Plen
Sittings of the Chamber of Deputies of March 18, 2003
Abstract of the sittings
Full-text of the sittings
Published in Monitorul Oficial no.30/28-03-2003

Parliamentary debates
Calendar
- Chamber of Deputies:
2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003 2002
2001 2000 1999
1998 1997 1996
Query debates
for legislature: 2016-present
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996

Meetings broadcast

format Real Media
Last meetings
12-12-2019 (joint)
12-12-2019 (joint)
12-12-2019 (joint)
11-12-2019
Video archive:2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003
You are here: Home page > Parliamentary Business > Debates > Calendar 2003 > 18-03-2003 Printable version

Sittings of the Chamber of Deputies of March 18, 2003

  1. Intervenții ale domnilor deputați:

 

Ședința a început la ora 8,20.

Lucrările au fost conduse de domnul Corneliu Ciontu, vicepreședinte al Camerei Deputaților, asistat de domnii Tudor Mohora și Laszlo Borbely, secretari.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Stimați colegi,

Începem secvența dedicată intervențiilor personale ale deputaților.

 
Adrian Moisoiu - intervenție cu titlul 20 martie 1990-20 martie 2003, 13 ani de la un pretins pogrom antimaghiar la Târgu-Mureș;

Domnul deputat Moisoiu Adrian.

 

Domnul Adrian Moisoiu:

Mulțumesc, domnule președinte.

Intervenția mea de astă-dimineață este intitulată "20 martie 1990 - 20 martie 2003, 13 ani de la un pretins "pogrom antimaghiar" la Târgu-Mureș".

Au trebuit să treacă 12 ani pentru a citi în cotidianul "Adevărul" că extremiștii din U.D.M.R. și-au dat arama pe față și că la Cluj-Napoca la 14 martie 2003, 1000 de adepți ai lui Tökes László au cerut oficial autonomie teritorială.

Acest lucru mi-a adus aminte de diversiunea Tg.Mureș - martie 1990, de așa zisul "pogrom antimaghiar", motivat de pretinsul "etnocid" la care a fost supusă minoritatea maghiară - datorită "șovinismului și sălbăticiei din totdeauna a românilor" și ca atare trebuia să se realizeze printr-o dublă diversiune: conflictul să fie declanșat de către români iar mediatizarea lui, indiferent de realitatea faptică, să-i prezinte drept victime pe minoritarii maghiari !

Ar trebui să invoc aici întreaga noastră istorie pentru a demonstra că șovinismul nostru, dacă și cât a fost, a fost exclusiv de reacție. În ce privește sălbăticia, mă voi rezuma să compar faptele cutremurătoare marcate de așa zisa eliberare a Ardealului de Nord de către trupele maghiare în 1940, crimele de război comise de exemplu de groful Wass Albert și eliberarea Ardealului de către trupele române în 1944. Am să citez declarația cuiva care a trăit sub ocupația maghiară, publicată în "Națiunea" în nr.38/1991: "N-am fost niciodată scuipat sau bătut de români pentru că mama mea era unguroaică, în schimb am fost scuipat și bătut de către unguri pentru că tatăl meu era român !" Reamintesc totodată cele 104 cazuri de traumatisme corporale, comoții cerebrale, fracturi multiple suferite de ofițeri și subofițeri de miliție și securitate, cât mai ales crimele odioase comise în decembrie 1989 la Zetea, Dealu, Odorheiu Secuiesc sau Tg.Secuiesc. Mai trebuie să adaug ceva ?

În ce privește pogromul, acesta nu se putea declanșa în Harghita, unde românii sunt într-o proporție de 14% sau Covasna, unde românii sunt într-o proporție de 25% și de aceea a fost ales Tg.Mureș unde românii și ungurii trăiesc într-o proporție aproximativ egală și ca atare avea șanse să reușească.

Primii pași s-au făcut în 19 martie când o coloană de români care trecea pe lângă sediul U.D.M.R. a fost bombardată cu diverse obiecte contondente, inclusiv țigle și cărămizi, ceea ce i-a determinat ca finalmente să devasteze clădirea. Iar pentru a se declanșa o asemenea reacție a fost necesară o întreagă campanie de pregătire: separatism școlar impus în plin an școlar, inscripționări în limba maghiară fără un cadru juridic corespunzător, alungarea românilor din instituții sau întreprinderi, refuz de a-i servi pe cei care se adresau în limba română, profanarea unor monumente (Avram Iancu și Nicolae Bălcescu), a unor biserici românești (biserica de la Valea a fost incendiată), lozinci, demonstrații, acțiuni și provocări antiromânești ( ca de exemplu intrarea unui Trabant într-o mulțime de demonstranți români, intonarea imnului Ungariei, arborarea drapelului acesteia etc.)

Conform scenariului stabilit pentru 20 martie, o echipă a televiziunii irlandeze a fost instalată pe acoperișul plat al Hotelului "Grand" din Tg.Mureș, ce este plasat exact pe axa locului unde trebuiau să se producă evenimentele, iar Piața Victoriei s-a umplut cu aproximativ 30.000 de unguri și cu cel mult 3.000 de români veniți mai mult de curiozitate decât cu intenții agresive. Și pentru ca inițiativa să aparțină românilor, s-a apelat la o diversiune: s-au dat telefoane anonime de alarmare în câteva comune românești de pe Valea Gurghiului (Hodac, Ibănești) pentru a fi înștiințați localnicii că viața unor apropiați ai lor le este amenințată de către unguri la Tg.Mureș.

Așa s-a regizat și desfășurat un "pogrom antimaghiar" la care maximum 200 de țărani înarmați sumar cu unelte agricole au produs victime unei mulțimi de maghiari de peste 100 de ori mai mare, care i-a așteptat ore în șir ca să sosească, înarmată cu bâte, lanțuri și răngi confecționate în mod special. Așa s-a desfășurat un pogrom filmat în care scenele de violența aparțin exclusiv maghiarilor. Așa se explică faptul că marea majoritate a victimelor au aparțin "agresorilor români" ! Așa a fost martirizat ca "ungur" Mihăilă Cofar, care întâmplător purta un pulover de culoare verde.

Doresc să-l citez pe Szöcs Geza, omul numărul doi al U.D.M.R. la acea vreme, care la primul Congres Național al U.D.M.R. din iunie 1990 a declarat: "Târgu Mureșul n-a fost o înfrângere, ci o victorie, n-a fost un sfârșit, ci un început!"

Iată de ce la aniversarea a 155 de ani de Revoluția Maghiară, comparând lozincile strigate la manifestările stradale din primăvara lui 1990:"Moarte valahilor", "Acum ori niciodată", "Trăiască Ungaria", "Iliescu nu uita, Ardealul nu-i țara ta" cu cele din martie 2003: "Ungaria Mare, așa a fost, așa va fi" să constat că idealul numit Ungaria Mare al comunității maghiare este mai aproape ca oricând. Mesajul transmis în 1990 de către Szürös Mátyás, președinte interimar al Ungariei de atunci "maghiarimea trăitoare în afara hotarelor Ungariei este parte a națiunii maghiare, pentru a cărei soartă suntem răspunzători...Trebuie să spun că Ardealul este pământ strămoșesc maghiar, cel puțin în aceeași măsură în care este și românesc...Deci, maghiarii au acolo deplina îndreptățire de a trăi, de a munci, de a lupta și, ca atare, pot nu numai să ceară, ci să și pretindă dreptul lor asupra pământului și asupra a tot ce li se cuvine în materie de drepturi individuale și colective..." a fost însușit și adus la îndeplinire de U.D.M.R. prin politica consecventă a pașilor mărunți pe care a promovat-o. Felicitări U.D.M.R.-ului dar și conducătorilor noștri din toți acești ani !?

Mesajul transmis comunității maghiare cu ocazia zilei de 15 martie 2003 de către domnul prim ministru Adrian Năstase este în totală concordanță cu Szürös Mátyás (!?) Întrebările pe care i le pun atât dânsului cât și președintelui Ion Iliescu sunt: Pe noi, ardelenii, ce ne mai așteaptă ? Ce ne mai pregătiți ? Cu drepturile colective și individuale ale românilor din Ungaria ce se întâmplă ? Ei cui aparțin ?

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulțumesc.

 
Damian Brudașca - despre acțiunile iresponsabile și dușmănoase promovate de adepții fanatici ai revizionismului și revanșismului unguresc în zilele de 13-14 martie a.c.;

Domnul deputat Damian Brudașca. Va urma domnul Cristian Sandache.

 

Domnul Damian Brudașca:

Mulțumesc, domnule președinte de ședință.

În zilele de 14-15 martie anul curent, liniștea, tihna și siguranța populației Transilvaniei au fost din nou amenințate de acțiunile iresponsabile și dușmănoase promovate de adepții fanatici ai revizionismului și revanșismului unguresc conduși de acest reprezentant autentic al lui Satan cu sutană, Laszlo Tökes. Și pentru ca impactul mediatic intern și internațional al evenimentului să fie pe măsura trufiei ungurești, iar sfidarea românilor și mai evidentă și incontestabilă, organizatorii acestui așa-zis Forum din martie au decis organizarea lui la Cluj-Napoca, capitala de suflet a Ardealului. Pentru unii observatori pripiți sau neavizați, cei câteva sute de participanți ar fi urmărit scindarea U.D.M.R. De altfel, chiar și organizatorii tărăboiului de la Cluj-Napoca au lăsat să se înțeleagă că ar urmări același lucru.

Dar, în realitate, nu este vorba despre așa ceva. În maniera-i cunoscută, manifestarea de la Cluj-Napoca a fost pentru pastorul Tökes un nou prilej de a reaminti ura sa viscerală împotriva românilor și a statului național unitar român. Atât în discursul său, cât și în intervențiile unor participanți a fost clar și neechivoc exprimat idealul subminării statului român, inclusiv prin modificarea Constituției, astfel încât pretențiile absurde și aberante formulate aici să capete susținere legislativă. S-a cerut modificarea Constituției, mai precis eliminarea precizării caracterului statului național și crearea nici mai mult nici mai puțin decât a unor privilegii de tip feudal pentru reprezentanții minorității ungurești. De asemenea, se militează pentru înființarea Consiliului Național Maghiar din Ardeal, în cadrul căruia un rol important ar urma să revină bisericilor ungurești. Alături de Laszlo Tökes s-au aflat câțiva fruntași ai UDMR Cluj și parlamentari reprezentând platformele radicale și mișcarea reformistă.

Spre surprinderea mass-media și chiar a fruntașilor unguri, la lucrările din Biserica reformată din Cluj-Napoca au luat parte și parlamentari ai P.R.M., printre care m-am numărat și eu. Ca deputat de Cluj, am dorit să aflu direct de la sursă obiectivele urmărite de acest forum. Nu pot rămâne indiferent atunci când liniștea, poate chiar siguranța și viața concetățenilor mei sunt amenințate de acești neobosiți pescuitori în ape tulburi adunați în jurul fanaticului Laszlo Tökes. Prezența noastră acolo n-a deranjat în nici un fel desfășurarea întâlnirii întrucât, ca reprezentanți ai unui partid profund atașat valorilor democrației, am respectat dreptul adversarilor noștri de a se reuni, de a-și exprima punctele de vedere. Prin prezența noastră am dorit să nu uite că sunt în România și nu pot face tot ce le trece prin cap. Revine autorităților statului român să ia măsuri legale ca să preîntâmpine subminarea unității și integrității noastre național-statale.

Pentru observatorii pripiți, manifestarea de la Cluj-Napoca ar reprezenta începutul dezintegrării U.D.M.R. Nimic mai fals. În primul rând, la lucrări au participat chiar și reprezentanții filialei Cluj a UDMR care nu s-au dezis niciodată public de apartenența lor la Uniune. În al doilea rând, însuși pastorul Laszlo Tökes a declarat că nu dorește și nu urmărește distrugerea UDMR. În al treilea rând, participanților la întâlnirea de la Biserica reformată li s-a transmis un mesaj din partea deputatului Nemeth Zsolt, președintele Comisiei de politică externă a Parlamentului de la Budapesta. Nu cred că autoritățile ungurești au interes să slăbească, mai ales în condițiile actuale, UDMR, recunoscută drept coloana a V-a a intereselor sale de destabilizare a României și de creare a premiselor desprinderii Ardealului dintre fruntariile țării noastre.

Asistând la o parte a Forumului de la Cluj-Napoca, am reușit să înțeleg că, în realitate, este vorba de o diversiune gândită și pregătită în laboratoarele serviciilor secrete de la Budapesta în strânsă legătură cu conducerea centrală a UDMR. Ungurii sunt conștienți că, în perspectiva integrării României și Ungariei în Uniunea Europeană, rolul politic al UDMR s-a încheiat. Este chiar posibil ca, în interesul minorității maghiare din România, acest cancer politic să fie extirpat în viitorul apropiat. În același timp, însă, pescuitorii în ape tulburi din conducerea acestei Uniuni și a Bisericilor ungurești constată că nu s-au putut încă materializa pretențiile lor de retrocedare a mai bine de jumătate din imobilele din marile orașe ale Transilvaniei și a peste 50% din terenurile și pădurile acestei provincii. Și asta în ciuda compromisurilor politice grave făcute de UDMR cu CDR, iar în prezent cu P.S.D. La alte reuniuni și întâlniri, diverși fruntași unguri s-au arătat profund nemulțumiți de ritmul retrocedărilor, ca și de satisfacerea celorlalte pretenții formulate și acceptate în principiu de P.S.D.

Pentru salvarea imaginii proprii, dar și pentru a exercita un nou șantaj ordinar asupra autorităților românești, conducerea UDMR a scos asul din mânecă. E vorba de același clasic de-acum, Gică Contra al ungurilor, Laszlo Tökes. Lui i-a revenit rolul de a se revolta, de a urla că e nevoie de autonomie, de instituții proprii ungurilor, inclusiv de armată regulată, dar mai ales de recuperarea averilor obținute, vreme de secole, din sudoarea majorității românești a Ardealului. Este clar că adevăratul scop urmărit prin recentele acțiuni este de a exercita încă un șantaj asupra Guvernului Năstase pentru a-l obliga să accelereze retrocedarea bunurilor imobiliare către grofii și baronii UDMR. În aceste noi condiții, UDMR poate amenința oricând cu ruperea odiosului protocol încheiat cu P.S.D., motivându-și decizia prin pretinsele nemulțumiri ale populației ungurești. Și, ca întotdeauna, extremiștii unguri mizează pe faptul că, fiindu-i indiferente interesele și durerile naționale, Adrian Năstase, pentru a se menține și eterniza la putere, va juca, și de această dată, după cum i se cântă.

Iată de ce, P.R.M. consideră că a venit clipa scoaterii definitive a UDMR-ului în afara legii și tragerea la răspundere a fanaticului extremist și dușman al poporului român care este Laszlo Tökes.

Mulțumesc.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulțumesc.

 
Cristian Sandache - intervenție-interogație: Școlile-spital, o posibilitate?;

Domnul deputat Cristian Sandache. Va urma domnul Ștefan Baban.

 

Domnul Cristian Sandache:

Domnule președinte de ședință,

Stimați colegi,

Titlul scurtei mele intervenții echivalează de fapt cu o interogație: "Școlile-spital, o posibilitate?"

În condițiile în care există un număr important de copii și adolescenți internați în diferite unități spitalicești din România, iar perioada spitalizării acestora poate fi îndelungată, se pune în mod logic întrebarea: cum poate fi recuperat timpul destinat în mod firesc învățăturii.

După știința mea, una din normele europene în materie precizează că pe perioada unei spitalizări mai îndelungate este obligatorie asigurarea accesului copiilor și adolescenților la învățătură. În unele spitale sunt chiar clase speciale în cadrul cărora pacienții beneficiază de profesionalismul unor cadre didactice special detașate în acest sens.

Un experiment a fost aplicat o vreme și la Spitalul "Sfânta Maria" din Iași în colaborare cu un partener din Franța. Poate că o astfel de idee ar merita o atenție aparte.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulțumesc. Mulțumesc și pentru operativitate.

 
Ștefan Baban - declarație intitulată Noul cod rutier și șoferii români;

Dau cuvântul domnului Ștefan Baban. Va urma domnul Napoleon Pop.

 

Domnul Ștefan Baban:

Domnule președinte,

Domnilor colegi,

"Noul cod rutier și șoferii români".

1 februarie este data la care a intrat în vigoare noul Cod rutier al României, dată pe care șoferii nu o vor uita prea ușor, datorită anomaliilor și contradicțiilor stipulate în acest act normativ.

Prima aberație este stabilită de articolul 89, lit.g) care arată că "neoprirea la semnalul regulamentar al polițistului, în scopul sustragerii de la control" constituie doar contravenție și nu infracțiune și se sancționează cu amendă de la 2 la 8 milioane lei. Aici deja e vorba de stupiditate totală, întrucât, practic, se abolește acest act normativ pentru orice persoană care își poate permite să plătească amenda. Poți fi beat criță, drogat, poți merge cu 150 km la oră în sectoare unde limita de viteză este de 60 km la oră, tot ce ai de făcut e să te uiți în altă parte când polițistul îți face semn să oprești și gata, este declarat nevinovat după ce ai achitat amenda.

O altă anomalie este sancționarea cu amendă de la 1,5 la 5 milioane lei a schimbării direcției de mers prin încălcarea marcajului longitudinal continuu. Există nenumărate sectoare de drum unde linia continuă se întinde, fără nici un motiv, pe câțiva kilometri, iar un șofer care întoarce în asemenea zonă va fi sancționat la fel de aspru ca și altul care circulă pe contrasens. Probabil că aici, polițiștii s-au gândit la "planul" de amenzi, pentru că, de acum încolo, nu vor trebui să facă altceva decât să tragă linia continuă în dreptul unei benzinării cu vad și să aștepte calm cohortele de contravenienți care vor cotiza, vrând-nevrând, fie la bugetul de stat, fie la alte "bugete".

Înșirarea aberațiilor din acest act normativ ar putea continua pe multe pagini, aducând argumente logice și pertinente, care le-ar putea demonta pas cu pas. Ceea ce trebuie însă evidențiat este faptul că noile amenzi reprezintă o sfidare a bunului simț, într-o țară în care venitul mediu a ajuns să reprezinte mai puțin decât suma pe care o poți avea de plătit pentru o depășire neregulamentară. Iar acest lucru duce automat la diminuarea câștigurilor salariale ale acestei categorii profesionale - șoferii - precum și la introducerea unor măsuri economice dure de către angajator, începând de la reducerea locurilor de muncă și terminând cu pierderile pe care le înregistrează, prin plata acestor amenzi. Recentul miting al șoferilor pe străzile Capitalei a venit ca un semnal de alarmă, atenționând că șoselele României sunt pentru toți șoferii și nu numai pentru cei care dispun de resurse financiare și care nici nu clipesc când achită cele 8 milioane de lei. Dacă le achită...

Practic, guvernul actual, deși reprezintă un partid social-democratic nu face altceva decât să atenteze, prin acest act normativ, la dreptul cetățenilor României de a circula cu automobilul pe drumurile publice. Este inacceptabil ca, în condițiile în care șoselele arată ca după bombardament, obligând de multe ori șoferii să încalce regulile de circulație pentru a nu-și face praf mașinile, să avem un cod rutier care sancționează cu amenzi colosale abateri relativ minore.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulțumesc și eu.

 
Napoleon Pop - referire la faptul că puterea corupe mediul de afaceri; Îl invit pe domnul deputat Napoleon Pop. Va urma domnul deputat Becsek-Garda Dezideriu.
 

Domnul Napoleon Pop:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Aș vrea să mă refer la faptul că puterea corupe mediul de afaceri.

Măsura atractivității mediului de afaceri românesc a fost dată recent de Oficiul Național al Registrului Comerțului, investițiile directe străine fiind în 2002 cu 30% mai mici decât în anul precedent.

Chiar dacă acest rezultat nu reflectă decât parțial erodarea euforiei unei noi guvernări aflată în al doilea an de exercițiu, evoluția investițiilor directe străine este o sinteză a calității mediului politic și economic, în raport cu oportunitățile pieței interne și care nu au lipsit: privatizări, restructurarea pe bani publici, acțiunile economice asigurate prin cheltuielile bugetare, noi nișe de piață.

Atunci ce se întâmplă?

Răspunsul este foarte simplu și îl găsim în deficiențele sistemului nostru intern semnalate de Uniunea Europeană: economie de piață nefuncțională, capacitate administrativă redusă, lipsa independenței justiției. Toate aceste deficiențe ne trimit la cauza numitor comun, respectiv corupția generalizată și instituțională, aceasta împiedicând, tocmai prin capacitatea limitată administrativă și lipsa independenței justiției, funcționalitatea pieței și implicit dinamica și atractivitatea oportunităților acesteia.

Iată că Guvernul vrea să-și asume răspunderea pentru un pachet anticorupție, dar care, neatacând fondul problemei, respectiv restrângerea corupției puterii prin acte ferme ale justiției, dorește să scoată în evidență că tocmai mediul de afaceri este unul din generatorii corupției, inclusiv prin dreptul constituțional al cetățenilor oameni de afaceri de a deveni politicieni.

Această conexiune reprezintă o mare capcană pentru societatea românească. Etichetarea fără rezerve a mediului de afaceri ca fiind corupt înseamnă atac la democrația economică, iar de aici până la a declara că tocmai economia de piață este cauza principală a corupției nu mai este decât un pas. Urmează întrebarea: de ce să mai facem o economie de piață funcțională, această calitate ducând la o corupție și mai mare.

Este greu de acceptat că, în mod brusc, asimilarea acquis-ului comunitar și mai multă transparență în mediul de afaceri au devenit elemente cruciale în asanarea corupției interne prin măsura asumării răspunderii guvernului, când corupția, peste tot în lume, este legată de putere și bani publici și nu de inițiativă și bani privați.

Realitatea este ca imixtiunea în creștere a statului în economie corupe și mai mult mediul de afaceri, fluxurile economice, comerciale și financiare private pe orizontală, fiind înlocuite cu cele publice pe verticală, între cheltuielile bugetare și mediul de afaceri, cu dividendul către cei care au puterea să împartă banul public.

Vă mulțumesc pentru atenție.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulțumesc și eu.

 
Becsek-Garda Dezideriu Coloman - referire la o problemă de actualitate ce privește Comisia pentru cercetarea abuzurilor și petiții;

Îl invit pe domnul deputat Becsek Garda Dezideriu. Va urma domnul deputat Ioan Miclea. Domnii deputați Makkai Grigore și Valeriu Gheorghe au depus la secretariat declarațiile.

 

Domnul Becsek-Garda Dezideriu Coloman:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

Comisia pentru cercetarea abuzurilor, corupției și pentru petiții din Camera Deputaților este una din comisiile permanente cele mai solicitate de către populația țării noastre care speră în ajutorul forului legislativ în combaterea reală a corupției.

Numărul petițiilor, a memoriilor, precum și a plângerilor depuse la Comisia de abuzuri era atât de mare în decursul anilor încât au fost angajați specialiști valoroși ca colaboratori externi, cu contracte de muncă, cu ajutorul cărora s-a putut face față solicitărilor venite din partea populației.

Însă, o dată cu intrarea în vigoare a Codului Muncii, Biroul Comisiei pentru cercetarea abuzurilor și petițiilor a cerut din partea Biroului Permanent al Camerei Deputaților să aprobe angajarea colaboratorilor externi Bulai Jorj, Oprișan Emilian și Preda Liviu, specialiști deosebit de eficienți în lupta pentru combaterea corupției și angajarea lor prin contracte individuale de muncă cu timp parțial de patru ore zilnic conform Cap. VIII din noul Cod al muncii.

Însă, în ședința Biroului Permanent din data de 10 martie, s-a luat hotărârea să se renunțe la doi din cei trei specialiști. Necesitatea menținerii celor trei specialiști are în vedere caracterul cu totul special al acestei comisii, constând într-o problematică foarte largă a petiționarilor ce atinge întreaga sferă de activitate în toate domeniile societății.

Cei trei specialiști în domenii specifice pe linie de ordine publică, apărare națională, fond funciar, cadastru, geodezie, inspecțiile descentralizate ale statului, mediu și sănătate publică, ocupă o sferă de strictă specialitate, situație în care fără aportul dânșilor în aceste domenii de activitate ale comisiei ar rămâne descoperite, atât în cadrul audierilor solicitanților în plenul comisiei, dar în special în interpretarea memoriilor și redactarea adreselor de înaintare diferitelor organisme ale statului, pe de o parte, și interpretarea și eventualele reveniri la răspunsurile primite.

Implicarea directă a celor trei specialiști o considerăm de un real aport la soluționarea unor dosare legate de problematica specifică, având în vedere și numărul petițiilor adresate comisiei pe parcursul întregului an, deplasărilor în teritoriu în cadrul subcomisiilor pe probleme.

O eventuală renunțare la trei specialiști în situația când fenomenele de abuzuri și corupție sunt în atenția conducerii statului, numărul sesizărilor și petițiilor fiind în creștere, ar genera o blocare parțială a activităților comisiei care nu s-ar justifica printr-o economie de salarii derizorie.

Acum, când ne confruntăm cu fenomenul corupției la toate nivelele, acum, când Guvernul vrea să-și asume răspunderea printr-un pachet de legi împotriva corupției, ar fi foarte neplăcut ca o comisie specială a Parlamentului să fie nevoită să-și desfășoare o activitate formală numai pentru faptul că din așa-numite considerente financiare, forul legislativ al țării nu poate beneficia de ajutorul celor trei experți specialiști cu activitate îndelungată în domeniu.

Vă mulțumesc pentru atenție.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulțumesc și eu.

 
Ioan Miclea - prezentarea unor considerente pentru care P.R.M. nu agreează preconizata modificare a Constituției României;

Dau cuvântul domnului Ioan Miclea. Va urma domnul Traian Dobre. Domnul Ion Luchian depune la secretariat declarația politică.

 

Domnul Ioan Miclea:

Mulțumesc domnule președinte de ședință.

Partidul din care fac parte eu nu agreează preconizata modificare a Constituției României și aceasta pentru mai multe considerente, care au fost prezentate de la această tribună de către colegii mei de partid.

Personal, mi se pare inutil un astfel de demers, atâta timp cât peste puțini ani România va intra în Uniunea Europeană, fiind, în această eventualitate, obligată să adopte Constituția acesteia.

Dacă adăugăm la aceasta și faptul că un asemenea demers costă mulți bani, cheltuială care la ora actuală este greu de suportat (dacă nu imposibil) de către o economie de piață fragilă, de către un buget și așa subdimensionat, avem motivația solidă a inutilității demersului la care au antamat colegii noștri din PSD și din alte partide.

Apoi există motive solide, de fond, ale inutilității modificării Constituției, unul din acestea fiind acela că se încălcau unele prevederi care nu urmează să fie modificate.

Mă refer concret la încercarea de a strecura în Constituție prevederea potrivit căreia, în justiție și administrație, se va putea folosi limba maternă a cetățenilor țării de altă etnie decât cea română.

Eu îi înțeleg pe colegii din UDMR când se luptă și se zbat spre a câștiga pentru maghiarii din România drepturi și facilități pe care până acum nu le-au avut. Dar nu pot și nu voi putea înțelege niciodată solicitarea insistentă de a li se acorda maghiarilor drepturi care îi pun în postura de a fi discriminați pozitiv. Este cazul învățământului, unde maghiarii au două opțiuni: de a se înscrie în instituții de învățământ în care învață și români sau în cele exclusiv cu limba de predare maghiară.

Pe linia acestei practici, se înscrie și dorința unora de a se introduce în Constituție prevederea potrivit căreia în justiție și administrație să se poată folosi limba maternă.

La prima vedere, lucrul este de înțeles, deoarece datorită unei politici slugarnice a fostei, dar mai ales a actualei guvernări, mulți maghiari nu mai știu limba română, deși acest lucru este obligatoriu conform Constituției. Am atras, nu o dată, atenția guvernanților despre acest pericol, dar, din păcate, nu s-a ținut cont de semnalele noastre, iar inevitabilul s-a produs!

În Transilvania, mulți copii și adolescenți nu mai învață limba română în școală, aceasta fiind pentru ei o materie secundară, fără importanță, pe care chiar dacă nu o știu tot trec clasa.

Cu această ocazie, invit o subcomisie parlamentară să facă o vizită la școli din secuime și să se convingă despre adevărul celor afirmate aici.

Pe lângă vina de neiertat a guvernanților pentru această situație etnică, aș numi-o dezastruoasă, în care cetățeni români nu cunosc limba țării în care s-au născut, în care au crescut, care le-a asigurat dreptul la instruire (chiar în limba lor maternă) pe cheltuiala noastră a tuturor, o mare vină o au și cei din conducerea UDMR, care, prin politica lor de segregare în școli și chiar în societate, au dat României cetățeni români de etnie maghiară handicapați, în sensul că aceștia nu pot comunica cu concetățenii lor care vorbesc limba statului în care trăiesc.

Arătam mai sus că intenția de a modifica Constituția, în sensul de a folosi, în justiție și administrație, și o altă limbă decât cea oficială a statului, ar încălca prevederile constituționale ce nu urmează a se modifica. Mă refer concret la prevederile art.13 care statuează clar că limba oficială a țării este limba română. Prin introducerea în justiție și administrație a limbii minorităților ca limbă obligatorie, strădania UDMR de a se modifica prevederile art.1 din Constituție este inutilă, deoarece el se autoanulează prin lipsa de obiect, România nu mai este stat unitar, național, suveran și independent, atâta timp cât pe teritoriul ei se oficializează în administrație și justiție și alte limbi decât româna. Iată că, în acest fel, România devine un stat multinațional, iar scopul din UDMR este atins. Mă mir că guvernanții nu reacționează la acest lucru. Nu reacționează pentru că nu vor, dar le atrag atenția că lipsa lor de fermitate și verticalitate în această problemă, îi va costa mult la alegerile viitoare.

Vreau să închei această declarație politică prin a vă arăta și aspectul mai puțin plăcut a unui asemenea demers: în cazul adoptării modificărilor despre care vorbim, fiecare instanță de judecată va trebui să aibă între 1 și 4 - 5 translatori, pentru fiecare limbă vorbită pe teritoriul țării (maghiari, țigani, germani, evrei, sârbi, lipoveni, ucrainieni etc.).

În România sunt cca. 490 de instanțe judecătorești la care, dacă socotim o medie de 3 interpreți per etnie, ar însemna că pe lângă fiecare instanță să funcționeze 5 - 6 interpreți de diferite etnii, care trebuie plătiți (varianta de a-i liberaliza nu ar fi în conformitate cu Constituția, deoarece folosirea limbii materne în justiție ar fi un drept acordat de acesta, iar a uza de acest drept înseamnă ca statul să asigure translatarea gratuită, deci să-i plătească pe translatori).

Costul estimat al unui asemenea lux este de circa 200 de miliarde lei pe an, la care dacă adăugăm 400 de miliarde de lei pentru translatorii din administrație, iată că acest moft ne va cost circa 600 de miliarde de lei pe an.

Oare nu avem ce face cu acești bani? Suntem pre săraci să ne permitem satisfacerea unor capricii deșarte.

Haideți să revenim cu picioarele pe pământ. dacă maghiarii au probleme cu limba română, ceea ce nu ar trebui să existe, atunci propun să suplimentăm, unde este nevoie, postul de profesor de limba română în școli. acești profesori, pe lângă faptul că ei îi vor învăța pe elevi limba română, ei îi vor alfabetiza și pe cei maturi care nu cunosc limba țării, care le asigură hrana zilnică. Apoi, de ce ar fi nevoie de a folosi interpreți sau translatori în justiție și administrație pentru cei care nu cunosc limba română, când Constituția țării garantează dreptul la apărare al fiecărui cetățean, iar în România există instituția avocatului care poate să reprezintă cu succes în fața instanțelor judecătorești sau, în fața organelor administrației publice pe oricine, fie că știe, fie că nu știe limba română. Cred că asupra acestei chestiuni trebuie să medităm cu toții, problema trebuie tratată cu multă înțelepciune și pragmatism, văzute atât urmările, cât și costurile ei și apoi luată o hotărâre, în raport cu toate datele problemei.

Dacă în justiție și în administrație și în școli și acasă, etnicii vor vorbi limba lor, atunci la ce mai este necesară prevederea constituțională că limba oficială a statului este limba română. Hai să modificăm și acest articol al Constituției și să spunem că limba oficială este cea pe care dorește să o vorbească fiecare cetățean. Desființăm și România ca stat și ne vom declara cetățeni ai universului. Astfel, europenismul unei anumite categorii de cetățeni, colegi ai noștri, vor fi pe deplin satisfăcuți.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulțumesc.

 
Traian Dobre - câteva vorbe despre social-democrație; Îl invit pe domnul deputat Traian Dobre și va urma domnul Doru Dumitru Palade.
 

Domnul Traian Dobre:

Stimate domnule președinte,

Distinsă doamnă,

Stimați colegi,

Am să spun câteva vorbe despre social-democrație.

Într-un context internațional complicat, la care se adaugă tranziția prin care țările care au avut regimuri totalitare, social democrația, nu doar ca aspectul final, ci mai cu seamă prin prisma aplicabilității practice își dovedește eficiența în acest al treilea mileniu în care a pășit omenirea. Social-democrația, ca și oglindă a normalității unei societăți, a fost percepută, dacă e să dăm un exemplu și pe polonezi, care au optat în septembrie 2001 pentru o guvernare social-democrată și ulterior, Ungaria. Pentru a uza și de un alt exemplu care, de altfel, scoate în evidență spiritul balcanic și inadaptabilitatea țărilor din fostul bloc comunist la anumite tipuri de doctrine, trebuie menționată recenta asasinare a premierului Zoran Djindjici.

Revenind, dacă ne întrebăm care au fost motivele percepțiilor pro social-democrate în multe dintre țările Europei, putem foarte ușor și să răspundem. Social-democrația reprezintă forma cea mai viabilă a politicilor sociale și economice, este o reflectare a trăsăturilor ființei umane cu calitățile și defectele sale, care promovează economia de piață și proprietatea privată în sensul realist al acestora.

Ca formațiune politică, PSD și-a canalizat acțiunile de o asemenea manieră încât scopurile propuse, devenite obiective țintă, după accederea la guvernare, să fie atinse într-un interval de timp cât mai scurt și să aibă în prim plan cetățeanul, deși rezultatele unor asemenea măsuri, considerate de unii nepopulare, se vor putea palpa în anii următori. Trebuie precizat aici faptul că dramele din anii 1990 au avut, ca și principală cauză, inconsecvența aplicării unor măsuri care să conducă către implementarea unei economii de piață concurențiale care să favorizeze ulterior îmbunătățirea nivelului de trai.

Perceput și interpretat eronat, în funcție de cadrul politic, ca și de interesele personale sau de grup, rolul statului ca element de reglementare, supraveghere și distribuire în plan economic a fost catalogat adesea după alegerile din 2000 ca aparținând statului totalitar. Însă, nu a fost și nu este pomenită nevoia menținerii unui echilibru social într-o societate românească aflată la un moment dat într-o totală degringoladă.

Viața și oamenii, cu dramele și așteptările lor au constituit întotdeauna reperele social-democrației. Istoria, ca și prezentul, demonstrează că nu putem avea rezultate remarcabile fără un real spirit de echipă, fără respect reciproc și fără recunoașterea obiectivă că și celălalt poate avea dreptate sau poate avea altă părere. Așadar, deducem ușor că vom trăi mai bine dacă vom munci bine și responsabil, dacă vom rămâne demni. aceste provocări reprezintă examenul ce trebuie promovat de fiecare dintre noi, pentru ca o dată cu trecerea timpului să avem parte de fapte durabile iar forța noastră să fie una a echilibrului și inteligenței. Spuneam și cu alte prilejuri că din postura de partid aflat la guvernare, PSD-ul este conștient că drumul pe care a pornit este și lung și greu, dar nu există cale de întoarcere. În schimb, acest partid are avantajul de a fi cel mai bine adaptat specificului românesc, însă, fără efortul reînvățării competitivității și fără eliberarea de prejudecăți, nu vom putea ajunge prea departe pe drumul ce ne-am propus să-l parcurgem.

Dincolo de ambiții efemere, suntem cu toții cetățeni ai acestei țări și avem datoria de a milita pentru o reală solidaritate națională, avem obligația de a căuta și găsi factorii de coeziune și de unitate. Și, aici aș face trimitere la declarația politică a colegului dinaintea mea. Punând în practică esența social-democrației moderne, punem în prim plan capacitatea individuală a omului de a se sluji de propria rațiune, fără a neglija resorturile sufletești, toate acestea urmând să conducă către civilizație, progres și adaptabilitate la noile condiții impuse de mileniul în care trăim.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulțumesc.

 
Doru Dumitru Palade - comentariu asupra politicii externe a României în conjunctura internațională actuală; Domnul Doru Dumitru Palade și apoi va urma domnul Costache Mircea. Domnul Eugen Nicolaescu va depune la secretariat declarația politică.
 

Domnul Doru Dumitru Palade:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Trebuie să recunoaștem că fiecare popor, fiecare țară are și puncte tari și puncte slabe, așa cum în ultimul timp ne-am obișnuit să facem evaluări și analize, necesar ar fi să fie cât mai obiective posibil.

Istoria României moderne sau ceea ce ne place să denumim perioada care începe cu Alexandru Ioan Cuza a avut aproape în permanență, o diplomație care ne-a ajutat să trecem peste momentele grele din istorie cu soarta noastră, țară așezată de Dumnezeu la intersecția directă a trei imperii, toate cu tendințe expansioniste.

Poate nu întotdeauna, diplomația românească a reușit să se strecoare abil prin interesele marilor puteri pentru a salva teritoriul și poporul nostru de soarta planificată la alte nivele. Dar trebuie să apreciem pozitiv faptele care de multe ori au scos România basma curată din situații nefavorabile și aceasta datorită unei diplomații inteligente care a gândit și acționat în interesul țării. Dacă perioada de dinainte de al război mondial rămâne istoricilor să evalueze eficiența diplomației noastră, iată că și în vremea regimului totalitar comunist, trăită de noi toți, putem aprecia că externele au acționat de multe ori magistral. Figuri mai recente, precum Corneliu Mănescu, Alexandru totu, Ștefan Andrei, aflați în fruntea unor echipe de specialiști de marcă, au reușit să țină bine cârma diplomației în momente delicate, chiar dacă totul trebuia pus pe seama meritelor "genialului conducător".

Iată că după 1989, schimbările radicale făcute la vârful externelor aduc oameni noi, liberi să-și pună în valoare talentul diplomatic în noile condiții de libertate create atât pe plan intern, cât și extern. Au trecut 13 ani de la acele evenimente. oare în politica externă, s-a arătat România demnă de tradiția moștenită?

Cu un enorm regret trebuie să remarc că mai mult am călcat prin gropi, nu am dovedit tact, am acționat fie pripit, fie cu întârziere, imatur și contrar intereselor noastre naționale, fără o analiză complexă a consecințelor ce pot urma din anumite luări de poziții.

Recunoașterea ca stat independent a Republicii Moldova, tratatul cu Ucraina, pozițiile noastre în conflictele din fosta Iugoslavie și recentele gafe copilărești față de problemele Irakului, ne dau de gândit dacă politica externă o mai conduc românii sau este monitorizată din altă parte. De fiecare dată am acționat pripit, motivat de felul în care suntem percepuți internațional. Ce avantaje economice, ce poziții favorabile am obținut de pe urma atitudinii noastre în conflictele din fosta Iugoslavie, după ce am marcat pierderi uriașe în timpul desfășurării evenimentelor? Nu numai că nu am încasat daune sau să fi încheiat contracte avantajoase, dar prin Serbia nici nu vor să mai audă de români! Așa va fi și cu un eventual Irak post Saddam, după ce SUA se va instala la petrolul irakian, căci acesta este singurul motiv plauzibil al conflictului americano-european, cred că România nu își va recupera nici măcar datoria dinainte de 1989.

Este adevărat că eventualul conflict ne-a pus într-o poziție delicată între SUA și Uniunea Europeană, NATO sau aderarea la Uniunea Europeană? De aceea, în problemele externe în acest moment trebuie să avem maximă precauție și inteligență, tact diplomatic și mai presus de orice să primeze interesul național. Ce vom face dacă parlamentele Germaniei sau Franței vor vota împotriva intrării noastre în NATO? Nu vom avea nici NATO și nici Uniunea Europeană! Trebuia să negociem inteligent avantaje și garanții de la SUA, înainte de a ne face preș în fața americanilor.

De mulți ani, PRM atrage atenția opiniei publice asupra unor cercuri mafiote interne cu ramificații internaționale, interesate în afaceri ilicite în România și, ce este mai grav, cu interes direct ca în țara noastră lucrurile să nu curgă în direcția unei reforme eficiente și controlate, ci pe căi extrem de costisitoare, fără o dezvoltare reală. De aceea, primesc verde de la centrele de putere internaționale nu numai persoane care pot să garanteze că totul va decurge, în România, conform monitorizării mafiote făcute de aceste grupuri interesate, cu alte cuvinte, joacă pe gloabe. Iată că recenta rețea Tender-William Matser, cu ramificații spre domnii Timofte și Talpeș, ne trimite totuși la oameni de ordinul 2 sau 3 din ierarhiile occidentale, deci ne mai rămâne speranța că vârfurile de putere din SUA sau Uniunea Europeană sunt dezinformate permanent în legătură cu mersul lucrurilor la noi. Nu putem crede că cei care conduc destinele unor țări dezvoltate vor să cocoloșească bombe sociale în România.

Ne este clar însă, că diplomația românească este condusă după alte comenzi decât interesul național și acest lucru îl înțelege și electoratul, cu toată cortina de artificii și fum pe care o aruncă mass-media proguvernamentală.

Cu cine facem politica externă a României? Nu știu dacă există persoane responsabile în prezent de politica externă a țării, la care presa și nu cea a PRM, să nu facă aluzie că s-ar afla în slujba unor servicii secrete străine!

Nu este cazul să facem trimiteri, presa este plină de acuze, dar ne întrebăm, până când?

Curățenia o poate face în acest moment numai PRM și poate de aceea nu suntem plăcuți pentru abnegația noastră de a face deosebire între interesele României și obligațiile ce decurg din alianțele la care țara noastră este parte. Noi ne bazăm însă pe faptul că electoratul ne place și pentru acest motiv, și credem că totuși el va fi lăsat să hotărască la alegeri.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Da. Vă mulțumesc.

 
Costache Mircea - intervenție intitulată Un deziderat major al societății românești - abolirea dictaturii neamului prost;

Domnul Costache Mircea. Va urma domnul Emil Rus.

 

Domnul Costache Mircea:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

Intervenția mea de astăzi se intitulează "un deziderat major al societății românești - abolirea dictaturii neamului prost".

Oriunde mergi, pe la sate sau pe la orașe, te întâmpină imaginea tristă a unei Românii medievale, cufundată tot mai mult în mizerie, sărăcie, noroaie și gropi ca după bombardament. De asemenea, starea de spirit a oamenilor seamănă cu a unor vietăți hăituite cărora le este frică și de propria umbră. Concetățenii noștri afectați cotidian de lipsuri și greutăți, de lipsa siguranței zilei de mâine, de lipsa siguranței pentru viitorul copiilor, paralizați de aroganța și nesimțirea autorităților nu mai par a avea curajul luptei firești pentru o viață mai bună.

Guvernările post-decembriste au anulat și bruma de bunăstare și de tihnă pe care aceștia o aveau. Imaginea comunității românești este azi una a unei turme fără orizont și fără speranță. Când cineva încearcă să lege un dialog cu ei, te sfătuiesc să vorbești mai încet că aude primarul sau primărița și nu mai dă ajutorul social, îi anulează dosarul pentru venitul minim garantat. Directorul școlii le spune supușilor să nu mai facă cereri pentru salariul de merit dacă nu au completat adeziuni la PSD. În imaginea lor, PSD-ul dă ajutoare, dă venit minim garantat, dă corn cu lapte, dă pensii, un popor de asistați așteaptă în fiecare zi ca un for suprem să le asigure minimele condiții de subzistență.

Oriunde mergi, oriunde te întorci în căminele neîncălzite, dărăpănate, în baruri, așa zisele baruri, insalubre, oamenii nu mai par a vedea prin ceață nici o zare a unui viitor cât de cât omenesc. Copiii lor desculți, flămânzi așteaptă de la părinți, părinții așteaptă de la autorități și autoritățile privesc sus spre cei care diriguiesc avuția țării, cei care au în mână finanțele, cei care au în mână frâiele guvernării. Oriunde te îndrepți în această țară ți se arată un obraz hâd al dictaturii neamului prost, cel care a sădit în ființa națională lipsa de speranță și de orizont, lipsa de coeziune minimă socială, lipsă de solidaritate națională. Peste tot, insulta îți șficuiește obrazul, drapele străine se înalță pe teritoriul național, imnuri străine se cântă în spațiul carpato-danubiano-pontic. Pretutindeni, lipsa, mizeria, corupția, desfrânarea, lipsa de cumpătare a unora se așează ca o sudalmă pe obrazul națiunii. Dictatura neamului prost trebuie să ia sfârșit! Luminați poporul și luminați-vă și pe dumneavoastră, stimați domni!

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulțumesc.

 
Emil Rus - declarație politică ce conține protestul împotriva agresivității politice, până la sufocare, pe care o exercită P.S.D din Bistrița-Năsăud asupra cetățenilor;

Domnul Emil Rus și va urma domnul Ilie Merce.

 

Domnul Emil Rus:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor parlamentari,

Această declarație politică de astăzi o așez sub semnul protestului împotriva agresivității politice, până la sufocare, pe care o exercită PSD din Bistrița-Năsăud asupra cetățenilor. Se reproșează mereu oamenilor că toate relele vieții se trag de la faptul că n-au știut cu cine să voteze.

De altfel, imediat după alegerile din 2000 au început racolările primarilor și consilierilor, a urmat epurarea înlăturându-se oamenii de altă orientare politică din serviciile administrației de stat. Vrei un post, o detașare, obținerea unui examen pentru o treaptă de calificare profesională sau o suplinire în învățământ, se poate, dacă ești de-ai noștri, dacă te înscrii în PSD. Listele pentru reînscrierea Partidului Social Democrat, potrivit legii, care circulă în prezent pentru culegerea semnăturilor trebuie să cuprindă toată populația cu drept de vot a județului și dacă omul dorește și dacă nu, pentru a -și arăta fiecare dragostea pentru Guvernul Năstase. vrei tu, omule, o adeverință de la primărie? Se rezolvă, dacă semnezi pe lista partidului. Iar prin instituții circulă formulare de susținere cu precizarea că ele vin de la domnul director și atunci profesorul sau salariatul nu au încotro, decât să-și dea adeziunea. Alte liste sunt înmânate profesorilor diriginți de la clasele terminale din licee pentru a fi semnate de către tinerii majori, întrucât partidul pune un mare accent pe tineret. De aceea, ne cam pleacă tinerii din țară.

În plus, sunt și listele care sunt întocmite contra cost - 100 de mii de lei tabelul cu 15 semnături. Iată cum se ivesc locurile de muncă, câștiguri obținute ușor care nu sunt impozabile. Un fost țăran c.a.p-ist are o pensie astăzi până la 500 de mii de lei, în vreme ce ajutorul social pentru cei neîncadrați în muncă e mult mai mare, așa că de ce nu ar umbla și ei după semnături. Iată măsura iresponsabilității unui partid care se vrea cu tot dinadinsul unic, spre fericirea celor mulți și a țării, care o duce din ce în ce mai greu. Preoții de la noi au ajuns să adune cartofi, fasole, morcovi, pătrunjel, făină și alte produse agro-alimentare pentru spitale, iar bolnavii care se internează au grijă să-și procure medicamentele necesare. Nu este exclus ca și internarea în spitale să fie condiționată tot de adeziunile în cauză. În țara cu atâtea biruri și cu atâta corupție, orice este posibil.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulțumesc.

 
Ilie Merce - declarație politică cu titlul Parchetul Național Anticorupție - o armă de panoplie?;

Îl invit pe domnul Ilie Merce și apoi domnul Ștefan Pășcuț.

 

Domnul Ilie Merce:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Declarația mea se intitulează "Parchetul Național Anticorupție - o armă de panoplie?"

Ca și surorile lui mai vechi, create de celelalte guvernări post-decembriste, PNA-ul nu va face altceva decât să sporească panoplia de arme ruginite, folosite în așa-zisa bătălie împotriva corupției, o armă construită special de Guvernul Năstase să facă cât mai mult zgomot, să tragă împrăștiat, dar niciodată la țintă.

După părerea mea, PNA-ul a fost fabricat de către "armurierii" domnului Năstase pentru colorarea imaginii artistice și mai puțin pentru a se lua la trântă cu mafioții și cu adevărații protectori din clasa politică aflată la guvernare.

Guvernele care s-au perindat la conducerea României după 1989, ne-au amăgit, pur și simplu, astfel încât, acum, cei mai mulți dintre români se simt ridicoli, pentru că au avut naivitatea să creadă că gangsterii de la Putere sunt dispuși să lichideze hoția și mafia. Astăzi, plătim scump această credulitate. Din cauza mafiei, a corupției și hoției care se constituie printre principalele surse ale sărăciei generalizate din România actuală, am ajuns la limita supraviețuirii.

Toate zonele geografice ale țării sunt dominate și controlate de mari clanuri mafiote, în disprețul legilor și al bunului simț. Și mai grav este faptul că organele abilitate să lupte împotriva mafiei și corupției, în loc să aplice legea, pur și simplu, protejează clanurile mafiote care, la rândul lor, plătesc taxe de protecție.

Este de notorietate și faptul că aceste clanuri mafiote zonale au protectorii lor în cele mai înalte sfere ale Puterii. Unii dintre aceștia au fost demascați în mass-media, dar cu multă timiditate. O mare parte a presei scrise și audio-vizuale a fost acaparată de Putere și adusă la ascultare. Așa-zisele războaie declanșate de unele ziare centrale sau locale împotriva mafiei, cu mici excepții, nu au fost decât praf aruncat în ochii lumii, scenarii ale Puterii Corupte, care nu are nici un interes să meargă până la capăt, să taie răul de la rădăcină pentru că, paradoxal, rădăcina se află chiar la vârful Puterii.

De ani de zile se tot încearcă diverse formule de luptă împotriva corupției. Dar, din păcate, niciodată Puterea nu a dorit, cu adevărat, să depășească stadiul de experiment, pentru că a profitat copios de pe urma acestui flagel. Din nefericire, nu e singurul domeniu în care se tot încearcă experimente, cu consecințe dezastruoase pentru destinele României și ale cetățenilor săi.

Dacă oligarhia PSD-istă a creat această instituție numită, pompos, parchetul Național anticorupție, de ce nu a făcut un inventar al tuturor structurilor operative din întreg sistemul organelor de siguranță națională și ordine publică, abilitate să combată corupția, să le pună sub comandă unică și în afara oricăror influențe politice, dacă tot se invocă modelele occidentale, cum este în Italia, de exemplu, precum și în alte țări. S-ar elimina, astfel, inclusiv concurența neloială, tărăgănarea rezolvării cazurilor, precum și unele ingerințe în influențarea soluțiilor finale.

În prezent, pe frontul luptei anticorupție este un haos total, menținut intenționat de către o Putere coruptă până în măduva oaselor. Nimeni nu are interes să facă lumină, pentru că, în beznă se poate fura și mult și bine.

Organele operative cu atribuții pe linia corupției se calcă pe picioare și se încurcă reciproc, învârtindu-se în jurul cozii. Unele dintre acestea acționează în baza unor reglementări vechi, care nu le oferă acoperirea legală necesară și proceduri clare de acțiune.

În ce temei legal se poate cere SRI-ului, spre exemplu, să se implice în contracararea noilor amenințări la adresa siguranței naționale care privesc corupția, crima organizată, infracțiunile transfrontaliere, dacă Legea Siguranței Naționale a fost votată acum 12 ani. Și acesta nu este singurul exemplu!

Pachetele de legi care trebuiau să impună concepția modernă în acest domeniu, conform standardelor europene, zac prin sertarele guvernanților actuali care amână, cu încăpățânare, să-și facă ordine în ograda proprie. Ei au obosit de atâta furat și nu mai au putere fizică, tăria morală și, mai ales, voința politică necesară să se lupte cu adevărații corupți și nu cu morile de vânt, cum s-a întâmplat până în prezent.

În consecință, recomandăm guvernanților să lase din gură subiectul luptei împotriva corupției, l-au teoretizat și politizat arhisuficient, a venit și vremea să treacă la fapte.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulțumesc.

 
Ștefan Pășcuț - A venit primăvara, au început grevele - situația economică și socială a județului Hunedoara;

Dau cuvântul domnului Ștefan Pășcuț, va urma domnul Valentin Vasilescu.

 

Domnul Ștefan Pășcuț:

Vă mulțumesc.

Domnule președinte,

Stimați colegi,

A venit primăvara, au început grevele.

În ziua de 7 martie 2003 s-au desfășurat în cadrul Prefecturii Hunedoara lucrările Comisiei de dialog social care au avut ca temă situația economică și socială de la S.C.Siderurgica S.A.Hunedoara.

În cadrul dezbaterilor s-au căutat posibilități de intervenție pe linie politică și guvernamentală, care ar putea detensiona actuala situație de la S.C.Siderurgica S.A. Hunedoara prin găsirea și adoptarea unor măsuri viabile și coerente.

La întâlnire au participat parlamentari din județul Hunedoara ai tuturor partidelor politice, conducerea Prefecturii și a Consiliului județean și liderii sindicatului "Siderurgistul" Hunedoara.

Întrucât complexitatea problemelor existente la Combinatul Siderurgic Hunedoara depășește competența organelor locale și în vederea detensionării situației de la Hunedoara, participanții la dezbateri au stabilit să se întâlnească joi, 13 martie 2003, probabil o zi cu ghinion, ora 12 la Camera Deputaților cu domnul Mihai Tănăsescu, ministrul finanțelor publice, și cu domnul ministru Ovidiu Mușetescu, șeful Autorității pentru Privatizare și Administrarea Participațiunilor Statului.

La această întâlnire au participat parlamentari de la PSD, PD, PNL și PRM, reprezentanți ai sindicatului "Siderurgistul", ai sindicatului "Metarom", la care aceștia sunt afiliați, și reprezentanți ai patronatului. Au lipsit chiar cei doi miniștri care nu s-au obosit să participe la această întâlnire, dar nu s-au obosit nici să trimită unul din secretarii de stat din subordinea lor.

Iată cât de mult doresc actualii guvernanți să rezolve problemele multe și grave cu care se confruntă cetățenii județului Hunedoara, județ care este din nou puternic lovit de valul de disponibilizări.

La "Siderurgica" Hunedoara urmează să fie disponibilizați 3500 de salariați, la "Minvest" Deva circa 1000, iar la Compania Națională a Huilei Petroșani, 500 de salariați. Astfel înseamnă că numai județul Hunedoara va contribui cu aproximativ 25% din noua acțiune de disponibilizare.

Și totuși miniștrii mai sus menționați nu au timp să discute cu nimeni.

Se vorbește de numărul de disponibilizați, se vorbește de întreprinderile care sunt puse pe lista neagră, dar nimeni nu vorbește de măsurile de protecție socială ce trebuie luate pentru ca cei afectați de valul de disponibilizări să poată trece peste acest șoc. Salariile compensatorii nu pot rezolva problema. S-a dovedit și cu alte ocazii. Astfel, rata șomajului se situează între 13% în zona Hunedoara și peste 30% în zona Călan, față de media pe județ de 9,4% și de 8,1% media pe țară. Aceste cifre sunt recunoscute de oficialități, cele reale sunt cu totul altele. În condițiile în care populația ocupată din zona Hunedoara - Teliuc - Ghelari - Călan este de 26 500-27 000 de persoane, iar populația activă este de 44 000 de persoane, în zonă există un excedent de forță de muncă de 17 000 persoane care va spori cu încă 3 500 salariați disponibilizați de la S.C.Siderurgica S.A., ajungând astfel la un excedent de aproximativ 20 000 de persoane.

În vederea creării de noi locuri de muncă, această zonă a fost declarată zonă defavorizată, pe o perioadă de 5 ani, prin HG 1078/2000. Cu toate facilitățile oferite de Legea nr.76/2002 privind sistemul asigurărilor de șomaj și stimularea ocupării forței de muncă, societățile private înființate în această zonă au reușit într-o proporție foarte mică să absoarbă forța de muncă disponibilă.

Pentru populația din această zonă, vă dau câteva exemple, plata întreținerii la bloc reprezintă o problemă de nerezolvat. Ca urmare a acestei situații, foarte mulți locatari s-au debranșat de la sistemul de alimentare cu energie termică și astfel în Călan, Ghelari și Teliuc, începând cu anul 2000, nu se mai produce și nu se mai furnizează energie termică pentru încălzirea locuințelor.

De asemenea, în municipiul Hunedoara, din 23 000 de apartamente, doar 700 mai sunt branșate la sistemul centralizat de încălzire, adică 3,04%, și multe alte probleme ale acestor oameni din această zonă, pe lângă aceștia care, momentan, s-au debranșat, iată o să mai fie încă 3.500.

În încheiere, vă întreb, domnilor miniștri, ce aveți de gând să faceți cu acești oameni? Sau nu aveți nici un gând?

A venit primăvara, au început grevele. Oare asta-i soluția?

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulțumesc.

 
Valentin Vasilescu - despre etichete aplicate P.R.M.;

Dau cuvântul domnului Valentin Vasilescu și va urma domnul Paul Magheru.

 

Domnul Valentin Vasilescu:

Domnule vicepreședinte,

Stimați colegi,

De mai bine de un an de zile, PRM este etichetat de reprezentanții Puterii, cei ai așa zise Opoziții democrate, cei ai autointitulatei Societății civile și ai mass-media, în orice ocazie, de la inaugurarea unei grădinițe până la sărbătorirea Zilei Naționale a României, care consfințește, după cum știți, momentul făuririi României Mari, drept extremist.

Mai nou, extremismul inventat de dânșii și pus în cârca Partidului România Mare este acela care împiedică, după părerea dânșilor, accederea țării noastre în Uniunea Europeană, și această miciună sfruntată vine să anuleze concluziile raportului de țară dat publicității de Consiliul Europei în luna octombrie anul trecut, raport fundamentat pe criterii profesioniste, după cum cunoașteți.

Uniunea Europeană a considerat în acel raport că în România nu există o economie de piață funcțională și asta datorită corupției și subordonării justiției, ca fenomen generalizat practicat pe scară largă de toate forțele politice care s-au succedat în ultimii 13 ani la conducerea statului.

Or, în afară de Partidul România Mare, toate partidele politice reprezentate în Parlament și altele care nu mai sunt acum partide parlamentare s-au aflat sub diferite forme, în diferite combinații, la guvernare. Lupta împotriva corupției nu a fost niciodată, în ultimii 13 ani, decât o campanie de imagine și manipulare a opiniei publice, prin care s-a mascat dorința puterii de a împiedica instituțiile statului de a funcționa.

Consiliul Național al Studierii Arhivelor Securității a luat ființă în vechea guvernare și la conducerea acestuia s-a aflat și se află și astăzi, în majoritate, reprezentanți ai PNL, PNȚC, PD, UDMR și PSD. Chiar dânșii recunosc faptul că rezultatele obținute în deconspirarea celor care au făcut poliție politică din cadrul fostei Securități este aproape nul. Și pentru că trebuia și aici să existe un țap ispășitor, în circul pus la cale de PSD, în înțelegere cu PD și PNL, reprezentanții acestor formațiuni politice, ca și clientela lor politică din auto-intitulata societate civilă au găsit nimerit să arunce vina nerealizărilor C.N.S.A.S. în responsabilitatea P.R.M. Acum, după opinia domniilor lor, P.R.M. nu mai este un partid extremist, el fiind catalogat drept partidul securiștilor.

În campania electorală din toamna anului 2000, atât Partidul Democrației Sociale din România, cât și PNL, PD, Convenția Democrată au cheltuit o grămadă de bani pentru a convinge electoratul să nu voteze PRM, pentru că odată ajuns la putere - spuneau dânșii - acest partid va băga țara în război. Iată că prin coalizarea PD, PNL, UDMR cu PDSR a fost împiedicată accederea la guvernare a PRM. Și Ion Iliescu, cel pe care ei l-au sprijinit să-l înfrângă pe Corneliu Vadim Tudor în turul doi, chiar ne-a băgat în război, cu concursul dumneavoastră, al parlamentarilor PSD, PD, PNL, UDMR, și împotriva voinței parlamentarilor PRM. Și decizia de participare a României la invadarea Irakului s-a luat într-un mod total neconstituțional, în absența unei rezoluții a Consiliului de Securitate a ONU, ca și prezența de trupe străine pe teritoriul României, care este și ea neconstituțională.

Consecvent în convingerile mele politice, am participat alături de aproape 1.000 de tineri, în nume propriu, la marșul pentru pace care a avut loc sâmbătă, 15 martie 2003 în București. Deși dreptul la pace, dreptul la viață și la exprimarea opiniilor reprezintă valori ale democrației înscrise în Constituție și în normele de drept internațional, presa i-a catalogat pe manifestanți, deci implicit pe mine, drept fasciști.

Acum eu îi întreb pe colegii mei parlamentari ai Puterii și ai așa-zisei Opoziții democrate: ce anume trebuie să mă consider, după opinia lor fascist sau securist? Nu de alta, dar sfera noțiunii de securist o exclude pe cea de fascist. Așa că aștept o altă etichetă pe care dumneavoastră o veți inventa, pentru a ascunde lipsa de voință în combaterea adevăratei probleme, care este corupția, în România.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulțumesc.

 
Paul Magheru - exemplificarea unui avertisment: Temeți-vă de fundațiile ungurești și când aduc daruri!;

Domnul Paul Magheru. Va urma domnul Costel Marian Ionescu.

 

Domnul Paul Magheru:

Declarația mea politică de astăzi am intitulat-o ca un avertisment și precauție: "Temeți-vă de fundațiile ungurești și când aduc daruri!"

Ea pornește de la o interpelare la care s-au adăugat elemente noi, adresată ministrului administrației publice, Octav Cozmâncă, în legătură cu darea în folosință gratuită a unei suprafețe din domeniul public unei Fundații de caritate din Ungaria cu filiale în România. Titlul, după cum observați, parafrazează un vechi îndemn al marelui preot Laocoon adresat troienilor de a nu introduce în cetatea lor faimosul cal născocit de Ulise, în care se ascundeau soldați greci. Situația pe care v-o prezint, hic et nunc (aici și acum) seamănă izbitor de mult cu întâmplarea din legendă, exemplară prin generalitatea și permanența ei.

Consilierii locali ai municipiului Oradea, întruniți în ședința ordinară din 30.01.2003, au fost amăgiți, chiar și cei de bună-credință ori zeloși apărători ai bunului public, de o șmecherie pusă la cale de președintele unei Fundații pretins caritabile "Mecena - Mecénás" Alapitvány Oradea, finanțată de statul maghiar, Kiss Alexandru, vicepreședintele Consiliului Județean Bihor, vicepreședinte al UDMR, președintele Consiliului Reprezentanților UDMR Bihor. Analizând cu atenție Hotărârea Consiliului Local al Municipiului Oradea nr. 31/30.01.2003, privind darea în folosință gratuită, pe o perioadă de 49 de ani, a unei suprafețe de 10.000m2, din incinta Ștrandului Municipal, în favoarea Fundației "Mecena - Mecénás" Alapitvány Oradea, în scopul construirii unui Centru Cultural și motel "Termal", examinând condițiile comodatului, întreaga construcție juridică fragilă, ale cărei deficiențe se văd cu ochiul liber, ne dăm seama că totul se bazează pe o logică și argumente ale înșelăciunii, printr-un demers tipic de cazuistică a binefacerii sau carității, în sens moral. Cazuistica, sunt obligat să fac această precizare, pentru a putea pătrunde exact dedesubturile unei hotărâri contestate, este o parte a moralei care încearcă să rezolve cazuri de conștiință, situații dificile, interese, dându-le interpretări meșteșugite pentru a ascunde situații false. Întregul material documentar pe care l-am avut la dispoziție, procesul-verbal abundă în argumente subtile, ingenioase, generoase, corecte în formă, dar false în fond. În interpelarea amintită am demontat rând pe rând toate viciile juridice, administrative, procedurale care fac imposibilă aplicarea acestei hotărâri. Într-o intervenție intempestivă, președintele Fundației, Kiss Alexandru, prezent la ședința Consiliului Local Oradea, probabil pentru a-i impresiona pe consilieri cu promisiuni generoase, recunoștea că fundația va fi susținută cu bani primiți de la guvernul maghiar: "Nu vă spun acum, în orice caz dvs. cam înțelegeți de unde am putea primi noi bani ... Sigur, ne gândim unde să punem și de la cine să cerem teren sau de la cine, pentru că bani am primit, dar teren de la cine, numai de la dvs. putem să cerem." Și fiindcă președintele fundației ezită să spună de unde are banii, între timp s-a dezvăluit din interiorul UDMR că Guvernul Ungariei donează 2,2 milioane de dolari Fundației "Mecena - Mecénás" Alapitvány Oradea. Acești bani sunt o pradă proaspătă a războiului maghiaro-ungar din UDMR. Inițial, acești bani, pe când era în grațiile premierului Viktor Orban, i-a primit episcopul reformat Tokes Laszlo pentru a construi cu ei un centru turistic, bisericesc și de agrement în satul de naștere al lui Ady Endre din județul Satu Mare. După căderea premierului Viktor Orban și autoizolarea lui Tokes, acești bani au fost transferați acoliților noului premier. Iată ce spune Tokes personal într-o scrisoare deschisă către premierul Peter Medgyessy despre liderii Fundației "Mecena", care au primit acești bani: "Acest grup de interese ahtiat după bani nu urmărește nicicum adevăratele interese ale națiunii noastre aflate acum într-o situația mizerabilă".

Motivația cadoului folosirii gratuite pe timp de 49 de ani a unei suprafețe din Ștrandul Municipal este discriminatorie și ofensatoare la adresa publicului din Oradea, precum nefericită și îndoielnică este aprecierea făcută de președintele Fundației "Mecena - Mecénás", Kiss Alexandru că "70% din studenții care termină în România doresc să lucreze în altă parte decât în România". Kiss Alexandru și-a propus să introducă un legământ de glia românească a tinerilor, cu bani de la o fundație maghiară. Cine vă crede? De ce frizați absurdul și jigniți studențimea română?

Asemenea prejudecăți discriminatorii și acțiuni pretins caritabile nu trebuie privite izolat, ci raportându-le la o multitudine de alte fenomene de aceeași natură (amintesc numai privatizarea Fabricii de Bere din Oradea, pe ruinele căreia a crescut ca în poveste Centrul Comercial Lotus din petalele căruia se înfruptă și actualul prim-ministru al Ungariei, Peter Medgyessy, și cazul Stațiunii Sovata). Prin asociere îmi vine în minte un discurs rostit de fostul prim-ministru al Ungariei Viktor Orban, care pe ultima sută de metri de mandat se lăuda, în cadru public, în fața câtorva zeci de mii de oameni că: "... în momentul de față avem 70% din Transilvania, 46% cu acte și restul știm noi cum". Hotărârea Consiliului Local Oradea este menită să sporească "cei 46% cu acte", iar restul dacă știu ei cum, trebuie să le facem dovada că nu suntem nici naivi și nici proști și denunțăm cu toată fermitatea declarațiile formale de caritate menite să inducă în eroare și să înșele poporul român. Peticul de pământ din Ștrandul Municipal Oradea se dorește să fie în mic ceea ce a fost Stațiunea Sovata în mare. De aceea sunt obligat să închei cu avertismentul enunțat de la început: Temeți-vă de fundațiile ungurești și când aduc daruri!

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulțumesc.

 
Costel Marian Ionescu - declarație cu titlul: Politici electorale și de imagine în sprijinul agriculturii;

Dau cuvântul domnului deputat Costel Marian Ionescu. Va urma domnul deputat Sali Negiat.

 

Domnul Costel Marian Ionescu:

Mulțumesc, domnule președinte.

Stimați colegi,

Declarația mea politică de astăzi este intitulată "Politici electorale și de imagine în sprijinul agriculturii".

Toate guvernele postdecembriste s-au ocupat numai declarativ de cosmetizarea imaginii proprii, în scopul rentabilizării agriculturii. Se știe că nivelul de trai al oricărei națiuni este reflectat și de factori ce țin de siguranța alimentară a populației.

În opinia Partidului România Mare, cine va ști să implementeze reforme economice performante în agricultură, acela va câștiga dreptul de gestionare a acestei țări bogate și mănoase.

Guvernele care au condus vremelnic această țară au avut pretenția să se ocupe de toate domeniile de activitate pe acele coordonate impuse de către organismele internaționale și nu au avut în vedere necesitățile concrete și obiective ale poporului român.

O maximă a lui Lichtemberg arată că: "O națiune care vrea să placă tuturor este vrednică de disprețul tuturor", iar Lech Walesa arăta "că dacă democrația nu dă pâine, înseamnă că nu e bună"

În orice țară, normalitatea se construiește prin asigurarea unui nivel de trai decent, considerat în acest moment de către Partidul România Mare ca prioritate cu adevărat națională, dar politica agricolă impusă de Uniunea Europeană solicită diminuarea drastică a personalului care se ocupă cu munca în agricultură, de la 48.000 existent, la circa 8%, în condițiile în care se importă peste 65% dintre produsele agro-alimentare, iar peste 55% din suprafața arabilă a țării este lăsată pârloagă.

În anul 2001 România a importat produse agroalimentare în valoare de 870 de milioane de dolari. În anul 2002 a importat aceleași produse agroalimentare în valoare de 1 miliard 370 mii de dolari, ceea ce reprezintă o creștere a importurilor în 2002, față de 2001, cu 63%. Acest lucru demonstrează indubitabil politica falimentară a Guvernului în primii doi ani de guvernare.

În aceste condiții, Guvernul a inițiat Ordonanța nr. 127 din 2002 privind unele măsuri de accelerare a acțiunilor de eliberare a titlului de proprietate asupra terenurilor agricole și forestiere, aspect procedural care a deschis drumul Ordonanței pentru modificarea Legii nr. 34 din 1994 privind impozitul pe venitul agricol, devenită Lege privind impozitul pe terenul agricol.

Această lege a fost aprobată de parlamentarii PSD, UDMR, PUR și respinsă de către parlamentarii PRM, deoarece aduce încă o dată o degradare accentuată a vieții țăranilor, prin introducerea impozitelor pe pământ, chiar dacă în campania electorală din anul 2000, PDSR a promis că nu va introduce impozitul pe venitul agricol până în anul 2004.

Datorită presiunii parlamentarilor Partidului România Mare, Guvernul a emis Ordonanța 158 din 2002, în care se prevede acordarea gratuită în anul 2003 a unui ajutor de îngrășăminte agricole producătorilor agricoli care au în proprietate teren arabil în extravilan, în suprafață totală de până la 2,5 hectare.

Partidul România Mare consideră că acordarea acestui ajutor numai posesorilor suprafețelor arabile de până la 2,5 hectare constituie inechitate și este o strategie comunistă pur electorală față de posesorii terenurilor de până la 10 hectare. Această ordonanță este total deficitară și discreționară, deoarece ar fi trebuit să acorde facilități în asigurarea cu îngrășăminte chimice pentru 2,5 hectare și celor care au până la 10 hectare.

Se precizează în această ordonanță că îngrășământul trebuie să conțină cel puțin două elemente fertilizante, cu maxim 40% substanță activă cu conținut obligatoriu în fosfor. Nu s-a precizat în ordonanță un raport util între cele două elemente, astfel producătorii de îngrășăminte au speculat această ambiguitate și au introdus în rețeta îngrășământului chimic cantitățile minime de fosfor, atât de necesare culturilor agricole.

Componența chimică variază de la 28% azot și 12% fosfor, la 27% azot și 13% fosfor. Se poate ajunge astfel ca producătorii să speculeze ambiguitatea acestei ordonanțe și să prezinte o compoziție cu 39% azot și 1% fosfor, în scopul realizării unor îngrășăminte chimice, cu preț de cost cât se poate de mic, în comparație cu prețul oferit prin ordonanță.

Azotatul de amoniu conține 33,5% azot și costă 250.000 lei sacul, față de îngrășământul chimic, electoral, de fapt, al cărui preț este de 410.000 lei pe sac precizat în ordonanță.

Din acest punct de vedere, Partidul România Mare atrage atenția asupra activităților speculative favorizate prin această ordonanță, făcută în scopul îmbogățirii prin corupție a întreprinderilor producătoare de îngrășăminte chimice. Termenul stabilit pentru distribuire este de 30 aprilie a.c.

În județul Dâmbovița, dintr-un total de 11.600 de tone repartizat s-au distribuit până la ora actuală aproximativ 600 de tone, ceea ce reprezintă 5,2% îngrășăminte agricole repartizate agricultorilor. Se pune problema când vor ajunge la agricultori toate cantitățile? Poate până la anul viitor, la cealaltă campanie agricolă.

Nu s-a făcut popularizarea cuvenită de către responsabilii Guvernului în teritoriu pentru probleme de agricultură, asupra organizării, aprovizionării și distribuirii gratuite a îngrășămintelor chimice, aspect ce determină pe foarte mulți beneficiari ai acestei ordonanțe să-și cumpere îngrășăminte din bani proprii, pentru că lucrările din agricultură nu depind de birocrația și indiferența guvernanților.

Partidul România Mare atrage atenția asupra licitației pentru stabilirea distribuitorilor. Când s-a făcut? Cine a participat și în ce publicație scrisă s-a anunțat? Pentru că adevărații beneficiari nu cunosc aceste lucruri.

Altă acțiune a actualilor guvernanți, tot în scop electoral și de imagine este Hotărârea Guvernului nr. 109 din 30 ianuarie 2003 prin care s-a acordat așa-zis sprijin producătorilor agricoli, în vederea achiziționării de motorină în anul 2003, cu finanțare de la bugetul de stat, cu o subvenție simbolică de 3.600 de lei la litru, ceea ce reprezintă circa 19% din preț.

Amintim că prețul de producție al motorinei la rafinărie este de circa 8.000 lei pe litru, iar dacă Guvernul PSD-UDMR-PUR ar fi dorit ca agricultura să reprezinte cu adevărat prioritate națională, ar fi trebuit să subvenționeze lucrările agricole cu motorină la prețul de producție, ceea ce ar fi generat inevitabil creșterea nivelului de trai, în special al populației care sărăcește din ce în ce mai mult.

Pentru a beneficia de această subvenție nesemnificativă sunt necesare foarte multe etape pe care trebuie să le parcurgă obligatoriu un agricultor, cum ar fi: eliberarea unor adeverințe de către directori generali ai agriculturii și industriei alimentare, întocmirea unei cereri tipizate, verificarea și certificarea cererilor și altele.

În concluzie, datorită birocrației, a mecanismelor greoaie, pe direcția mișcării hârtiilor, majoritatea agricultorilor care au dreptul la motorină subvenționată, conform ordonanței, renunță, pentru că timpul pierdut și efortul pentru întocmirea documentațiilor și drumurilor parcurse nu justifică ajutorul acordat.

Vă mulțumesc pentru atenție.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulțumesc.

 
Sali Negiat - despre inechitățile în aplicarea legilor fondului funciar în județul Constanța;

Dau cuvântul domnului deputat Sali Negiat. Va urma ultimul la cuvânt, dar valoros, domnul Mihai Baciu.

 

Domnul Sali Negiat:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

Intervenția mea se referă la situația gravă generată de problemele de rezolvare a aplicării Legii nr. 18 din 1991 și a Legii nr. 1 din 2000 în zona localităților Valul lui Traian și Basarabi- Murfatlar din județul Constanța.

În vederea aplicării legilor fondului funciar la nivelul localității Valul lui Traian sunt necesare 2.338 hectare de teren arabil și sunt disponibile doar 130 de hectare de vie și o suprafață repartizată la peste 40 km de această localitate de 190 hectare teren arabil, în zona Medgidia, Peștera.

Deși localitatea Valul lui Traian dispunea de cea mai mare suprafață de teren arabil în acea zonă, situația s-a schimbat prin exproprierile de după 1945 și înființările de institute și stațiuni de cercetare, în număr de 4, Institutul de cercetare pentru creșterea ovinelor Palas - Constanța, Stațiunea de cercetări vitivinicole Murfatlar, Stațiunea de cercetări pomicole Valul lui Traian și Stațiunea de cercetări pentru cereale în culturi irigate Valul lui Traian.

Această situație cred că este un caz unic în România, ca pe terenurile unei singure localități să fie înființate patru stațiuni de cercetare și institute.

Au mai existat și două CAP-uri la nivelul acestei localități.

La aplicarea Legii nr. 18 din 1991 s-au restituit doar 80% din suprafețele până la 10 hectare, iar acum, la aplicarea Legii nr. 1 din 2000 nu mai există terenuri disponibile, deoarece vechile proprietăți se află la dispoziția celor 4 institute și stațiuni de cercetare amintite mai sus, în suprafață de peste 3.700 de hectare și peste 700 de hectare la dispoziția Municipiului Constanța, ca proprietăți ale domeniului public al statului, transformarea aceasta având loc în anul 1999, înaintea apariției Legii nr. 1 din 2000.

În aceste condiții, adevărații proprietari ai acestor terenuri sunt în situația de a nu-și putea recupera drepturile de proprietate în zona unde locuiesc și nici în altă parte, cu toate că aceste terenuri există și sunt în situația amintită mai sus.

Rezolvarea este doar prin repunerea în drepturi a adevăraților proprietari și ca ei să arendeze, eventual, actualilor posesori, cele 4 institute și stațiuni de cercetări și Municipiul Constanța, cu atât mai mult cu cât în toate țările civilizate acest gen de unități de cercetări agricole au nevoie de cel mult aproximativ 100 hectare de teren și cu atât mai mult cu cât, actualmente, aceste unități care dispun în mod nejustificat de aceste proprietăți, fac chiar concesionări de terenuri și sunt generatoare de sute de miliarde de lei pierderi, cumulate în ultimii 12 ani.

Ca și vechile CAP-uri și IAS-uri, înainte de desființare, actualmente aceste unități de cercetări sunt surse de jaf și pierderi, fiind bunuri ale tuturor și ale nimănui, iar adevărații proprietari, în situația disperată de a acționa prin orice mijloace pentru a-și recupera proprietățile. De aceea fac apel la Guvernul României pentru rezolvarea urgentă și dreaptă a acestei situații explozive din zona Valul lui Traian, Murfatlar a județului Constanța.

Vă mulțumesc.

 
Mihai Baciu - despre confiscarea unor inițiative legislative de către actualul Guvern;

Domnul Corneliu Ciontu:

Și ultimul vorbitor, domnul deputat Mihai Baciu. Domnul Ioan Sonea depune la secretariat declarația.

 

Domnul Mihai Baciu:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Bine ați spus "ultimul vorbitor", pentru că nu voi citi. Vă voi scuti de un text scris și vă voi spune câteva cuvinte liber...

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

În cele trei minute, da, domnule deputat?!

 
 

Domnul Mihai Baciu:

...în dorința de a fi cât mai scurt, tocmai veneam în întâmpinarea aspirației dumneavoastră legitime de a ne înscrie în câteva minute.

Anul trecut Guvernul a dat Ordonanța 36/2002, Ordonanța privind taxele și impozitele locale, și în ordonanța aceasta, între alte binefaceri cu care ne blagoslovește Guvernul de mai mulți ani, se află și impozitarea terenurilor agricole și silvice începând de la 1 ianuarie anul acesta, lucru care s-a și întâmplat și se află în plină desfășurare.

Pe 4 februarie, deci chiar la începutul actualei sesiuni, Grupul parlamentar al Partidului Democrat a depus o inițiativă legislativă, o propunere, de amendare a acestei ordonanțe, în care, în esență, propune amânarea impozitului pe terenurile agricole și silvice din extravilan pe câțiva ani, pe mai mulți ani, până când oamenii vor avea de unde să plătească. Deci, repet, până când vor avea de unde să plătească și mai propunem noi acolo ca banii pe care deja i-au dat cei care au plătit impozitul să fie returnați celor care au plătit.

De ce am făcut noi această propunere? Trei argumente principale aducem, foarte pe scurt. Primul argument pe care-l știți cu toții este următorul: micii și mijlocii proprietari de pământ din România sunt la pământ cu banii. Dacă mai au ceva de mâncare, pentru că mai cresc o găină, un purcel, mai cresc o vacă ce le dă lapte, bani nu au deloc, nu mai intru în detalii din ce cauză sunt săraci lipiți pământului, n-au nici o resursă financiară, n-au de unde plăti acest impozit.

Chiar dacă pentru bugetul statului n-ar însemna mare lucru, dar pentru ei înseamnă mare lucru, pentru că n-au de unde.

Un al doilea argument este că punerea în posesie a terenurilor agricole și silvice este departe de a fi încheiată. Chiar dacă unii prefecți au raportat ca primii secretari, pe vremuri, că ei au succese extraordinare în această acțiune, acțiunea este departe de a fi terminată.

Și al treilea argument important pe care-l aducem este următorul: toată țara este plină de procese, sigur, tribunalele, instanțele, pline cu zeci de mii de procese cu litigii pentru pământ. Cu litigii pentru pământ - repet - la care se mai adaugă faptul că, pe timpul comunismului, știți dumneavoastră foarte bine, multe suprafețe de pământ au fost transferate fără să fie întrebați oamenii, deci în mod cu totul arbitrar, de la o comună la alta, de la o comună la un AEI, la un IAS și mai știu eu cum, după criteriile și interesele de atunci.

Acum comunele se ceartă, și cazurile sunt foarte multe în toată țara, pe acest pământ, fiecare îl revendică, nu știe nimeni al cui este, cine plătește impozitul pe acest pământ.

Iată, deci, cel puțin trei argumente bine întemeiate care pot fi verificate pe teren, pentru care noi am propus această amânare sine die a impozitului pe pământ.

Ce s-a întâmplat mai departe? Guvernul a intrat în alarmă, pentru că noi, imediat după înaintarea acestei inițiative am declanșat o campanie națională - repet - națională de strângere de semnături pentru sprijinirea inițiativei noastre. Această campanie a avut un ecou foarte mare în toată țara; până în prezent deja avem sute de mii de semnături strânse, pentru că oamenii au reacționat așa cum ne așteptam să reacționeze: au semnat pentru sprijinirea acestei inițiative.

Speriat, Guvernul, joia trecută a hotărât să emită o ordonanță de urgență (cum altfel?!), de urgență, evident, prin care se suprimă anul acesta, se suspendă pentru acest an acest impozit și se dau banii înapoi - scria acolo - să vedem cum se vor realiza chestiunile acestea.

Care este substratul acestui gest al Guvernului? Este clar pentru toată lumea: Guvernul s-a alarmat că PD-ul câștigă în imagine, pe bună dreptate, că PD-ul devine tot mai cunoscut în mediul rural și ce a zis? hai să luăm noi imaginea PD-ului și să venim noi cu această inițiativă, deși dumneavoastră știți foarte bine că nici de gând nu avea Guvernul să scutească pe oameni de impozit, ba, dimpotrivă, dăduse ordin la toți primarii din toată țara să nu dea nici un act, inclusiv certificate de deces la cei care solicitau și care nu-și plăteau impozitul pe pământ, să plătească întâi impozitul. Iată, așadar, că Guvernul, speriat de ce vă spuneam mai înainte, a luat această inițiativă.

De ce fac eu această declarație? O fac să fim auziți, sigur în sală nu suntem foarte mulți, presa nu prea este de față la această oră, dar eu sper că o să se audă, că este vorba, de fapt, de o inițiativă a PD-ului, însușită de Guvern. Deja gorniștii și țucălarii lui Dâncu au început să străbată țara și să bată cu pumnii în piept, cu cărămida, că au făcut deja vânătăi în partea stângă a pieptului că Guvernul iubește țăranii și iată ce cadou le dă! Este un cadou făcut de Guvern la presiunea și la inițiativa noastră. Această inițiativă a PD-ului o vom continua cu fermitate, vom iniția și o altă campanie de trei semnături pe pensionari și pe alte categorii necăjite ale acestei țări și poate că Guvernul, speriat, iar va mai da cine știe ce ordonanță simplă, de urgență, ordin și așa mai departe.

Aceasta am vrut să vă spun, domnule președinte... Să văd dacă am mai scris ceva aici în palmă, n-am mai scris nimic... Deci, închei spunându-vă că, iată, modalitatea - și vând acest patent și la alte partide din opoziție - modalitatea este să sensibilizeze populația puternic pe o temă, Guvernul se sperie și vine și el cu o inițiativă pe care, după aceea, încearcă să o confiște și să se laude, așa cum face cu inițiativa noastră.

Vă mulțumesc, domnule președinte.

 
 

(Următoarele intervenții au fost consemnate conform materialelor depuse de domnii deputați la secretariatul de ședință.)

 
Makkai Grigore - punere în temă pe subiectul calendarului ecologic internațional;

Domnul Makkai Grigore:

Doamnelor și domnilor deputați,

În fiecare an, în luna martie sărbătorim două din cele mai importante zile ale calendarului ecologic. În data de 22 martie aniversăm "Ziua mondială a apei", iar a doua zi, în 23 martie "Ziua mondială a meteorologiei".

Ziua internațională a apei a fost desemnată de Organizația Națiunilor Unite. Organizația Internațională a Meteorologiei, pornind de faptul că datele climatologice se pot utiliza cu succes în activitățile de gospodărire a resurselor de apă, a creat în anul 1946 o Comisie Internațională de Hidrologie. Însă, declararea zilei de 22 martie ca "Ziua Mondială a apei" a survenit mai târziu, la Conferința Mondială de Protecția Mediului Înconjurător de la Rio de Janeiro din anul 1992. Pentru organizarea evenimentelor legate de această zi, anual este desemnată câte o organizație internațională din domeniu. Aceasta stabilește și tematica simpozioanelor, conferințelor sau a dezbaterilor științifice, care au loc cu această ocazie. Anul trecut, ca organizator a fost desemnat Comitetul Internațional pentru Energia Atomică, iar în acest an, acest rol onorant îi revine Comitetului Internațional pentru Protecția Mediului din cadrul ONU.

"Ziua Mondială a Meteorologiei" este sărbătorită din anul 1961. Cu această ocazie marcăm înființarea Organizației Mondiale a Meteorologiei. Predecesorul OMM-ului Organizația Internațională a Meteorologiei a fost înființată în anul 1873, însă ea nu avea un caracter interguvernamental, ci funcționa mai mult ca o "asociație științifică". La data de 23 martie 1950, Organizația Internațională de Meteorologie se transformă în Organizația Mondială a Meteorologiei, cu caracter interguvernamental și în scurt timp devine cea mai largă organizație de specialitate a ONU, din care astăzi fac parte toate țările lumii.

În concepția OMM, fenomenele legate de cele două elemente de mediu - apa și aerul - sunt atât de interdependente, încât în multe din țările lumii aniversarea celor două zile ecologice sunt cuplate. A devenit deja tradiție, la dezbaterile din aceste zile se fixează ca temă centrală o problemă de interes major. Astfel, dacă ne referim doar la ziua meteorologiei, de-a lungul anilor au fost dezbătute: relația dintre meteorologie și agricultură (1968), dintre meteorologie și producție alimentară (1976, 1984), dintre meteorologie și producția de energie (1979), sau meteorologia în slujba vieții și a protecției bunurilor (2002).

Asemenea, cu ocazia zilei internaționale ale apei se alege an de an cu mare grijă un subiect, care se leagă de obicei de o temă de cercetare din domeniul protecției mediului. Astfel, în anul 1997 ne-am întrebat dacă omenirea are suficientă apă, iar în 2000 ne-am ocupat de rezervele de apă ale secolului 21.

Se pare că sensibilizarea societății față de evenimentele meteorologice și hidrologice extreme este în creștere. Fenomenul este explicabil dacă ne gândim că, în ultimul deceniu, în medie pe an își pierd viața cca. 250.000 de persoane în urma catastrofelor naturale. Decesul a cca. 90% din numărul menționat survine ca urmare a fenomenelor meteorologice și hidrologice periculoase.

Fenomenul de încălzire a atmosferei terestre astăzi este deja o certitudine. În urma eliminărilor masive de gaze cu efect de seră, temperatura medie a atmosferei a crescut cu 0.6 grade Celsius față de anul 1860. Ca efect imediat, nivelul apelor din oceanul planetar a crescut cu valori între 10 și 20 cm. Modelarea matematică a fenomenului ne indică faptul că o continuare cu aceeași rată a încălzirii atmosferei va genera în anul 2100 o creștere cu cca. 100 cm a nivelului apelor oceanului planetar. Acest lucru va avea un impact major asupra geografiei planetei, asupra economiei și societății umane. Inundarea zonelor costiere de astăzi, unde se găsesc cele mai fertile terenuri agricole și cele mai mari concentrări ale populației va avea urmări greu previzibile.

Poate acesta a fost și motivul pentru care, în acest an, tematicile stabilite sunt convergente în ideea grijii pentru viitor. Astfel pentru ziua "apei" tema dezbaterilor o constituie "Apa pentru viitor", iar pentru ziua "meteorologiei" "Clima Viitorului".

Parlamentul României, consecvent pentru asigurarea unui cadru legislativ adecvat protecției mediului din țara noastră, a promovat și promovează proiecte de legi și inițiative legislative menite să asigure a protecție adecvată atât a mediului aerian, cât și a celui acvatic din țara noastră. De asemenea, a procedat la ratificarea majorității convențiilor internaționale din domeniu și depune eforturi pentru asigurarea armonizării legislației din țara noastră cu cea din Uniunea Europeană.

Ioan Sonea - intervenție cu titlul : Statul Vinde - tot;

Domnul Ioan Sonea:

Statul "Vinde-tot"

Prin anul 1995 exista o preocupare intensă și legitimă, de altfel, pentru a rezolva o problemă gravă: cea a chiriașilor din casele naționalizate. Se încerca prin Legea 112/1995 eliminarea diferențelor dintre chiriașii din casele naționalizate și cei din locuințele construite de stat. Se acorda chiriașilor din casele naționalizate dreptul de a cumpăra locuințele, în anumite condiții.

Din calcule diverse, unele chiar politicianiste, printr-o serie de prevederi cuprinse în Normele metodologice de aplicare a Legii 112 precum și prin Legea 10/2000 s-au adus modificări esențiale față de Legea 112, modificări care au condus la târârea prin tribunale a mii de chiriași-proprietari din casele naționalizate, chiriași care le-au cumpărat de la "STAT" după ce le locuiseră, cei mai mulți, zeci de ani. Desigur că foștilor proprietari, cel puțin unora, li s-a făcut o nedreptate.

Acum au loc procese între moștenitorii foștilor proprietari, unii dintre ei plecați din țară chiar înainte de venirea comuniștilor la putere și tot din motive politice, și chiriașii deveniți proprietari.

Se pune întrebarea dacă aceștia din urmă ar mai fi cumpărat casele dacă nu le acorda acest drept o lege elaborată de Parlamentul României. Iată, astăzi proprietarii care au cumpărat imobilele în baza unei legi se văd în situația de a fi scoși în stradă. Tot prin încălcarea unui drept fundamental, acela al dreptului de proprietate. Printr-o ordonanță se prevede evacuarea începând cu 2004. Pot proprietarii actuali să-și procure o nouă locuință într-un termen relativ scurt, având în vedere prețurile! Numai în capitală sunt câteva zeci de mii de cazuri. În același timp ne putem întrebarea cum acționează justiția, din moment ce vânzătorul nu a fost un bișnițar oarecare, ci chiar Statul Român. Nu este destul că sunt târâți prin procese pe care le pierd, rămânând în stradă, dar actualii proprietari sunt umiliți ca fiind comuniști, nomenclaturiști, etc. Cei mai mulți sunt cetățeni obișnuiți. Se pare că Guvernul actual, al aceluiași partid, care în urmă cu câțiva ani le vindea casele, consideră acum că este mai eficient și dă mai bine la imagine acordând câștig foștilor proprietari. Totuși, cine plătește taxele și timpul pierdut prin sălile tribunalelor de către cumpărătorii înșelați de Stat? Pot aceștia să-și susțină drepturile la Curtea Europeană a Drepturilor Omului, fiind proprietari de drept? Putem spune că PDSR=PSD nu a făcut o politică sinceră în privința acestei chestiuni. Nu știa în 1995 cine era proprietarul bunului pe care îl scotea pe piață?

Credem că s-a știut întotdeauna ce probleme pot să apară prin soluții cu jumătate de măsură, dar s-a preferat acest mod de lucru și de o putere și de cealaltă, care s-au succedat prin fața electoratului, tocmai pentru a se da frâu liber jocurilor și ingineriilor avocățești ca surse de îmbogățire și pentru a se crea impresia că se poate face dreptate prin justiție, iar pe de altă parte pentru a se da speranțe în bătălia electorală. Dar cum se poate, într-un stat în care corupția este la loc de cinste, să se facă dreptate? Nimănui nu îi pasă de cei aruncați în stradă, bătrâni, tineri, pensionari fără sprijin, care au crezut în consecvența puterii.

Cum despăgubește Statul pe cel care suportă atingeri tocmai din vina Statului? Se repară o nedreptate printr-o altă nedreptate! Dacă cumpărătorii ar da în judecată Statul pentru că le-a vândut ceea ce nu-i aparținea, după cum o spune acum prin aceiași oameni, probabil că acest stat ar trebui să dispară. Probabil că acest lucru se și dorește.

Are același partid - stat puterea să-și asume erorile și să ia măsurile de protecție necesare și pentru victimele fostului regim comunist și pentru propriile sale victime ? Pentru că mereu se pune problema cine îl protejează pe cetățean de abuzurile Statului...

Numai că Statul înseamnă oameni, instituții, interese.

Într-un stat care nu are putere, aceasta aparține și este exercitată de cei care nu respectă Legea și Statul.

Iosif Armaș - abordarea temei revizuirii Constituției;

Domnul Iosif Armaș:

Domnule președinte,

Stimați colegi deputați,

Pe măsură ce procesul de democratizare a societății românești dobândește contururi din ce în ce mai clare, începând cu anul 2001, și, mai pregnant, din anul 2002, se constată accentuarea interesului, pe toate palierele societății, pentru revizuirea Constituției. Este de domeniul evidenței că o serie de prevederi ale Constituției din anul 1991 nu mai corespund realităților actuale și, ca atare, se impune ca acestea să fie corectate.

Nu mă voi referi, în intervenția mea de astăzi, la totalitatea domeniilor în care legea fundamentală a țării urmează a fi modificată. Doresc să subliniez însă o temă, considerată până nu demult intangibilă și, ca atare, tratată dintr-un unghi conjunctural, devenită, în împrejurările actuale, abordabilă: dreptul cetățenilor străini de a deține în proprietate terenuri. Sloganul: "Nu ne vindem țara!", la modă prin anii '90, nu mai este de actualitate, subiectul precizat nu mai provoacă un val masiv de respingere, dimpotrivă, în context integrării, el trebuie reconsiderat.

Proprietatea privată reprezintă esența unei economii de piață și a sistemului statal de tip occidental. Forma dominantă de proprietate reprezintă și una din cele mai importante diferențe între sistemul comunist și cel capitalist, așa încât era normal ca tranziția în România să nască numeroase controverse pe marginea acestui subiect.

Din câte cunosc, reglementarea constituțională a proprietății a fost amplu dezbătută, atât în cadrul Comisiei parlamentare abilitate cu revizuirea de fond a Constituției, cât și în cadrul Forumului Constituțional, o structură de dialog instituționalizat al societății civile referitor la revizuirea Constituției.

Opinia susținută de cvasitotalitatea cazurilor este ca expresia folosită în Constituție să nu mai fie "ocrotirea" proprietății private, ci "garantarea" ei. Se dorește ca actualul art. 41 al Constituției să stipuleze cât mai simplu și mai direct faptul că proprietatea privată este garantată de stat, considerându-se că această modificare ar asigura o mai bună protecție a proprietății și un tratament egal al proprietarilor.

În această privință, noul text al Constituției precizează clar că proprietari pot fi chiar și cetățenii străini. Dreptul străinilor de a deține terenuri în România este susținut și în ideea de a nu mai fi necesară modificarea legii fundamentale, odată cu aderarea previzibilă a României la Uniunea Europeană, în anul 2007.

Această temă - larg dezbătută de opinia publică în ultimii ani - are ca resort mai degrabă atitudinea autorităților publice (nu întotdeauna principială) în aplicarea și respectarea legilor referitoare la restituirea bunurilor și la dreptul de moștenire, decât posibilele carențe ale textului constituțional.

Vă mulțumesc pentru atenție.

Gheorghe Dinu - declarație legată de Suferințele justiției române;

Domnul Gheorghe Dinu:

Declarație politică: "Suferințele justiției române".

Modul defectuos de funcționare a justiției române constituie o preocupare constantă a societății civile, gradul de credibilitate al acesteia menținându-se la o cotă deosebit de scăzută în ochii populației. Se vorbește mult și se scrie des despre neajunsurile legislației noastre și despre corupția și politizarea care și-au făcut loc și în instanțele judecătorești. Chiar și doamna ministru Rodica Stănoiu recunoștea, nu demult, într-o conferință de presă, aceste carențe ale actului de justiție, denunța existența "clanurilor familiale" și a cartelurilor din magistratură, pleda pentru "separarea apelor" în justiție.

Întrucât și la sediile partidului nostru, precum și la birourile parlamentare ale aleșilor noștri continuă să se înregistreze nenumărate sesizări și reclamații cu privire la fapte care impietează activitatea juridică și duc la hotărâri judecătorești considerate nedrepte, pronunțate părtinitor sau superficial, fără o analiză atentă și profesionistă a cazului, ne-am pus întrebarea: care este cauza acestor lipsuri?

Un posibil răspuns ar consta în selecționarea celor chemați să facă parte din corpul magistraților, la profilul lor moral, la verticalitatea și imunitatea lor față de orice presiuni politice sau de altă natură, la rezolvarea problemei incompatibilităților morale și deontologice din magistratură. Recentul caz prezentat de una din televiziunile centrale al judecătorului din Bihor care racola autostopiste prezentabile pentru ca pe drum să se masturbeze în fața lor este pur și simplu stupefiant. Asemenea oameni, îmbrăcați în robă judecătorească, sunt puși să împartă dreptatea, să dea lecții de legalitate și moralitate, când însăși deplinătatea facultăților lor mintale cele mai elementare este serios pusă la îndoială!

Îmi exprim părerea că "separarea apelor", de care vorbea doamna ministru Stănoiu, trebuie să înceapă de la selecția magistraților, căci până nu vom avea un corp de magistrați morali și profesioniști, nesupuși ordinelor și influențelor politice, nu vom avea un stat de drept funcțional.

Apoi, consider că este necesară reintroducerea sistemului specializării în instituțiile judiciare, așa cum există în țările dezvoltate, cu un sistem de drept bine fundamentat și așa cum existat și la noi în perioada interbelică. Mai concret, pledez pentru specializarea profesională a magistraților și chiar a avocaților în domeniul dreptului penal, civil, comercial, fiscal. Să se renunțe la sistemul din prezent, când trecerea judecătorilor de la o secție la alta se face pe baza unei decizii administrative, fără a se verifica și dacă au cunoștințele necesare unei astfel de activități.

Avansarea judecătorilor la instanțe superioare sau pe grade ierarhice să nu se facă exclusiv pe criteriul vechimii, ci pe baza unor examene riguroase, care să implice modul cum și-au îndeplinit activitatea pe gradul sau la instanța de la care este avansat.

De asemenea, așa cum s-a mai propus, ar trebui introdusă de urgență instituția judecătorului de instrucție, specializat în materie, care să vizeze actele procurorilor. În lipsa acestei instituții, vom asista în continuare la suspiciunea subordonării actului procurorului sistemului executiv, cu nuanță politică. În zadar s-a înființat un Parchet Național Anticorupție, dacă șeful acestui parchet poate fi influențat politic.

Plecând de la statistică ce înregistrează o creștere importantă a infracțiunilor și contravențiilor economico-financiare, se impune înființarea tribunalelor financiare, cu judecători și procurori specializați, eventual, recrutați din schema Curții de Conturi. Se știe că această Curte are atribuții judiciare foarte reduse și, în consecință, atâția judecători și procurori financiari nu prea au obiectul muncii.

Desigur, aceste câteva propuneri, care nu sunt numai ale mele, nu epuizează toate măsurile ce ar trebui luate pentru modernizarea și europenizarea sistemului nostru judiciar. Dar, pentru a fi posibilă destrămarea uriașelor rețele mafiote, cu ramificații către straturile superioare ale politicii, pentru a combate corupția, infracționalitatea și clanurile oculte din societatea românească, trebuie eradicate mai întâi corupția și structurile mafiote ale justiției.

Nimic nu se va putea construi durabil în România până nu vom avea un stat de drept autentic, degrevat de tendințele dirijiste specifice sistemului totalitar, bazat pe o justiție independentă, în serviciul cetățeanului și bucurându-se de deplina încredere a acestuia.

Gheorghe Roșculeț - argumentarea preocupării constante a M.E.C. pentru studenți;

Domnul Gheorghe Roșculeț:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

Nu cu mult timp în urmă, un coleg din Opoziție vorbea de faptul că Guvernul Năstase, "prin strategii mai mult sau mai puțin previzibile, găsește modalități de a încălca legea, chiar și în domeniul învățământului". Colegul nostru, uitând să spună cât de "roză" era situația în domeniul educației pe vremea când partidul din are face parte era la guvernare, vorbește însă de "repercusiunile grave" pe care le are politica socială a Guvernului actual asupra studenților.

Ceea ce face domnul deputat este doar o contestare oarbă și dorim să-i amintim câteva din preocupările și realizările Ministerului Educației și Cercetării în anii 2001-2003 în învățământul superior: în anul financiar 2001, a fost suportat de la bugetul de stat 55,8%, iar în 2002 44,6% din costul total al cazării studenților din învățământul de stat în cămine; în anul de învățământ 2001-2002, au fost suportate de la bugetul de stat 880 miliarde de lei pentru bursele studenților (21% din numărul total al studenților din învățământul de stat); în perioada vacanțelor anului de învățământ 2001-2002, peste 6000 de studenți au beneficiat de odihnă în tabere, fondurile alocate ridicându-se la peste 14 miliarde de lei; pentru reamenajarea și construcția de cămine noi pentru studenții din învățământul de stat au fost alocate în anul 2001 127,8 miliarde de lei, iar în anul 2002 185,9 miliarde de lei; în vederea finalizării și reparării unor spații de învățământ și biblioteci aflate în construcție s-au alocat de la bugetul de stat, în 2001, 354,9 miliarde de lei, iar în anul 2002 368,6 miliarde de lei; pentru reabilitarea și dotarea laboratoarelor aparținând instituțiilor de învățământ superior s-au alocat de la bugetul de stat 144,7 miliarde de lei în 2001 și 120 de miliarde de lei în 2002.

Dorim, de asemenea, să-i aducem la cunoștință domnului deputat cele mai importante valori legate de nivelul finanțării învățământului superior în anul 2003; pentru finanțarea de bază, suma alocată în acest an este de 5542,8 miliarde de lei, pentru un număr de 381481,5 studenți echivalenți; pentru finanțarea contravalorii reducerilor la transportul urban al studenților de la cursurile de zi s-au alocat 55 de miliarde de lei, de care vor beneficia 272575 studenți; la capitolul dedicat burselor acordate studenților și doctoranzilor români, fondul total de burse pentru 2003 este de 1253,7 miliarde de lei; numărul studenților români eligibili pentru stabilirea fondului de bursă este de 266525 și, respectiv, 2565 doctoranzi cu frecvență; pentru susținerea cheltuielilor necesare funcționării căminelor și cantinelor studențești, Ministerul Educației și Cercetării asigură în 2003 o alocație în valoare de 550 miliarde de lei, iar numărul locurilor de cazare subvenționate este de 103719.

Iată, așadar, numai câteva date care demonstrează preocuparea constată a Ministerul Educației și Cercetării, respectiv, a Guvernului Adrian Năstase, în vederea asigurării condițiilor decente pentru studenții din învățământul superior.

Eugen Gheorghe Nicolăescu - despre acțiuni ce demonstrează când a mințit Guvernul;

Domnul Gheorghe-Eugen Nicolăescu:

Cine minte o dată are posibilitatea să se îndrepte și să mai poată fi crezut.

Cine minte de două ori este capabil să o mai facă și trebuie să depună eforturi multe pentru a putea fi crezut pe cuvânt.

Cine minte de mai multe ori este considerat mincinos și nu mai are nici o șansă să fie luat în seamă.

PSD-ul și Guvernul lui Adrian Năstase minte de când a preluat puterea și, ca atare, nu mai poate fi crezut, nici dacă ar încerca să spună adevărul.

Guvernul PSD a mințit când:

  • a introdus venitul minim garantat fără să spună că acesta nu va putea fi acordat la nivelul prevăzut în lege și că este numai o formă de a cumpăra voturi de la cei săraci. În prezent, acest venit se acordă în procente variind între 12-65% din cât este stabilit prin lege, dar fondurile bugetelor locale numai atât pot suporta;
  • a introdus impozitul pe venitul terenurilor agricole, spunând că acesta este cerut de normele europene și că numai așa putem îndeplini criteriile de integrare, introducând aceste venituri în bugetele locale, iar acum îl anulează fără să rectifice bugetele locale, consecința fiind că bugetele comunelor vor fi ciuntite;
  • a afirmat că nu are baroni locali, că nu are corupție, dar arestările se țin lanț, chiar și în condițiile în care poliția și justiția lucrează cu mănuși cu importanții pesediști.

Acum, acest Guvern vine cu un pachet de luptă anticorupție, care nu face altceva decât să le permită pesediștilor continuarea activităților suspectate puternic de corupție și nu-l mai putem crede, pentru că ne-a mințit de prea multe ori.

Codrin Ștefănescu - îndemn la reflecție asupra gravității situației Uzinei din Cugir;

Domnul Codrin Ștefănescu:

Încă din anul 2001, am asistat la problemele cu care se confruntă Uzina mecanică din Cugir, probleme grave, provocate de conducerea defectuoasă a vechilor guvernanți. Consecință a superficialității și indiferenței cu care a fot tratată situația internă a societății, Uzina de la Cugir se află acum în pragul disperării, chestiunile nerezolvate în acea perioadă de către PD, PNL și PNȚ conducând la o situație mult mai gravă, în prezent.

Paradoxal, însă, vinovații pentru provocarea acestei stări nu au fost și nu sunt nici acum trași la răspundere pentru pagubele existente, rezolvarea situației revenind acum în exclusivitate nouă. Actualul Guvern depune în prezent eforturi pentru redresarea situației economice a societății, stimulând investițiile necesare pentru eficienta funcționare a acestui agent economic, încercând salvarea și eficientizarea acestuia.

Sperăm ca organele abilitate să dea dovadă de înțelegere în soluționarea acelor probleme pe care le întâmpină Uzina Cugir, referindu-mă în special la procesele pe care, în mod paradoxal, aceasta le-a pierdut în instanță. Echipa societății încearcă să treacă peste o perioadă dificilă, cauzată de moștenirea unei conduceri care aproape a prăbușit unul din cele mai importante centre ale industriei din România. Însă, cugirenii sunt ambițioși, corecți și se luptă pentru dreptul lor.

Bravo, așadar, echipei de conducere a uzinei, care împreună cu sindicatele, oferă soluții pertinente pentru reabilitare, iar dacă problemele cu care aceștia se confruntă se vor rezolva într-un viitor apropiat, putem afirma că acest fapt se datorează numai efortului conjugat și susținut, omeniei și dorinței de mai bine de care aceștia dau dovadă.

Când vorbim de Cugir, însă, nu ne gândim numai la calitățile oamenilor de aici, ci, mai ales, la efectele care se răsfrâng asupra acestora, având în vedere starea actuală a uzinei. Nu putem să nu ne gândim la mamele care nu au ce să pună în pachetul copiilor la școală sau la pâinea care nu întotdeauna ajunge la toată familia.

Ar trebui, așadar, să reflectăm cu toții la consecințele pe care ignoranța celor din trecut le-a provocat asupra locuitorilor din Cugir. Știm, însă, că, într-o bună zi, vinovații pentru suferința lor vor fi trași la răspundere, iar cea mai grea va fi aceea morală, în fața cugirenilor.

Ion Luchian - apel pentru respectarea dreptului la asistență medicală și medicamente pentru toți copiii;

Domnul Ion Luchian:

Medicii pediatri mi-au atras atenția că tot mai mulți copii suferă de rahitism. Această boală este rezultatul unei hrăniri necorespunzătoare, din cauză că părinții români, tot mai săraci, au ajuns să nu-și mai poată permite să alimenteze bebelușii din motive financiare. Rahitismul este o boală specifică populațiilor țărilor sărace.

Ministrul Sănătății și Familiei are prevăzut în bugetul pentru anul 2003 Programul de distribuire a laptelui praf, în valoare de 348 miliarde de lei, dar această sumă este mai mică de patru ori decât cea acordată Programului "Laptele și cornul".

Acest program nu funcționează în toate zonele, chiar unele femei nici nu știu de existența acestui program. Pe de altă parte, acolo unde primăriile, prin direcțiile de sănătate publică, distribuie laptele praf gratuit, părinții ajung să se calce în picioare la cozi pentru obținerea acestuia. În prezent, în mai multe județe din țară nu se mai distribuie laptele, mii de copii sugari suferind din cauza direcțiilor de sănătate publică, direcții care nu mai aplică legea.

Ministerul ne informează că în această perioadă sunt în curs de desfășurare licitațiile pentru firmele distribuitoare. Tot sistemul sanitar din România este în profundă criză. Președintele Colegiului Farmaciștilor, Dumitru Lupuleasa, a denunțat situația dezastruoasă în care se află farmaciile din întreaga țară. În condițiile în care majoritatea farmaciilor sunt în stare de faliment, Guvernul a decis impunerea unor condiții foarte exigente în contractele cu casele de asigurări de sănătate, motiv pentru care doar un sfert din unitățile farmaceutice vor avea dreptul de a vinde medicamente subvenționate de stat.

Copiii, veteranii de război și urmașii revoluționarilor nu mai beneficiază de medicamente gratuite, decât în limita listelor subvenționate de stat. Cei mai afectați sunt copiii, mari consumatori de OTC-uri, care, conform noilor reglementări, beneficiază gratuit numai de antibiotice.

Tentativa de a limita gratuitățile de care beneficiază copiii a mai avut-o în toamna trecută președintele Casei Naționale de Asigurări de Sănătate, Eugeniu Țurlea. Acum, în normele contractului-cadru pe anul 2003, copiilor (cu excepția celor cu vârste între zero și un an, care, oricum, consumă foarte puține medicamente), dar și veteranilor de război și persoanelor cu handicap, li se limitează accesul la tratamente.

Cum am mai spus, cei mai afectați de această măsură guvernamentală sunt copiii. Toate intențiile de protejare a copiilor devin vorbe fără acoperire, atâta timp cât dreptul la sănătate și la obținerea medicamentelor este obstrucționat tot mai mult în fiecare zi.

Valeriu Gheorghe - avertisment adresat Ministerului Agriculturii legat de redresarea producătorilor interni.

Domnul Valeriu Gheorghe:

Mă simt obligat să avertizez Ministerul Agriculturii că în ultima perioadă de timp am sesizat, prin interpelări, situația dezavantajoasă în care se află producătorii interni de carne de porc, pasăre și de zahăr. Voi depune o interpelare cu privire la producția de zahăr din România.

Zahărul, ca și celelalte produse pe care le-am amintit, beneficiază de subvenții foarte mari în țările de proveniență, ceea ce face ca prețul acestor produse importante să fie mai mic decât prețul produselor românești. Fermierii și procesatorii implicați în cultivarea sfeclei de zahăr și, respectiv, producerea zahărului au atenționat Ministerul Agriculturii, Alimentației și Pădurilor în legătură cu gravele probleme cu care se confruntă acest sector. În prima săptămână a lunii februarie 2003, a avut loc la Bruxelles o întâlnire cu oficiali ai Comisiei Europene și reprezentanții români ai acestui sector. Delegația română a făcut o impresie bună oficialilor europeni.

După aproape două luni de la acest eveniment, Ministerul Agriculturii, Apelor și Pădurilor nu a discutat în ședințele de Guvern care au urmat actele normative promise pentru reglementarea situației în domeniu. În tot acest timp, mari cantități de zahăr rafinat sunt importate din Uniunea Europeană, Polonia și Moldova, abandonându-se producătorii interni.

Hotărârea Guvernului nr. 55/2002 privind instituirea de taxe vamale de 30% la importul de zahăr brut a alimentat suplimentar bugetul ultimelor 12 luni cu aproximativ 25 de milioane de dolari, bani care ar fi trebuit să se regăsească în sprijinul acordat de bugetul de stat pentru sectorul zahăr. Producătorii și procesatorii de zahăr au solicitat Ministerului Agriculturii, Apelor și Pădurilor, încă de săptămâna trecută, să promoveze în cel mai scurt timp normative necesare redresării acestui sector și să urgenteze aplicarea unei hotărâre de Guvern privind majorarea taxelor vamale de la 45% la 90% pentru zahărul rafinat și de la 45% la 60% pentru zahărul brut.

Când considerați, domnule ministru, că veți avea timpul necesar să vă aplecați asupra "pachetului complex de măsuri" pentru contracararea unei destabilizări a pieței interne a zahărului, așa cum ați promis, prin secretarii de stat din Ministerul Agriculturii, Apelor și Pădurilor?

 

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulțumesc. Prima parte a ședinței noastre s-a încheiat. Vă mulțumesc pentru participare. În câteva minute o să reluăm lucrările.

 
   

Postal address: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, Bucharest, Romania thursday, 12 december 2019, 18:39
Telephone: +40213160300, +40214141111
E-mail: webmaster@cdep.ro