Plen
Ședința Camerei Deputaților din 1 aprilie 2003
Sumarul ședinței
Stenograma completă
publicată în Monitorul Oficial, Partea a II-a nr.38/11-04-2003

Dezbateri parlamentare
Calendarul ședințelor
- Camerei Deputaților:
2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003 2002
2001 2000 1999
1998 1997 1996
Interoghează dezbaterile
din legislatura: 2016-prezent
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996
Monitorul Oficial
Partea a II-a:2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003 2002

Transmisii video

format Real Media
Ultimele ședințe (fără stenograme încărcate):
04-12-2019
27-11-2019
Arhiva video:2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003
Pentru a vizualiza înregistrările video trebuie să instalați programul Real Player
Sunteți în secțiunea: Prima pagină > Proceduri parlamentare > Dezbateri > Calendar 2003 > 01-04-2003 Versiunea pentru printare

Ședința Camerei Deputaților din 1 aprilie 2003

  1. Intervenții ale domnilor deputați:

 

Ședința a început la ora 8,20.

Lucrările au fost conduse de domnul Corneliu Ciontu, vicepreședinte al Camerei Deputaților, domnul Valer Dorneanu, președintele Camerei Deputaților, asistați de domnii Nicolae Leonchescu, Constantin Niță și Borbely Ladislau, secretari.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Bună dimineața!

Stimați colegi,

Începem ședința de intervenții.

 
Iosif Armaș - referiri la moțiunea de cenzură Mafia sufocă România, inițiată de partidele din opoziție;

Dau cuvântul domnului deputat Iosif Armaș. Va urma domnul Nicolae Leonăchescu.

 

Domnul Iosif Armaș:

Mulțumesc, domnule președinte.

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

Doresc să mă refer, în intervenția mea de astăzi, la moțiunea de cenzură "Mafia sufocă România", inițiată de partidele din opoziție, dezbătută în Parlament, după cum se știe, în cursul zilei de ieri.

Fără îndoială, moțiunea de cenzură reprezintă un instrument democratic, la fel ca și asumarea răspunderii guvernamentale. Rolul opoziției este, după cum se știe, să amendeze activitatea Executivului, dacă este cazul și dacă acest lucru servește interesul populației.

Moțiunea de cenzură a PRM, PD și PNL împotriva pachetului de legi anticorupție a creat o situație fără precedent pe scena politică românească, pentru că opoziția parlamentară se opune, printr-o moțiune de cenzură, unei legi așteptată de multă vreme de către populație, și acest lucru trebuie să dea de gândit.

Chiar dorește opoziția eradicarea corupției? Din textul propriu-zis al moțiunii și din felul în care au decurs dezbaterile, s-a văzut clar cine luptă împotriva corupției și cine se opune acestui lucru.

Din altă perspectivă, în mod paradoxal, mulți dintre liberalii și democrații care au fost deseori atacați în revista "România Mare", faptul poate fi dovedit, au ajuns, acum, să-și pună semnătura pe un text de aceeași factură ca și un articol publicat în săptămânalul menționat. Știu că unii dintre liberali au refuzat, totuși, să semneze textul cu pricina, iar aceștia merită toată stima pentru verticalitatea poziției lor.

Este cel puțin surprinzător faptul că PD și PNL, două partide care se pretind oneste și democrate, cel puțin în declarații, au semnat textul moțiunii. Surprinzător, pentru că, vreme de mai bine de doi ani, cât s-au scurs de la alegerile din noiembrie 2000, PNL și PD au încercat, și uneori chiar au izbutit să acrediteze ideea că reprezintă așa-numita opoziție democratică. Nu contează cine votează moțiunea, ci stilul în care a fost redactată. În fond, moțiunea de cenzură a opoziției nu reprezintă altceva decât un șir de acuzații defăimătoare, lipsite de orice dovezi, o pleiadă de acuzații aruncate de-a valma, făcute sub acoperirea imunității parlamentare, la adresa Guvernului PSD, și care nu mai are nimic de-a face cu exercițiul democratic al unei moțiuni de cenzură.

Demersul PNL și PD este cu atât mai ciudat cu cât discursul politic al celor două formațiuni a fost, aproape de fiecare dată, pe deplin argumentat, iar limbajul decent pentru clasa noastră politică. Ciudățenia constă în faptul că, la începutul guvernării PSD, liberalii au încheiat, cu partidul de guvernământ, un protocol menit să izoleze PRM, iar PD, chiar dacă nu a semnat nimic, a promis că nu va colabora cu PRM. Acestea nu sunt altceva, după cum s-a dovedit, decât promisiuni deșarte.

Fără îndoială, reprezentanții celor două partide au pornit pe un drum care nu le face cinste și datorită căruia se vor confrunta, în viitorul apropiat, în mod aproape sigur, cu o gravă pierdere de imagine. Cât de credibil mai poate fi, acum, mesajul PD și PNL? Dar cel mai grav lucru este, în opinia mea, faptul că, prin semnarea moțiunii, cele două partide au legitimat discursul calomnios. Indiferent de motivațiile invocate, scuze se pot găsi oricând, PD și PNL au comis o gravă eroare politică.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulțumesc.

 
Nicolae Leonăchescu - evocarea martiriului eminentului avocat român Nicolae Bolcaș;

Dau cuvântul domnului Nicolae Leonăchescu. Va urma domnul Florin Iordache.

 

Domnul Nicolae Leonăchescu:

Onorat auditoriu,

Se împlinesc, în aceste zile, 84 ani de când, în noaptea de 4 aprilie 1919, a fost martirizat și ucis cu bestialitate eminentul avocat român Nicolae Bolcaș din Beiuș.

Îndeplinim o datorie de onoare în a reaminti, pentru cei care ne ascultă, figura luminoasă a marelui patriot român și în a arăta condițiile dramatice în care monștrii cu chip de om i-au luat viața.

În dimineața zilei de 21 martie 1919, Bela Kuhn a declarat Republica Sovietică Ungară și a instaurat dictatura. Agentul Moscovei, acest "maior Sebastian" și-a început opera prin dezlănțuirea terorii și prin invadarea teritoriului românesc.

Bela Kuhn a avut discipoli bine instruiți care au început opera de sovietizare în Ardeal prin uciderea românilor.

Căpitanul ungur Kalman Verböczy, un alcoolic învederat, a ridicat în noaptea de 3 spre 4 aprilie 1919, de la casele lor din Beiuș, pe Ioan Ciordaș, prefect al județului Bihor, și pe avocatul Nicolae Bolcaș, curajos apărător al românilor oprimați.

I-au dus în comuna Lunca, lângă Vașcău, la 20 kilometri de Beiuș. Acolo au fost maltratați și obligați să-și sape singuri groapa. Li s-a tăiat nasul, brațele le-au fost sfărâmate, li s-au scos ochii și li s-au înfipt baionetele în gură până au ieșit prin ceafă.

Au fost aruncați în groapă de vii, unul peste altul. La reîntoarcerea armatelor române, trupurile celor doi patrioți români au fost exhumate; în mâinile lor crispate cei doi martiri au strâns bucăți de pământ, ca dacii!

Justiția română s-a ocupat de caz și a dat verdictul.

În urma unui proces răsunător, unii dintre făptașii oribilului asasinat și-au primit pedeapsa juridică la 20 iunie 1925.

A rămas judecata necruțătoare a istoriei și în ea se înscrie și intervenția noastră. Pentru ce a fost necesară o asemenea barbarie, în numele socialismului de tip rusesc? Pentru ce li s-au zdrobit capetele și creierele lor au fost amestecate cu păr și oase?!

Nicolae Bolcaș a fost un intelectual român de mare anvergură, curajos și greu de contrazis în argumentația sa pe tema drepturilor fundamentale ale poporului român. Un om demn, cinstit și generos, neînfricat, a cărui ființă a fost învăpăiată de un puternic sentiment de patrie. Face parte din galeria marilor patrioți ardeleni care își iubesc țara până dincolo de moarte și lasă în urma lor un zguduitor mesaj de comportament uman superior!

Nicolae Bolcaș s-a născut la Remetea în ziua de 24 noiembrie 1882, și mama sa, Maria, l-a adus la Beiuș, împreună cu Gheorghe, cel de-al doilea fiu al său. Nicolae a ajuns avocat vestit și doctor în științele juridice.

În anul 1912 și-a deschis biroul de avocatură din Beiuș, afirmându-se ca un luptător de elită pentru apărarea românilor. A fost ucis în vinerea Patimilor, dimineața, pe întuneric, la ora trei și jumătate, când forțele răului se dezlănțuie!

Ura naște monștri care chinuie lumea!

Ceea ce a urmat se cunoaște.

La 4 august 1919, armata română a intrat în Budapesta.

Ucigașul Bela Kuhn s-a refugiat la stăpânii săi de la Moscova și a fost unul dintre șefii Kominternului, alături de cunoscutul Georg Lukacs, fiul bancherului Josef Löwinger.

La coșul de gunoi al istoriei, Republica Sovietică Ungară a ajuns inevitabil pentru că și-a marcat existența prin crime la adresa românilor.

În memoria lui Nicolae Bolcaș, o stradă din Beiuș îi purta cândva numele! Cum i s-o fi spunând astăzi?! Monumentul Ciordaș - Bolcaș a fost dărâmat în 1948 și în perioada 1992 - 1994 s-a construit unul nou.

Figura luminoasă a patriotului român Nicolae Bolcaș trebuie să-și ocupe locul în patrimoniul nostru de personalități. Chipul său martirizat merită să figureze pe catapeteasma Catedralei Neamului, ca un îndemn către cei care vor veni, ca și ei, la rândul lor, să-și apere țara chiar cu prețul vieții.

Spunem toate acestea și pentru ca cei care ne judecă astăzi să constate că printre noi se află un alt mare patriot ardelean, avocatul Lucian Augustin Bolcaș, liderul Grupului Parlamentar al Partidului România Mare din Camera Deputaților, reprezentant de seamă al aceleiași linii genetice.

Nu ai cum să-l scoți pe Lucian Bolcaș din șirul patrioților neamului său!

Dacă prestația parlamentară a lui Lucian Bolcaș este aceea a unui intelectual de marcă și a unui mare patriot, asta se datorează responsabilității sale față de moștenirea ideatică a martirului Nicolae Bolcaș, ilustrul său înaintaș.

Cu așa români, lupta noastră pentru viitor nu este pierdută, indiferent de numărul internaționaliștilor sau globaliștilor de toate culorile.

Vă mulțumesc!

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulțumesc.

 
Florin Iordache - comentarii la recenta moțiune de cenzură inițiată de opoziție;

Dau cuvântul domnului deputat Florin Iordache. Va urma domnul Damian Brudașca.

 

Domnul Florin Iordache:

Mulțumesc mult, domnule președinte.

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Motivul prezenței mele în fața dumneavoastră, în această dimineață, a fost determinat de recenta moțiune de cenzură inițiată de opoziție. A iniția o moțiune de cenzură pentru o lege este o practică bine cunoscută deja în Parlament. Mai bizari pentru mine sunt semnatarii acestei moțiuni, o coaliție împotriva firii, din punctul meu de vedere. Este primul Guvern din '90 încoace care are tăria să-și asume răspunderea cu o lege așteptată de toți și i se răspunde cu o moțiune. În plus, două din partidele semnatare au fost consultate până la apariția acestui proiect de lege, iar al treilea s-a abținut.

Deranjează faptul că stabilește foarte clar conflictul de interese, incompatibilitățile, transparența financiară sau faptul că această lege a fost propusă de Guvernul PSD, în timp ce opoziția, cât timp a fost la guvernare, nu a făcut nimic în acest sens? În declarațiile partidelor semnatare ale moțiunii, acestea se declară împotriva corupției, însă propun altceva. De aici și până la a acuza Guvernul de eșecul din meciul cu Danemarca, nu a fost decât un pas. În loc să se aprecieze că acest Guvern a fost singurul care a sesizat că trebuie făcut ceva și pentru stadionul "Lia Manoliu", este acuzat că nu crește iarba. Este normal, în aceste condiții, să ne așteptăm ca, din lipsă de imagine, din partea opoziției, să se lanseze și alte moțiuni la fel de ridicole și cu același deznodământ în care, la vot, se înregistrează mai puțini semnatari decât cei care au semnat moțiunea.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulțumesc.

 
Damian Brudașca - intervenție intitulată: PSD, adevăratul partid extremist al României;

Dau cuvântul domnului Damian Brudașca. Va urma domnul deputat Puiu Hașotti.

 

Domnul Damian Brudașca:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor colegi,

Intervenția mea de astăzi se intitulează "PSD, adevăratul partid extremist al României".

În 21 martie a.c., în cadrul întâlnirii trimestriale a Comisiei consultative a județului Cluj, senatorul PD Iuliu Păcurariu a afirmat, în prezența conducerii Prefecturii, a Consiliului județean, a primarilor din municipiile, orașele și comunele județului, a șefilor serviciilor descentralizate, precum și a parlamentarilor, că în anul 2000, imediat după încheierea alegerilor locale, PDSR, la inițiativa domnului Ioan Rus, prim-vicepreședintele filialei Cluj, au fost invitați la sediul firmei Mercedes liderii tuturor partidelor politice reprezentate în Consiliul local și în cel județean, cu excepția PRM. Cu acel prilej, s-au pus bazele la ceea ce, mai târziu, se va numi "monstruoasa coaliție".

Senatorul Păcurariu a declarat, de asemenea, că domnul Ioan Rus a cerut participanților să-și unească eforturile pentru a bloca activitatea Primăriei municipiului Cluj-Napoca și a nu permite domnului Gheorghe Funar, reales ca primar, nici să-și îndeplinească mandatul și, pe cât posibil, nici să-l încheie.

Reamintim că domnul Gheorghe Funar a fost reales ca primar al municipiului Cluj-Napoca, de către electorat, cu respectarea deplină a legii și a principiilor statului de drept. Inițiativa domnului Ioan Rus intră sub incidența Codul penal, care sancționează orice asociere în vederea subminării ordinii constituționale și a statului de drept.

Cele întâmplate la Cluj-Napoca nu reprezintă un caz singular. Folosind mijloace specifice dictaturii și statului polițienesc, după alegerile din 2000, PDSR a trecut, în toată țara, la subminarea activității primarilor aleși pe alte liste de partid. Recurgând la presiuni, amenințări, șantaje și implicând instituțiile apolitice ale statului, cum ar fi Garda Financiară, Poliția, Justiția, în scopuri de partid, PDSR și-a sporit numărul aleșilor locali județeni sau al parlamentarilor. Și această acțiune contravine atât Codului penal, cât și principiilor statului de drept. Acolo însă unde mijloacele legale la care a recurs nu au dat rezultatele scontate, PDSR a declanșat cu premeditare crize la nivelul administrațiilor publice locale, pentru a le submina și bloca activitatea.

Sunt de notorietate națională și internațională deja situațiile de la Cluj-Napoca, București și Brașov, ca și dificultățile incredibile cu care se confruntă toți primarii marilor orașe care nu sunt membri ai partidului de guvernământ. Boicotul PDSR împotriva democrației și a statului de drept nu se rezumă însă la atât. Însuși președintele PDSR, azi PSD, domnul Adrian Năstase, acționează, încă de la preluarea puterii, în mod sistematic, împotriva Parlamentului României, încercând discreditarea acestuia, subminarea activității și a autorității lui și, nu în ultimă instanță, transformarea sa într-o simplă mașină de vot.

Este de remarcat și folosirea Parlamentului pentru atentarea la drepturile și libertățile cetățenilor, în sensul restrângerii lor, fapt criticat de parlamentarii PRM, PD și PNL. De aceea, PSD îi tratează, pe parlamentarii opoziției, cu dispreț și lipsă de considerație, lucru demonstrat și în intervențiile sale de ieri, de către actualul prim-ministru al României.

În afara acestor aspecte, este de relevat continuarea procesului de subminare și boicotare a democrației, prin asocierea cu acele instituții ale statului care, prin lege și propriul statut, ar trebui să fie apolitice, echidistante și să vegheze exclusiv la respectarea legii, fără a se implica în războiul dintre putere și opoziție.

Cele menționate evidențiază că PSD întrunește condițiile pentru a fi declarat partid extremist periculos și nociv pentru democrație. Este de datoria președintelui României, ca garant al Constituției, să ceară primului-ministru să îl demită pe domnul Ioan Rus, ministru de interne, pentru asocierea în vederea subminării unei instituții a statului de drept, iar procurorului general al României să se autosesizeze, declanșând urmărirea penală împotriva lui.

Solicităm Internaționalei Socialiste să constate atitudinea pronunțat antidemocratică și totalitară a PSD în propria sa țară, pentru a nu face greșeala de a admite, în rândurile sale, un partid care acționează, de la preluarea puterii, pentru subminarea instituțiilor statului de drept, ca un veritabil dușman al democrației. Atragem, totodată, atenția opiniei publice, societății civile și partidelor politice parlamentare sau neparlamentare, ca și ambasadelor străine să se abțină de la orice fel de colaborare cu PSD, partid care nu înțelege importanța și rostul democrației și care, prin fapte care intră sub incidența Codului penal, acționează deliberat, conștient și sistematic ca o formațiune extremistă care reprezintă singurul pericol major pentru viitorul acestei țări.

Mulțumesc.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulțumesc.

 
Puiu Hașotti - declarație cu titlul Mândră corabie, dibaci e cârmaciul!

Îi dau cuvântul domnului deputat Puiu Hașotti. Se pregătește domnul deputat Wittstock.

 

Domnul Puiu Hașotti:

Vă mulțumesc.

Sâmbătă noaptea, într-un București trist, într-o țară tristă, o lume întreagă, prin intermediul ochiului necruțător al Televiziunii, vede rezultatul unei promisiuni PSD: chiar la intrarea în stadion, cu litere uriașe, toți spectatorii erau anunțați că intră pe: "un stadion pentru România". Doar Guvernul promisese că vom avea "cel mai bun gazon din Europa!"

Dar speranța s-a spulberat la intrarea în tribune. În fața celor 50.000 de spectatori, s-a desfășurat o splendidă groapă cu nisip. A fost un spectacol inedit, pe care doar în Africa poți să-l mai vezi. Dar imaginea acestei miniplaje era stricată de un petic de gazon perfect, aflat în afara terenului. Ce căuta iarba aceea englezească acolo? Răspunsul a fost evident: era singurul loc unde nu intervenise Guvernul Năstase! Așa arăta gazonul stadionului "Lia Manoliu", până când Adrian Năstase a hotărât că mai poate obține două - trei puncte în sondaje dacă va oferi iubitorilor de fotbal un stadion pentru România.

A fost ultima tușă dintr-un tablou care ar fi fost amuzant, dacă nu ar fi tabloul României, un tablou cu un Guvern ajuns de râsul Europei, un tablou cu un popor sfidat și mințit cu zâmbetul pe buze, până și într-ale fotbalului. Cine este șeful Guvernului sau, cu alte cuvinte, președintele trustului "România SA"? Nimeni altcineva decât domnul profesor universitar doctor Adrian Năstase.

Primul-ministru este doctor în drept, profesor universitar la trei facultăți, în același timp, profesor asociat la Sorbona, autor a nenumărate cărți, articole, vicepreședinte al Asociației de Drept Internațional și Relații Internaționale, președinte al Fundației Europene "Nicolae Titulescu", membru al Consiliului de administrație al "Institut for East-West Security Studies", membru al Societății Franceze de Drept Internațional, al Consiliului științific al Institutului Român pentru Studii Internaționale, conducător al Departamentului pentru Drept Internațional și Instituții Internaționale, membru al Societății Americane de Drept Internațional și, nu în ultimul rând, și președintele PSD și primul-ministru al României.

O personalitate europeană? o personalitate multilaterală? Un geniu care se pricepe la toate? Pentru o asemenea personalitate, eșecul nu ar trebui să existe! Ca atare, nici scuzele nu există. Cei care se așteptau să le audă, totuși, nu-l cunosc nici pe domnul Adrian Năstase, nici Partidul Social Democrat.

Reacția PSD? Baronul Oprișan, fratele baronetului care ar fi trebuit să repare terenul de joc, a declarat că: "Gazonul a fost perfect, dar trebuia vopsit". Așa cum, și România, condusă de astfel de oameni, este perfectă, dar ar trebui vopsită, pentru a nu se vedea mizeria, corupția, sărăcia.

Adrian Năstase a eșuat în încercarea de a repara gazonul pe o suprafață de jumătate de hectar. Ne întrebăm cum poate conduce o țară? Gazonul de pe "Lia Manoliu" arăta mult mai bine fără intervenția lui Adrian Năstase. La fel și România!

Președintele României, domnul Ion Iliescu, spunea despre Adrian Năstase că este o persoană arogantă. Adrian Năstase a recunoscut corectitudinea acestei caracterizări, numai că: "La unii oameni, aroganța ține loc de măreția caracterului", scria La Bruyere. Eu nu pot decât să adaug: Mândră corabia, dibaci e cârmaciul! Bravos națiune, halal să-ți fie!

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulțumesc.

 
Eberhard - Wolfgang Wittstock - comemorarea a 50 de ani de la moartea lui Hans Otto Roth;

Dau cuvântul domnului deputat Wittstock Wolfgang. Va urma domnul Ioan Timiș.

 

Domnul Eberhard-Wolfgang Wittstock:

Mulțumesc, domnule președinte.

Domnule președinte,

Stimate colege, stimați colegi,

Printre politicienii iluștri ai României interbelice, care și-au găsit sfârșitul în temnițele comuniste, s-au aflat și reprezentanți de seamă ai minorității germane. Unul din ei, și probabil cel mai important pentru comunitatea sașilor ardeleni, este Hans Otto Roth, cel care în perioada interbelică a fost ales de zece ori deputat în Parlamentul României, iar în urma acestei performanțe, Curtea de Casație l-a proclamat, în anul 1938, senator pe viață. În anul 1940 a fost nominalizat pentru funcția de ministru al minorităților în Guvernul Gigurtu, funcție pe care a refuzat-o însă.

Astăzi se împlinesc exact 50 de ani de la moartea acestui politician sas, decedat în ziua de 1 aprilie 1953 în închisoarea Ghencea din București, unde fusese întemnițat, fără să i se impute vreo vină și fără să fi avut parte de un proces.

Permiteți-mi, stimați colegi, să folosesc prilejul acestei zile comemorative pentru a marca cele mai importante momente din viața celui pe care istoricul sibian Vasile Ciobanu l-a numit "cel mai strălucit reprezentant politic al germanilor din România în secolul al XX-lea".

Hans Otto Roth s-a născut în anul 1890 la Sighișoara. A studiat dreptul la Budapesta, Viena, Berlin și Zürich. Cariera sa politică a început în anul 1918, an crucial pentru soarta viitoare a Transilvaniei și României. În calitate de secretar al Comitetului Central Săsesc a susținut aderarea sașilor la unirea Transilvaniei cu România și a făcut parte din delegația săsească care a predat Guvernului român și regelui Ferdinand hotărârea Adunării reprezentanților sași de la Mediaș care, la 8 ianuarie 1919, proclamaseră unirea "poporului sas din Transilvania" cu Regatul României.

A fost deputat între anii 1919 - 1938, iar din anul 1932 a condus, în calitate de lider, Grupul parlamentar al deputaților minorității germane, așa-zisul "Partid German". Totodată, Hans Otto Roth a slujit comunitatea etnicilor germani din România și în alte funcții importante, de exemplu cea de președinte al Casei Generale de Economii din Sibiu (Hermannstädter allgemeine Sparkassa), de președinte al consiliului de administrație al Uzinei electrice din Sibiu, precum și de prim-epitrop al Bisericii Evanghelice de Confesiune Augustană din România, adică cel mai înalt reprezentant laic al acestei comunități religioase.

Hans Otto Roth a fost un jurist eminent și, în această calitate, un foarte bun cunoscător al situației minorităților naționale europene. Între anii 1932 - 1934 a ocupat funcția de președinte al Uniunii Grupurilor Etnice Germane din Europa. În această calitate i-a solicitat o audiență Führer-ului Adolf Hitler, în cadrul căreia a protestat împotriva politicii antievreiești germane, arătând că felul în care erau tratați evreii în Germania va avea repercusiuni directe asupra situației minorităților germane în Europa.

Convingerile politice ale lui Hans Otto Roth aveau o orientare creștin-liberală, ceea ce l-a plasat, la începutul anilor '40, în opoziție față de conducerea nazistă a Grupului Etnic German din România. Roth a și fost exclus din această organizație etnică, care, în baza unui decret antonescian, avea statut de persoană juridică de drept public. De altfel, Hans Otto Roth refuzase, în septembrie 1940, și oferta lui Antonescu de a prelua conducerea Ministerului Justiției sau al Ministerului Instrucțiunii, la alegere.

După 23 august 1944, Hans Otto Roth a adresat un apel public sașilor și șvabilor, cerându-le un comportament loial față de statul român. Demersurile sale privind evitarea stigmatizării colective a minorității germane n-au avut succes: deportarea a 70.000 de etnici germani în URSS și exproprierea totală a țăranilor șvabi și sași n-au putut fi împiedicate.

Totuși, Hans Otto Roth rămâne în istorie datorită meritelor incontestabile pe care și le-a câștigat în strădania de a sluji comunitatea din care se trăgea. Moartea sa de martir, într-o închisoare comunistă, ne îndeamnă să ni-l amintim cu recunoștință.

Vă mulțumesc pentru atenție.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulțumesc și eu.

 
Ioan Timiș - despre curajul partidului de guvernământ de a aborda frontal fenomenul corupției;

Dau cuvântul domnului Ioan Timiș. Va urma domnul Ștefan Baban.

 

Domnul Ioan Timiș:

Mulțumesc, domnule președinte.

Doamnelor și domnilor,

Bătălia împotriva fenomenului de corupție este o provocare mondială, o confruntare continuă, specifică societăților moderne. În sens european, setul de infracțiuni denumite generic "acte și fapte de corupție" profilează un flagel, un fenomen social negativ, cu efecte nocive asupra funcționării societății însăși.

Chiar dacă pentru unii corupția este un lubrifiant necesar democrației, iar pentru alții un flagel social, atât mica, cât și marea corupție sunt atacate numai statal, cu mijloace și autorități specifice, pentru prevenire, limitare și combatere.

Antonio di Pietro, judecătorul italian devenit parlamentar, apoi parlamentar european, autorul operațiunii "Cu mâinile curate", consideră că actele și faptele de corupție sunt aproape invizibile, greu de detectat, ele se insinuează, se lipesc de autorități și instituții, fie ele publice sau private și, uneori, ajung să se confunde cu acestea.

Inițiativa Guvernului Adrian Năstase de a-și asuma răspunderea în fața Parlamentului, pe un Proiect de Lege privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției a avut scopul evident de a preveni, limita și combate corupția, în formele ei moderne insinuante.

Guvernul a pornit de la ideea europeană după care corupția nu are o anumită culoare politică și, în consecință, nu poate fi identificată cu un partid politic, cu un grup sau cu o categorie anume de persoane. Preocuparea sa a fost esențială pentru identificarea cauzelor, a împrejurărilor, a instituțiilor și a autorităților lângă care se poate instala un astfel de fenomen social negativ pentru societatea românească.

Din punctul meu de vedere, cred că Guvernul Adrian Năstase a fost convins că limpezirea raporturilor de putere, a raporturilor instituționale, ca de exemplu separarea mai clară a activității politice de activitatea de afaceri, este de natură să dea un plus de coerență, un plus de transparență și de profesionalism, atât domeniului afacerilor, cât și domeniului politic, chiar dacă inițiativa Guvernului intervine la jumătatea mandatului, și pe unii care fac politică la diferite niveluri îi poate afecta în plan personal.

Indiferent de consecințele private, cred că această transparență era necesară, iar în timpul viitor poate fi corectă și oportună.

Sunt convins că, prin acest proiect de lege, Guvernul Adrian Năstase a avut în vedere și ipoteza conturării unei clase politice distincte, a unor oameni politici de carieră, după model occidental, dar această idee nu a fost materializată până la capăt. Mă refer, aici, la salarii mai mari pentru demnitari, la sprijin guvernamental pentru cei care nu mai sunt aleși, la interzicerea oricărei retribuții pentru demnitari, indiferent dacă aceasta provine din activitatea didactică, culturală, din cea de medic, notar sau avocat, de exemplu, cum este, acum, în Grecia.

Am ferma convingere că Guvernul nu a făcut acest lucru, pentru că știe că societatea românească nu este, acum, pregătită să suporte prețul unei astfel de specializări, dar cu acest proiect de lege care a depășit procedura parlamentară, cred că începutul a fost făcut.

Această onestă și constituțională acțiune a Guvernului Adrian Năstase a fost interpretată în fel și chip. Nici nu pot să-mi imaginez câți justițiari a generat această necesară lege aflată, acum, în poziție constituțională de promulgare. Acești justițiari, chiar înainte de apariția legii, după un model bine cunoscut prin partidele politice mai de la stânga noastră, au descoperit, etichetat și judecat locul corupției și oamenii corupți, identificați exclusiv în PSD, într-un fel de judecată cu iz de procesiune gregară, săvârșită undeva în laboratoarele experimentale ale opoziției, unde se mimează și exersează, de câtva timp încoace, numai jocul parșiv pentru obținerea puterii statale.

Printr-o astfel de manifestare, această "triplă alianță" sau "mică înțelegere" a Opoziției PRM-PD și PNL este puternic obsedată de curajul partidului de guvernământ de a aborda frontal, fără subterfugii sau prejudecăți fenomenul corupției ca întindere, formă și complexitate. Autorul colectiv al acestei moțiuni de cenzură, a fostei moțiuni de cenzură, atât de colectiv încât se vede cu ochiul liber cetățuia lui Alcibiade, este un veritabil aruncător de praf în ochii publicului, pentru că declanșează o isterie colectivă a vânătorilor de vrăjitoare, ocolind cu zgomot și viclenie esența proiectului de lege prezentat de către Guvern.

Îmi pare rău că trebuie să afirm că această gălăgie politică parlamentară a fost ecoul mult întârziat al începerii cruciadei neîncepute a înțeleptului Emil Constantinescu împotriva caracatiței corupției, un soi de aventurier politic fără sabie și cal pe care și domnul Don Quijote l-ar fi detestat, pentru că el chiar dacă se bătea cu toate morile de vânt, nu se ocupa cu lucruri inutile.

Vă mulțumesc pentru atenție.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulțumesc.

 
Ștefan Baban - declarație intitulată: Momentul adevărului a sosit; Domnul Ștefan Baban, va urma domnul deputat Napoleon Pop, domnul Eugen Nicolaescu și domnul Emil Rădulescu vor depune la secretariat, să nu fie mai mult de 3 pagini, conform noilor decizii.
 

Domnul Ștefan Baban:

Domnule președinte,

Domnilor colegi,

Momentul adevărului a sosit. Amânarea reformei economice reale și pertinente, precum și tărăgănarea măsurilor pentru privatizarea celor 23 de societăți comerciale cu mari probleme financiare, are ca rezultat, în această primăvară, transformarea a peste 20.000 de muncitori în șomeri. Declarațiile oficialităților, precum că aceștia vor fi absorbiți de sectorul privat și parcurile industriale (care fie vorba între noi, nu există decât în stadiul de proiect), sunt fie infantile, fie amăgitoare. Economia reală din ultimii 5 ani, a infirmat faptul că șomerii României, fie că provin din mineri, siderurgiști, angajați ai marilor platforme industriale, fie că provin din alte sectoare ale economiei, nu se pot transforma peste noapte, prin salariile compensatorii acordate și creditele subvenționate din bugetul asigurărilor de șomaj, în oameni de afaceri de succes.

De această dată, oamenii care au muncit o viață întreagă la cuptorul de topit sau la asamblarea camioanelor sunt trimiși, sfătuiți sau cum vreți să le mai spuneți, să-și întocmească planuri de afaceri, reale și eficiente, pentru a putea beneficia de fonduri PHARE. Și asta, în condițiile în care acești șomeri nu primesc nici un fel de consultanță sau explicații detaliate referitoare la modul de accesare a fondurilor de la Uniunea Europeană.

Tot mai mulți mici oameni de afaceri, care au avut un curaj nebunesc, asemenea celui al sinucigașului și au apelat la aceste tipuri de finanțări, s-au plâns că pe lângă faptul că nu au beneficiat de prea multe sfaturi pentru întocmirea planului de afaceri, cea mai mare parte a banilor obținuți au fost cheltuiți pe studii de prefezabilitate, fezabilitate și chiar pentru planul de afaceri. Replica guvernanților că pentru a obține acești bani, întreprinzătorul trebuie să suporte cheltuielile necesare pentru întocmirea actelor în vederea accesării creditului nu-i poate bucura pe viitorii șomeri din Brașov, care cu un venit de 4,7 milioane de lei pe lună nu au posibilitatea reală de a întocmi un plan de afaceri pentru demararea unei activități și în același timp pentru asigurarea unui trai de viață minimal.

Ca atare, singura salvare pentru nefericiții procesului de restructurare din industria brașoveană ar rămâne tot sectorul privat și mai ales întreprinderile mici și mijlocii care ar putea colecta acești șomeri. Dar și aici situația este tragică: mediul de afaceri pentru aceste tipuri de unități este impropriu dezvoltării lor, pe an ce trece numărul IMM-urilor cu pierderi crește, iar fiscalitatea este cea care le îngroapă definitiv. În aceste condiții, de unde banii necesari pentru întocmirea unui plan de afaceri pe baza căruia să se obțină banii necesari extinderii activității acestor unități și preluării forței de muncă disponibilizate.

Oricum, la aceste întreprinderi ale statului, trebuie continuat cu măsuri de restructurare coerente și eficiente pentru a se putea crea o piață funcțională care să atragă și alți investitori, astfel încât să aibă loc o privatizare de succes. Nu ca aceasta, care este de fapt o vânzare de active, pentru a schimba natura proprietății, coroborată cu masive concedieri fără a putea asigura o reconversie profesională.

Nu trebuie să uităm însă și atitudinea muncitorului român, care preferă un salariu mic, dar sigur de la stat, pe o muncă puțină sau chiar inexistentă, fiind mai simplu să nu riște nimic, deși, dacă are curajul și riscă, plecând să muncească în străinătate, descoperă cu stupoare că deși câștigă bani mulți, muncește de 2 sau 3 ori mai mult decât în patria mamă.

Fără discuții, nu trebuie ignorat faptul că acești oameni, ca mulți alții care au fost sau vor fi în această situație (adică șomer) nu au fost pregătiți pentru ceea ce se întâmplă acum pe piața forței de muncă din România. După 13 ani de tranziție economică și politică, aceasta este lumea în care trăim, iar cine nu reușește să se adapteze la ea, este eliminat. Indiferent de măsurile politice și mai ales de cele economice care vor fi luate, momentul adevărului a sosit: firava economie românească nu mai poate susține sau acoperi coloșii industriali, "furnizori" de pierderi de milioane de dolari. Și dacă acest moment a sosit, este cazul ca guvernanții să aibă curajul și să promoveze măsuri dure, indiferent cât de mare ar fi prețul acestora. Nu se poate sacrifica o țară pentru o pace socială și pentru o liniște politică. Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulțumesc.

 
Napoleon Pop - intervenție legată de politica plafonărilor; Dau cuvântul domnului deputat Napoleon Pop, va urma domnul Becsek Garda Dezideriu.
 

Domnul Napoleon Pop:

Mulțumesc, domnule președinte.

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Este îngrijorător faptul că intenția de protest social a ajuns până la copiii care trebuie să se nască, mamele acestora luând decizia să facă grevă în numele lor.

Chiar dacă Guvernul și-a retras la limită noua aberație, cauza posibilului protest social este la fel de îngrijorătoare și constă în politica plafonărilor unor venituri practicată de Guvern tocmai în domeniile social și de sănătate, care ar trebui să fie cu adevărat exponentul unei politici social democrate, dar aplicate într-un mediu concurențial.

Astfel, conceptele de solidaritate și coeziune socială de tip european sunt duse spre limita nerecunoașterii totale a contribuțiilor diferențiate ale cetățenilor la fondurile sociale gestionate de-a valma de către stat, atunci când este vorba de a beneficia de acestea.

Cu atât mai mult această nerecunoaștere deranjează, cu cât contribuțiile diferențiate reflectă gradul de pregătire, munca depusă și responsabilitățile contribuabilului, nivelul salariului, într-un cuvânt competiția de pe piața forței de muncă, care ne diferențiază ca indivizi liberi în fața oportunităților de muncă și câștig.

Domnul ministru Marian Sârbu vrea însă să ne aducă pe toți la un egalitarism dâmbovițean pe care nici comunismul nu a reușit să-l facă, aplicând principiul de la toți cât mai mult și fiecăruia mai puțin decât media pe țară.

Nu mai contează absolut deloc cuantumul și perioada cât cotizezi pentru pensie, șomaj, asigurări de sănătate, indemnizație de mamă etc., întrucât statul știe exact de ce ai nevoie când ești la ananghină!

Oare aceasta să fie libertatea individului în a-și asigura viitorul său și al familiei prin propria sa muncă, acceptând riscurile vieții când poate să muncească? Acesta să fie mecanismul prin care în România se va lărgi clasa mijlocie de sub media veniturilor celor mai mici din Europa?

Explicațiile de împăcare a noastră sunt halucinante și departe de cauzele reale ale forțării la paroxism a politicii de plafonare a unor drepturi bănești ale cetățenilor contribuabili.

Poate era normal să se recunoască că după 3 ani de creștere economică reală, banii colectați nu ajung realizării obiectivelor sociale, ceea ce înseamnă că nivelul ridicat de taxe și impozite a redus în continuare baza de colectare a veniturilor la buget.

Poate era normal să se recunoască că politica socială este finanțată aproape exclusiv din contribuțiile celor care muncesc și au un salariu oficial, iar în această situație politica de coeziune socială stimulează lenea și descurajează pe cei care muncesc onest.

Poate este normal ca cetățeanul să știe că bucurându-se astăzi de avantajele unui exces de politică socială cu iz electoral, viitorul acestuia este pus complet pe butuci, devenind un asistat total.

Dacă economia de piață nu intră într-o adevărată funcționare, vom constata cu ușurință îndepărtarea noastră și de la valorile democrației, prima fiind libertatea și demnitatea individului înfrântă, zi de zi, de sărăcie, de o asistență medicală precară, de taxe, impozite și tarife împovărătoare și mai ales de iluzia total greșită că statul îi va asigura existența latentă, chiar și fără muncă.

Vă mulțumesc pentru atenție.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulțumesc.

 
Becsek Garda Dezideriu Coloman - despre cercetarea actelor de corupție; Dau cuvânt domnului deputat Becsek Garda Dezideriu, va urma domnul deputat Ion Mocioalcă.
 

Domnul Becsek Garda Dezideriu Coloman:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

Într-un interviu recent, relativ recent, domnul profesor universitar Dan Drosu Șaguna, președintele Curții de Conturi, referitor la întrebarea: "În ce măsură sunteți supuși presiunilor politice atunci când efectuați controale dificile?" sau: "Întârzierile pot fi determinate și de interese de grup care se manifestă prin intermediul funcționarilor instituțiilor de control?" a dat următorul răspuns: "Cred că am un statut profesional care mă scutește de asemenea presiuni. Nu sunt înregimentat politic, iar dacă s-ar manifesta asemenea presiuni nu aș face decât să mă retrag și să continui să activez ca profesor universitar. Toate datele, pornind de la prestigiul pe care mi l-am câștigat cu greu și de la caracterul pe care m-am sprijinit în viața mea, pot fi considerate garanții ale integrității mele profesionale. Acum să nu credeți că nu am sesizat asemenea presiuni. Asta nu înseamnă că voi capitula", am încheiat citatul.

M-aș bucura dacă aceste afirmații ale domnului Dan Drosu Șaguna s-ar adeveri și în lupta împotriva corupției. Mă refer la sesizarea din partea Comisiei pentru cercetarea abuzurilor, corupției și pentru petiții despre unele aspecte vizând modul în care s-au efectuat achiziții de produse, utilaje și servicii în perioada anilor 1998-2000 la Direcția silvică Harghita. A trebuit să așteptăm aproape 4 luni pentru un răspuns nesemnificativ din partea domniei sale.

a fost necesar să se facă reveniri din partea președintelui comisiei parlamentare ca să ne dăm seama că funcționarii Curții de Conturi nu și-au făcut datoria față de acest act de corupție. Parlamentul a cerut din partea domniei sale clarificarea și localizarea răspunderilor, întrucât prejudiciul cauzat astfel nu se poate recupera. Mai concret. Ar trebui să se concretizeze cine era președintele Comisiei de licitație de achiziții publice. Acest personaj diabolic poate fi tras la răspundere în cazul în care a încălcat prevederile legale privind achizițiile publice la lucrările de investiții. oare angajații domniei sale la Camera de la Conturi Harghita s-au uitat la fișa postului sau la cine era președintele Comisiei de licitație?

Prin urmare, principalul vinovat pentru încălcarea achizițiilor publice la lucrările de investiții nu era fostul director al Direcției silvice Harghita, ci persoana care era președintele Comisiei de licitație care avea competența profesională să răspundă pentru achizițiile publice de la lucrările de investiții, însă această persoană este protejată nu numai de mafia lemnului, de către instituțiile abilitate ale statului, dar am impresia că este și va fi protejată și de către Camera de Conturi Harghita, Direcția de control financiar în cadrul controlului în curs de acțiune.

Domnule președinte, aș fi foarte mulțumit să fiu înșelat în previziunile mele. Vă mulțumesc pentru atenție.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulțumesc.

 
Ion Mocioalcă - demonstrarea caracterului nerealist al moțiunii de cenzură; Dau cuvântul domnului deputat Ion Mocioalcă, va urma domnul Adrian Moisoiu.
 

Domnul Ion Mocioalcă:

Mulțumesc, domnule președinte.

Stimați colegi,

Susținând ideile PRM și ale liderului său, Opoziția parlamentară a reușit să prezinte în fața celor două Camere ieri moțiunea de cenzură intitulată bombastic, cu pretenție de slogan "Mafia sufocă România". Spun a reușit, pentru că așa cum știți, pentru acest act, dezvăluindu-și încă o dată politicianismul neproductiv și interesele de grup, PNL-PD demonstrează șubrezenia așa-ziselor principii doctrinare pe care le declară.

Față de conținutul moțiunii de cenzură prezentat sub forma unui foileton în stil specific revistei România Mare și lui Alcibiade, demagogic și denaturant, impus vizibil de liderul PRM, sunt dator ca în calitatea mea de parlamentar să fac următoarea declarație politică.

Atât PNL cât și PD au fost parteneri și au deținut puterea și competența de decizie în domenii socio-economice hotărâtoare în cadrul guvernărilor falimentare din perioada 1996-2000. Incompetența, abuzurile, clientelismul politic, răsunătoarele fraude care au spoliat avuția națională, toate acestea au fost de notorietate publică. Corupția a căpătat în aceste guvernări dimensiuni alarmante. Au existat și fapte și date, vezi doar afacerile ca "Țigareta II", abuzurile grosolane ale fostului F.P.S., proliferarea economiei subterane și a evaziunii fiscale, inflația galopantă, falimentarea F.N.I. care a păgubit dintr-o dată 300.000 de cetățeni și favorizarea fugii din țară a Ioanei Maria Vlas, ca să dau doar foarte puține exemple. Asemenea fapte impuneau încă de atunci înăsprirea legislației anticorupție, dar măsurile luate atunci au fost formale, propagandistice, ineficiente, de ochii lumii.

Actuala guvernare PSD a fost obligată de la început să-și concentreze acțiunile pentru corectarea gravelor erori anterioare în derularea reformei, pentru stoparea căderii și revigorarea macroeconomică și atenuarea gravelor disfuncționalități în protecția socială a populației sărăcite.

Pe plan extern, Guvernul a făcut eforturi extraordinare pentru realizarea programelor de integrare în NATO și Uniunea Europeană, eforturi cunoscute și unanim apreciate, ale căror roade se vor materializa pe termen lung în interesul tuturor.

Personal consider, sigur și din cauza acestor priorități absolute în programul de guvernare, că realizarea unor reglementări legale, ferme și unitare de combatere a corupției a întârziat. Evident, o asemenea lege complexă și severă ar fi fost necesară mai demult. Esențial însă este faptul că manifestând voință politică și perseverență, dând curs și obligațiilor firești care revin României în pregătirea aderării la Uniunea Europeană, Guvernul și-a asumat răspunderea pe aceste reglementări.

Ni se reproșează că nu s-a ales calea parlamentară. Cu siguranță că dezbaterile ar fi durat la nesfârșit, ar fi făcut Opoziția să spună că Guvernul nu ar fi avut curajul să-și asume răspunderea pe extrem de spinoasa și presanta problemă a corupției. Acum, Opoziția demonstrează că interesele ei de partid primează celor ale țării. S-ar fi dorit să se discute 15 legi în Parlament, probabil câte o lege, două pe lună, să se tergiverseze luarea unor măsuri severe imediate și să se compromită astfel actuala guvernare. Nu le vom da ocazia. Am convingerea că Legea anticorupție, în ansamblu, nu este perfectă, că ea poate fi și trebuie să fie corectată pe măsura aplicării ei și a sintetizării experienței în aplicare, dar trebuie să avem legea imediat, acum și nu peste alte încă multe luni. timpul nu ne iartă.

Opoziția va putea sancționa Guvernul doar în măsura în care acesta, după asumarea răspunderii, nu ar aplica exigent și drept prevederile noilor reglementări, fără să țină cont de poziții politice sau de altă natură.

În moțiunea de cenzură se fac afirmații de o mare gravitate și fără altă acoperire decât intenția politicianistă de a defăima, de a introduce electoratul în eroare, de a câștiga capital politic. Nu întâmplător se insistă atât ca dezbaterea moțiunii să fie televizată. Eu personal am dorit acest lucru pentru a se da posibilitatea cetățenilor să asculte și să judece. Mizăm pe înțelepciunea și spiritul justițiar al poporului român.

Fără acoperirea cu argumente se afirmă că noi urmărim, de fapt, legalizarea corupției, că stimulăm lupta cu corupția. Sigur este o realitate că mai sunt încă multe abuzuri în administrația publică, că birocrația rămâne o frână serioasă cu toate măsurile luate până acum, că fiscalitatea este încă mare, iar Guvernul are serioase dificultăți în reducerea acesteia, tocmai din cauză că legislația actuală s-a dovedit incompletă și cu nevoi acute de corecție pentru bararea fenomenului de corupție.

Împotriva evidențelor, din lipsa clarității legii, marii infractori și corupți sunt judecați în libertate, fug în străinătate sau sunt achitați după 4-5 ani de procese. Nu mă surprinde încrâncenarea cu care reacționează Opoziția la o lege pe care ar trebui să o susțină conform principiilor doctrinare pe care le declară. Ei nu doresc o stare normală în țară, ci doar puterea pe care au pierdut-o și care i-a căpătuit. Nu întâmplător și aceasta ne dă încredere în acțiunile noastre anticorupție.

La ultimul sondaj de opinie, preferințele populației rămân constant și clar de partea PSD - 45%, în ciuda măsurilor grele dar necesare pe care trebuie să le ia, iar în topul cu cea mai mare încredere din partea populației se exprimă peste 50% din cei chestionați în favoarea președintelui Iliescu și a premierului Năstase.

În mod nedemn și nedrept suntem acuzați de licitații trucate, în pofida faptului de necontestat că tocmai în această privință, actuala guvernare a acționat cu cea mai mare hotărâre și cu excelente rezultate pentru transparență deplină, licitații publice, licitații pentru achiziții din bani publici numai prin sistemul electronic. Despre defunctul F.P.S. se poate face un serial gen "Caracatița". Asemenea exemple cât și faptul că toate aceste acuzații sunt formulate la modul general fără date concrete și fără susținere mă determină să reafirm aici părerea că moțiunea de cenzură a Opoziției este o penibilă încercare de frânare a unui proces în plin mers, de îngrădire puternică a sancționării fenomenului corupției sub orice formă.

Opinez că, prin intrarea în vigoare a acestui pachet de legi și prin amendarea Constituției țării cu prevederi care să justifice și să susțină acțiunea generalizată împotriva acestui flagel, vom face un serios alt pas înainte spre normalitatea pe care cei care ne-au ales o așteaptă.

Am convingerea unor serioase măsuri care urmează a se lua și în plan județean și local. Am conștiința faptului că reprezentanții presei scrise și ai audiovizualului vor monitoriza și semnala ceea ce nu este în ordine. Împreună cu societatea civilă putem să aplicăm legea și să corectăm ceea ce este de corectat pentru România curată. De aceea, am votat cu toată convingerea împotriva acestei moțiuni de cenzură fade, speculative și fără conținut. Mulțumesc.

 
Adrian Moisoiu - declarație intitulată Istoria nu poate fi acoperită cu lopata de lut!;

Domnul Corneliu Ciontu:

Dau cuvântul domnului Adrian Moisoiu, va urma domnul Cristian Sandache.

 

Domnul Adrian Moisoiu:

Mulțumesc, domnule președinte.

Intervenția mea de astăzi este intitulată "Istoria nu poate fi acoperită cu lopata de lut! "

Potrivit Dicționarului explicativ al limbii române, cuvântul "genocid" provine din limba franceză și are sensul de "crimă comisă cu intenția de a distruge un grup uman, național, etnic etc.". Personal cred că este termenul cel mai potrivit care exprimă cel mai exact masacrul săvârșit cu o deosebită cruzime de către soldații ruși și ucraineni asupra țăranilor români bucovineni la 1 aprilie 1941.

Spaima față de rânduielile instaurate de regimul sovietic după 1 iunie 1940, arestările aproape zilnice, abuzurile, nesiguranța, ticăloșia, au determinat, după epuizarea tuturor demersurilor de a se repatria în România, exodul în masă al locuitorilor din satele românești Bahrinești, Petriceni, Camenca, Suceveni, Presicăreni, Cupca, Pătrăuți, Igești, Ropcea, Iordănești și alte așezări de pe valea Siretului. În zorii zilei de 1 aprilie 1941, o coloană de peste 16.000 de bucovineni, bătrâni, bărbați dar și femei sau copii, după ce la Suceveni au sfințit praporii, a plecat pe jos spre centrul raional Adâncata sau Hliboca de astăzi, cu steaguri, cu prapori, icoane și cruci, dar și cu speranța că li se vor elibera acte de trecere legală a frontierei. Deși refuzați, au primit totuși cale liberă spre frontieră și astfel și-au continuat drumul prin pădurea Varnița spre Fântâna Albă.

În fruntea coloanei, sergentul veteran Vali Cârjă purta o cruce din lemn... Deodată apare cavaleria sovietică și comandantul se repede cu sabia asupra crucii ".. Minune, însă; sabia dușmană și ucigașă se frânge, călărețul cade, iar calul eliberat îl calcă în picioare frângându-i brațul profanator. Îngroziți, cavalerii se repliază și coloana cu sfânta cruce în frunte își reia înaintarea. La doi kilometri de Țară însă, rafalele mitralierelor grănicerilor încep însă să secere fără milă floarea românilor de pe valea Siretului ... Părinți și copii, frați și surori, bunici cărunți și feciori ca bradul, cad grămadă la pământ, transformați într-un morman de trupuri neînsuflețite, formând un soclu ce menține crucea în picioare ...

Câțiva au izbutit să treacă granița, alții s-au întors acasă... Cei împușcați în pădure au fost îngropați la grămadă în gropi comune de circa 250 de răpuși, acoperite la repezeală cu lut, ca nimeni, niciodată, să nu afle adevărul. Câți martiri au fost, nici până astăzi nu se știe ... Dar două zile și două nopți s-a mișcat pământul care acoperea gropile și care, în timp, după ce la 22 iunie 1941 trupele române la comanda mareșalului Antonescu au spulberat hotarul nedrept, s-a descoperit că erau 28 ...

O simplă operație de aritmetică ne spune că la Fântâna Albă au fost uciși circa 7.000 de români ...

Și dacă aceasta ar fi tot... Puțin mai târziu, în noaptea de 12 / 13 iunie 1941, peste 13.000 de familii de români au fost ridicate din casele lor și duse în vagoane pentru transportul animalelor pe drumurile Siberiei și Kazahstanului. Oare câți s-au mai întors acasă, după calvarul prin care au trecut și câți n-au mai avut fericirea să fie înmormântați alături de neamul lui, pe pământul strămoșesc, având la căpătâi un preot care să le facă o rugăciune ?

Istoria însă nu poate fi acoperită cu lopata de lut ...În fiecare an, la 1 aprilie, cei rămași în viață, surorile, frații, copiii, nepoții și strănepoții lor, vin la locul sfânt, pentru a se închina și a pune o lumânare la capul celor dragi, le fac un parastas.

Tragediile provocate de odiosul pact Ribbentrop - Molotov, act criminal semnat de președintele Emil Constantinescu, despre care Tratatul cu Ucraina tace, nu pot fi șterse din amintirile românilor bucovineni. Memoria suferinței nu poate fi făcută să tacă, ea este mai puternică decât tratatele. Acum, când se pregătește semnarea tratatului cu Rusia, președintele Ion Iliescu este dator să nu uite aceasta și să nu mai repete greșelile înaintașului său.

Astăzi 1 aprilie, la 62 de ani de la genocidul de la Fântâna Albă, aici, în Parlamentul României, să aprindem o lumânare în memoria acestor martiri ai neamului nostru și să spunem: Dumnezeu să-i ierte și să-i odihnească !

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulțumesc.

 
Cristian Sandache - intervenție-întrebare: Cine trădează interesele României?; Dau cuvântul domnului Cristian Sandache, va urma domnul Costache Mircea.
 

Domnul Cristian Sandache:

Domnule președinte de ședință,

Stimați colegi,

Intervenția mea se intitulează "Cine trădează interesele României".

În ultimul său număr, oficiosul Partidului România Mare, săptămânalul cu același titlu, inserează pe prima pagină afirmația potrivit căreia Uniunea Europeană a eliminat România definitiv din cursa integrării datorită faptului că țara noastră sprijină coaliția anti-Saddam, condusă de către Statele Unite ale Americii. Aberațiile debitate de foaia lui Corneliu Vadim Tudor nu mai sunt de multă vreme un secret pentru nimeni. Sub masca independenței absolute au fost susținute cele mai proaste opțiuni cu putință ale României. Acum, George Bush este făcut cu ou și cu oțet pentru că așa are chef glanda patriotardă a tribunului. Printre înjurături ca la ușa cortului și zvonistici cu iz securist se manipulează în mod pervers o anumită parte a opiniei publice. Liderii PRM au o obsesie deosebită în a vâna trădătorii de neam, inclusiv în cutele cearceafului, dar, în cazul de față, a vântura aberații în disprețul inteligenței românilor cu ce echivalează?

Acuz în mod public diversiunea peremist-vadimistă și o identific în mod direct nu cu o mostră de iresponsabilitate, așa cum ar părea la prima vedere, ci cu o formă de trădare a intereselor fundamentale ale României.

 
Costache Mircea - referiri la maniera de abordare a problemelor cuprinse în moțiunea de cenzură;

Domnul Corneliu Ciontu:

Dau cuvântul domnului Costache Mircea, va urma doamna Mona Muscă.

 

Domnul Costache Mircea:

Mulțumesc, domnule președinte.

Stimați colegi,

Referirile noastre sunt îndreptățite astăzi, cele mai multe, îndreptându-se spre maniera în care Guvernul a abordat moțiunea de cenzură de ieri. Modul de a răspunde la interpelări, întrebări și la problematica moțiunilor simple și de cenzură este o trăsătură definitorie a unui guvern epicurian, adică a unui guvern care nu ia nimic în serios în afara jocului de imagine pentru care are un minister specializat în diversiune pentru a acoperi chiverniseala fără limite și fără perdea.

În urma comentariilor divagante, voit diluate și abracadabrante ale premierului, prezentate în exces frazeologic și temporar, nici semnatarii moțiunii, nici cetățenii care îi sponsorizează huzurul n-au primit nici un răspuns clar.

După două ore de perorații despre cei dinainte și despre succesele clientelei în reabilitarea stadioanelor și umflarea conturilor, țara a primit o invitație de un grobianism îngrijorător. Cine vrea să știe cum stă ilustrul premier cu averile, să meargă să-i numere ouăle. Cineva din sală, care cunoaște conacul de la "cornu" abundenței guvernamentale, mi-a spus sec: "Domnule, eu i le-am numărat, n-are", că dacă avea, răspundea cu sobrietate la întrebările precise din moțiune privind colecția de tablouri, privind imobilele lui "Năstase P plus 6", referitoare la conturi, la acțiuni și la alte acareturi.

Într-o țară în care guvernanții nu văd bezna și noroiul satelor, foamea, frigul și lipsa de medicamente, starea jalnică a spitalelor, agricultura medievală, coloanele de muncitori care blochează drumurile și în care concentrarea energiilor se face pe efecte umoristice de un grobianism dezarmant, șansele de redresare nu se arată prea curând.

Oricum, premierul a reușit ieri să mărească nu p.i.b.-ul, ci cantitatea de umor negru prin care se ambiționează probabil să contribuie la asanarea societății românești.

Un eufemism persistă, totuși, îngrijorător în bagajul lexical, fatalmente plat și inexpresiv când nu e licențios, și anume domnia sa numește încă o dată jefuirea programatică a patrimoniului public "transfer de proprietate". Păi, dacă e așa, mai transferați-le, domnilor, și săracilor câte ceva, nu vă transferați averea obștii numai vouă. Cât despre transferul acesta de proprietate, adică de fabrici, de hoteluri, rafinării, de IAS-uri etc., poate vă transferă cineva, poate vă transferă cineva și pe dumneavoastră de la microfonul emisiunii "satira și umorul", unde vă credeați ieri în această aulă, într-un stabiliment cu zăbrele unde le este locul acelora care fură fără să clipească și se simt în siguranță cu trupele de ocupație pe teritoriu, permițându-și să persifleze tema gravă a corupției care sufocă, într-adevăr, România. Ieri în sală nu se mai afla "meserul de la Moscova", ci noul "padișah de la New York". Numai așa se explică ostentația afișată de ciocoiul nou lacom și apatrid care ne-a sfidat încă o dată.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Da.

 
Monica Octavia Muscă - semnal de alarmă asupra practicilor distructive practicate de Ministerul Sănătății și Familiei prin decizia de a desființa mai multe spitale din județul Caraș Severin; Dau cuvântul doamnei Mona Muscă, va urma domnul Cristian Nechifor.
 

Doamna Monica Octavia Muscă:

Partidul Național Liberal trage un semnal de alarmă asupra politicilor distructive, practicate de Ministerul Sănătății și Familiei care, prin decizia de a desființa mai multe spitale din județul Caraș Severin, din localitățile Oravița, Bozovici, Oțelu Roșu afectează grav locuitorii acestei zone. Oficialii din sectorul sănătății par să nu țină cont de multiple aspecte ce caracterizează județul.

1. Caraș Severin este unul dintre cele mai mari județe ale țării, al treilea ca mărime din țară.

2. Locuitorii sunt răsfirați pe întreaga suprafață a județului cu distanțe mari între așezări, locuitorii rămânând de multe ori în special iarna izolați zile în șir.

3. Județul Caraș Severin este una dintre unitățile administrative cu mari probleme în ce privește rețeaua rutieră și legăturile feroviare între localități.

Decizia Ministerului Sănătății și Familiei de a emite ordinul de restructurare a unităților sanitare din zonă este cel puțin inoportună, în condițiile în care secțiile vizate de a fi închise - chirurgie, obstetrică-ginecologie și pediatrie - sunt vitale pentru sănătatea oamenilor din județ. Considerăm că tocmai secțiile enumerate mai sus sunt cele care trebuie să rămână spre a deservi o populație care se confruntă cu probleme mari în ceea ce privește transportul și comunicarea între localități.

Partidul Național Liberal apreciază că o reducere atât de drastică a serviciilor medicale în zonă trebuie să fie cel puțin compensată de funcționarea unui serviciu ambulatoriu performant și de un sistem de drumuri județene și locale bine întreținut.

De asemenea, dorim, stimată doamnă ministru, să lămuriți unele informații referitoare la concesionarea în favoarea unui parlamentar PSD a clădirii spitalului Oravița. Acest fapt este de natură să aducă semne de întrebare asupra importanței acordate sănătății locuitorilor din zonă în raport cu protejarea unor interese a clientelei politice PSD.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulțumesc și eu.

 
Cristian Nechifor - argumente în favoarea unei reale autonomii locale;

Dau cuvântul domnului deputat Cristian Nechifor, va urma domnul Ștefan Lăpădat.

 

Domnul Cristian Nechifor:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Săptămâna trecută, la poarta politicii românești a apărut un personaj, din nou, care se agită de mai multă vreme încercând să atragă atenția într-un mod mai mult sau mai puțin zgomotos. Și de data aceasta, din tolba domnului Sabin Gherman, căci despre el este vorba, a ieșit aceeași Mărie, dar cu altă pălărie, "Partidul Ardelenilor". după cum, desigur știți, ideea nu este deloc nouă și a fost lansată la apă prin intermediul unui manifest care purta un titlu ce nu mai are nevoie de comentarii: "M-am săturat de România". Și, atunci ca și acum, Sabin Gherman cerea, în esență, regionalizarea României, reproșând Bucureștiului faptul că împarte în mod incorect resursele bugetare, avantajând unele provincii, în defavoarea altora. O Românie spartă în bucăți ar fi fost, în opiniile ideologului de la Cluj, o Românie mai bine guvernată.

Nu e greu de presupus ce ar fi gândit despre această inițiativă un ardelean ceva mai celebru și mai sobru, cum a fost Iuliu Maniu. La fel e ușor de bănuit ce ar zice Brătienii, dacă ar afla că printre adepții acestei idei se află și unii dintre liderii liberali. Probabil că zicala după care se conduc urmașii celor care au făcut România Mare, este următoarea: "Fă-te frate cu Gherman, până iei voturile".

Să lăsăm însă în seama electoratului pe acești apostoli ai fărâmițării și să observăm un lucru pe care urmașii strict geografici ai lui Maniu se fac că nu-l observă. În România există toate condițiile pentru reala autonomie locală. Vremea așa zisului centralism democratic a apus demult. Legile statului român oferă autorităților locale posibilitatea de a cheltui, așa cum crede de cuviință, banii publici. Iar acest lucru este valabil pentru întreg teritoriul României, indiferent că este vorba de Sighetu Marmației, Medgidia, Consiliul Municipal al Municipiului București sau de ultimul consiliu comunal.

În plus, inițiativa Cabinetului Năstase de a crea în perspectivă regiuni de dezvoltare economico-administrativă arată că încă o dată că Guvernul României ține cont atât de exigențele europene, cât și de semnalele venite din partea alegătorilor.

Și toate acestea se vor întâmpla într-o Românie unitară și europeană, așa cum și-ar fi dorit și Maniu și Brătianu, care, niciodată, nu au spus că s-au săturat de România.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulțumesc.

 
Ștefan Lăpădat - intervenție cu titlul Deturnarea politică a scopului cercetării efectuate de Ministerul Educației și Cercetării la Inspectoratul școlar județean Mehedinți; Dau cuvântul domnului deputat Ștefan Lăpădat și va urma domnul Victor Bercăroiu.
 

Domnul Ștefan Lăpădat:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Doamnelor și domnilor deputați,

Intervenția se intitulează "Deturnarea politică a scopului cercetării efectuate de către Ministerul Educației și Cercetării la Inspectoratul școlar județean Mehedinți".

Am formulat întrebarea către Ministerul Educației și Cercetării în data de 04.02.2003 prin care solicitam răspuns scris și oral asupra rezultatelor cercetării efectuate și a măsurilor luate în legătură cu memoriul semnat de către un grup de părinți către Inspectoratul Școlar Județean Mehedinți.

Grupul respectiv a sesizat Inspectoratul Școlar din Județul Mehedinți în legătură cu modul cum au fost terorizați și agresați fizic și verbal copiii acestora de către învățătoarea Lavinia Florentina Autescu de la clasa I a școlii, o clasă de I-VIII pentru faptul că au solicitat transferul la alte clase. Negăsind înțelegere la conducerea școlii, părinții au solicitat sprijinul Inspectoratului Școlar Județean Mehedinți care în prima fază a dat prin inspectorul școlar adjunct profesor Stelian Petrescu un răspuns de toată jena pentru funcția pe care o ocupă. Nici nu începuse bine ancheta că domnul profesor Constantin Corega, secretar de stat la Ministerul Educației și Cercetării, dă un răspuns verbal în Camera Deputaților, în baza informațiilor telefonice primite de la Inspectoratul Județean Mehedinți, că la baza situației create se află un conflict între vechea și actuala conducere a școlii, aflată în cauză, răspuns preluat în scris de doamna Ecaterina Andronescu, ministrul educației și cercetării, fără ca cercetarea, de fapt, și măsurile să se fi încheiat.

Consider că răspunsurile date au un caracter politic, în sensul că inspectoratul școlar PSD-ist a deturnat scopul anchetei, arătând că vechea conducere este reprezentată de doamna profesor Lăpădat Petruța, soția deputatului PRM-ist Ștefan Lăpădat. Este un atentat la imaginea politică a acestuia bine intenționat.

Precizez că din toți factorii anchetați, doamna profesoară Lăpădat nu a fost întrebată de nimic, iar conflictele cu actuala conducere în persoana domnului director profesor Cornel Otescu nu a existat.

Ce legătură poate fi între copii terorizați și un diriginte de la clasa a VIII-a? Înseamnă că impotența managerială a conducerii școlii și a Inspectoratului Școlar Județean este salvată prin aruncarea anatemei asupra unei doamne profesoare care va trebui să fie țap ispășitor față de ilegalitățile care sunt și vor mai fi.

Cer doamnei ministru Ecaterina Andronescu demiterea din funcția de secretar de stat a domnului profesor Constantin Corega, pentru dezinformare și deturnare politică a răspunsului, precum și a inspectorilor școlari generali Lucian Căpitănescu și Stelian Petrescu pentru modul sfidător și nonșalant de comportament.

Ce rol mai au domnii inspectori din corpul de control al ministerului dacă le este greu să se deplaseze, cel puțin atunci când în conflicte este implicat un inspector școlar general, în persoana domnului profesor Stelian Petrescu, membru al colectivului de cercetare.

Măsura luată pentru doamna învățătoare Lavinia Florentina Autescu, soția directorului școlii, a fost: promovarea la gradația de merit. Nu s-au luat în calcul declarațiile părinților anchetați, nici cererile cadrelor didactice, inspectoratul județean mușamalizând realitatea.

Solicit distinsei doamne ministru Ecaterina Andronescu ca, în spiritul de dreptate ce o caracterizează, să clarifice situația conflictuală amintită, pe bază de documente culese direct de către corpul de control la fața locului.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulțumesc.

 
Victor Bercăroiu - intervenție intitulată Nichita Stănescu, o personalitate a culturii românești în oglinda timpului; Dau cuvântul domnului deputat Victor Bercăroiu. Va urma domnul Gheorghe Dinu.
 

Domnul Victor Bercăroiu:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Declarația mea de astăzi se intitulează "Nichita Stănescu, o personalitate a culturii românești în oglinda timpului".

Doamnelor și domnilor deputați,

În martie, anul acesta, Nichita ar fi împlinit 70 de ani, dar a plecat spre împărăția cerească mai repede. S-a grăbit să ne lase mai săraci cu o stea, una greu calculabilă pe care însă nu sumețim să o măsurăm și să o aducem la vedere. Pentru cât mai mulți, pentru prieteni și neprieteni, e o datorie pe care Ploieștiul încearcă să și-o asume și să o respecte, din dragoste și fermitate, din credință pentru adevăr.

În perioada 29-31 martie 2003, în municipiul Ploiești a avut loc Festivalul internațional de poezie "Nichita Stănescu" - ediția a XV-a. La reușita acestor manifestări și-au adus contribuția Consiliul Județean Prahova, Prefectura Prahova, Primăria Municipiului Ploiești, Direcția județeană Prahova pentru cultură, culte și patrimoniu. Manifestările au fost onorate de prezența a numeroase personalități ale culturii românești, dintre care amintim: academicianul Eugen Simion - președintele Academiei Române, academician Răzvan Theodorescu - ministrul culturii și cultelor, senatorul Adrian Păunescu, dar și a domnului Adam Puslajic, poet din Serbia, membru al Academiei Române, și al altor personalități culturale din Ucraina și Republica Moldova.

Din multitudinea de manifestări exemplificăm: vernisajul expoziției "Nichita desenând", 35 dintre cele mai importante desene ale poetului; dezvelirea bustului poetului din incinta Liceului teoretic "Nichita Stănescu"; vernisajul expoziției "Festivalul Nichita Stănescu în afișe"; "În zori Nichita trecea", film în premieră absolută, realizat de studioul "Orion" al Centrului de creație Prahova; lansarea cărții "Opere" de Nichita Stănescu, sub egida Academiei Române; "Mai lasă-mi un timp", spectacol literar susținut de Eusebiu Ștefănescu și Nicu Alifantis; lansarea Antologiei lirice "Vorbirea mâinii" și a volumului documentar "De acasă - acasă, Pagini basarabene despre Nichita Stănescu".

Stimați colegi,

Festivalul "Nichita Stănescu" este un eveniment cultural de rezonanță națională și internațională cu periodicitate anuală. A fost inițiat în 1985 ca festival național cu sprijinul ministerului de resort și a Uniunii Scriitorilor din România. După revoluție a căpătat o conotație internațională, în organizarea lui implicându-se, alături de instituțiile amintite, Academia Română, Consiliul Județean Prahova, Primăria Ploiești, toate instituțiile de cultură, precum și fundațiile culturale "Nichita Stănescu" și "Mihai Viteazul". Nichita Stănescu a fost și a rămas modelul poetic al mai multor generații din România, dar nu numai. Sârbii, macedonenii și muntenegrenii îl iubesc pe Nichita. el a avut un impact deosebit asupra poeziei române de la est de Prut. Apariția lui, în septembrie 1976, la Chișinău a fost fulminantă. A îngenuncheat pe peronul gării, a sărutat pământul românesc al Basarabiei și a spus: "Slavă domnului, am ajuns de acasă, acasă."

Închei, prin a reda o spusă extraordinară a lui Nichita: "A-ți iubi patria înseamnă a ți-o clădi cu propria ta viață. A gândi în limba română, a tăcea în limba română și a vorbi în limba română".

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulțumesc.

 
Gheorghe Dinu - declarație politică cu titlul Cine scoate oamenii în stradă la Brașov - manipularea PRM sau minciuna PSD?; Vă mulțumesc și pentru tema prezentată. Dau cuvântul domnului deputat Gheorghe Dinu și apoi va urma domnul deputat Marian Anton.
 

Domnul Gheorghe Dinu:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Doamnelor și domnilor deputați,

Declarația mea politică se intitulează: "Cine scoate oamenii în stradă la Brașov, manipularea PRM sau minciuna PSD?"

Situația explozivă de la Brașov, unde spectrul concedierilor masive a scos în stradă muncitorii de la marile uzine a pus pe jar Guvernul care, în loc să rezolve de o manieră realistă și responsabilă problemele restructurării industriei brașovene, încearcă disperat să dea o coloratură politică protestelor celor amenințați să rămână fără locuri de muncă. Recentele declarații ale unei înalte oficialități APAPS că mișcările de stradă de la Brașov sunt rezultatul manipulărilor PRM, care a transformat muncitorimea brașoveană într-o masă de manevră, provoacă stupefacție și indignare și nu atât pentru că partidul nostru este din nou acuzat pe nedrept de incitare la mișcări anarhice și ilegale, ci mai mult, pentru că guvernanții nici în ceasul al doisprezecelea nu-și dau seama de realitățile și nu țin seama de dorințele îndreptățite ale oamenilor care nu mai pot crede în promisiuni, care cer măsuri economice adevărate, capabile să rezolve problemele de fond.

Factorii guvernamentali responsabili trebuie să înțeleagă măcar acum că locurile de muncă la Brașov nu mai pot fi lăsate în voia sorții, nu se mai poate băga, pur și simplu, gunoiul sub preș. Promisiunile cu crearea a câtorva zeci de mii de locuri de muncă nu vor fi onorate și aceasta înțeleg nu numai liderii sindicali, ci și muncitorii simpli. Când fac aceste promisiuni și guvernanții sunt convinși că acestea nu vor rămâne decât pe hârtie, din cauza costului enorm al creării unui loc de muncă în România, iar acest lucru tot guvernanților le este imputabil, întrucât mențin fiscalitatea la un nivel aberant de mare, cel mai mare din Europa, și nu vor în ruptul capului să înțeleagă că statul ar avea infinit mai mult de câștigat dacă nu ar sufoca firmele și salariații cu cât mai multe biruri și impozite.

Întrucât, în prezent, pentru a plăti un salariu angajatului, un patron este obligat să dea statului o sumă mare, aproape echivalentă cu salariul pe care i-l dă, a demara o afacere, o întreprindere a crea noi locuri de muncă devine o adevărat aventură. De unde bani când statul hrăpăreț îl jecmănește pe investitor chiar înainte ca acesta să-și pornească bisnisul și continuă să o facă nelăsându-l să prindă ceva cheag și să se dezvolte.

Și străinii se lovesc de aceleași probleme, dacă se încumetă să investească în România, astfel că, potrivit datelor oficiale, anul trecut investițiile străine directe în România au fost cu 30% mai scăzute decât în 2001. Este cert că fiscalitatea ridicată, birocrația, corupția, incoerența legislativă îndepărtează investitorii străini și-i descurajează pe cei autohtoni.

Revenind la proteste, nu este vorba de manipulare PRM, ci de amendare a lipsei de voință a Guvernului PSD de a face o restructurare adevărata a economiei brașovene. Esența protestelor nu este dorința de a subvenționa în continuare găurele negre, ci de a se obține locuri de muncă. Dar de unde locuri de muncă, atâta timp cât mediul economic a devenit de-a dreptul toxic, în special la capitolul dezvoltării întreprinderilor mici și mijlocii. Înființarea acestora este o adevărată corvoadă, obținerea de contracte pentru desfacerea producției extrem de dificile, dacă nu faci parte din marile grupuri de interes economic, de adevărate mafii, iar fiscalitatea este spoliatoare. Marile averi se fac mai mult prin manevre oculte, inginerii financiare, comisioane, evaziune fiscală, neplata unor datorii uriașe, jaf cât cuprinde, nu prin activități generatoare de cât mai multe locuri de muncă. În aceste condiții, adevărații întreprinzători, cei care pot face angajări, respectând în totalitate legea sunt tot mai puțini.

Guvernul lansează fumigene, precum parcurile industriale, despre care se tot vorbește de ani de zile, dar unde nu se mișcă nimic, posibil fiindcă diverși indivizi cu putere de decizie n-au găsit încă modalitatea de a stoarce și de acolo ceva șpagă, ceva comisioane. Disponibilizații sunt sfătuiți să se descurce, să-și găsească locuri de muncă, să inițieze chiar proiecte de afaceri, dar au ei oare abilitățile, cunoștințele și mentalitățile necesare adaptării la o economie de piață veritabilă, când de ani de zile, guvernele, și cele trecute, dar și cel actual, nu fac decât să promoveze o politică de pomeni cu iz electoral înainte de a-i face pe oameni total dependenți de puternicii zilei, nicidecum independenți și cu spirit de întreprinzător.

Domnul Năstase a dat niște semnale, cum îi place să spună, că problemele generate de decizia executivului de la București trebuie să se rezolve pe plan local și că nu mai putem subvenționa locuri de muncă neadevărate. Ce rezultă din aceste semnale? În primul rând că Guvernul nu a renunțat la prostul și "curajosul obicei" de a lua o hotărâre, iar apoi când gluma se îngroașă și apar reacții de nemulțumire din partea populației să paseze responsabilitățile în cârca administrației locale.

În ceea ce privește a doua chestiune, dacă locurile de muncă de la "Tractorul", "Roman" sau "Rulmentul" nu sunt adevărate, nu răspunde patronul acestor uzine, adică statul, prin puterea sa executivă, care este chiar Guvernul? Din păcate, și în cazul întreprinderilor brașovene, statul s-a dovedit un patron execrabil, iar consecințele acestei atitudini iresponsabile nu le suportă însă cine ar trebui, ci angajații. Premierului îi place numai să dea semnale nu să și le primească. În ceea ce mă privește, încă de anul trecut de la tribuna Camerei Deputaților prin interpelări și declarații am atras atenția guvernanților cu privire la situația explozivă din marile întreprinderi brașovene, că este nevoie de o strategie de restructurare clară și realistă, că dacă vrei să demolezi ceva trebuie să înlocuiești cu altceva. Nu am fost luat în seamă, așa cum nu s-a ținut cont și de alte semnale din mass media locală și de la sindicate.

Centrele industriale de mărimea Brașovului nu pot fi ignorate, iar dacă sunt, pentru demnitarii din Guvern acest lucru înseamnă o crasă rupere de realitate și cei care se complac în această situație vor plăti mai devreme sau mai târziu cu pierderea puterii. Soluții se pot găsi pentru păstrarea locului de muncă, cu condiția să se renunțe la diversiuni, gen manipulare PRM, și să existe dorința reală de a scoate economia brașoveană și a întregii țări din criză. Aveți această voință și o puteți realiza, domnilor de la Putere?

Vă mulțumesc.

 
Marin Anton - declarație referitoare la faptul că Guvernul nu are decât planuri pe hârtie pentru disponibilizații din industrie;

Domnul Corneliu Ciontu:

Dau cuvântul domnului deputat Marin Anton și va urma domnul Codrin Ștefănescu.

 

Domnul Marin Anton:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Stimați colegi,

Declarația mea politică se referă la faptul că Guvernul nu are decât planuri pe hârtie pentru disponibilizații din industrie. Dacă FMI-ul nu făcea publică, în cele din urmă, necesitatea concedierilor a circa 24 de mii de angajați din întreprinderile neproductive, Guvernul continua probabil să facă promisiuni ascunse și să stea liniștit, considerând că prețul liniștii sale a fost plătit prin asumarea răspunderii pe codul muncii. Negocierile pe care le poartă în aceste zile reprezentanții Guvernului cu sindicatele, scăpate de sub control, par sortite eșecului din perspectiva abordării pe temei economic. Ministrul muncii, Marian Sârbu, negociază mai degrabă în numele sindicatelor decât în interesul Guvernului. Oricum, Guvernul a dovedit că nu are pregătite decât planuri pe hârtie, ca să nu mai vorbim de soluția parcurilor industriale care a ajuns să fie iepurașul din căciulă, pentru orice situație, fie că e vorba de investitori, fie că e vorba de disponibilizări. E clar că parcurile industriale nu sunt o soluție atâta vreme cât putem să ne raportăm la experiența din Valea Jiului. Chiar ministrul munci, domnul Marian Sârbu, a recunoscut că în afara salariilor compensatorii și încurajarea IMM-urilor să angajeze șomeri, instituția pe care o conduce nu are alte soluții pentru viitorii disponibilizați.

În aceste condiții, mi se pare firesc să atragem atenția asupra faptului că, înainte de a acționa, Guvernul ar fi trebuit să pregătească un set de politici sau măsuri active privind disponibilizații și să aibă curajul să vorbească deschis muncitorilor. Așa, ce face Guvernul? În locul unei munci serioase alege improvizația, planurile pe hârtie și împinge rezolvarea problemelor o perioadă de timp închizând gura muncitorilor pentru cel puțin doi ani de aici înainte. Din păcate, dincolo de ce vrea sau nu vrea Guvernul, economia este aceea care nu mai poate suporta povara pierderilor, iar populația nu mai are nici ea de unde da mai mult pentru a acoperi golurile imense generate de lipsa restructurării.

Având în vedere toate acestea, nu e de mirare că Guvernul acumulează pierderi în relația cu sindicatele. Pacea socială nu mai funcționează și acest lucru demonstrează că rezultatul politicii economice nu corespunde așteptărilor populației și, cel mai grav, nu este în concordanță cu promisiunile făcute până acum de PSD.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Da. Vă mulțumesc.

 
Codrin Ștefănescu - răspuns domnului Coriolan Simedru în urma unor declarații de presă;

Dau cuvântul domnului Codrin Ștefănescu, va urma domnul Ludovic Mardari.

 

Domnul Codrin Ștefănescu:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

În comunicatul de prestă apărut ieri, 31 martie, în ziarul "Unirea", deputatul PNL Coriolan Simedru mă "gratifică" cu sintagma de "extraterestru", în urma unui interviu pe care l-am acordat postului local de radio la 8 martie a.c. și difuzat de același post la 11 martie, considerând, în mod cu totul bizar, că interviul pe care l-am dat a fost emis în direct, indicând ironic prezența mea concomitent atât la Cameră, cât și în teritoriu alături de electorat. Mă văd nevoit la rându-mi să-l fac responsabil cu timpul probabil, poate Radio Alba îl angajează ca prestator al rubricii meteo, recomand domnului Simedru să se documenteze mai atent când face asemenea declarații prin care se induce în eroare opinia publică și se diminuează credibilitatea presei în județul nostru. Nu este de ieri de azi această preocupare, nereușită, a adevăratului PNL-ist, domnia sa mai având în trecutul, nu tocmai îndepărtat, astfel de mostre, iarăși... nereușite. Informez opinia publică, și nu pe domnul deputat, că interviul a fost realizat cu 3 zile înainte de emisiunea radiofonică în cauză, realizatorul ei declarând, de altfel, că este o declarație înregistrată.

Cât îl privește pe domnul Coriolan Simedru, poate că ar fi mai bine de văzut "interesul" manifestat în același timp, probabil impus de partid, de această dată în cazul privatizării de la "SCUT Alba Iulia" caz în care "timpul" de acțiune al deputatului s-a împlinit în momentul în care a aflat că o anumită doamnă soția unui important șef și actual lider PNL de la centru, ar fi mai mult decât implicată în privatizările din Alba.

Prin comunicatul său de presă, domnul deputat Simedru a promovat nu numai o lipsă totală de imaginație în "scornirea" de bombe politice locale, dar și-a făcut cunoscută preocuparea sa principală, aceea de a fabrica subiecte can-can, care caracterizează limita superioară a activității sale.

Desigur, domnul Simedru mai are o astfel de problemă, Codrin Ștefănescu, concomitent cu aceea cu care PNL Alba se confruntă de o bună bucată de timp: oboseala cronică.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulțumesc.

 
Ludovic Mardari - declarație ce ar putea avea titlul PRM nu a votat pentru război; Dau cuvântul domnului Ludovic și va urma domnul Lucian Augustin Bolcaș.
 

Domnul Ludovic Mardari:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Declarația mea politică de astăzi ar putea avea titlul "PRM nu a votat pentru război".

În campania electorală pentru alegerile prezidențiale și generale din anul 2000, adversarii noștri politici au afirmat că dacă domnul Corneliu Vadim Tudor va deveni președintele țării, iar PRM-ul va alcătui Guvernul, România va fi antrenată în război. Astfel de afirmații murdare, prin care se urmărea derutarea electoratului, nu aveau nici un fel de justificări. Să nu uităm că în 1999, la începerea bombardamentelor din Iugoslavia, PRM a fost singura formațiune politică din țară care a ieșit în stradă pentru a-și exprima protestul față de măcelul provocat de NATO. La semnalul președintelui Corneliu Vadim Tudor, Piața Unirii din Timișoara a devenit neîncăpătoare. Au participat membri și simpatizanți PRM, dar și sârbi din localitate îngrijorați de soarta fraților lor de peste graniță. Ulterior și alte voci autorizate din lume și-au exprimat dezacordul față de intervenția neinspirată a NATO în Iugoslavia. Chiar dacă suntem pentru integrarea României în NATO, nu înseamnă că trebuie să acceptăm docili unele decizii aberante luate de către conducerea acestui bloc militar.

Opțiunea pacifistă a PRM, care s-a declarat în repetate rânduri împotriva conflictelor militare, a violențelor de orice fel, a reieșit și cu ocazia plenului Parlamentului din februarie a.c. când nu a votat pentru război, pentru trimiterea militarilor români în Irak. În schimb, cei care au acuzat PRM, în anul 2000, de intenții agresive nu aveau suficiente mâini pentru a le ridica să-și exprime acordul cu războiul. A trebuit să apară zilele trecute un sondaj de opinie din care să reiasă că 75% dintre români sunt împotriva războiului, ca să-i determine pe politicienii de turmă să-și înghită cuvintele necugetate cum ar fi: "războiul este justificat", "căile diplomatice au fost epuizate", "trebuie să vorbească armele" etc.

Țările NATO nu au nici în prezent un punct de vedere comun în legătură cu rezolvarea problemelor din Irak. România, deși are doar statut de invitat la NATO, s-a oferit prima să plece la război fără nici un fel de condiții. Această slugărnicie, pe lângă faptul că jignește demnitatea poporului român, ne va aduce probabil și pagube, cum s-a întâmplat în cazul războiului din Iugoslavia. Mă refer, desigur, la cei 1,7 miliarde de dolari, datoria Irakului față de România, pe care nu se știe dacă îi vom mai primi vreodată. Suntem prea săraci pentru a ne putea permite astfel de riscuri.

La urma urmei, dacă actuala Putere tot vrea să se războiască, poate să o facă în interiorul țării, cu problemele populației legate de locurile de muncă, de spitale, de medicamentele gratuite și compensate, în mai puține cuvinte, de nivelul de trai scăzut încremenit în această poziție de prea mulți ani. Să sperăm că războiul nu va lua amploare, că nu va trebui să suplimentăm numărul militarilor români implicați și, mai ales, că nu vom avea parte de pierderi de vieți omenești.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulțumesc.

 
Lucian Augustin Bolcaș - despre responsabilitatea față de morții noștri; Îl invit la microfon pe domnul deputat Lucian Augustin Bolcaș. Va urma doamna Mitzura Arghezi.
 

Domnul Lucian Augustin Bolcaș:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Este o datorie de onoare pentru mine să mulțumesc distinsului profesor Leonăchescu pentru evocarea martirului Nicolae Bolcaș, ce stă și astăzi viu, îngropat în pământul României Mari, la făurirea căreia a contribuit.

Este o datorie pentru noi să ne evocăm morții, este o problemă de mare actualitate totdeauna și poate mai mult acum când în discuțiile privind revizuirea Constituției se vorbește despre sintagma de stat național.

Despre această sintagmă și despre morții noștri a vorbit Nicolae Iorga de la tribuna Parlamentului României, când a justificat existența acestei sintagme și a spus: "Iată, ce înseamnă pentru mine Statul Național. Secole întregi România s-a ținut prin dezvoltarea nației românești. Cu sudoarea și sângele poporului românesc a frământat țarina României Mari de la colțul de la Tisa, pe care-l avem, până la Nistrul întreg și, din fundul Munților Bucovinei, până la Dunăre".

Se poate întâmpla ca, pentru anumite teorii - atunci și acum - aceasta să fie neplăcut, dar așa este; și, evident, nu se poate schimba, cu toată bunăvoința noastră. Nu putem dezgropa pe morții noștri, ca să punem pe morții altora, care nu au făcut aceeași jertfă.

Cu toții, avem o responsabilitate față de morții noștri și eu mă simt mai responsabil față de familia din care provin.

Vă mulțumesc. (Aplauze în Grupul parlamentar al PRM)

 
Mitzura Domnica Arghezi - scurt raport privind participarea, între 26 - 28 martie 2003, la Adunarea Parlamentară a Francofoniei de la Otawa;

Domnul Corneliu Ciontu:

Doamna deputat Mitzura Arghezi are onoarea să încheie ședința noastră dedicată declarațiilor politice.

 

Doamna Mitzura Domnica Arghezi:

Stimate doamne și domnilor deputați,

În zilele de 26-28 martie 2003, la Adunarea Parlamentară a Francofoniei de la Ottawa, am participat la Comisia de cooperare și dezvoltare.

La sfârșit, la o masă festivă, a avut loc o întâlnire cu personalități ale Parlamentului și Guvernului Canadian, printre care: domnul președinte al Secției Permanente Canadiene - domnul deputat Bernard Patry, domnul deputat Felix Onkeya - președintele Comisiei de Cooperare și Dezvoltare, din Gabon, domnul André Harvey - secretar parlamentar al Cooperării Internaționale, domnul senator Pierre de Bané și domnul deputat Yvon Charboneau, din Canada, ca și ceilalți președinți de comisii permanente din Europa și Africa.

Vorbitorii au subliniat valoarea lucrărilor prezentate la Adunarea Parlamentară și, de asemenea, problema la ordinea zilei - conflictul din Irak.

Ca de obicei, în exterior, despre țara noastră se știe destul de puțin și, în calitatea mea de deputat și președinte al Delegației permanente a Parlamentului României la Adunarea Parlamentară a Francofoniei, am cerut să iau cuvântul. Am făcut o scurtă prezentare a României și a Parlamentului Român. Le-am spus că fac parte din cel mai mare partid de opoziție din Parlamentul României, care se numește Partidul România Mare, condus de senatorul Corneliu Vadim Tudor, președintele său.

Partidul nostru a fost singurul partid din Parlamentul României care s-a abținut de la vot când s-a cerut acordul Parlamentului, de a se alătura cererilor americane în conflictul cu Irakul.

Le-am spus că Partidul România Mare este convins că problemele nu se pot rezolva decât prin aplicarea diferitelor rezoluții ale Consiliului de Securitate, ale Organizației Națiunilor Unite.

Nu ajunge să posezi o uriașă putere armată, ca să-ți impui voința și să-ți certifici un drept sau o convingere prin forță, ci numai militând pentru respectul statului de drept, al regulilor dreptului dreptului internațional public și al rolului Organizației Națiunilor Unite.

Cât drum a parcurs vechea Ligă a Națiunilor, inițiată de Nicolae Titulescu, până la actuala Organizație a Națiunilor Unite, care astăzi întrunește toate statele lumii, cât și Consiliul de Securitate, format din țări cu mare pondere în lume.

A fost de datoria mea față de deputații prezenți, cât și față de țara mea să fac această declarație.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulțumesc și eu.

Vă mulțumesc tuturor pentru participare.

O zi bună, în continuare!

 
Gheorghe-Eugen Nicolăescu - declarație politică intitulată Șah la rege;

(Următoarele intervenții au fost consemnate conform materialelor depuse de domnii deputați la secretariatul de ședință.)

 

Domnul Eugen Gheorghe Nicolăescu:

Declarație politică intitulată - "Șah la rege".

Brusca întoarcere a Mariei Vlas în țară poate să ia pe nepregătite doar pe un spectator neinteresat de jocul politic intern și, în special, de lupta pentru supremație din interiorul PSD. Fără Ioana Maria Vlas nu se putea dovedi nimic și, deci, nu putea să se dovedească nici un vinovat pentru dezastrul FNI și nici nu se puteau aduce clarificări în scandalul Sorin Ovidiu Vântu.

Nume ale "greilor" din PSD au fost deseori vehiculate în vâltoarea scandalului care a aruncat mii de oameni în stradă, treziți din șoc după ce au urmat îndemnul "Dormi liniștit, FNI lucrează pentru tine".

Iată că acum, după ce ruptura dintre Palatul Cotroceni și Palatul Victoria a devenit evidentă după scandalul alegerilor anticipate și după declarațiile belicoase dintre Ion Iliescu și Adrian Năstase, Ioana Maria Vals devine o piesă importantă în economia jocului de șah practicat de cele două Palate.

Întrebarea care apare acum este: Cine a adus-o pe Maria Vlas în România? Răspunsul la această întrebare poate reprezenta și victoria uneia dintre taberele care se înfruntă acum pentru supremația în viitorul PSD.

Radu Timofte sau Nicolae Văcăroiu sunt doar căile prin care se va ajunge la mutarea de șah-mat, pentru regele neîncoronat de la Cotroceni, pe care o pregătește echipa premierului Năstase.

Adrian Năstase nu este un personaj care să se mulțumească cu jumătăți de măsură și, probabil, insuccesele de până acum în războiul cu Ion Iliescu îl vor face să joace cartea tot mai vehiculată a anticorupției, prin care dorește să își elibereze drumul către autoritatea supremă.

Peste puțin timp vom afla rezultatul în disputa dintre baronii locali ai lui Adrian Năstase și oamenii, "săraci, dar cinstiți" ai Președintelui Ion Iliescu.

 
Grigore Emil Rădulescu - despre hemoragia de economate.

Domnul Grigore Emil Rădulescu:

Stimați colegi,

Dacă au văzut primii gospodari ai orașelor că nenorocita de sărăcie nu vrea să dea nici un pas înapoi, au cugetat vreo 12 ani și până la urmă au găsit soluție salvatoare pentru mulțimea disponibilizaților și a pensionarilor.

Economate, cât mai multe economate, o hemoragie de economate care să stingă setea săracului de prețuri mici.

Inițial, readucerea pe tapet a ideii staliniste de acum jumătate de secol era ca magazinele cu pricina să ofere un balon de oxigen oamenilor amărâți care nu mai pot face față greutăților vieții zilnice. Prețurile urmau să fie semnificativ mai scăzute, cu 20-30 la sută. Zis și făcut. De zis, s-a zis, de făcut, s-a făcut mai puțin, așa ca să aibă și cine trebuie un gheșeft acolo, cât de cât.

Ceea ce ar fi trebuit să atragă pensionarii - de departe cei mai buni economiști ai momentului - nu a făcut decât să-i piardă de mușterii. Mulți dintre ei au renunțat curând și au plecat deziluzionați de marfa proastă și doar cu puțin mai ieftină din alte magazine de unde își făceau regulat cumpărăturile. Ei au apreciat că pentru o pungă de orez spart și cu gunoaie chiar nu merită să-ți rozi pingelele prin frig și zloată, mai cu seamă când diferența este de numai 200 de lei, în favoarea economatului de cartier. Cu pâinea, aceeași poveste, abia de se ieftinește cu 200 de lei, iar la ulei, nici măcar nu mai este vorba de un avantaj, ci de jecmăneală curată, de vreme ce un litru costă 27.000 de lei la un magazin normal și 32.000 de lei la economat.

Prinși voinicește în derutanta horă a înființării de economate, primii gospodari ai urbei de pe malul Dâmboviței, care nu ratează nici o ocazie de a se filma radiind de fericire în fața unui economat, nu au mai luat în seamă asemenea nimicuri. Mai mult, nu au realizat un lucru elementar: că oricât de repede și oricât de multe economate vor lua naștere peste noapte, ele nu vor aduce nici măcar un leu în plus în buzunarele amărăștenilor.

Lipsa de cumpărături din economate arată nu numai că ele nu reușesc să-și găsească locul în societatea românească, ci că însăși ideea de economat a fost compromisă prin prețurile și calitatea mărfii din rafturi.

Un sondaj efectuat în rândul pensionarilor, șomerilor și al celor căzuți sub pragul sărăciei ar arăta imediat cât de falsă este ideea că aceia care au venituri de două-trei milioane de lei pe lună rup ușa economatelor.

Sunt convins însă că un asemenea sondaj nu se va face prea curând.

O puzderie de economate într-o economie de piață arată clar că ea nu este capabilă să asigure traiul cetățeanului, fie el și la limita de jos.

Economatele amenință să se compromită nu numai pe ele, ci și ideea cum că România ar avea ceva comun cu capitalismul.

   

Adresa poștală: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, București duminică, 8 decembrie 2019, 7:27
Telefoane (centrala): (021)3160300, (021)4141111
E-mail: webmaster@cdep.ro