Plen
Sittings of the Chamber of Deputies of May 15, 2001
Abstract of the sittings
Full-text of the sittings

Parliamentary debates
Calendar
- Chamber of Deputies:
2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003 2002
2001 2000 1999
1998 1997 1996
Query debates
for legislature: 2016-present
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996

Meetings broadcast

format Real Media
Last meetings
11-12-2019
Video archive:2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003
You are here: Home page > Parliamentary Business > Debates > Calendar 2001 > 15-05-2001 Printable version

Sittings of the Chamber of Deputies of May 15, 2001

  1. Intervenții ale domnilor deputați:

 

Ședința a început la ora 8.30.

Lucrările ședinței au fost conduse de domnul Valer Dorneanu, președintele Camerei Deputaților, și domnul Corneliu Ciontu, vicepreședinte al Camerei Deputaților, asistați de domnii Ioan Mihai Năstase și Tudor Mohora, secretari.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

A venit toată lumea și cu voia dumneavoastră să începem declarațiile politice.

 
Damian Brudașca - abordarea unei teme de analiză profundă - efectele crizei economice în zona Munților Apuseni; Dau cuvântul domnului Brudașca și se pregătește domnul Ștefan Baban.
 

Domnul Damian Brudașca:

Domnule președinte de ședință,

Doamnelor și domnilor,

Nicăieri nu se simt mai acut și mai dramatic efectele crizei nesfârșite cu care se confruntă economia și societatea românească sau celelalte domenii de activitate ca în Munții Apuseni. Cu fiecare zi ce trece, sărăcia și disperarea pun tot mai mult stăpânire pe moții și mocanii din această zonă a țării. Puținele societăți comerciale care funcționau aici și-au încetat de mult activitatea sau sunt pe punctul de a fi lichidate complet în contextul oferit de această dubioasă privatizare promovată de guvernanții ultimului deceniu. Doar minele n-au fost închise complet, deși, ca să li se respecte drepturile, adeseori, minierii Apusenilor sunt nevoiți să recurgă la gesturi disperate, la diverse forme de protest, inclusiv la rămânerea lor în adâncuri, izolați și amenințați să-și piardă viața sau să-și ruineze sănătatea. Până în prezent, nici o autoritate publică centrală nu a făcut din Munții Apuseni o temă de analiză profundă, serioasă și responsabilă.

Iată de ce, Partidul România Mare, conștient că lucrurile nu mai pot continua astfel, a înaintat Biroului permanent al Camerei Deputaților două proiecte de lege care propun soluții concrete, posibile, necesare și viabile. Aceste proiecte legislative pornesc de la realitatea tulburătoare a condițiilor de trai mizere ale populației din Apuseni, constatând lipsa unor programe unitare pentru problemele complexe ale acestei zone. Să nu se uite că Apusenii dețin performanța tristă de a avea cel mai mare număr de șomeri. Zeci de mii de persoane sunt fără locuri de muncă, situația este cu atât mai gravă și trebuie să dea de gândit guvernanților cu cât lipsesc orice alte surse alternative de venit, de procurare a celor necesare traiului de zi cu zi, căci, cu foarte puține excepții și spre deosebire de alte zone ale țării, aici terenul și clima aspră nu fac posibile recolte care să asigure produsele agroalimentare necesare. Pe fondul procesului accentuat de pauperizare, locuitorii din Apuseni nu mai sunt astăzi în stare nici să crească animale, nivelul șeptelului reducându-se dramatic de la an la an.

În aceste condiții, singura scăpare ar fi constituit-o ca de atâtea alte ori, codrul, numai că și aici, în loc să dea posibilitatea unor soluții adecvate, statul s-a gândit doar cum să mai tragă o piele de pe nenorociții de moți. În loc să aplice prevederile Legii nr.33/1996, așa-zisa lege a moților, Guvernul a găsit de cuviință să înăsprească amenzile pentru cei pe care foamea și nevoile de tot felul i-au împins să taie un lemn din codrul străbun. Azi, sute de moți au întocmite dosare penale pentru pretinse infracțiuni comise. Deci, pentru guvernanți este mult mai ușor să le ofere temnița decât să găsească și pentru ei soluții practice și imediate ca să nu moară de foame.

Aceste stări de lucruri, în opina Partidului România Mare, nu mai pot continua. Disperarea de azi s-ar putea transforma în vâlvătaia urii și mâniei care, o dată pornite, se vor opri cu mult mai multă dificultate.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulțumesc.

 
Ștefan Baban - declarație politică intitulată Pensionarii actuali excluși de la recorelare;

Are cuvântul domnul Ștefan Baban, se pregătește doamna Paula Ivănescu.

 

Domnul Ștefan Baban:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

Declarația mea politică de azi se intitulează "Pensionarii actuali, excluși de la recorelare". De câte ori se vorbește de pensii, în mod sigur, se amintește de recorelarea pensiilor. Majoritatea pensionarilor înțeleg prin recorelare asigurarea unor legături cât mai strânse între cuantumul pensiei și munca prestată, reflectată prin nivelul veniturilor realizate, pentru care s-a plătit contribuția pentru asigurări sociale și prin vechimea în muncă. În schimb, pentru Executiv, prin recorelare se înțelege o corecție a nivelului pensiilor, prin aplicarea unor majorări diferențiate, care să contribuie la reducerea discrepanțelor apărute între pensii în urma calculării acestor drepturi pe baza unor acte normative neadaptate situației din economie.

Pentru a vedea dacă măsurile luate de Guvern cu privire la pensii conduc la îndeplinirea dorinței pensionarilor, iată pe scurt cauzele care au condus la apariția discrepanțelor și ce s-a făcut până în prezent pentru reducerea lor.

Până la data de 01.04.2001, calculul pensiilor s-a făcut în baza Legii 3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistență socială, lege concepută într-un regim la care nivelul prețurilor, ca și al veniturilor, era controlat de stat, astfel încât nu se punea problema unei inflații puternice. Această lege a fost aplicată însă după liberalizarea prețurilor, fără a mai fi adaptată pentru a face față noii situații. Cum baza de calcul a pensiei o reprezintă venitul mediu realizat în 5 ani din ultimii 10, era absolut necesar să se acționeze pentru a face comparabile veniturile realizate în această perioadă, dacă ținem seama că între anii 1991-2001, ultimul salariu nominal, din cei 5 ani aleși pentru stabilirea pensiei era de 10 ori mai mare decât primul salariu, ajungând între anii 1991-1996, la de 50 de ori, cu toate că puterea de cumpărare a salariilor nu a variat prea mult în acești 10 ani.

În anul 1996, când nu s-a mai putut utiliza pentru calcularea pensiilor numai salarii din perioada anterioară liberalizării prețurilor, s-a găsit o soluție de moment prin H.G. 565/1966, de a face comparabile salariile acordate după data de 1.08.1991 cu cele acordate anterior acestei date. Pentru aceasta, din salariile pentru lunile următoare datei de 1.08.1991 trebuia să se deducă sumele reprezentând rezultatele indexărilor și compensărilor efectiv acordate conform hotărârilor Guvernului. În aceste condiții, cei pensionați după data de 1.08.1996 și care își alegeau ca bază de calcul primii 5 ani din ultimii 10, puteau beneficia și de majorările substanțiale acordate la 1.08.1991 atât la pensia de asigurări sociale, cât și la cea suplimentară.

H.G nr.565/1966 nu a prevăzut însă că din salariile cuprinse în baza de calcul a pensiei să fie deduse și sumele corespunzătoare majorărilor de salarii acordate peste indexări și compensări după data de 01.08.1991. Datorită acestei scăpări, noile pensii au cuprins două majorări, una din salarii și alta de la pensii, ceea ce a făcut ca acestea să fie din ce în ce mai mari față de cele de care beneficiau ceilalți pensionari care au prestat aceeași muncă.

Aceste disproporții ar fi trebuit să dispară odată cu aplicarea noului sistem de stabilire a pensiilor. Acest act normativ, care urmărește alinierea legislației din țara noastră la cea europeană, în afară că mărește vârsta medie de pensionare și restricționarea încadrării în grupele de muncă, introduce un sistem de calcul al pensiei, care ia în considerare veniturile realizate în întreaga peroadă de contribuție și elimină, în mare măsură, efectul pe care l-a avut inflația asupra acestor venituri.

Legea menționată a prevăzut că la data intrării în vigoare, pensiile aflate în plată se stabilesc în același mod ca și pentru cei ce se pensionează după data de 01.04.2001, pentru a nu mai exista diferențe. Pentru aceasta trebuie să se stabilească, pentru fiecare pensionar, punctajul mediu anual, calculat prin raportarea salariilor brute realizate, inclusiv sporurile și adaosurile, la salariul brut lunar pe economie, precum și prin aplicarea unei majorări a punctajului, pentru cei ce au contribuit la pensia suplimentară.

Speranța pensionarilor de a li se stabili o pensie în concordanță cu munca depusă a fost spulberată însă de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 49/2001, prin care s-a prevăzut că pentru pensiile aflate în plată, punctajul mediu anual se calculează prin raportarea cuantumului pensiilor cuvenite până în 01.04.2001 la valoarea punctului stabilit prin Legea bugetului asigurărilor sociale. După cum se constată, această ordonanță de urgență a Guvernului elimină pe cei ce s-au pensionat înainte de 01.04.2001 de la dreptul de a li se recalcula pensia în concordanță cu munca depusă. Aceștia pierd și dreptul la diferența de majorare a pensiei pentru anii lucrați în plus peste stagiul complet de cotizare ce apare între noua și vechea reglementare.

Prin măsura luată de Guvern se face o mare nedreptate unui însemnat număr de pensionari care, prin nemodificarea pensiei, pierd câteva sute de mii de lei, la care ar fi avut dreptul potrivit legii, sumă ce ar fi acoperit o parte din lipsurile curente cu care se confruntă pensionarii. Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulțumesc și eu.

 
Paula Maria Ivănescu - evocarea Zilei mondiale a familiei;

Are cuvântul doamna deputat Paula Ivănescu, se pregătește domnul Mircea Ifrim.

 

Doamna Paula Maria Ivănescu:

Mulțumesc, domnule președinte de ședință.

Astăzi, nu numai la București, dar în toată lumea, este o zi frumoasă care ne reamintește la toți că suntem oameni, că avem părinți, că avem copii, că avem o familie. Astăzi este Ziua mondială a familiei și este bine să ne amintim că avem o datorie în fața celor care ne-au trimis în Parlament, de a veghea ca familiile lor să trăiască în bună stare, să trăiască în liniște și armonie, să aducă națiunii niște fii sănătoși, educați, niște buni urmași ai neamului românesc.

Sigur, cuvintele pot fi și mai frumoase și mai calde și mai emoționante, dar noi suntem aici pentru a veghea prin legile pe care le dăm, prin actele normative pe care le punem în vigoare și prin hotărârile pe care le luăm ca, în România, tradiția familiară să meargă mai departe, familia să rămână nucleul de bază al societății, pentru că nicăieri și niciunde pe lumea aceasta, oamenii nu cresc și nu trăiesc și nu se dezvoltă mai armonios decât într-o familie. Avem multe de făcut, avem și în acest moment pe rol anumite legi care se referă la condiția familiei din România, eu zic că trebuie să ne aplecăm cu mai mare atenție asupra acestora pentru că prea mult ne interesează numai reformele economice, finanțe, bănci ș.a.m.d. și prea puțin vedem oamenii din spatele acestora.

Chiar în aceste zile se va dezbate un proiect de lege care se referă la coșul minim garantat. Este foarte bine să ne aplecăm asupra acestei propuneri guvernamentale să vedem dacă un om sau o familie poate să-și regenereze fibra biologică cu ceea ce ne propune Guvernul României. Este bine să reflectăm și la situația copiilor care nu mai pot trăi într-o familie care se dezmembrează din lipsa nevoilor materiale. Este foarte bine să vedem dacă educația din această țară urmează cursul favorabil tuturor membrilor societății și dacă există într-adevăr egalitate de șansă între familiile care viețuiesc la sate și cele care locuiesc la orașe.

De la constatare și privirea aruncată asupra situației, trebuie să trecem la fapte. Astăzi, de Ziua mondială a familiei, rog toți colegii și colegele din Camera Deputaților să facem un efort de voință și de conștiință, să ne aplecăm cu mai mare tenacitate și dăruire către situația familiei din România.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulțumesc.

 
Mircea Ifrim - referire la un caz de împiedicare a funcționării mass-media; despre necesitatea implicării Parlamentului în numirea ambasadorilor;

Are cuvântul domnul deputat Mircea Ifrim, se pregătește domnul Becsek Garda Dezideriu.

 

Domnul Mircea Ifrim:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Aș dori să supun atenției o problemă de principiu. Parlamentul este expresia cea mai elocventă a democrației și, ca urmare, realizează echilibrul și obiectivitatea întregului proces de conducere și reglare a societății, fapt pentru care este și cea mai stabilă instituție privită atât individual (parlamentarii), cât și în ansamblul său funcțional.

În această foarte corectă viziune, după părerea mea, Parlamentul trebuie să conștientizeze pe deplin faptul că are răspunderea și capacitatea de a se implica în toate aspectele esențiale ale societății, care necesită gândire profundă, schimb de idei și eliminarea pasivă.

Am să mă refer la două aspecte concrete. Precum știm, mass-media este a patra putere în stat. Prin acțiunile întreprinse a dus lupta anticorupție și a fost o bună carte de vizită în exterior prin faptul că a fost liberă. Asistăm acum la o acțiune care dă impresia represiunii și, în același timp, tulbură imaginea externă a țării noastre în aceste momente în care ne luptăm pentru a intra în structurile europene. Un post de televiziune, "Oglinda TV", este împiedicat să funcționeze fără nici o motivație. Are lungime de undă de emisie, are contracte cu televiziunile cu cablu, are oameni de mare ținută, precum domnul Dan Diaconescu și alții, este fondată de către oameni din mass-media care, punând mână de la mână, vor să facă un post de televiziune, realmente, independent. Cine se teme? Cine dă ordine pentru ca această instituție să nu fie lăsată să funcționeze în virtutea libertății presei? Cred că Parlamentul trebuie să se implice, cred că audierile parlamentare trebuie să fie realmente audieri în care să punem, așa cum trebuie, aceste probleme și să lăsăm ca societatea să fie democratică și să meargă pe un drum bun.

A doua problemă, politica externă, este o problemă esențială. De politica externă, în fapt, depinde toată dezvoltarea economică. Degeaba dezvolți economia dacă nu ai piață de desfacere, dacă nu realizezi o cooperare internațională, iar aceasta o jalonează politica externă. Aș dori să subliniez, Parlamentul trebuie să se implice major în numirea ambasadorilor. Audierea în fața Comisiei parlamentare pentru politică externă nu trebuie să se producă după semnarea unor decrete de numire și nu trebuie să aibă un rol consultativ. S-ar evita situații delicate. Vorbeam în urmă cu un timp despre ambasadorul Dan Hăulică, pus în situația de a fi destituit, și împotriva acestui act ridicându-se întreaga comunitate internațională, nume de mare prestigiu. De atunci încoace, lucrurile au evoluat, mai multe personalități și-au exprimat punctul de vedere. Voi înainta Ministerului de Externe aceste lucruri dacă nu le cunoaște.

Ei bine, semnarea unui document de numire pentru o persoană cu trei cetățenii care, în prezent, are o demnitate publică și în același timp se dovedește a fi lipsit de sistemele de inhibiție prin care, de fapt, s-a perfecționat sistemul nervos, ar fi putut fi evitat. Este un fapt care trebuie să ne facă să gândim, să elaborăm legi care să implice Parlamentul în domeniile în care este nevoie să se impună un consens național, în domeniile de care depinde evoluția țării noastre. Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulțumesc.

 
Becsek Garda Dezideriu Coloman - atenționare în privința distrugerii fondului forestier;

Are cuvântul domnul Becsek Garda Dezideriu, se pregătește domnul deputat Simedru.

 

Domnul Becsek Garda Dezideriu Coloman:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

Săptămâna trecută, Camera Deputaților, prin votul său, și-a dovedit responsabilitatea față de o gospodărire eficientă a pădurilor, grija sa față de patrimoniul forestier al țării. Se cere însă ca și personalul silvic să aibă o ținută morală. Ei socotesc că pădurile validate de comisiile județene reprezintă proprietatea lor, pe care o valorifică prin negocieri sau licitații aranjate. Această strategie de a amâna aplicarea Legii fondului funciar creează o stare de nesiguranță pentru mulțimea de proprietari care sunt dezavantajați prin tăieri rase, cunoscute sub denumirea de igienizare a pădurilor. Însă, această stare este dăunătoare și pentru pădurile țării, unde, datorită acestei tranziții, nu se pot opri abuzurile.

Înainte de schimbările din 1989, direcțiile silvice își făceau datoria, prin lucrările de pază și protecție, lucrări de plantații, tăieri de îngrijire și păstrare a integrității fondului forestier. Însă, în ultimii ani, Regia Națională a Pădurilor a devenit agent economic, principala sa activitate fiind legată de obținerea de profituri cât mai mari și nu îngrijirea fondului forestier. Prin vânzarea de produse debitate în gater se produce o concurență neloială pe piață prin atribuirea unei valori simbolice a buștenilor obținuți din exploatare, punându-se ca valoare numai taxă forestieră.

Pe de altă parte, direcțiile fac exploatări cu prioritate din pădurile ce urmează să fie retrocedate proprietarilor, fără ca aceștia să beneficieze de avantajele materiale ce s-ar cuveni normal. Trebuie să menționăm faptul că la noi, spre deosebire de celelalte țări fost comuniste, se menține în continuare o mentalitate etatistă, imprimată foarte adânc în mentalitatea personalului silvic. Aceste simptome ale comunismului de tip răsăritean se concretizează prin acele contracte monstruoase, impuse de Regia Națională a Pădurilor, proprietarilor unde costurile sunt duble față de cele reale datorită cheltuielilor suplimentare neeconomicoase ce se fac din partea managerilor. Ne bucură faptul că inițiativa partidului de guvernământ promovează măcar în lege posibilitatea înființării structurilor private. Este nevoie însă ca aceste structuri să existe în realitate. Știm că există o legislație bine întocmită în acest sens. Știm că cererile depuse pentru aprobare în trecut au fost refuzate din partea ministerului de specialitate din cauza lipsei voinței politice în acest sens, dar ceea ce se face cu inspecțiile teritoriale silvice subordonate Ministerului Agriculturii întrece orice măsură. Ministerul de resort, prin Ordinul nr.41002 din 23 aprilie 2001 dispune reducerea personalului și a fondurilor aferente cu circa 30%, iar prin Ordinul nr.41094 din 2 mai 2001 se cere reducerea personalului de la 1065 de posturi, aprobate în anul 2000, la nivelul de 300, începând cu data de 1 iunie 2001, ceea ce reprezintă un procent de 71,8%. Aceste măsuri de diminuare masivă a personalului se răsfrânge negativ în ceea ce privește exercitarea controlului autorității publice centrale, care răspunde de silvicultură, iar inspectoratele teritoriale silvice vor deveni un simplu element decorativ nefuncțional ce contravine eforturilor deosebite pe linia dezvoltării silviculturii.

Această măsură contravine votului nostru din săptămâna trecută și face posibilă continuarea abuzurilor, distrugerea fondului forestier de către reprezentanții direcțiilor silvice și a ocoalelor silvice. Vă mulțumesc pentru atenție.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulțumesc și eu.

 
Gheorghe-Eugen Nicolaescu - sesizarea inconsecvenței actualei Puteri în administrarea fondului forestier național;

Înainte de a da cuvântul domnului deputat Nicolaescu, întreb dacă domnul Sali Negiat este în sală. Nu este. Poftiți, domnule deputat. S-a înscris din America la declarații.

 

Domnul Gheorghe-Eugen Nicolaescu:

Domnule președinte de ședință, în urma aplicării prevederilor Legii 18/1991, în perioada 1991-1996 s-au retrocedat aproximativ 360.000 de hectare de pădure. Dintre acestea, aproximtiv 50.000 au fost supuse furtului sau au fost distruse în totalitate, fapt care a provocat inundații și dezastre economice, cu precădere în ultimii 2 ani. Cauzele distrugerii zecilor de mii de hectare arătate anterior s-au datorat, pe de o parte, faptului că reconstituirea dreptului de proprietate, conform prevederilor legale, s-a făcut în lipsa reglementărilor privind administrarea și gospodărirea în regim silvic a acestor suprafețe de pădure, dar mai ales din cauza inexistenței la nivel central și teritorial a unor structuri silvice care să controleze modul cum au fost gospodărite și administrate aceste păduri.

În toamna anului 1998 s-a elaborat și aprobat Ordonanța Guvernului nr.96 privind reglementarea și administrarea fondului forestier național, act normativ aprobat prin Legea 141/1999 de Parlamentul României, inclusiv de PDSR. La cap.IV din legea anterior menționată se arată foarte clar: controlul respectării reglementărilor pentru întregul fond forestier național se exercită de către autoritatea publică centrală, care răspunde de silvicultură, și prin inspectoratele silvice teritoriale aflate în subordinea acesteia. Art.21 alin.2 și 3 precizează: "Personalul de specialitate din inspectoratele silvice teritoriale se va asigura în raport cu suprafețele pădurilor și cu numărul de hectare, astfel încât pentru o suprafață medie de 20.000 de hectare să fie arondat un inspector inginer silvic, iar pentru lucrările de teren și pentru executarea controalelor se va asigura un inginer silvic sau un tehnician pentru o suprafață mai mare de 10.000 de hectare". În deplină concordanță cu aceste prevederi legale, la nivel central s-a înființat în primăvara anului 1999 direcția de regim silvic, iar în teritoriu, începând cu luna ianuare a anului 2000 au luat ființă 7 inspectorate silvice teritoriale, unități cu personalitate juridică. Având în vedere că suprafața totală a fondului forestier național și a vegetației forestiere din afara fondului forestier național este de 6,7 milioane hectare și ținând cont de prevederile legale arătate anterior, rezultă că în cadrul inspectoratelor silvice teritoriale ar trebui să fie angajați aproximativ 1000 de specialiști silvici.

Din datele pe care le deținem, constatăm că până la 31 decembrie 2000 au fost angajați aproximativ 550 de oameni, ingineri și tehnicieni silvici, și s-a cheltuit suma de aproximativ 16,5 miliarde lei necesară dotărilor: mașini, mobilier, birotică etc. în vederea desfășurării unei activități eficiente. Din păcate, imediat după instalarea în portofoliile puterii, actualul Guvern, nu numai că nu a făcut nimic pentru îmbunățirea și eficientizarea acestor culturi teritoriale (este vorba despre inspectoratele silvice pentru controlul aplicării regimului silvic) dar, mai grav, procedează la disponibilizarea personalului tehnic silvic din cadrul acestor structuri deja insuficiente față de prevederile legale, așa cum am arătat.

Este cunoscut faptul că, prin reorganizarea ministerială din acest an, activitatea de păduri a trecut la Ministerul Agriculturii. Din informațiile primite din teritoriu, se pare că, un ordin recent al ministrului agriculturii, Ilie Sârbu, ar duce la diminuarea cu aproximativ 70% a aparatului tehnic din inspectoratele silvice teritoriale. Este curios și ciudat. Ne întrebăm și întrebăm Puterea dacă nu cumva recenta măsură nu înseamnă tocmai întărirea monopolului ROMSILVA, care este și agent economic și proprietar în numele statului și acum devine, dacă vreți, puterea nr.1 în domeniul pădurilor, de asemenea, diminuarea controlului, lăsarea acționării hazardului sau, mai grav, credem noi că, de fapt nu se dorește retrocedarea și ca atare, nu mai este nevoie nici de control sau, în această situație, lăsăm hazardul să-și spună cuvântul. Chiar nu interesează pe nimeni și mai ales Puterea dacă legea este aplicată corect, dacă această bogăție care înseamnă pădurile României este exploatată și menținută în condiții legale?

Mulțumesc.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulțumesc și eu.

 
Sali Negiat - apel la memoria istoriei - tătarii din Peninsula Crimeea;

Are cuvântul domnul deputat Sali Negiat și ultimul vorbitor, Corneliu Ciontu, cu voia dumneavoastră.

 

Domnul Sali Negiat:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

Vreau să fac o intervenție cu referire la genocidul tătarilor din Crimeea, genocid care a avut loc în cursul anilor, în timpul cât un stat național care a fost al tătarilor din Crimeea, Hanatul tătar al Crimeii a fost ocupat de către imperiul rus țarist și în decurs de ani întregi până în 18 mai 1944, pe fondul reocupării sovietice a teritoriului Peninsulei Crimeea, un popor întreg a fost deportat și surghiunit din propria patrie.

După cum se știe, Hanatul tătar al Crimeii, în 1472, devine vasal al Imperiului otoman. În cadrul Imperiului otoman, Hanatul tătar al Crimeii a făcut parte integrantă din relațiile internaționale interstatale, având un rol bine stabilit în partea europeană a Nordului Mării Negre, contribuind la echilibrul geostrategic al acestei zone, fiind o frână în calea expansiunii imperialismului rus.

O dată cu slăbirea Imperiului otoman și urmare a numeroaselor războaie ruso-otomane, după pacea de la Cuciuc-Kainargi din 1774, Hanatul tătar al Crimeii este scos de sub suzeranitatea otomană și devine stat independent. Acest lucru era doar o etapă în calea expansiunii imperialismul rus, urmând ca Imperiul Rus Țarist, prin 1783, să ocupe ce mai rămăsese din acest stat independent, Peninsula Crimeea, stat care, la un moment dat, avea peste 5 milioane de locuitori.

După 1783, încep deportări, strămutări repetate, surghiuniri, încât acest popor cunoscut în istorie prin existența sa și prin rolul său în această parte a Europei, să cunoască ceea ce au cunoscut și alte popoare sub ocupația Imperiului Rus Țarist.

În 1917, ca urmare a Revoluției care a avut loc în acest Imperiu, și tătarii din Crimeea au reușit să-și proclame propriul stat național – Republica Tătarilor din Crimeea, dar acest lucru a durat câteva luni, ca, prin diferite tertipuri, noua putere bolșevică a reușit ca prin chemarea la negocieri a reprezentanților noii republici, aceștia să fie arestați și uciși.

După 1917, urmează ocupația sovietică. Se proclamă o așa-zisă Republică Autonomă a Tătarilor din Crimeea, în care se instaurează puterea sovietică. Și cei care au trecut de partea sovietică, intelectualitatea acestui popor – al tătarilor din Crimeea – au fost, la rândul lor, în 1928, decimați, deportați și surghiuniți în cele mai neprielnice zone ale Imperiului Rus din Siberia, Ural și alte zone neprielnice.

Dar, dacă aceste strămutări, deportări și acest genocid permanent al tătarilor din Crimeea, începând din 1783, nu ar fi fost suficient, pe fondul celui de al doilea război mondial, în timp ce marea parte a acestui popor al tătarilor, peste 80 de mii de tătari crimeeni luptau în cadrul armatei sovietice, soțiile lor, părinții lor, copiii lor, bătrânii, care încă mai erau în număr de 420 de mii de tătari în Peninsula Crimeea, într-o singură noapte, pe data de 18 mai 1944, au fost chemați în locuri bine stabilite, în gări și zone precis stabilite și încărcați în vagoane pentru animale și deportați în cele mai neprielnice zone din Uniunea Sovietic㠖 în Ural, Siberia, Asia Centrală și alte locuri neprielnice, cum am mai spus.

Deci, genocidul tătarilor din Crimeea este un fapt mai puțin cunoscut dar, pe fondul destrămării Uniunii Sovietice, acest lucru a ieșit la iveală, cu întreaga sa monstruozitate, în momentul în care motivația acestei surghiuniri totale, fapt necunoscut de alte popoare, când o întreagă populație este surghiunită din propria patrie, în totalitate, sub sloganul "Crimeea fără tătari", patria lor binecunoscută de secole.

Noi, tătarii din România, ca diasporă a acestei populații din Crimeea, suntem alături de această populație care a reușit, prin lupta sa, în ultimii ani ai existenței Uniunii Sovietice, prin lupta lui Mustafa Gemilef, care a făcut parte din grupul Saharov, și generalul Grigorenko, în prezent, o parte din această populație, chiar în condiții vitrege, să se reîntoarcă în propria patrie, în Peninsula Crimeea, și facem apel către guvernele întregii lumi, către parlamentele întregii lumi civilizate ca această problemă să fie cunoscută și dacă putem să fim în ajutorul acestei populații rău încercate de-a lungul istoriei.

Vă mulțumim.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulțumesc și eu.

 
Corneliu Ciontu - răspuns la unele atacuri ale domnului Valeriu Stoica la adresa PRM.

Să-mi permiteți să-mi prezint și eu declarația politică.

Doamnelor și domnilor colegi,

Conform pildei creștine, niciodată nu este prea târziu să apuci calea cea dreaptă.

Capacitatea de a-ți asuma propriile erori și de a reveni la luciditate reprezintă calități lăudabile. Din acest punct de vedere, îmi face plăcere să salut ultima metamorfoză a domnului Valeriu Stoica. Domnia sa, după o perioadă în care, susținând globalismul, a combătut constant și avântat ideile naționale, face acum o întoarcere de 180o și se înscrie, la fel de avântat, în rândul forțelor naționale. Din acest motiv, dați-mi voie să-l felicit.

Din nefericire, atunci când cineva pășește pe un teritoriu pe care nu-l cunoaște, greșelile începutului sunt inerente. De aceea, ca vechi adept al doctrinei naționale, îl rog pe domnul Stoica să accepte câteva sfaturi de care, se pare, are nevoie.

Definiția "națiunii", pe care o propune domnul Stoica, este următoarea: "Națiunea este un proiect politic al cetățenilor uniți în mod liber într-o comunitate democratică".

Să ne aplecăm un moment asupra acestei viziuni, pentru a o corija. În primul rând, definiția domnului Stoica nu este a domnului Stoica și ea nu aparține, așa cum crede dânsul, liberalismului modern, ci celui clasic. Este, în fapt, teoria contractualistă a secolelor XVII și XVIII. Numai că domnul Stoica, fie nu i-a citit până la capăt pe contractualiști, fie că nu i-a înțeles, pentru că nu națiunea este un proiect politic al cetățenilor liberi, ci statul. Între stat și națiune nu este doar o diferență de nuanță, ci una de fond. Dacă mâine cetățenii Europei ar consimți liber să se unească, ei ar forma un stat, nicidecum o națiune.

Fiind o definiție ideologică, și nu una efectivă, accepțiunea "națiunii" oferită de domnul Valeriu Stoica are și un grav viciu formal. Domnia sa spune – repet – că națiunea este un proiect politic al cetățenilor uniți în mod liber într-o – atenție! – comunitate democratică.

Desigur, acest fapt este unul dezirabil. Sunt atâtea națiuni unite în comunități nedemocratice, care rămân totuși națiuni. Plecând de pe astfel de baze teoretice eronate, atacurile domnului Stoica la adresa Partidului România Mare nu pot fi, la rândul lor, decât nefundamentate.

Am înțeles că domnul Stoica nu a descoperit nici o diferență între PRM și UDMR, ambele fiind, în concepția domniei sale, partide etnice. Prin aceasta, domnul deputat își trădează intențiile în ceea ce privește revizuirea Constituției.

Dacă în România, Partidul România Mare, promotorul doctrinei naționale, este un partid etnic, atunci, în viziunea domnului Stoica, România este un stat multietnic. Dar trebuie să amintesc distinsului coleg că art.1 alin.1 din Constituție nu a fost încă modificat și, atât timp cât Partidul România Mare va avea un cuvânt de spus în Parlament, această prevedere va rămâne imuabilă.

Nu, domnule Stoica, PRM nu-i reprezintă doar pe români, unguri, țigani, armeni, turci, sau evrei. Partidul România Mare îi reprezintă pe toți cetățenii români, indiferent de etnie. În statul național, suveran și independent, unitar și indivizibil, România, românii nu sunt o etnie. Românii sunt însăși națiunea.

Din aceste considerente, Partidul România Mare este un partid național, este un partid românesc, iar caracterul românesc este obligatoriu pentru orice formațiune politică prezentă în acest for legislativ. Clasificând Partidul România Mare drept un partid etnic, domnul Stoica nu a prejudiciat doar partidul nostru, ci a adus o ofensă gravă națiunii române.

Domnule Stoica, la Budapeste, Tel-Aviv, sau Belgrad, se poate vorbi de etnia română. La București, însă, românii sunt națiunea.

În ciuda acestei stângăcii politice a liderului liberal, trebuie să salut o revelație tardivă a acestuia. Domnul Stoica a înțeles subit că UDMR-ul este o formațiune politică ilegală. Observația este corectă și PRM o susține de 10 ani. Însă, faptul că Partidul Național Liberal a acceptat să guverneze 4 ani alături de o formațiune aflată în afara legii, dă măsura justă a onorabilității acestui partid.

Începeam prin a-l felicita de domnul Stoica prin convertirea sa bruscă la doctrina națională.

Sfârșesc prin a mă îndoi de autenticitatea acesteia. După atâtea roluri jucate cu grație și talent actoricesc, cel de patriot se dovedește prea serios și prea dificil pentru posibilitățile domnului Stoica.

Vă mulțumesc.

(Aplauze din partea deputaților PRM.)

 

În aproximativ 30 de minute vom relua lucrările cu voturile finale.

Vă mulțumesc.

 
 

pauză

 
   

Postal address: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, Bucharest, Romania wednesday, 11 december 2019, 21:44
Telephone: +40213160300, +40214141111
E-mail: webmaster@cdep.ro