Plen
Sittings of the Chamber of Deputies of September 10, 1997
Abstract of the sittings
Full-text of the sittings

Parliamentary debates
Calendar
- Chamber of Deputies:
2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003 2002
2001 2000 1999
1998 1997 1996
Query debates
for legislature: 2016-present
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996

Meetings broadcast

format Real Media
Last meetings
19-11-2019
Video archive:2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003
You are here: Home page > Parliamentary Business > Debates > Calendar 1997 > 10-09-1997 Printable version

Sittings of the Chamber of Deputies of September 10, 1997

  1. Intervenții ale domnilor deputați:

 

Ședința a început la ora 9.00.

Lucrările au fost conduse de domnul Vasile Lupu, vicepreședinte al Camerei Deputaților, asistat de domnul Kovács Csaba Tiberiu, secretar.

*

 
 

Domnul Vasile Lupu:

Stimați colegi,

Declarăm deschisă ședința de astăzi a Camerei Deputaților, cu programul dedicat intervențiilor.

 
Dan Ioan Popescu - intervenție cu titlul Informația economică în prim plan;

Are cuvânt domnul Dan Ioan Popescu, Grupul parlamentar al PDSR, urmează domnul Neacșu Ilie, PRM.

 

Domnul Dan Ioan Popescu:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Intervenția mea se dorește a avea titlul "Informația economică în prim plan". Aș dori să pornesc de la o considerație generală. Indiferent de multiplele modele politice și economice, noua orânduire a României presupune o coeziune socială, coeziunea fiind definită ca o forță ce menține în contact diferitele părți ale unui corp datorită atracției dintre moleculele componente.

Această coeziune însă nu se poate concepe fără respectul principalelor valori primare ale justiției, demnității persoanei umane și mai ales ale informării acesteia față de ceea ce trăiește.

Momentul de tranziție economic, social și mai ales psihologic pe care-l trăim cu toții astăzi trebuie, în mod imperios necesar, să fie bazat pe informație, pe o informație cât mai corectă și cât mai pertinentă.

Creșterea importanței informației, în general, și a celei economice, în mod special, este determinată de nevoia presantă a cunoașterii societăților existente și de influențare conștientă a mersului lor înainte, evitând stări periculoase sau catastrofale pe care mișcarea la voia întâmplării le poate genera.

Televiziuna a fost, este și va rămâne principalul canal de transmitere a informației. De aceea pledez pentru dezbateri largi pe postul național pentru o mai bună informare a majorității populației despre ceea ce se întâmplă cu avuția națională, cu prezentul și viitorul nostru.

Cred că desființarea emisiunilor economice la televiziunea națională poate fi privită ca o strategie ocultă de ascundere a adevărului, a datelor ce pot fi furnizate și comentate de specialiști.

Nu cred că limitele de înțelegere a unor conduceri temporare treabuie să ducă la eliminarea dreptului la informație al cetățeanului. Nu cred că televiziunea națională trebuie să devină un monopol al unor partide mai mult sau mai puțin reprezentate sau, și mai grav, un mijloc prin care se comunică națiunii cu ce ordonanță a mai fost fericită sau cum mai suntem cotați la Fondul Monetar Internațional sau Banca Mondială.

Stimați colegi,

Avem datoria față de alegătorii care ne-au trimis aici, avem responsabilitatea morală față de generația noastră și mai ales față de tânăra generație în formare să-i sprijinim în clarificarea prezentului și descifrarea viitorului prin accesul la informație privind realitatea economiei românești.

Vă mulțumesc. (Aplauze.)

 
 

Domnul Vasile Lupu:

Vă mulțumesc domnule deputat.

 
Ilie Neacșu - abordarea unui punct de vedere vizavi de politica Guvernului Ciorbea de demolare a industriei românești;

Are cuvântul domnul Neacșu Ilie, Grupul parlamentar al PRM, se pregătește domnul Valeriu Tabără, P.U.N.R.

 

Domnul Ilie Neacșu:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Încerc astăzi să abordez un punct de vedere vizavi de politica Guvernului Ciorbea de demolare a industriei românești și de abandonare a unor specialiști, fie ingineri, economiști, medici, profesori sau simpli muncitori, care, ani de zile, au obținut satisfacții profesionale în domeniile în care și-au desfășurat activitatea.

Consider, stimați colegi, că acțiunile demolatoare cu efecte nefaste pe termen lung pentru România, dictate de F.M.I. și Banca Mondială și aplicate fără nici cel mai mic gest de șovăire de Guvernul marionetă de la București și de F.P.S., pot fi catalogate, fără teama de a greși, germenii unei politici declarate de subminare a întregii economii naționale, drept pentru care, de la această tribună a Parlamentului, cer ca intervenția mea de azi să fie considerată de noul procuror general și de reprezentanții altor instituții abilitate o sesizare.

Sub ochii noștri îngăduitori și sub privirile unui popor înmărmurit se petrec fapte pentru care autorii acestora, în orice țară democrată și civilizată de pe glob, ar fi aruncați după gratii sau și-ar schimba domiciliul în nu știu ce ospicii neuropsihiatrice. La noi, autorii sunt demnitari de rang înalt care se bat cu pumnul în piept că au lichidat atâtea întreprinderi în luna X, că au vândut atâtea societăți unor trimiși ai lui Poul Thomson, că au disponibilizat un număr mare de salariați, că reforma, pe care nimeni nu a văzut-o la față, decurge în conformitate cu indicațiile prețioase ale Băncii Mondiale și ale F.M.I., etc., etc. Ce mai întrecerea socialistă s-a transformat într-o competiție în care sunt apreciați demolatorii, trădătorii, lichidatorii, iar constructorii sunt aruncați în stradă, constituind o pătură nouă, necunoscută românilor până azi, numită "trântori".

Mintea îngustă a cheilor F.M.I. încearcă să ne îmbrobodească cu idei pe care nici șoimii patriei nu le mai iau în seamă. De la președintele Constantinescu, ocupat mai mult cu îmbunătățirea propriei imagini, după aberantele promisiuni făcute în campania electorală, decât de nivelul de trai al populației și până la umilii miniștri ai domnului Ciorbea, ajunși demnitari grație unui algoritm păgubos, cu toții vor să ne convingă că politica dezastruoasă este singura cale. Alternativă la aceasta nu există. Să vezi și să nu crezi! Dacă aceste opinii le-ar exprima nu știu care pacienți "plecați cu sorcova", am crede că este firesc, dar declarațiile sunt făcute de cei ce conduc instituții de fond ale statului român.

Să nu cunoscă domnul Ciorbea și ceilalți mercenari că atât F.M.I. cât și Banca Mondială trăiesc, ca orice bancă, din dobânzile încasate pentru creditele acordate și că în toată lumea există asemenea instituții financiare care oferă dolari cu dobândă firească, fără însă a pune condiții politice, economice, sociale clienților lor?

Ceea ce se petrece azi în economie în întreaga societate românească reprezintă pentru istoria noastră culmea umilinței la care este supus un popor.

Vă avertizez, stimați colegi, că totuși, tot răul este spre bine. Acțiunile Partidului România Mare sunt în creștere și dacă nu ar fi în joc nivelul de trai al populației, v-am sfătui să o țineți tot așa, poate, poate, ne veți împinge la alegerile viitoare pe un loc pe care nu-l întrevedeau nici cei mai realiști analiști politici și atunci să vedem pe unde scot rubăștile tehnocrații de mucava ai domnului Ciorbea, prin ce buzunare au încăput comisioanele firmelor satelit ale F.M.I. și Băncii Mondiale, să vedem dacă mai are chef domnul Poul Thomson să-și țină mâinile în buzunare pănă la coate.

Vă asigur că toate acestea se vor petrece și chiar mai repede decât credeți.

Vă mulțumesc. (Aplauze.)

 
 

Domnul Vasile Lupu:

De recomandat un limbaj mai decent, domnule deputat, pentru săptămâna viitoare, dacă-l găsiți.

 
Lazăr Lădariu - evocarea neastâmpăratului rege al munților - Avram Iancu - la 125 de ani de la trecerea acestuia în eternitate;

Domnul Lazăr Lădariu are cuvântul, se pregătește domnul Ion Bivolaru.

 

Domnul Lazăr Lădariu:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

"Unicul dor al vieții mele este să-mi văd națiunea mea fericită, pentru care, după puteri, am lucrat până acuma". Sunt cuvintele de început ale testamentului simbolic numit "Ultima mea dorință" a muncitului și neastâmpăratului rege al munților, Avram Iancu, de la a cărui trecere în eternitate se împlinesc 125 de ani.

De fiecare dată, la mijlocul lui septembrie, într-un recviem transilvan, ne cheamă cu tânguit prelung clopotele prea-pătimitului Ardeal spre mormântul de sub gorunul gârbovit de la Țebea, unde își duce somnul lin și blând cel născut din puterile interioare ale unei națiuni. De fiecare dată, la mijlocul lui septembrie, gorunul lui Horea își adună toate sevele dăinuirii cu chemarea: "Astăzi, cu bucurie, românilor veniți, pe Iancu în câmpie, cu toți să-l însoțiți"!

Cel care, în Revoluția de la 1848, venea, ca un uragan, să curețe aerul, cu nimb de erou al neamului semeț, purtat în viforele timpului, cel care a pus pumnul în pieptul furtunii, știa mai bine decât toți că dacă există un dumnezeu al popoarelor, izbânditor poate fi doar cel cu arma legii în luptă. Nepătatul în viață, cancelist la tabla regească din Târgu Mureș, apoi comandant de oaste în cetatea Apusenilor, la doar 24 de ani, cel considerat ca un nou Decebal, sfidând împăratul, știa că doar talpa țării, de stajă la aceste porți ale răsăritului, poate înălța mai presus binele de rău.

Stejarul neplecat al cetății apusenilor s-a stins, pe o prispă a unui gospodar, în nevoi, sărac și bolnav, așa cum ni-l reprezintă ultima și cumplita lui fotografie, comparabilă, prin destin, doar cu cea a geniului spiritualității românești Mihai Eminescu, răvășit și ars de gândul nației sale, cu ochii spre Zarand, singura avere găsită asupra-i fiind doar o basma, poate a unei femei cândva iubite, fluierul din cireși și jalba mototolită către împăratul dezamăgirii românilor ardeleni.

De fiecare dată, septembrie ne cheamă cu dangăt de clopot tânguitor spre gorunul de la Țebea, spre care toți ca unul, românii veniți spun lumii de fiecare dată: "Ardealul nu-i pustiu". Cu gândul linei veșnicii, să-l purtăm pururea în lumină.

Vă mulțumesc. (Aplauze.)

 
 

Domnul Vasile Lupu:

Vă mulțumesc.

 
Ioan Bivolaru - evidențierea unei fațete a corupției în județul Neamț - PAMEX, o fostă reputată fabrică de mobilă;

Are cuvântul domnul deputat Ion Bivolaru, se pregătește domnul deputat Dumitru Bălăeț.

 

Domnul Ioan Bivolaru:

În marea cacialma națională, ținând acum de amintiri mai triste, care a fost "Contractul cu România", ceea ce a atras electoratul spre urnele Convenției a fost efectul de paratrăsnet al cruciadei anti-corupție, promisă de actuala Putere, într-un avânt donquijotesc.

După circul cu miile de miliarde posibil de recuperat la buget din jobenul economiei subterane de către un guvern moșit cu forcepsul algoritmic la născare, au urmat spectacole de sunet și lumină prin arestarea așa-zișilor capi ai unei presupuse mafii autohtone, care trebuiau să fie negreșit de sorginte PDSR-istă.

Nu mai constituie un secret faptul că aceste spectacole s-au finalizat cu eliberarea prepușilor mafioți, eliberări urmate apoteotic de autodizolvarea una câte una a comisiilor județene anticorupție în lipsa principalului obiectiv impus al muncii - filonul PDSR-ist al corupției.

După suita de eșecuri notorii, cruciada anticorupție a "cavalerului fără de prihană", sfârșește în derizoriu, pentru că odată risipită ceața diversiunii numită "Contractul cu România", opinia publică a realizat că "morile de vânt ale PDSR-ului" sunt chiar "mori de vânt".

Asistăm la modul cum actuala Putere își lichidează propriii scutieri care, în luciditatea lor inconștientă, ignoră morile de vânt, arătând clar, pentru cine vrea să vadă, adevăratele ținte ale corupției.

Pentru actuala Putere, dacă corupția nu poate fi depistată în ograda PDSR-ului, atunci ea nu există și se așteaptă dinspre Cotroceni clarificări privind noua strategie, respectiv campania proceselor corupției va fi înlocuită cu campania proceselor politice, pentru a se menține trează atenția națională.

P.D.S.R. va traversa și această democratică încercare și va trebui să preia cârma campaniei anticorupție părăsită de CDR, într-un moment când actuala guvernare creează un mediu propice fără precedentul proliferării și genralizării corupției.

Conform unei realități care nu mai poate fi escamotată, actuala Putere este implicată la toate nivelurile în procesul complex și devastator al prăbușirii economiei naționale, inclusiv prin intermediul acestei corupții. Corupția există la nivelul localităților, a județelor, instituțiilor statului și are multiple fațete.

Peste dosarele mult promise de Convenția Democratică la alegeri se așterne praful, pentru că anchetele descoperă zilnic noi fire care duc spre oamenii Puterii și clientela lor politică.

Una din fețele corupției în județul Neamț poartă numele de PAMEX. PAMEX a fost o importantă și reputată fabrică de mobilă, cu sediul în Piatra Neamț, cu un export masiv și o puternică forță de muncă calificată, aceasta până în momentul privatizării, când, în posesia pachetului de acțiuni majoritar 65%, a intrat mult mediata și obscura firmă S.C.MINOLA S.A.

MINOLA a cumpărat pachetul de acțiuni de la F.P.S. în rate, beneficiind de un credit pentru prima rată de la mult mediatizata SAFI. Prima rată către F.P.S. a fost achitată de către MINOLA la preluarea contractului, dar de atunci nimeni nu a mai auzit de această societate fantomă.

În septembrie 1996, noua adresă din București a acestei firme MINOLA, recuperată de către F.P.S. de la Camera de Comerț, s-a dovedit a fi falsă. În octombrie 1995, MINOLA, datornică la SAFI, îi cedează acesteia întreg pachetul de acțiuni de la PAMEX contra unui preț mult mai mare, preț pe care SAFI l-a oferit cu dărnicie explicabilă. Din acest moment, cu profitul asigurat, MINOLA dispare fără a transmite legal pachetul de acțiuni societății cumpărătoare. SAFI cedează imediat 51% din acțiunile de la PAMEX firmei S.C.ELVILA Internațional S.A., oprindu-și sie doar 14,1, ambele firme cesionând creditul luat de la F.P.S. către MINOLA cu o dobândă de 22%. Care este astăzi situația?

Conform legii, neplata ratelor de către MINOLA către F.P.S. atrage după sine anularea contractului de vânzare și existența pachetului de 65% de acțiuni înapoi în seiful F.P.S., dar F.P.S. nu deține decât 2,2% din acest pachet.

În al doilea rând, nu există contract de vânzare-cumpărare între F.P.S. și ELVILA și SAFI, acestea din urmă refuzând să-l semneze. Deși au preluat pe cheltuieli pachetul majoritar al fabricii PAMEX, 65%, cele două firme nu au plătit nici o rată din datoria MINOLEI către F.P.S. În schimb, din octombrie 1995, cele două firme conduc discreționar acest PAMEX.

În al treilea rând, întreaga producție a PAMEX-ului se livrează la export prin firma ELVILA, care încasează integral întreg profitul, deși deține numai 51% din acțiuni. Asociația salariaților PAS, care deținea 22,8% din acțiuni, nu este acceptată în Consiliul de administrație, nu primește evidente.

 
 

Domnul Vasile Lupu:

Domnule deputat, ați depășit de mult timpul prevăzut de Regulament, ajungeți poate la concluzii.

 
 

Domnul Ioan Bivolaru:

Problema, domnule președinte, dacă îmi permiteți, mai am încă trei puncte și o concluzie. Rog colegii dacă aprobă să termin acest moment.

 
 

Domnul Vasile Lupu:

Deci, timpul pentru fiecare intervenție este de 3 minute, sunt pe listă 13 colegi, toți din Opoziție, și, din respectul datorat colegilor dumneavoastră, să ne încadrăm în timp.

 
 

Domnul Ioan Bivolaru:

Imi dați voie să fac o chetă publică printre colegii din sală, vorbitorii care urmează, dacă îmi cedează din minutele dumnealor.

 
 

Domnul Eugen Nicolicea (din bancă):

Îi dau eu două minute de la mine.

 
 

Domnul Ioan Bivolaru:

Îmi dați voi să vorbesc, domnule președinte?

 
 

Domnul Vasile Lupu:

Aveți cuvântul, domnule deputat.

 
 

Domnul Ioan Bivolaru:

În al patrulea rând, în toamna anului 1996, ELVILA forțează o majorare de capital în mod unilateral și ilegal totodată, preluând în forță încă 17% din acțiunile deținute de PAS, de F.P.P. și de F.P.S. Din acest moment, PAS pierde 10% din acțiunile PAMEX-ului, iar ELVILA și cu SAFI dețin 82% din aceste pachete.

În al cincilea rând, în septembrie 1996 există la F.P.S. două contracte identice întocmite în aceeași zi cu aceleași semnături; în primul F.P.S. cesiona creditul la ELVILA cu dobânda de 22%, conform reglementărilor în vigoare. Dublura contractului însă, incredibil, era pregătită să ia locul primului doar cu o dobândă de credit de numai 7%. Din cele două contracte, ELVILA a impus să fie recunoscut acel cu dobândă substanțial micșorată, dobândă care nu este prinsă în nici o reglementare. La această dată, dosarul respectiv în cauză trenează inexplicabil prin instanțe. În acest moment, PAMEX nu lucrează, muncitorii au fost trimiși de luni de zile acasă, fără a beneficia măcar de ajutor de șomaj. PAS-ul și-a pierdut acțiunile. F.P.S. a privatizat fără să încaseze nici un ban de la ELVILA și SAFI, aceștia sunt patroni și totuși la PAMEX șirul ilegalităților neoprindu-se numai la cele relatate.

În final, Puterea actuală ne anunță o epocală cotitură în cruciada anticorupției, promițându-ne orice, accesul la dosarele securității, dosarele mineriadelor, dosarele Revoluției din Decembrie 1989. Pentru a-și salva imaginea actuală, Puterea este capabilă să producă chiar și reabilitarea lui Ceaușescu.

 
 

Domnul Vasile Lupu:

Vă mulțumesc.

 
Dumitru Bălăeț - critici la adresa FPS-ului și Guvernului care tind să lichideze întreprinderi, vânzându-le pe nimic la străini;

Are cuvântul domnul Dumitru Bălăeț, se pregătește domnul Petre Țurlea. Încă o dată fac precizarea că timpul prevăzut de Regulament pentru fiecare intervenție este de 3 minute.

Aveți cuvântul, domnule deputat.

 

Domnul Dumitru Bălăeț:

Vă mulțumesc.

Domnule președinte,

Stimați colegi deputați,

Ieșirea în grevă a muncitorilor de la Fabrica de pâine Titan, care alimentează o treime din București, este printre multe altele extrem de semnificativă.

Muncitorii se simt excluși de către F.P.S. de la procesul de privatizare a fabricii în favoarea unui investitor grec. "Investitorul străin, declară vicepreședintele F.P.S., Bogdan Baltazar, a câștigat în urma punctajului". În schimb, Ionel Tudor, directorul economic al fabricii declară că domnii de la F.P.S. i-au tratat pe reprezentanții de la Fabrica de pâine Titan, care participau la licitație, citez din Jurnalul Național "ca pe niște nimicuri".

Aflăm din presă, căci altfel Parlamentul este ținut într-o cumplită dezinformare, deci aflăm din presă că vânzarea oneroasă a Fabricii de pâine Titan fusese aranjată într-o vizită oficială anterioară în Grecia. De unde atitudinea arogantă, pe de o parte, și obedientă, pe de alta, a funcționarilor noștri publici care acum execută doar formalitățile de înstrăinare. Chiar întreprinderile care merg bine și sunt rezultatul muncii și sudorii acestui popor pot fi vândute pe nimic oricui străin?!

Aflăm că aceeași soartă li se pregătește și fabricilor de ulei, de zahăr, nemaivorbind de fabricile din alte domenii și de cele lichidate în modul în care știm că au fost lichidate de către actualul Guvern.

Ne întrebăm: de ce se înfig străinii să cumpere întreprinderi din România, și nu dintre cele neperformante, ci dintre cele care merg bine și foarte bine? Evident, pentru profituri cât mai oneroase.

Dar ceea ce aparent nu se poate înțelege este că actualii domni de la F.P.S. și de la Guvern tind să lichideze, pur și simplu, aceste întreprinderi, vânzându-le pe nimic la străini. Pentru ce comisioane personale, pentru o politică de ordin criminal ticluită la F.M.I., care exclude întreprinzătorul român de la drepturile sale firești, legitime, asupra muncii acumulate de mai multe generații de-a rândul de către acest popor? Este uluitoare ușurătatea cu care sunt tratate aceste probleme de către actualul Guvern. Este, de asemenea, uluitoare lașitatea opiniei noastre publice. În ce țară se mai poate întâmpla un astfel de lucru? Noi nu contestăm dreptul și posibilitatea ca o firmă străină să investească în România, să concureze, să ocupe piața internă cu produsele ei, dar ceea ce cerem este o anumită moralitate. Străinii trebuie să-și investească în mod real, adică să construiască, nu să ia totul de-a gata. Aceasta nu se cheamă investiție, ci afacere, mai curând înșelăciune.

Și iată că se găsesc și proștii care se lasă înșelați. Ne întrebăm dacă domnii de la F.P.S. și de la Guvern ar proceda în același fel cu întreprinderile pe care le vând străinilor și dacă acestea ar fi personale. Ar trebui să fie nebuni să facă acest lucru! Se vede însă treaba că ei nu vând bunuri ale lor, ci ale statului, și nici măcar ale statului (o abstracțiune), ci ale poporului român, și, pentru a evita o anumită interpretare, vom spune ale capitalului intern românesc acumulat prin generații de trudă și investit în întreprinderile deja existente.

Cei ce lichidează pe capete întreprinderile românești, le vând pe nimic la străini, fac o adevărată crimă la adresa drepturilor imprescriptibile ale capitalului și ale capitalismului național. De aceea va trebui să se răspundă pentru aceasta, domnilor!

Vă mulțumesc.

Din sală (partea dreaptă):

Comunistule!

 
 

Domnul Dumitru Bălăeț (plecând de la tribună):

Mai vorbim. Eu apăr capitalismul național.

 
 

Domnul Vasile Lupu:

Da, vă mulțumesc, domnule deputat Bălăeț.

 
Petre Țurlea - marcarea împlinirii a 57 de ani de la asasinatele în masă săvârșite în partea de nord a Transilvaniei după Dictatul de la Viena;

Urmează domnul Petre Țurlea, se pregătește domnul Eugen Nicolicea.

 

Domnul Petre Țurlea:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor colegi,

Domniile voastre știți foarte bine că săptămâna aceasta se împlinesc 57 de ani de la asasinatele în masă, săvârșite de trupele hortiste cu ajutorul unei părți a populației maghiare locale în partea de nord a Transilvaniei, după Dictatul de la Viena.

Cele mai tragice momente au fost la Treznea, unde au fost asasinați 83 români, între care și băiețelul Ioan Sălăjean, de 2 ani, și cele de la Ip, unde au fost asasinați 157 români, între care și fetița Elena, de două săptămâni.

Celor care încă nu cred că au existat aceste atrocități, le recomand cartea pe care am scris-o și am publicat-o chiar anul acesta.

În 1995, la inițiativa PUNR, prin deputatul Aurel Jecan, a fost propus un proiect de lege pentru declararea ca localități martir a comunelor Ip și Treznea. Atunci, UDMR-ul s-a opus, printre altele afirmând, chiar de la această tribună, că românii au fost cei care i-au provocat pe soldații maghiari. Legea, totuși, a fost adoptată spre cinstea Parlamentului trecut.

Tot în legislatura trecută, de trei ori, am cerut ministrului de externe de atunci, domnul Teodor Meleșcanu, reprezentant al PDSR-ului pe atunci, ca, în contextul tratativelor cu Ungaria, să solicite despăgubiri materiale pentru victimele ocupației maghiare. Domnul Meleșcanu mi-a spus, tot de la această tribună, că am dreptate, dar "nu este momentul pentru așa cereri". Astfel, conducerea statului român, care este datoare să apere interesele românilor, nu și-a făcut datoria.

În iunie 1997, anul acesta deci, Parlamentul Ungariei în schimb a adoptat o lege prin care se acordă despăgubiri victimelor ocupației hortiste. Această lege este, bineînțeles, o recunoșatere a atrocităților săvârșite de către trupele de ocupație. Despăgubirile simbolizează însă și altceva. Cererea Ungariei de a fi iertată pentru ceea ce s-a făcut în numele ei.

Felicit Parlamentul de la Budapesta, pentru că a avut bărbăția să recunoască atrocitățile săvârșite de soldații maghiari și a avut inteligența să-și dea seama că negarea acestor atrocități este un fapt ilogic. Urez și UDMR-ului să ajungă la această inteligență. Sper ca, în curând, despăgubiri să fie date și pentru zecile de biserici românești distruse și pentru toate bunurile materiale ale românilor care au fost însușite samavolnic de către maghiari. Astfel, o pagină dureroasă în istoria relațiilor dintre cele două popoare va putea fi privită cu mai mult calm, dar istoria nu va trebui niciodată uitată, pentru ca să nu se mai repete.

Să nu uităm niciodată pe băiețelul de 2 ani din Treznea și pe fetița de două săptămâni din Ip, omorâți pentru că erau români. Sâmbătă și duminică, săptămâna aceasta, vor avea lor la Țebea, după cum știți, manifestări în memoria lui Avram Iancu și pentru că va veni multă lume, oamenii politici se vor duce acolo, unii doar ca să fie văzuți. Este bine să ne ducem la Țebea. Concomitent însă vor avea loc și comemorările de la Ip și Treznea, chiar dacă aici va fi mai puțină lume și probabil că nu va fi nici televiziunea, să nu uităm că datorăm venerația noastră și martirilor români ai anului 1940. În istoria pătimirii românilor transilvăneni, Țebea, Ip și Treznea sunt unite.

Mulțumesc. (Aplauze.)

 
 

Domnul Vasile Lupu:

Vă mulțumesc, domnule deputat.

 
Eugen Nicolicea - atitudine față de Guvernul Ciorbea care s-a dovedit falimentar în plan politic, moral și economic;

Are cuvântul domnul deputat Eugen Nicolicea. Se pregătește domnul deputat Anghel Stanciu.

 

Domnul Eugen Nicolicea:

Guvernul Ciorbea s-a dovedit falimentar în plan politic, moral și economic. Falimentul politic era evident încă de la formarea coaliției UDMR-PD-CDR, o alianță contra naturii, dezbinată de șantaje politice și având ca liant doar dorința de a rămâne la guvernare. Falimentul moral s-a dovedit prin trădarea propriului electorat, cu excepția UDMR, și prin renunțarea la toate principiile enunțate în campanie: cinste, corectitudine și transparență.

Sunt notorii deja demiterea lui Valerian Stan, șeful Corpului de control al primului-ministru, pentru vina de a fi avut o atitudine tocmai cinstită, corectă și transparentă, precum și punerea la stâlpul infamiei a senatorului Ticu Dumitrescu, pentru îndrăzneala de a încerca să promoveze Legea accesului la dosarele securității.

În ceea ce privește falimentul economic generat de Guvernul Ciorbea nu cred că este cazul să mai insist, acesta este evident. De remarcat însă găselnița fostului lider de sindicat, actualmente primar-premier, de a cumpăra o pace socială temporară, momind cu subvenții pe muncitorii care trec în șomaj, chipurile pentru eficientizarea activității economice.

În concluzie, Guvernul se dovedește falimentar și trebuie restructurat. Atunci nu înțeleg de ce premierul Ciorbea nu se decide mai repede să-și încaseze cele 20 de salarii și să treacă în șomaj pentru eficientizarea activității Guvernului. Dar, dacă acest Guvern nu vrea să învețe din greșeli, iată că avem vești bune de la Cotroceni. Președintele Constantinescu, care, în campania prezidențială din 1992, susținea categoric ruperea realțiilor României cu China și apropierea doar de Taivan, acum adoptă o poziție diametral opusă, preluând atitudinea realistă a președintelui Ion Iliescu. Este bine că măcar șeful statului învață de la cei mai bine pregătiți ca el.

 
 

Domnul Vasile Lupu:

Vă mulțumesc. Are cuvântul în continuare domnul deputat Anghel Stanciu, se pregătește domnul Petru Bejinaru.

 
Petru Bejinariu - declarație cu titlul Pledoarie pentru o politică demografică în România;

Domnul Anghel Stanciu nu este prezent, are cuvântul domnul Petru Bejinaru, se pregătește domnul Romulus Raicu, P.U.N.R.

 

Domnul Petru Bejinariu:

Vă mulțumesc.

Domnule președinte,

Declarația mea vrea să se numească "Pledoarie pentru o politică demografică în România". Populația României a scăzut începând din anul 1990, în anul 1990-1991, datorită migrației externe, iar din anul 1992, datorită scăderii naturale.

În cei 7 ani, populația a scăzut cu circa 270.000 de locuitori, cu perspectiva continuării scăderii și mai accentuate în viitor. Scăderea natalității și creșterea mortalității, cele două componente fundamentale ale evoluției oricărei populații, au condus la o situație pe care România nu a cunoscut-o în timp de pace, în ultima sută de ani, adică scăderea populației țării. Urmărind dinamica populației pentru 1990-1996, vom constata:

1. În structura pe sexe, populația feminină are o scădere totală de 90.000 de persoane, iar cea masculină de 180.000, adică dublu, cu consecințe în constituirea, organizarea și prosperitatea morală a familiei.

2. În structura pe naționalități, s-a înregistrat o scădere naturală la români, la germani, maghiari și grupa "alte naționalități", iar la romi și ucrainieni are loc o creștere a populației. Cel mai ridicat ritm de creștere naturală a populației îl deține etnia romilor. La recensământul din 1992, nu toți romii și-au declarat etnia, la fel și în cazul unor nou-născuți, de aceea, au fost înregistrați doar 401.000,088 persoane. Pentru ucrainieni, situația este reală; în România trăiesc 66.000 de persoane.

3. În structura pe vârste, examinând piramida vârstelor, la 1 ianuarie 1996, constatăm că efectivele la bază sunt reduse și, în viitor, vor apare perturbații la subpopulații, de la populația preșcolară la populația vârsta a treia.

Evoluția natalității și mortalității lasă să se întrevadă atingerea rapidă, probabil, chiar la sfârșitul acestui an, a unei scăderi anuale de 100.000 de persoane, urmare a degradării economiei și a neivelului de trai al populației, sub ocârmuirea nefastă a actualei puteri.

Iată că, pe lângă costul economic al tranziției, mai recent, al post-tranziției, cost pe care îl măsurăm, vedem și îl simțim, mai există un cost, demografic, care își va arăta efectele, în timp, pe termen lung și foarte lung, efecte cunoscute direct doar de generațiile viitoare.

Potrivit Constituției, potrivit răspunderii asumate, în Parlament, a Guvernului, și a intereselor societății românești, socotim că Guvernul României are obligații și atribuții nemijlocite în conceperea și desfășurarea unei politici demografice reale. Totul trebuie să înceapă așa cum crede academician Vladimir Trebîci și prof.univ. Vasile Ghețău, de la Centrul de cercetări demografice al Academiei Române. Deci, totul trebuie să înceapă cu studierea și cunoașterea caracteristicilor și implicațiilor evoluțiilor demografice din ultimii ani, dar, mai ales, în perspectiva apropiată și cea îndepărtată.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Vasile Lupu:

Vă mulțumesc, domnule deputat.

 
Romulus Raicu - atenționare asupra pericolelor ce pândesc societatea românească dacă Parlamentul va amâna dezbaterea a două ordonanțe de urgență privitoare la Legea învățământului și la Legea administrației publice locale;

Are cuvântul domnul Romulus Raicu, de la P.U.N.R., se pregătește domnul Vasile Stan, de la P.D.S.R.

 

Domnul Romulus Raicu:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

În declarația pe care o rostesc astăzi în fața dumneavoastră, doresc să atrag atenția coaliției aflate la putere asupra pericolelor ce pândesc societatea românească dacă se va amâna dezbaterea imediată, în Parlament, a celor două ordonanțe de urgență privitoare la modificarea Legii învățământului și a Legii administrației publice locale, ordonanțe emise de Guvernul Ciorbea, contrar prevederilor Constituției.

Partidul nostru a susținut întotdeauna că este grav atunci când nu iei în considerare cerințele și nevoile legitime ale minorităților, dar a afirmat de fiecare dată, cu tărie, că este de-a dreptul periculos să nesocotești interesele majorității românilor.

Domnilor guvernanți,

Aceste ordonanțe nu trebuie să trezească îngrijorare numai în Transilvania sau în rândul parlamentarilor Opoziției. Ele trebuie să dea de gândit, în primul rând, celor aflați la guvernare, care refuză să înțeleagă marele rău pe care îl provoacă intereselor naționale românești, prin aplicarea lor.

Cu învățământ în limba maghiară la toate nivelurile și cu separatism etnic, nu se va ajunge niciodată la dorita reconciliere istorică româno-maghiară.

Cum vreți dumneavoastră să fie mai apropiați românii de cetățenii de etnie maghiară dacă în localitățile transilvane va dispare mijlocul comun de comunicare, limba română, în situația în care ea va fi studiată asemănător limbilor străine?

Dacă până acum, limba română era însușită, dar se manifesta refuzul unor etnici maghiari de a o folosi în dialogul cu românii, de acum încolo, româna nici măcar nu va mai fi însușită dacă ordonanța va rămâne în forma actuală. Să poată fi oare vorba de o reconciliere în localitățile în care maghiarii sunt majoritari, iar românii nu pot, și nu vor putea, în nici un fel, să-și exprime poziția, pentru că sunt excluși din structurile puterii locale?

Cine ne dă dreptul să-i punem pe frații noștri în situația de umiliți și batjocoriți, în propria noastră țară? Dacă atâtea vieți s-au jertfit pentru unitatea și drepturile noastre naționale, Cabinetul Ciorbea își permite ca, prin două ordonanțe, să ne condamne la statutul de popor situat la periferia Europei? O Europă care se interesează de noi numai în măsura în care facem așa cum dorește ea.

Oare, numai Transilvania trebuie să reprezinte starea noastră de veghe? Noi, ceilalți, ce facem, nu vedem, nu simțim, nu auzim, decât așa cum ne comandă unii sau alții din afară? Probabil, cei mai mulți dintre noi ne mulțumim doar să privim cu o anumită detașare starea de fapt din Transilvania, pentru că nu suferim așa cum se întâmplă cu frații noștri de peste munți. Strigătul lor vine din suferința și din deznădejdea care i-a cuprins față de un regim care prea mult face jocul altora.

Stimați colegi,

Urmașii nu ne vor ierta dacă noi nu vom ști să apărăm ceea ce înaintașii ne-au lăsat moștenire: pământul și limba strămoșească.

Să trecem peste îngustele interese de partid și să ne gândim că, în calitatea pe care o avem, suntem cu toții obligați să acționăm pentru respectarea intereselor majore ale țării.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Vasile Lupu:

Vă mulțumesc.

 
Vasile Stan - referire la prestația politică a premierului Victor Ciorbea cu ocazia unei emisiuni la postul național al Televiziunii;

Are cuvântul domnul Vasile Stan, se pregătește domnul Vasile Vetișanu.

 

Domnul Vasile Stan:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Marți, 2 septembrie a.c., am vizionat la ediția specială a Televiziunii naționale, pe parcursul a o oră și 40 de minute, interviul domnului prim-ministru, acordat celor doi redactori. Problemele antamate prezentau un oarecare interes pentru opinia publică.

În cazul demiterii domnului Valerian Stan, totul s-a dat pe seama indisciplinei fostului șef al Corpului de Control al Guvernului, neamintindu-se, nici în treacăt, de șantajul politic al Partidului Democrat. De altfel, a doua zi, miercuri, domnul Petre Roman, pe același post, puțin jenat, nici nu a dorit să pronunțe numele celui destituit și a ocolit cu abilitate mai ales problema cum a obținut domnia sa vila, după ce, în prealabil, înstrăinase apartamentul cu 4 camere din Calea Victoriei.

În privința crizei uleiului, s-a încercat o justificare, dar nu i-a convenit când redactorul a punctat că măsura stabilirii de către Guvern a unui preț fix la acest produs este o măsură care nu corespunde unei politici a economiei de piață.

Ceea ce m-a mirat este că, pe tot parcursul emisiunii, nici redactorii nu au întrebat, dar nici domnul prim-ministru nu s-a oferit să comenteze rezultatele economice pe luna iulie 1997, ci pe 7 luni ale anului, publicate de Comisia Națională de Statistică. Telespectatorii ar fi aflat: producția industrială pe iulie '97 a scăzut față de iulie '96, cu 10,7%; producția industriei electrice și extractive a scăzut cu 26,4 și, respectiv, cu 11,1%; lucrările în construcții pe semestrul I '97 au scăzut cu 30,2% față de semestrul I '96, iar volumul de investiții cu 32,9%; rata inflației pe luna iulie '97 a fost cu 102,6 mai mare decât cea din decembrie 1996; efectivul de animale, față de 31.07.1996, a scăzut cu 20% la bovine și porcine și cu 33,1% la ovine și caprine etc.

În locul acestor rezultate dezastruoase ale politicii economice a Guvernului pe care îl conduce, domnul Ciorbea a scos în față rezultatele dubioase ale unui sondaj de opinie, ca și cum procentajele celor care acordă Guvernului încredere un an sau doi ar ține de foame, de exemplu locuitorilor județului Argeș, care au cumpărat în semestrul I '97, cu 36,7% și, respectiv, 38% mai puțin produse alimentare și produse nealimentare, decât în semestrul I 1997.

Dar, într-o societate post-tranziție, așa cum, eronat, a catalogat-o un distins om de stat, care, probabil, dorește ca peste ani să devină filozof clasic al perioadei istorice de trecere a României de la socialism la capitalism, deci, într-o asemenea societate, totul este posibil.

Așa cum aprecia un distins senator, la locomotiva actualului Guvern, aburul merge mai mult la sirenă decât la tracțiunea locomotivei.

Totuși, vin și întreb, cu populația acestei țări, cum rămâne? Cât trebuie să mai aștepte îmbunătățirea nivelului de trai ca urmare a acestui program de guvernare întocmit de specialiștii Fondului Monetar Internațional și Băncii Mondiale și, însușit ad-litteram de actuala Putere?

În încheiere, fac precizarea că suma de 86 milioane dolari, după care ne căciulim, falimentând economia națională, este infinit de mică, la nivelul țării, ea putând fi realizată, de exemplu, din activitatea economică a Combinatului petrochimic "ARPECHIM " Pitești, în maximum 3 luni.

Vă mulțumesc pentru atenție.

 
 

Domnul Vasile Lupu:

Vă mulțumesc.

 
Vasile Vetișanu - referire la un moment istoric care s-a sărbătorit în luna august - sărbătoarea națională a Basarabiei;

Are cuvântul domnul Vasile Vetișanu, P.N.Ț.C.D., se pregătește domnul Nicolaie Ionescu, Grupul parlamentar P.U.N.R.

 

Domnul Vasile Vetișanu:

Domnule președinte,

Domnilor deputați,

Deși intervenția mea se referă la un moment care a trecut deja, consider, totuși, că nu se poate trece peste acest moment istoric, un moment deosebit, fiind vorba, la finele lunii august a acestui an, de marcarea acelei sărbători naționale a Basarabiei.

Acest moment istoric, al sărbătoririi naționale a Basarabiei, a fost marcat, la rândul lui, de Ziua Independenței și de limba noastră. A participat din România o delegație care a asistat la dezvelirea a două monumente și la o seară de "rostire românească", în frunte cu ministrul culturii, domnul Ion Caramitru. De asemenea, au avut loc zilele Bibliotecii "Transilvania" și dezvelirea unui bust al lui Eminescu, la Soroca. Toate acestea sunt lucruri și momente deosebite, care consolidează, însă, numai o speranță. Trebuie să privim partea cealaltă, nu festivă, a lucrurilor, prin care vechea putere, nici ea nu poate fi uitată, deoarece în 1990 nu a făcut ceea ce trebuia să facă și, atunci în 1990, s-a pierdut "Trenul Unirii" pentru totdeauna, poate, a românilor, tren care trebuia să ne ducă pe toți la acea mare manifestare a "Unirii românilor din Basarabia cu Țara-Mamă".

Acum, sub streșinile Chișinăului, defilează armata și tancurile în Transnistria, deși nu este recunoscută această Transnistrie de nici o țară din lume.

În această situație, Ilie Ilașcu rămâne închis, pe mai departe, și, parcă încet, încet, se lasă storurile și parcă, încet, încet, încercăm, într-un fel sau în altul, să nu ne aducem aminte că această luptă pentru acest teritoriu românesc trebuie reluată și trebuie să o reluăm, în alte condiții, în zilele noastre.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Vasile Lupu:

Da, vă mulțumesc.

 
Nicolae Ionescu - evocarea unei zile de glorie și vitejie românească - 13 Septembrie 1848;

Are cuvântul domnul Nicolae Ionescu, se pregătește domnul deputat Leonăchescu, de la P.R.M.

 

Domnul Nicolae Ionescu:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

Evenimentele istorice, ca și oamenii de seamă ai românilor, trebuie să rămână mereu și mereu vii în conștiința generațiilor. Trecerea timpului nu trebuie să le estompeze cu nimic măreția lor. Un astfel de eveniment istoric, încărcat de adânci semnificații, s-a petrecut acum 149 de ani, într-un loc foarte apropiat de clădirea Parlamentului, în care ne aflăm. Este vorba de "Luptele de la Dealul Spirei", desfășurate în ziua de 13 septembrie 1848. Acolo și atunci, o mică grupare de ostași români, alcătuită doar din câteva subunități, între care s-a numărat și o companie de pompieri, aflată sub comanda cpt. Pavel Zăgănescu, a ținut piept o zi întreagă unui masiv corp de oaste otomană, care avea în frunte un renumit comandant, cu numele de Selim Pașa.

Fără să se teamă de tăria și valoarea grupării de forțe inamice, ostașii noștri s-au bătut cu dușmanul, nu numai de la egal la egal, ci cu o vitejie legendară, care i-a uimit pe contemporani. Chiar și mai marele grupării de forțe inamice a simțit în acea zi istorică, de 13 septembrie, usturimea plumbului, căzând de pe cal ca și alt înaintaș al său, Sinan-Pașa, la Călugăreni.

Curajul, viteja și eroismul dovedit de români și-au spus până la urmă cuvântul. Deși, în comparație cu marile încleștări din trecutul glorios de luptă al românilor, cum au fost bătăliile de la Posada, Rovine, Podul Cosminului, Călugăreni, Plevna, Mărășești și multe altele, acțiunea de la Dealul Spirei a fost de o mai mică amploare, ce ar putea părea minoră în ochii unor nespecialiști, ea își are însă importanța sa, am putea spune, o importanță majoră, în mod deosebit, pentru că ea a onorat prestația de arme a oastei române și a reînviat, totodată, gloria străbună. Acest fapt l-a relevat în "Cuvinte Alese", în iulie '49, Mihail Kogălniceanu, când a ridicat în Parlament necesitatea și rapiditatea recompensării militarilor care au participat la acele lupte, ca și a văduvelor celor căzuți eroic la datorie, pe câmpul de onoare de la Dealul Spirei. Cu acel prilej, marele om de stat și patriot român a spus: "Lupta de la Dealul Spirei este un act de natură a ne onora înaintea străinilor care, totodată, răspunde la sentimentele naționale. Este o dovadă că soldații noștri sunt vrednici urmași ai soldaților lui Mihai-Viteazu și depinde numai de împrejurări favorabile și de guvernământ, ca să dezvolte vechea lor virtute romană. Ferice de Guvernul acela care va ști să prețuiască misiunea ce o are, ce ar face să reînvieze în inimile poporului scânteia națională și a virtuților ostășești." În încheierea expunerii sale, Kogălniceanu a mai spus: "Să dăm ostașilor, acelora, care s-au luptat cu bravură, recompensa faptelor lor".

Din păcate, nici atunci, după Revoluția pașoptistă, nici după 1877, nici după cele două războaie mondiale, și nici în zilele noastre, foștii oșteni din popor, apărători de Țară și de Glie, n-au primit din partea guvernanților sau a statului român, recompensele binemeritate pentru înaltele lor fapte de bravură. Și, tot din păcate, în ultimii ani, sunt tot mai puțin prezente în cărțile școlare episoadele eroice ale Revoluției române de la '48, 49 și din alte epoci, care ne-au jalonat istoria multimilenară.

Unii spun că se întâmplă așa ceva datorită costurilor foarte mari ale cărților. Noi am zice că datorită faptului că s-au tocit sentimentele curat patriotice și naționale ale celor care diriguiesc procesul de învățământ din România și de cinstire a eroilor patriei.

Să cinstim acum, în septembrie 1997, Ziua de 13 septembrie, așa cum se cuvine, zi de glorie și de vitejie românească.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Vasile Lupu:

Vă mulțumesc.

 
Nicolae Leonăchescu - despre tendințele și solicitările segregaționiste ale extremiștilor minorității lingvistice maghiare;

Are cuvântul domnul deputat Leonăchescu, se pregătește domnul deputat Radu Mazăre.

 

Domnul Nicolae Leonăchescu:

Vă mulțumesc.

Domnule președinte,

Onorat auditoriu,

Acum, la început de an școlar, extremiștii minorității lingvistice maghiare solicită peste tot, în mod violent, dreptul de a avea școli superioare în limba lor.

Idei similare încep să formuleze și elemente extremiste din rândul țiganilor și ne așteptăm ca solicitări segregaționiste să vină și din rândul chinezilor, din ce în ce mai numeroși la noi.

În principiu, sunt evidente două tendințe:

1. Înființarea școlilor profesionale și superioare în limba maghiară, simultan cu eliminarea limbii române din școlile minorităților, inclusiv a personalului didactic românesc.

2. Introducerea inscripțiilor bilingve, trilingve etc., acolo unde trăiesc mai multe minorități lingvistice. Aceste inscripții se referă la denumirea localităților, străzilor, județelor, râurilor, toponimelor etc. De altfel, maghiarizarea toponimiei, hidronimiei și onomasticii românești este o practică mai veche, reflectată și în cartea lui Telkes Simon.

Aceste "drepturi la segregare" întâmpină rezistență din partea altor minorități lingvistice, deoarece:

a) Recunoașterea limbii oficiale, limba română, implică recunoașterea vocabularului român aflat în circulație, inclusiv a toponimelor, hidronimelor, onomasticii, etnonimelor etc., românești, drept segment al limbii vorbite în comun. Altfel, comunicarea între diferiții minoritari este imposibilă.

b) Unele minorități lingvistice folosesc alt alfabet decât cel latin: chirilic, grec, arab, chinez, sanscrit, turcoman, Braille, Morse etc., ceea ce conduce la imposibilitatea comunicării și la dezagregare statală.

c) Pregătirea specialiștilor într-o limbă minoritară îi transformă pe aceștia în handicapați lingvistic, inutilizabili în România. Dacă cei 29.950 tineri unguri, care au absolvit liceul în anul școlar 1995-1996, ar ști numai limba maghiară, ei nu și-ar găsi loc de muncă decât în Ungaria. Din păcate, unii tineri unguri n-au sesizat această capcană și s-au lăsat păcăliți de propaganda extremistă a unor lideri U.D.M.R.-iști. Ei n-au putut beneficia de dreptul de a urma facultățile pe care și le-ar fi dorit, din două motive:

a) Nu înțelegeau tehnologia tehnico-științifică și culturală românească; ei s-au retras din facultățile tehnice românești.

b) Pentru 2 - 3 tineri unguri nu se pot înființa facultăți în limba maghiară care, ulterior, să nu-și poată găsi loc de muncă în România; ar fi neeconomic și nerealist. În plus, terminologia tehnico-științifică folosită de majoritatea popoarelor europene are o sorginte latină și greacă. Ea este identificabilă ușor, chiar dacă nu cunoști inegral limba respectivă. Or, aceeași terminologie în limba maghiară devine criptică.

Iată un exemplu simplu, luat la întâmplare, din programul unui simpozion ținut la Budapesta, în perioada 18 - 20 iunie l997, un titlu științific exprimat în limbile engleză, română și maghiară: "Theoretical considerations for the heat pipe heat exchangers designe" - Considerații teoretice privind proiectarea schimbătoarelor de căldură cu tuburi termice, iar în maghiară, "Hocsoves hocserelok terveyesenek elmeleti megfontolasai".

Un inginer care știe numai limba maghiară nici în Ungaria nu-și mai găsește loc de muncă, iar integrarea lui în România este anulată din start. Tendința europeană este de apropiere lingvistică, de interacțiune: turnul Babel lingvistic nu mai este un model acceptabil în mileniul următor. De altfel și tehnica modernă a calculatoarelor a impus unificarea terminologiei tehnico-științifice spre a face posibilă comunicarea în acest plan.

Noi constatăm că România asigură învățarea limbii materne de către membrii fiecărei minorități lingvistice, dar învățarea limbii oficiale, limba română, de către toți, reprezintă o coordonată fixă impusă de: latinitatea limbii și a scrierii; asigurarea dreptului la muncă și a drepturilor politice; accesul neîngrădit la cultură și știință; deschiderea spre comunicare cu alte minorități etc.

În caz contrar, modelul UDMR-ist duce la izolare. Ambasadorul S.U.A. la Geneva, Morris B. Abraham, avertiza la 20 august 1992, asupra pericolului de diluare a standardelor drepturilor umane, prin recunoașterea unor noi drepturi, care pândește O.N.U.: "Mă tem că ne putem apropia de starea în care, în loc de Națiunile Unite, să avem națiunile divizate".

El a făcut această afirmație într-o expunere în cadrul subcomisiei O.N.U. pentru Prevenirea Discriminărilor și Protecția Minorităților.

Manipularea unor segmente ale minorităților pe teme lingvistice, urmărește subminarea statului român și a construcției europene zonale. Această "udemeriadă" sau "minoritariadă" lingvistică a căpătat dimensiuni alarmante și nu poate ascunde caracterul politic violent distructiv.

Iată de ce P.R.M. militează pentru acordarea de drepturi minorităților lingvistice, refuzându-le un singur drept: "acela de a complota împotriva statului român", după cum foarte bine s-a exprimat savantul Nicolae Iorga.

Vă mulțumesc.

 
Radu Ștefan Mazăre - anunțarea părăsirii coaliției puterii și declararea sa ca deputat independent;

Domnul Vasile Lupu:

Are cuvântul domnul Radu Mazăre.

 

Domnul Radu Mazăre:

Mulțumesc.

Domnule președinte,

Onorați colegi parlamentari,

Șapte ani am făcut tot ce mi-a stat în putință pentru ca Opoziția să ajungă la putere. Am fost la un pas de a înfunda pușcăria pentru vehemența dovedită de ziarul "Telegraf" împotriva fostei forțe conducătoare. Am fost convins că, odată cu schimbarea petrecută în toamna anului trecut, se va produce și o schimbare de mentalitate a celor puși să conducă destinele țării.

Din păcate, speranțele mele, și nu numai, au fost deșarte. Am fost, până astăzi, deputat al Partidului Democrat, singurul membru de partid care am avut demnitatea să fiu vertical și să vorbesc atunci când am constatat nepricepere sau interese personale în atitudinile colegilor mei ajunși miniștri, sau persoane cu funcții în administrație. Atitudinea mea a deranjat într-o asemenea măsură interesele mârșave ale unora, încât filiala locală a propus excluderea mea. Ea nu a fost, încă, acceptată de Colegiul director al partidului.

Unul dintre capetele de acuzare a fost demolarea ilegală a hotelului Continental din Constanța, săvârșită de viceprimarul P.D., Dumitru Lungu, și susținută de președintele Consiliului județean, Stelian Duțu, șeful filialei locale P.D.

Joi, 4 septembrie, Curtea de Apel Brașov a hotărât definitiv și irevocabil că autorizația de demolare a fost eliberată ilegal. Unul dintre mai-marii partidului, trimis să evalueze acuzațiile mele, a fost ministrul Băsescu. Acesta a afirmat că cele prezentate de mine în vară au fost "maculatură". Iată că, instanța a confirmat "maculatura". Dar, nu mă miră atitudinea ministrului din moment ce el însuși este vinovat de pierderea a 15 dintre cele mai bune nave ale flotei și un prejudiciu adus țării de 87 de milioane de dolari.

Începând cu acest moment, mă declar, în fața dumneavoastră și a alegătorilor mei, deputat independent. Prefer să părăsesc coaliția puterii și să suport prigoana la care voi fi supus, decât să sprijin o mână de profitori, care s-au folosit de greutățile îndurate de români pentru a se cocoța în niște funcții, din care să-și bată joc de oameni și de țară.

Mulțumesc. (Aplauze din partea stângă.)

 
Mihai Baciu - enumerarea câtorva argumente pentru care domnul Mazăre a fost exclus din Partidul Democrat.

Domnul Vasile Lupu:

Da, domnul Mihai Baciu.

 

Domnul Mihai Baciu:

Stimați colegi,

S-ar putea ca domnul președinte de ședință, Lupu, să fie surprins cu cine stă de vorbă, pentru că nu cred că l-am mai văzut vreodată, în Parlament, pe domnul Mazăre, și nici noi nu prea l-am văzut.

 
 

Domnul Tudor Marcu:

Noi l-am văzut.

 
 

Domnul Mihai Baciu:

L-ați văzut. Bine. Deci, onorați colegi, dați-mi voie să spun doar 3 - 4 propoziții.

Domnul Mazăre nu părăsește Partidul Democrat, domnul Mazăre a fost exclus din Partidul Democrat de către Organizația județeană Constanța, și această excludere a fost aprobată de către Biroul Executiv.

Motivele pentru care domnul Mazăre a fost exclus sunt mari și temeinice. Nu intru în detaliile acestor motive, pentru că sunt chestiuni interne ale Partidului Democrat. Dar, aș vrea să vă spun un lucru: nici un partid politic serios și, mai ales, parlamentar nu renunță de bună voie la un deputat, nu renunță cu bucurie la un deputat, adică la un vot. Un vot poate fi hotărâtor în multe situații și în multe legi foarte importante. De ce renunțăm noi la acest deputat și la acest vot? Pentru că, domnia sa a depășit orice margini, a încălcat toate principiile și regulile morale și politice care prezidează un partid politic în funcționarea lui. Și în particular a depășit toate marginile, a încălcat toate regulile morale și statutare ale Partidului Democrat.

Din această cauză ...

 
 

Domnul Tudor Marcu:

La fel ați procedat și cu Valerian Stan!

 
 

Domnul Mihai Baciu:

Domnule Tudor,

Eu, ce spun aici are o logică destul de strânsă, ceea ce vă recomand și dumneavoastră la viitoarea cuvântare, că nu am văzut la dumneavoastră, până acum, așa ceva. Și, vă rog liniște.

Deci nu a părăsit domnul Mazăre Partidul Democrat, ci a fost dat afară din Partidul Democrat. Noi îi urăm succes în călătoria pe care o va face în toate celelalte partide politice din România care, încă, sunt prea multe.

Vă mulțumesc.

 
   

Postal address: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, Bucharest, Romania tuesday, 19 november 2019, 14:24
Telephone: +40213160300, +40214141111
E-mail: webmaster@cdep.ro