Plen
Ședința Camerei Deputaților din 8 aprilie 2003
Sumarul ședinței
Stenograma completă
publicată în Monitorul Oficial, Partea a II-a nr.42/18-04-2003

Dezbateri parlamentare
Calendarul ședințelor
- Camerei Deputaților:
2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003 2002
2001 2000 1999
1998 1997 1996
Interoghează dezbaterile
din legislatura: 2016-prezent
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996
Monitorul Oficial
Partea a II-a:2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003 2002

Transmisii video

format Real Media
Arhiva video:2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003
Pentru a vizualiza înregistrările video trebuie să instalați programul Real Player
Sunteți în secțiunea: Prima pagină > Proceduri parlamentare > Dezbateri > Calendar 2003 > 08-04-2003 Versiunea pentru printare

Ședința Camerei Deputaților din 8 aprilie 2003

  1. Intervenții ale domnilor deputați:

 

Ședința a început la ora 8,20.

Lucrările au fost conduse de domnii Corneliu Ciontu și Ovidiu Cameliu Petrescu, vicepreședinți ai Camerei Deputaților, Valer Dorneanu, președintele Camerei Deputaților, asistați de domnii Tudor Mohora și Nicolae Leonăchescu, secretari.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Stimați colegi,

Începem prima parte a ședinței noastre de astăzi destinată intervențiilor personale.

 
Liana Elena Naum - intervenție cu titlul S.O.S., agricultura constănțeană;

Are cuvântul doamna Adriana Naum și va urma domnul Damian Brudașca.

 

Doamna Liana Elena Naum:

Mulțumesc, domnule președinte.

Declarația mea politică de astăzi se numește: "SOS, agricultura constănțeană".

În această tranziție lungă, când se schimbă forma de proprietate, structurile sociale, mentalitatea și foarte multe altele, într-o dinamică continuă, se schimbă până și clima. Efectele acestei schimbări se resimt dureros în județul pe care îl reprezint în Parlament - județul Constanța.

Spun "dureros", pentru că acest pământ dintre Dunăre și mare plânge în această primăvară. Plânge pământul și plâng și oamenii, care investesc mulți bani și mult suflet în culturile de toamnă, astfel - 182 de mii de ha, din care: grâu - 199 ha, orz 19,4 mii ha, orzoaică 25 de mii ha și rapiță de toamnă 17 mii ha. Deci, 37,5% din suprafața arabilă a județului.

Precipitațiile abundente din toamnă și temperaturile ridicate, cu o medie a lunii octombrie între 12,1o C și 18,1o C, iar în noiembrie între 8,9o C și 14,6o C, au prelungit perioada de vegetație a plantelor de cultură, făcând ca acestea să nu parcurgă etapele și timpul necesar trecerii prin procesul de călire. Începând cu 7 decembrie 2002, temperaturile au scăzut brusc, înregistrându-se de la -19o C până la -22o C.

Temperaturile scăzute s-au manifestat pe soluri descoperite fără zăpadă și bine aprovizionate cu apă, fapt ce a condus la înghețarea solului pe o adâncime între 0-50 cm și distrugerea plantelor de cultură într-un procent de 95 până la 100% la culturile de orz, orzoaică de toamnă și rapiță pentru ulei, iar la grâu procentul de distrugere s-a apreciat între 35 și 40% din suprafață, dar a continuat și în luna martie a acestui an, ajungând, la data actuală, grâul să fie calamitat în totalitate, peste 55% din suprafața însămânțată. Practic, la data actuală, sunt compromise în totalitate 164 de mii de ha.

Acest fenomen, acest capriciu al naturii, care se întâmplă o dată la 50 de ani, a dus la decapitalizarea producătorilor agricoli, care nu au fonduri pentru continuarea lucrărilor din campania de primăvară, culturile agricole în județul Constanța fiind calamitate 3 ani consecutiv și menționăm că nu s-au primit despăgubiri niciodată. Volumul lucrărilor ce trebuie executate este foarte mare - 300 de mii de ha de pregătit și însămânțat.

Față de această situație gravă în care se găsește agricultura din județul Constanța, lansăm un SOS de suflet Ministerului Agriculturii, cu rugămintea de a declara județul Constanța în totalitate ca zonă calamitată din punct de vedere agricol și să acorde producătorilor afectați, în mod gratuit, motorină, semințe și îngrășăminte chimice, pentru reînsămânțarea celor 160 de mii de ha culturi de toamnă calamitate. Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulțumesc.

 
Damian Brudașca - adresare domnului prim-ministru cu privire la câteva scăpări din OUG nr. 195/2002 și din H.G. nr. 85/2003;

Îi dau cuvântul domnului Damian Brudașca, va urma domnul deputat Wittstock.

 

Domnul Damian Brudașca:

Domnule președinte de ședință,

Doamnelor și domnilor colegi,

Doresc, astăzi, să mă adresez domnului prim-ministru, pentru a-i aduce la cunoștință câteva scăpări în ceea ce privește Ordonanța de urgență nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice și din Hotărârea Guvernului nr. 85/2003, care aprobă regulamentul de aplicare a acestuia. Mă adresez, deci, domnului prim-ministru, solicitându-i modificarea și completarea celor două acte menționate.

Aduc în atenția dumneavoastră, domnule prim-ministru, un aspect extrem de important, care a fost făcut "scăpat" de elaboratorul ordonanței, și anume sancțiuni pentru poliția rutieră, în situația că nu-și îndeplinește obligațiile legale. Vă reamintesc în acest sens conținutul exact al art. 2 din Ordonanța de urgență nr. 195/2002: "Îndrumarea, supravegherea și controlul respectării normelor de circulație rutieră se fac de către polițiști specializați și anume desemnați prin dispoziția Inspectorului general al Inspectoratului General al Poliției Române, care au obligația de a lua măsurile legale, în cazul în care constată încălcări ale normelor privind circulația pe drumurile publice".

Subliniez că nu există absolut nici o altă prevedere la capitolul "contravenții" care să se refere la situația când însăși poliția rutieră nu-și îndeplinește obligațiile.

Voi prezenta în continuare câteva argumente a căror origine se află în municipiul Cluj-Napoca și pe care, cu siguranță, domnule prim-ministru, dumneavoastră nu le cunoașteți sau nu doriți să recunoașteți că le știți:

1) Se parchează sau staționează chiar în curbe, în sensurile giratorii, în pantă, în dreptul acceselor etc., provocându-se mari perturbări traficului auto. În mod repetat, municipalitatea clujeană s-a adresat în scris poliției rutiere, dar fără absolut nici un rezultat.

În același timp, pentru a evita aceste zone aglomerate de mașini parcate neregulamentar, inclusiv tiruri, conducătorii auto se orientează către alte străzi, mai puțin propice circulației autovehiculelor de mare tonaj. Urmarea este cunoscută: deteriorarea tramei stradale.

2) Municipiul Cluj-Napoca este traversat în lung și în lat de autovehicule de mare tonaj, chiar în zona centrală, deoarece, din motive cunoscute și de dumneavoastră, încă nu dispunem de o centură de ocolire a orașului. Din păcate, toate aceste autovehicule grele nu dețin autorizație specială de transport eliberată de municipalitate, așa cum cere Legea nr. 82/1998 privind regimul drumurilor. Consecința directă este distrugerea străzilor.

3) Anual, municipalitatea clujeană cheltuiește mari fonduri bănești pentru modernizarea semnalizării rutiere, dar la noi se întâmplă ca în legenda Meșterului Manole: pe de o parte, amplasăm semafoare și indicatoare moderne, absolut necesare bunei reglementări a circulației, iar, pe de altă parte, acestea sunt fie vandalizate, fie distruse, fie sustrase.

Ne-am adresat și aici în mod repetat poliției rutiere clujene, dar fără rezultat, fără ca aceasta să fi descoperit măcar un singur vinovat. Numai în anul 2002 Primăria Municipiului Cluj-Napoca a cheltuit 478 de milioane de lei pentru a înlocui semafoarele și indicatoarele dispărute sau distruse.

4) Pentru a-și putea îndeplini de calitate sarcinile ce-i revin din actele normative în vigoare, Primăria Municipiului Cluj-Napoca a căutat să mențină o cât mai bună colaborare cu poliția rutieră, eforturile sale, însă, nu au găsit audiența necesară la această instituție. Vă prezentăm doar câteva exemple: pentru a institui, într-un loc sau altul, noi treceri pietonale, s-a cerut poliției rutiere să transmită accidentele produse asupra trecătorilor în diferite puncte. Nu s-a răspuns deloc. Pentru a îmbunătăți reglementările rutiere pe anumite trasee, s-a cerut situația accidentelor rutiere și cauzele ce le-au determinat. Nu s-a răspuns deloc. Pentru a stabili strategia dezvoltării urbane, unde trama stradală constituie element de inițiere, s-a solicitat care este parcul de mașini din Cluj-Napoca. Bineînțeles că nici în acest caz nu s-a răspuns deloc. Exemplele de acest fel pot continua. Desigur, poate fi vorba de o atitudine subiectivă a poliției rutiere din Cluj-Napoca, dar aici contribuie esențial și prevederile legale șchioape sau, poate, făcute uitate în mod intenționat.

Toate aceste atitudini, care contravin Legii Poliției Române și Statutului Polițiștilor, sunt expresia subordonării polițiștilor din județul Cluj intereselor politice ale PSD și, personal, ale ministrului Ioan Rus. Acesta, ca să fie sigur că poliția va acționa ca o frână pentru municipalitate, a promovat de curând, prin concurs de împrejurări, în calitate de comandant al Inspectoratului de poliție al județului Cluj, pe comisarul Teodor Pop Pușcaș, persoană cunoscută pentru colaborarea și legăturile cu lumea interlopă a municipiului și a altor zone ale Transilvaniei, fixându-i ca obligație de serviciu principală șicanarea permanentă a primarului Gheorghe Funar, precum și fabricarea de dovezi, în care este specialist, pentru îndepărtarea abuzivă, dar cu orice preț, a acestuia din funcție.

Iar drept răsplată, dumneavoastră, domnule prim-ministru, și ministrul de interne aveți în vedere răsplătirea polițiștilor obedienți Puterii PSD-PUR-UDMR, astfel încât, prin Ordonanța de urgență nr. 38/2003, să le creați adevărate privilegii de tip feudal, într-o Românie tot mai disperată și săracă. Halal conducere a acestei țări!

Mulțumesc.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulțumesc.

 
Eberhard - Wolfgang Wittstock - intervenție dedicată comemorării a 200 de ani de la moartea baronului Samuel von Brukenthal;

Dau cuvântul domnului deputat Wittstock Eberhard, va urma domnul Iosif Armaș.

 

Domnul Eberhard-Wolfgang Wittstock:

Mulțumesc, domnule președinte.

Stimați colegi,

Doresc să dedic această intervenție comemorării a 200 de ani de la moartea baronului Samuel von Brukenthal, cel care, prin pasiunea sa pentru cultură și artă, a pus bazele primului muzeu public din sud-estul Europei, muzeu aflat la Sibiu și care, și azi, poartă cu mândrie numele întemeietorului său.

Cine a fost Samuel von Brukenthal? S-a născut în anul 1721 în târgul transilvănean Nocrich, aflat pe Valea Hârtibaciului. Aici, tatăl său, ridicat în rândul nobilimii funcționărești, activa ca jude regal. A urmat studii de drept și filosofie, între anii 1743-1745, la universități germane (Halle și Jena), formându-se în spiritul iluminismului european. Apoi s-a întors la Sibiu, ocupând funcții administrative mai întâi în cadrul structurilor politico-administrative de autoguvernare ale sașilor din Transilvania (așa-numita Universitate a Națiunii Săsești), apoi în cadrul administrației Principatului Transilvaniei.

Apreciindu-i cultura și calitățile diplomatice, împărăteasa Maria Theresia i-a hărăzit o carieră strălucită la Curtea de la Viena. A fost numit, în 1762, cancelar provincial, iar, în 1765, cariera sa a atins un prim apogeu, prin instalarea sa în funcția de președinte al Cancelariei Aulice a Transilvaniei de la Viena. În această calitate, și-a câștigat merite deosebite prin reformarea sistemului fiscal, dar și-a făcut și dușmani, mai ales în rândul nobilimii.

Între anii 1774 și 1777, a fost președintele guberniului transilvan, iar în deceniul 1777-1787 a ocupat cea mai înaltă poziție executivă în principatul transilvan, cea de guvernator. A fost singurul sas care a deținut această funcție.

Religia sa - Brukenthal a fost protestant luteran - l-a pus adeseori în situații dificile față de Curtea de la Viena. Totuși, a încercat să apere interesele comunității din care se trăgea. "Fidem genusque servabo", adică "Vreau să rămân fidel credinței mele și poporului meu" a fost deviza sa.

După moartea Mariei Theresia, nu s-a putut acomoda cu ideile reformatoare ale Împăratului Iosif al II-lea, ceea ce a dus, în cele din urmă, în anul 1787, la demiterea sa. Brukenthal s-a retras în viața particulară, în imperiul cultural-spiritual, pe care și-l crease prin pasiunea sa de colecționar. Încă de la Viena fiind, era renumit pentru colecția sa de artă, care era considerată a doua ca valoare din capitala imperiului. Dar Brukenthal a lăsat posterității și valoroase colecții numismatice, arheologice, mineralogice și o bibliotecă renumită, cu foarte multe exemplare de carte veche, rară.

Baronul Samuel von Brukenthal a murit la 9 aprilie 1803, mâine împlinindu-se 200 de ani de la trecerea în eternitate a acestei importante personalități din istoria patriei. Prin testamentul său, Brukenthal a dispus ca averea sa să nu fie divizată ci să folosească interesului comunitar, iar colecțiile și biblioteca să fie accesibile publicului doritor să le cunoască.

Astfel, în anul 1817, a fost inaugurat Muzeul Brukenthal din Sibiu, care, până la naționalizare, survenită în anul 1948, a funcționat ca muzeu național săsesc și a fost administrat, în total acord cu dispozițiile testamentare ale întemeietorului său, de Parohia Sibiu a Bisericii Evanghelice C.A. Astăzi, Fundația "Samuel von Brukenthal" din Sibiu este cea care urmărește prin activitatea sa punerea de acord a testamentului lui Brukenthal cu realitățile zilelor noastre. Preocupările fundației sunt îndreptate atât în direcția restabilirii statutului juridic inițial al clădirii Muzeului Brukenthal din Sibiu, al colecțiilor și al bibliotecii adăpostite aici, cât și spre restaurarea și punerea în valoare a fostelor proprietăți ale lui Brukenthal de la Avrig, un palat baroc și un parc, renumit în literatura de specialitate.

Aceste strădanii fac cinste valoroasei moșteniri culturale pe care o datorăm lui Samuel von Brukenthal. Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulțumesc.

 
Iosif Armaș - relatarea unei întâmplări ce demonstrează elocvent la ce situații absurde se poate ajunge din cauza războiului;

Dau cuvântul domnului deputat Iosif Armaș, va urma domnul Nicolae Leonăchescu.

 

Domnul Iosif Armaș:

Mulțumesc.

Domnule președinte,

Stimați colegi deputați,

Îmi permit să vă rețin atenția cu o întâmplare de pe alte meleaguri, semnificativă, cred eu, pentru realitatea politică internațională actuală, profund marcată de războiul din Irak. Ceea ce vreau să relatez demonstrează elocvent la ce situații absurde se poate ajunge din cauza războiului.

În urmă cu aproape 2 săptămâni, la 27 martie, Cimitirul militar britanic din localitatea franceză Etaples, aproape de Pas-de-Calais, localitate emblematică pentru legăturile seculare franco-britanice, a fost profanat. Inscripționări ostile forțelor anglo-americane, dar favorabile lui Saddam Hussein, au fost descoperite pe frontispiciul din marmură al monumentului principal al cimitirului, locul unde își dorm somnul de veci de mulți ani peste 10 mii de soldați britanici, morți pe pământ francez aproape de finalul primului război mondial.

Insultele grosolane de tipul: "Moarte iankeilor!" "Blair și Bush la Tribunalul penal internațional!" sau: "Plecați acasă golanilor, Saddam va învinge și va face să curgă sângele vostru!" au fost făcute repede să dispară, dar nu îndeajuns de repede încât să scape atenției fotoreporterilor presei locale. Astfel, imediat, două cotidiane londoneze de mare tiraj, "Times" și "Daily Express", au preluat imaginile și au relatat "pe larg despre profanarea cimitirului britanic.

Evenimentul din liniștita localitate franceză a produs, cum era de așteptat, la Londra și în întreaga Anglie, o vie emoție și un val de indignare fără precedent. Atât de mare a fost mânia englezilor, încât "Times", de altfel, o publicație extrem de serioasă, a derapat prin exagerare, asociind una din inscripțiile menționate, cât se poate de reală, cu o afirmație cel puțin grotescă: "Un francez din trei este alături de Saddam!"

Cum se întâmplă de obicei în asemenea cazuri, ancheta judiciară deschisă imediat după descoperirea profanării nu a dus încă la descoperirea făptașilor.

Întâmplarea de la cimitirul britanic din nord-vestul Franței a generat însă reacția imediată a autorităților franceze la cel mai înalt nivel. Președintele Jacques Chirac a prezentat, în numele său personal și în numele Franței, Reginei Elisabeta a II-a a Marii Britanii, printr-o scrisoare, cele mai sincere regrete pentru acest act de vandalism, care a scandalizat Franța. "Franța știe - a subliniat liderul de la Elysée - cât de mult datorează formidabilului devotament și curaj al soldaților britanici, veniți aici să ne ajute să ne redescoperim libertatea prin lupta împotriva barbariei", adăugând că "Regatul Unit și Franța sunt două țări ale căror popoare sunt legate prin istorie și prin valorile lor comune".

Dimensiunea bizară a întâmplării, francezii au remarcat acest lucru, este să-i înjosești pe eroii de atunci, care, evident, nu au nici o legătură cu actualul conflict din Golf. Autoritățile locale au îndemnat de altfel populația să nu se înșele asupra inamicului comun și să denunțe regimul de teroare instaurat în Irak de către Saddam Hussein.

Este foarte probabil ca incidentul din localitatea franceză să determine populația din zonă, care manifestă o atitudine pacifistă, spre o susținere a forțelor aliate angajate în războiul din Irak. Semn că starea de spirit a francezilor, începând cu primii oameni din stat, în legătură cu războiul din Irak, se schimbă, sunt și precizările Președintelui Chirac și ale Președintelui Senatului francez Christian Poncelet: "Americanii sunt prietenii și aliații noștri, iar legăturile dintre noi nu pot fi puse la îndoială!"

Chiar dacă Franța va continua să militeze pentru o lume multipolară, pentru prima dată, Președintele Chirac a mers chiar mai departe, exprimându-și convingerea că Statele Unite vor câștiga războiul, că forțele aliate avansează rapid spre Bagdad și că ipoteza unui război de scurtă durată redevine plauzibilă, chiar dacă Saddam, încolțit, ar fi tentat să utilizeze arme chimice. Rămâne de văzut dacă și America va răspunde semnalelor prietenești ale Franței.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulțumesc.

 
Nicolae Leonăchescu - despre o zarvă extremistă a iredentismului maghiar care a tulburat liniștea locuitorilor din municipiul Sfântu Gheorghe;

Dau cuvântul domnului deputat Nicolae Leonăchescu, va urma domnul Ioan Oltean. Domnul Ioan Onisei a depus la secretariat comunicarea.

 

Domnul Nicolae Leonăchescu:

Mulțumesc, domnule președinte.

Onorat auditoriu,

În ultima lună, o zarvă extremistă a iredentismului maghiar de tip medieval tulbură liniștea etnicilor maghiari și a românilor din municipiul Sfântu Gheorghe, județul Covasna. Nu merita să ne oprim câteva clipe asupra acestui subiect, dacă miasmele otrăvite de o ură patologică, sangvinardă, n-ar tulbura mințile unora din cei care, cu tenacitate, construiesc în România statul democratic al românilor liberi și întind punți ale comunicării civilizate și moderne.

Despre ce este vorba?!

La Grupul Școlar "Puskas Tivadar" din Sfântu Gheorghe, în care învață elevi români și maghiari, a rămas vacant un post de director. Conform Statutului Personalului Didactic (art. 23 din Legea nr. 128/1997), un cadru didactic român are dreptul să facă parte din conducerea acestei școli. Apreciind corect legile țării, profesoara româncă Maria Peligrad a încercat să-și depună, și domnia sa, candidatura.

Această inițiativă, noi îi spunem test al unui comportament democratic, a stârnit viespile maghiare extremiste. Un lider maghiar de sindicat, Kadar Geza, în ziarul local Haromszek din 18 martie 2003, iese la bătaie cu o scobitoare în nas și strigă, să-l audă toată șatra: "Sunt contra ca singurul membru de naționalitate română să fie director; cu atât mai mult cu cât mai înainte, de mai multe ori, a avut afirmații contra naționalității maghiare, în calitatea sa de președinte al PUNR!"

Vezi bine, Doamne, liderul de sindicat s-a transformat în om politic și prima lui grijă este să sară la bătaie, încălcând legile. Activistul de partid comunist de altădată s-a trezit și-și etalează ideologia într-un limbaj clasic de lemn.

În ziarul menționat, interviul liderului maghiar de sindicat este prezentat sub titlul generalizant: "Cadrele didactice maghiare nu doresc conducător român". O fi făcut vreun referendum pe temă la el în coteț și l-o fi ajutat și redacția, dacă au ajuns - prin acest necunoscut sondaj de opinie - la nerecunoașterea Statutului Cadrelor Didactice. Nu cumva, prin acest titlu-declarație, cadrele didactice maghiare nu recunosc nici un conducător român în România?!

Față de impostorul sindicalist, Asociația Pedagogilor Români din Covasna a dat un Comunicat de Presă în ziua de 19 martie 2003, prin care protestează în raport cu acest nou act de discriminare etnică a românilor. În răspunsul dat la memoriul pe această temă care i s-a adresat, Ministerul Educației și Cercetării a acceptat participarea profesoarei românce la concurs. Să consemnăm faptul că 30% din clasele Grupului Școlar "Puskas Tivadar" din Sfântu Gheorghe sunt de limba română!

Consiliul Profesoral al Grupului Școlar i-a refuzat Mariei Peligrad dreptul la concurs! În ton cu liderul sindical, Inspectoratul Școlar Covasna, prin inspectorul general Keresztely Irma, a respins decizia Ministerului Educației și Cercetării și i-a interzis Mariei Peligrad să participe la concurs

Și concursul s-a desfășurat cu un singur candidat maghiar și culmea, a reușit!

Dacă la nivelul cadrelor didactice maghiare și al liderilor lor din Grupul Școlar de Tristă Amintire din Sfântu Gheorghe funcționează aceste mecanisme primitive ale urii contra românilor, vă imaginați, stimați parlamentari, ce ravagii pedagogice fac în rândul elevilor! Ce educație "creștină" și "democratică" promovează, ca preoți ai urii și disprețului!

În această problemă, ne vom adresa Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării. Doar nu suntem în țara lui Papură Kadar Geza Vodă!

Sfântu Gheorghe ar trebui să vină în municipiul ce-i poartă numele și să alunge stafiile trecutului din școlile în care ura domnește. Până atunci, însă, ne întrebăm: ce prevederi conține protocolul secret de colaborare în cadrul guvernării toxice PSD - UDMR, dacă în județele Covasna și Harghita legile țării sunt călcate în picioare iar competența profesională nu este recunoscută? Cui îi este frică de competența profesională a Mariei Peligrad? Pe mâna cui a dat Ministerul Educației și Cercetării copiii din aceste județe spre a fi crescuți și educați?

Vă mulțumesc!

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulțumesc.

 
Ioan Oltean - analiză pe o temă de actualitate: politica demografică;

Dau cuvântul domnului deputat Ioan Oltean, va urma domnul Puiu Hașotti.

 

Domnul Ioan Oltean:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor colegi,

Potrivit specialiștilor Organizației Națiunilor Unite, România se apropie de o criză demografică fatală, deoarece generațiile după 1989 sunt cu 40% mai mici decât cele dinainte, ceea ce va duce la o prăbușire a natalității în țara noastră, de la o rată de 10 născuți la 1000 de locuitori, înregistrată în ultimii 13 ani, la 7 născuți la 1000 de locuitori.

Concluziile cercetătorilor români de la Centrul de cercetare demografică al Academiei Române au fost confirmate și de ultimele studii ale Diviziei de populație a Națiunilor Unite, potrivit cărora evoluțiile prognozate sunt de-a dreptul catastrofale, venind timpul ca Guvernul să ia în considerare cu toată responsabilitatea situația demografică a României și să abandoneze atitudinea de contemplare a ceea ce se anunță a fi "începutul unui derapaj demografic fatal".

Fără o politică demografică realist concepută, coerentă și orientată spre familia tânără și copil, nu se poate întrevedea o redresare a natalității. Îngrijorat, pe bună dreptate, de scăderea ratei natalității în țara noastră, primul ministru Adrian Năstase a solicitat specialiștilor actualei guvernări elaborarea de propuneri pentru fundamentarea unor politici coerente de susținere a familiei și copilului, în scopul responsabilizării deciziei de a da naștere copiilor și de a reduce natalitatea nedorită.

Specialiștii primului ministru, preluând această idee realistă de altfel, au elaborat Ordonanța de urgență nr. 9/2003 pentru modificarea și completarea Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, prin care au țintit tocmai invers: accelerarea scăderii ratei natalității, constituie filosofie socială.

Dacă prin Legea nr. 19/2000, fiecare femeie care își lua concediu pentru creșterea copilului primea o indemnizație de 85% din salariul brut pe care îl primea înainte de a naște, prin celebra ordonanță a nu mai puțin cunoscutului filosof Marian Sârbu, indemnizația pentru creșterea copilului a fost plafonată la suma de 4,2 milioane lei, egalizându-se veniturile primite de mame, indiferent de contribuția acestora la fondul asigurărilor sociale, măsură, evident, cu tentă comunistă.

Afirmația aceluiași gânditor că plafonarea stă la baza solidarității sociale este, desigur, o perlă pe care nimeni nu și-ar dori să o poarte în colier.

Sub presiunea mămicilor ieșite în stradă, Guvernul a amânat intrarea în vigoare a ordonanței până la 1 ianuarie 2004, mărind și timpul pentru depunerea sumelor pentru a putea beneficia de această indemnizație de la 6 luni la 10 luni, o măsură, sigur, de planning familial.

Și dacă tot veni vorba de planificare, îi sugerez ministrului solidarității sociale elaborarea unei ordonanțe, tot de urgență, care să stabilească durata sarcinii femeii undeva, peste 11 luni, pentru a da posibilitatea femeilor să-și plătească aceste contribuții iar nou-născuții să fie beneficiarii noii indemnizații.

Și, uite, așa, dacă în fostul regim sporul de natalitate a fost dat de copiii născuți cu decretul lui Ceaușescu, în actuala guvernare pesedistă creșterea natalității s-ar datora copiilor născuți cu ordonanța lui Sârbu. Chiar dacă oficialii Ministerului Muncii susțin că măsura va impulsiona creșterea demografică, această creștere nu va fi uniformă pe toate segmentele populației, ci va avantaja, în mod sigur, familiile sărace, pentru care suma de 4 milioane reprezintă o mică avere, nașterea unui copil devenind o măsură de autoprotecție socială a acestora.

Lucrul cel mai grav nu este această brambureală legislativă, ci modul în care guvernanții fac politică socială în România, caracterul empiric al măsurilor ce se iau de pe o zi pe alta și ale căror efecte nu sunt calculate. Iată de ce Partidul Democrat solicită Guvernului să analizeze cu mai multă atenție problemele sociale cu care se confruntă populația și să ia acele hotărâri care să fie într-adevăr în interesul majorității acesteia și nu în interesul unei segment extrem de îngust sau al clicii pesediste.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulțumesc.

 
Puiu Hașotti - adresare premierului în privința exercitării atribuțiilor constituționale în raport cu forul legislativ;

Dau cuvântul domnului deputat Puiu Hașotti, va urma domnul Becksek Garda Dezideriu.

 

Domnul Puiu Hașotti:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

În primul său discurs în calitate de prim-ministru desemnat, Adrian Năstase promitea în plenul reunit al celor două Camere, "Să respectăm rolul Parlamentului, de centru fundamental al vieții politice și al democrației constituționale și să eliminăm imixtiunile din partea puterii executive". Numai că, după 2 ani de guvernare PSD, am asistat la subordonarea fără precedent a Parlamentului de către Guvern, prin violarea dispozițiilor constituționale ce reglementează relațiile dintre cele două puteri ale statului.

În ciuda promisiunilor Premierului Adrian Năstase, Parlamentul a dispărut ca centru fundamental de dezbatere legislativă și politică, fiind transformat într-o anexă a Puterii, într-un instrument de adoptare pe bandă rulantă a inițiativelor guvernamentale, la adăpostul majorității PSD-UDMR-PUR. De cele mai multe ori, Premierul Adrian Năstase a fost complicele acestei acțiuni de subjugare a Parlamentului de către cabinetul său, persoana care a dat tonul privind subminarea atribuțiilor forului legislativ, de dezbatere și adoptare a legilor.

Tot în fața Parlamentului, premierul Adrian Năstase afirma că "Echipa guvernamentală reprezintă un mesaj privind dorința noastră de profesionalizare a demersului politic și de asumare de către fiecare a moralității și responsabilității în cadrul Guvernului".

Pornind de la această declarație, cred că se cuvine să facem o analiză a prestației distinșilor miniștri în raport cu obligațiile acestora în fața Parlamentului, evaluarea care începe, firesc, cu șeful Guvernului. Este motivul pentru care voi prezenta în fiecare săptămână câte o filă din romanul promisiunilor primului-ministru Adrian Năstase asumate în discursurile sale încântătoare din Parlament.

Una din responsabilitățile fiecărui membru al Guvernului, inclusiv ale premierului, este, potrivit Constituției "obligația de a răspunde la întrebările sau la interpelările formulate de deputați sau de senatori". Și în această privință, distanța dintre promisiuni și prestația politică a premierului este foarte mare, și vă voi da un singur exemplu: în discursul inaugural din plenul Camerelor, Adrian Năstase a promis că "În calitate de prim-ministru, voi fi prezent în fața Camerei Deputaților și a Senatului cel puțin odată pe lună pentru a răspunde personal la întrebările și interpelările parlamentarilor". Numai că, din decembrie 2000 până în prezent, au trecut ani și premierul nu a venit niciodată, nici măcar o singură dată să răspundă personal întrebărilor adresate de deputați sau de senatori. Primul-ministru nu s-a ținut de cuvânt, încălcându-și propria declarație, dar, în primul rând, Constituția României.

Aceasta este dovada responsabilității dumneavoastră în fața Parlamentului, domnule prim-ministru Adrian Năstase.

Acesta este tipul de comportament politic dat ca exemplu miniștrilor Cabinetului dumneavoastră.

Acesta este modul în care dumneavoastră înțelegeți să vă respectați promisiunile care nu mai încântă de fapt pe nimeni.

Vă rog respectuos, domnule prim-ministru, să vă exercitați atribuțiile constituționale în raport cu forul legislativ, și vă reamintesc că Parlamentul este instituția care controlează activitatea Guvernului, și nu invers.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulțumesc.

 
Becsek-Garda Dezideriu Coloman - semnal de alarmă în legătură cu spitalele din Gheorgheni și Ditrău;

Dau cuvântul domnului deputat Becsek-Garda Dezideriu. Va urma domnul Vasile Bleotu.

 

Domnul Becsek-Garda Dezideriu Coloman:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

Despre reducerea numărului de paturi la Spitalul orășenesc din Gheorgheni și despre desființarea sau privatizarea spitalului din comuna Ditrău - "Medicina internă" am aflat după videoconferința Guvernului și din știrile ziarului "Adevărul Harghitei", după care, din surse oficiale, am aflat că această discriminare negativă față de instituțiile amintite este în strânsă legătură cu reforma sanitară și cu normele europene. Motivația, însă, este greșită, pentru că reforma sanitară presupune, pe lângă altele, reducerea numărului de paturi la 1000 de locuitori, mai concret la 5 paturi la 1000 de locuitori, cum este la nivel european.

Funcționând cu 256 de paturi, acest indicator, la nivelul spitalului din Gheorgheni, este de 4,62 de paturi la 1000 de locuitori, deci se încadrează foarte bine în nivelul propus.

La 210 paturi, acest indicator ar fi de 3,8 paturi la 1000 de locuitori, și aceasta în condițiile în care în unele județe acest indicator este de peste 6-7 paturi la 1000 de locuitori dacă se reduce numărul de paturi. Prin urmare, reducerea numărului de paturi la Spitalul orășenesc din Gheorgheni nu se poate motiva cu normele europene.

În cazul spitalului din Ditrău, clădirea a fost reparată și reamenajată, aparatura medicală fiind adusă numai prin ajutoare umanitare venite din Elveția, Austria, Olanda și Germania, fără contribuții bugetare din fondul de stat.

Personalul care deservește spitalul din Ditrău este compus dintr-un medic primar de specialitate boli interne, cinci asistente medicale, două infirmiere, două îngrijitoare, un zidar de întreținere, care este și în funcția de fochist, în total 14 salariați.

Unitatea funcționează în foc permanent, medicul locuind la o distanță de 50 de metri de spital, fiind accesibil în orice moment.

Secția este dotată cu aparatură medicală performantă necesară asistenței de specialitate "Boli interne" - aparat Roentgen pentru radioscopie, aparat EKG, aparate pentru funcționare respiratorie, aparat de laborator Screean Master și altele.

Statisticile și indicatorii de activitate din ultimii ani ai spitalului din Ditrău susțin necesitatea funcționării spitalului.

În primele trei luni ale anului în curs au fost internați 189 de bolnavi, realizându-se un indice de utilizare de peste 300, caracterizarea secției ca unitate nerentabilă neavând nici un suport.

Menținerea unității sau reprofilarea ca centru de recuperare, reabilitare și tratament pentru boli cronice și acute, asimilată cu un eventual ambulatoriu de specialitate "Boli interne", este susținută și sprijinită de întreaga populație din zonă, de primarii localităților limitrofe.

Oferta de privatizare a unității în condițiile actuale este neavenită, ea însemnând doar o intenție camuflată de desființare a spitalului din Ditrău, luată de oamenii de decizie detașați de problemele localităților, care duce la nemulțumirea profundă a populației.

Prin urmare, cer insistent din partea doamnei ministru Daniela Bartoș menținerea spitalului din Ditrău, în numele locuitorilor din bazinul Giurgeului.

Vă mulțumesc pentru atenție.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulțumesc.

 
Vasile Bleotu - consemnarea succesului aplicării Ordonanței Guvernului nr. 158/2002 în județul Vâlcea;

Invit la microfon pe domnul deputat Vasile Bleotu. Va urma domnul Ștefan Baban.

 

Domnul Vasile Bleotu:

Vă mulțumesc.

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Cabinetul Adrian Năstase consideră agricultură o ramură importantă a economiei naționale și îi recunoaște poziția strategică. De aceea, s-au luat o serie de măsuri menite să aducă un reviriment important în acest sector.

La inițiativa Guvernului Adrian Năstase, Ordonanța Guvernului nr.158/2002 reglementează sprijinirea cu îngrășăminte a proprietarilor de teren extravilan care dețin în regim de proprietate o suprafață arabilă de până la 2,5 hectare și îl exploatează în regim direct, adică pentru fiecare jumătate de hectar s-a primit un sac de 50 de kilograme de îngrășământ.

Deși termenul limită la care trebuiau să se finalizeze prevederile Ordonanței Guvernului nr.158/2002 era data de 30 aprilie, în județul Vâlcea acțiunea este încheiată deja din 15 martie.

Sâmbătă, la întâlnirea pe care am stabilit-o cu organizația locală PSD Bălcești, a participat și domnul Ion Câlea, director în Direcția generală pentru agricultură și industrie alimentară Vâlcea.

Potrivit declarației sale, județul Vâlcea este primul județ din țară în care prevederile Ordonanței Guvernului nr.158/2002 au fost aplicate înainte de termen.

În județul Vâlcea, aproximativ 74 de mii de tone de îngrășăminte complexe au fost distribuite pe bază de semnătură producătorilor agricoli și o mare parte din cantitate a fost deja aplicată pentru fertilizarea culturilor de păioase plantate toamna - grâu și ovăz.

Trebuie menționat efortul de organizare al instituțiilor implicate în această acțiune, în speță Direcția generală pentru agricultură și industrie alimentară Vâlcea, primarii din tot județul Vâlcea, și, nu în ultimul rând, distribuitorul de îngrășăminte stabilit de Ministerul Agriculturii, cu care s-a colaborat excelent.

Avem toate motivele să afirmăm că operațiunea de distribuire a îngrășămintelor în județul Vâlcea, conform Ordonanței Guvernului nr.158/2002, a fost un succes.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulțumesc și eu.

 
Ștefan Baban - intervenție intitulată Creditul ipotecar și starea națiunii;

Dau cuvântul domnului deputat Ștefan Baban. Va urma domnul Napoleon Pop.

 

Domnul Ștefan Baban:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor colegi,

Intervenția mea de astăzi este intitulată:

"Creditul ipotecar și starea națiunii".

Creditul ipotecar, formă recent apărută în România, de achiziționare a unei locuințe pentru tinerele familii în condiții mai avantajoase și mai puțin restricționale, nu a avut un impact puternic asupra românilor.

Ideea fiecărui cetățean al acestei țări de a avea propria locuință este normală și nu ar trebui să reprezinte un vis. Dar, de la a dori și până la a reuși achiziționarea unei case, este un drum lung, drum îngreunat de accesul greu la finanțarea necesară acestei operațiuni și de nivelul scăzut al veniturilor populației.

O dată cu stabilizarea macroeconomică și creșterea P.I.B.-ului pentru al treilea an consecutiv, piața creditului ipotecar și imobiliar s-a dezvoltat și în România, înregistrându-se la sfârșitul anului trecut o creștere de 20% față de începutul aceluiași an, și sunt șanse ca, în acest an, această creștere să fie și mai mare, până una-alta fiind singura alternativă pentru construcția de locuințe prin Agenția Națională pentru Locuințe.

Și, totuși, și pe această piață există numeroase impedimente care au determinat creșterea ei lentă, și menționez doar câteva dintre ele: nivelul ridicat al dobânzilor practicate de instituțiile de creditare, costul semnificativ al locuințelor în raport cu nivelul redus al venitului mediu al populației, avansul prea mare cerut de bănci, de 20-30%, condițiile de rambursare impuse de bănci, nivelul ridicat al garanțiilor solicitate de instituțiile în drept, nivelul crescut al inflației, cadrul legislativ precar pentru acest domeniu, lipsa unor facilități fiscale pentru această piață. Și toate acestea în condițiile specifice ale țării noastre unde, în ultimii zece ani, construcția de locuințe sau locuințele date în folosință au scăzut cu peste 70%, iar numărul celor care muncesc, adică populația activă, a scăzut rapid, atingând un prag descurajator și în același timp periculos.

Sigur, dacă am privi statisticile, am descoperi cu uimire că vânzările-cumpărările de locuințe au avut o evoluție ascendentă an de an, în ultimii zece ani. Dacă, însă, vom analiza situația pentru fiecare caz, vom descoperi că marea majoritate a vânzărilor-cumpărărilor de locuințe s-a datorat schimbării domiciliului din mediul urban în mediul rural sau că este vorba de oameni care și-au vândut casele în care locuiau de zeci de ani pentru a se muta în case mai proaste și cu mai puțini metri pătrați, pentru a putea face față cheltuielilor de întreținere pe perioada de iarnă.

Doamnelor și domnilor colegi,

Creditul ipotecar reprezintă o salvare pentru tinerele familii ".. cu bani. De ce? Pentru că, la un calcul simplu, pentru achiziționarea unui apartament de 200 de milioane de lei care, fie vorba între noi, nu reprezintă o locuință supraconfortabilă și extravagant de dotată cu utilități, pentru o perioadă de rambursare de zece ani, titularii creditului trebuie să achite o rată lunară de peste 5 milioane de lei. Având în vedere că tinerele familii sunt la început de drum, au servicii care, indiferent dacă sunt la firme private sau ale statului, sunt plătite cu sume ce nu ajung pentru un trai decent, este o problemă foarte mare aceea de a reuși să-și obțină o locuință în acest fel. În aceste condiții, unul dintre membrii familiei sacrifică confortul financiar și tinerețea, preferând să aleagă munca în străinătate, indiferent cât de dură și de înjositoare ar fi ea, dar având speranța că, după trei sau cinci ani, se va putea întoarce în țară pentru a-și asigura confortul unei vieți tihnite și liniștite. Aceasta, în cazul în care s-ar mai întoarce...

Acesta este creditul ipotecar și imobiliar. Aceasta este starea națiunii.

Nu este necesară sau suficientă numai o bună intenție pentru a asigura cetățenilor acestei țări o viață mai bună și mai liniștită. Eforturile care au fost făcute până acum trebuie continuate pentru ca tinerii acestei țări să dorească să rămână aici, să-și întemeieze o familie, să aibă un acoperiș asupra capului și, nu în ultimul rând, să simtă că cineva se mai gândește și la ei.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulțumesc.

 
Napoleon Pop - despre acutizarea conflictului din cadrul sistemului sanitar național;

Îl invit la microfon pe domnul Napoleon Pop. Va urma doamna Maria Lazăr.

 

Domnul Napoleon Pop:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Stimați colegi,

Aș vrea să mă refer puțin la situația din sistemul sanitar.

Este neobișnuită acutizarea conflictului din cadrul sistemului sanitar național la început de an, în care doctori și pacienți sunt în egală măsură nemulțumiți de administrarea defectuoasă a fondurilor asigurărilor de sănătate. Cu atât mai mult ne intrigă această situație dacă avem în vedere că:

- fondurile asigurărilor de sănătate sunt bani reali, cu caracter privat, care ar trebui administrați printr-o altă formulă decât cea guvernamentală;

- la două moțiuni simple pe tema sănătății depuse în Parlamentul României, Guvernul ne-a asigurat că starea sistemului de sănătate este mai bună ca oricând, iar moțiunile nu sunt decât un moft al Opoziției.

Între timp, observăm că indicatorii morbidității sunt în creștere, România ocupând un "loc fruntaș" în coada clasamentelor europene în materie, reforma în sănătate ia forme aberante, banii de medicamente compensate pentru o lună se termină în primele două ore de la intrarea în circuit, iar pensionarii mor pe capete.

Încercând să găsim explicații la aceste rele, constatăm că, dincolo de problemele de administrare a fondurilor naționale de sănătate, ne aflăm în fața unui experiment inedit, dar total greșit, aplicat la 23 de milioane de subiecți incluși forțat într-un sistem inoperant de asigurare împotriva riscului îmbolnăvirilor.

Ineficiența mecanismului acestei asigurări de sănătate ne demonstrează cât de iluzorie poate fi o politică de protecție socială în care monopolul public a fost întărit, iar în cadrul lui și-a mai făcut loc și o reetatizare.

Ca urmare, mecanismele de protecție sociale au devenit și mai colectivizate, chiar și pentru o protecție care se administrează individual, nepermițând manifestarea nici unor preferințe, decât a celor guvernamentale: care medicamente, care servicii etc.

Tot așa, principiul solidarității este o formă de transfer obligatoriu al veniturilor unora în beneficiul altora, protecția socială pentru riscul de îmbolnăvire, ca preț de acces al asiguratului la un ansamblu de servicii medicale, devenind un alt impozit pe contractul de muncă.

Mergând mai departe cu raționamentul, monopolul de stat în domeniul asigurărilor de sănătate nu are concurență, fiind singurul pe piață, și știm de ce. Și de aici rezultă absența oricărei inovări, ceea ce explică criza în care ne aflăm. Mai mult, cheltuielile colectivizate impuse prin acest monopol legitimează și o anumită iresponsabilitate, ca o consecință perversă, întrucât orice sistem care funcționează pe baza unui monopol public conduce la un deficit, care va atrage prelevări sau impozite obligatorii suplimentare.

Guvernarea social-democrată face abstracție însă de teorie. Dar închei, atunci, cu întrebarea: cum s-a ajuns aici, dacă, în perioada 1999-2002, excedentele raportate ale Fondului de asigurări de sănătate au fost, de regulă, mai mari decât cheltuielile cumulate pentru asistența medicală primară și asistența medicală specială ambulatorie?

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulțumesc.

 
Maria Lazăr - relevarea preocupărilor pozitive ale PSD vizând sprijinul acordat familiei pentru creșterea, întreținerea și educarea copiilor;

O invit la microfon pe doamna deputat Maria Lazăr. Va urma domnul deputat Adrian Moisoiu.

 

Doamna Maria Lazăr:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Stimați colegi,

Asistăm de câtva timp la o intensă campanie antiguvernamentală prilejuită de unele modificării ale Legii nr.19/2000, privind drepturile ce revin mamelor care nasc și îngrijesc copiii. Protagoniste în acest nou prilej de agitație politică sunt, desigur, partidele din Opoziție, în special PNL și PD, prin reprezentantele lor în Parlament, doamnele Mona Muscă și Anca Boagiu. Distinsele doamne nu scapă nici un prilej de a-și face cu orice ocazie o falsă și ieftină propagandă.

Cu bună intenție, pentru a mă informa în problema cu pricina, am luat prin comparație perioadele '96-2000 și 2000 până în prezent. Rezultatele vorbesc de la sine: în perioada '96-2000, cât aceste două partide au fost efectiv la guvernare, dintr-un număr de zece inițiative care conțin în titlu asistență socială, șapte au devenit legi, și acestea se referă în special la sistemul de pensie și de salarizare, indemnizații de șomaj, ajutoare sociale pentru disponibilizați, unele inițiative nefinalizate privind violența în familie; sigur, preocupări bune. Însă, în toată această perioadă nu s-a adoptat nici un act normativ care să vizeze direct sprijinirea mamelor și copiilor nou-născuți.

În schimb, începând cu anul 2001 până în prezent, actualul guvern, deseori blamat de doamnele menționate, a luat măsuri concrete, prin inițierea unor noi legi și corectarea altora cu privire la sprijinirea mamelor și a familiilor cu copii. Ca urmare, acordarea gratuită a medicamentelor, laptelui praf și asistenței medicale pentru toți copiii care se nasc, punerea în aplicare a mult discutatei Legi nr.19/2000 cu privire la acordarea perioadei de concediu de maternitate și a celui pentru creșterea copiilor, precum și a drepturilor bănești ce le revin.

Este adevărat că această lege a fost inițiată înainte de anul 2000, însă dezbaterea ei în Parlament, modificarea și punerea în aplicare s-a făcut începând cu aprilie 2001.

Aș adăuga aici modificarea Ordonanței Guvernului nr.150 din 2001 cu privire la acordarea gratuită a asistenței medicale tinerilor până la 18 ani, și a celor care studiază până la 26 de ani, modificarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr.26, îmbunătățirea ei printr-un nou statut al copiilor din instituțiile de ocrotire, externalizarea acestora și cuprinderea lor într-un sistem de plasament tip familial, acordarea gratuită a produselor cornul și laptele, acordarea gratuită a manualelor și rechizitelor școlare pentru un număr mare de copii, creșterea alocației de stat pentru copii, Legea nr.416 privind venitul minim garantat de care beneficiază în primul rând familiile sărace cu mulți copii, și altele, de asemenea, care constituie un sprijin efectiv în problema la care mă refer.

Poate că toate aceste măsuri încă nu sunt suficiente, ele neputând acoperi cheltuielile unei familii pentru creșterea, întreținerea și educarea copiilor, dar ele reprezintă un ajutor real din partea statului. Acestea sunt, deocamdată, posibilitățile și, pe măsură ce se vor crea noi surse la buget, cu siguranță vor crește și ajutoarele.

Doamnele Anca Boagiu și Mona Muscă, lansate prematur într-o campanie electorală colorată în albastru, taxate de altfel de mass-media, vor trebui să își amintească ce ajutor au acordat dânsele și partidele din care provin, cât au stat la guvernare, pentru a avea ascendentul moral și politic de a se erija în agitatori de frunte într-o asemenea cauză.

Au susținut patru ani un proiect privind înființarea caselor de toleranță, aceasta fiind, după părerea dânselor la vremea respectivă, o problemă prioritară a țării.

Obținerea cu orice preț a unor efecte de imagine nu ar trebui să le opacizeze într-atât privirea încât să vadă totul în negru, chiar și atunci când există cât de cât un interes și o preocupare pozitivă într-un domeniu sau altul.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulțumesc.

 
Adrian Moisoiu - declarație politică intitulată: Când se vor trezi guvernanții?;

Are cuvântul domnul Adrian Moisoiu. Va urma domnul Ovidiu Drăgănescu

 

Domnul Adrian Moisoiu:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Declarație politică intitulată: "Când se vor trezi guvernanții?"

Dacă Bucureștiul este capitala României, iar Clujul este capitala spirituală a Transilvaniei, atunci Târgu-Mureșul, cunoscut și sub numele "Novum Forum Siculorum", este considerat capitala maghiarimii.

Acesta este motivul pentru care, săptămână de săptămână, la Târgu-Mureș, au loc diferite acțiuni ale U.D.M.R.-ului, populația română fiind terorizată în permanență și supusă la provocări constante.

Acesta este motivul pentru care aproape în fiecare săptămână fac intervenții politice referitoare la delicata conviețuire interetnică româno-maghiară. Acesta este unul dintre motivele pentru care cotidianul local "Cuvântul liber" are, poate, cel mai pronunțat caracter naționalist din Țară. Acesta este și motivul pentru care noi, românii mureșeni, am învățat să descifrăm acțiunile U.D.M.R.-ului, să deconspirăm toate fumigenele pe care le aruncă... Poate, odată și odată, se vor trezi și guvernanții!

Atunci când Markó Bela declară la ședința comună a Consiliul Reprezentanților U.D.M.R. și a Consiliului de Coordonare al Uniunii, care a avut loc sâmbătă, 5 aprilie 2003, la Târgu-Mureș, că este nemulțumit de modul în care a semnat inițiativa de modificare a Constituției, în condițiile în care art.1 alin.1 - "România este stat național, suveran și independent, unitar și indivizibil". - nu se propune pentru eliminare, de fapt, nu trebuie crezut decât parțial...

Uniunea și-a atins scopul, fiindcă partidul de guvernământ i-a aprobat introducerea limbii maghiare în justiție și în administrație, adică limba maghiară a fost oficializată și, de acum, va urma procesul de maghiarizare a românilor în propria lor Țară. Învățarea limbii oficiale, adică a limbii române, așa după cum prevede art.13 din Constituție, devine facultativă!

Reînființarea Regiunii Autonome Maghiare, adică crearea unei enclave maghiare în chiar inima României, reprezintă o a doua Ungarie, un stat maghiar în interiorul statului nostru, în care comunitățile românești vor fi mai crunt oprimate, umilite și discriminate decât în prezent. Ca urmare, aceștia vor fi forțați să plece din nou în pribegie în alte zone ale Țării, așa după cum s-a mai întâmplat în perioada ocupației horthyste a Transilvaniei de Nord-Est, între anii 1940-1944.

Înființarea unei "Țări a Secuilor" este mai aproape decât oricând, ea reprezentând o nouă concesie pe care P.S.D. o va face U.D.M.R.-ului pentru a-și asigura sprijinul necesar momentan la guvernare. Spun "momentan" fiindcă U.D.M.R.-ul dorește, după cum și declară, în primul rând o alianță cu P.N.L.-ul.

Motivația că cele trei județe "au legături economice foarte strânse" este legată cu "ață albă", în fapt, aceasta regiune reprezentând un "KOSOVO" românesc.

Cu o populație de circa 652000 de maghiari, dintr-un total de 1130000 de locuitori, cât numără județele Harghita, Covasna și Mureș la un loc, românii, în număr total de 409000, reprezintă o minoritate convenabilă care să asigure o reușită în cazul unui referendum de înființare. De aceea, declarațiile lui Markó Bela, Frunda György sau Borbely László - că dezvoltarea regională nu înseamnă autonomie administrativă - nu sunt altceva decât deja obișnuitele "erori de traducere". Oare așa să fie? Vă las pe dumneavoastră să interpretați fraza: "Considerăm că secuimea dispune de particularități economice și culturale de natură să facă necesară o colaborare cât mai strânsă între autoritățile locale din regiune".

Din nefericire, întreaga Țară este o zonă defavorizară, iar noi avem nevoie de locuri de muncă în România, și nu în Ungaria. Județele Harghita, Covasna și Mureș fac parte din România.

Dar apropo, despre ce secuime se vorbește de vreme ce la recensământul din anul 2002 în județul Mureș au fost doar 60 de secui, iar în județul Harghita 119?

Legea nr.151/1998 privind dezvoltarea regională în România stabilește că zona care cuprinde teritoriile județelor care constituie o regiune de dezvoltare se hotărăște de către consiliile județene respective. De aceea, întreaga răspundere în cazul acestui demers ultranaționalist va cădea în seama consilierilor P.S.D. din Consiliul Județean Mureș, aceiași care l-au impus, la ordinul actualului prefect Ovidiu Natea, pe Virag György drept președinte al acestuia.

În final, o întrebare: cum se poate aprecia faptul că domnul ministru al Dezvoltării și Prognozei, domnul Leonard Cazan, invitat să participe la ședința de la Târgu-Mureș, nu a înțeles nimic din ce s-a discutat, fiindcă s-a vorbit numai în limba maghiară, fără a i se traduce?

Pentru menținerea autorității statului român, a legilor Țării și garantarea drepturilor și libertăților fundamentale ale tuturor celor care trăiesc pe aceste plaiuri, Guvernul va fi în stare să nu cedeze presiunilor U.D.M.R.-ului?

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulțumesc.

 
Ovidiu Virgil Drăgănescu - intervenție intitulată: PSD regretă că România nu a invadat Cehoslovacia?; Dau cuvântul domnului deputat Ovidiu Drăgănescu. Va urma domnul Cristian Sandache.

Domnul Eugen Nicolăescu va depune declarația la secretariat.

 

Domnul Ovidiu Virgil Drăgănescu:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Înaintea declarației mele, o singură precizare, pentru doamna colegă care a vorbit înaintea mea: doamna Mona Muscă nu a susținut niciodată un proiect de lege pentru promovarea caselor de toleranță, iar Anca Boagiu știu că nu a fost deputat în Parlamentul României în acea perioadă. Singura care a susținut a fost doamna deputat Stoica, care este ambasadoarea Guvernului Năstase în Israel. Mulțumesc.

În declarația mea politică, vreau să mă refer la un episod regretabil în cadrul disputelor dintre partidul de guvernământ și partidele de Opoziție, un episod care m-a dus la concluzia că Partidul Social Democrat din România regretă că România nu a invadat în 1968 Cehoslovacia.

Despre ce este vorba: în perioada 17-19 martie 2003, împreună cu alți colegi din Comisia pentru apărare, ordine publică și siguranță națională din Camera Deputaților, am participat la o vizită oficială în Cehia, la invitația Parlamentului Ceh, deoarece Parlamentul Ceh va fi printre primele care va lua în dezbatere ratificarea aderării României la Tratatul NATO.

Am făcut o vizită la Comisia de apărare, la președinții celor două Camere, la Ministerul Apărării, la Ministerul de Externe, la Ministerul de Interne. Aproape toți cei care ne-au primit în aceste vizite ne-au asigurat că România nu va întâmpina nici o rezistență din partea forului legislativ de la Praga și că această ratificare va trece foarte ușor.

În cadrul întâlnirilor, a rezultat foarte clar că cehii ne apreciază pentru că România a fost singura țară care, în 1968, nu a invadat Cehoslovacia la ordinul lui Brejnev, la ordinul Tratatului de la Varșovia. M-am bucurat de acest lucru, iar, la venirea în țară, chiar am relevat aceste aspecte într-o conferință de presă.

Spre marea mea surpriză, și aici apare marea problemă, aceste declarații ale mele au fost taxate foarte dur de către PSD, de către reprezentați ai partidului de guvernământ, care m-au acuzat în termeni suburbani, în termeni foarte duri, spunând că un parlamentar liberal a ajuns să fie nostalgic după Ceaușescu. Eu mă referisem la Ceaușescu doar la faptul că atunci România nu a făcut acel gest neprietenesc față de Cehoslovacia. Și m-am gândit atunci: absurdul criticii la adresa partidelor de Opoziție din partea PSD-ului merge chiar atât de departe? Chiar ajungem să criticăm orice spune un parlamentar din Opoziție doar pentru a-l critica, sau într-adevăr PSD-ul consideră că a fost o greșeală că România, în 1968, nu s-a alăturat celorlalte state comuniste să invadeze Cehoslovacia și să înăbușe "Primăvara de la Praga"?

Drept care, cer de aici, de la tribuna Parlamentului, ca PSD-ul și în primul rând primul-ministru Adrian Năstase, respectiv ministrul de externe Mircea Geoană, să vină să ne explice ce apare în Capitolul "Politică externă" din cadrul Programului politic, pe care presupun că PSD-ul îl are, și să vedem care este poziția de astăzi a PSD-ului vis-a-vis de acest capitol care este, adevărat, un capitol al politicii externe a României din perioada comunistă, dar care, după părerea mea, face cinste României.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulțumesc.

 
Cristian Sandache - declarație intitulată șapte întrebări pe adresa lui Corneliu Vadim Tudor;

Dau cuvântul domnului deputat Cristian Sandache. Va urma domnul Costache Mircea.

 

Domnul Cristian Sandache:

Domnule președinte de ședință,

Stimați colegi,

Intervenția mea de astăzi este intitulată "Șapte întrebări pe adresa lui Corneliu Vadim Tudor".

1)Este adevărat că la începutul anului 1990 ați încercat să vă înscrieți în Partidul Național-Țărănesc Creștin Democrat, dar v-a refuzat categoric Corneliu Coposu?

2)Este adevărat că în zilele lui decembrie 1989 v-ați ascuns în casă?

3)Dacă vă socotiți creștin practicant, cum credeți că se poate împăca toleranța creștină cu batjocorirea fizicului semenilor dumneavoastră?

4)Puteți face diferența între pamflet și calomnie?

5)Dacă v-ați declarat, în anul 2000, un anticomunist convins, de ce ați acceptat să publicați în revista dumneavoastră, acum câțiva ani, un articol cu un titlu precum "Timișoara, rușinea României"?

6)De ce nu vă puteți demonstra acuzațiile?

7)Dacă afirmați cu tristețe că în România, citez, "s-a instaurat dictatura neamului prost", de ce nu emigrați, fie în Irak, fie în Coreea de Nord?

 
Costache Mircea - aprecieri pentru social - demagogia românească;

Domnul Corneliu Ciontu:

Dau cuvântul domnului Costache Mircea. Va urma domnul Dorin Popescu.

 

Domnul Costache Mircea:

Doamnelor și domnilor,

Am fost, într-un fel, plăcut surprins să constat că anumite personalități din viața politică internațională au cuvinte de apreciere față de țara noastră și mai ales față de nivelul de trai al cetățeanului român.

În cadrul unei conferințe de presă organizate la sediul PSD, domnul Gutieres, președintele Internaționalei Socialiste, ne felicita pentru nivelul de trai și pentru standardul de viață pe care ni-l asigură partidul de guvernământ, exprimându-și încrederea că, în curând, vom rivaliza cu cele mai evoluate societăți și standarde de viață din Europa. De asemenea, domnul Gutieres a aplaudat social-demagogia românească pentru înaltele ritmuri de dezvoltare imprimate economiei românești, pentru calitatea serviciilor publice, ale asistenței medicale, ale grijii față de persoanele în vârstă. Am aflat, cu această ocazie, ceea ce nu știam, că poporul român traversează o perioadă fastă, că avem climatul necesar pentru muncă, pentru creație, pentru asigurarea viitorului copiilor, că ritmul construcției de locuințe se menține la nivelul anilor anteriori lui 1989 și, în felul acesta, a trebuit să recunosc, să-mi revizuiesc percepția asupra realității românești, întrucât o înaltă personalitate din viața politică internațională poate că dispune de surse de informare cu mult mai corecte și mai exacte despre felul cum merg lucrurile în țară.

A vorbit, cu acest prilej, și domnul Adrian Năstase, care a mulțumit înaltului oaspete pentru primirea partidului domniei sale în rândul partidelor social-democrate din arena internațională și, cu acest prilej, i-aș adresa, și eu, domnului Gutieres invitația să aibă parte, în viața domniei sale, el și cu toți cei care îl apreciază, să se bucure de aceleași binefaceri de care mă bucur și eu, ca cetățean român, de pe urma guvernării social-demagogice din țara mea.

Mulțumesc.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulțumesc.

 
Dorin Grigore Popescu - marcarea unor recorduri negative în materie legislativă ale guvernului;

Domnul deputat Dorin Popescu. Va urma domnul Codrin Ștefănescu.

 

Domnul Dorin Grigore Popescu:

Domnule președinte,

O analiză a celor doi ani de guvernare PSD arată că actualul Guvern s-a transformat, încet - încet, din putere executivă, în principala putere legiuitoare a țării. Relațiile constituționale dintre Guvern și Parlament au fost, pur și simplu, călcate în picioare de către guvernanți, în goana pentru adoptarea cât mai rapidă și fără dezbatere a legilor.

Guvernul Adrian Năstase a stabilit adevărate recorduri negative în materie legislativă. Majoritatea proiectelor de lege au fost adoptate în procedură de urgență, la cheremul Guvernului. Ordonanțele de urgență au curs ca pe bandă, în dezacord cu spiritul Constituției, iar asumarea răspunderii Guvernului a devenit o practică des utilizată, atunci când partidul de guvernământ nu dorea să dea piept cu amendamentele opoziției.

Dacă adăugăm și faptul că cele mai importante propuneri legislative ale parlamentarilor din opoziție zac în comisiile de specialitate, putem spune că Parlamentul a devenit un decor al majorității PSD, utilizat însă pentru a găzdui, din când în când, discursurile pline de înțelepciune ale premierului Năstase.

Cu toate că opoziția este vinovată că există, ea trebuie să facă "ciocul mic", pentru ca partidul-stat să se desfășoare în întreaga-i splendoare, acaparând toate domeniile vieții publice. Și pentru ca vocea opoziției să fie cenzurată în totalitate, nu numai la posturile de televiziune docile PSD, nu ar fi exclus ca următoarea asumare a răspunderii Guvernului să se facă pe un proiect care să cuprindă toate legile din programul de guvernare pentru perioada 2003 - 2004. Astfel, Guvernul ar ieși triumfalist în fața opiniei publice, prin realizarea programului de guvernare, printr-o singură lege, stabilind un nou record mondial. Nu ar fi pentru prima dată când Parlamentul ar fi trimis în vacanță, chit că el reprezintă opțiunile milioanelor de români. În plus, prin concedierea parlamentarilor, Guvernul PSD ar economisi o mare parte din bani, pe care ar putea să-i folosească în viitoarea campanie electorală ca partid unic, iar sloganul folosit pe întregul teritoriu al patriei ar putea fi: "Dormi liniștit, PSD lucrează pentru tine!"

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulțumesc.

 
Codrin Ștefănescu - formularea unor concluzii la anumite critici liberale;

Domnul deputat Codrin Ștefănescu. Va urma domnul Ioan Sonea.

 

Domnul Codrin Ștefănescu:

Domnule președinte, stimați colegi,

Duminică, 6 aprilie a.c., purtătorul de cuvânt al PNL, Eugen Nicolăescu, acest de "necontestat" personaj al caznei liberale, coborât, parcă, din celebrul "Mult zgomot ".. pentru nimic" al lui Shakespeare, s-a legat - mai nou - de "cum sunt deturnați banii din sănătate", cerând demisia Doamnei ministru Daniela Bartoș, în condițiile în care "orice asistență medicală" ar fi mai mult decât ineficace față de aberantele "pretenții" de discurs ale "dezacordatei" voci liberale.

Devenit "specialist" în a cere - din când în când - câte o demisie, se vede treaba că Eugen Nicolăescu nu știe care-i "grija" omului, căruia, spre deosebire de cal, îi este frică de un alt... final de drum.

Referitor la "măsurile" luate de Doamna Bartoș, măsuri pe care ar fi trebuit - așa cum a promis - să le ia guvernarea trecută, îi spun domnului deputat, cu această ocazie, că - firesc - i-ar fi greu să le înțeleagă din ".. fotoliul călduț al unei "o ".. poziții" pricepută numai la lansat invective și cerut demisii.

Dincolo de tonul apropiat de ".. "bâlci" al reprezentantului PNL, nu este nimic din consistența unei foarte necesare analize a modului în care se desfășoară reforma în spitale, ca o condiție de fond - și nu de formă - a integrării noastre europene. Este ușor să "bați toba" dezastrului, în loc să te apleci asupra unui "program de măsuri", aprobat într-o ședință de guvern, în care, spre deosebire de vremea "coaliției dintre creștini, liberali și pseudosocial-democrați", specialiștii sunt recrutați și promovați pe criterii adevărate - și nu de algoritm, ca pe vremuri.

Și domnului deputat Eugen Nicolăescu îi stau la dispoziție toate programele și măsurile promovate atât de Ministerul Sănătății și Familiei, cât și de celelalte autorități guvernamentale... Poate așa, va înțelege mai bine că o astfel de "reformă" este o operă colectivă, spre deosebire de trecutele ".. "tentative" liberale de a privi actul guvernării ca o permanentă "ciorovăială", așa cum, în realitate, a și fost. De aceea cererea sa nu mă surprinde - cum, de altminteri, cred că nu mai surprinde pe nimeni ritmicitatea și constanța "prestațiilor zgomotoase" ale lui Eugen Nicolăescu, făcându-mă să înțeleg care este adevărata sa menire în politică.

Mulțumesc.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulțumesc și eu.

 
Ioan Sonea - declarație intitulată Momente de istorie;

Dau cuvântul domnului deputat Ioan Sonea. Va urma domnul Emil Rus. Domnii deputați Ion Luchian și Emil Boc au depus la secretariat declarațiile.

 

Domnul Ioan Sonea:

Mulțumesc, domnule președinte.

"Momente de istorie"

Istoriile popoarelor care nu se mai încăpeau în interiorul propriilor granițe, pe propriul pământ, consemnează expansiunea acestora, fie prin lupte de apărare a propriilor interese, fie ca națiuni civilizatoare față de inferiorii asupra cărora își vor manifesta acțiunea civilizatoare. Nu de puține ori, desigur, aceștia sunt invitați de grupuri, persoane, structuri politice sau de altă natură, ca să le salveze acestora unele interese.

În cele mai multe cazuri, aceste popoare civilizatoare se autoinvită declarându-se chiar eliberatori ai popoarelor pe care le ocupă, chiar dacă pretextul adevărat este aurul galben, verde sau negru.

Astăzi, asistăm la repetarea clișeelor, chiar dacă actorii sunt alții. Eroii sunt declarați, și de cuceritori, și de cuceriți. Totuși, merită aduse în discuție câteva aspecte. Zilele trecute, a fost salvată, de către vitejii soldați americani, o tânără luptătoare, din mâinile barbarilor irakieni, tânără de 19 ani, sigur, americancă, și ea. A fost eliberată dintr-un spital și tânăra a fost declarată erou național, după spaima zdravănă, desigur, pe care a tras-o. Probabil că este prea multă ironie în ceea ce spun, dar tragismul poate că are și această latură.

Cazul a fost mediatizat intens, s-a făcut conferință de presă de către părinții fetei, și în America, și în Germania, unde ea este acuma, îi dorim sănătate, Dumnezeu să îi ajute să revină cât mai repede în rândurile oamenilor obișnuiți, dar, totuși, rezultă niște întrebări din această chestiune. Dacă această tânără s-a înrolat în armată la o vârstă așa de tânără pentru a face bani, pentru a urma cursurile unei școli pentru a deveni învățătoare, totuși ne putem pune întrebarea ce societate este aceasta care admite, care permite ca un ideal, de altfel nobil, acela de a deveni dascăl, să fie realizat prin astfel de sacrificii. Ce societate este aceasta care acceptă adolescenți, pentru că este un adolescent, să se înroleze într-un război atât de dur, când putea o tânără, pe de altă parte, să se antreneze să devină aptă de a face față unui astfel de război și cum se explică faptul că o familie americană, într-o societate atât de dezvoltată, să nu fie în stare să-și susțină copilul la studii la o școală, de fapt, nu de un nivel foarte înalt, de altfel, decât prin sacrificarea, în ultimă instanță, a vieții propriului copil.

Sigur, sunt întrebări care permit meditația asupra adevăratei situații din societatea americană.

Tot în scenele istorice pe care ni le prezintă mass-media, este una deosebită, aceea prin care soldații eliberatori intră într-un palat, desigur, construit cu eforturi deosebite, pentru dictator, pentru Saddam, desigur, pentru "un diavol al Orientului", dar intră într-un castel pustiu, sub privirea sau sub ochiul camerei de luat vederi și că ar intra nu ar fi nimic, dar, efectiv, intră cu mașina blindată, spărgând poarta castelului, să spunem așa.

Desigur că imediat s-au realizat sau am făcut, cel puțin, asocierea cu faptul cum intrau cavalerii pe vremuri în castelele pe care le cucereau, cum intrau turcii în bisericile creștine, cum intrau cavalerii, nu știu când, în Templul din Ierusalim ș.a.m.d. Iată, nici o deosebire, cavalerul, astăzi, intră cu mașina blindată și vrea să-și demonstreze forța civilizatoare. Desigur că problemele pot fi discutate, nu știu dacă este important cine a folosit acel castel. Eu cred că este important cine ar urma să-l folosească. Sau, dacă revenim puțin și la istoria noastră, câți dintre cei care au intrat în aceste bunuri, în România, declarate, cândva, ale tiranului Ceaușescu, se bucură, astăzi, de aceste lucruri.

Ne întrebăm cine se va bucura de aceste castele, în curând, în Irak. Desigur că noi nu putem decât să consemnăm, tot așa, în notițe zilnice, ceea ce vedem, dar mai apare un aspect. Tot prin mass-media, se vehicula, zilele trecute, interesul pe care-l poartă conducătorii unui stat, precum este SUA, președinte, vicepreședinte, oameni importanți care au interese deosebite în direcția economiei cu petrol și cu gaze și dacă, totuși, nu ne putem pune întrebarea cum anumite popoare, sau țări, sau așa mai departe nu văd dincolo de declarațiile politice și se lasă atrași în astfel de acțiuni de forță, acțiuni militare prin care se distrug bunuri ale umanității, bunuri ale unor popoare, pentru a satisface, pur și simplu, interesele unor grupuri, chiar dacă sunt foarte, foarte puternice.

Nici România, de fapt, nu face excepție de la aceste manifestări. Iată că îmi amintesc că, sub semnul curcubeului, copiii din România aplaudau intrarea țării sau, mă rog, intenția de atunci și se pare finalizată, până la urmă, intrarea României într-un bloc militar. Am văzut, și zilele trecute, la televiziune, copii manifestând, fie pentru război, fie împotriva războiului, și să nu ne mai mirăm, săptămâna trecută, cred că, România era poate singura țară în care populația manifesta în favoarea războiului.

Sigur că sunt unele boli mintale probabil transmisibile. Întrebarea este cine ne scapă pe noi, nu știu: doctorii, popii sau vrăjitoarele?!

Mulțumesc.

 
Emil Rus - comentariu legat de criza din sănătate;

Domnul Corneliu Ciontu:

Dau cuvântul domnului deputat Emil Rus. Va urma domnul Ioan Mocioi.

 

Domnul Emil Rus:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Doamnelor și domnilor deputați,

Criza din sănătate mă îndeamnă să fac această declarație politică, întrucât, nu mai departe de ieri, 7 aprilie, s-a marcat, în țara noastră, în instituții publice și private, în societatea civilă și academică, Ziua Mondială a Sănătății, cu mesajul "Un mediu sănătos pentru copii". Nimic nu poate fi mai înălțător, în general, decât realizarea acestui deziderat și nimic nu poate fi mai dramatic decât situația de colaps din sănătate din România, când auzi, în fiecare moment, de protestele pensionarilor în stradă, pentru că nu au acces la medicamente gratuite sau compensate ori vezi cozile imense de la farmacii, din orașe, pentru ca bolnavii să poată să prindă o rețetă compensată.

Bolnavii din mediul rural cheltuiesc și pe tren sau pe autobuz, întrucât farmaciile din localitățile lor nu au posibilitatea să încheie contracte cu Casele județene pentru asigurări de sănătate și, prin urmare, nu sunt în drept să acorde medicamente gratuite sau compensate.

Medicii pensionari, care au făcut ceva, au făcut mult pentru sănătate și pentru țară, la o întâlnire recentă cu ministrul sănătății, în ideea omagierii muncii lor, aceștia s-au plâns de pensiile neîndestulătoare, iar ministrul i-a rugat să aibă răbdare. Veritabilă probă de cinism: când să mai aibă, acești oameni în vârstă, răbdare?!

Alături de corupția generalizată și nu în afara ei, problema zilei este colapsul din sistemul sanitar. La noi, natalitatea este în prăbușire, mortalitatea în creștere, iar populația este bolnavă. Tuberculoza, boala sărăciei, face ravagii, hepatita epidemică ia amploare, sifilisul este în creștere bruscă, râia, tumorile maligne și diabetul au devenit boli frecvente. Și, atunci, care e mediul sănătos pentru copii?

Oamenii nu pot înțelege cum se face că ei contribuie la fondul de sănătate lună de lună, iar când e vorba de asistență medicală și medicamente, în fața lor se face tabula rasa și, în întuneric, nu le rămâne decât să-și caute lumânarea.

Chiar vă întrebăm, domnule prim-ministru, domnilor miniștri Daniela Bartoș și Mihai Nicolae Tănăsescu, când veți da atenția cuvenită acestui domeniu al sănătății? Probabil atunci când reprezentanții Uniunii Europene vor pune piciorul în prag.

Oamenii cer cu insistență ca fondurile pentru sănătate să fie folosite în acest sens și să nu fie acoperite alte goluri financiare cu banii lor și să se elimine etatizarea și birocratizarea excesivă a politicii din sănătate. Altfel, vorba cuiva: cine nu știe să aibă grijă de sănătatea propriului popor, chiar în condiții materiale dificile, acela nu merită să-l păstorească.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulțumesc.

 
Ion Mocioi - despre județul Gorj un colț de țară uitat de guvernanți;

Dau cuvântul domnului deputat Ion Mocioi. Va urma domnul Iulian Mincu.

 

Domnul Ion Mocioi:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Doresc să-mi manifest nemulțumirea pentru politica economică, reformă și privatizare, aplicată în zona de nord a Olteniei, Gorj și Valea Jiului. Această zonă s-a dezvoltat, până în 1989, prin punerea în valoare a cărbunelui, calcarului și pădurilor, bogății pentru care s-au folosit mari investiții în mine, la zi și de subteran, în mari combinate, uzine și fabrici de profil, ceea ce a asigurat speranța de viață a locuitorilor.

Prin politica economică, reforma prin restructurare și privatizare aplicată în zonă, zeci de mii de muncitori au fost disponibilizați, rămânând, astăzi, fără nici o posibilitate de viață, săraci, care nu găsesc nicăieri o alternativă pentru a avea un loc de muncă și condiții de viață. Copiii lor, de asemenea, nu au nici o perspectivă, căci numărul locurilor de muncă este în continuă descreștere, cu alte mii de posturi care se desființează. Exodul către alte zări, specific perioadei dintre cele două războaie mondiale, pare a fi singura speranță a tinerilor care nu au perspectiva încadrării, a formării unei familii, a creșterii copiilor, a unei vieți demne în județul natal. Așa se întâmplă în Gorj.

De asemenea, perspectiva dezvoltării turistice, despre care s-a mai vorbit, a județului Gorj este sumbră, pentru că infrastructurile, respectiv căile de acces europene dintre Deva și Craiova, precum și dintre Râmnicu Vâlcea și Drobeta-Turnu Severin, au fost scoase din programul Uniunii Europene pe următoarele decenii. Și respectivele drumuri au rămas și rămân cele mai distruse din țară. Practic, ele nu pot fi folosite.

Centrul cultural și turistic Târgu Jiu, reședința județului Gorj, în care se află cele mai importante opere brâncușiene recunoscute și în plan internațional, pierde interesul pentru turism al europenilor, tocmai datorită acestei infrastructuri impracticabile. Pentru cel puțin același motiv, nu vin în județ nici alți investitori, pentru a crea noi ramuri de producție și respectiv noi locuri de muncă.

Pentru județul Gorj, practic, nu există o politică de refacere economică și de dezvoltare durabilă. De aceea declarăm că Guvernul ar trebui să gândească, și pentru această zonă, o politică adecvată. Îi cerem să trimită în județ o comisie de reprezentanți ai tuturor ministerelor, pentru o regândire a economiei acestui colț de țară uitat de guvernanți. În obiectivul acestei echipe trebuie să fie investițiile în economie, în primul rând din partea statului, dar și turismul, agricultura, modernizarea infrastructurii, a căilor europene, în primul rând, dar și a celor naționale și județene de pe teritoriul județului, în perspectiva recreării a cel puțin 100.000 de locuri de muncă și, prin aceasta, a înlăturării sărăciei care s-a statornicit în familiile gorjenilor.

Vă mulțumesc pentru atenție.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulțumesc.

 
Iulian Mincu - apel la o dezvoltare durabilă prin sănătate;

Dau cuvântul domnului deputat Iulian Mincu. Va urma doamna Smaranda Ionescu.

 

Domnul Iulian Mincu:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

Mai mulți antevorbitori au vorbit despre sănătate. Problema sănătății preocupă întreaga populație din România. Și toți au dreptate. Clemenceau spunea, încă de acum 80 de ani, că sănătatea este o problemă politică și de aceea eu o voi trata din punct de vedere politic.

Efortul medical din ultimii 35 de ani, din Europa și Statele Unite, a dus, de exemplu, la scăderea mortalității prin boli cardiovasculare, cancer, prelungirea mediei de viață.

Sistemul sanitar din România nu a mai trecut prin asemenea criză de peste 60 de ani. Este o criză de sistem și una de conducere. Ministerul Sănătății a adoptat centralizarea și soluții unice mici, care duc și nu duc nicăieri. Sunt unele exemple negative care arată că posibilități existau. De exemplu, există 128 de agenți economici care au peste 20.000 de miliarde datorii și, în același timp, Ministerul Sănătății, deci Casa de Asigurări de Sănătate a anunțat că are o datorie de 12.000 de miliarde. Și să nu uităm că p.i.b.-ul din acest an este de 3,8%, mai mic decât p.i.b.-ul de anul trecut, de 4,2%. Aceste probleme sunt deosebit de importante pentru bunul mers al sănătății. Nu reducerea cu 20.456 de paturi, care să ducă de la 7,3‰, cât erau înainte paturile, la 5,5‰, cât este în Uniunea Europeană, este soluția. Este problema că, dacă în Uniunea Europeană se pot reduce aceste paturi, este pentru că ambulatoriile și medicii de familie pot prelua îngrijirea bolnavilor și au tehnica necesară.

Aș vrea să ridic următoarea problemă deosebit de importantă pe care o pune sănătatea în România, pentru că sănătatea este productivă, pentru că muncitorii cu salarii mari lipsesc mai puțin de la serviciu. Să nu uităm că, în Uniunea Europeană, în ultimii ani, peste 8 milioane de vieți au fost salvate, s-au adăugat 330 de milioane de ani de viață în plus.

În România avem cele mai scăzute cheltuieli de sănătate: 23 dolari/persoană/an. În țările cele mai slab dezvoltate, sunt 13 dolari. Dar vreau să vă spun că un studiu recent arată că, cheltuielile de sănătate în țările cu venituri mari, cu veniturile din Uniunea Europeană, cheltuielile depășesc 2.000 de dolari. Viitorul nostru? Se spune că, statistic, nu vom ajunge la 34 dolari/an decât în anul 2007 și 38 de dolari de-abia în anul 2015.

Un studiu european, un studiu politic a analizat recent starea de sănătate în Uniunea Europeană, comparativ cu țările candidate. România ar trebui să crească p.i.b.-ul, în următorii 20 de ani, cu 7,3% anual, până ajunge la 75% din media europeană a acestui p.i.b.

În țările Uniunii Europene, valoarea capitalului uman este de 3-4 ori mai mare decât a celui fizic. Nici o țară nu a ajuns la o dezvoltare durabilă fără să investească substanțial și eficient în educația și sănătatea poporului său.

Reformele economice de piață pot accelera dezvoltarea. Neînsoțite însă de investiții în capitalul uman, ele vor eșua. Cheltuielile pentru sănătate, în România, ar trebui să crească până la 8,5% din p.i.b. Pentru că sărăcia este o cauză majoră a bolilor și a morții premature și boala duce la sărăcie, iar sistemul sanitar din România a fost și este și va fi finanțat în cel puțin următorii 20 de ani, creșterea p.i.b.-ului la 8,5% este o doleanță, însă, fără aceste cheltuieli nu se poate ieși din situația de criză a sănătății din România.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulțumesc și eu.

 
Smaranda Ionescu - comentariu pe marginea Ordonanței nr. 9/2003 pentru modificarea și completarea Legii nr. 19/2000;

Doamna deputat Smaranda Ionescu.

 

Doamna Smaranda Ionescu:

Mulțumesc, domnule președinte.

Aș vrea să vă fac parte la o mascaradă la care asistăm în momentul de față.

Postul Paștelui ne oferă un nou spectacol guvernamental prost conceput și mai prost interpretat, dar mai ales execrabil regizat. Este vorba despre farsa solidarității jucată de ministrul Muncii și Solidarității Sociale Marian Sârbu, pe ringul amenajat de Guvern prin Ordonanța nr.9/2003 pentru modificarea și completarea Legii nr.19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale.

Ca urmare a unei scrisori deschise primite din partea societății civile, reprezentată prin Organizația de Parteneriat pentru Egalitate, trimisă, de altfel, nu numai Parlamentului, ci și primului-ministru, ministrului muncii și solidarității sociale, ministrului integrării și președintelui Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, Subcomisia pentru Oportunități Egale din Parlament a organizat, în ziua de 12 martie anul acesta, o discuție privind conținutul ordonanței mai sus amintite.

La această discuție au participat un secretar de stat din Ministerul Integrării, președintele Consiliului Național de Combatere a Discriminării, director general din Ministerul Sănătății și Familiei. Doar Ministerul Muncii, autorul de fapt al ordonanței a fost reprezentat la nivel de tineri directori. Dacă domnul ministru al muncii ar fi participat la această discuție ar fi constatat personal că propunerile din ordonanță au fost categoric respinse de beneficiari, în speță, atât mame, cât și tați.

Abordarea însă în presă a acestui subiect cu atâta cinism, aroganță și lipsă de considerație față de femei și față de părinți, în general, precum și maniera grosolană în care domnul ministru a discutat despre problemele părinților care își îngrijesc copiii care nu au împlinit încă vârsta de 2 ani, mă face să mă întreb în ce măsură domnul ministru Marian Sârbu este demn de a fi în continuare ministru și nu numai ministru al muncii, dar mai ales al solidarității sociale.

Doresc să reamintesc domnului ministru că atât politicile europene cât și cele ale organismelor internaționale (ONU, CEDAV și OIM) acordă o deosebită atenție problemei femeilor pe piața muncii, ocrotind maternitatea, precum și respectând protecția angajaților cu responsabilități familiale. Îi reamintesc, de asemenea, domnului ministru că situația sănătății reproducerii în România este foarte gravă: cea mai crescută rată a mortalității materne, o rată crescută a mortalității infantile, un număr mare de copii abandonați în maternități, rate scăzute ale fertilității și natalității care nu asigură un spor pozitiv al populației. Totodată, actul normativ despre care discutăm, prin consecințele sale negative pe termen mediu și lung asupra profilului demografic, vine în contradicție cu obiectivele stabilite în strategia în domeniul sănătății, reproducerii și al sexualității, elaborată de Ministerul Sănătății și Familiei în februarie 2003.

Între timp, la presiunea societății civile și a mass-media, ordonanța a fost retrasă, urmând a fi modificată de Guvern. La rampă a apărut domnul ministru Cozmâncă, coleg de guvern al domnului Marian Sârbu, spunând că ordonanța va fi modificată iar plafonarea care a stârnit atâta indignare, la 4 milioane 200.000 de lei pentru mame, va fi suspendată.

La foarte scurt timp însă, după această intervenție vine, din nou, domnul ministru al muncii, spunând că prevederile ordonanței și plafonarea se vor aplica, dar din 2004. Halal Guvern, halal consens, halal hotărâri de guvern!

Dar, pentru că în acest interval de timp, deci până la modificarea ordonanței, mai am speranța că inițiatorii vor avea ocazia să aducă modificări textului respectiv, doresc să le atrag atenția asupra unor aspecte rezultate în urma dezbaterilor organizate în cadrul ședinței subcomisiei, și anume: ce fel de măsuri de protecție socială promovează actualul guvern social-democrat aflat la putere dacă nu rezolvă o seamă de probleme, printre care: în ce măsură beneficiază de protecție socială pentru maternitate și pentru îngrijirea copilului mic femeile neasigurate în sistemul public obligatoriu de asigurări sociale, care nu pot să se asigure nici prin contracte individuale - este vorba de femei sau bărbați, părinți din mediul rural sau care desfășoară activități independente. Cum pot să-și planifice sarcina femeile din România pentru a se asigura cu 10 luni înainte de a rămâne gravide? Nu cumva această ordonanță este și o ingerință în viața intimă a fiecărei familii? Ce se întâmplă cu femeile nou angajate care nu au o vechime de 10 luni în muncă și care rămân gravide? Această categorie nu este protejată nici pentru riscul de maternitate, nici pentru concediul parental. Care este situația angajaților, atât bărbați cât și femei, care revin din concediul parental? Mai sunt ei asigurați în sistemul public și pot beneficia de indemnizații pentru categoriile de riscuri menționate în lege?

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Încercați să încheiați, doamna Smaranda.

 
 

Doamna Smaranda Ionescu:

Pe perioada concediului parental, contractul de muncă se suspendă. Mai sunt și alte probleme: ordonanța dacă va apare sub forma modificată, să vedem ce se întâmplă dacă acționează retroactiv și reziliază contracte deja încheiate între părți fără restituirea sumelor asigurate și aș dori să mulțumesc atât presei scrise, cât și celei audiovizuale care a declanșat o campanie de presă susținută și care a informat cu deosebită acuratețe opinia publică în legătură cu acest nefericit demers legislativ numit, pe bună dreptate, "ordonanța pentru taxa pe copil".

Vă mulțumesc domnule președinte.

 
 

(Următoarele intervenții au fost consemnate conform materialelor depuse de domnii deputați la secretariatul de ședință.)

 
Ion Luchian - despre criza din sistemul sanitar;

Domnul Ion Luchian:

Guvernul PSD a adus sistemul sanitar în cea mai gravă criză pe care a înregistrat-o în ultimii 13 ani. Considerăm că protestul medicilor și farmaciștilor reprezintă cea mai rușinoasă pată pe obrazul unui Guvern care minte atunci când spune că se preocupă de soarta oamenilor. PNL-ul susține că demiterea ministrului sănătății nu este numai o dovadă de înțelegere a crizei din sistemul sanitar, dar și o necesitate pentru a împiedica continuarea acestui dezastru. În această legislatură, deja am semnat două moțiuni în Parlament având ca temă criza sistemului sanitar din România și nu s-a întâmplat nimic din ceea ce am cerut Guvernului Năstase.

PNL susține că principalele cauze ale crizei din sănătate constau în subfinanțarea sistemului, blocarea unor sume din fondul asigurărilor și utilizarea acestora pentru alte destinații, introducerea unor metodologii nejustificate economic și social în relațiile farmaciilor cu casele județene de asigurări, precum și schimbarea normelor de compensare a medicamentelor.

Duminică, criza din sistemul sanitar a scos în stradă aproape 1.500 de persoane aparținând unor organizații profesionale, civice sau sindicale, bolnavi și pensionari, în cel mai mare miting pentru sănătate organizat în România, în ultimii 50 de ani. Cetățeni din mai mult de jumătate dintre județele României s-au adunat în Piața Revoluției, înainte de ora 11.00, la care a fost anunțată manifestația de către Colegiul Medicilor și Colegiul Farmaciștilor din România.

Protestatarii purtau pancarte pe care se putea citi: "Opriți genocidul", "Un pat de spital mai puțin, un mormânt în plus", "Rețeta gratuită", "Egal Clopotin, Lopatin, Cimitirol" sau "Politica Bartoș este un genocid național". De la tribuna organizată în centrul pieței au vorbit pe rând liderii tuturor organizațiilor prezente la manifestație: Colegiul Medicilor, Colegiul Farmaciștilor, Asociația Beneficiarilor de Servicii Medicale, Camera Federativă a Medicilor, Asociația Pensionarilor din România, Patronatul Medicilor de Familie și Asociația Națională a Medicilor de Medicină de Familie/Medicină Generală, BNS, Sanitas, Alianța Civică, Eșarfele albastre, dar și oameni simpli, bolnavi care nu-și mai pot procura medicamente.

"Numai în luna februarie 2003 au murit peste 20.000 de pensionari, și asta pentru că nu au mai avut acces la medicamente, iar spitalele s-au confruntat cu cea mai acută criză de materiale sanitare", a spus Ștefan Dumitrescu, președintele Asociației Naționale a Pensionarilor din România. "În acest context, s-a apreciat că o amenințare și mai mare pentru viitorul României, pe fondul lipsei de medicamente, o constituie creșterea fără precedent a numărului cazurilor de suicid", a declarat profesorul Florin Tudose, șeful clinicii de psihiatrie a Spitalului Universitar de Urgență București.

Protestatarii au criticat Executivul pentru lipsa medicamentelor compensate și gratuite din farmacii, pentru blocajul din sistem și au scandat, în repetate rânduri, demisia Guvernului, în frunte cu premierul Adrian Năstase.

"Având în vedere criza sistemului de sănătate din România - dovedită prin semnalele disperate ale populației bolnave și ale corpului medical, incapacitatea sistemului sanitar de a achita cheltuieli de bază asumate prin bugetul aprobat oficial, lipsa acută de medicamente compensate pentru tratamentul ambulator, având drept consecință greutăți majore în tratamentul unor boli cronice grave ca epilepsia, bolile psihice, cancerele, hemofiliile, cu consecințe mortale asupra oamenilor, lipsa medicamentelor, a hranei din spitale, precum și frigul și supraaglomerarea unor secții - încercarea autorităților care, sub masca reformei, închid unități sanitare cu paturi, fără a ține seama de securitatea sanitară a populației din numeroase zone, protestatarii cer președintelui României să-și exercite obligațiile care rezultă din art.80 al Constituției și să medieze situației de criză din sănătate, în comun cu oficiali ai Guvernului, reprezentanții Parlamentului, ai populației, ai corpului medical și farmaceutic", se arată într-o scrisoare deschisă adresată autorităților statului și care a fost citită, duminică, în Piața Revoluției, de către Mircea Cinteză, președintele Colegiului Medicilor din România. În plus, semnatarii scrisorii au mai cerut modificarea Ordonanței de Urgență 150/2002, astfel încât CNAS să devină instituție autonomă și nu subordonată MSF, iar banii asiguraților să rămână în sistem pentru sănătate, nu să acopere găurile negre din economie. Mai mult chiar, protestatarii au cerut protecția socială efectivă pentru accesul întregii populații la tratamentul medicamentos ambulator, garantarea accesului real al populației la îngrijirile medicale spitalicești și prezentarea publică a planului restructurării spitalelor, cu asigurarea uniformității acestui tip de servicii pe întreg teritoriul țării. Domnul Mircea Cinteză a cerut îndepărtarea confuziei și incertitudinii care rezultă din cascada de acte legislative contradictorii din domeniul sanitar, îndepărtarea măsurilor de umilire a cetățeanului român și redarea demnității pentru bolnavii în suferință.

Protestatarii au mai scandat, în încheiere, "Adio Năstase, Adio Bartoș"., "Demisia!", "Avem nevoie de sănătate. Vrem banii noștri, Nu vă lăsăm să faceți un alt FNI cu banii asiguraților", "Opriți genocidul din Sănătate", "Încetați să mai furați banii pentru bolnavi!".

Gheorghe Eugen Nicolaescu - câteva argumente în sprijinul unei politici reale și efective de descentralizare a administrației publice în România;

Domnul Gheorghe Eugen Nicolăescu:

Partidul Național Liberal a considerat întotdeauna că o politică reală și efectivă de descentralizare a administrației publice din România constituie o dovadă că regulile europene au fost învățate, iar comunitățile locale au puterea de a-și decide viitorul.

Am apreciat că administrațiile locale pot fi mai eficiente, mai responsabile și mai hotărâte în gestionarea resurselor locale, dar și în rezolvarea problemelor specifice ale comunității.

Partidul Național Liberal a participat înainte de anul 2000 la adoptarea legislației referitoare la crearea regiunilor de dezvoltare economică. Aceste regiuni nu au nici o legătură cu actualele unități administrativ-teritoriale și scopul lor este să asigure dezvoltarea regiunilor rămase în urmă.

Regiunile de dezvoltare economică sunt create să elaboreze programele și proiectele pentru atragerea fondurilor de la Uniunea Europeană pentru a dezvolta efectiv regiunile României. De aceea, orice altă interpretare sau abordare nu este în concordanță cu cerințele europene și urmăresc alte interese, așa cum procedează UDMR, care a forțat mâna Guvernului Năstase de a schimba ordinea firească a lucrurilor doar bazându-se pe un argument anacronic - etnia.

UDMR nu este capabilă să depășească condiția sa etnică și să adopte o poziție politică corectă, acționând pentru o unire a unor județe exclusiv pe criteriul etnic a unor județe slab dezvoltate economic, ceea ce va avea ca efect generalizarea sărăciei și amânarea șanselor de progres în zonele respective.

Regiunile de dezvoltare trebuie să țină cont obligatoriu de criterii economice și sociale, singurele care pot cu adevărat să asigure speranță cetățenilor că vor trăi mai bine. Colaborarea regională presupune schimburi între județele componente, un argument în plus pentru zonele cu minorități de a se implica și integra la viața economică și socială a societății românești.

Ioan Miclea - declarație politică cu titlul Racolarea - modalitate sau șantaj;

Domnul Ioan Miclea:

"Racolarea - modalitate sau șantaj"

Mi se pare o absurditate să pretindă cineva că recent înființatul grup care să negocieze intrarea în PSD a unor personalități din alte partide, este un organism democratic sau că întreaga această activitate este democratică și transparentă.

Este cel puțin o impolitețe (asta ca să mă exprim elegant) ca un partid aflat la putere să "racoleze", de data aceasta să zicem "instituționalizat", membri ai altor partide, știut fiind că aceste "racolări" se fac prin șantaj și promisiuni.

Înființarea acestui grup este o grea lovitură dată firavei noastre democrații, în condițiile în care, în conformitate cu prevederile Constituției, aderarea la un partid este o opțiune liberă a fiecărui cetățean. Ce fel de libertate asigură atragerea unor personalități spre un partid (care este la putere) prin șantaj, promiterea de funcții, promiterea de demnități sau alte foloase?

Până în prezent, PSD a racolat personalități din celelalte partide prin șantajul bugetului de stat. Din această cauză, mulți aleși, primari și consilieri, au trecut la PSD deoarece numai așa localitățile lor primeau bani de la consiliile județene. Între răul de a fi în PSD și răul de a contraveni intereselor concetățenilor pentru simplu motiv că au alte convingeri politice decât cele ale partidului de la putere, au ales răul cel mai rău, și-au călcat pe conștiință, migrând spre PSD.

Nu găsesc nici o explicație logică la acest demers a înființării unui grup de racolare a unor personalități din alte partide de către PSD, deoarece lipsa de convingeri politice social-democrate (de nuanța PSD) a racolaților, nu este benefică acestui mastodont politic. Nu cred că poți face politica coerentă, cu atât mai puțin să aplici în teritoriu directive și programe, cu oameni a căror inimă este legată de alt partid sau cu oameni fără conștiință și fără Dumnezeu, care au trădat pe cei ce i-au promovat.

Guvernarea anterioară, CDR-UDMR-PD-PNL, etc., etc., a dovedit din plin până unde merge fripturismul și oportunismul politic. Oare nu-și mai amintește PSD-ul de oamenii care l-au trădat și au intrat în CDR? Se pare că nu, atâta timp cât i-a reprimit ba chiar a instituționalizat aceste metode aberante, nedemocratice. Cum este metoda, așa vor fi și rezultatele. Minciuna nu va putea acoperi niciodată adevărul, iar răul în acest caz cu greu va fi evitat.

Afirm aici cu toată responsabilitatea că modul în care procedează PSD în acest moment se numește corupție politică. Oare nu susține acest partid că împotriva corupției își îndreaptă el săgețile? Ba da, dar fiți siguri că totul este o mascaradă și o bătaie de joc.

Și pentru ca nimeni să nu mă poată acuza în acest caz de partizanat, voi relata aici în sprijinul afirmațiilor mele, câteva cazuri din județul Cluj, ai căror eroi sunt în majoritatea lor oameni din alte partide decât cel în care sunt eu.

Iată, în anul 2001, PSD avea 38 de primari din totalul de 81 în județul Cluj.

Deoarece municipiul Cluj Napoca are un primar, în persoana domnului Gheorghe Funar, PRM-ist, bugetul acestui mare oraș a fost "ajustat" ca atare de către PSD (71% în 2001 și 64% în 2002 din alocațiile bugetare). Este o mare nedreptate, deoarece banii li se cuvin cetățenilor orașului, indiferent de situația creată în administrația lui. Orașele cu primari PSD nu au asemenea probleme. Așa, de exemplu, Turda a primit 214% în 2001 și 104 în 2002; Câmpia Turzii a primit 149% în 2001 și 153% în 2002; iar Gherla a primit 174% în 2001 și 199% în 2002.

Vreau să subliniez că media alocațiilor bugetare pe acest an în județul Cluj este de 119% pentru localitățile cu primari PSD, 74% pentru localitățile cu primari PD, iar celelalte localități au 88%.

Și, în sfârșit, pentru a susține afirmația că PSD încurajează prostituția politică voi arăta aici modul în care au fost finanțate de la buget localitățile a căror primari au migrat spre PSD deși au fost aleși inițial pe listele altor partide. Astfel, în comuna Aluniș, primarul Ioan Pop (fost PD-ist) avea 79% în 2001 și 378% în 2002. Nu-i rentabil să fii pesedist?! Primarul din comuna Aschileu, fost PD-ist, Mircea Băgăreanu a săltat de la 89% în 2001 la 130% în 2002; dar ce să mai vorbim de primarul unei localități plină cu vile PSD, și amintesc aici comuna Beliș, în care primarul Roșca a primit în anul 2001 101% iar în anul 2002 446%. Strigător la cer! Desigur, vilele baronilor PSD trebuiau alimentate cu apă, trebuia să li se asigure canalizare, drumuri asfaltate etc. Exemplele ar putea continua în acest fel cu cazul Băișoara și altele.

Aș fi tentat să cred că migrația primarilor se datorează schimbării convingerilor acestora. Aș accepta această ipoteză dacă aș ști că un singur primar a trecut de la PSD la un alt partid. Dar așa ceva nu s-a întâmplat.

Am enumerat aceste câteva exemple pentru a releva urmările șantajului ascuns, tacit, pe care PSD l-a făcut cu aleșii altor partide.

Mă întreb cu groază ce se va întâmpla de acum înainte când această instituție a racolărilor a fost legiferată în PSD și când actualii aleși din opoziție vor cunoaște, în urma unor negocieri, bănuiesc lungi și anevoioase, cât de mare va fi felia de tort ce li se va servi în schimbul trădării. Acești transfugi politici au, după părerea mea, mentalitate de slugă. La așa stăpâni, așa slugi!

Mă rog lui Dumnezeu ca El să găsească o cale pentru a opri într-un fel aceste lucruri până nu se va ajunge la o stare deplorabilă în care oameni politici ai partidelor din opoziție să-și vândă credința și conștiința pe un blid de linte PSD-ist.

Emil Boc - ministrul sănătății are datoria de a demisiona în semn de protest față de subfinanțarea sistemului sanitar;

Domnul Emil Boc:

Criza actuală din domeniul sănătății, fără precedent în istoria post-revoluționară a României, o obligă pe doamna ministru al sănătății, Daniela Bartoș, la o demisie care să nu o mai facă părtașă la atentatul împotriva sănătății cetățenilor, prezentat de Guvernul Adrian Năstase drept "reformă".

O demisie, chiar tardivă, i-ar aduce doamnei Daniela Bartoș onoare și ar situa-o de partea colegilor săi medici, care au înțeles efectele dezastruoase ale deturnării de către Guvernul Năstase a banilor colectați pentru sănătate.

Sfidarea și umilirea cetățenilor trebuie să înceteze, iar Guvernul trebuie obligat, prin orice mijloace, să pună la dispoziția sănătății cele 12.000 de miliarde de lei aflați în prezent în contul asigurărilor de sănătate. În orice țară civilizată, demisia ministrului sănătății în semn de protest față de o astfel de nedreptate ar fi venit ca un gest de la sine înțeles.

În Programul de guvernare prezentat Parlamentului la învestitură, P.D.S.R. afirma că, în perioada 1996-2000, "situația din sistemul de sănătate s-ar fi degradat în mod constant, atingând cota de alarmă". Dacă acest fapt ar fi adevărat, în prezent, în condițiile în care s-a dublat numărul pensionarilor care mor în fiecare lună, bolnavii cronici își pierd viața pe paturile spitalelor în lipsa medicamentelor, iar cozile kilometrice obișnuite înainte de Revoluție s-au mutat în fața farmaciilor, care este starea sănătății? Acestea sunt obiectivele programului strategic al P.S.D., intitulat "O Românie mai sănătoasă, cu o morbiditate scăzută și mai puține decese premature"?

În calitate de medic, doamna ministru Daniela Bartoș ar trebui, cu siguranță, să înțeleagă mai bine decât alți colegi miniștri ce înseamnă funcționarea unui sistem de ocrotire a sănătății. Și tot în calitate de medic, doamna Bartoș a depus un jurământ - care începe cu preceptul "mai întâi să nu faci rău" - și care nu îi permite să pună alte interese, indiferent de natura acestora, deasupra interesului cetățeanului care are nevoie de asistență medicală și care a achitat toată viața o contribuție pentru a-și asigura acest drept.

În calitate de medic, doamna ministru are o răspundere mult mai mare decât colegii săi de cabinet. Apreciez că demisia doamnei ministru Bartoș ar putea deschide ochii Guvernului asupra atentatului la sănătatea cetățenilor, pe care îl patronează. Dacă cei peste 10.000 de pensionari și sutele de bolnavi cronici decedați în cursul lunii februarie, cozile din fața farmaciilor sau semnalele trase de Colegiul Medicilor, societatea civilă și reprezentanții Opoziției nu au avut nici un efect, poate un act de curaj din partea doamnei ministru al sănătății a rămas ultima soluție pentru stoparea distrugerii sistemului sanitar.

Doamna Daniela Bartoș se află în fața unei alternative: fie își asumă răspunderea, ca politician, pentru așa-zisa reformă cinică și inumană, soldată cu moartea a zeci de mii de bătrâni și bolnavi cronici - trecând aceste aspecte în următorul bilanț al guvernării -, fie își asumă răspunderea de a arăta Guvernului, în calitate de medic, că greșește grav și că aceste greșeli au consecințe dezastruoase și ireversibile.

Doamna ministru a sănătății are ocazia de a-și demonstra buna credință printr-o demisie în ceasul al 12-lea, și de a intra în istoria politicii ca o persoană conștientă, care s-a împotrivit unor măsuri criminale, și nu ca politicianul care a distrus și a îngropat sistemul sanitar din România, bătându-și joc de viața și de sănătatea a milioane de cetățeni.

Ioan Onisei - declarație intitulată: Anticorupția și ouăle lui Năstase; Omleta presei.

Domnul Ioan Onisei:

"Anticorupția și ouăle lui Năstase" (1)

Declarație politică

"Omleta presei"(2) - În atenția domnului prim-ministru Năstase Adrian

"Până și UDMR s-a ridicat la discuția moțiunii de cenzură împotriva subordonării Parlamentului de către Executiv, care servește aleșilor dimineața, la prânz și seara, pe săturate, ordonanțe de urgență tocmai bune de adoptat, pentru ca a doua zi să le modifice (...)". "Fie și de dragul de a mai discuta câte o lege o dată pe sesiune, inițiativa PRM, PNL și PD de a introduce o moțiune de cenzură merită salutată, neamivorbind că nimeni nu crede că noile reglementări ar fi produs vreun puseu de tensiune chiar și ultimului ciumete de corupt. Ce dovadă mai bună decât că parlamentarii Puterii le-au dat verde cu voioșie?" (3)

"Deși a considerat nejustificate atacurile la persoană, pesemne prin comparație cu mult mai justificatele atacuri la economie - premierul a ținut să-și facă numărul și cu această ocazie a și punctat pentru galerie: Cineva a sugerat să vină să-mi numere găinile. Eu i-am sugerat să vină să-mi numere ouăle. Trăiască Vacanța Mare! Leana și Costel - premier!" (4)

"Arogantul Adrian Năstase și-a dat din nou în petec. Luni seara (31 martie 2003), în Plenul celor două Camere ale Parlamentului, 444 de aleși ai neamului l-au putut auzi pe șeful Guvernului invitând opoziția să-i numere ouăle." (5) "Dar până să invite un parlamentar să-i numere ouăle", premierul s-a antrenat temeinic pe gazonul expresiilor deocheate. Primul-ministru repetase de curând opoziției că umblă toată ziua cu "corupția în gură". (6)

"Ni se pare sub demnitatea unui prim-ministru ca în Parlamentul României, într-un moment important pentru țară - cum este votarea unei moțiuni de cenzură referitoare la legile anticorupție -, să facă o asemenea declarație. Domnul Năstase probabil socoate că are simțul umorului și-l exercită în toate ocaziile. Eu n-am auzit ca într-un parlament sau într-un guvern din altă parte, din țările civilizate să se facă o declarație de acest gen. Este inacceptabil". (7)

"Practic, și această declarație - care trădează evident nervozitatea premierului, dar și un fel de disperare a lui de a nu putea da răspunsurile adecvate la întrebări de altminteri cât se poate de firești într-o societate democratică -, se poate vedea incapacitatea reală a guvernării actuale de a face față, așa cum se cuvine, problemelor pe care le are în față". (8)

"(...) să vină mai bine să-mi numere ouăle", chema "inacceptabil și vulgar" (9) Adrian Năstase. "Papii au fost controlați la ouă timp de 5 secole". (10). "Istoria spune că acest sistem s-a introdus după ce unul dintre capii Bisericii Catolice a reușit să devină o femeie travestită, ceea ce era de neîngăduit. Probabil că varianta actualizată a producerii ar consta în plasarea unei camere video (atât de dragi premierului) sub întâiul scaun de la Palatul Victoria". (11)

"Domnul Năstase ar trebui să revină într-un fel sau altul și să spună am greșit, iertați-mă, am făcut o glumă proastă (...). Nu e acceptabil ce se întâmplă. Nu vreau să spun cuvântul care îmi trece acum prin cap referitor la asemenea declarații. L-a spus domnul Iliescu o dată cu privire la Piața Universității. A devenit slogan după aia...". (12)

PS"Cum s-a ajuns la numărarea ouălelor"?

"Invitația cu tentă obscenă adresată de premier de la tribuna Parlamentului este urmarea unei declarații politice, de acum o săptămână -mai precis, din data de 25 martie 2003- a deputaților Partidului Democrat, care cereau inventarierea tablourilor și vietăților din ograda premierului. Ei erau nemulțumiți că legea anticorupție nu-l va obliga pe Năstase să-și declare colecțiile de artă sau efectivele de păsări și animale de la ferma Cornu. Deputatul Ioan Onisei l-a ironizat pe premier, întrebându-l dacă se teme cumva să nu-i fie răpite găinile și furate tablourile". (13)

"Premierul Adrian Năstase a încercat ieri să justifice anumite lacune ale legii anticorupție:

AVERI - Unii colegi de la diverse grupuri parlamentare au spus că, dacă trecem pe Internet cât e contul bancar, riscăm să oferim o bază de date pentru cei care ar fi tentați să facă răpiri ale familiilor demnitarilor și să ceară exact suma din cont. Adică devenim complici morali la o astfel de acțiune". COLECȚII - La un moment dat am avut impresia că acest punct mă viza doar pe mine.

Dacă este nevoie, facem o lege specială pentru colecțiile mele de artă, dacă asta chiar e o problemă". (14)

" Nu încercați să vă faceți că nu înțelegeți rațiunile și scopul moțiunii de cenzură, așa cum încercați să vă faceți că nu înțelegeți de ce opinia publică este nemulțumită și contrariată de faptul că noua declarație de avere conținută în pachetul legislativ cu care ați venit în fața Parlamentului, nu mai conține rubricile privind colecțiile sau obiectele de artă cu valoare deosebită ( opere de artă plastică, mobilier de artă, antichități etc.); colecțiile numismatice, filatelice, de artă populară etc.; obiecte și bijuterii din aur, argint, platină și pietre prețioase cu o valoare de peste 1.000.000 lei fiecare sau cântărind peste 100 grame, așa cum nu mai conține nici efective de animale și păsări și nici participări-acțiuni, părți sociale în societățile comerciale și valoarea acțiunilor sau părților sociale" (15).

"(...) noua noastră declarație de avere, domnule Președinte - Premier -declarație care, vrând - nevrând, va trebui să apară pe pagina de internet a Guvernului- nu va mai cuprinde (dacă a cuprins vreodată!) opere de artă plastică, mobilierul de artă, antichitățile, piesele numismatice și filatelice pe care le-ați achiziționat din veniturile de bugetar și din sudoarea muncii voastre la ferma de la Cornu, ale cărei efective de animale și păsări vor rămâne, și ele, secrete. Și totuși, până la urmă, ce greșeală: publicare efectivelor de animale și păsări, producție record de lapte și ouă ale fermei model Cornu ar fi putut -cine știe?!- să justifice o colecție de artă apreciată, în cercurile cunoscătorilor, la aproximativ 2.000.000 de dolari" (16).

Și încă ceva, domnule Năstase: sper să nu răspundeți acestei scrisori deschise declarând că nu veți face publică lista deoarece "unii colegi de la diverse grupuri parlamentare" (mai "diverse" decât PSD și UDMR?!?) v-au sfătuit să nu o faceți pentru că s-ar putea să vi se fure tablourile sau răpească găinile!" (17).

"Vă veți acoperi, încă o dată, de ridicol, așa cum s-a întâmplat când ați afirmat (...) dacă pe Internet este trecută valoarea exactă a contului bancar, există riscul de a oferi o bază de date eventualelor persoane tentate, de exemplu, de răpirea unor membri de familie", adică "devenim complici morali la o astfel de acțiune"(!!!). Ca și când, cei care vor bifa DA în noua declarație de avere, în dreptul rubricii "depozite în valută sau în lei, în țară sau străinătate, a căror valoare depășește echivalentul a 10.000 euro" nu ar risca să fie aflați de "răpitori"!!! (18)

PPS Această "Declarație politică" se vrea un modest semn de respect și prețuire pentru presă, ca și pentru intelectualii care s-au exprimat ferm și -cum altfel?- critic în legătură cu atitudinea grobiană a Primului-ministru Adrian Năstase manifestată la dezbaterile recentei moțiuni de cenzură.

 

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulțumesc. Secțiunea "Declarații politice" s-a încheiat, vă urez o zi spornică! Predau microfonul domnului vicepreședinte Petrescu.

 
   

Adresa poștală: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, București miercuri, 20 noiembrie 2019, 16:04
Telefoane (centrala): (021)3160300, (021)4141111
E-mail: webmaster@cdep.ro