|
Domnul Damian Brudașca: Domnule președinte de ședință, Doamnelor și domnilor, Nicăieri nu se simt mai acut și mai dramatic efectele crizei nesfârșite cu care se confruntă economia și societatea românească sau celelalte domenii de activitate ca în Munții Apuseni. Cu fiecare zi ce trece, sărăcia și disperarea pun tot mai mult stăpânire pe moții și mocanii din această zonă a țării. Puținele societăți comerciale care funcționau aici și-au încetat de mult activitatea sau sunt pe punctul de a fi lichidate complet în contextul oferit de această dubioasă privatizare promovată de guvernanții ultimului deceniu. Doar minele n-au fost închise complet, deși, ca să li se respecte drepturile, adeseori, minierii Apusenilor sunt nevoiți să recurgă la gesturi disperate, la diverse forme de protest, inclusiv la rămânerea lor în adâncuri, izolați și amenințați să-și piardă viața sau să-și ruineze sănătatea. Până în prezent, nici o autoritate publică centrală nu a făcut din Munții Apuseni o temă de analiză profundă, serioasă și responsabilă. Iată de ce, Partidul România Mare, conștient că lucrurile nu mai pot continua astfel, a înaintat Biroului permanent al Camerei Deputaților două proiecte de lege care propun soluții concrete, posibile, necesare și viabile. Aceste proiecte legislative pornesc de la realitatea tulburătoare a condițiilor de trai mizere ale populației din Apuseni, constatând lipsa unor programe unitare pentru problemele complexe ale acestei zone. Să nu se uite că Apusenii dețin performanța tristă de a avea cel mai mare număr de șomeri. Zeci de mii de persoane sunt fără locuri de muncă, situația este cu atât mai gravă și trebuie să dea de gândit guvernanților cu cât lipsesc orice alte surse alternative de venit, de procurare a celor necesare traiului de zi cu zi, căci, cu foarte puține excepții și spre deosebire de alte zone ale țării, aici terenul și clima aspră nu fac posibile recolte care să asigure produsele agroalimentare necesare. Pe fondul procesului accentuat de pauperizare, locuitorii din Apuseni nu mai sunt astăzi în stare nici să crească animale, nivelul șeptelului reducându-se dramatic de la an la an. În aceste condiții, singura scăpare ar fi constituit-o ca de atâtea alte ori, codrul, numai că și aici, în loc să dea posibilitatea unor soluții adecvate, statul s-a gândit doar cum să mai tragă o piele de pe nenorociții de moți. În loc să aplice prevederile Legii nr.33/1996, așa-zisa lege a moților, Guvernul a găsit de cuviință să înăsprească amenzile pentru cei pe care foamea și nevoile de tot felul i-au împins să taie un lemn din codrul străbun. Azi, sute de moți au întocmite dosare penale pentru pretinse infracțiuni comise. Deci, pentru guvernanți este mult mai ușor să le ofere temnița decât să găsească și pentru ei soluții practice și imediate ca să nu moară de foame. Aceste stări de lucruri, în opina Partidului România Mare, nu mai pot continua. Disperarea de azi s-ar putea transforma în vâlvătaia urii și mâniei care, o dată pornite, se vor opri cu mult mai multă dificultate.
|
