă ca efect pentru această zonă. Problemele deosebit de complexe și în același timp de importanță deosebită pentru agricultură și zona rurală, unde trăiește 45% din populația țării, sunt tratate în trecere, în câteva pagini, mesajul cuprinzând câteva generalități și concluzii, toate la nivel laudativ.

Realitatea este cu totul alta: agricultura României trece printr-o criză profundă, gravă. PSD-ul trebuie să-și asume responsabilitatea pentru această situație, întrucât este responsabil, în primul rând, că, în restructurarea agriculturii de după 1990, în promovarea legilor ce au vizat acest sector economic, precum și în aplicarea lor, nu a ținut cont de realitățile momentului și nu a prevăzut nimic pentru protejarea marilor investiții tehnice făcute în agricultură din banii țărănimii și nici sancțiuni pentru cei ce le-au distrus. Aceste erori au condus trecerea sistemului de agricultură practicat de la unul modern, bazat pe exploatații agricole dimensionate optim, cu o tehnologie agricolă bazată pe mecanizare, chimizare, sisteme de producție de tip industrial, la un sistem agricol practicat înainte de 1948, fărâmițarea excesivă a proprietăților funciare în exploatații mici, în medii de 2,2 ha, formate la rândul lor din mai multe parcele, în fapt, exploatații mici, de subzistență, dispariția practică a exploatațiilor agricole, legumicole, viticole de tip industrial intensiv.

În plan social, cei doi ani de guvernare ai domnului Adrian Năstase s-au materializat prin: scăderea accentuată a nivelului de trai; 60% din populația satelor trăiește într-o sărăcie lucie, locurile de muncă s-au redus drastic, corupția face ravagii, criza din sistemul sanitar are urmări grave pentru populația din mediul rural; veniturile scăzute ale țăranilor nu le permit acestora să-și procure medicamentele necesare, ceea ce a condus, alături de hrana insuficientă, la situația ca mortalitatea să fie foarte ridicată; sărăcirea tot mai accentuată a populația din mediul rural duce la o creștere pe an ce trece a numărului copiilor ce nu sunt cuprinși în procesul de învățământ, abandonul școlar fiind în creștere; lipsa oricărei speranțe pentru tinerii din mediul rural este evidentă; lipsa locurilor de muncă; suprafețele de pământ în majoritatea cazurilor abia dacă asigură familiilor minimum de hrană necesară.

 
 

Domnul Puiu Hașotti:

Iertați-mă, domnule coleg. Dacă aveți amabilitatea să concluzionați.

 
 

Domnul Marinache Vișinescu:

Imediat. Două minute maxim.

La acestea se adaugă faptul că micii proprietari de pământ ce își dau în arendă pământul, neavând mijloacele necesare pentru a-l lucra singuri sunt lăsați la cheremul arendașilor care nu respectă contractele și drept arendă le dau mai nimic. Guvernul, în ciuda tuturor sesizărilor, nu ia nici o măsură.

La toate acestea - ca și cum nu ar fi de ajuns pentru populația din mediul rural, necazurile în care se zbat - producătorii agricoli au mai primit o lovitură din partea Guvernului Năstase, din 2003 fiind obligați să plătească impozit pe terenul agricol. Trebuie să menționăm că producătorii agricoli fac greu față cheltuielilor necesare înființării culturilor agricole, dacă mai adăugăm că în fabrici, promovata Lege a exploatațiilor agricole face ca subvențiile și facilitățile prevăzute pentru producătorii agricoli să meargă numai spre exploatațiile agricole cu dimensiuni însemnate, atunci este evident pentru toată lumea cât de socială și democrată este politica economică a Guvernului Năstase și câtă atenție este acordată gospodăriilor țărănești și populației satelor.

Mulțumesc.

 
 

Domnul Puiu Hașotti:

Vă mulțumesc, domnule deputat.

 
Becsek-Garda Dezideriu Coloman - câteva aspecte sesizate la Adunarea Generală a Asociației Proprietarilor de Păduri din România;

Are cuvântul domnul deputat Becsek-Garda Dezideriu. Se pregătește doamna deputat Paula Ivănescu.

 

Domnul Becsek-Garda Dezideriu Coloman:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

Sâmbătă, în ziua de 1 martie 2003 a avut loc Adunarea Generală a Asociației Proprietarilor de Păduri din România, organizație care are ca obiectiv fundamental, pe lângă reprezentarea acelor cetățeni care conform legilor de retrocedare deveneau proprietari ai terenurilor cu vegetație forestieră, și dezvoltarea silviculturii, în condițiile diversificării formelor de proprietate asupra pădurilor, în scopul creșterii contribuției acesteia la ridicarea calității vieții, pe baza gestionării durabile a pădurilor.

În cadrul lucrărilor s-a afirmat că România este pe ultimul loc dintre țările postcomuniste, în privința retrocedării pădurilor. Mulți s-au plâns că sunt purtați prin tribunale de către conducerile direcțiilor silvice, cu toate că administratorul pădurilor nu beneficiază de calitatea procesuală. Judecătorii, însă, susțin interesele direcțiilor județene silvice de stat, care caută orice mijloc pentru întârzierea retrocedărilor.

Proprietarii de păduri nu au reprezentanți nici în comisiilor locale, nici în cele județene.

Majoritatea primarilor folosesc pădurea comunală în scopuri personale, fără a lua în considerare că aceste terenuri cu vegetație forestieră ar trebui să reprezinte averea reală a comunității.

Majoritatea vorbitorilor erau îngrijorați de abuzurile ciocoilor locali care încearcă prin toate căile să distrugă documentația, actele doveditoare necesare pentru retrocedarea pădurilor. În schimb, clientela lor politică este angrenată în defrișarea acelor păduri care trebuiesc retrocedate celor îndreptățiți.

Această stare sinistră se conturează într-o perioadă când Guvernul, pentru a îmbunătăți imaginea sa externă, face eforturi deosebite pentru accelerarea retrocedărilor. Însă, până când corupția va fi menținută de prefecți, subprefecți, primari și secretari situația jalnică, în privința reîmproprietăririi, va persista.

Vă mulțumesc pentru atenție.

 
 

Domnul Puiu Hașotti:

Vă mulțumesc, domnule deputat.

 
Paula Maria Ivănescu - pledoarie pentru încurajarea participării femeii la viața politică;

Are cuvântul doamna deputat Paula Ivănescu. Se pregătește domnul deputat Marian Ianculescu. Domnul deputat Codrin Ștefănescu este? Dacă nu, domnul "..

O voce din sală:

Nu-i mai citiți pe cei care nu au venit!

 

Domnul Puiu Hașotti:

Eu am obligația să dau cuvântul în ordinea listei... Asta este! Atunci are cuvântul domnul deputat Ioan Miclea, după doamna deputat Paula Ivănescu.

 
 

Doamna Paula Maria Ivănescu:

Vă mulțumesc, domnule președinte, pentru amabilitatea de a-mi fi dat cuvântul.

Și, pentru că tot suntem la început de primăvară, când, de obicei, vorbim despre ce trecem cu vederea tot anul, despre cât de necesare sunt femeile în viața noastră, cât de importante sunt ele pentru societate, cât de dragi ne sunt, poate că nu ar fi rău, în această perioadă în care se pare că urechile sunt mai receptive pentru semenii noștri majoritari, dar tratați ca niște minoritari în această țară, deci, poate nu ar fi târziu să discutăm despre situația lor și să ne gândim că putem să facem să le fie mai bine. Noi, cei din Parlament, trebuie să ne gândim ce înseamnă viața de azi pentru femei, ce trebuie să le oferim din punct de vedere legislativ și cum să le tratăm, ca pe niște parteneri, ca pe niște oameni, viețuitori în parteneriat cu bărbați, pe acest tărâm.

În acest moment, femeile din această țară constituie marja majoritară a sărăciei, existând deja un concept sociologic, care se numește "feminizarea sărăciei". 80% din șomerii cronici, cei de lungă durată, care nu mai sunt cuprinși în nici un fel de statistică, sunt de fapt femei, care sunt trecute de vârsta de 40 de ani, de care, se pare, nimeni nu mai are nevoie în această țară. Situația lor este dramatică, sunt mame, sunt soții, sunt femei care sunt în toată puterea și împlinirea vârstei, dar care nu mai sunt acceptate pe piața muncii.

De asemenea, din cauza sărăciei și a condițiilor existente, chiar și înainte de '89, fenomenul de destrămare a familiei se accentuează pe zi ce trece și tot mai multe familii rămân cu un singur părinte. Acele familii monoparentale, din care 80% sunt conduse și susținute de femei.

Avem, de asemenea, problema femeii care este la început de drum, a adolescentei, a tinerei, care, de foarte multe ori, nu găsește calea pentru a-și împlini însușirile, pentru a-și croi un drum în viață, conform celor pe care le dorește și le-ar putea face ea cel mai bine.

Avem problema femeii vârstnice, care, după ce a îngrijit o familie, a îngrijit părinți, ajunge în situația de a fi muritor de foame, muritor din lipsă de sănătate, muritor din lipsă de căldură. Și ne mor bătrânii, părinții, bunicii cu zile.

Sigur, tabloul pare foarte sumbru, spus de la această tribună. În curând vor apărea florile de primăvară, pomii își vor schimba aspectul, prin florile lor și prin verdele optimist afișat, dar noi, politicienii, nu trebuie să uităm că avem o datorie, o menire, și anume: una, pentru a da legi care să favorizeze condiția femeii și, în al doilea rând, implicarea femeii în decizie.

Și acum am să mă refer direct și pe scurt. Eu sper că aici, în Parlament, sunt forțe politice responsabile, care sunt capabile să depășească mentalitățile populare și să gândească cu un pas înainte în viitor și care vor accepta, chiar dacă nu cu mare deschidere de inimă, faptul că trebuie să-și împartă fotoliile din conducerea partidelor, fotoliile din Parlament cu colegele lor, cu partenerele lor femeile.

Sper că veți fi alături de inițiativele, care sunt nu numai ale Partidului Democrat, dar și ale altor organizații de femei, din alte partide, de a elabora o lege electorală care să încurajeze participarea femeii la viața politică. Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Puiu Hașotti:

Vă mulțumesc, doamnă deputat.

Doamnelor, domnilor colegi,

Mai sunt 12 vorbitori și mai avem câteva minute. Dacă, dintre dumneavoastră, mai doresc să depună la secretariat, ar fi bine. Îl rog pe domnul deputat Ioan Miclea să ia cuvântul, urmează domnul deputat Ovidiu Drăgănescu și, apoi, domnul deputat Tamas Sandor.

 
Ioan Miclea - declarație politică intitulată: Un servilism păgubos, pe fondul unei lipse de pragmatism politic!;

Domnul Ioan Miclea:

Doamnelor și domnilor colegi,

Intitulez declarația mea politică: "Un servilism păgubos, pe fondul unei lipse de pragmatism politic!"

Faptul că România a ales varianta politică a alianței cu Statele Unite în problema irakiană este o chestiune greu de definit ca oportunitate politică. Argumentul că, în acest fel, se va putea recupera mai ușor creanța de 1,7 miliarde de dolari pe care irakienii o au față de țara noastră încă dinainte de 1989 iscă, după cum se poate vedea, discuții pro și contra.

Un lucru este însă cert, și anume, faptul că Parlamentul și Guvernul României, punând la dispoziția Statele Unite infrastructura pentru a traversa țara noastră cu trupe și logistică spre Irak, fără ca pentru aceasta să ceară compensații (așa cum fac Turcia și Bulgaria), mi se pare a fi o lipsă de pragmatism politic, un servilism păgubos și o lipsă de interes pentru binele țării.

Este evident pentru oricine vrea să vadă că punerea la dispoziția trupelor americane a Aeroportului "Mihail Kogălniceanu" și a hotelurilor din Mamaia blochează, practic, turismul pe litoral în sezonul următor, fapt ce va aduce României o pagubă foarte mare. Avem noi prea mulți bani, ne merge nouă prea bine, ca să ne permitem un asemenea lux? Nici una, nici alta!

Aș dori să prezint aici, pentru știința dumneavoastră, dar și a opiniei publice din țară, un fapt care definește clar lipsa de pragmatism a Guvernului României în această chestiune. În cadrul recentei vizite pe care Președintele Camerei Deputaților, domnul Valer Dorneanu, a efectuat-o în Bulgaria la invitația omologului său, într-o discuție pe care a avut-o cu un oficial bulgar, acesta a sugerat ca autoritățile române să ceară Statelor Unite acordarea pentru țara noastră a unui ajutor financiar, așa cum a acordat și Turciei pentru facilitățile pe care aceasta le acordă trupelor americane pe teritoriul ei.

Iată că trebuie să vină alții să ne spună ce ar trebui să facem. Dar, cred eu că această atitudine păguboasă a Guvernului în ce privește solicitarea de compensații Statelor Unite nu este chiar gratuită. Guvernanții noștri speră ca, în schimbul lașității lor, a acestui bir greu pe care îl pun pe spinarea Poporului Român, să obțină la viitoarele alegeri un sprijin substanțial din partea oficialilor americani, sprijin care, în mod precis, se va evalua în dolari, suma având multe zerouri la coadă.

Aceasta este fața nevăzută a "mărinimiei" guvernanților față de americani. Și tare îmi este teamă că, în cele din urmă, în cazul unei invazii în Irak și a răsturnării lui Hussein, Guvernul nostru va renunța și la recuperarea creanțelor de 1,7 miliarde de dolari, numai de dragul de a fi pe placul americanilor.

Doresc ca în cadrul acestei declarații politice să atrag atenția guvernanților că problema războiului din Irak este una de ordin economic. Să nu uite guvernanții noștri că pe președintele Bush l-au adus la putere petroliștii, iar subsolul Irakului mustește de petrol, materie primă strategică, de care americanii au nevoie ca de aer. Atunci, dacă această campanie militară este una de interes economic (care campanie militară nu are în spate un interes economic?), de ce noi, ca parte a ei, să nu ne primim felia pe care o merităm pentru efortul material și militar pe care îl facem?

 

Domnul Puiu Hașotti:

Domnule coleg, dacă vreți să concluzionați. Au trecut cele 3 minute.

 
 

Domnul Ioan Miclea:

Vreau să fiu bine înțeles, nu pledez aici împotriva războiului pe care americanii îl pregătesc împotriva regimului condus de Saddam Hussein, deși, personal, aș opta pentru continuarea, încă cel puțin 6 luni, a încercării diplomatice de rezolvare pe cale pașnică a chestiunii.

Sunt de acord că Irakul este un mare pericol pentru pacea și securitatea lumii. Sunt de acord că regimurile precum cel al lui Hussein nu au ce căuta într-o lume civilizată. Dar, dacă suntem agrenați într-o asemenea treabă, atunci, să se știe care ne este contribuția și să stăm și noi la masa învingătorilor! (Dacă vor exista învingători!) Mulțumesc.

 
 

Domnul Puiu Hașotti:

Mulțumesc, domnule deputat.

 
Ovidiu Virgil Drăgănescu - despre un subiect deloc întâmplător: cum e să fii student în România de azi;

Domnul deputat Ovidiu Drăgănescu are cuvântul. Colegii noștri, domnii deputați Gheorghe Dinu și Paul Șnaider, au depus la secretariat declarațiile. Urmează domnul deputat Tamas Sandor.

Poftiți, domnule deputat.

 

Domnul Ovidiu Virgil Drăgănescu:

Mulțumesc, domnule președinte.

Doamnelor și domnilor,

"Învățământul universitar de stat este gratuit." (Art. 58 alin. 1 din Legea învățământului.)

Am ales acest text de o manieră deloc întâmplătoare, pentru a arăta că actualul Guvern, prin strategii mai mult sau mai puțin vizibile, găsește modalități de a încălca legea chiar și în domeniul învățământului. Dacă pentru a fi student trebuie să fii dedicat atât studiului cât și dotat intelectual, pentru a face față unor examene, acum, prin bunăvoința social-democratului Adrian Năstase se adaugă o nouă condiție: să ai o situație materială peste medie.

Politica de protecție socială a Guvernului are repercusiuni dintre cele mai grave asupra categoriei pe care o menționez aici, asupra studenților. Cei care după un an de studiu asiduu obțin burse, acordate, în principiu, pentru achiziționarea de cărți și materiale necesare învățământului, se văd puși acum în situația de a cheltui întregul cuantum al bursei și uneori de a mai aduce și bani de acasă pentru a plăti costurile devenite exorbitante, pentru plata căminului sau pentru o masă la cantina studențească.

Un student primește o bursă de circa 1 milion de lei, din care trebuie să achite o chirie lunară pentru cămin de minim 700 de mii de lei, la care se adaugă un abonament pentru cantină de cel puțin jumătate de milion de lei. Iată că bursa nu acoperă nici măcar cheltuielile de subzistență.

Însă, pe de altă parte, pentru ca studentul să nu uite totuși că se află la cea mai frumoasă vârstă, la vârsta tinereții, sunt necesari alți bani, ce pot veni fie de la familie fie dintr-o slujbă a studentului. În ambele cazuri, situația se complică foarte mult, deoarece, în prezent, peste 80% din familii fac cu greu față cheltuielilor cu întreținerea, pentru a asigura coșul zilnic etc. De unde să găsească atunci părinții studenților aproape 2 milioane de lei, pentru a-i trimite acestora lunar?

Slujbele pe care le pot obține studenții, pe de altă parte, sunt foarte prost plătite. Aproape întotdeauna ele sunt la negru, fără acte și afectează timpul acordat studiului.

În aceste condiții, stimați colegi, studenții nu se regăsesc în Proiectul "Fabricat în România", căci o proporție covârșitoare a acestora optează pentru plecarea către țările occidentale, care recunosc importanța unei pregătiri intelectuale temeinice pentru viitorul propriilor țări și nu al României.

Poate că Guvernul Adrian Năstase ar trebui să lanseze un nou proiect, de această dată, fără a urmări beneficiile de imagine, și care, parafrazând un film celebru, să se intituleze: "Am fost cândva studenți și tineri!" Prin intermediul acestui program noi propunem ca guvernanții să fie cazați, pentru o lună, nu mai mult, în căminele mizere studențești, să se hrănească la cantină, pentru a simți pe propria piele cum e să fii student în România de azi. Precizez că participanții la program nu vor putea folosi mașinile de lux, telefoanele mobile sau accesa conturile bancare din România sau din afara României.

Este un pariu de supraviețuire pe care studenții, din păcate, trebuie să-l câștige în fiecare zi. Mulțumesc.

 
 

Domnul Puiu Hașotti:

Vă mulțumesc, domnule deputat.

 
Tamas Sandor - despre aplicarea legilor retrocedării în județul Covasna;

Îl rog pe domnul deputat Támas Sándor să-și susțină declarația politică.

Domnul deputat Codrin Ștefănecu? Nu este. Atunci, urmează domnul deputat Emil Boc.

 

Domnul Támas Sándor:

Domnule președinte de ședință,

Doamnelor și domnilor deputați,

Am cerut cuvântul, ca să vă informez despre faptul că în viziunea Prefecturii județului Covasna, legislația română are, se pare, un alt înțeles decât cel publicat în Monitorul Oficial al României și aplicat, evident, în restul țării. Este vorba despre validarea parțială a drepturilor composesorale.

Legislația în vigoare, adică Legea nr. 1/2000, la articolul 26 alin. (1) vorbește despre "foștii membri ai formelor asociative de proprietate". Conform unui principiu fundamental de drept, unde legea nu distinge, nici cei care aplică legea nu pot distinge. Sau, cu alte cuvinte, dacă legea vorbește despre membrii formelor asociative - care pot fi atât persoane fizice cât și persoane juridice - nici secretarul general al prefecturii, nici comisia județeană de aplicare a legilor de retrocedare a terenurilor agricole și celor forestiere, și în general nimeni nu poate distinge între persoane fizice și juridice îndreptățite.

Cu toate acestea, în județul Covasna, contrar legislației în domeniu și principiilor de drept, comisia județeană, de repetate ori, a invalidat, sau mai bine zis a șters de pe lista membrilor formelor asociative de proprietate consiliile locale care au fost și sunt membrii-persoane juridice ale unor composesorate, împreună cu persoane fizice și alte persoane juridice, cum ar fi școli, biserici etc.

Nemaivorbind de faptul că art. 29 alin. (4) al Legii nr. 1/2000 se spune clar și răspicat: "Comunele, orașele, municipiile, care au deținut în proprietate terenuri cu vegetație forestieră, păduri, zăvoaie, tufărișuri, fânețe și pășuni împădurite, redobândesc la cerere proprietatea acestora, în limitele probate cu actele pe care le atestă suprafețele solicitate"

Deci, subliniez încă o dată: "în limitele probate cu actele pe care le atestă suprafețele solicitate"

Cu toate acestea, comisia județeană de aplicare a legilor de retrocedare a terenurilor agricole și celor forestiere, în repetate rânduri, a refuzat să aplice legea. De exemplu, în cazul comunei Aita-Mare, pur și simplu ștergând această comună, cu suprafața de 11,4 ha teren forestier, de pe lista membrilor composesori. Iar de câteva zile, și în cazul municipiului Sfântu Gheorghe, unde nu a fost validată suprafața de 2,14 ha de teren forestier în cadrul composesoratului Görgo. Nu suprafața în sine este importantă, ci principiile de drept și legile țării, care nu sunt respectate la Prefectura județului Covasna.

 
 

Domnul Puiu Hașotti:

Domnule coleg, dacă doriți, să concluzionați.

 
 

Domnul Támas Sándor:

În consecință, la Prefectura județului Covasna nu legile și normele legale în vigoare sunt baza activității, ci alte interese, străine de legislația românească și de programul Guvernului PSD.

Întreb de la acest microfon pe domnul ministru al administrației publice, domnul Octav Cozmâncă: contează părerea personală a secretarului general al prefecturii sau și în județul Covasna este în vigoare și trebuie aplicată fără rezerve și în mod consecvent legislația românească privind retrocedările terenurilor forestiere?

Vă mulțumesc pentru atenția acordată.

 
 

Domnul Puiu Hașotti:

Vă mulțumesc, domnule deputat.

 
Emil Boc - declarație politică despre subminarea rolului Parlamentului și derapajul spre dictatura Executivului;

Domnul deputat Emil Boc are cuvântul, se pregătește domnul Marian Ianculescu.

 

Domnul Emil Boc:

Mulțumesc, domnule președinte.

Declarația mea politică se intitulează: "Subminarea rolului Parlamentului și derapajul spre dictatura Executivului".

Potrivit Constituției, Parlamentul este unica autoritate legiuitoare a țării și organul suprem legislativ al poporului român. Acest text constituțional a devenit o normă de recomandare pentru Guvernul Adrian Năstase. În acest moment, asistăm la o sfidare fără precedent a rolului Legislativului, ca factor de control și legiferare în România.

Argumente:

1) Practica generalizată a ordonanțelor de urgență reprezintă, poate, cea mai importantă modalitate de compromitere a funcției legislative a Parlamentului. În 2 ani, au fost emise 416 ordonanțe de urgență, adică 416 legi, care ar fi trebuit să fie dezbătute aici, în Parlamentul României, au fost, practic, adoptate de Guvernul Adrian Năstase.

2) Sustragerea de la dezbaterea parlamentară a celor mai importante legi care afectează viața publică și viața cetățenilor, în general. Exemple:

a) Codul Rutier. Adoptat de Senat, aflat în dezbatere la Camera Deputaților, retras și promovat prin ordonanță de urgență.

b) Codul Muncii. Poate cea mai importantă lege a democrației capitaliste din România, a fost promovat prin angajarea răspunderii Guvernului, procedură ce nu permite dezbaterea și amendarea legii.

c) Proiectul de Lege privind averile demnitarilor. Depus la Senat în februarie 2002, adoptat de către Senat, adoptat de către Comisia juridică a Camerei Deputaților, blocat în vederea angajării răspunderii de către Guvern.

d) Proiectul de Lege privind conflictul de interese. Depus din iulie 2002, depus de colegii liberali, în același timp, la Camera Deputaților, stopat în vederea angajării răspunderii guvernamentale.

e) Statutul aleșilor locali. Adoptat de către cele două Camere ale Parlamentului României, blocat din 13 iunie 2002 la votul final al Camerei Deputaților, se dorește probabil o ordonanță de urgență sau o angajare a răspunderii pe acest proiect de lege.

3) Ordonanțele simple, o altă modalitate de sfidare a Parlamentului. Iată, în ianuarie 2003, au fost deja emise 42 de ordonanțe simple, din care 12 sunt ordonanțe de modificare a altor ordonanțe. Nici nu apucă Guvernul să trimită ordonanțele la Parlament, că le și modifică printr-o altă ordonanță. Ce formă supremă de sfidare mai poate fi decât aceasta?

4) Premierul sfidează practica întrebărilor și interpelărilor, deși a promis personal că se va prezenta să răspundă aici, în fața deputaților, nici până în prezent nu s-a prezentat la Parlament, pentru a răspunde întrebărilor și interpelărilor adresate de deputați și senatori.

5) Moțiunile simple inițiate de Opoziție sunt programate la ore care să nu permită mediatizarea corespunzătoare și, pe de altă parte, sunt programate luni, în locul ședințelor întrebărilor și interpelărilor. Adică, i se dă cu o mână și i se ia cu două Opoziției posibilitatea de a se exprima în Parlament, de a face din Parlament un adevărat for de dezbatere democratică.

 
 

Domnul Puiu Hașotti:

Domnule coleg, fiți amabil, să concluzionați.

 
 

Domnul Emil Boc:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

6) Înaintarea de către Premierul Adrian Năstase a peste 1.500 de pagini cu mai puțin de 24 de ore, în vederea unei dezbateri parlamentare, ce reprezintă o formă supremă de sfidare.

7) Peste 80% din actele aflate pe ordinea de zi a Camerelor sunt proiecte de lege de aprobare a unor ordonanțe sau, eventual, de ratificare a unor acorduri internaționale. Legile adevărate sunt, de fapt, dezbătute la Palatul Victoria și nu în Parlamentul României. Parlamentul a devenit anexa Guvernului, fiind utilizat doar ca un decor, pentru a legitima acțiunile și practicile abuzive ale Guvernului României.

Palatul Victoria declară război deschis nu numai Palatului Cotroceni, ci și Palatului Parlamentului. Atacul la adresa Parlamentului este un atac la adresa democrației, la adresa fundamentelor statutului de drept din România. Mulțumesc.

 
 

Domnul Puiu Hașotti:

Vă mulțumesc, domnule deputat.

 
Marian Ianculescu - despre haosul din primăria capitalei;

Are cuvântul domnul deputat Marian Ianculescu, se pregătește domnul deputat Costache Mircea.

 

Domnul Marian Ianculescu:

Domnule președinte de ședință,

Stimați colegi,

La ședința anterioară a Camerei Deputaților consacrată intervențiilor am prezentat declarația mea politică, fiind șocat, ca locuitor al urbei, de circul și haosul care are loc de doi ani de zile la Primăria Generală. Îmi cer scuze față de unii membri ai Partidului Democrat, pe care, de altfel, îi consider oameni onorabili și buni amici, pentru așa-zisa "duritate" a unor expresii, care, de altfel, a și fost taxată, în aceeași ședință, de colegul nostru, domnul Emil Boc, vicepreședinte al Partidului Democrat.

Domnia sa mai făcea afirmația că respectiva declarație politică este "iresponsabilă" și, drept pedeapsă, propunea să fiu debarcat înaintea trupelor americane în Irak, considerându-mă un nedemocrat și, probabil, să fiu lichidat în cadrul unui eventual război, cum au mai fost exterminați, într-o perioadă de tristă amintire, fruntași politici și oameni gospodari, prin deportările în Bărăgan și la Canal. Oare dorește domnul Emil Boc să reînnoiască perioada stalinistă a deportărilor?

Oricum, distinse coleg Emil Boc, acea perioadă de tristă amintire a apus pentru totdeauna! Dacă, totuși, mă vreți deportat în Irak, nu pot să plec fără domnia voastră, pentru că este nevoie acolo și de un clănțău mai combativ, așa cum sunteți, de altfel, dumneavoastră.

Și o ultimă chestiune. Asistăm în ultimul timp la o nouă escrocherie, prin sondajul transmis prin viu-grai și prin mass-media, chiar și prin programele radio-tv suplimente la unele cotidiene, sub deviza: "Primarul General are nevoie de semnătura ta!"

Și eu, deputat PSD, domnule Primar General, v-aș da semnătura, dacă scoateți din chestionar și din planul dumneavoastră Pasajul suprateran Basarab și Parcarea subterană Gara de Nord, pe care le consider azi ca inoportune, încadrându-se la categoria "tichia de mărgăritar". Populația trebuie informată corect, parcarea subterană de la Gara de Nord ar costa circa 60 de milioane de dolari, bani cu care pot fi construite circa 1.000 de garsoniere sau circa 500 de apartamente cu două camere, pentru oameni fără casă. Și există mulți, printre ei aflându-se un număr mare de tineri ziariști, de care avem nevoie într-o societate democrată.

Față de această realitate, ar mai semna angajamentul populația Capitalei?

Nu mai vorbesc de costurile exorbitante ale execuției Pasajului suprateran Basarab. Alte mii de garsoniere sau sute de apartamente, care s-ar putea construi în locul celor două obiective propuse de Primarul General.

De ce nu informați corect populația, prin sondajul pe care îl realizați, cum că toate aceste cheltuieli cu credite BEI sau BERD sunt rambursabile și că fiecare dintre noi vom suporta cheltuielile respective? Așa că nu mai strecurați în sondaje, alături de obiectivele într-adevăr necesare, pe cele privind Pasajul suprateran Basarab și Parcarea subterană Gara de Nord.

Mă declar cu totul de acord cu celelalte obiective, cum sunt: contorizarea căldurii, modernizarea punctelor termice, restaurarea zonei istorice, modernizarea tramvaielor, reabilitarea străzilor, cu specificarea că acest ultim obiectiv, în opinia noastră, ar trebui să fie trecut în sondaj primul în ordinea priorităților.

Domnule Primar General,

Mare parte din obiectivele prezentate populației Bucureștiului în sondaj au fost incluse în platforma dumneavoastră electorală, cu care ați câștigat Primăria Generală. Ați realizat oare ceva din ceea ce v-ați propus?

Poate prea puțin, în raport cu așteptările, și mai mult circ! Acest lucru ar trebui să vă pună pe gânduri!

Vă propun, domnule Primar General, să lăsăm orgoliile la o parte! Aruncați securea războiului și să trecem la unificarea social-democrației în România! Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Puiu Hașotti:

Vă mulțumesc.

 
Costache Mircea - dezvoltarea unei întrebări: Simplă șmecherie sau crimă cu premeditare?;

Urmează domnul deputat Costache Mircea.

Domnul deputat Eugen Pleșa este; Domnul deputat Nicolae Enescu? Nu.

Atunci, urmează domnul deputat Raduly Robert Kalman.

Vă rog, domnule deputat, aveți cuvântul

 

Domnul Costache Mircea:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Intervenția mea de astăzi are drept titlu o întrebare: "Simplă șmecherie sau crimă cu premeditare?"

În timp ce majoritatea covârșitoare a românilor nutrea cele mai curate și nobile sentimente patriotice în cumpăna lui decembrie 1989, în timp ce lăcrimau de emoție la auzul colindelor strămoșești, la auzul acordurilor Cântecului "Deșteaptă-te române!" sub faldurile tricolorului, în timp ce cuvântul de ordine era: "Nu distrugeți, nu vandalizați, sunt bunurile noastre! Vom fi o țară minunată! Vom fi un popor cum nu e altul sub soare!" În timpul ce eroismul romantic se contopea cu dorința de lege și ordine, de muncă și progres, de sacrificiu și bunăstare, de libertate creatoare și de elan constructiv, românii adevărați nu aveau vreme să croiască planuri devastatoare.

Și, totuși, au existat câțiva inși, preponderent alogeni, care ori le-au avut gata pregătire ori diavolul le-a inspirat într-atât, că ne-am pomenit încet-încet cu niște apologeți din oficiu ai disoluției statului român. Când o fi produs știința românească atâția profesori de reformă, atâția dascăli ai pustiului, atâția propagandiști ai marasmului economic, nu putem ști!

Ce ne spuneau ei, promotorii dezindustrializării, ai subdezvoltării, ai deșertizării programatice a României? Că statul român e prost manager, că statul român e prost administrator, că statul român e prost gospodar. În concluzie, că statul român e prost și, prin urmare, averea statului trebuia să fie dată gratis pe mâna deștepților. Atât de deștepți, cum nu se mai află!

Așa s-a făcut că oameni care în viața lor nu avuseseră în subordine o femeie de serviciu, care nu își asumaseră răspunderea cumpărării unei mături să devină stăpâni pe un patrimoniu uriaș! Oameni care nu construiseră în viața lor un coteț de găini au declarat că erau din naștere niște găinari de mare talent, de mare anvergură!

În aceste condiții, "deștepții" și "luminații" au pus mâna pe bunuri din patrimoniul public de mare valoare, pe fabrici, combinate, rafinării și a început marele jaf: exportul de bușteni, de fier vechi, construcția de vile, umflarea conturilor în valută, achiziționarea de automobile de lux! Din când în când, un alogen, cu albul ochiului galben, cu căutătura hoață și perfidă, vine și ne spune că: "Rafinăria a fost prea scumpă!" (la 50 de milioane de dolari și la un patrimoniu de 3 miliarde de dolari și că avea datorii ascunse)...

În doi ani de management "deștept", după smulgerea ei din mâna statului român, Petromidia Năvodari a acumulat o datorie la buget, ca să dăm numai un exemplu, de 9 mii de miliarde. Buget din care unii așteaptă pensii, medicamente, vrem învățământ modern, sănătate publică, ordine și apărare... De la un stat pe care l-au prădat, l-au jefuit, l-au șubrezit, l-au devalizat, l-au vandalizat!

Ce să le facem noi, acum, acestor impostori, ajunși multimilionari în dolari într-o țară înfometată și în zdrențe? Mergând pe linia tembelismului de până acum, ar trebui să le ștergem în continuare datoriile, precum la SNTR, Rafo, Lukoil, Romtelecom și câte și câte altele, și să mai preluăm la datoria publică tot desfrâul lor, în buna tradiție statornicită de guvernele postdecembriste.

 
 

Domnul Puiu Hașotti:

V-aș ruga să concluzionați.

 
 

Domnul Costache Mircea:

Să plătească poporul, pentru că el e vinovat că are în sânul său hoți, infractocrați, manageri ai mișeliei fără margini numită "reformă la români"!

 
 

Domnul Puiu Hașotti:

Vă mulțumesc mult.

 
Ráduly Róbert Kálmán - despre instabilitatea legislativă din România;

Are cuvântul domnul deputat Raduly Robert. Și ultimul vorbitor este domnul deputat Vlad Hogea. Este? Da. Dânsul încheie prima parte a ședinței de astăzi.

 

Domnul Raduly Robert Kalman:

Mulțumesc, domnule președinte.

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

Am să vă vorbesc astăzi despre o altă ordonanță a Guvernului, care a fost emisă pe baza legii de abilitare în cursul lunii ianuarie 2003. Una dintre cele 12 ordonanțe, din cele 42, câte au fost emise, care a modificat o altă ordonanță. Este vorba de Ordonanța Guvernului nr. 36/2003 privind corelarea unor dispoziții din legislația financiar-fiscală, care, printre altele, a modificat și Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 193/2002, ordonanță care a apărut în Monitorul Oficial la sfârșitul lunii decembrie a anului trecut, respectiv, pe 23 decembrie 2002.

Problema stă în felul următor: în decembrie, Guvernul vine și, printr-o ordonanță de urgență, instituie anumite obligații spre administrația publică locală, spre primăriile din municipii, respectiv din orașe, înspre furnizorii de utilități de la nivelul comunităților locale și în ceea ce îi privește pe agenții economici care depășesc o anumită cifră de afaceri, nici până astăzi știută, de a accepta plată prin cărți de plată.

Ideea în sine este foarte bună pentru că, nu-i așa, cărțile de plată reprezintă un instrument de plată modern care garantează posesorului acestora o anumită siguranță și a institui aceste cărți de plată nu reprezintă altceva decât un pas spre modernism în sistemul financiar din România. Problema este, însă, alta - se instituie în decembrie obligația, prima scadență fiind 1 februarie. Se instituie prin aceeași ordonanță amenzi serioase, trece data de 1 februarie, și Guvernul stabilește că, până în 23 ianuarie, va emite norme metodologice de aplicare a ordonanței respective, și ele nici până astăzi nu sunt intrate în vigoare, nu au apărut în Monitorul Oficial.

Mai mult, ca să scoată cămașa pe undeva, ca să spunem așa, Guvernul vine cu Ordonanța Guvernului nr.36/2003 cu care schimbă întrutotul ceea ce dictase cu o lună înainte și vine cu texte total noi cu care bulversează atât administrația publică locală, cât și furnizorii de utilități locale, respectiv agenții economici care, nu-i așa, prin contribuția lor, aduc bani la buget. Care ar fi concluzia?

Sunt două concluzii: pe de o parte, am putea spune că principalul motiv pentru care astăzi este încă instabilitate legislativă în România este faptul că încă se guvernează prin ordonanțe și ordonanțe de urgență cu precădere, iar, în momentul în care se dictează aceste ordonanțe și ordonanțe de urgență, Guvernul nu știe foarte bine ce dorește.

 
 

Domnul Puiu Hașotti:

Domnule coleg, dacă vreți să concluzionați.

 
 

Domnul Róbert Kálmán Ráduly:

Am ajuns la concluzii, domnule președinte.

Am spus prima concluzie.

A doua concluzie este legată de faptul că Guvernul, prin aceste ordonanțe, cu foarte mare mărinimie și lipsit cu totul de realitate, instituie anumite termene altora și sie însuși, fără ca el să fie în stare să respecte aceste termene.

Mă întreb, și pun această întrebare retorică nouă, tuturor: cum poate cineva să respecte pe altul ca să fie înlăuntrul unui termen, când el însuși nu reușește? Nu poate, domnilor colegi? Avem datoria să facem astfel încât și Guvernul și alții să respecte deopotrivă legea.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Puiu Hașotti:

Vă mulțumesc, domnule deputat.

 
Vlad Gabriel Hogea - relatarea unei noi provocări la adresa statului român de către doi reprezentanți ai UDMR;

Ultimul vorbitor, domnul deputat Vlad Hogea.

Doamnelor și domnilor deputați,

Vreau să vă spun că patru colegi au fost absenți - domnii Metin Cerchez, Codrin Ștefănescu, Eugen Pleșa și Nicolae Ion Enescu. Nouă colegi și-au depus declarațiile și 24 și le-au citit în plen. Am depășit cu o jumătate de oră timpul afectat.

Domnule deputat, vă rog, aveți cuvântul.

 

Domnul Vlad Gabriel Hogea:

Stimați colegi,

Nu reprezintă o noutate faptul că UDMR este o organizație antiromânească și anticonstituțională de factură terorist extremistă.

Zilele acestea, am aflat stupefiați că doi deputați UDMR au forțat frontiera sub acoperirea pașaportului diplomatic în scopul de a introduce în țară peste 2500 de certificate de maghiar. Mai exact, la data de 29 ianuarie, Szilagyi Zsolt a dezonorat calitatea de parlamentar român, încălcându-și jurământul de credință față de țară, depus acum mai puțin de un an, și a încercat să traficheze nu mai puțin de 1600 de legitimații de maghiar. La insistența organelor vamale, deputatul s-a întors din drum în Ungaria, țara pe care o consideră mai aproape de inima sa decât cea în care s-a născut și care îi oferă privilegii importante ca înalt demnitar, reintrând pe teritoriul României fără marfa de contrabandă pe care o returnase la furnizor.

Al doilea deputat care nu merită nici măcar cetățenia română, cu atât mai puțin imunitatea parlamentară în dosul căreia s-a ascuns, este Tamas Sandor, care a dorit, dar nu a reușit, să intre în țară pe 26 februarie cu 800 de legitimații de maghiar și 150 de legitimații speciale pentru studenți și profesori. Restul scenariului s-a repetat, parlamentarul UDMR făcând cale întoarsă pentru a înlătura, ca ultimul borfaș, urmele infracțiunii.

Inutil să mai amintim aici că documentele respective erau destinate unor cetățeni români de etnie maghiară din județele Covasna și Harghita. Scopul evident este schimbarea raportului demografic în acele zone ieșite practic de sub autoritatea statului român.

Reacția Partidului România Mare, cel mai important partid din Opoziție, nu poate fi decât una singură - de protest hotărât și energic împotriva acestei noi provocări odioase la adresa statului național, unitar român.

Măsurile care se impun merg de la aducerea celor doi contrabandiști în fața Comisiei de disciplină a Camerei Deputaților până la ridicarea imunității lor parlamentare.

O eventuală mușamalizare a cazului de către PSD ar dovedi că, în România, unii infractori sunt mai presus decât alții și că, în vreme ce prostituatele de stradă sunt luate pe sus cu duba, prostituatele politice beneficiază de regim special.

 
 

Domnul Puiu Hașotti:

Vă mulțumesc, domnule deputat.

Vă mulțumesc și dumneavoastră.

 
 

(Următoarele intervenții au fost consemnate conform materialelor depuse de domnii deputați la secretariatul de ședință.)

 
Emil Rus - declarație politică prin care se cere clarificarea situației din sănătate;

Domnul Emil Rus:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor parlamentari,

Vreau ca prin această declarație politică să amplific glasul celor mulți care suferă, protestează sau cer cu insistență ministrului sănătății, doamnei Daniela Bartoș, și implicit Guvernului Adrian Năstase, clarificarea situației din sănătate, înlăturarea haosului care domină toate compartimentele și este întreținut parcă în mod deliberat, și nu de altcineva decât de Casa Națională a Asigurărilor de Sănătate și Ministerul Sănătății și Familiei.

În Ordonanța de urgență a Guvernului privind situația asigurărilor de sănătate s-au stabilit termene foarte precise, care nu sunt respectate nici de Casă nici de minister. N-a fost constituită încă adunarea reprezentanților caselor de sănătate județene; n-au fost stabilite atribuțiile vicepreședinților Casei Naționale; n-a fost adoptat noul statut al Casei Naționale, și partea dură este că nu au fost aprobate criteriile privind acreditarea furnizorilor de servicii medicale.

Decontarea cheltuielilor pe decembrie 2002 și până în prezent se va face ilegal; normele care trebuie aplicate de la 1 ianuarie 2003 lipsesc cu desăvârșire, și să nu uităm că există restanțe de plată a unor servicii medicale și medicamente din 2002, care nu știm ce soartă vor avea.

Bolnavii cronici au dreptul, potrivit ultimelor reglementări date, numai la trei medicamente compensate, ceea ce este nedrept și inuman, întrucât nevoile sunt complexe și medicii nu au libertatea de a prescrie tratamentele așa cum consideră ei că sunt necesare și eficiente.

În "Cartea albă a guvernării P.S.D." la pag. 217, vol. I se spune limpede și clar: "Strategia de reformă a Ministerului Sănătății și Familiei a identificat ca prioritate patru arii de intervenție strategică: "Organizarea și conducerea sistemului sanitar", "Finanțarea sistemului sanitar", "Sănătatea populației și serviciile de sănătate", "Raționalizarea resurselor fizice și umane". Ce s-a realizat în aceste "arii de intervenție strategică"? Noi nu avem decât semnalele unui mare și cumplit haos.

Duminică, 2 martie, intrând într-un spital județean, am aflat, spre disperarea unor bolnavi aduși la urgență, că nu există medicamentele pentru intervenție. Situație fără răspuns. Sau alta: în localitatea Teaca, județul Bistrița-Năsăud, s-a construit un "Centru de sănătate" între anii 1993-1995 cu fonduri considerabile de la Crucea Roșie din Austria. Acestui spital, Casa de Sănătate nu-i poate asigura mijloacele necesare unei funcționări reale, iar consiliul local nu are posibilități financiare pentru a-l susține. Se pune problema trecerii acestui centru de sănătate în cadrul îngrijirilor sociale, ceea ce presupune consimțământul austriecilor și, firește, aceștia nu sunt de acord să-i schimbe destinația.

Cum stăm cu "ariile strategice pesediste" cântate "în registru, grav major de către soliștii executivului"? Pun această întrebarea cu toată seriozitatea pentru că sănătatea nu poate să aștepte, în situația prezentă timpul lucrând în defavoarea celor în grea suferință din spitale.

Gheorghe Eugen Nicolăescu - o analiză a noilor isprăvi ale partidului de guvernământ sub mottoul O pasăre nu-și taie niciodată craca pentru că își pierde cuibul;

Domnul Gheorghe Eugen Nicolăescu:

Sub mottoul "O pasăre nu-și taie niciodată craca pentru că își pierde cuibul" vom analiza noile isprăvi ale partidului de guvernământ. Pentru a elimina orice neclarități conceptuale precizăm: pasăre = PSD, cracă = clientela politică și, în cele din urmă, cuib = accesul la fondurile publice.

Sub paravanul unor teme impuse în spațiul de discuție, ce prezintă un mare grad de spectaculozitate, cum ar fi ordonanța privind organizațiile nonguvernamentale sau asumarea răspunderii guvernamentale pe proiectul "România curată", în culise se desfășoară o altă acțiune la fel de importantă. Altfel cum s-ar putea explica de ce, numai de la începutul acestui an, Partidul Social Democrat a avut ca inițiative legislative șase legi referitoare la înființarea de noi comune, sub diferite pretexte, utilizând tehnicile de diversiune ale ministrului propagandei.

Insesizabilă de către opinia publică sau de către presă din cauza lipsei de senzațional, de impact social vizibil, această acțiune face parte din strategia PSD de manipulare a masei de votanți.

Apare întrebarea firească: cum?! Răspunsul este foarte simplu: interimatul la primăriile comunelor nou înființate va fi asigurat de către primari numiți prin ordin de la prefectură; cum prefectul este reprezentantul Guvernului în teritoriu, ne punem problema: oare ce opțiune politică trebuie să îmbrățișeze noul primar? Astfel se dezvoltă și se întreține clientelismul politic deoarece înființările de comune înseamnă o redistribuire de fonduri de la bugetul local în folosul primăriilor, care nu sunt altceva decât organizații teritoriale (comunale) ale PSD, sub o formă mascată.

PNL semnalează pe această cale dezvoltarea tentaculelor partidului de guvernământ, care, pentru a aduna capital și clientelă politică, reconfigurează unități administrativ teritoriale după bunul său plac.

Ce vorbeam despre motto? Quod erat demonstrandum.

Paul Șnaider - o analiză a situației învățământului, considerat prioritate națională;

Domnul Paul Șnaider:

Toate guvernele postdecembriste au declarat în programele lor învățământul ca fiind prioritate națională. Și, totuși, începând cu primele zile ale lui 1990, sistemul nostru de învățământ a intrat într-o criză perpetuă cu implicații deosebite care pot afecta pe termen lung viitorul națiunii române.

Deși oficializat prin legi ca un pilon de bază în formarea viitoarelor generații de români, deși toți cei care au ocupat fotoliul Ministerului Educației și Cercetării au clamat sus și tare că reformează și modernizează învățământul, în practică se acționează haotic și conjunctural, ignorându-se elemente importante, precum starea economică a țării, comanda prezentă și în perspectivă a societății, importanța socială a profesiei de dascăl, dialogul cu această categorie profesională și, nu în ultimă instanță, tradiția școlii românești, cândva etalon pentru alte țări.

Sistemul este bântuit de confuzie, nesiguranță și sărăcie, de cârpeli și abuzuri legislative, de experimente ilogice și dăunătoare generațiilor de copii, nevoite să traverseze anual drame inimaginabile care-și lasă amprenta asupra existenței lor viitoare.

De parcă n-ar fi de ajuns, înșiși dascălii sunt traumatizați de lipsa de respect față de munca lor, remunerată foarte slab, de reactualizarea unor metode desuete de inspecții și controale, urmate de măsuri comandate politic, de spectrul punctajelor producătoare de șomaj, de elevii înghesuiți în clase datorită nerespectării legislației, de școlile desființate și de abandonul școlar în creștere, de urmările dezastruoase ale descentralizării excesive a finanțării etc.

La acestea se adaugă planurile de învățământ defectuoase, planurile de școlarizare neadecvate situațiilor reale din teren, programele școlare supraîncărcate, manuale de slabă calitate, normarea după interesele inspectoratelor cu personal didactic și nedidactic a unităților școlare, ceea ce impietează asupra procesului de învățământ și creează grave disfuncționalități în asigurarea unui minim de condiții igienico-sanitare.

Sfidând normele democratice, încălcând Legea învățământului, fără a efectua un studiu minimal privind consecințele, respectiv posibilitățile materiale de aplicare, în stilul său brutal devenit norma uzuală de conduită, Ministerul Educației și Cercetării a dat în aceste zile o nouă lovitură sistemului românesc de învățământ preuniversitar, și așa destul de șubrezit, instituind școlarizarea obligatorie a copiilor în vârstă de 6 ani. Măsura este dezavuată deopotrivă de personalități marcante ale învățământului nostru, de părinți și de Federația Sindicatelor Libere din Învățământ.

Ca om politic, care nu a uitat de unde a plecat, îmi exprim totala adeziune față de aceste proteste, întemeiate de altfel, dar și speranța că guvernanții vor renunța la metodele dictatoriale în aplicarea reformei învățământului, conștientizând ei înșiși că, așa cum spunea poetul național Mihai Eminescu, "Școala de azi reprezintă națiunea de mâine".

Vă mulțumesc.

Grigore Emil Rădulescu - atenționare asupra fenomenului emigrației către țările O.C.D.E.;

Domnul Emil Grigore Rădulescu:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Emigrarea către țările Organizației pentru Comerț și Dezvoltare Economică (OCDE) continuă să ia amploare, în pofida încetinirii activității economice și a întăririi controalelor la frontieră, conform raportului anual al OCDE asupra emigrării internaționale.

Această tendință implică atât regrupările familiale, cât și imigrarea la expirarea contractului de muncă sau solicitările de azil. Emigrările tradiționale continuă (exemplu: mexicanii către Statele Unite, marocanii către Franța sau Spania etc.), însă se dezvoltă noi curente de emigrare. Țările cu cea mai puternică contribuție la acest fenomen sunt, în special, China, Filipine, România și, mai recent, Ucraina, Brazilia, Ecuador, Argentina, dar și Africa, Senegal, Capul Verde și Africa de Sud.

Raportul indică, de asemenea, un număr aflat în creștere de acordări de naționalitate în ansamblul țărilor OCDE, cu o medie de circa 550000 de persoane pe an în cursul ultimilor zece ani.

Țările afectate de imigrare au în comun voința de a administra mai eficient fluxul de imigranți. În acest sens, ele și-au multiplicat inițiativele legislative pentru a preveni imigrarea ilegală și pentru a descuraja cererile de azil, semnând totodată acorduri de readmisie cu țările generatoare de emigranți, însă îmbunătățind integrarea imigranților deja prezenți, favorizând în special învățarea limbii.

Anumite țări au adoptat politici restrictive de intrare și de sejur pe teritoriul lor, aspirând de exemplu condițiile pentru regruparea familială (Austria, Danemarca și Olanda), altele selecționând noi imigranți în favoarea muncitorilor calificați (Australia, Canada, Statele Unite, Marea Britanie, Franța sau Norvegia). De asemenea, studenții străini sunt în număr tot mai mare în țările în care studiază, cu tendința de a ușura accesul la piața muncii, pe baza studiilor, fapt care denotă nevoia de specialiști străini.

Raportul pare să concluzioneze o dezbatere aflată în curs după apariția unor rapoarte alarmante, în special din partea ONU, pe tema evoluției demografice a țărilor cu o rată scăzută a natalității și a populației active, care recurg în cele din urmă la imigranți pentru a rezolva criza de mână de lucru.

Raportul OCDE subliniază că "imigrarea nu poate rezolva singură disfuncțiile pieței de muncă". Unul dintre autorii raportului, Martine Durand, explică: "Este clar faptul că imigrarea nu rezolvă problemele îmbunătățirii. Fluxul de imigranți care ar fi necesar ar fi atât de mare încât intervine problema integrării."

Astfel, pe termen scurt, țările membre OCDE vor încerca să evalueze lipsa de mână de lucru în sectoarele tehnologiei informației, personalului medical și al personalului cu înalte calificări în domeniul biomedical și agroalimentar. Anumite țări OCDE au în calcul o anumită "îndulcire" a legislației pentru o imigrare a forței de muncă, punctuală și pe termen scurt.

Imigrarea minorilor neînsoțiți este un fenomen "în creștere și îngrijorător", conform raportului OCDE, care estimează că numărul acestora ar putea ajunge la 100 de mii doar în Europa de Est. Conform Înaltului Comisariat pentru Refugiați al ONU, numărul minorilor care cer azil în 15 țări ale Europei a ajuns de la 12100 în 1998 la 16100 în 2000, iar, pentru ansamblul celor care cer azil, procentajul minorilor a ajuns la 4%. Astfel, creșterea este spectaculoasă de exemplu în Olanda (+34% în 1999). 15% dintre cererile de azil sunt depuse de minori, majoritatea provenind din China (67%).

Numărul de tineri neînsoțiți veniți în Statele Unite s-a dublat aproape în ultimii cinci ani, ajungând de la 3400 în 1997 la 5400 în 2001. Ei au sosit în mare parte din China, Mexic, Guatemala, Honduras și Salvador. Aproape o treime dintre acești tineri sunt ținuți în centre securizate.

Pentru noi, semnalul de alarmă tras de raportul OCDE este că România se situează printre țările cu cei mai mulți emigranți.

Codrin Ștefănescu - comentariu pe marginea moțiunii Gigaîntreținerea;

Domnul Codrin Ștefănescu:

Moțiunea "Gigaîntreținerea"...

Înaintată de PNL și PD și inițiată de Radu Berceanu, această ultimă sforțare a unei alianțe care și-a dovedit deja eșecul, reprezintă impertinența supremă, aș spune "gigatupeul" care caracterizează din ce în ce mai mult acțiunile Opoziției.

După modul în care a fost conceput textul acestei moțiuni, realizez acum cauzele are au provocat haosul din Ministerul Industriei în perioada în care domnul Berceanu s-a aflat la conducerea acestuia.

Ca dovadă a "gigapoliticii" Partidului Democrat, constatăm că, rând pe rând, tot mai mulți membri ai acestei formațiuni părăsesc corabia domnului Băsescu. Las la latitudinea conducerii, care, în curând, va realiza că nu mai are cine să conducă, să analizeze motivele care au stat la baza plecării propriilor adepți. Nu putem să nu constatăm însă că ei sunt "gigamulțumiți" de conducerea lor, fiind "gigahotărâți", ca atare, să se transfere într-un adevărat "gigagrup" la PNL.

Oricum, românii nu au fost acum atât de disperați cât au fost la alegerile din 2000, când au înregistrat o "gigadebusolare" în ceea ce privește rezultatele mărețe ale Partidului Democrat la prezidențiale: "gigaprocentul" de 2%!

Este limpede că domnul Berceanu nu este la curent cu programele sociale ale Guvernului Adrian Năstase, singurul, de altfel, care dorește și acționează în sensul rezolvării problemelor cu care se confruntă populația. Îl rog respectuos pe fostul ministru să consulte Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 5/2003, publicată pe 20 februarie 2003, și ale cărei norme metodologice au fost aprobate pe 27 februarie, care, printre altele, prevede trei tipuri de ajutor către populație cu privire la problema întreținerii: subvenții în prețul de referință și prețul de producție al fiecărui producător, ajutoare pentru încălzire în sistem centralizat majorate, precum și ajutoare de urgență pentru acoperirea datoriilor celor care beneficiază de venitul minim garantat. Ca notă de exemplu, familiile cu persoane cu venit de 750.000 lei beneficiază de ajutoare de până la 1.650.000 lei. Această ordonanță a intrat în vigoare și se va aplica cu începere de la data facturării pe luna februarie.

În loc de concluzie, recomand acelora care sunt "gigaîncântați" de termenul "moțiune" să studieze actele normative pe care le emite Guvernul, lăsându-ne să folosim acest timp pentru restul problemelor care trebuie soluționate.

Gheorghe Dinu - declarație politică cu titlul Pentru o Săgeată albastră românească;

Domnul Gheorghe Dinu:

Declarație politică "Pentru o Săgeată albastră românească."

Recent, pe toate canalele mass-media a fost difuzată cu surle și trâmbițe știrea unei noi victorii a ministeriatului domnului Miron Mitrea și a guvernării PSD, respectiv importul și punerea în circulație a unui număr de automotoare Diesel produse de firma Siemens din Germania.

Pentru cei mai puțin familiarizați cu problemele CFR-ului, introducerea în circulație a acestor automotoare pe trasee importante și cu rang de trenuri Intercity, precum și supranumirea lor cu emfază de "Săgeata albastră", constituie un pas înainte în reînnoirea parcului de vagoane de călători și, mai ales, în creșterea gradului de confort al trenurilor noastre.

Într-adevăr, mijloacele de transport aduse din vest, rutiere sau feroviare, chiar și "second-hand", sunt mai confortabile, astfel că și automotoarele la care ne referim sunt superioare din acest punct de vedere parcului învechit de vagoane de călători de care dispune în acest moment Societatea de transport feroviar de călători.

Dar, la o privire mai atentă și din mai multe unghiuri, această "afacere" nu mai apare așa profitabilă, ba chiar apare ca un regres, cel puțin din punct de vedere tehnic și, în același timp, păguboasă economic.

Astfel, etapele progresului tehnic la calea ferată au constat în trecerea de la tracțiunea cu abur la tracțiunea diesel și, apoi, de la tracțiunea diesel la cea electrică. Or, transportul cu tracțiune diesel, așa cum am mai arătat, automotoarele în cauză fiind de acest tip, pe linii ferate electrificate, nu are nici o logică. Mai mult, este mai costisitor și mai poluant decât cel efectuat cu locomotive electrice. Dacă tot s-au cheltuit banii țării, și nu puțini (peste 300 de milioane de dolari), atunci fie trebuiau cumpărate automotoare electrice (așa numitele rame), sau, dacă este vorba de automotoare diesel, acestea să fie folosite exclusiv pe linii neelectrificate. În concluzie, apreciez că regresul tehnic vine de la faptul că în anul 2003 folosim tracțiunea diesel sub linia electrificată.

Dacă actuala guvernare dorește într-adevăr un progres tehnic în transportul feroviar de călători, mai rentabilă din multe puncte de vedere era cumpărarea unor patente. Măsura s-a mai aplicat la calea ferată cu mulți ani înainte, atunci când s-au cumpărat locomotivele electrice diesel electrice, instalațiile de vigilență etc. Trebuie să remarc că, la vremea respectivă, specialiștii feroviari s-au aplecat cu multă responsabilitate asupra patentelor respective și le-au adus îmbunătățiri, astfel că ulterior au fost create produse finale exportate în multe țări.

Nu neg faptul că este nevoie de o înnoire a parcului de vagoane de călători, de îmbunătățirea condițiilor de călătorie în transportul feroviar românesc, dar și industria noastră, reprezentată prin Întreprinderea de vagoane Arad, Uzina Electroputere Craiova, Înterprinderea Grivița din București, SC Marub Brașov și altele, are capacități și specialiști să producă material rulant confortabil pentru transportul de călători, inclusiv automotoare, competitive cu standardele europene, chiar și în ceea ce privește nivelul dotărilor și gradul de confort al "Săgeții albastre".

Am afirmat mai sus că această "afacere" este păguboasă economic, și o motivez de următoarele întrebări:

De ce trebuie să irosim banii chiar obținuți prin împrumuturi externe dar care vor trebui în final restituiți pentru a da de lucru întreprinderilor germane, iar industria noastră de profil să fie împinsă la faliment și muncitorii trimiși în șomaj?

De ce acești bani nu au fost folosiți pentru retehnologizarea întreprinderilor românești care, apoi, puteau să preia comanda de automotoare sau rame electrice, asigurând un important număr de locuri de muncă pentru muncitorii români pe termen lung?

De ce nu s-au cumpărat patente pentru fabricarea unor asemenea produse?

Sunt întrebări retorice desigur, dar și le pun din ce în ce mai mulți oameni preocupați de soarta căii ferate și a industriei românești.

Un posibil răspuns poate fi acela că unii prea își fac un titlu de glorie din a importa cu orice preț produse din Occident, multe din cele de care occidentalii doresc să scape, chiar dacă prețul este distrugerea industriei românești, pe care aceștia continuă să o privească cu dispreț.

Puiu Hașotti - declarație politică intitulată Aberații PSD în colectarea taxelor și impozitelor locale;

Domnul Puiu Hașotti:

Declarație politică "Aberații PSD în colectarea taxelor și impozitelor locale".

Prin adoptarea Ordonanței nr. 36/2002 privind impozitele și taxele locale, partidul de guvernământ, chipurile social-democrat, produce o nouă gaură în buzunarele cetățenilor români. Aplicarea acestui act normativ va produce efecte năucitoare pentru contribuabilii onești, ruinați de taxele și impozitele stabilite de PSD pe criterii arbitrare. Lipsa de expertiză cu care PSD ne-a obișnuit de mai multe ori în reglementarea fiscalității, în detrimentul populației, este dovedită și de rezultatele practice ale Ordonanței 36/2002.

Apariția întârziată a normelor de aplicare, timpul insuficient pentru asimilarea acestora și ambiguitățile cuprinse în ordonanță și în normele de aplicare a acesteia vor face ca aplicarea ei să se facă neunitar și subiectiv, producând inechități privind scutirea de la plata impozitelor și taxelor pentru proprietăți ale statului, sau pentru cei care au concesionate terenuri de la stat. Anexa 4, elaborată în baza unor criterii care nu au nici o legătură logică în aplicarea impozitelor, va crea mari inechități între plătitori. Terenurile sunt împărțite în patru zone fără să se țină cont de potențialul productiv al solului și, în felul acesta, terenuri cu un potențial foarte scăzut dintr-o localitate sunt impuse la o valoare mult mai mare decât terenuri cu un potențial mediu sau chiar ridicat dintr-o altă localitate. Coeficienții prevăzuți de "nota" de la anexa 4 produc diferențe năucitoare între localități, funcție de rangul acestora; astfel, pentru terenuri încadrate la aceeași categorie se plătește diferențiat, chiar de opt ori mai mult, pe fiecare hectar, funcție de zonă.

O altă eroare: dacă la impozitarea terenurilor intravilane, PSD folosește criterii corecte, la clădiri valoarea de impozitare a unei case în București sau în alt mare oraș este cu nici 20% mai mare decât a uneia identice, situată într-o comună, deși valoarea de piață este de zece ori mai mare.

Dacă un contribuabil își montează, pe cheltuiala proprie, o centrală într-un imobil (inclusiv apartament), el va plăti un impozit aproape dublu față de situația în care s-ar încălzi cu sobă sau altfel de instalație, care nu folosește un agent termic, fiind astfel descurajate modernizările privind instalațiile de încălzire. Taxa de ședere în stațiunile turistice se plătește doar pentru prima noapte, în timp ce șederea în orice oraș (municipiu) se plătește zilnic.

Aceste aspecte sunt doar câteva dintre aberațiile PSD în materie de taxe și impozite locale, orientate împotriva intereselor cetățenilor. Ele reflectă lipsa de expertiză în abordarea acestei problematici, lipsa de profesionalism, lipsa de înțelegere și respect față de contribuabil. Toate acestea nu pot justifica nebunia goanei pesediste pentru a strânge fonduri la buget prin sufocarea unor contribuabili sau "relaxarea" fiscală pe sprânceană.

Totodată, recomand reprezentanților Ministerului de Finanțe și ai Ministerului Administrației Publice să fie mai receptivi la sugestiile Asociației Orașelor din România și să nu mai folosească prezența la masa de lucru a asociațiilor doar pentru a-și legitima consultarea, prevăzută la art.8 din Legea administrației publice, și pentru a instaura un haos fiscal pe umerii cetățenilor.

Nicolae Vasilescu - declarație politică ce are ca temă privatizarea PETROM;

Domnul Nicolae Vasilescu:

Banca Mondială a cerut imperios guvernului Năstase privatizarea PETROM. Pentru a nu exista concurență românească pe piața țițeiului? Pentru că americanii vor cu orice preț să dețină monopolul petrolului în această zonă? Nimic foarte clar!... Cert este că PETROM practică un joc "de glezne" periculos, poate și cu gândul la ce lasă în urmă ca moștenire pentru viitorul "investitor strategic".

Afacerile PETROM sunt de cele mai multe ori teleghidate politic, având în spate foarte multe personaje intitulate de presa românească "baroni PSD". Cel mai recent exemplu îl constituie cazul vicepreședintelui PSD Arad, Medințiu Gheorghe, care prin firma lui SC Expo Market Jackson Ltd, emitea facturi proforme și obținea file de cecuri, garantate de companie. În baza contractelor cu PETROM, acesta lua credite de la diferite bănci comerciale. Dar, de ce trebuia Petrom să cumpere prin intermediar motorină și nu direct din rafinării? La această întrebare ar trebui să răspundă conducerea SNP PETROM SA și consilierul primului-ministru, fost director general, fost membru PNȚCD, Ioan Popa.

Mai nou, presa a descoperit că o treime din băncile comerciale din România au de încasat cecuri de la PETROM în valoare de sute de miliarde de lei, eliberate pentru tot felul de clienți politici, unii dintre ei evident insolvabili. Brusc, Ioan Popa, invocând motive legate de starea sănătății sale, și-a prezentat demisia, urcînd în barca Primului-Ministru.

Petrom, cea mai mare din țară, în acest domeniu, societate strategică, ce include firme de tradiție, precum Arpechim Pitești, Petrobrazi Ploiești și Doljchim Craiova, cu cei mai mulți bani virați la buget, a fost cocoșată de datorii.

PETROM reprezintă totodată una dintre cele 25 de Companii Transnaționale CTN din Europa Centrală care apar în "Raportul investițiilor mondiale" al Națiunilor Unite, privind cele mai mari companii transnaționale și strategii de corporație. Este de asemenea membru al Petroleum Recovery Institute - Canada; este asociată cu ELF AQUITAINE, în contractul de concesionare referitor la explorarea în Blocul Neptun din Marea Neagră; are licența de explorare și exploatare pentru perimetru Jusaly din Kazastan, iar în 1999 devine titular al drepturilor de exploatare pe o perioadă de 25 de ani a zăcământului Tasbulat și pe 5 ani a licențelor de explorare, respectiv, pe o perioadă de 20 de ani, a licențelor de dezvoltare și producție pentru blocurile Aktas și Turkmenoy din Kazahstan, zăcămintele petroliere fiind confirmate, cu o rezervă de 30 milioane t de țiței.

În 1998 a fost creată PETROM Hungaria SRL,deținută 100% de SNP PETROM, având ca obiect de activitate construcția de stații distribuție pentru produse petroliere în Bekescsaba și Nagylak. În Turcia există societatea mixtă pentru exploatarea zăcământului Selmo din Turcia, unde PETROM deține 65,86 % din acțiuni.

În 1999 s-a semnat contractul cu Universal Oil Products SUA în vederea modernizării sucursalelor Arpechim și Petrobrazi; a fost semnat contractul cu Essar Oil Limited pentru lucrări de exploatare dezvoltare și producție în Blocul off shore BB - OS5, în India; a fost înființată societatea mixtă Arab Petro Base Ltd.,între PETROM și Base Group Intl (SUA); s-au demarat negocierile pentru înființarea unei alianțe strategice PETROM, KAZAHOIL și KAZTRANSOIL pentru realizarea unui coridor de transport țiței din Kazahstan către Europa Centrală și de Est.

Între anii 1998 - 2000 au fost modernizate peste 170 de benzinării existente și s-au construit altele noi.

Conform statisticilor declarate de SNP PETROM, în promotion-ul lor, societatea extrage anual circa 6 milioane tone de țiței, aproximativ 6,1 miliarde m3 de gaze naturale și produce în jur de 96000 tone de gazolină și 47000 tone de etan. Totodată, PETROM comercializează, prin cele circa 600 benzinării dispuse într-o rețea națională proprie, 1.680.000 tone de carburanți și aproximativ 2000 de tipuri de produse complementare, iar direct din rafinăriile sau depozitele sale, către distribuitorii privați, încă aproximativ 800.000 tone.

Aceasta este doar o mică parte a vastei activități interne și internaționale a Petrom pe care baronii pesediști obișnuiți să bage mâna toată în vistieria țării, vor s-o aducă la faliment pentru a fi vândută ca toate marile societății în defavoarea țării. Deci, PETROM nu este o societate în pierdere, ci o societate cu pierderi, marea lor majoritate planificate, prin scurgerea banilor în buzunarele celor aflați la putere de-a lungul anilor.

Cu toate acestea se încearcă falimentarea SNP PETROM pentru a putea fi cumpărată la un preț mic. Declanșarea unui război în Orientul Mijlociu ar avea o influență asupra pieței petroliere și asupra interesului american pentru țițeiul din România, motiv pentru care guvernanții nu se gândesc cum să facă profitabilă această companie, ci cum să răspundă ei mai bine unor interese care nu sunt, în nici un caz, naționale.

Ioan Sonea - declarație cu titlul În numele poporului...:

Domnul Ioan Sonea:

În numele poporului...

Dacă facem o incursiune în istorie, numai în cea a Europei, începând din antichitate și până astăzi, totul se întâmplă în numele popoarelor.

Împărații romani au construit un imperiu în numele poporului roman. Când romanii au început să cucerească lumea au uitat de plug, de coasă, de casă. Armata cuceritoare aducea poporului Romei pâinea și circul. Nobila familie romană s-a destrămat, matroanele sumar îmbrăcate (din cauza căldurii...) erau plimbate de sclavi în lectici, iar soții lor, principi, senatori, generali puneau la cale comploturi, se sinucideau la comandă sau își vedeau de lucru cu sclavele și mai ales cu sclavii...

Papii romani și patriarhii bizantini au construit imperii care se măcinau între ele. Călugări războinici și împărați degenerați, în numele popoarelor lor creștine, construiau cetăți și catedrale în care să poată intra cu carul de luptă tras de două perechi de cai pentru ca, apoi, între două ucideri fanteziste de frate, părinte, fiu sau adversar, să își mâine credincioșii și copiii în lupte în numele crucii pe care o fac sabie ...

Mahomed și urmașii lui, în numele drept credincioșilor, coboară Luna de pe cer și o fac seceră a morții. Înalță moschei și haremuri pentru lenevirea padișahilor, sultanilor, șeicilor, în așteptarea otrăvirii, strangulării, decapitării ...

Conqistadorii, în numele spaniolilor, descoperă Lumea Nouă, Inchiziția, plăcerea de a vâna și distruge civilizații, culturi și popoare.

Imperiul muscalilor toacă popoarele stepelor și nu numai. Le adună, le dezbină, le pune la jug, le dărâmă bisericile, le schimbă limba. Tătucul face și desface totul în numele poporului alb sau roșu...

Regi și împărați francezi, în numele francezilor, aprind Europa, șterg de pe hartă țări și granițe, numesc regi și țări, cuceresc continente...

Regi și regine ale Albionului conduceau corsarii mărilor și în numele și pentru binele poporului englez cucereau și construiau colonii oriunde se putea în lume ...

Principi prusaci, împărați germani și austrieci, în numele popoarelor lor, fac războaie mondiale, împart țări și neamuri, trag cu tunuri catolice în biserici ortodoxe, inventează holocaustul pentru evrei, în numele unei noi civilizații ...

Iată că, în două mii de ani, conducătorii s-au manifestat la fel. În numele popoarelor lor au distrus popoare, culturi, civilizații, creații materiale și spirituale, folosind aceleași procedee: crima, dezbinarea, ațâțarea unora împotriva altora, focul, dărâmarea, trecerea cu plugul. Pe unde au trecut au luat comori, bogății, resurse, lăsând moarte, deznădejde, dar și speranța celor care au supraviețuit.

Multe dintre aceste imperii au dispărut, cu toate că au învățat unele de la altele, chiar prin lupta dintre ele. Dar este sigur că viermele distrugerii lor s-a născut chiar în ele și odată cu ele. Unele mai caută forme de supraviețuire. Forma de manifestare a evoluat. Sclavia există într-o formă sau alta, mereu.

Și așa, ne apropiem de zilele noastre. Un imperiu, cel al comunismului, a căzut nu demult.

Din păcate, o putere care constituia la un moment dat un factor de stabilitate și echilibru, ba chiar un model de democrație, cu toate manifestările contradictorii și cu multe necunoscute, autoproclamându-se jandarm mondial, se manifestă tot mai mult ca o putere imperială. Este vorba despre SUA. Nu vrem să detaliem momente de istorie, când în paralel cu declarații despre libertate și democrație, tânărul stat lichida în mod odios sute de seminții. Observăm doar că astăzi pentru SUA nu mai contează decât propriul interes, adică după cum spun conducătorii, cel al poporului american. I s-a terminat poporului american pâinea, circul și benzina? Are nevoie poporul american de eroi? Poate ar fi bine să-și decoreze cetățenii pentru lucruri și fapte mai bune decât după numărul de victime umane și obiective civile sau militare distruse.

Desigur, astăzi, lucrurile s-au schimbat puțin. Războiul este anunțat, se poartă numai cu avioane și rachete, se distruge totul, gen Cartagina, Ierusalim, Sarmizegetusa. După aceea vine binefăcătorul ocupant, care, cu ajutorul trădătorilor pregătiți și plătiți, reconstruiește totul. Țara dărâmată și apoi binecuvântată cu ajutoare ia bani cu împrumut de la binefăcători cu care plătește lucrările binefăcătorilor și apoi plătește datoria către binefăcători. De aceea, oamenii nu trebuie să moară toți. Este nevoie de mână de lucru ieftină, de sclavi. Doar dacă se constată rezistență față de binefăcători, cei care se opun pot să moară. Până la epuizarea resurselor umane și fizice se poate instala o conducere militară. Petrolul trebuie să se vândă pe dolari.

Dar aceasta nu e totul. In scenariu sunt actori și figuranți. Trebuie să existe susținători ai războiului. Aceștia pot fi conducători de state, prim-miniștri, militari, analiști politici, agitatori, goebellși, în general "toți acei nebuni care conduc lumea". Toți aparțin unor țări. Deci țările devin susținătoare ale războaielor. Popoarele, națiunile își manifestă în acest fel atașamentul și dragostea față de conducătorii iubiți.

Se prea poate ca poporul american să fi ajuns la nivelul poporului roman în perioada de "culme" a decadenței imperiului. Dacă nu i se dă tot ce cere, dintre cele cu care a fost obișnuit sau care i-au fost promise, poate ieși în stradă și, stricând echilibrul social, strică soclul pe care stă "cowboiul" conducător.

Așa că gloanțele trebuie să ajute la stabilirea ordinii în afară, ca să poată fi liniște în interior. Aceasta ar fi problema lor.

Însă ce faci când popoarele Spaniei, Angliei, Italiei, aliați de nădejde ai SUA, nu sunt alături de conducători, adică nu vor război? Și după câte se vede și se aude, în foarte multe țări au existat manifestări antirăzboinice. Deci, nu toate popoarele Europei vor război!

Dar există unul care îl vrea! Este poporul român!

Vocea Partidului România Mare, care cerea așteptarea unei rezoluții ONU privind intervenția alianței multinaționale în Irak după raportul comisiei de control, a rămas fără ecou. Poporul român tace!

Un război nu se duce împotriva unui conducător de stat, chiar dictator fiind acesta, ci împotriva unui popor! Acum, problema fundamentală este cea a relației dintre conducători și conduși.

Este foarte clar că, la această dată, conducătorii țărilor nu țin seama de opinia popoarelor lor. Cu excepția conducătorilor poporului român! Care nu a fost nici informat corect, nici consultat printr-o formă sau alta asupra implicării României într-un război al unei alianțe militare din care nici nu face parte! În România există deja zone închise, hoteluri puse la dispoziția unor militari străini, spitale de asemenea, stocuri de alimente, rezerve de sânge etc., în timp ce el, românul simplu, este mândru de toate acestea. Cât de ușor este "îmbrobodit" contribuabilul român! Chiar să nu știe că într-un război aliatul unei părți devine dușmanul celeilalte? Că este departe Irakul? Astăzi, într-un război nu distanțele contează! Toată lumea care se pretinde democrată condamnă terorismul, ceea ce este corect, dar uită să recunoască faptul că acesta este o formă de a face războiul în zilele noastre. Cel puțin de o parte. Iar teroriștii, la fel ca moartea, nu au frontiere!

Ar trebui să se spună adevărul că, deși se vorbește despre armate de profesioniști și că războaiele aceștia le-ar face, astăzi orice ins al unui popor care se angajează într-un război devine automat soldat, măcar și pentru faptul că creează și întreține profesioniști ai războiului. În numele poporului...

Felul cum își urmează, orbește, românii, conducătorii, poate avea vreo legătură cu uriașa rămânere în urmă, ca dezvoltare economică și standard de viață, față de alte state ale lumii?

Când se va face electrificarea integrală a satelor, când toți bolnavii vor avea medicamente, când vor avea toți cetățenii locuri de muncă și pâine, când se va face și ceea ce într-adevăr trebuie făcut în numele poporului?

 

Domnul Puiu Hașotti:

Vă mulțumesc.

Luăm o scurtă pauză.

 
   

Adresa poștală: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, București duminică, 17 noiembrie 2019, 7:11
Telefoane (centrala): (021)3160300, (021)4141111
E-mail: webmaster@cdep.ro