Plen
Sittings of the Chamber of Deputies of March 11, 2003
Abstract of the sittings
Full-text of the sittings
Published in Monitorul Oficial no.26/21-03-2003

Parliamentary debates
Calendar
- Chamber of Deputies:
2020 2019 2018
2017 2016 2015
2014 2013 2012
2011 2010 2009
2008 2007 2006
2005 2004 2003
2002 2001 2000
1999 1998 1997
1996
Query debates
for legislature: 2016-present
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996

Meetings broadcast

format Real Media
Video archive:2020 2019 2018
2017 2016 2015
2014 2013 2012
2011 2010 2009
2008 2007 2006
2005 2004 2003
You are here: Home page > Parliamentary Business > Debates > Calendar 2003 > 11-03-2003 Printable version

Sittings of the Chamber of Deputies of March 11, 2003

  1. Intervenții ale domnilor deputați:  

 

Ședința a început la ora 8,25.

Lucrările au fost conduse de domnii Corneliu Ciontu și Ovidiu Cameliu Petrescu, vicepreședinți ai Camerei Deputaților, asistați de domnul Nicolae Leonăchescu, secretar.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Începem ședința consacrată intervențiilor domnilor deputați.

 
Damian Brudașca - comentariu asupra Hotărârii nr.127/25 noiembrie 2002 a Consiliului Județean Cluj;

Domnul deputat Damian Brudașca. Se pregătește domnul Cornel Popa.

 

Domnul Damian Brudașca:

Bună dimineața.

Domnule președinte,

Permiteți-mi ca astăzi să scot în evidență faptul că pentru reprezentanții actualei puteri absolut orice instituție sau organism se realizează, înseamnă un nou prilej de a atenta la banul public, de a-l folosi în interesul clientelei politice.

Mă refer în mod concret la situația din județul Cluj, unde, prin Hotărârea nr. 127 a Consiliului Județean din 25 noiembrie 2002 s-a procedat la validarea nominală a membrilor Autorității Județene de Ordine Publică, s-au stabilit indemnizații pentru membrii nominalizați, și aceste indemnizații, potrivit art. 2, reprezintă 5% din indemnizația președintelui Consiliului Județean pentru fiecare ședință, dar nu mai mult de 15% din aceeași indemnizație, pe lună.

Mai precizez că această hotărâre este făcută cu încălcarea și sfidarea legilor în vigoare, întrucât la votarea membrilor acestei autorități consultative județene au participat inclusiv cei care au fost stabiliți după criterii numai de putere știute, pentru a face parte din această autoritate județeană.

Este de precizat faptul că în componența acestei autorități județene nu se găsește decât un singur consilier, aparținând partidelor politice din opoziție. Este vorba de un reprezentant al PD, care mă și întreb cum a nimerit în această componență?! Restul sunt toți membri sau simpatizanți declarați și cunoscuți ai partidului de guvernământ.

Efectiv mai există de precizat că sunt doi reprezentanți ai UDMR-ului, în timp ce lipsesc cu desăvârșire reprezentanții partidului care a câștigat cu adevărat alegerile în județul Cluj, în 2000, respectiv Partidul România Mare.

Aș mai preciza că s-a stabilit cu generozitate ca membrii acestei autorități să primească lunar câte 4,5 milioane de lei, ceea ce înseamnă pe un an de zile 54 de milioane de lei, iar pentru toți cei 13 membri înseamnă 702 milioane de lei de la bugetul public.

Aș mai preciza că la începutul anului în curs, președintele Consiliului Județean se dădea de ceasul morții, aparent, susținând că nu are bani pentru realizarea a o serie de obiective importante de natură edilitar gospodărească.

În același timp, mai precizez că foarte atenți cu banii publici, consilierii de la nivelul Consiliului local al municipiului Cluj-Napoca au redus fondurile de salarii pentru gardienii publici, de la 20 la 4.

Totuși, s-au alocat, așa cum am spus, peste 700 de milioane de lei pentru Autoritatea Județeană de Ordine Publică. După câte se știe, ordinea publică se face cu gardieni publici. Dacă n-au fost bani pentru gardieni publici, de ce sunt bani pentru cei care sunt membri ai acestei autorități.

Un alt aspect foarte important care trebuie avut în vedere, pe lângă încălcarea Legii nr. 215, este și încălcarea grosolană a Legii nr. 154/1998 care stabilește foarte clar tipurile de indemnizații pe care pot să le primească demnitarii. Or, aici avem de-a face și cu o serie de demnitari, fie că este vorba de subprefectul județului, fie că este vorba de consilierii județeni.

Am ținut să atrag atenția că nu cunoaște margini nesimțirea unora care se află la putere și care consideră că această țară trebuie sărăcită în ultimul hal!

Ar fi fost de dorit ca prefectul județului Cluj, în termenul prevăzut de lege, să atace în contencios această hotărâre ilegală. Ți-ai găsit, însă, s-o facă! El vede doar bârna din ochiul altuia.

Mulțumesc.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulțumesc.

 
Cornel Popa - declarație politică privind epidemia de pestă porcină din județele din vestul țării;

Domnul deputat Cornel Popa. Va urma domnul Gheorghe Roșculeț.

 

Domnul Cornel Popa:

Mulțumesc.

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Declarația politică privește epidemia de pestă porcină din județele din vestul țării.

Vă supun atenției situația de extremă gravitate cu care se confruntă crescătorii de porcine din județele din vestul țării.

Măsura dispusă prin Ordinul ministrului agriculturii, alimentației și pădurilor nr. 486 din 17 decembrie 2001, și anume, pentru aprobarea Normei sanitar-veterinare privind acțiunile sanitar-veterinare obligatorii în domeniul sănătății animalelor, ale căror cheltuieli sunt suportate de proprietarii animalelor, respectiv interzicerea vaccinării efectivelor de porcine din județele Caraș-Severin, Timiș, Arad, Bihor, Satu-Mare și Sălaj se dovedește a fi nefastă, deoarece este o măsură occidentală, aplicată în condiții estice, dat fiind că nivelul parametrilor igienico-sanitari ai mediului în care se dezvoltă efectivele de porcine din țara noastră nu permit eliminarea riscului de îmbolnăvire.

Deși am atras atenția asupra consecințelor negative ale măsurii de sistare a vaccinării în mai multe rânduri, prin întrebări adresate ministrului agriculturii, alimentației și pădurilor în martie 2002 și februarie 2003 și prin luare de poziție în ședință parlamentară, totuși, autoritățile au persistat în aplicarea măsurii, extinzând chiar aria cu încă o tranșă de 6 județe: Mehedinți, Gorj, Hunedoara, Cluj, Alba și Maramureș.

Încă din toamna anului trecut crescătorii de porcine, atât la nivel de ferme, cât și la nivel de gospodării, din județele specificate se confruntă cu declanșarea epidemiei de pestă. Focarele infecțioase, declanșate în toate județele menționate nu au mai putut fi limitate, în prezent fiind declarată stare generală de carantină în trei județe: Cluj, Bihor și Arad.

Măsurile de prevenire, precum și cele de combatere, instituite prin Ordinul ministrului agriculturii, alimentației și pădurilor nr. 144/2001 nu-și dovedesc eficiența atâta vreme cât nu există fonduri pentru achiziționarea de tehnologie corespunzătoare, care să asigure mediul optim de trai, fără vaccinare, atâta vreme cât nu există suficiente fose septice, materiale de dezinfecție și igienizare și atâta vreme cât sistemul de despăgubiri este defavorabil asiguratului. Menționez, sumele vin cu întârziere datorită unei proceduri complicate - întocmirea unui dosar care trebuie înaintat ministrului agriculturii - și sunt inferioare costurilor. Calculul se face la nivelul actual al prețului pieței, care evident că încă în această perioadă este cu mult subestimat.

Considerentul respectării Directivei Consiliului nr. 80/217 al Comunității Europene Economice nu este suficient în a asigura integrarea României în Uniunea Europeană, pentru că reprezintă doar dimensiunea formală a procesului, îndeplinirea criteriilor economice cerute în vederea aderării la Comunitatea Europeană nu se rezumă la simpla armonizare legislativă, ci necesită construirea edificiului socio-economic care să susțină punțile de legătură.

Având în vedere situația expusă, ne întrebăm ce șanse reale de îmbunătățire sunt pentru agricultura românească, în condițiile în care Guvernul elaborează proiecte neviabile. O reală integrare europeană presupune adoptarea unor politici eficiente, prin care să fie îmbunătățit sectorul de activitate respectiv.

Or, în cazul de față, constatăm că atât agenții producători și comercianți, cât și statul, înregistrează pierderi apreciabile, care ricoșează, în final, asupra consumatorului.

Forurile responsabile, Guvernul, primul-ministru, Ministerul Agriculturii, Alimentației și Pădurilor trebuie să intervină prin suspendarea dispoziției, până la crearea cadrului corespunzător de aplicare al acesteia. Altfel, costul neutralizării suitei de efecte negative va fi foarte ridicat și ar fi imoral să fie suportat tot de populație.

Mulțumesc.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulțumesc.

 
Petru Andea - considerații asupra evoluției sistemului de învățământ;

Dau cuvântul domnului deputat Gheorghe Roșculeț. Urmează domnul Ștefan Baban. Mă scuzați, am greșit. Domnul Petru Andea.

 

Domnul Petru Andea:

Domnule președinte de ședință,

Doamnelor și domnilor deputați,

O serie de deputați ai opoziției se declară în ultimul timp preocupați și îngrijorați de evoluția sistemului nostru de învățământ.

Dacă preocuparea dumnealor se înscrie în limitele firescului, îngrijorarea dânșilor iese din aceste limite, trecând în zona nefirească a contestării oarbe, fără discernământ și mai ales fără profesionalism a problemelor învățământului.

Am ascultat nu de mult, lansat de la această tribună, un torent, nu de idei, nu de argumente, ci doar de invective la adresa intenției Ministerului Educației și Cercetării de a propune începerea școlarizării la vârsta de 6 ani.

Era evident, din tot ce s-a spus, că dorința de a ponegri întrecea cu mult capacitatea de a argumenta. Aș da doar un exemplu din logica acestor critici, cu orice preț. Astfel, dacă ideea clasei 0 era criticată ca fiind aruncată pe piață, fără nici un fel de pregătire, la fel de criticată este și preocuparea Ministerului Educației și Cercetării de a efectua un studiu preliminar privind școlarizarea la 6 ani, deci de a pregăti ieșirea pe piață a acestei idei.

Desigur, opoziția poate să se pronunțe ca în privința școlarizării la 6 ani să nu urmăm modelul occidental, conform căruia învățământul obligatoriu începe la 6, la 5 și chiar la 4 ani. Opoziția poate încerca să demonstreze că la vârsta de 6 ani copiii noștri nu sunt ca ai lor.

Realitatea demonstrează cu totul altceva: doresc să arăt că în acest an școlar, din cei circa 260.000 de copii ce urmează clasa I, peste un sfert au început școala la 6 ani și aceasta nu prin vreo constrângere, ci tocmai la cererea expresă a părinților acestora.

Domnilor colegi din opoziție,

Realitatea de la noi din țară, ca și cea din Europa, ne-o ia înainte și este contraproductiv să vă cheltuiți energia în opinteli de a o ține în loc.

Lăsați Ministerul Educației și Cercetării să-și încheie studiul și să prezinte în fața noastră, a tuturor, concluziile acestuia.

Ca opinie personală: consider că putem legifera cu succes o prevedere în oglindă cu cea din actuala Lege a învățământului care stipulează că învățământul obligatoriu începe la 7 ani, iar la cererea părinților și la 6 ani. Concret, putem să analizăm soluția ca învățământul general obligatoriu să înceapă la 6 ani, iar la cererea motivată a părinților să poată începe și la 7 ani. În acest fel vom elimina nemulțumirea și mai ales neliniștea unor părinți și vom realiza o trecere lină, în loc de una bruscă, spre noua formulă de școlarizare.

Desigur că și învățământul superior este o țintă frecventă a criticilor opoziției. Recent, un coleg liberal, provenind dintr-o universitate de stat, al cărui rector este, de asemenea, senator liberal, se arăta foarte îngrijorat de valoarea exorbitantă a taxelor de școlarizare, învinuind pentru aceasta Guvernul Năstase.

Să nu știe, oare, deputatul liberal că rectorul menționat, senatorul liberal, președinte al Comisiei pentru învățământ și știință din Senatul României a fost campionul introducerii școlarizării cu taxă în învățământul de stat?

Să nu știe deputatul liberal că în universitatea domniei sale, condusă de rectorul, senator liberal, au fost introduse, sub acoperirea autonomiei universitare peste 10 alte taxe care împovărează studenții pe umerii cărora colegul liberal vărsa lacrimile de crocodil.

Deputatul liberal, într-o încercare de sugestie plastică, a propus Guvernului să se cazeze o lună în căminele mizere.

Am putea crede că aceste cămine mizere sunt în primul rând cele pe care deputatul le cunoaște cel mai bine, adică ale universității din care provine, ceea ce ar fi o pată nemeritată pe obrazul rectorului, fie el și senator liberal.

Subliniez, însă, că Guvernul Năstase a amplificat foarte mult sistemul subvențiilor pentru cămine, alocând numai în anul 2002 peste 376 de miliarde de lei pentru investiții, reparații și dotări, în cele 324 de cămine, cu o capacitate de 101.000 locuri de cazare.

Dacă opoziția liberală consideră aceste sume insuficiente, de ce s-a opus, atunci, ordonanței prin care Guvernul cere și universităților particulare să contribuie la construirea și dotarea căminelor studențești. Cât de liberală este atitudinea de a cere mereu doar statului să intervină?

Eu declar că voi susține inițiativa oricărui deputat, respectiv a oricărei universități de stat, de a reduce taxele care sunt percepute studenților.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulțumesc și eu.

 
Ștefan Baban - intervenție intitulată Parlamentul și mărunțișurile legislative;

Dau cuvântul domnului Ștefan Baban. Va urma domnul Mircea Pașcu.

 

Domnul Ștefan Baban:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

Parlamentul și "mărunțișurile" legislative.

Actualul guvern, deși și-a criticat de câte ori a avut ocazia predecesorii, a împrumutat totuși metodele de lucru ale acestora. Moda ordonanțelor de urgență emise în perioada cât Parlamentul se află în sesiune de lucru, precum și asumarea răspunderii guvernamentale pentru legi care din start ridică probleme la aplicarea lor, a fost preluată cu brio de actuala Putere.

Un raport de mediere la un proiect de lege privind înființarea Universității Europene Drăgan, la Lugoj, hotărâri privind înființarea unor comune în județele Bihor și Brașov, aprobarea unor ordonanțe de urgență ale Guvernului și ratificări de acorduri și convenții internaționale, iată pe scurt agenda de lucru a Camerei Deputaților pentru săptămâna care a trecut. Pe scurt, mărunțișurile legislative care îi determină pe contribuabilii acestei țări să se întrebe, și pe bună dreptate, care este obiectul de lucru al Parlamentului.

Putere distinctă a statului democratic, Parlamentul trebuie să aprobe legile de guvernare ale democrației prin dezbaterea acestora și implicit îmbunătățirea lor. Parlamentul României, cel puțin în ultimele 6 luni, nu prea a reușit să-și exercite acest drept. Și asta, pentru că acest Guvern a hotărât că trebuie să procedeze la asumarea răspunderii pentru unele legi care au o importanță capitală în dezvoltarea socio-economică a României. Angajarea răspunderii este o metodă excepțională prin care Executivul, asumându-și riscul unei moțiuni de cenzură, impune Parlamentului să adopte o lege fără dezbateri și fără nici un fel de modificare.

Până acum, Guvernul României a considerat absolut necesar să recurgă la această metodă pentru o declarație de politică generală la împlinirea unui an de mandat, pentru Legea privind promovarea investițiilor de peste un milion de dolari, pentru unele măsuri de accelerare a privatizării, pentru adoptarea noului Cod al Muncii și se pregătește să folosească aceeași metodă pentru o lege complexă de combatere a corupției sau, cum îl intitulează Executivul, de câteva săptămâni, de când îi anunță apariția, un pachet de măsuri anticorupție, pachet care se naște cu forcepsul, și nu dintr-o realitate dură și agresivă dominată de șantaj economic și politic, mituiri, reglări de conturi și delimitări de sfere de interese economice.

Într-un an decisiv pentru integrarea europeană, din punct de vedere legislativ, Parlamentul României are din ce în ce mai puțin de lucru, deoarece metodele mai sus enumerate sunt din ce în ce mai des uzitate. Parlamentul țării nu mai dezbate nici un act normativ de substanță, alegându-se astfel o rută ocolitoare pentru promovarea și adoptarea unor prevederi legislative sensibile, cum ar fi cele referitoare la corupție, în timp ce altele, precum cele referitoare la conflictul de interese, stau de ani de zile așteptând să le vină rândul pe ordinea de zi.

Explicația dată de actualii guvernanți, precum că procedura normală aplicată legilor pentru care și-a asumat Guvernul răspunderea, ar fi durat prea mult, nu este reală și nici oportună, mai ales în cazul noului Cod al Muncii. Înțelegem că pentru a recupera rămânerile în urmă din domeniul legislativ, care ne sunt trasate pentru integrarea europeană, actualul Guvern a decis că această metodă este cea mai bună, dar să nu uităm că în această perioadă sunt aprobate acte normative care trebuie aliniate la cele din Uniunea Europeană și nu cred că este cazul ca ele să fie doar prezentate în plenul Parlamentului, pentru a fi aprobate direct prin asumarea răspunderii Executivului.

Fie că vreți sau nu, domnilor guvernanți, am fost aleși de către cetățenii acestei țări și este normal ca prin intermediul nostru să participe și ei la dezbaterea și aprobarea acestor legi. Mai ales că după această etapă, mai urmează un noian de ordonanțe de urgență ale Guvernului pentru a putea pune de acord articolele din lege cu practica, așa după cum bine știu cei ce au neșansa să aplice legile în țara românească.

Acest mod de guvernare prin ordonanțe îmi amintește de perioada de tristă amintire când țara era condusă prin decrete ale Consiliului de Stat și prezidențiale. Mi-am făcut iluzia că am terminat definitiv și irevocabil cu aceste sistem.

Domnilor colegi, a venit timpul ca să ne facem și noi auziți. Dacă cetățenii acestei țări și-au pierdut încrederea în Parlament ca urmare a scandalurilor de corupție mediatizate, a afacerilor necurate derulate prin intermediul demnităților ocupate, nu cred că este cazul și nici momentul ca să blameze legislativul pentru că nu intrăm în acest carusel al ordonanțelor și asumărilor de responsabilități. Dacă nu vom lua nici o măsură, s-ar putea ca la următoarele alegeri să-i auzim pe contribuabilii acestei țări întrebându-se la ce le mai trebuie for legislativ, atâta vreme cât și Guvernul poate emite acte normative și le poate aplica mai rapid, făcând și o economie la capitolul cheltuieli din bugetul de stat.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulțumesc și eu.

 
Ioan Mircea Pașcu - declarație politică în legătură cu afirmațiile PNL privind achiziția a două fregate clasa T 22;

Îl invit la microfon pe domnul deputat Mircea Pașcu. Va urma domnul Viorel Coifan. În calitate de deputat prezentați declarația, n-am greșit, domnule ministru, nu?

 

Domnul Ioan Mircea Pașcu:

Mulțumesc, domnule președinte.

Vă rog să luați notă și să transmiteți colegului dumneavoastră, domnul Bolcaș, că am cravată, am "..

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Am reținut.

 
 

Domnul Ioan Mircea Pașcu:

... și, ca atare, am dreptul să țin...

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Ținuta...!

 
 

Domnul Ioan Mircea Pașcu:

... am dreptul să fiu la această tribună.

Înțeleg că altfel nu aș fi avut dreptul.

Vreau să prezint o declarație politică cu privire la afirmațiile PNL privind achiziția a două fregate clasa T 22.

În ziua de 6 martie 2003 în presă au apărut declarațiile PNL referitoare la recenta achiziție a două fregate clasa T 22 din Marea Britanie.

Distinșii noștri colegi de Parlament arătau cu acel prilej, desigur, după o aprofundată studiere a contractului în cele mai mici detalii ale sale că: "Prețul fregatelor este de 116 milioane de lire sterline, corespunzător sumei de 6.040 miliarde lei, iar bugetul Ministerului Apărării Naționale pe 2003 este de 6.733 miliarde lei".

Mai mult, declarația susținea în plus și că sumele legate de achiziția fregatelor respective nici măcar nu sunt menționate în bugetul respectiv.

Cu alte cuvinte, Ministerul Apărării Naționale ar cheltui întregul său buget, exclusiv pentru achiziția acestor fregate, încercând totodată să și ascundă acest lucru.

În cele ce urmează doresc, în calitate de deputat și ministru al Apărării Naționale, să răspund acestor afirmații așa cum au fost ele redate de presă, de a cărei corectitudine nu am cum să mă îndoiesc, deoarece nu am văzut nici o corectare ulterioară a lor din partea PNL.

În primul rând, țin să reamintesc distinșilor noștri critici liberali că în ministerul pe care-l conduc funcționează un sistem de planificare, programare, bugetare și evaluare de sorginte occidentală, a cărei existență a fost apreciată pozitiv de viitorii noștri aliați, care îl folosesc și ei cu succes.

Deci, nimic din ceea ce se poate numi un sistem major de armamente nu se poate achiziționa în afara acestui sistem. Sau, mai pe înțelesul tuturor, nu are cum să fie ascuns de cineva.

În al doilea rând, acest aspect este întărit prin funcționarea unui sistem de management al achizițiilor complex și performant. Conform acestuia, beneficiarul, respectiv statul major al forțelor navale, a emis mai întâi cerințele operaționale care au fost validate de Comitetul șefilor de state majore.

După analiza sustenabilității proiectului, în cadrul Programului generic "Forțele Navale", a fost introdus costul ciclului de viață al celor două fregate, iar pe baza acordului de achiziții s-a semnat acordul de credit pentru finanțarea externă și s-a actualizat corespunzător profilul Programului "Forțe Navale".

Țin să menționez că negocierea întregului pachet a fost purtată de reprezentanții a trei ministere care poartă fiecare răspunderea pentru secțiunea sa, după cum urmează: Ministerul Apărării Naționale - pentru aspectele militare, Ministerul Industriei și Resurselor pentru cererile legate de Ofsett care acoperă aproape integral costul celor două fregate, iar Ministerul Finanțelor Publice pentru cererile legate de finanțare.

În legătură cu acest ultim aspect care reprezintă și subiectul criticilor liberale, este de remarcat că Ministerul Finanțelor Publice, care cunoaște cel mai bine care este plafonul anual de plăți externe pe care ni-l putem permite ca minister, în cadrul plafonului general pentru întreaga țară, a avut grijă să negocieze o plajă mai lungă de timp pentru achitarea costului fregatelor respective, cu o marjă de grație, respectiv de timp în care începutul plății este amânat, de 18 luni. Deci, abia după 18 luni începem, practic, să plătim.

Rezultă, deci, că distinșii noștri colegi de la PNL nu au știut unde să caute.

În loc să caute în bugetul propriu-zis pe 2003, cum au făcut-o, - apropo, buget care este în valoare totală de 44.639 de miliarde de lei și nicidecum de 6.733 de miliarde de lei, cum greșit au înțeles distinșii noștri colegi liberali -, și unde nu figurează, în consecință, decât cheltuieli minore legate de gestionarea proiectului și pregătirea inițială a echipajelor, ar fi trebuit să caute în proiecția pe anii 2003 - 2006 care acoperă toate cheltuielile aferente programului în cauză pentru perioada respectivă, căci această proiecție însoțește bugetul anual, astfel încât, o dată cu aprobarea bugetului pe 2004, de pildă, se va aproba și proiecția cheltuielilor pentru 2007 și așa mai departe.

Prin urmare, îi asigur pe distinșii noștri colegi liberali că achiziționarea celor două fregate s-a făcută în deplină concordanță cu legislația în vigoare privind achizițiile publice, finanțele publice, datoria publică externă etc.

În încheiere, permiteți-mi să îmi exprim amărăciunea cu privire la amatorismul acestui tip de critică pe care-l credeam depășit de distinșii noștri colegi liberali, după episodul hazliu petrecut cu câțiva ani în urmă, al desemnării în calitate de secretar de stat pentru politica de apărare a unui fost ministru al sporturilor care, în ciuda eforturilor sale oneste, nu a putut trece de audierea comisiei. Ar fi fost mai bine pentru toată lumea dacă, fie s-ar fi făcut o interpelare onestă pe subiectul respectiv, în care ni s-ar fi cerut să furnizăm toate aceste detalii în plenul Parlamentului, fie ni s-ar fi cerut nouă, celor de la minister, lămuririle necesare înainte de lansarea criticii respective. Așa, însă, nu-mi rămâne decât să vă mulțumesc pentru atenție.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulțumesc și eu pentru intervenție.

 
Viorel Coifan - declarație politică referitoare la Regionalizarea României - o problemă serioasă, abordată superficial;

Îl invit pe domnul deputat Viorel Coifan. Va urma domnul Ioan Onisei.

 

Domnul Viorel Coifan:

Domnule președinte de ședință,

Stimați colegi,

Declarația mea politică se referă la "Regionalizarea României - o problemă serioasă, abordată superficial".

Asistăm în ultimele luni la o avalanșă de declarații contradictorii făcute de Guvern referitoare la regionalizare și la o nouă împărțire administrativ-teritorială a României. Unii o invocă ca și pe o necesitate impusă de Uniunea Europeană, alții aduc în scenă spectrul federalizării, ce ar fărâmița țara. În realitate, cei care guvernează astăzi nu doresc o abordare serioasă a subiectului.

Regionalizarea țării nu este un proces impus de Uniunea Europeană, așa cum se invocă, în vederea aderării prevăzute pentru anul 2007. Grecia, un stat cu vechime în Uniunea Europeană, a început acest proces abia în anul 2001. Regionalizarea țărilor candidate este însă agreată și susținută de Uniune în vederea compatibilizării, în termeni de suprafață, populație, dar și de dezvoltare socio-economică, a unităților administrativ-teritoriale situate imediat sub nivelul statelor membre.

În anul 1997, Delegația Comisiei Europene la București, împreună cu Guvernul României, publică "Carta verde - Politica de dezvoltare regională în România". În 1998, se adoptă Legea nr. 151/1998 privind dezvoltarea regională în România. S-au format cele opt regiuni de dezvoltare, au început să funcționeze Consiliile de dezvoltare regionale și Agențiile din subordine. Se contura un început de politică de dezvoltare regională.

Începând cu anul 2001, o serie de acte normative modifică arhitectura legii și spiritul ei. Consiliul Național de Dezvoltare este scos de sub autoritatea primului-ministru, ca și o dovadă elocventă a "preocupării" Guvernului Năstase pentru acest subiect. Aproximativ în aceeași perioadă, mai exact în 1998, în Polonia trei oameni - primul-ministru, ministrul de finanțe și ministrul administrației publice - și-au asumat responsabilitatea politică de a proiecta și implementa reforma administrației publice. Întregul proces a durat un an, adică între 1998 și 1999. Astăzi în Polonia există 16 regiuni, 308 comitate și 2.489 de comune ce funcționează.

În anul 2002, Guvernul PSD descoperă importanța subiectului regionalizării și îl transformă într-unul electoral. Aceeași oameni care în 2001 înfierau cu fraze apăsate intelectualii din jurul revistei clujene "Provincia" pentru "vina" de a fi propus abordarea unui astfel de subiect, s-au transformat în susținătorii fervenți ai procesului de regionalizare. Dar în loc să abordeze profesionist subiectul, au lansat o campanie de promovare ca a avut un singur merit, acela de a lăsa pe cetățenii acestei țări într-o deplină confuzie, generatoare de obsesii și frustrări. Primul-ministru a oferit în 2002, la Sinaia, modelul italian și spaniol de regionalizare, apoi - mai nou - pe cel slovac. Președintele Iliescu este împotriva a însăși ideii de regionalizare, iar ministrul Cozmâncă, după ce lansează nefericita formulă a numirii unor guvernatori care să conducă regiunile de dezvoltare, dorește să regrupeze cele 42 de județe în 10 sau 12 județe mai mari care - Doamne ferește! - să nu se numească regiuni, pentru că "în România termenul de regiune deranjează". Și apoi - finit coronat opus - constată că cei care au conceput regiunile de dezvoltare nu au fost oameni serioși, inclusiv cei din Delegația Uniunii Europene, iar aceste regiuni sunt în agonie. După 3 ani de guvernare PSD! Ce să mai înțeleagă bietul cetățean contribuabil? De la alegeri anticipate la alegeri amânate, apoi la altele decalate și așa mai departe. În final se va lămuri însă că la mijloc este altceva, și anume dorința și preocuparea actualului Guvern de a-și menține sub orice formă puterea și de a obține un nou mandat.

În loc să discute serios și responsabil un subiect delicat, dar actual, Guvernul refuză dialogul cu partidele de opoziție și cu societatea civilă, făcându-ne să asistăm la un joc de declarații fără acoperire, care va fi sancționat în 2004, atunci când alegătorul își va exprima opțiunea.

Lipsa unei strategii clare în ceea ce privește o viitoare împărțire administrativ-teritorială a României, în vederea aderării în 2007 la Uniunea Europeană, cât și absența oricărei intenții serioase de a aborda constructiv și transparent acest subiect, ne conduc la concluzia firească că acest Guvern nu este capabil să-și asume marile provocări impuse de procesul de lărgire a Uniunii Europene și în care România trebuie să joace un rol major. Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulțumesc și eu.

 
Ioan Onisei - declarație politică sub motto-ul de tristă amintire Cadrele hotărăște totul!;

Îl invit pe domnul deputat Ioan Onisei, va urma domnul Becsek Garda Dezideriu.

 

Domnul Ioan Onisei:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Îmi așez această declarație politică sub motto-ul de tristă amintire: "Cadrele hotărăște totul!". Octav Cozmâncă și Guvernul Năstase vor o nouă "Academie Ștefan Gheorghiu".

Citez: "Eliminarea clientelismului politic din administrație și formarea de funcționari publici profesioniști, care să se bucure de prestigiu social și de o bună salarizare" promitea, printre altele, PDSR în oferta sa electorală.

Citez din nou: "Depolitizarea structurilor administrației și eliminarea clientelismului politic" se angaja Cabinetul Năstase prin programul de guvernare.

Din ianuarie 2001 și până în prezent, "depolitizarea" a însemnat, în varianta PSD, schimbarea abuzivă a unui mare număr de specialiști din administrația publică centrală și locală, specialiști care primiseră, potrivit Legii nr. 188/1999 (lege organică, de altfel), statutul de funcționari publici.

Agenția Națională a Funcționarilor Publici a fost trecută în subordinea ministrului administrației publice. Creată pentru a apăra și a proteja drepturile legale ale funcționarilor publici, agenția a devenit instrumentul de epurare a funcționarilor publici și de plasare a activiștilor PSD și a clienților politici ai partidului de guvernământ în funcții publice, în posturi de responsabilitate la nivelul autorităților administrației publice centrale și locale.

Dacă Legea administrației publice locale i-a tăiat pofta ministrului Cozmâncă de a mai încerca să suspende sau să schimbe din funcții în mod abuziv aleși locali, "cozmâncătorul" de primari a devenit "cozmâncătorul" de funcționari, agentul numărul unu al pesedizării structurilor administrației.

Prin Ordonanța nr. 81/2001, Guvernul Năstase înființează Institutul Național de Administrație, pus de Premierul Năstase sub patronajul Primului Ministru Năstase, institut trecut și el (cum altfel?) în subordinea ministrului administrației publice.

De ce amintim toate acestea, se poate pune întrebarea? O facem pentru că, iată Proiectul Legii privind măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției - o lege de 17 legi, pentru care Guvernul Năstase vrea să-și asume mai degrabă lipsa de răspundere - conține ample și grave modificări ale Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici. Amplele modificări nu sunt propuse pentru a introduce, așa cum ar fi de crezut, prevederi vizând incompatibilitățile statutului de funcționar public (ele, de altfel, există în lege) și nici noi norme de conduită. Nu avem de a face cu un cod de conduită a funcționarului public, ci cu încercarea, fățișă și brutală, de a re-reglementa monopolul Institutului Național de Administrație - deci, al ministrului admninistrației publice - în formarea și perfecționarea profesională a funcționarilor din administrație, de care să depindă evoluția în carieră a funcționarilor publici, promovarea și salarizarea acestora.

De asemenea, prin aceleași modificări se dorește crearea unei dependențe totale a unei categorii de funcționari, ce se vor numi înalți funcționari publici, de factorul politic, ei urmând să fie numiți de primul ministru.

Format în anticamera demnitarilor lipsiți de demnitate, comuniști, cu spiritul partidului unic în cuget și simțiri, domnul Cozmâncă nu uită nici o clipă învățătura stalinistă: "Cadrele hotărăște totul!"

Iar ceva mai tânărul Năstase, perfecționat și el pe la cele școli ale PCR, se dorește și șeful de cadre al unui nou partid stat - nu PCR, ci PSD.

Iată, deci, cum înțelege, printre altele, Guvernul Năstase să lupte împotriva corupției, despre care liderul PSD spunea că trebuie "bine gestionată" la nivelul partidului domniei sale. Ceea ce, de altfel, se întâmplă cu brio.

Proiectul legii de modificare și completare a Statutului funcționarilor publici, inclus în pachetul legislativ așa-zis "anticorupție", urmărește desăvârșirea subordonării politice a întregului proces de formare profesională a angajaților din administrația publică, având ca efect și minarea învățământului superior administrativ. Institutul Național de Administrație - INA, condus de un secretar de stat numit de primul ministru la propunerea lui Octav Cozmâncă și de un subsecretar de stat numit de Ministerul Administrației Publice, va deține monopolul asupra formării continue și perfecționării pregătirii profesionale a celor care lucrează sau vor dori să lucreze în administrația publică.

Și pentru ca totul să fie clar și țarcul să se închidă, noul statut prevede că: "Funcționarii publici care au absolvit o formă de învățământ postuniversitar cu durata de minimum un an sau care urmează o asemenea formă de învățământ la data intrării în vigoare a noii legi, acestea sunt echivalate cu programele de perfecționare profesională de minimum un an organizate de INA."

Așadar, în 1990, sub FSN, se echivalau certificatele fostei Academii PCR "Ștefan Gheorghiu" cu diplomele universitare. După 13 ani de democrație sub PSD, diplomele universitare se echivalează de noua "Ștefan Gheorghiu"!

Și, pentru a nu exista vreun echivoc, Hotărârea de Guvern nr. 710/3 iulie 2002 privind funcționarea Institutului Național de Administrație consacră: "independența acestuia față de Ministerului Educației și Cercetării". Doamna ministru Andronescu, face, probabil, parte din alt cabinet... Și prevede de asemenea faptul că: "Institutul nu este supus regulilor privitoare la acreditarea instituțiilor de învățământ superior și nu face parte din sistemul național de învățământ." "Rezultatele obținute de absolvenții unui program de pregătire sau perfecționare profesională vor fi consemnate în certificate de absolvire, semnate de directorul general al institutului sau, după caz, al centrului regional respectiv. Certificatele de absolvire sunt recunoscute de Ministerul Administrației Publice, în condițiile legii".

Explicația acestei lovituri dată învățământului superior în general și celui administrativ în special o găsim în Hotărârea C.C. al PCR din 1 ianuarie 1971, în care se afirma: "Cadrele care au absolvit până acum diferite facultăți din învățământul superior nu au căpătat cunoștințele corespunzătoare în domeniul științei conducerii. Rezolvarea sarcinilor complexe ridicate de dezvoltarea actuală și de perspectivă a societății noastre, cerințele întării rolului conducător al partidului în viața economică și socială necesită adoptarea unor măsuri care să asigure perfecționarea continuă a pregătirii tuturor activiștilor de partid, a cadrelor cu munci de răspundere din organele de partid și de stat".

Prin Institutul Național de Administrație și rolul ce i se consacră de către noul Statut al funcționarului public, Guvernul Năstase reînvie "Ștefan Gheorghiu". La asumarea răspunderii Guvernului său iresponsabil, Adrian Năstase ar trebui să-și exprime, ca un veritabil secretar general: "convingerea că înfăptuirea acestor măsuri va contribui la afirmarea tot mai puternică a rolului partidului nostru, ca forță politică conducătoare". Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulțumesc.

 
Becsek Garda Dezideriu Coloman - apel la reconciliere din perspectiva istoriei;

Dau cuvântul domnului deputat Becsek-Garda Dezideriu, va urma domnul Iosif Armaș.

 

Domnul Becsek-Garda Dezideriu Coloman:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

Sâmbătă, în ziua de 15 martie, vom sărbători începutul Revoluției maghiare, sărbătoarea națională a tuturor maghiarilor. Ca parte integrantă a "Primăverii Europene", Revoluția maghiară, prin programele sale, viza desființarea radicală a relațiilor feudale, democratizarea societății prin acordarea drepturilor și libertăților civice.

Mișcările din Transilvania, din luna martie, prefațau o revoluție pașnică, atât prin Programul de la Cluj, cât și prin manifestațiile populației maghiare din Târgu Mureș. Dieta Transilvaniei din ziua de 29 mai a adoptat legi importante, atât pentru poporul maghiar, cât și pentru națiunea românească, cum au fost: desființarea iobăgiei, suportarea în comun de către toți cetățenii a sarcinilor publice, asigurarea drepturilor cetățenești și religioase ale românilor și noua lege a presei.

Cu toate acestea, datorită politicii duplicitare a Curții de la Viena, s-a ajuns la un război civil între cele națiuni, când comunități întregi ale maghiarimii erau masacrate la Abrud, Zlatna, Zona Zarandului sau la Aiud.

Cu toate acestea, foarte mulți români - peste 30 de mii la număr - au luptat și în armata revoluționară ungară.

Evenimentele din anii 1848-49 prezintă numeroase exemple care permit reconcilierea dintre cele două națiuni și nu dușmănia față de Revoluția maghiară, ceea ce percepem din textul manualelor de istorie. Din păcate, în aceste manuale evenimentele pașoptiste sunt tendențios interpretate, prin care se îndeamnă la ură și lipsă de toleranță față de populația maghiară din Transilvania.

Prin urmare, ar fi de preferat redactarea unor manuale de istorie unde să fie redate corect manifestările revoluționare, pentru că cunoașterea inexactă a evenimentelor îngreunează apropierea româno-maghiară. Vă mulțumesc pentru atenție.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulțumesc și eu.

 
Iosif Armaș - comentariu legat de pachetul legislativ anticorupție;

Dau cuvântul domnului Iosif Armaș, va urma domnul Doru Dumitru Palade.

 

Domnul Iosif Armaș:

Mulțumesc.

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

În numeroase articole de presă din ultimele zile s-au făcut diverse comentarii în legătură cu pachetul de legi anticorupție pentru care Guvernul urmează să-și asume răspunderea. S-a afirmat că amânarea adoptării de către Guvern a Pachetului legislativ anticorupție și, implicit, a susținerii acestuia în Parlament reprezintă nici mai mult nici mai puțin decât lipsă de voință politică pentru combaterea fenomenului de corupție.

În limita timpului ce îmi este alocat, doresc să vă fac câteva precizări, după opinia mea, esențiale.

Aș porni, cu îngăduința dumneavoastră, prin a evoca o observație extrem de importantă a lordului George Robertson, Secretarul General al Alianței Nord-Atlantice, făcută recent în Parlamentul României. Domnia sa atrăgea atenția, vorbind în fața Camerelor reunite, că în context pregătirilor de aderare deplină la NATO, România trebuie să aplice nediscriminatoriu legile anticorupție, pentru ca democrația și credibilitatea țării să nu fie afectate. Astfel spus, NATO urmărește îndeaproape efortul oficialităților române de a ține sub control fenomenul corupției.

În consecință, este vital pentru interesele fundamentale ale României ca legile anticorupție, odată adoptate, să-și dovedească eficacitatea. Aici trebuie căutată adevărata motivație a amânării: necesitatea unei consultări serioase a partidelor parlamentare și a reprezentanților societății civile în legătură cu soluțiile propuse de Executiv pentru întregirea bazei legale de prevenire și de combatere a actelor de corupție.

Doresc să menționez că în această perioadă Premierul Adrian Năstase intenționează să aibă consultări și să examineze propunerile ce se vor face, astfel încât cele rezonabile să-și găsească locul în textul pentru care Guvernul își va angaja răspunderea.

Amânarea adoptării de către Guvern a Pachetului anticorupție nu înseamnă lipsă de voință politică, ci o mai atentă studiere a proiectelor de lege. Premierul Adrian Năstase, ca și alți reprezentanți ai PSD, au subliniat fără echivoc că există întreaga disponibilitate pentru analizarea fiecărei propuneri și sugestii, în vederea îmbunătățirii textului elaborat de Guvern.

Reglementările anticorupție sunt atât de importante încât nu amânările succesive ar trebui să deranjeze, ci, mai ales, posibilitatea ca unele prevederi ale viitoarelor legi să fie inadecvate și chiar nefavorabile unei autentice lupte împotriva corupției. Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulțumesc și eu.

 
Doru Dumitru Palade - despre aspectul de comedie al gospodăririi și conducerii Bucureștiului;

Îl invit pe domnul Doru Dumitru Palade, va urma domnul deputat Marin Anton.

 

Domnul Doru Dumitru Palade:

Mulțumesc, domnule președinte de ședință.

Doamnelor și domnilor deputați,

Se tot amână inexplicabil rezolvarea problemei consiliilor municipale în două mari orașe ale României: chiar în capitala țării, municipiul București, și în municipiul Cluj-Napoca, capitala Transilvaniei, cu grave consecințe asupra modului în care sunt conduse activitățile gospodărești.

Ca bucureștean, nu pot să nu-mi exprim regretul privind modul în care a fost condusă capitala în toți anii post-1989, felul în care, la conducerea urbei, s-au perindat tot felul de personaje alese democratic, de o populație bulversată de mass-media interesată sau, mai bine zis, cointeresată de diverse cercuri de interese, personaje, care, însă, în urma mandatelor efectuate, pentru electorat, au făcut mai nimic. Dar, în schimb, și-au aranjat situația materială pentru mai multe generații.

Dacă la Cluj-Napoca situația se explică prin temerea că Partidul Social Democrat poate prinde la eventualele alegeri anticipate cel mult un loc de consilier și voturile UDMR nu vor putea împiedica pe unul din cei mai capabili primari generali ai țării să continue să conducă urbea cu același spirit de gospodar, la București situația se prezintă altfel. Aici au apărut interese clare economico-financiare, dar nu ale municipiului, ci ale unor grupuri mafiote, pentru acapararea unor finanțări pentru anumite obiective, din care să se tragă foloase ilicite.

Să ne amintim că fenomenul de corupție în România a început încă din 1990, de la nivelul primăriilor, prin acordarea de spații comerciale, de case din fondul locativ al statului, de terenuri și aprobări pentru construcții ilegale, contra unor șpăgi consistente, incomparabile cu salariile funcționarilor publici. Care, parcă pentru a facilita mita, erau ținute la cel mai scăzut nivel posibil.

Îmi amintesc că prin '94-'95, când FPS-ul încerca să-și creeze propriul aparat, primul ministru de atunci, Nicolae Văcăroiu, nu-și explica de ce de la primăriile din capitală nu dorește nimeni să treacă în acest nou organism, unde lefurile erau mult mai mari. Dar funcționarii de la principalele servicii, fie de la Primăria capitalei, fie de la primăriile de sectoare, nu trăiau numai din salariu. Dacă ar fi știut, însă, ce prosper va deveni FPS-ul, nu ar mai fi stat pe gânduri.

Dar să revenim la Bucureștiul nostru, care, în mod clar, a căpătat aspectul unei aglomerări urbane din lumea a treia.

Deși, încă de la plecarea la Guvern a domnului Victor Ciorbea, simpaticul primar general Viorel Lis ne-a promis că ne va delecta cu discuția publică a unui plan de sistematizare, nu mai spun de promisiunile domnului Băsescu, până în prezent nu cunoaștem un asemenea document și nu avem o prioritizare a unor obiective urbanistice în capitală, asupra cărora să se concentreze edilii, în funcție de finanțările ce pot apărea. Și aceasta s-a văzut din plin cu ocazia ultimelor evenimente din Consiliul Municipal București.

Prin legea nr. 489/2001, Parlamentul României ratifică contractul de finanțare acordat României de Banca Europeană pentru Investiții pentru obiective din domeniul infrastructurii urbane a municipiului București. Războiul născut pe această temă între primarul general și consilierii PSD ne-a adus în situația posibilă a retragerii creditului și a opririi unor acțiuni importante, între care contorizarea energiei termice în rețeaua de termoficare a capitalei și reabilitarea unor artere de circulație.

Discuțiile purtate în consiliul municipal, războiul PSD-Traian Băsescu, față de care bucureștenii, îndobitociți de traiul zilnic tot mai precar, nu mai știu ce să creadă și, zi de zi, își pierd încrederea în bruma de democrație de pe malul Dâmboviței, sunt elemente care ne dau de gândit, dacă, efectiv, se dorește să se facă ceva sau se joacă o comedie pe spinarea electoratului.

Omul de rând din România, cu lipsa de educație democratică pe care o are, când nu este mulțumit, îl înjură și pe primar, dar și Guvernul, laolaltă cu Parlamentul și Președinția. Când își rupe jențile la roțile de la mașină pe bulevardele capitalei, bucureșteanul începe cu domnul Băsescu, continuă cu domnii Năstase și Iliescu și, la urmă, primim și noi, parlamentarii, "binecuvântările" de rigoare.

Să luăm numai situația de pe arterele rutiere din jurul Parlamentului. Chiar nu se mai găsește nimeni să reproducă pavelele fabricate acum 15-20 de ani? Sau cineva își bate joc de un loc devenit obiectiv turistic al Bucureștiului? Chiar nu se poate face nimic?

Recenta implicare a Președinției pare să fi deblocat oarecum problema, dar cred că domnul Băsescu nu și-a spus ultimul cuvânt și asta se vede și în presă.

Este necesar ca în București să se instituie o stare de normalitate, treburile municipiului să intre pe mâna unor profesioniști, care să-și facă meseria. În fond, Bucureștiul trebuie să fie oglinda României și cum arată acum ne este rușine să ne uităm.

Chiar Partidul Social Democrat, speriat de un eventual insucces electoral în București, este dispus să sacrifice situația municipiului? În București nu este chiar ca la Cluj-Napoca, trebuie să știm clar: rămânem cu această situație până în anul 2004 sau nu? Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulțumesc.

 
Marin Anton - declarație legată de jocul Guvernului de-a alba-neagra cu facturile de întreținere;

Domnul deputat Marin Anton are cuvântul, va urma domnul Adrian Moisoiu.

Domnii deputați Eugen Nicolaescu, Ioan Sonea și Emil Rădulescu vor depune la secretariat declarațiile și le mulțumesc pentru că ne ajută să încheiem mai bine.

 

Domnul Marin Anton:

Mulțumesc, domnule președinte.

Stimați colegi,

Declarația mea politică se va referi la faptul că: "Guvernul joacă alba-neagra cu facturile la întreținere pe spinarea locatarilor".

Cu riscul de a face teoria chibritului și cu îngăduința de a nu crede în asigurările ministrului administrației publice, conform cărora este preocupat ca cetățenii să nu plătească pierderile producătorilor și distribuitorilor de energie termică, mă voi referi la ultimul exemplu, în care Executivul a înțeles să reglementeze și să impună soluții populiste, în afara celor consacrate din punct de vedere economic, în acest domeniu.

Cine și cum va primi ajutor social pentru întreținere? Și, mai ales, cine va suporta pierderile din rețele? Aceata este problema la care, și de data aceasta, Guvernul a preferat să cheltuiască fonduri pe măsuri diletante, și acelea, pentru a atenua efectele, decât să combată cauzele, adică, să demareze programe de restructurare și privatizare a utilităților.

De mai bine de două luni, avem parte de niște bâlbâieli incredibile și greu de suportat ale unui Guvern care susține că promovează politici coerente și eficiente. În mai puțin de două luni, Executivul s-a jucat alba-neagra cu pierderile din rețelele de termoficare și jocul nu s-a încheiat.

Pe de altă parte, aprobă și anulează actele normative, vorbește pe limbi diferite, ca să nu mai amintim de banii cheltuiți de primăriile din toată țara pentru întocmirea listelor cu cei care îndeplinesc criteriile pentru ajutor social pentru plata întreținerii.

Deși Guvernul a anunțat că va căuta alte metode de facturare, care să vină în sprijinul populației, RADET a anunțat că revine la modul de facturare din decembrie, deci, facturile vor fi calculate după procedura folosită de regia de termoficare, în care sunt incluse și pierderile din rețea. Aceasta ar fi consecința existenței efemere a Ordonanței nr. 6/2003, care reglementa echilibrarea costurilor facturilor la întreținere suportate de populație. Doar o lună a produs efecte, ciuntite, oricum, și, în ciuda acestui demers populist, abonații RADET au beneficiat de o reducere medie de doar 13%, față de 30%, cât se promisese.

Și ca bâlciul să continue, la sfârșitul săptămânii trecute, un secretar de stat din Ministerul Administrației Publice anunța la videoconferința cu prefecții că pierderile la energie termică nu se vor regăsi în facturile pe luna martie. Cine și ce să mai înțeleagă?

Nu ne rămâne decât să constatăm în mod clar că nu există voință ca lucrurile să se schimbe, atâta timp cât menținerea monopolului satisface interesele celor de la putere, fie ea locală sau centrală. Singura schimbare, păguboasă de asemenea, a fost trecerea regiei de sub o conducere considerată coruptă sub o altă conducere, lamentabilă, sub aspectul competenței și prestației profesionale.

Pentru că, în rest, după atâta tevatură, pierderile vor reveni acolo unde le-a fost locul, întotdeauna: în spinarea locatarilor.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulțumesc și eu.

 
Adrian Moisoiu - intervenție politică intitulată: Români, dormiți în pace, cu sprijinul PSD, UDMR veghează și ne pregătește un viitor pe măsură!;

Dau cuvântul domnul Adrian Moisoiu, va urma domnul Emil Rus.

 

Domnul Adrian Moisoiu:

Mulțumesc, domnule președinte.

Intervenția mea din această dimineață este intitulată: "Români, dormiți în pace, cu sprijinul P.S.D.-ului, U.D.M.R. veghează și ne pregătește un viitor pe măsură!"

Sâmbătă, 8 martie 2003, la Tg.Mureș, la cel de al VII-lea Congres al său, desfășurat cu ușile închise, Blocul Reformist din cadrul U.D.M.R. s-a autodizolvat, reprezentanții săi decizând în unanimitate înființarea Mișcării Politice Blocul Reformist, care să continue acțiunile acestuia. Astfel, la alegerile locale, precum și la cele parlamentare din România, membrii mișcării își propun să nu își desemneze candidați împotriva U.D.M.R.-ului, ei având însă posibilitatea de a putea candida sub culorile unor alte formațiuni politice.

În accepțiunea Mișcării Politice Blocul Reformist, UDMR.-ul și-a pierdut baza morală de a fi singura entitate de reprezentare a maghiarimii, lucru care nu îi va opri însă de a rămâne în continuare în structurile U.D.M.R. Noua mișcare politică îi va reprezenta pe toți membrii și nemembrii U.D.M.R. care sunt nemulțumiți de politica dusă până acum de actuala conducere a acesteia și care acuză conducerea U.D.M.R.-ului de abandonarea maghiarimii la negocierile cu partidul de guvernământ, încă imediat după acel rușinos "martie negru" din 1990, de la Tg.Mureș.

Aparent s-ar putea crede că în sânul U.D.M.R.-ului a apărut o sciziune. În fapt, este vorba de un grup, nu puțin, de membri ai uniunii, mai grăbiți, așa-zișii radicali, care își propun, pentru preluarea puterii în U.D.M.R, să schimbe locomotiva din mers și atingerea într-un timp minim a obiectivului principal: obținerea autonomiei administrative și teritoriale, prin înființarea Autoguvernării Naționale a Maghiarilor din România, propusă mai demult și mai de curând de faimosul episcop reformat de Piatra Craiului - László Tökes.

Pentru atingerea scopului declarat, conducerea proaspetei mișcări s-a arătat deschisă spre o colaborare și cu alte forțe, așa-zise românești, cum ar fi Liga Transilvania-Banat condusă de Sabin Gherman, Liga Pro Europa condusă de Smaranda Enache, Fundația Horia RUSU și Grupul de Dialog Social, care, după cum spun ei, "doresc un dialog sincer cu maghiarii" și care, însușindu-le concepția, sunt de acord în special cu principiul autonomiei.

Doresc să subliniez faptul, deloc de neglijat, că lucrările congresului s-au încheiat cu intonarea Imnului Ungariei, ceea ce atestă o dată în plus caracterul iredentist al platformelor din interiorul U.D.M.R.-ului.

Sub masca îmbunătățirii relațiilor dintre majoritate și minoritățile naționale, prin prevederile sale, "Protocolul privind colaborarea între Partidul Social Democrat și Uniunea Democrată Maghiară din România pentru anul 2003", semnat la București în ziua de 19 februarie 2003, este de fapt un document prin care demnitatea românilor majoritari este batjocorită și constituie totodată un odios act de trădare națională.

În acest sens vă propun să apreciați câteva fraze din el:

"PSD și UDMR se angajează să acorde o atenție deosebită problemelor minorității române din județele și localitățile unde etnia maghiară deține o pondere majoritară, acționând pentru egalitatea șanselor tuturor cetățenilor români, indiferent de naționalitate."

Alt citat: "Se vor lua măsuri pentru aplicarea și respectarea prevederilor art.38 lit. u) din Legea nr.215/2001 privind acțiunea de atribuire, de schimbare de denumiri de străzi, piețe, obiective de interes public local, în conformitate cu prevederile Legii nr.48/2003 privind atribuirea sau schimbarea de denumiri".

Alt citat: "Va fi rezolvată terminarea lucrărilor de renovare de la Liceul "Aprily Lajos" din Brașov până la 1 martie 2003 și construirea noii clădiri pentru Școala Generală nr. 6 până la 01 septembrie 2003"

Alt citat: "Se va soluționa schimbul de clădiri între Liceul Teologic "Ham Janos" și Liceul Teoretic nr.7 din Satu Mare, până la începerea anului școlar 2003-2004".

Nu apreciați că acestea reprezintă o recunoaștere a faptului că statul român și-a pierdut autoritatea, că românii sunt obligați să-și instruiască copii în limba maghiară sau sunt dați afară din școli, pentru a se realiza un proces de separare, încă de pe băncile școlii, între români și maghiari?

Toate cele semnalate și multe altele, sunt mostre de atitudini antidemocratice și antieuropene, care atestă din partea U.D.M.R.-ului o diversiune politică constantă de subminare a eforturilor noastre de integrare europeană și pe care oficialitățile române se fac, fie că nu le observă, fie că iau atitudini formale.

În ajun de 15 martie, sărbătoare pe care udemeriștii și-o organizează pe teritoriul întregii Transilvanii cu trâmbițe, drapele și toată logistica aferentă, pentru a ne sfida și călca în picioare puțina demnitate care ne-a mai rămas, voi încheia cu un îndemn dureros: "Români, dormiți în pace, cu sprijinul P.S.D.-ului, U.D.M.R. veghează și ne pregătește un viitor pe măsură!"

Mulțumesc.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulțumesc.

 
Emil Rus - declarație referitoare la mijloacele de transport călători prin C.F.R.;

Domnul Emil Rus, va urma domnul Baciu, care se grăbește să se prindă în lanțul viu din jurul Parlamentului.

 

Domnul Emil Rus:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor parlamentari,

Declarația mea politică de astăzi se referă la mijloacele de transport călători prin C.F.R și are ca țintă activitatea Ministerului Lucrărilor Publice, Transporturilor și Locuinței.

În ceea ce privește tratarea acestui Capitol în cartea albă a guvernării pesediste, obiectivele și strategiile de viitor, realizările mărețe, nu îmi îngădui nici o obiecție.

Mă nedumerește faptul că acum prețurile sunt tot mai mari la transportul de călători și condițiile de călătorie tot mai precare. Vagoanele pentru călători rămân pe mai departe din ce în ce mai neîngrijite, geamurile nu se închid, frigul face ravagii și prețul biletului de călătorie sporește, iar la grupul sanitar îți este greață să te duci.

Eu călătoresc săptămânal cu trenul de Baia-Mare (1641) sau Sighet (1644) și am căutat să înțeleg greutățile, că se lucrează la infrastructură pe alte trasee, că s-au achiziționat locomotive și vagoane, că sunt bani puțini, că nu se pot face toate deodată.

Este adevărat că au fost aduse vagoane din Germania. Gurile rele susțin că ele au fost fabricate în 1964 și că și-au trăit traiul, iar nemții au renunțat la ele. Ei le-au aruncat de rele și noi le-am luat de bune. Sigur că erau superioare celor autohtone, - aveau încălzire și o suspensie bună, se putea călători cu ele în bune condițiuni. Vorbesc la timpul trecut pentru că, în ultima vreme, nu le-am mai întâlnit. Și iarăși spuneau unii că sunt pe alte rute, ca să vadă lumea că ne-am înnoit!

O fi sau nu așa, nu-mi dau seama, dar cert este că, în ultima vreme, nu le-am prea văzut și am avut parte de călătorii ieșite din normalitate - sigur, cu vagoanele noastre vechi. Într-un caz, geamul nu se mai închidea; inițial, a fost izolat cu o substanță care nu-i îngăduia deschiderea. Cineva l-a forțat și eu l-am găsit deschis; n-am avut ce face, așa că am dârdâit de frig zece ore.

O altă călătorie de pomină a fost cea din 9 spre 10 martie a.c. Aveam loc pentru dormit la "etaj" în trenul nr.1644, locul 36, într-un compartiment strâmt, încât cu greu se putea ajunge la locul care numai de odihnă nu a fost. Balansul era foarte mare, patul mic, ridicat prea sus, îngust, fără mijloace bune de siguranță, și a trebuit ca toată noaptea să stau treaz spre a nu "ateriza". Biletul costă peste 700000 de lei. Despre lenjerie, prosoape, nici nu mai doresc să aduc vorba.

Nu fac această declarație din dorința de a-mi crea facilități, pentru că mă voi descurca eu. Dar mă gândesc la omul obișnuit, având în vedere că prețul unui bilet este, dacă nu jumătate, atunci sigur o treime din pensia sau salariul lui.

Se poate întreba: de ce nu merge la clasă? Dar tot atât de ușor se poate lua în considerare că omul nu circulă de voie bună, fiind poate bolnav, sau fiind vorba de o femeie.

Ceea ce solicit eu, domnule ministru, este mai multă grijă pentru asigurarea condițiilor civilizate de transport cu trenul. Sau este cineva pus anume să distrugă această formă de călătorie, oferind alta, din jocul intereselor, cum ar fi mijloacele auto?

Este drept că acum sunt tot felul de microbuze și autobuze particulare, dar nu cred și nu trebuie ca acesta să fie răspunsul.

Transportul CFR trebuie să fie acela pe care-l are toată lumea europeană, pe care îl pretinde civilizația actuală, și pe care l-ați impus în programele dumneavoastră de guvernare.

Sunt convins că nu se pot face toate deodată, cum am mai spus, dar nici, în numele intensificării activității într-un segment al transporturilor, să se lasă în vraiște celelalte nu mi se pare normal.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulțumesc.

 
Mihai Baciu - despre criza sistemului de sănătate din Iași;

Dau cuvântul domnului deputat Mihai Baciu. Va urma domnul Ștefan Pășcuț.

 

Domnul Mihai Baciu:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Pentru că ați amintit de lanțul acesta pe care îl vom face într-adevăr nu peste multă vreme, îmi aduc aminte de o întâmplare interesantă, pitorească de la Iași de acum câțiva ani. Un judecător a dat o sentință de condamnare împotriva unui inculpat. După câteva zile, judecătorul a trecut în avocatură și, fiind angajat exact de inculpatul pe care el l-a condamnat, a început să atace cu vigoare și cu mult temei sentința, spunând că un judecător tâmpit și idiot a dat acea sentință netemeinică și nelegală!, adică propria lui sentință. Mi-am adus aminte de această întâmplare auzind că și PSD-ul vrea să iasă și să se prindă în lanț. Deci PSD-ul desființează CNSAS-ul, și astăzi iese în lanțul din jurul Parlamentului și protestează vehement împotriva acestei măsuri abuzive.

Suntem în țara lui Kafka, domnule președinte și stimați colegi, o țară a absurdului în care se pot petrece asemenea chestiuni.

Criza sănătății în Moldova, pentru că despre aceasta vreau să vă spun astăzi câteva cuvinte, se agravează. Este un adevăr recunoscut de toți, inclusiv de Guvern - că România se confruntă cu o criză a sistemului de sănătate fără precedent. La fel de incontestabil, dar mai puțin cunoscut și recunoscut este adevărul că criza sistemului de sănătate din provincia istorică a Moldovei este mai adâncă decât în restul țării.

Nu mi-am propus să enumăr astăzi aici, în fața dumneavoastră, cauzele generale ale crizei sistemului sanitar, și nici pe cele oarecum specifice ale dezastrului sanitar din Moldova. Ele sunt cunoscute, fiind evocate deseori în ultimul timp și, în plus, am dezbătut recent, chiar în această sală, o moțiune la adresa Guvernului pe această temă.

Deja opinia publică românească, profund sensibilizată, pentru că aceasta nu este o temă oarecare, știe că vina cea mare pentru această situație aparține Guvernului PSD-UDMR și, în particular, Ministerului Sănătății și Familiei.

Vreau astăzi, în fața dumneavoastră, să fac cunoscute câteva din aspectele cele mai dureroase ale crizei sănătății din Moldova, iar, pentru aceasta, este suficient să mă refer la sistemul sanitar din Iași. Spun că este suficient pentru că Iașiul are cele mai multe unități spitalicești din zonă - are spitale de grad universitar și, mai presus de orice, bolnavi din toată Moldova apelează în cazuri mai grave, fiind, slavă Domnului, destule, ba, chiar și în cazuri mai puțin grave, la serviciile medicale ieșene, așa încât o criză a sistemului de sănătate din Iași afectează direct populația întregii Moldove.

Acest sistem, în acest moment, este în colaps - datoriile spitalelor către furnizorii de utilități și medicamente se ridică la sute de miliarde de lei; mâncarea bolnavilor internați este mai rea ca în pușcării; medicația gratuită revine la cea de acum 30-40 de ani, să zicem perioada postmedievală, li se dau oamenilor numai aspirine, paracetamol și algocalmin, cam indiferent de ce boală au, pentru că acestea există; unele clădiri stau să se prăbușească, pereții sunt umezi și coșcoviți; paturile de metal cu plasă de sârmă amintesc de lagărele de concentrare; aparatele se strică sau se uzează și nu le repară sau nu le înlocuiește nimeni și așa mai departe.

Ce soluții credeți că a avansat Ministerul Sănătății și Familiei pentru vindecarea bolilor grave ale sănătății ieșene, și implicit, sigur, după cum v-am spus, din Moldova?

Prima soluție a fost să se reducă numărul de paturi în spitale, în condițiile în care și acum bolnavii stau câte doi într-un pat. Am înțeles că în alte regiuni sunt mai multe paturi și nu se reduc. Dar am mai spus eu că, probabil, PSD-ul vrea să pună mai mulți bolnavi într-un pat ca să realizeze idealul său "Mai aproape de oameni, împreună cu ei!"

A doua soluție a fost să fie preluate spitalele de către primărie și consiliul județean. Acțiunea în sine, ca și ideea ca atare, este de sorginte europeană, fără îndoială, dar realizarea ei la Iași este dezastruoasă pentru că cele două instituții care preiau spitalele nu primesc nici un ban, după cum prevede legea. Banii sănătății merg în găurile negre ale Ministerului Finanțelor Publice și, de acolo, mai departe știm noi încotro.

A treia soluție a fost să fie dați afară niște directori de spitale și să se reducă personalul.

Au mai fost și alte soluții, dar acestea au fost dintre cele mai importante.

Și, în sfârșit, a patra soluție, inedită de altfel - teleconferința. Se așează șefii administrativi ai județului Iași la o masă, se așează unii șefi de la centru, de la Guvern în speță, la o altă masă aici, la București, dau drumul la ecran și începe circul. Cei de la Iași povestesc greutățile județului - se plâng că nu au nici de unele, nici de altele, că reforma Ministerului Sănătății nu poate fi aplicată pe teren în forma apărută în visele doamnei ministru și așa mai departe. Cei de la Guvern aruncă vina întotdeauna pe cei de la Iași, îi amenință cu fel de fel de pedepse, dau citate din primul-ministru sau din documente europene imaginare, iar, între timp, gravidele nasc în căruțe sau pe holurile primăriilor, iar bolnavii din spitale se cer acasă spunând că este mai bine să moară între neamuri.

O teleconferință model au susținut vinerea trecută domnii miniștri Șerban Mihăilescu și Octav Cozmâncă, reprezentativi de altfel pentru Guvernul nostru, la care a asistat și doamna Daniela Bartoș, întrucât în discuție apărea, din când și când, și cuvântul sănătate, care se află și în denumirea ministerului pe care îl conduce, așa că trebuia să fie cumva pe acolo.

Cei de la Iași s-au plâns, ca de obicei, de greutățile uriașe ale sănătății ieșene. Domnii Cozmâncă și Mihăilescu au răspuns: "Credeți că Guvernul a ajuns în subordinea județului dumneavoastră? Credeți că puteți avea idei fără să ne consultați pe noi? Credeți că puteți vorbi neîntrebați? În general, nu vi se pare că v-ați luat-o în cap? Spuneți că nu ați primit bani pentru spitale, că nu aveți de unde reduce paturile, că nu puteți da oamenii afară, că nu puteți prelua spitalele fără finanțarea corespunzătoare, în timp ce la Iași ați avut o gală de box? Luați bani de la box și dați-i la spitale. Și să nu vă mai auzim cu asemenea pretenții obraznice. Să nu depășiți limita măsurii!", a subliniat cu adânc înțeles domnul Cozmâncă, specialist, după cum vedeți, în hermeneutică și limba română literară.

Cam așa s-a rezolvat criza sănătății de la Iași și cam acesta este modul și limbajul cu care sunt tratate județele de membrii marcanți ai Guvernului. Suzeranii, după cum vedeți, se adresează vasalilor care trebuie să tacă sau să mulțumească umili că li s-a adresat cuvântul.

Tema fiind sănătatea, doamna ministru Bartoș nu s-a amestecat, ci doar a dat aprobator din cap la spusele celor doi și, astfel, s-a revenit în mod dialectic la raporturile dintre secretarii CC de pe vremuri și activiștii din teritoriu.

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Cu asemenea democrație și cu asemenea reformatori, de ce să ne mai mirăm că scade populația țării?

Vă mulțumesc pentru atenție.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulțumesc.

 
Ștefan Pășcuț - declarație intitulată: Căruța în fața cailor;

Domnul Ștefan Pășcuț. Va urma domnul Gheorghe Dinu.

 

Domnul Ștefan Pășcuț:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Declarația mea politică de astăzi se referă tot la sistemul de sănătate, și va fi mult mai scurtă, pentru a apuca toți să luăm cuvântul.

Declarația se numește "Căruța în fața cailor", o expresie din popor care se folosește atunci când se dorește a se reliefa o acțiune care este astfel concepută ca, din start, să nu poată funcționa. În acest fel acționează și Ministerul Sănătății - pune căruța în fața cailor și mai are pretenția să se și urnească din loc.

Cum altfel să interpretezi situația în care sunt puși medicii de familie în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate în asistență medicală primară? Acești medici au funcționat în luna ianuarie și februarie pe baza unor acte adiționale la vechiul contract din anul 2002, dar au fost obligați să facă raportările după prevederile noului contract, valabil pentru anul 2003, prevederi care încă nu se cunoșteau.

Noul contract-cadru privind condițiile acordării asistenței medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate în asistență medicală primară a fost publicat în Monitorul Oficial din 10 ianuarie 2003, dar Normele metodologice de aplicare a noului contract-cadru au fost publicate în Monitorul Oficial din 6 februarie 2003, dar din care lipsesc Anexele 1-7. Deci, după ce reguli funcționează medicii de familie? Nu se știe! Mai mult, la sfârșitul lunii februarie, medicii de familie au fost obligați să semneze noul contract care, culmea, intră în vigoare cu 1 ianuarie, o suprapunerea clară.

Oare nu era normal ca, mai întâi, să se stabilească exact criteriile de aplicare a noului contract până în cel mai mic detaliu, și abia apoi să fie prezentat medicilor spre a fi semnat și apoi aplicat?

Un pesimist spunea odată că "Mai rău nu se poate", dar Ministerul Sănătății dorește cu tot dinadinsul să ne demonstreze prin această proastă organizare, proastă coordonare, că se poate și mai rău.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulțumesc și pentru concizie.

 
Gheorghe Dinu - declarație politică cu tema: Spectrul unor disponibilizări masive în industria brașoveană;

Domnul Gheorghe Dinu. Va urma domnul Ludovic Abiței.

 

Domnul Gheorghe Dinu:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

Declarația mea politică se leagă de o situație dramatică de la Brașov de zilele acestea, când Guvernul dorește să disponibilizeze masiv salariații uzinelor brașovene.

Sunt semnale că locuitorii Brașovului vor "beneficia" în curând de încă un "cadou" din partea Guvernului, care se adaugă la celelalte "daruri de 1 martie", cum ar fi: costul întreținerii și încălzirii locuințelor, majorările prețurilor la transport, benzină, electricitate, gaz metal etc., urmate de alte scumpiri (mici și neînsemnate în aparență, dar care se adună lună de lună) la celelalte produse care folosesc în procesul de fabricație pe cele deja scumpite în prima fază, și anume masive disponibilizări de personal în industria brașoveană.

Putem spune, fără nici o îndoială, că Brașovul este bântuit în aceste zile de spectrul disponibilizărilor.

Actualii salariați ai fostelor mari uzine brașovene, a ceea ce a mai rămas din mândria Brașovului, se zbat să afle noi informații despre soarta ce li se pregătește.

Nici o informație, bună sau rea, nu pare să aducă liniștea. Totul este suspiciune. Veștile bune vin de la sindicate, care anunță că nu vor renunța la lupta lor. Disponibilizările nu sunt o soluție pe termen lung. Veștile rele vin de la guvernanți, care vor să scape de aceste uzine, de parcă în țară nu ar mai fi nevoie de tractoare, autocamioane sau rulmenți.

Deci, faptul că la SC "Tractorul", "Roman" sau "Rulmentul" foarte mulți dintre salariați sunt amenințați de spectrul șomajului nu stârnește numai îngrijorare, ci chiar panică, atât în rândul acestora, cât și al familiilor lor, care se confruntă deja cu nivelul dramatic al sărăciei.

În ceea ce privește situația de la "Tractorul", la care cifra de disponibilizați va fi de 2500 și de unde ne-au parvenit cele mai multe semnale ale nemulțumirilor, apropiata semnare a contractului de privatizare stârnește o mare neliniște în rândul muncitorilor, care au auzit de starea în care compania MYO-O a adus "Semănătoarea" București, și nu vor ca uzina lor să aibă aceeași soartă.

Este de menționat faptul că, anul trecut, pe platforma "Tractorul" au avut loc două valuri succesive de disponibilizări - 324 de angajați în luna mai și 150 în luna iulie, fiind concediați în schimbul a șase, nouă sau douăsprezece salarii medii pe societate.

Viitorii disponibilizați stau și se întreabă:

Cu ce au greșit că s-au născut în Brașov, fost mare oraș industrial, și sunt urmașii unui alt val de oameni pe care vremurile i-au mânat de la sate la oraș, pentru a se face industrializarea?

De ce se pot apuca pentru a supraviețui într-un oraș în care industria moare, munții înconjurători nu oferă spațiu pentru agricultură, serviciile sunt extrem de slab dezvoltate (este și firesc, în actuala stare de sărăcie, unde puținul care există merge în totalitate pe cheltuielile de întreținere, pe hrană cât de cât, eventual sau nu și pe medicamente)?

Să se întoarcă la locurile de unde au plecat părinții sau bunicii lor acum 50-60 de ani? Nu o pot face, pentru că acolo locul le-a fost luat de alte generații care se zbat în aceleași probleme.

Să se mute în localitățile apropiate Brașovului? Nu o pot face, fiindcă se vor lovi de aceleași probleme, pentru că industria a murit și la Zărnești, și la Tohan, și la Ghimbav sau la Făgăraș, ca și în Brașov.

Ce viitor le vor asigura copiilor?

Oare vor fi primiți să se califice? Dar în ce meserii? Nu mai interesează meseria, plăcerea și aptitudinea de a o face, ci, acum, cea mai importantă este supraviețuirea.

Oare de ce au învățat mulți ani pentru a se pregăti într-o meserie tehnică? Meseria tehnică nu mai trebuie nimănui sau mai este necesară doar la foarte puține locuri de muncă?

Oare meseriile tehnice nu mai sunt creatoare de noutăți? Unde o fi proverbul "Meseria, brățară de aur"?

Unde o fi poziția determinantă a industriei în economie, în formarea p.i.b.-ului?

Întrebările ar fi multe, dar guvernanții nu se gândesc la ele, nu îi preocupă, iar oamenii rămân cu problemele lor.

Concomitent cu starea de îngrijorare, oamenii se gândesc cum să reacționeze. Să iasă în stradă? Să facă un marș? Să facă o grevă?

Domnilor guvernanți, în Brașov mocnește un foc! Ce vreți să faceți cu el? Sunteți pregătiți să îl stingeți?

Industria, în general, mai are încă o poziție determinantă în economie - o contribuție hotărâtoare la crearea p.i.b.-ului, conferindu-i-se un rol strategic, negat poate de unii, în relansarea economiei întregii țări, având în vedere multiplele ei conexiuni pe orizontală, dar, în final, ea determină creșterea economică de care este atâta nevoie.

Pentru îndeplinirea acestui rol este necesar ca ramurile industriale din țară, dar și din județul Brașov, în special la unitățile deja amintite, dar nu numai, să fie înlăturate dezechilibrele structurale și disfuncționalitățile existente, ceea ce presupune realizarea unei structuri profunde, pe baza unei politici industriale coerente, realiste și ferm aplicate. Simpla închidere a întreprinderilor sau restrângerea activității lor, fără a se răspunde la întrebările: ce punem în loc?, ce facem cu muncitorii disponibilizați, care au totuși o calificare înaltă?, nu înseamnă reformă, nu înseamnă o restructurare reală, acceptată de populație.

Nu are țara nevoie de tractoare?

Nu are țara nevoie de camioane?

Dar de oameni mai are țara nevoie?

Gândiți-vă bine, domnilor guvernanți!

Ați luat în calcul faptul că, prin reducerea numărului de salariați de ordinul miilor și, pe orizontală, a zecilor de mii, se diminuează catastrofal și bugetele locale sau județene, cu tot ce decurge de aici - neîntrețineri la căile de comunicații, salubrizare, sănătate, școli etc.?

Din păcate, problema restructurării marilor întreprinderi din Brașov și din județ nu a fost rezolvată, recurgându-se la paleative care să le mai mențină la limita supraviețuirii, din care disponibilizarea personalului calificat ni se pare cel mai nefericit, întrucât disponibilizații vor trece în grija bugetului de stat, și așa aflat în mare suferință.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulțumesc.

 
Ludovic Abiței - intervenție cu titlul: De unde bun simț?;

Domnul deputat Ludovic Abiței. Va urma domnul Pavel Târpescu.

 

Domnul Ludovic Abiței:

Intervenția mea va fi poate o continuare a ceea ce exprimase domnul deputat Mihai Baciu. Oricum, este bine-venită intervenția dumnealui pentru spitalele ieșene.

Eu, la moțiunea "Sănătatea", explicasem despre Centrul de cardiologie din Iași, și s-ar părea că situația este mult mai gravă decât o văzusem eu atunci.

Intervenția de astăzi să numește "De unde bun simț?"

Săptămâna trecută am putut vedea la știrile tv imagini de la videoconferința săptămânală cu județele, a ceea ce se dorea a fi Guvernul României.

În realitate, am văzut doar trei birocrați care doreau să ne arate cât de serioși, zeloși și de neînduplecați sunt ei, dar care, de fapt, amenințau și se răsteau la un prefect și la un director de Direcție de Sănătate Publică. În speță, cei trei se ițeau la ei pentru că, mai mult ca sigur, cei admonestați încercaseră să le explice că le este imposibil să reducă 75 de paturi, și implicit câteva locuri de muncă, în spitalele pe care le reprezentau, conform unei decizii prin care numărul de paturi din spitalele județene să fie normat și raportat la totalul populației din județul respectiv, și nu cum ar fi normal - în funcție de incidența cauzisticii locale.

În acest răstimp, în partea de jos a imaginii tv era scris cu majuscule, spre informarea noastră, că cea care încălzește scaunul de ministru de la Ministerul Sănătății și Familiei în timpul respectivei conferințe demisese un alt director de direcție pentru nu știu ce probleme de curățenie dintr-un spital județean. Dar când l-au "uns" director nu au văzut că nu este gospodar și nu se pricepe? Sau a contat doar "recomandarea, cotizația" și culoarea carnetului de partid! Am precizat că doar încălzește scaunul de ministru pentru că, în ultimii doi ani, conducerea Ministerului Sănătății și Familiei nu a făcut decât să bulverseze acest sistem, să îl transforme într-un Minister al Îmbolnăvirii și Mortalității Naționale.

În cazul acesta, ce să ne mai mirăm că în alte județe, cum ar fi Suceava, deși ar mai trebui crescut numărul de paturi, conform "imposibilei" decizii, se pune problema desființării a două spitale orășenești - Siret și Solca? Și, atunci, locuitorii din orașul Solca se pot întreba, pe bună dreptate: oare posibilitatea desființării unității sanitare din orașul lor, unitate cu profil de preventoriu TBC, se datorează dorinței guvernanților de a-i proteja de boală? De a-i proteja pe ei de periculosul bacil Koch, sau se vrea protejarea apropiatei vile a senatorului PSD Gheorghi Prisăcaru, care dorește să nu-i fie pusă în pericol odihna oaselor obosite de atâta somn prin avioanele cu trasee internaționale, pe unde se pune la cale penibila și slugarnica politică externă a României?

Am asistat de fapt la cum nu trebuie să se poarte un ministru, am asistat la un comportament de maidan al unor indivizi care au lipsit la școală de la orele de dirigenție, când s-a predat "Codul manierelor elegante", indivizi care, cu priviri amenințătoare aruncate pe sub sprâncene și cu mânie proletară în glas, exponenți de bază ai școlii pe care au urmat-o cu sârg și au absolvit-o, după cum se vede, cu brio, dovedind că nu au nici un fel de autoritate, folosindu-se de fapt de frica interlocutorilor nevăzuți de noi, privitorii știrilor, frica de a-și pierde ciolanele cu măduvă grasă, chiar dacă este râncedă, frica de a spune că adevărul din teren nu corespunde cu adevărul din luxoasele și climatizatele birouri ministeriale, frica, "această regină a tiraniei și soră mai mică a lașității", după cum spune un fost deținut politic în cartea sa "Pecetea diavolului".

Așa stând lucrurile, mă văd nevoit să recunosc că, totuși, televiziunea nu face numai rău, că, din dorința slugarnică de a mai peria o dată guvernarea, ne-a arătat, pentru a câta oară?, că "Împăratul este dezbrăcat!"

Urmărind acele știri, mi-am adus aminte imediat de un bine-cunoscut proverb românesc: "Peștele de la cap se împute". Însă, imediat am adăugat eu: "Dar ce păcat că se curăță de la coadă!"

Concluzie: o demisie de onoare se impune!

Vă mulțumesc.

 
Pavel Târpescu - evocarea vieții și activității mitropolitului Visarion Puiu;

Domnul Corneliu Ciontu:

Cerându-mi scuze față de domnul Pavel Târpescu, îi dau cuvântul. Va urma domnul Costache Mircea.

 

Domnul Pavel Târpescu:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

Prin declarația politică pe care doresc să o prezint în fața dumneavoastră încerc să vă rețin atenția asupra vieții și activității mitropolitului Visarion Puiu, personalitate copleșitoare a ortodoxiei românești și care a cunoscut prigoana comunistă.

La Pașcani, locul de naștere a lui Visarion Puiu, începând din anul 1997, se desfășoară anual manifestări cultural-științifice denumite Zilele mitropolitului "Visarion Puiu", în semn de prețuire pentru unul dintre cei mai curajoși luptători ai rezistenței anticomuniste.

Ediția din acest an a cuprins o slujbă de pomenire pentru cel ce a fost mitropolitul Visarion Puiu, comunicări referitoare la viața și activitatea acestuia, acțiuni în școli, prezentate de profesori de religie, un concurs gen "cine știe câștigă" pe tema "Viața și activitatea mitropolitului Visarion Puiu", la care au participat elevi din liceele pășcănene.

Născut în Pașcani la 27 februarie 1879, după absolvirea claselor primare în orașul natal și la Roman, continuă studiile teologice la seminarul "Veniamin Costache" din Iași și apoi la București, la Facultatea de Teologie, intrând în viața monahală în anul 1905.

Urmare a meritelor sale, ocupă diferite funcții, printre care cea de director al Seminarului Teologic "Sfântul Andrei" din Galați, și apoi a celui din Chișinău.

În 1921, Visarion Puiu a intrat în rândurile ierarhilor Bisericii Ortodoxe Române ca episcop al Argeșului, contribuind la organizarea vieții bisericești. Conduce episcopia Hotinului din 1923, concomitent cu organizarea Școlii eparhiale și a altor instituții.

Inițiază o serie de acțiuni de ordin obștesc pentru îmbunătățirea vieții oamenilor din zona orașului Bălți, contribuind la dezvoltarea edilitară a orașului, pe bază de plan.

În 1935, Visarion Puiu este ales mitropolit al Bucovinei. Experiența, spiritul gospodăresc, cultul pentru disciplină și ordine au avut efecte pozitive asupra vieții bisericești și a oamenilor, construind zeci de biserici din zid în locul celor din lemn, a reparat alte câteva sute, a înființat cantine pentru muncitorii forestieri, distribuirea gratuită de lemne țăranilor contribuind la refacerea stațiunii Vatra Dornei.

Reorganizarea fondului bisericesc a stârnit nemulțumirea unor politicieni cărora le amenința interesele și care i-au obținut pensionarea, retrăgându-se la casa sa de la Vovidenia, lângă Mânăstirea Neamțului.

În perioada 16 noiembrie 1942 - 14 decembrie 1943, mitropolitul Visarion Puiu a condus Misiunea Ortodoxă Română în Transnistria, cu rezultate remarcabile pe linia obiectivelor urmărite de misiune, prin redeschiderea lăcașelor de cult, ajutorul acordat oamenilor nevoiași, bătrânilor și copiilor, precum și educația moral-creștină a populației.

În august 1944, mitropolitul Visarion Puiu a fost trimis la Zagreb, în Croația, ca reprezentant al Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, pentru sfințirea Primatului Bisericii Croate, rămânând apoi în exil până la sfârșitul vieții.

Departe de patrie, nu a uitat nici o clipă să militeze pentru unitatea bisericii creștine și eliberarea țării de sub ocupația sovietică.

La 21 februarie 1946 este condamnat la moarte în contumacie de Tribunalul Poporului București pentru săvârșirea de crime de război, iar la 28 februarie 1950 a fost caterisit de către Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române.

Se stinge din viață la 10 august 1964, fiind înmormântat la Viels Maisons.

Au trebuit să treacă 50 de ani până când a fost reabilitat de către Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române care, la 25 septembrie 1990, i-a ridicat pedeapsa caterisirii.

Poate că ar trebui să i se recunoască întreaga activitate atât de biserica pe care a slujit-o până la sfârșitul vieții, cât și de țara pe care a iubit-o din tot sufletul.

Aducerea rămășițelor pământești la el acasă, unde să i se acorde cinstirea pe care o merită, ar fi o dovadă în acest sens.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulțumesc și eu.

 
Costache Mircea - intervenție intitulată: Supărat pe sat;

Dau cuvântul domnului Costache Mircea. Va urma domnul deputat Cornel Boiangiu.

 

Domnul Costache Mircea:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Bună dimineața, stimați colegi.

Intervenția mea de astăzi se intitulează "Supărat pe sat".

Cineva pare să se fi supărat nu numai pe sat, ci și pe stat și pe foarte mulți cetățeni, condamnându-i nu numai la o viață de lipsuri, suferințe și umilințe, ci și la sarcasme bulevardiere și, în general, la o reprezentare jenantă pe plan intern și internațional.

Așa se face că, într-o zi, senatorilor și deputaților reuniți în ședință comună, ascultând ditirambul domnului prim-ministru despre cei doi glorioși ani de guvernare, le-a fost dat să audă o remarcă stupefiantă.

Considerându-se talentat peste poate și înzestrat cu un dezvoltat simț al umorului, domnul Adrian Năstase a constatat ușor iritat că, citez, "sunt unii care umblă toată ziua cu corupția în gură". Oho, numai ziua, am fi adăugat noi?! Dar ne-am abținut, pentru că ne aflam sub cupola Parlamentului României. Autorul acestei subtile observații nu este, cum s-ar crede, vreun personaj primitiv ori vreun pitoresc băiat de cartier. dumnealui e școlit la București și Paris, e doctor în Drept, distins cu ordine și medalii, e un fost șef al diplomației române, fost șef al Camerei Deputaților, actual șef al Executivului și, după cum se vede, viitor șef al opoziției pseudo-democrate.

Există expresii de acest fel, scapă omul numai la supărare. Ce îl va fi enervat pe distinsul domn premier atât de tare, încât să se producă în fața colegilor, dânsul e și deputat, chiar în această aulă, cu asemenea picanterii argotice. Se înțelege, vorba dumnealui, foarte clar că l-a deranjat prezența în discuția cotidiană a fenomenului corupției. Păi, în cazul acesta, "cu chestia aia în gură" umblă oamenii importanți ai planetei, precum: Romano Prodi, Emma Nicholson, Peter Schieder, Pat Koks, Peter Scheele, Günter Verheugen, George Robertson și mulți alții. Înseamnă, între altele, că domnul premier consideră nejustificată frecvența respectivei teme în dezbaterea publică, adică prea se vorbește despre ceea ce nu există, decât în imaginația unor răuvoitori.

Așa stând lucrurile, le recomand tuturor acelora care cutează să vorbească despre corupție în România să prezinte scuze domnului Adrian Năstase, dar să și întrebe de ce caută, acum, să aburească opinia publică internă și internațională cu masivul pachet anticorupție înaintat Parlamentului. Dar domnul premier se scapă destul de des pe domnia sa, șfichiuindu-l, nu demult, pe președintele Franței cum că celebrul om politic, auzi - neauzire, s-ar certa cu nevasta și s-ar răzbuna pe copii!

Conchidem, și noi, cu versuri din folclorul copiilor: "El se jură că nu fură, dar l-am prins cu un întreg pachet anticorupție în gură!"

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulțumesc.

 
Cornel Boiangiu - apel pentru susținerea agriculturii;

Domnul deputat Cornel Boiangiu. Va urma domnul Emil Crișan.

 

Domnul Cornel Boiangiu:

Mulțumesc, domnule președinte.

Doresc să vorbesc despre situația agriculturii românești și necesitatea susținerii de către statul român.

Specificul modelului agricol și rural românesc este dat de faptul că 47% din populație trăiește din agricultură, aceasta fiind dominată de agricultura de subzistență, fără viitor în evoluția firească a societății. Activitățile agricole sunt realizate pe suprafețe mici, fără a avea la dispoziție mijloacele necesare. Astfel, se produce scump, nu există interes pentru comercializare, iar autoconsumul depășește 30%. Este creat, în acest fel, un cerc vicios al subdezvoltării, care impune o intervenție pentru ieșirea din această stare.

În aceste condiții, situația particulară a satului și agriculturii românești impune o susținere pentru o perioadă de timp care urmărește să permită o evoluție economică și socială normală. Această evoluție normală va fi către formarea fermelor familiale comerciale și competitive, către comunități rurale prospere, către activități bine organizate în aval și amonte de producția agricolă, adică spre piețe agricole funcționale. Această situație particulară este agravată, în prezent, de lipsa aproape totală de susținere pentru țărănime.

Trebuie creat un program pentru susținerea agricultorilor, bazat pe cupoane acordate gratuit și menit să acopere o parte din costurile agricole ale gospodăriei țărănești și ale unor persoane juridice sau societăți agricole ce exploatează în mod direct terenuri agricole sau cresc animale. Se impun măsuri menite să confere politicii agricole românești dimensiunea de coerență necesară pentru realizarea echilibrului între ținta performanței și modernizării și asistarea punctuală a celor care astăzi nu sunt încă performanți și nu din vina lor. Ca o măsură complementară din această serie, se impune suspendarea impozitului pe terenul agricol, până la momentul probabil al aderării la Uniunea Europeană, 1 ianuarie 2007.

Evoluțiile la nivelul politicilor agricole comunitare îndreptate spre susținerea efectivă a agriculturii, în scopul eficientizării exploatațiilor agricole și a fermelor de subzistență, este încă un argument în stare să pună pe gânduri coaliția PSD - PUR - UDMR aflată la putere și să determine acțiuni concrete pentru salvarea gospodăriei țărănești.

Vă mulțumesc pentru atenție.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulțumesc și eu.

 
Emil Crișan - declarație intitulată Acțiunea zilelor școlii abrudene și relansarea mineritului în Munții Apuseni;

Domnul deputat Emil Crișan și ultimul vorbitor Corneliu Ciontu.

 

Domnul Emil Crișan:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Declarația mea politică se intitulează "Acțiunea zilelor Școlii abrudene și relansarea mineritului în Munții Apuseni".

Cu satisfacție am primit anul trecut, la aniversarea a 94 de ani de la înființarea Liceului din Abrud, numit inițial "Andrei Șaguna", iar ulterior "Horea, Cloșca și Crișan", invitația doamnei directoare Leonora Chira de a participa la acțiunea numită "Zilele Școlii Abrudene".

Am absolvit acest liceu de renume în zonă în promoția anului 1976, iar ziua invitației anului trecut a coincis cu frumoasa zi a sărbătoririi Zilei Femeilor de pretutindeni, 8 Martie.

Am întâlnit, atunci, o parte dintre dragii mei profesori care mai activează și acum: Chira Eleonora, Chira Viorel, Anca Cornelia și chiar o fostă colegă de promoție, astăzi un desăvârșit cadru didactic, în persoana doamnei Marcela Martin.

Acțiunea "Zilele Școlii Abrudene" a fost încununată de succes. În alocuțiunea pe care doamna directoare m-a invitat, în calitate de parlamentar și fost elev al liceului, s-o rostesc, am exprimat importanța pe care și-au pus-o asupra formării ulterioare a personalității mele cei 4 ani de liceu din Abrud, acolo unde a crescut, într-o perioadă anterioară celebrității sale, scriitorul Marin Preda.

Anul acesta, acțiunea "Zilele Școlii Abrudene" s-a desfășurat în aceeași zi nobilă pentru sufletul femeilor, 8 Martie. Am primit, din nou, invitația de participare, dar, între timp, directoarea a fost schimbată, deși profesional fusese o piatră de temelie în scheletul dascălilor mei. Nu mai corespundea culorii politice pentru funcția sa.

În noua invitație pe care am primit-o anul acesta, pentru 8 Martie 2003, ora 10, doamna directoare numită recent îmi trimitea și programul care prevedea, pentru ziua respectivă, printre alte activități, simpozionul "Mineritul la ora adevărului". M-am prezentat cu multă plăcere la această acțiune. Fiind și inginer minier, speram că voi fi abordat în anumite probleme, mai ales pe teme de minerit. Simpozionul nu s-a referit la ora adevărului în minerit, ci specialiștii care au fost incluși pe o listă de vorbitori și și-au exprimat punctul de vedere, au prezentat sterilul ucigaș ce ajunge în iazul de decantare și care trece înainte printr-un utilaj distrugător de cianuri ca pe ceva benefic organismului uman, vieții în general, cu un conținut de cianuri mai mic decât cel din cafeaua naturală ori boabele de fasole din alimentație și care, în timp, s-ar transforma într-un soi de miere de albine. Era vorba unilateral despre zăcământul de aur de la Roșia Montană, ignorându-se cel de cupru de la Roșia Poieni, care aparține, de fapt, Abrudului.

Nefiind inclus pe lista vorbitorilor, nu mi-am putut exprima punctul de vedere. Am dorit chiar să transmit și punctul de vedere al celui mai înalt for științific al țării, Academia Română, deoarece marți, 4.03.2003, alături de colegul Vasile Moiș, am fost invitat la reuniunea pe tema "Proiectul de dezvoltare minieră Roșia Montană".

Atât eu cât și partidul din care fac parte suntem pentru relansarea și revigorarea mineritului din România, mai ales pentru cel din Munții Apuseni, dar aceasta să se facă în interesul statului român și a comunităților locale din zonă, fără conflicte sociale și fără amputări sufletești ale oamenilor. Retras înaintea finalizării acțiunii "Zilele Școlii Abrudene", am sesizat zâmbetul ironic al foștilor mei profesori care realizau că prezentările făcute de specialiști aparțineau unei lumi în care anormalul fusese prezentat ca fiind normal și invers, iar eu, cu profund regret, constatam că "Zilele Școlii Abrudene", la fel ca Târgul de Fete de pe Muntele Găina de anul trecut ori ca Ziua Națională a României din 2002, se transformase în propagandă pro Roșia Montană Gold Corporation.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulțumesc și eu.

 
Corneliu Ciontu - declarație intitulată Blocul Național Sindical și muncitorii de la CNSAS;

Stimați colegi,

Declarația mea s-ar putea intitula "Blocul Național Sindical și muncitorii de la CNSAS".

La înființarea Colegiului Național pentru Studierea Arhivelor Securității, acest organism și-a făcut, doar în câteva rânduri, datoria, dând publicității numele unor foști informatori ai Poliției politice. Au existat persoane surprinse și dezamăgite de rezultatele cercetărilor CNSAS, dar, deloc întâmplător, nu membrii Partidului România Mare se află printre aceste persoane, ci detractorii lor.

Pe baza studierii arhivelor, așadar, folosind un criteriu obiectiv, s-a demonstrat un lucru care nu putea să-i surprindă decât pe naivi. Nu există foști informatori în rândurile parlamentarilor Partidului România Mare, nu există foști informatori la nivelul conducerii Partidului România Mare.

Am fost mult timp acuzați că am reprezentat un soi de umbrelă pentru acești informatori, ei bine, s-a dovedit că nu noi am oferit această umbrelă, ci tocmai acele partide care ne-au calomniat și care și-au asumat rolul de sanitari morali ai societății împotriva logicii elementare și a bunului simț. Vă amintesc acest lucru pentru a demonstra faptul că Partidul România Mare nu are nimic de împărțit cu CNSAS. Noi am avut, de la bun început, rezerve în privința necesității și eficienței acestui organism. Chiar dacă el nu ne-a adus nici un prejudiciu mediatic, neputând fi folosit împotriva noastră, deși mulți și-ar fi dorit s-o facă, noi ne menținem pe aceeași poziție.

CNSAS este o instituție mai degrabă inutilă, care creează confuzii, care poate mutila conștiințe, poate genera tensiuni interumane și încarcă excesiv bugetul. Poziția noastră nu ascunde interese partizane, oligarhice, ci pune în discuție utilitatea și eficiența instituției. Fără îndoială, în prima jumătate a deceniului trecut, ea ar fi putut juca un rol însemnat. Acum, însă, când România, în ansamblul ei, a realizat o mutație profundă, întoarcerea gratuită și pernicioasă în trecut, menținerea unei tensiuni permanente în cadrul societății civile și al vieții private, toate acestea reprezintă costuri inutile.

Și cel mai îndoielnic sondaj de opinie demonstrează, în afara oricărui dubiu, că principala problemă pentru majoritatea zdrobitoare a românilor este precaritatea situației economice, iar funcționarea CNSAS, cu toate deficiențele sale, nici măcar nu există pentru agenda publică, pentru omul de rând.

Să ne amintim că, și în cazul persoanelor publice deconspirate, efectul a fost nul, acestea continuându-și nestingherit activitatea. Mai mult, unele dintre aceste persoane au fost acuzate, în mod gratuit, aducându-se imaginii lor prejudicii imposibil de răscumpărat.

Predicțiile pe care le-am făcut la înființarea CNSAS-ului s-au dovedit adevărate. Instituția nu a scăpat nici influențelor politice, nici presiunilor de interese, dovedindu-se, în cele din urmă, la fel de utilă ca și gropile din șoselele Bucureștiului. De aceea propunerea de dizolvare a Colegiului nu ni se pare deloc surprinzătoare, deloc anormală.

Să nu fiu înțeles greșit. Neavând nimic de ascuns, nu cerem desființarea instituției, dorim însă o reformă și o remaniere a ei și a legii, astfel încât aceasta să-și justifice existența, bugetul și să devină funcțională. Anormale, în schimb, ni se par reacțiile unor organizații care ar trebui să reprezinte segmente bine delimitate ale Societății civile.

După cum știți, "Academia Cațavencu" și-a anunțat intenția de a înconjura instituțiile statului cu așa-zise scuturi umane, pentru a determina anularea propunerii de dizolvare. La această acțiune, și-au anunțat participarea și unii politicieni. Și, până aici, nimic de reproșat, căci e dreptul domniilor lor să protesteze. Problema apare atunci când, la această manifestație, își anunță prezența și Blocul Național Sindical. Dați-mi voie să cred că această organizație sindicală și-a depășit demult vocația și prerogativele definitorii, ajungând un soi de societate de închiriat protestatari.

Atunci când o anumită organizație duce lipsă de membri care să-și exprime drepturile în stradă, ea merge la Blocul Național Sindical și cere ajutor. Atunci când fotbaliștii au organizat un miting, în cursul căruia au cerut nici mai mult nici mai puțin decât gâtul președintelui democratic ales al Ligii profesioniste de fotbal, Blocul Național Sindical a ținut, cu tot dinadinsul, să participe la demonstrație, alăturându-se corului însetat de sânge.

Veți spune că a fost vorba, în ultimă instanță, de solidarizarea dintre două categorii de muncitori, cei din fotbal și cei din cadrul sindicatului, dar este o solidaritate ciudată. Cum se face că BNS apără drepturile unor salariați plătiți cu zeci de mii de dolari, în timp ce drepturile celor mulți, care câștigă 2 - 3 milioane de lei pe lună, rămân în penumbră.

Când ați auzit ultima oară, stimați colegi, de o mare acțiune sindicală condusă de Blocul Național? Când a protestat cu adevărat acest sindicat împotriva stării jalnice a economiei? Când a refuzat el, cu toată puterea, pupăturile, protocoalele și festivitățile în compania guvernanților?

Dacă ar fi să luăm în serios BNS-ul, singurii salariați cu probleme din România sunt fotbaliștii. În fond, decizia Blocului Național Sindical de a protesta împotriva dizolvării CNSAS nu mai miră pe nimeni, căci ea nu mai face decât să probeze deruta liderilor săi.

Epuizând toate conflictele de muncă, asigurând prosperitatea tuturor muncitorilor pe care-i reprezintă, BNS nu mai are altceva de făcut decât să conteste o propunere tehnică a unei subcomisii a Parlamentului.

În fond, nu-i așa, un sindicat trebuie să-și justifice cumva existența și dacă nu o face prin acțiuni propriu-zis sindicale, de ce să nu se apuce de politică? Există, în România, această tendință nefericită de a folosi orice corp al Societății civile și al organizațiilor muncitorești pe post de masă de manevră politică. Mai mult, liderii sindicali cu ambiții nu s-au sfiit să folosească organizațiile ale căror interese le reprezentau pe post de trambulină politică.

În final, nu vă pot spune decât că ceea ce se petrece sub ochii noștri, în sânul mișcării sindicale, este regretabil. Acestea s-au rupt total de oamenii muncii și de dureroasele lor probleme cotidiene, începând să facă politica liderilor lor și a unor grupuri politice sau economice.

Dacă membrii BNS doresc să conteste dizolvarea CNSAS, nu au decât s-o facă, dar asta nu va face costul întreținerii mai ușor de suportat, medicamentele și hrana mai ieftine, umilința de zi cu zi mai dulce.

Nu doresc să înțelegeți greșit poziția noastră. PRM consideră că dizolvarea Colegiului Național pentru Studierea Arhivelor Securității este oportună doar pentru că statutul instituției trebuie revizuit.

Avem nevoie de o mai bună definire a noțiunii de poliție politică, ca și de o formulă organizatorică mai suplă. Partidul România Mare nu vrea o prescriere a trecutului, cere doar ancorarea în prezent, nu evitarea acestuia prin crearea unor false probleme.

Așteptăm cu nerăbdare ziua în care BNS va organiza un lanț al disperării sociale în jurul Guvernului, dar se pare că o asemenea inițiativă nu intră în preocupările actualilor lideri sindicali.

Vă mulțumesc. (Aplauze în Grupul PRM)

(Următoarele intervenții au fost consemnate conform materialelor depusede domnii deputați la secretariatul de ședință.)

Ioan Miclea - despre transfugi politici;

Domnul Ioan Miclea:

Mi se pare o meschinărie să pretindă cineva ca recent înființatul grup care să negocieze intrarea în PSD a unor personalități din alte partide, este un organism democratic sau că această întreagă activitate este democratică și transparentă.

Este cel puțin o impolitețe (asta ca să mă exprim elegant) ca un partid aflat la putere să "racoleze" de data aceasta să zicem "instituționalizat" membrii altor partide, știut fiind că aceste "racolări" se fac prin șantaj și promisiuni.

Înființarea acestui grup este o grea lovitură dată firavei noastre democrații, în condițiile în care în conformitate cu prevederile Constituției aderarea la un partid este o opțiune liberă a fiecărui om. Ce fel de libertate asigură atragerea spre un partid (care este la putere) de oameni prin șantaj, promiterea de funcții, promiterea de demnități sau alte foloase ?

Până în prezent PSD a racolat personalități din celelalte partide prin șantajul bugetului de stat. Din această cauză mulți aleși, primari și consilieri, au trecut la PSD deoarece numai așa localitățile lor primeau bani de la Consiliile Județene. Între răul de a fi în PSD și răul de a dăuna concetățenilor pentru simplu motiv că au alte convingeri politice înscriși în alte partide, au ales răul cel mai rău și-au călcat pe conștiință intrând în PSD.

Nu găsesc nici o explicație logică la acest demers a PSD-ului, deoarece lipsa de convingeri politice social-democrate (de nuanța PSD) a "racolaților", nu este benefică acestui mastodont politic. Nu cred că poți face politică coerentă, cu atât mai puțin să aplici în teritoriu directive și programe, cu oameni a căror inimă este legată de alt partid sau cu oameni fără conștiință și fără Dumnezeu care au trădat pe cei ce i-au promovat.

Guvernarea anterioară, CDR-UDMR-PD-PNL, etc, etc, a dovedit din plin până unde merge fripturismul și oportunismul politic. Oare nu-și mai amintește PSD-ul de oamenii care l-au trădat atunci și au intrat în CDR? Se pare că nu, atâta timp cât i-a reprimit ba chiar a instituționalizat aceste metode aberante, nedemocratice. Halal democrație, halal așa social-democrație. Așa vor fi și rezultatele. Minciuna nu va putea acoperi însă niciodată adevărul, dar răul în acest caz cu greu va putea fi evitat.

Afirm aici cu toată responsabilitatea că modul cum procedează PSD în acest moment se numește CORUPȚIE POLITICĂ. Oare nu susține acest partid că împotriva corupției își îndreaptă săgețile? Ba da, dar fiți siguri că totul este o mascaradă și o bătaie de joc.

Și pentru ca nimeni să nu mă poată acuza în acest caz de partizanat, voi relata aici, în sprijinul afirmațiilor mele, câteva cazuri din județul meu, Cluj, ai căror eroi sunt în majoritatea lor oameni din alte partide decât cel în care sunt eu.

Iată, în anul 2001, PSD avea 38 de primari din totalul de 81 în județul Cluj. Dintre aceștia, șase au fost racolați de la alte partide politice.

Deoarece municipiul Cluj Napoca are un primar în persoana lui Gheorghe Funar - PRM-ist, bugetul acestui mare oraș a fost "ajustat" ca atare de către PSD (71% în 2001 și 64% în 2002). Este o mare nedreptate, deoarece banii li se cuvin cetățenilor orașului indiferent de situația creată în administrația lui. Orașele cu primari PSD nu au asemenea probleme. Turda, cu primarul PSD-ist Blasiu a primit 214% în 2001 și 104% în 2002; Câmpia Turzii cu primarul PSD-ist Vasinca (fost PD-ist) a primit 149% în 2001 și 153% în 2002; iar Gherla cu primarul PSD-ist Nicolae Pop a primit 174% în 2001 și 199% în 2002.

Vreau să subliniez că media alocațiilor bugetare pe acest an în județul Cluj este de 119% pentru localitățile cu primari PSD, 74% pentru localitățile cu primari PD iar celelalte localități au 88%.

Și în sfârșit, pentru a susține afirmația că PSD încurajează prostituția politica voi arăta aci modul în care au fost finanțate de la buget localitățile a căror primari au migrat spre PSD deși au fost aleși pe listele altor partide. Astfel, în com. Aluniș primarul Ioan Pop (fost PD-ist) avea 795% în 2001 și 378% în 2002. Nu-i rentabil să fii pesedist? Primarul din com. Așchileu, fost PD-ist, Mircea Bagareanu a săltat de la 89% în 2001 la 130% în 2002; dar ce să mai vorbim de primarul unei localități plină cu vile PSD și am numit aici comuna Beliș, în care primarul Roșca a primit în anul 2001 101% iar în anul 2002, 446%. Strigător la cer! Desigur vilele baronilor PSD trebuiau alimentate cu apă, le trebuie canalizare, drumuri asfaltate etc. Exemplele ar putea continua în acest fel cu cazul Băișoara și altele.

Aș fi tentat să cred că migrația primarilor se datorează schimbării convingerilor acestora. Aș accepta această ipoteză dacă aș ști că un singur primar a trecut de la PSD la un alt partid. Dar așa ceva nu s-a întâmplat.

Am enumerat aceste câteva exemple pentru a releva urmările șantajului ascuns, tacit, pe care PSD l-a făcut cu aleșii altor partide.

Mă întreb cu groază ce se va întâmpla de acum înainte când această "instituție" a racolărilor a fost legiferată în PSD și când actualii aleși din opoziție vor cunoaște, în urma unor negocieri, bănuiesc lungi și anevoioase, cât de mare va fi felia de tort ce li se va servi în schimbul trădării. Acești transfugi politici, au după părerea mea, mentalitatea de slugă. La așa stăpâni, așa slugi !

Mă rog lui Dumnezeu ca El să găsească o cale pentru a opri într-un fel aceste lucruri până nu se ajunge la ticăloșirea majorității clasei politice, care să-și vândă credința și conștiința pe un blid de linte PSD-ist.

Codrin Ștefănescu - un punct de vedere față de actuala criză a CNSAS;

Domnul Codrin Ștefănescu:

Conflictul iscat de așa-zisa blocare a activității Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității a indus, în mod greșit, presupunerea că Partidul Social Democrat se află în spatele acestei acțiuni. Declar că PSD dorește o cât mai grabnică soluționare a situației de criză în care se află această instituție, susținând implicarea Parlamentului în examinarea acestui caz.

Este de la sine înțeles că partidul de guvernământ va participa la protestul față de blocarea activității CNSAS, răspunzând astfel și domnului Mircea Toma, care insinuând implicarea PSD în provocarea acestui impas al CNSAS, a declarat acuzator: "Bineînțeles că nu am primit nici o confirmare din partea PSD".

Este vizibil că PSD dorește ca acest organism să funcționeze corect, eficient și în virtutea legii, unul din argumentele acestui deziderat constituindu-l și faptul că, reamintesc astfel celor care afirmă contrariul, PDSR a fost susținătorul activ al Legii privind accesul la propriul dosar și deconspirarea securității ca poliție politică, în timp ce coaliția PD- PNL a sabotat vehement inițiativa lui Ticu Dumitrescu.

Nu trebuie să uimească deci, pe nimeni preocuparea firească, de altfel, în legătură cu deblocarea activității CNSAS, nici o persoană din cadrul PSD neavând de obiectat, dimpotrivă mulți dintre noi având tot interesul ca adevărul să iasă la lumină. Personal, declar că în familia mea au existat cazuri în care s-a murit în închisori, mulți dintre bărbații familiei au fost supuși domiciliului forțat, iar mama mea a fost luată din propria casă, pe când eu aveam doar 7 ani. Cum aș putea așadar, să fiu aliatul acelora care nu-mi permit să aflu adevărul în legătură cu familia mea?! Nu numai că este absurd, dar este și jignitor să acuzi tocmai victima.

De aceea, nu pot înțelege cum PD și PNL acuză PSD că acesta ar fi provocat și menținut blocajul CNSAS, cu atât mai mult cu cât ei au fost aceia care s-au declarat împotriva acestei legi de la bun început. Înțeleg însă, că PD și PNL profită de orice ocazie pentru a critica, reproșa, sabota sau suprima acțiuni ale PSD, iar acolo unde acestea nu există, le inventează, ca în cazul de față.

Susținem pe deplin acțiunea din jurul Palatului Parlamentului, asigurându-l pe domnul Băsescu că suntem numeroși, mai mult decât suficienți pentru construirea lanțului protestant, amintindu-i că, în cazul în care dorea ca PD-ul să inițieze această acțiune, o singură persoană nu poate forma un lanț.

Ioan Sonea - declarație intitulată Anii după Gemeni;

Domnul Ioan Sonea:

Anii după "Gemeni"

Evenimente deosebite au fost reținute de istorie ca praguri de epoci: Fundarea Romei, Căderea Romei, Revoluția din Franța, Nașterea lui Iisus, Nașterea lui Mahomed etc. Cu unele a început numărarea anilor. Toate acestea se întâmplau în Europa, Asia, Africa, dar nu în Statele Unite ale Americii. Și cum SUA nu putea accepta ideea, trebuia să se "întâmple " ceva în America, astfel încât lumea să înțeleagă că este cazul să se adapteze la sistemul de numărare american, în care nu mai există semnul "egal", ci doar "mai mic", mai mic decât orice înseamnă american. Acesta să fi fost rostul sacrificării semințiilor din preeriile americane, a negrilor de pe plantațiile latifundiarilor americani, a soldaților americani în cele două războaie mondiale? Acesta să fi fost scopul pentru care, prin serviciile secrete și mercenari bine pregătiți și plătiți, au fost puse la cale atentate împotriva unor șefi de state, de guverne, schimbări de regimuri prin lovituri de stat, revolte și revoluții sângeroase? Aceasta să fi fost cauza pentru care armate americane "eliberatoare" au bombardat în Vietnam, în Coreea, în Iugoslavia, Irak, Afganistan și câte or mai fi?

În istoria SUA "s-a întâmplat" 11 septembrie 2001, la fel cum s-a întâmplat Pearl Harbour, sau 23 noiembrie 1963 și multe altele, care au fost lăsate să se întâmple. După 11 septembrie 2001, începe "era terorismului". Și a arbitrarului. Deci era războiului total împotriva terorismului. Și cine nu este alături de SUA este terorist; de la individ la Stat, trebuie urmărit, prins viu sau mort. Uciderea unui singur om este o crimă. Diabolicul scenariu scris (când și de cine?) și transpus întru moarte la 11 septembrie 2001, când simbolurile puterii și trufiei au devenit două lumânări de ceară topindu-se la căpătâiul atâtor nevinovați, este o monstruozitate. Lumea, aproape întreagă, a rămas descumpănită. Cei care se consideră apărătorii lumii nu sunt în stare să se apere pe ei înșiși? Ba sunt! Sunt în stare să facă chiar și războaie în care să atragă toată lumea. Este firesc și normal ca demenții care au "gândit" totul să plătească. Ben Laden este o creație americană, deci i se cunoaște stilul și i se pot prevedea și reacțiile. Toate armatele aliate, superdotate și specializate nu l-au putut scoate din grotele Afganistanului. L-ar fi putut oamenii simpli, cu caprele ? Dacă n-au putut, atunci caprele să moară ! Oamenii, pierderi colaterale.

Stăpânul de azi al Bagdadului primea, nu demult, uneltele morții de la cei care acum îl vor mort. Desigur în Irak nu există democrație. Dar există petrol ! Avioane sunt, bombe sunt, mestecători de gumă în timp ce lansează rachete sunt ! Misiune îndeplinită ! Cum vor fi apărut fanaticii, extremiștii, sinucigașii cu centuri de explozibil tocmai împotriva americanilor și aliaților lor? Cum vor fi raționând victimele, urmașii victimelor bombelor americane, din țările și popoarele care au fost divizate politic pe baza criteriilor și principiilor de forță și dictat? America declară război terorismului. Pentru că nu mai există comunismul, trebuia să se nască un alt dușman de moarte al americanilor? Uită însă că războiul pe care l-a inventat nu este unul clasic. Are SUA avioane "invizibile"? Face soldatul american victime colaterale? Este aplaudat soldatul american pentru fiecare misiune îndeplinită? Este poporul american susținătorul total și absolut al soluțiilor și gesturilor conducătorilor lui, aleși democratic? Sunt, în acest fel, soldați, toți cetățenii americani ? Și cei din "Gemeni" ? Este clar că aproape toți americanii răspund DA la toate aceste întrebări. Ei judecă la fel pentru toată lumea, chiar dacă unii nu vor să fie americani. Deci toți sunt soldați. Lumea întreagă a plâns pentru soldații din WTC. Lumea întreagă n-a plâns pentru sârbii care mureau în noaptea de Înviere, pentru afganii care mureau la nuntă. Rezultă că funcționează sistemul de numărare american, fără semnul "egal". Există structuri politice și militare internaționale care cred că ar trebui să li se dea ascultare, măcar să fie întrebate, dar, după cum s-a văzut, nu de către SUA. Sancțiuni ?... Unii spun că războiul este perfect dacă aduce profit și petrol. Trebuiesc avioane, rachete, tancuri, și câte nu trebuie, pentru un război. "Aleși" conducători care să asculte de profitorii războaielor. Vai, cum nu știe omul când greșește! De aceea, de cele mai multe ori, oamenii cinstiți, puțini câți mai există, trebuie găsiți, și cum nu pot fi cumpărați, trebuie marginalizați și scoși din societate ca fiind nebuni, extremiști, naționaliști, poeți, pamfletari etc. deoarece pot scăpa de sub control și pot "manipula".

În România de după 11 septembrie 2001, exista teama că relațiile comerciale ale României cu SUA vor fi mult reduse. Volumul exporturilor noastre în această zonă este mult prea mic, 220 milioane de dolari, într-o piață care absoarbe mărfuri de aproape 1.300 miliarde de dolari, pentru a se mai reduce. Unii spuneau că România ar putea fi o zonă mai sigură pentru investitori. Realitatea a arătat ca România nu a intrat, într-un mod serios, în calculele investitorilor internaționali, deoarece piața locală era deja prăbușită, ca urmare a atacurilor la siguranța și profitabilitatea investițiilor. UE este zona care ar putea influența semnificativ comerțul exterior al României, fiind zona pe care se derulează peste 60% din exporturile românești. Dar Europa "veche" spune astăzi că nimeni să nu facă ce a făcut România în privința protecției "soldatului universal" și a susținerii viitorului război din Irak. Câștigul României ar putea fi grăbirea intrării țării noastre în structurile euro-atlantice. Intrarea în NATO înseamnă un efort financiar pe care Romania nu și-l poate permite, dar poate vin investitorii. Oricum, noi suntem pregătiți de război, ne spune domnul prim ministru, avem angajamente față de NATO. Avem zone militare americane. A întrebat pe cineva dacă vrea să meargă în acest război ? Poate mercenarii. Dacă teroriștii din decembrie 1989 trebuie reactivați este o ocazie pe care guvernul României le-o oferă. Problema terorismului fără frontiere este bună. Puterile politice pot vedea peste tot teroriști, mai ales în adversarii politici, care trebuie lichidați. Se vorbește de faptul că "România poate profita". De pe urma unui război? Și prin faptul că avem turiști extrasezon pe litoral?

Iată cum conducătorul român de astăzi, inventiv și pe (contra)fază, își găsește de lucru la un stăpân sau altul, crezând că-i poate înșela pe toți. Nu negăm eforturile diplomației de la București pentru pace. Care este, însă, meritul diplomației noastre, și care este rezultatul jocului de conjunctură la nivel mondial? Interesul SUA, a crescut pentru flancul sudic al Aliantei Nord-Atlantice, datorită Irakului. Trebuie să intre România în războiul altora sau să se oprească la granițele sale (cum ne tot învață istoria care ni se reproșează) unde are de luptat cu corupția și sărăcia generalizate?

Emil Rădulescu - o analiză a datelor statistice europene;

Domnul Grigore Emil Rădulescu:

Un studiu al Biroului European de Statistică "Eurosat" arată că salariul de 1,5 euro primit de un angajat din România pentru o oră de lucru este de 15 ori mai mic decât media consemnată în statele din Uniunea Europeană, care este de 22,7 euro.

Remunerațiile acordate salariaților variază de la țară la țară în cadrul UE, dar diferențele se accentuează dramatic în cazul celor 10 state care se vor integra în 2004, precum și a candidatelor la extinderea din 2007, România și Bulgaria.

Dintre cele 10 țări vizate a adera la UE, numai salariile din Cipru (10,74 euro/oră) și Slovenia (8,98 euro/oră) pot fi comparate cu cele din UE. În Polonia, cea mai mare țară din grupul celor 10, salariul este de 4,48 euro/oră, în timp ce un angajat din Letonia primește numai 2,42 euro, aproape de 12 ori mai puțin decât în Suedia. Nivelul remunerațiilor este și mai scăzut în țările care aspiră să adere la UE în 2007: România (1,51 euro/oră) și Bulgaria (1,31 euro/oră). În schimb, impozitarea salariilor din România se menține printre cele mai ridicate din Europa. Executivul a redus, în 2003, contribuțiile totale pentru asigurări sociale de la 57% la 52% din salariul brut.

Potrivit unui raport al Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE) impozitele pe salarii au scăzut, anul trecut, în statele membre, cu procente cuprinse între 2,6% (Ungaria) și 4,2% (Olanda).

În Franța, din salariul mediu lunar de 1.301 euro, un angajat poate să-și cumpere 130 kg de carne, 1.300 litri de benzină, iar dacă își dorește o mașină, poate să și-o cumpere în 3-4 luni.

În Germania, cu un salariu mediu lunar de 1.347 euro, un angajat poate să-și cumpere 134 kg de carne, 1.347 litri de benzină, iar o mașină, tot în 3-4 luni.

În Elveția, unde salariul mediu lunar este de 2.144 de euro, se pot cumpăra 213 kg de carne, 2133 litri de benzină, iar o mașină, în doar două luni.

În România, cu un salariu mediu de 130 de euro, un angajat poate să-și cumpere 18 litri de benzină, în jur de 50 kg de carne, iar o mașină în 3-4 ani.

Contribuțiile pentru asigurările sociale sunt în România de 52%, în vreme ce în Franța și Polonia, ele ating 38%, în Slovacia și Austria 37%, în Belgia și Cehia 35%, în Grecia și Germania 34%, în Ungaria 33%, în Italia 32%.

Așadar, stimați colegi, noi românii suntem primii la impozite și ultimii la salariu pe continentul european.

Ștefan Lăpădat - apel pentru salvarea muzeului severinean;

Domnul Ștefan Lăpădat:

Palatul "Muzeului de artă din municipiul Drobeta Turnu-Severin trebuie salvat".

Palatul "Muzeului de Artă din municipiul Drobeta Turnu-Severin" ocupă un loc de frunte printre monumentele de arhitectură civilă, fiind construit în anul 1980, în stilul baroc.

Interioarele somptuoase sunt decorate cu stucaturi, picturi murale, glasvanduri de cristal, lambriuri sculptate în lemn de stejar, cupolă în mozaic de oglinzi, iar în continuare strălucirea spațiilor este completată de candelabre din cristal de Veneția, Arta 1900, mobilier Ludovic al XV-lea și al XVI-lea.

În aceste spații este organizat unul din cele mai dotate muzee de artă din România, unde sunt etalate piese de mare valoare documentară și artistică.

Pictura din sec. XIX-lea este reprezentată prin Mișu Popp, C.D.Rosenthal, Theodor Aman, Nicolae Grigorescu, iar din sec. XX-lea prin Ștefan Luchian, Pallady, Petrașcu, Tonitza, Iosif Iser, Ștefan Dimitrescu, Camil Ressu, J.Al.Steriadi, Lucian Grigorescu, Victor Brauner și Corneliu Mihăilescu.

Picturile postmoderne aparțin lui Al.Ciucurencu, Gh.Vânătoru, Magdalena Rădulescu, Ioan Gheorghiu, C.Baba și cea mai mare colecție din țară (100 piese) a lui Dumitru Ghiață. Nu lipsește sculptura, reprezentată de Gheorghe Anghel, Ion Jalea, C.Medrea, C.Saraschi, I.Irimescu. De ani de zile clădirea muzeului se degradează continuu sub acțiunea erozivă a factorilor naturali. Infiltrațiile de ploaie și temperaturile variabile au cauzat exfolierea pereților și a stucaturilor. Lipsa unei temperaturi constante pune în pericol picturile, în mod deosebit în perioada rece a anului. Cu ocazia unei vizite efectuate la acest muzeu, în vara anului 2002, de către domnul ministru al Culturii și Cultelor, Răzvan Theodorescu, s-a promis un sprijin financiar pentru reparații urgente care nu a mai sosit.

Cu respectul cuvenit, solicit domnului ministru să apeleze la rezerva bugetară de stat pentru salvarea acestui moment și implicit a interesantelor valori ce aparțin patrimoniului național.

Cu numai 1,5 miliarde lei, reparația și conservarea Palatului se poate rezolva.

Eugen Gheorghe Nicolăescu - apel pentru soluționarea crizei CNSAS.

Domnul Eugen Gheorghe Nicolăescu:

Încă de la adoptarea legii privind funcționarea Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității, două partide au fost împotrivă: PSD și PRM.

Acestea au avut și au o atitudine de împotrivire a deconspirării foștilor ofițeri de securitate și a celor care au efectuat poliție politică.

Toate discuțiile pe această temă au dovedit că cele două partide au un singur scop: blocarea activității colegiului de conducere al consiliului, iar adevărul despre mulți îmbogățiți ai tranziției, presupuși colaboratori sau chiar foști securiști, să rămână ascuns de ochii opiniei publice.

Trebuie spus răspicat: societatea românească este condusă de foști activiști de partid și securiști, care au făcut un zid protector în jurul lor și sunt dispuși la orice fel de diversiune pentru a-și apăra privilegiile.

De asemenea, tot ce s-a întâmplat în România se bazează pe dezinformare, propagandă, manipulare, pervertire a valorilor, ceea ce înseamnă că societatea rămâne bolnavă în continuare.

Este cumplit să asistăm cum oameni cu probitate morală, cu valențe intelectuale de necontestat, cu credință în slujirea adevărului ajung să fie stigmatizați de potențați ai vremii.

Nu se poate tolera o asemenea revigorare a structurilor de partid și de stat cu cea mai înspăimântătoare verigă: securitatea.

Dacă nu vom lua atitudine, dacă nu vom acționa uniți pentru a demonstra că avem conștiință civică, vom putea constata că mafia securisto-comunistă a învins firava noastră democrație.

 

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulțumesc. Cu aceasta am încheiat secvența consacrată intervențiilor.

 
 

După pauză

Conducerea lucrărilor este preluată de către domnul Ovidiu Cameliu Petrescu, vicepreședinte al Camerei Deputaților.

 
 

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Doamnelor și domnilor deputați,

Trebuie să constatăm că, deși prezența pe hârtie arată excelent, înregistrându-și prezența 283 de deputați, din păcate, datorită evenimentelor din afara incintei Palatului Parlamentului, nu avem, totuși, o prezență cât de cât satisfăcătoare pentru continuarea lucrărilor, mai ales că avem și ședință de vot final.

Ca atare, suspendăm lucrările pe ziua de astăzi și vă urez succes la lucru în comisii.

 
 

Doamna Maria Apostolescu (din sală):

Când va fi vot final?

 
 

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Săptămâna viitoare.

Ședința s-a încheiat la ora 11,55.

 
   

Postal address: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, Bucharest, Romania wednesday, 19 february 2020, 3:31
Telephone: +40213160300, +40214141111
E-mail: webmaster@cdep.ro