Plen
Ședința Camerei Deputaților din 13 mai 2003
Sumarul ședinței
Stenograma completă
publicată în Monitorul Oficial, Partea a II-a nr.59/23-05-2003

Dezbateri parlamentare
Calendarul ședințelor
- Camerei Deputaților:
2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003 2002
2001 2000 1999
1998 1997 1996
Interoghează dezbaterile
din legislatura: 2016-prezent
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996
Monitorul Oficial
Partea a II-a:2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003 2002

Transmisii video

format Real Media
Ultimele ședințe (fără stenograme încărcate):
04-12-2019
02-12-2019 (comună)
27-11-2019
Arhiva video:2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003
Pentru a vizualiza înregistrările video trebuie să instalați programul Real Player
Sunteți în secțiunea: Prima pagină > Proceduri parlamentare > Dezbateri > Calendar 2003 > 13-05-2003 Versiunea pentru printare

Ședința Camerei Deputaților din 13 mai 2003

  1. Intervenții ale domnilor deputați:

 

Ședința a început la ora 8,20.

Lucrările au fost conduse de domnii Corneliu Ciontu, Ovidiu Cameliu Petrescu, vicepreședinți ai Camerei Deputaților,Valer Dorneanu, președintele Camerei Deputaților, asistați de domnii Nicolae Leonăchesc și Tudor Mohora, secretari.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Bună dimineața.

Începem ședința de astăzi cu secvența intervențiilor deputaților.

 
Pavel Târpescu - prezentarea unor rezultate obținute de Guvernul Adrian Năstase în domeniul economic;

Îl invit la microfon pe domnul Pavel Târpescu. Va urma domnul Adrian Moisoiu.

 

Domnul Pavel Târpescu:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Prin declarația politică pe care o prezint doresc să vă rețin atenția asupra unor rezultate obținute de Guvernul Adrian Năstase în domeniul economic.

Spulberând scepticismul multora încă de la preluarea mandatului, în conformitate cu oferta electorală, actualul Executiv și-a propus realizarea unei creșteri economice durabile, bazată pe o reală reformă economică, orientată spre modernizarea sistemului economic național și construirea unei economii de piață funcționale, concomitent cu îmbunătățirea nivelului de trai.

Pentru realizarea obiectivelor asumate, Executivul și-a propus evaluarea periodică a rezultatelor guvernării, prin analize pertinente în corelație cu realitatea în continuă schimbare, stabilind cele mai adecvate măsuri de ajustare a activității și ancorare a acesteia în realitate.

Transparența actului de guvernare și dezbaterea publică a măsurilor propuse și a rezultatelor acestora au devenit constante ale Guvernului Adrian Năstase. Acest guvern a instituit pentru prima dată în societatea românească modalități inedite de lucru, cum ar fi: actualizarea anuală, în raport cu realitățile, a planului de acțiuni pentru implementarea programului de guvernare, cu menționarea nerealizărilor și reeșalonarea acestora, precum și dezbaterea permanentă cu partenerii sociali a măsurilor de politică economică în foruri instituționalizate, atunci când apar noi probleme cu impact negativ asupra activității economico-sociale.

Un astfel de mod de lucru reprezintă un act de guvernare simplu și eficient, iar rezultatele economico-sociale obținute de Guvernul Adrian Năstase demonstrează cu prisosință acest lucru.

Actualul Executiv a reușit relansarea economică în ritmuri care au plasat România pe unul dintre primele locuri între țările central și est-europene, concomitent cu punerea în practică a unui program viabil de reformă, care dă certitudine în continuare procesului de creștere economică.

Rezultatele obținute sunt cu atât mai importante cu cât creșterea economică din ultimii ani s-a realizat într-un context internațional de încetinire a creșterii economice a țărilor dezvoltate.

În anul 2002, produsul intern brut a crescut cu 4,9%, comparativ cu 4,5%, cât s-a prevăzut în programul guvernamental.

Actualul Executiv a reușit ca, în perioada 2001-2002, creșterea produsului intern brut să fie de circa 11%, față de anul 2000, susținută de sporirea cu 16% a valorii adăugate în industrie, cu 21% în agricultură și aproape 13% în activitatea de construcții.

Datorită reformelor structurale promovate de Guvernul Adrian Năstase, economia românească are în prezent capacitatea de a răspunde rapid la cerințele pieței, valorificând în timp real oportunitățile mediului economic internațional.

În anul 2002, exporturile s-au situat la cel mai înalt nivel după 1990 - circa 14 miliarde de dolari, mai mare cu 34%, comparativ cu exportul din anul 2000.

Datorită performanțelor economice obținute de Guvernul Adrian Năstase, România este, în prezent, un partener credibil în procesele ample ale construcției unei Europe unite și ale consolidării noii solidarități euro-altlantice, continuând să facă progrese către o economie de piață funcțională.

În perioada 2001-2002, cele mai importante agenții internaționale de rating au îmbunătățit de trei ori cotația României, atingându-se situația anului 1996, sub aspectul aprecierilor legate de condițiile de investire în România.

Guvernul Adrian Năstase este hotărât să aplice cu aceeași fermitate programul de guvernare astfel încât, la momentul bilanțului final, în anul 2004, să vorbească faptele, în locul promisiunilor fără acoperire promovate încă de pe acum de către adversarii noștri politici.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulțumesc și eu.

 
Adrian Moisoiu - declarație cu titlul Miniștri sau specialiști pentru erbicidat și plivit gazonul ?;

Îl invit pe domnul deputat Adrian Moisoiu. Va urma domnul Adrian Ionel.

 

Domnul Adrian Moisoiu:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Permiteți-mi să pun o întrebare: "Miniștri sau specialiști pentru erbicidat și plivit gazonul?"

Legea nr.69/2000 reglementează organizarea și funcționarea sistemului național de educație fizică și sport în România. În temeiul art.17 alin.1, Ministerul Tineretului și Sportului este organul administrației publice centrale de specialitate care coordonează activitatea din domeniul educației fizice și sportului, care are, printre atribuțiile sale principale, conform art.18 alin.1 lit.a), elaborarea și susținerea strategiei generale a organizării și dezvoltării activității sportive și reprezintă interesele statului în raport cu federațiile de specialitate.

El este acela care avizează înființarea federațiilor sportive naționale, potrivit art.36 alin.1, și care supraveghează și controlează activitatea desfășurată de acestea, potrivit art.49 alin.1. Ca atare, ministrul, adică managerul căruia îi este încredințată conducerea unui minister, are răspunderea a tot ce mișcă în domeniul respectiv. El este cel care se află în vârful unei piramide a unui anumit domeniu, iar dacă domeniul se numește sport, răspunderea modului în care se gestionează sportul cade în seama ministrului tineretului și sportului.

Dureros este atunci când ministrul respectiv nu realizează daunele pe care le aduce Țării atunci când nu se ating obiectivele propuse; nu are vedere de ansamblu! Un exemplu în această privință, prin implicațiile pe care le are, ar putea fi pierderea calificării la Campionatul de fotbal al Europei, după înfrângerea rușinoasă pe teren propriu, deja mediatizată, în fața Danemarcei. Chiar dacă prin jocul rezultatelor, cu ajutorul neprecupețit al proniei cerești, calificarea s-ar putea totuși obține, problema însă rămâne.

Prin necalificare la Campionatul Europei, atât industria fotbalului, cât și o serie de industrii și sectoare economice conexe, ca: televiziunea, presa, publicitatea, băuturile, turismul etc., ar putea pierde în jur de 50 de milioane dolari. Mai explicit: prin creșterea tirajului pentru publicitate în presa scrisă: cca. 1 milion de dolari; prin publicitate la televiziune: cca. 1 milion de dolari; prin alte diverse companii și firme de publicitate: cca. 3-4 milioane de dolari; prin creșterea consumului de bere și sucuri cu peste 10% în perioada de vară: cca. 10 milioane de dolari; prin scăderea veniturilor barurilor și restaurantelor unde se urmăresc meciurile : cca. 2 milioane de dolari; prin pierderi ale agențiilor de turism, ca urmare a scăderii interesului pentru competiție: cca. 8-10 milioane de dolari; Federația Română de Fotbal - pentru neparticiparea în faza finală: cca. 4,5 milioane de dolari; diverse sponsorizări, fonduri suplimentare care ar fi intrat în bugetele cluburilor, scăderea interesului spectatorilor etc.: cca. 3-4 milioane de dolari; înjumătățirea prețului jucătorilor români transferați în străinătate, ca urmare a ratării calificării, adică în loc de 2-2,5 milioane de dolari/jucător, la doar circa 1 milion de dolari/jucător.

Trăgând linie și adunând toate aceste componente amintite mai sus se ajunge la suma de cca. 50 de milioane de dolari.

Acesta este aspectul pe care domnul ministru Georgiu Gingăraș nu l-a înțeles!

Este necesar să adaug modul în care nu s-a pregătit terenul de joc, adică modul în care s-au făcut cadou 20000 de dolari unei firme fără experiență în domeniu, dar care are legături strânse cu PSD, deci de implicare a politicului.

Domnul prim-ministru Adrian Năstase trebuie să fie conștient că în fruntea oricărui minister trebuie să aibă manageri care să înțeleagă și să aplice toate principiile unui management eficient. Și, cum domnul Georgiu Gingăraș nu prea le are cu manageriatul, întreb:

Domnule prim-ministru, câți miniștri asemenea domnului Georgiu Gingăraș aveți în echipa guvernamentală și cât mai aveți de gând să-i țineți? Nu credeți că demult trebuia să-i trimiteți la locurile de muncă de unde i-ați racolat și să lase scaunul unor oameni capabili care să înțeleagă problemele complexe ale activităților din cadrul unui minister?

Pentru erbicidarea gazonului și plivirea trifoiului de pe stadioanele Țării avem specialiști de valoare, care nu trebuie să fie remunerați cu salarii de miniștri!

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulțumesc.

 
Adrian Ionel - intervenție cu tema: România - vector de iradiere a valorilor democratice vest-europene spre est și spre Balcani;

Dau cuvântul domnului deputat Adrian Ionel. Va urma domnul Costache Mircea.

 

Domnul Adrian Ionel:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Locul României în viitoarea Europă deja îl întrevedem. El se află într-un raport de deplină continuitate cu rolul pe care țara noastră l-a jucat vreme de mai multe secole în istoria ei europeană.

Țările Române au fost prin excelență bastionul estic al creștinătății, au fost zidurile care nu odată au apărat Europa de năvălitorii veniți dinspre Răsărit.

Am fost mai mult decât niște simpli străjeri de frontieră. Am fost protectorii de nădejde ai unei civilizații cu tot ce reprezintă ea, cu toate valorile ei.

Am făcut multe sacrificii în numele acestor valori pe care le împărtășim ca români, ca popor creștin și ca popor european. Cu alte cuvinte, există o vocație istorică a stabilității regionale pe care țara noastră trebuie să și-o asume și să o continue.

Misiunea noastră va fi aceea de a genera stabilitate, de a răspândi valorile în care credem dincolo de hotarele țării, spre est și spre Balcani.

România va fi un vector de iradiere a valorilor democratice vest-europene către aceste regiuni.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulțumesc. Vă mulțumesc și pentru operativitate.

 
Costache Mircea - declarație politică intitulată Hoția, ca blazon al stirpei nobiliare;

Dau cuvântul domnului Costache Mircea. Va urma domnul Victor Bercăroiu.

 

Domnul Costache Mircea:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Stimați colegi,

În ultima vreme sunt atât de tare luat în atenție că primesc de mai multe ori pe zi, chiar de la primele ore ale dimineții, hârtii pe care să le completez și prin care să îmi arăt disponibilitatea în legătură cu lupta împotriva corupției și să îmi spovedesc averile, incompatibilitățile, interesele și alte istețe născociri ale celor care vor să prostească o lume întreagă.

Intervenția mea de astăzi este intitulată: Hoția, ca blazon al stirpei nobiliare.

După cum se vede treaba, se prea poate ca majoritatea celor ce revendică astăzi proprietăți imobiliare și alte bunuri rostuite de părinți ori de bunici în alte vremuri să revendice de fapt bunuri furate ori adunate prin furt ori făcute pe spinarea oprimaților de atunci.

Așa cum fac unii așa-ziși baroni averi de vreo 14 ani încoace, prin devalizarea de bănci și a fondurilor de investiții, prin exportul de bușteni și de fier vechi, prin jefuirea banului public, tot așa le vor fi făcut probabil și ciocoii altor vremuri.

Dacă aceasta ne-o fi tradiția în constituirea proprietății private - hoția, furtul, neomenia, exploatarea nefericirii și a suferințelor altora, dar mai ales a cinstei și a trudei altora, jaful de azi și modul cum apar conacele, vilele, limuzinele, reprezintă un trist și dramatic fenomen de continuitate. Doar așa s-ar explica maimuțăreala celor ce joacă azi comedia luptei anticorupție, printr-o lege cretină care scoate ochii mulțumii cu unii parlamentari incompatibili doar pentru faptul că au zece stupi sau o revistă. O mai mare bătaie de joc la adresa românilor sărăciți și dezumanizați prin mizerie și lipsă de sens existențial nici că se putea!

Aceasta era corupția care a prăduit țara, care a demolat sistemul bancar, care a spulberat flota, care a nenorocit industria, agricultura, comunicațiile, cercetarea, armata, pădurea, zootehnia și întreg patrimoniul public?!

Din cauza proprietarilor de reviste și de edituri, care mai aduc în fața cetățeanului o pagină de cultură națională, a sărăcit țara și au ajuns românii pe drumuri, străini în propria țară și muritori de foame la ei acasă?!

Stimați înalți demnitari ai instituțiilor internaționale care ne-ați bătut mereu obrazul în discursurile dumneavoastră anticorupție, fiți mulțumiți: Puterea de la București v-a respectat profund și a luat măsura stăvilirii fenomenului degradant al hoției de stat.

Domnilor Verheugen, Cox, Schieder, Robertson, Guest și ceilalți, fiți mulțumiți: lupta hoților cu oamenii cinstiți continuă. Demersurile dumneavoastră au fost încununate de succes. Deputatul Mircea Costache și colegii lui completează în fiecare zi declarații de avere, de interese, de incompatibilitate, în timp ce mafioții își râd în barbă și îi tăvălesc în presa cu bani de furat.

Lupta hoților cu corupția se află în plin avânt. Patrimoniul de vile, de conace, conturile dinăuntru și din afară cresc, limuzinele sclipesc în mâinele adolescenților. Ciocoiul nou, lacom, apatrid și genial de perfid râde de o lume întreagă.

Trăiască lupta hoților împotriva oamenilor cinstiți și patrioți din patria noastră! Distinși și inteligenți guvernanți, ați făcut-o și pe asta! Pregătiți-vă tinerii să aibă documentele gata pregătite din timp să-și redobândească averile făcute de voi acum, în vremurile care vor veni!

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulțumesc.

 
Victor Bercăroiu - declarație intitulată Semnificația zilei de 9 mai la români;

Dau cuvântul domnului Victor Bercăroiu. Va urma domnul Marton Arpad.

 

Domnul Victor Bercăroiu:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Declarația mea de astăzi se va intitula "Semnificația Zilei de 9 mai la români".

Destinul a făcut ca poporul nostru să aniverseze la 9 mai două evenimente importante pentru existența sa, produse în ani diferinți, dar ambele fiind legate de acțiuni militare de o importanță deosebită pe plan mondial și la care România a participat la începutul sau la sfârșitul acestora.

9 mai 1877 este ziua în care România și-a proclamat Independența Națională, ideal ce devenise o necesitate imperioasă pentru poporul român, impusă de mersul înainte al societății românești. Acest eveniment a avut loc în urma votării de către Adunarea Deputaților a unei moțiuni prin care se lua act că "Ruperea legăturilor noastre cu Poarta și independența absolută a României au primit consacrarea lor oficială".

Proclamația Independenței a trebuit consimțită, întărită și apărată pe câmpul de luptă. În anii 1877 și 1878 a fost dus războiul de independență împotriva Turciei, în care armata României, alături de armata rusă, a învins Turcia, participând totodată și la eliberarea popoarelor din Balcani. Ea s-a acoperit de glorie în bătăliile purtate la sud de Dunăre, pe teritoriul Bulgariei - la Vidin, Grivița, Rahova, Plevna și Smârdan.

Pictorul nostru național Nicolae Grigorescu a imortalizat numeroase scene de luptă ale ostașilor români participanți la război, printre aceste lucrări putându-se aminti: "Dorobanțul", "Alarma", "Bivuac" și "Atacul de la Smârdan".

Peste ani, la 9 mai 1945, poporul român, alături de popoarele Națiunilor Unite, sărbătorește victoria asupra Germaniei hitleriste.

Lungul și costisitorul război împotriva fascismului a însemnat o perioadă de grea încercare, când acțiunile imperialismului hitlerist amenințau libertatea și independența multor nații. Împotriva acestuia s-a crea o puternică alianță între statele supuse tăvălugului german.

În războiul încheiat la 9 mai 1945, locul și rolul forțelor armatelor românești nu puteau fi decât cele rezultate din intensa concentrare de forțe care s-a produs în cadrul și din cauza acestui război.

Încordatele eforturi militare depuse în condiții dramatice de poporul român au dus la rezultate eficiente obținute în înfruntarea mașinii de război naziste, alături de cele ale altor state din coaliția antihitleristă. România a reușit, astfel, să își legitimeze dezideratul de libertate și independență.

La 9 mai 1950, ministrul de externe al Franței, Robert Schuman, marca un moment istoric, prezentând ideea creării unei comunități de interese pașnice. Se ofereau astfel premisele cooperării între Germania și Franța, declarându-se totodată un proces nou în relațiile internaționale de exercitare comună a suveranității.

Principiile afirmate în Declarație sunt enunțate sub impulsul covârșitor ca importanță și garanție a succesului Uniunii Europene, conținut în chiar prima frază a proclamației: "Pacea mondială nu poate fi asigurată fără a face eforturi creatoare proporționale cu pericolele care o amenințau".

Ideea la care a aderat și Italia, Belgia, Olanda și Luxemburg a stat la baza celei dintâi dintre comunitățile europene, cunoscute în 1993 sub numele de Uniunea Europeană. Succesul acestui proiect rezidă nu numai în armonizarea aspirațiilor tuturor statelor membre, ci și în afirmarea valorilor comune de pace, progres și solidaritate.

În prezent, obiectivul major al Uniunii este să construiască o Europă care să respecte libertatea și demnitatea tuturor popoarelor care o alcătuiesc.

Ca o continuare firească, aspirația României de a se integra în Uniunea Europeană, o prioritate absolută a politicii românești, este expresia identității de idealuri, valori și principii, a vocației sale de țară democrată profund ancorată în tradiții, cultură și civilizație, în spațiul unic european.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulțumesc.

 
Marton Arpad-Francisc - exprimarea îngrijorării în legătură cu aplicarea prevederilor Legii privind incompatibilitățile parlamentarilor în județul Covasna;

Îl invit la microfon pe domnul Marton Arpad. Va urma domnul Ștefan Baban.

 

Domnul Márton Árpád-Francisc:

Domnul ministru Octav Cozmâncă a declarat că acordările de derogare de la prevederile Legii privind incompatibilitățile parlamentarilor vor fi foarte puține. Sper să fie așa. Totuși, îmi pun întrebarea: ce se va întâmpla la nivelul județelor, unde legea va fi interpretată și aplicată de prefecți, cu ajutorul secretarilor generali ai prefecturilor?

Mai concret: ce se va întâmpla în județul Covasna, unde tandemul prefect - secretar aplică cel puțin interesant legile? Am putut să constatăm asta la modul cum se aplică, de fapt - se îngreunează aplicarea legilor de retrocedare, modul cum sunt interpretate prevederile referitoare la dreptul de folosire a limbii minorităților naționale sau la asociere între consiliile diferitelor localități, din Legea administrației publice locale, sau chiar la soluționarea situațiilor de incompatibilitate prevăzute de legile care există deja.

În județul nostru există o intransigență ieșită din comun pentru majoritatea populației, căutându-se și găsindu-se incompatibilități și acolo unde ele nu există și uitând de cele existente atunci când ele vizează persoane care aparțin cercurilor de interese pe care le reprezintă sau de care sunt apropiați reprezentanții Guvernului din județ.

Îmi pun întrebarea dacă și în cazul acestei legi vom putea asista la o astfel de dublă măsură sau dacă ea se va aplica întocmai și pentru toți și, dacă nu, vor fi demiși, în sfârșit, cei doi sau vor continua să fericească județul nostru?

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulțumesc.

 
Ștefan Baban - intervenție intitulată Bătrânețe, haine grele...;

Dau cuvântul domnului Ștefan Baban. Va urma domnul Gheorghe Firczak.

 

Domnul Ștefan Baban:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

Intervenția mea de astăzi este intitulată "Bătrânețe, haine grele..."

Azilurile de bătrâni sunt, după cum știm cu toții, supraaglomerate și prost întreținute, numărul lor fiind prea mic în raport cu cerințele manifestate, iar în cele care există, nu întotdeauna ordinea, curățenia și cinstea angajaților sunt elemente primordiale.

A obține un loc în aceste cămine este o performanță care, dacă este realizată, poate fi considerată demnă de Cartea Recordurilor.

Știm sau am aflat cu toții din diverse surse că, pentru a locui într-un cămin de bătrâni, sunt necesare pile și sume importante de bani. În multe situații, bătrânii și întreținătorii lor pândesc pur și simplu dispariția fizică a unuia dintre locatarii azilurilor pentru a putea obține un loc. Dacă la toate acestea adăugăm și faptul că sunt bătrâni neputincioși rămași singuri pe lume sau uitați pur și simplu de rude și a căror existență a devenit, în lipsa unui sprijin, un adevărat calvar, avem radiografia vieții de pensionar sau bătrân cu care se confruntă o parte din concetățenii noștri aflați la vârsta a treia.

Sunt și situații limită - când semeni de-ași noștri pe care un destin tragic sau o întâmplare nefericită îi aduce la limita supraviețuirii, singura lor șansă fiind azilele sau căminele de bătrâni. Poate de aceea sunt de acord cu acest aspect, singurul de altfel care este punctat cu realitatea, al reformei sanitare din România, și anume că acele spitale și policlinici care urmează să fie desființate să se transforme și să devină unități de asistență medico-socială.

În conformitate cu măsurile stabilite, aceste unități se vor constitui ca instituții publice specializate, cu personalitate juridică, care se vor afla în subordinea administrației publice locale, unități care vor acorda servicii de îngrijire, servicii medicale și servicii sociale pentru persoanele aflate în dificultate.

Cei care vor beneficia de prestațiile unităților nou înființate provin din rândul persoanelor cu nevoi speciale și care necesită supraveghere, asistare, îngrijire și tratament, alături de servicii de inserție și reinserție socială.

A venit timpul și rândul ca să facem ceva și pentru aceste persoane. Nu se mai poate trăi cu fraze pompoase și cuvinte goale, care să nu le asigure nici măcar minimul în supraviețuire.

Este vremea să încercăm să le oferim și lor, măcar pentru ultima parte a vieții, liniștea și căldura unui cămin pe care, poate, nu le-au avut niciodată sau le-au pierdut datorită vitregiilor sorții.

Nu trebuie să-i marginalizăm, considerându-i paria societății, nu trebuie să-i abandonăm sau să-i uităm prin spitale, nu trebuie să-i judecăm pentru viața dusă sau drumul ales. Trebuie doar să le acordăm puțină grijă și atenție și să sperăm că și noi, la rândul nostru, când vom ajunge la anii lor, vom fi răsplătiți prin aceeași bunătate și căldură sufletească.

Bătrânețea, doamnelor și domnilor, ne ajunge odată și odată pe toți, indiferent dacă vrem sau nu...

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulțumesc.

 
Gheorghe Firczak - declarație politică intitulată zilele culturii rutene;

Dau cuvântul domnului deputat Gheorghe Firczak. Va urma domnul Florin Iordache.

 

Domnul Gheorghe Firczak:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor,

Declarația mea politică se intitulează "Zilele culturii rutene".

În perioada 9-11 mai 2003, s-au desfășurat la Suceava "Zilele culturii rutene".

Am ales această dată și această perioadă pentru că, la 10 mai 1848, Consiliul Național Rutean și-a declarat la Moncacevo independența față de Imperiul Habsburgic, declanșând astfel lupta de afirmare națională a rutenilor.

Astăzi, continuăm idealul Revoluției de la 1848 prin manifestări spirituale care să permită revitalizarea tradițiilor, culturii și limbii rutene.

La manifestările de la Suceava au participat ruteni din Slovacia, Cehia, Polonia, Ungaria și Ucraina, în frunte cu distinsul președinte al Uniunii Mondiale a Rutenilor Alexander Zuzuleac, pictor și ziarist.

A fost prezentat un program cultural-artistic cu aportul rutenilor din Slovacia, Ungaria și România. De asemenea, a fost lansat primul volum al romanului "Apocalipsa rusină" de Francisc Oscar Gall, o excelentă frescă literară a istoriei noastre, începând cu Evul Mediu.

În final, oaspeții de peste hotare și din țară au vizitat o comunitate locală ruteană, poposind la familia Bejenaru Dumitru și Emilia din Dărmănești, județul Suceava.

Acțiunea noastră nu putea reuși fără sprijinul consistent al Ministerului Informațiilor Publice, Departamentului pentru relații interetnice și, nu în ultimul rând, al Consiliului județean Suceava.

Noi vom continua să reafirmăm identitatea ruteană prin cât mai multe acțiuni și publicații, aducând pe această cale mulțumirile noastre Președinției, Parlamentului și Guvernului României pentru atenția acordată minorităților, factor esențial în efortul de afirmare a identității noastre etnice.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulțumesc și eu.

 
Florin Iordache - evocarea evenimentelor care au avut loc în țară la data de 9 mai;

Îl invit la microfon pe domnul deputat Florin Iordache. Va urma domnul Mircea Ifrim.

 

Domnul Florin Iordache:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

Intervenția mea de astăzi din fața dumneavoastră a fost determinată de evenimentele care au avut loc în țară la data de 9 mai.

Așa cum știm cu toții, la data de 9 mai, sărbătorim trei evenimente importante: independența de stat a României, victoria Națiunilor Unite din 1945 împotriva fascismului german și Ziua Europei.

Ziua Europei este ziua în care, cu 53 de ani în urmă, se lansau ideile care se realizează astăzi sub ochii noștri, iar România a sărbătorit pentru a noua oară consecutiv această dată.

Integrarea europeană, cu toate greutățile inerente unui asemenea proces complex, reprezintă o alternativă fără de care nu se mai poate concepe un viitor viabil.

Parcursul de până acum al României pe calea integrării europene ne încurajează că vom avea capacitatea de a gestiona schimbările necesare, iar progresele înregistrate de România sunt apreciate de reprezentanții Uniunii Europene, care sunt de acord că, în ultimul an, România a produs fapte și rezultate concrete.

Și locuitorii Oltului au sărbătorit Ziua Europei atât în municipiul reședință de județ, Slatina, dar și, în premieră, la Caracal, unde, cu o serie de manifestări cultural-artistice și sportive, fiecare cetățean și-a asumat faptul că poate contribui la integrarea României în Uniunea Europeană și recâștigarea locului pe care îl merităm în rândul națiunilor europene.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulțumesc.

 
Mircea Ifrim - intervenție referitoare la aprovizionarea cu medicamenta a populației;

Dau cuvântul domnului deputat Mircea Ifrim. Va urma doamna Mihaela Muraru Mândrea.

 

Domnul Mircea Ifrim:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Intervenția mea de astăzi se referă la o situație deosebit de gravă, respectiv aprovizionarea cu medicamente a populației.

Deși, conform Legii asigurărilor sociale de sănătate, populația beneficiază de medicamente compensate și gratuite, acest fapt a rămas un deziderat, întrucât doar 43% din consumul de medicamente compensate este acoperit financiar de către fondul asigurărilor sociale de sănătate, 57% fiind plătit integral de pacienți, ceea ce rezultă dintr-un sondaj realizat de Centrul de Politici de Sănătate.

Accesul la medicamente este îngrădit de prețurile excesiv de mari, în comparație cu țările Uniunii Europene.

În farmaciile din România, un medicament este cu 21% mai scump decât în Franța, cu 42% mai scump decât în Suedia, cu 62% mai scump decât în Anglia. Acest lucru se datorează în principal taxei pe valoarea adăugată, care este de 19% în România, egală pentru medicamente și pentru produsele de uz comun, ceea ce nu se întâmplă în țările Uniunii Europene, unde t.v.a.-ul la medicamente este zero, cum este în Austria, Anglia, Suedia, sau de maximum 3-5% în Franța și Italia.

Alte marje de adaos sunt: pentru importatori - 17%, pentru devalorizare - 9%; menționăm că acestea nu există în Uniunea Europeană; de distribuție - între 3 și 7%. Rezultă, per total, marjă în valoare de 30% față de prețul de fabrică al medicamentului, în afară de t.v.a.

În România, pentru medicamentele care provin din afara Uniunii Europene se percep în plus taxe vamale de 10,5%, ceea ce nu se întâmplă în Europa, astfel încât 49% din prețul medicamentului este, de fapt, alcătuit din taxe și adaosuri arbitrare care pot fi comentate legat de individualizarea fiecărui medicament.

Aș sublinia, de asemenea, faptul că, în ultima perioadă, prin lista de medicamente compensate care încă nu este definitivată, s-a redus această compensare și boli grave precum sunt epilepsia, Parkinson-ul sau Alzheimer-ul nu mai beneficiază de medicamente corespunzătoare acestora.

Aș mai dori să subliniez faptul că un alt element negativ care s-a repercutat asupra aprovizionării cu medicamente poate fi considerat interesul de grup, ceea ce este cel mai bine reflectat de faptul că, în ultimii ani, licitațiile pentru medicamentele din programele naționale de sănătate sunt câștigate, în mod constant, de aceleași firme. Exemplificăm aici licitațiile pentru achiziționare de medicamente anti-SIDA, precum și faptul că firmele declarate câștigătoare practică prețuri mai mari cu 50% decât în Statele Unite, deși în anul 2001 firma "Merck Sharp", conform unui protocol încheiat cu Ministerul Sănătății, a efectuat o reducere de 83% a prețului la medicamente anti-SIDA, iar în ianuarie 2002 Firma "Glakso" anunța o reducere de 30 până la 87% la produsele destinate tratamentului SIDA. Referitor la această grupă de medicamente, ar trebui analizate de către profesioniști schemele terapeutice în comparație cu ghidurile internaționale, deoarece, în România, medicamentele folosite direct în prima linie terapeutică sunt de 10 ori mai scumpe decât în statele occidentale. Faptul a atras atenția și forurilor internaționale și doresc să exprim mulțumiri ambasadorului Statelor Unite ale Americii la București, care a ridicat și a arătat această problemă.

Problema medicamentelor este deosebit de gravă și îmi permit să atrag atenția Guvernului că această problemă pune în pericol însăși existența noastră și distruge, pe zi ce trece, posibilitatea unei asistențe medicale corespunzătoare.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulțumesc și eu.

 
Mihaela Muraru Mândrea - declarație politică cu privire la amplasarea Catedralei Mântuirii Neamului;

Dau cuvântul doamnei deputat Mihaela Muraru-Mândrea. Va urma domnul Nicolae Enescu.

 

Doamna Mihaela Muraru-Mândrea:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Declarația politică de astăzi este cu privire la amplasarea Catedralei Mântuirii Neamului.

"Inițiativa construirii unei Catedrale a Mântuirii Neamului este de o mare importanță, astfel încât găsirea locului cel mai potrivit pentru construirea acesteia constituie un pelerinaj de căutare" declară IPS Teofan.

Sunt întru totul de acord cu această declarație și de aceea nu pot să nu-mi exprim uimirea față de hotărârea prin care acest sfânt lăcaș trebuie înghesuit pe 52.700 mp, pe vârful unui deal teșit și strâmt, înconjurat de locuințe vechi, insalubre, pe care oricum nu ne permitem să le demolăm în acest moment al istoriei sărăciei noastre.

Catedrala Mântuirii Neamului, la care visăm de mai bine de un secol și care, ca orice monument, trebuie să fie un simbol al esenței spiritului religios creștin românesc, a fost gândită deja într-un proiect realizat ca un ansamblu ce "a fost conceput unitar, într-o succesiune simbolică de natură să pună în operă conjugat atât semnificația propusă de cele două hramuri, respectiv simbolistica tradițională a unui locaș de cult ortodox, poziția obiectului în cadrul orașului și a vecinătăților imediate, dar și în societatea românească în ansamblul ei".

Catedrala Mântuirii Neamului are nevoie de un spațiu întins, orizontal, pentru că ea va deveni un spațiu de pelerinaj pentru zeci de mii de oameni, o Mecca a creștinătății, și nu o Golgotă sau un munte Sisific cum va fi pentru bătrânii sau defavorizații sorții care vor avea de urcat 96 până la 120 de trepte. Avem nevoie de șes pentru mulțimea de credincioși, nu de o Meteoră pentru alpiniștii spiritului care probabil își doresc un monument arhitectural impunător și prin autoritatea reliefului.

Catedrala Mântuirii Neamului ar putea fi foarte bine amplasată cap de perspectivă al magistralei Nord - Sud cu axul longitudinal perpendicular pe aceasta (în cruce), ținând cont că altarul se amplasează la est (spre Cartierul Tineretului). Acest amplasament, situat în Parcul Tineretului, ar permite un acces ușor persoanelor de vârsta a treia, bolnavilor, handicapaților, copiilor mici sau a mamelor cu copii în brațe, categorii care vin și acum într-un număr mare în acest parc, și care vin și la biserică frecvent. Privind într-un viitor ecumenic în care schisma creștină va înceta, ne putem imagina o ceremonie fastuoasă a tuturor creștinilor. La o participare a 200.000 de credincioși veniți în pelerinaj din toată Țara, ținând cont că o persoană în palton (în cazul ceremoniilor de iarnă) ocupă jumătate de metru pătrat avem nevoie de 100.000 mp, adică 10 ha teren fără construcție. Unde vor fi parcările, de ce spațiu va fi nevoie pentru utilitățile specifice?

Catedrala Mântuirii Neamului așteptată de poporul român de atâtea generații nu trebuie dimensionată la realitatea zilei de azi. Ea va servi unui viitor așezat și din acest motiv are nevoie de spațiu și mai ales de înțelegerea celor care hotărăsc acum.

Amplasarea Catedralei în Parcul Carol este o eroare!

Dacă marile orașe ale lumii sunt celebre și vizitate continuu de turiști, este și pentru faptul că generații și-au păstrat evenimentele în arta și arhitectura specifică timpurilor pe care le-au trăit, acumulând și nu demolând.

Parcul Carol are istoria lui care trebuie respectată, Monumentul Eroilor Comuniști este un Mausoleu care poate căpăta altă întrebuințare. Valoarea arhitecturală ține de timpul în care a fost conceput. Vegetația este matură, iar atmosfera parcului ține de istorie. Cine ne dă dreptul să o distrugem? Cu ce impuls talibanic trebuie să fim de acord? Trama stradală din zonă este complet nepotrivită și nu ar suporta cu succes un amplasament de o asemenea anvergură. Iar de spațiile pentru parcare ce să mai vorbim.

Doresc să vă reamintesc, dragi colegi deputați, că, în toamna lui 2002, noi am alocat, pentru început, o sumă de două miliarde de lei, pentru susținerea unui proiect privind înființarea unui Memorial al celor patru dictaturi prin care a trecut România, amplasat în Parcul Carol. Proiectul a fost studiat de Institutul Național pentru Studiul Totalitarismului.

Trebuie să considerăm că decizia privind amplasarea Catedralei Mântuirii Neamului nu este luată. Ar mai fi și varianta, care de altfel ar veni ca o reparație, a amplasării Catedralei pe locul Mănăstirii Văcăreștilor, loc sacru de altfel pentru orașul București.

Consider ca un gest obligatoriu, de referință pentru proaspăta noastră democrație, consultarea largă a populației și specialiștilor, punctul de vedere al Comisiei monumentelor istorice a Ministerului Culturii, dezbateri ale comisiilor de cultură și de drepturile omului, culte și problemele minorităților naționale din cele două Camere ale Parlamentului cu reprezentanții Ordinului Arhitecților și ai Bisericii Ortodoxe Române privind amplasarea Catedralei Mântuirii Neamului.

Mulțumesc.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulțumesc. Mulțumesc și pentru tema abordată, cu care personal sunt întru totul de acord.

 
Nicolae Enescu -exprimarea protestului împotriva desconsiderării PRM pe plan local;

Dau cuvântul domnului deputat Nicolae Enescu. Va urma domnul deputat Dorin Popescu.

 

Domnul Nicolae Enescu:

Doamne3lor și domnilor parlamentari,

Declarația politică de astăzi se dorește a fi un protest energic privind modul în care Partidul România Mare este desconsiderat în acțiunile întreprinse pe plan local de către reprezentanții Guvernului.

Cu ocazia unor festivități deosebit de importante pentru neamul nostru, aceștia nu iau în considerare faptul că partidul nostru reprezintă un sfert din electoratul român, că tot mai mulți oameni ni se alătură, ceea ce face ca forța noastră să crească.

În ciuda obstacolelor și a denigrărilor venite atât din partea puterii cât și a "opoziției democrate", concret, protestez asupra modului în care, în Sibiu, în ziua de 9 mai, Ziua Eroilor Neamului, s-a stabilit ordinea prezentării și a depunerilor coroanelor de flori. La festivitatea închinată acestui eveniment, soldată cu nerespectarea algoritmului politic decis prin votul electoral, consider că era normal ca delegația noastră să depună ofranda adusă eroilor neamului după cea a PSD-ului, și nicidecum după partidele din opoziție, formațiuni ale minorităților naționale etc., cărora le corespund, în sondajele de opinie, procente inferioare celor de care se bucură partidul nostru.

Doamnelor și domnilor deputați,

Vă asigur că nu este vorba de un orgoliu, ci de respectarea celor care ne-au votat, cred în noi și care ne susțin, punându-și speranțele în politica dreaptă și plină de bună-credință a Partidului România Mare.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulțumesc.

 
Dorin Popescu - despre promisiunile electorale legate de infrastructură;

Dau cuvântul domnului deputat Dorin Popescu. Va urma domnul Cristian Sandache.

 

Domnul Dorin Popescu:

Domnule președinte,

Una dintre principalele probleme pe care România trebuie să o rezolve în contextul integrării europene este infrastructura. În campania electorală din 2000, actualul partid de guvernământ și-a făcut din această problemă o temă electorală, împărțind în stânga și în dreapta declarații hazardate despre cum va arăta harta României, cu drumuri și infrastructură de bună calitate.

Mai mult, în paginile programului de guvernare prezentat la învestitură de Guvernul Adrian Năstase în decembrie 2000, se regăsesc fraze pompoase despre cum va rezolva PSD problema infrastructurii, care a rămas însă la stadiul de intenții.

După aproape doi ani și jumătate de guvernare PSD, drumurile din România arată mai rău decât bombardamentele din Irak sau infrastructura din Afganistan. Investițiile în infrastructură, promise de atâtea ori pe micile ecrane de ministrul Mitrea, nu se regăsesc nici măcar pe hârtie. În schimb, reparațiile la drumurile existente s-au făcut prost, expresia indiferenței actualilor guvernanți la modul în care se risipesc banii publici. Iar astfel de situații sunt nenumărate în România de astăzi.

Am să vă dau un singur exemplu din județul Bistrița-Năsăud. În nord-estul județului, în apropierea orașului Rodna, la o distanță de câțiva kilometri, se află localitatea Șanț. La 15 kilometri de drum neasfaltat, această zonă este legată de Moldova. În zona Năsăud - Șanț este o populație de aproximativ 60.000 de locuitori. Mulți dintre aceștia au lucrat sau lucrează la exploatațiile miniere din zona Rodna - Șanț, unde, din păcate, se fac disponibilizări masive. În plus, această zonă beneficiază de un potențial turistic deosebit, datorită prezenței Parcului Național Munții Rodnei, lacuri glaciare și vârfuri care se apropie de 2300 m înălțime.

Asfaltarea celor 15 km de drum ar reprezenta o gură de oxigen pentru locuitorii acestei zone. Locurile de muncă pentru mineri ar însemna și o sursă de venit pentru dezvoltarea agroturismului local și pentru atragerea turiștilor români și străini. Alocarea de fonduri pentru acest drum ar debloca situația grea a locuitorilor din zonă și ar aduce un trai mai bun și prosperitate zonei respective.

Ca atare, vă rog, domnule ministru Mitrea, să vă coborâți privirea și spre zonă, să urgentați măsurile de asfaltare a drumului care leagă localitatea Șanț de Moldova și să vă îndepliniți astfel, prin măsuri concrete, promisiunile programului de guvernare.

Mulțumesc.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulțumesc și eu.

 
Cristian Sandache - intervenție intitulată O șansă pentru romi;

Dau cuvântul domnului Cristian Sandache. Va urma domnul Dumitru Bălăeț.

 

Domnul Cristian Sandache:

Mulțumesc, domnule președinte.

Scurta mea intervenție este intitulată "O șansă pentru romi".

Raporturile dintre etnicii români majoritari și cetățenii români de origine etnică romă constituie una dintre cele mai complexe aspecte ale societății românești contemporane. Chiar dacă unii dintre concetățenii noștri împărtășesc anumite prejudecăți sau rezerve față de romi, în parte datorate unor derapaje comportamentale ale unor indivizi aparținând acestei etnii, este esențial să ne gândim că acești oameni nu pot și nici nu trebuie să fie eliminați ori discriminați, întrucât sunt tot cetățeni ai țării noastre.

Robi vreme de mai multe veacuri, lipsiți de cultură și de infrastructuri adecvate, țiganii nu pot fi socializați decât prin educație. Probabil că unii vor socoti afirmația aceasta drept o utopie. În ceea ce-l privește, Partidul Social Democrat încearcă să rezolve această delicată problemă într-o manieră modernă, echilibrată și europeană.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulțumesc și eu.

 
Dumitru Bălăeț - declarație politică cu tema Alarmă, irigațiile!;

Dau cuvântul domnului deputat Dumitru Bălăeț. Va urma domnul Dan Coriolan Simedru.

 

Domnul Dumitru Bălăeț:

Domnule președinte,

Stimați colegi deputați,

Mă văd obligat să trag aici, în Camera Deputaților, un grav semnal de alarmă asupra irigațiilor. Sfârșitul săptămânii trecute m-a determinat, în cadrul obligațiilor mele de parlamentar, să străbat o seamă de comune ale județului Călărași, să merg pe câmpuri ale căror recolte abia incipiente sunt pe cale a fi compromise datorită trecerii bruște de la iarnă la vară, cu temperaturi mari și secetă grea.

În drumul meu peste câmpuri, am mers pe zeci și zeci de kilometri, paralel cu canale de irigații goale de apă și jefuite de instalațiile de irigat necesare. Oameni cu privirile disperate mi-au atras atenția că dacă aceste canale de irigații ar funcționa ar putea fi salvate de la distrugere recoltele acestei primăveri, căci cele puse în toamnă sunt deja distruse de vicisitudinile iernii care a trecut: orzul - 100%, rapița - peste 90%, grâul aproape în totalitate.

După câte suntem informați, situația este aceeași și-n celelalte județe ale țării. Ne aflăm în faliment aproape total cu agricultura, mai ales în județele de sud, unde se află baza cerealieră a țării.

Dacă nu se iau măsuri urgente în domeniul irigațiilor, totul va fi pierdut.

În aceste condiții, se pune întrebarea: ce a făcut și ce face Guvernul pe această linie?

Se știe că în Programul de Guvernare al domnului Adrian Năstase, refacerea irigațiilor figura la loc de cinste. Au trecut deja 3 ani de zile de la adoptarea acestui program și constatăm, din păcate, pe teren, caracterul iluzoriu al programului respectiv, lipsa lui de eficiență practică.

După cum se știe, România dispunea de peste 3 milioane de hectare irigate, mai ales în partea de sud a țării, cea mai amenințată acum de secetă. De ce au fost distruse instalațiile de irigații? De ce nu s-au luat măsuri adecvate de protejare, refacere și perfecționare a sistemelor de irigat?

Sunt peste 13 ani care au trecut de la evenimentele din 1989. În toată această perioadă, cu o mică întrerupere de 4 ani, guvernarea țării a fost în întregime PSD-distă, culminând cu Guvernul actual al domnului Adrian Năstase. Mergând pe firul acestei continuități, putem identifica și vinovații principali de situația în care ne aflăm în domeniul irigațiilor.

Pentru o asemenea situație de importanță strategică, pe alte meridiane ale lumii, se schimbă programe politice, cad guverne, se iau măsuri urgente.

Nouă ce ne rămâne de făcut? Deocamdată să atragem atenția Guvernului asupra situației grave în care ne aflăm pentru a se lua măsurile de urgență care se impun în domeniul irigațiilor.

Mulțumesc.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulțumesc.

 
Dan Coriolan Simedru - despre acțiunile prefectului Capitalei;

Îl invit la microfon pe domnul deputat Dan Coriolan Simedru. Va urma domnul Ioan Timiș.

Domnul deputat Eugen Nicolăescu depune la secretariat. Au mai depus la secretariat domnii deputați Emil Rădulescu și Puiu Hașotti.

 

Domnul Dan Coriolan Simedru:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Astăzi fac o declarație politică referitoare la acțiunile din ultima vreme ale prefectului Capitalei.

Dacă în cazul inspectorului Piedone care, de câteva ori pe săptămână, ne umplea ecranele televizoarelor cu tot felul de vizite prin piețe, deja regretăm că nu ne-am cumpărat un televizor cu ecran cu diagonală mai mare și mai ales extraplat, de ceva vreme, asistăm la un extraordinar atac mediatic avându-l ca principal actor pe generalul magistrat profesor universitar doctor și pe deasupra și prefect al Capitalei, domnul Gabriel Oprea.

Domnul prefect Oprea dovedește că nu este obosit deloc, spre deosebire de șeful domniei sale de partid, de vreme ce, însoțit de primarii de sector, de ministrul Industriei și Resurselor - apropo, care dintre cei doi conducea suita? -, de o cohortă de specialiști și, nu în ultimul rând de presă, descinde prin piețele bucureștene la fel ca în vizitele oficiale ale primilor secretari de partid ai regimului comunist, criticând deopotrivă administrarea piețelor și comercianții, acuzând mafia prețurilor și părând că deplânge situația critică a pensionarilor bucureșteni.

Domnul general de justiție Oprea ne asigură, de pe pagina de Internet a Prefecturii Capitalei, citez: "Cariera mea de magistrat și-a pus amprenta pe felul meu de a fi. Cred cu tărie în puterea legii și această credință conține coordonatele principale după care îmi conduc activitatea". Dacă este așa, l-am ruga să ne spună în conformitate cu ce act normativ prefectul stabilește mercurialul în piețe.

De asemenea, domnul profesor universitar Oprea ne prezintă cu fast programul de asfaltare a 970 de străzi ale Bucureștiului, în stil stahanovist, cu raportări la telefon în direct la TV, rețete de asfalt și ședințe de lucru cu primarii de sector, verificări la fața locului și alte acțiuni menite să inducă cetățenilor ideea că prefectul este un bun gospodar și va rezolva în mod operativ calvarul șoferilor bucureșteni. Nimic mai fals! În toată această agitație, prefectul mimează, de fapt, ce ar fi trebuit să facă un primar general al Capitalei, vrând parcă să arate că fotoliul de primar i se potrivește ca o mănușă.

Domnul prefect, intrat prematur în campanie electorală, uită care este menirea domniei sale de numit al Guvernului și se crede deja ales al bucureștenilor. Nu cred că domnul general magistrat profesor nu cunoaște atribuțiile pe care le are în calitate de prefect prevăzute în art.134 din Legea nr.215/2001 și mai ales în art.122, alin.2 din Constituție care stabilește că prefectul este reprezentantul Guvernului pe plan local și conduce serviciile publice descentralizate ale ministerelor și celorlalte organe centrale din unitățile administrativ-teritoriale.

Tot acest amalgam de șicane, contre politicianiste, abuz de putere și atribuții închipuite fac parte dintr-un obsedant exercițiu de imagine devenit un scop în sine pentru reprezentanții Guvernului Năstase, pentru care legea, atribuțiile de serviciu, norma și morala au devenit facultative.

Totodată, domnule prefect, calitatea dumneavoastră de apărător al legii, dar și de luptător "cu birocrația, cu corupția, cu reaua-voință", câte acte administrative emise de autoritățile administrației publice locale ați atacat în contencios administrativ de când sunteți în funcție, în condițiile în care conflictul de interese în care se află majoritatea consilierilor din Consiliul General a devenit de notorietate. Dincolo de spectacolele de imagine pe care le oferiți bucureștenilor, aceștia au nevoie de respectarea legii, iar dumneavoastră ar trebui să vă preocupați mai mult de acest aspect. Dumneavoastră nu trebuie să faceți administrarea Bucureștiului, pentru că nu ați fost ales nici primar general, nici primar de sector, nici consilier. Dumneavoastră sunteți numit, trebuie să vă îndepliniți sarcinile de serviciu și să asigurați respectarea legii. Dacă însă simțiți că doriți să faceți mai mult decât în prezent pentru cetățenii Bucureștiului, veniți în fața lor la următoarele alegeri și cereți-le votul. Dar, până atunci, ar trebui să vă resemnați cu postura de numit, și nu de ales.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulțumesc.

 
Ioan Timiș - comentariu asupra unei tulburătoare scene de luptă politică la Deva;

Dau cuvântul domnului deputat Ioan Timiș. Va urma domnul Gheorghe Dinu.

 

Domnul Ioan Timiș:

Mulțumesc, domnule președinte.

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

În România, opoziția politică are toate drepturile și garanțiile legale să se apere împotriva abuzurilor puterii, cu o singură condiție, ca aceste abuzuri să existe. Nu orice strigăt al opoziției este ecoul neapărat al unui abuz al puterii. Nu orice interpretare a unui fapt sau eveniment este o încălcare a legii. Nu tot ce se comentează în public este și adevărat.

Eu cred că, numai în acest context, putem aborda declarațiile domnilor Traian Băsescu și Emil Boc cu privire la continuarea procedurilor în dosarul "Flota". Nu poate nimeni să creadă ideea unei răfuieli politice cu complicitatea Guvernului și a Președinției, idee pusă cu zgomot pe tapet de către Partidul Democrat. De asemenea, nu poate nimeni să creadă că primarul liberal al
Devei ar fi putut fi agresat de o femeie PSD-istă. Asupra acestei tulburătoare scene de luptă politică, aș dori să insist puțin.

În data de 9 aprilie 2003, primarul municipiului Deva, domnul Mircia Muntean, a fost invitat să medieze conflictul de la S.C. CALOR Deva, izbucnit între sindicate și administrație. Pe fondul de nervozitate a participanților la negocieri, creat în perspectiva disponibilizării a aproximativ 20% din salariați, s-au lansat injurii, reproșuri și huiduieli. Acestea fiind, pe scurt, faptele, să vedeți ce a urmat. Primarul Mircia Muntean declară, în fața presei locale, că la S.C. CALOR Deva a fost sechestrat și lipsit de libertate timp de 40 de minute, că a fost lovit cu pumnii și picioarele, dar nu cu brutalitate. Ca incertitudinea și confuzia mintală a cititorului de gazete să fie cât mai mare, Mircia Muntean afirmă că le-a spus oamenilor care l-au sechestrat două propoziții celebre: "Îmi e frică de populația Devei, dar nu îmi este frică de cei de la PSD, care s-au infiltrat în mijlocul dumneavoastră".

Vârtejul scandalului PNL - PSD de la Deva a intrat în circuitul presei locale pentru o vreme, primarul a făcut plângere penală pentru săvârșirea infracțiunilor de ultraj și lipsire de libertate. Atât de puternice au fost valurile primarului Devei, încât deputatul liberal Dan Radu Rușanu a numit-o, de la tribuna Parlamentului pe PSD-ista Cristina Chiriac, conducătoare a grupului de agresori, "Ana Pauker din Deva".

Ambasadorul Statelor Unite ale Americii, Michael Guest, i-a trimis primarului a scrisoare de îngrijorare cu următorul conținut: "Mi-a părut rău să aud că, recent, ați fost asaltat după plecarea dintr-o fabrică. Sper că nu sunteți rănit serios și că, în curând, vă veți reveni". În replică, primarul Devei declară că nu-l cunoaște personal pe domnul ambasador, dar probabil că domnia sa a aflat că: "Eu, aici, la Deva, lupt împotriva corupției".

Elucubrațiile primarului Devei și ale PNL poate ar fi continuat, dacă nu ar fi ajuns în fața legii. Ar fi urmat probabil o conferință extraordinară a primarilor opoziției, s-ar fi blocat șosele, s-ar fi iscat greve spontane, însă, în fața legii, toate tobele tac.

Iată, pe scurt, concluzia Parchetului de pe lângă Tribunalul județean Hunedoara și a Poliției Deva în cauză: "Din completarea plângerii, din declarațiile persoanelor audiate, a rezultat că, după părăsirea clădirii în care s-au purtat negocierile, domnul Mircia Muntean s-a angajat în discuții contradictorii cu muncitorii care manifestau o stare de nervozitate, intrând în dispută directă cu unii dintre aceștia și adresând injurii la modul general membrilor PSD. În timpul acestor discuții, unii muncitori i-au adresat reproșuri, l-au huiduit, dar i-au permis să părăsească incinta unității. Întrucât nu s-a confirmat comiterea unor acte de violență, insultă sau amenințare directă împotriva domnului primar, ci doar proteste generale specifice mitingurilor sindicale, s-a apreciat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de ultraj prevăzută de art.239, alin.1 și 3 Cod penal".

Morala acestor depeșe decupate parcă din lumea lui Nenea Iancu Caragiale este una extrem de simplă. Aceasta o voi exprima într-un limbaj plastic, dar nu prea academic. O parte a membrilor opoziției actuale a învățat bine un lucru, și anume: dacă ești atacat, strigă; dacă nu ești atacat, strigă; dacă poți să urli, urlă; dacă poți amenința cu străinătatea, amenință. Totul este permis, suntem liberi!

În loc de concluzie. În bătălia mediatică de la Deva, în acest vacarm, nu se mai știe dacă lui Mircia Muntean i s-a furat o bicicletă sau Mircia Muntean a furat o bicicletă! Rămâne numele.

Vă mulțumesc pentru atenție.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulțumesc.

 
Gheorghe Dinu - declarație politică intitulată Mai este Parlamentul legiuitorul țării?;

Dau cuvântul domnului deputat Gheorghe Dinu, va urma domnul Mihai Baciu.

 

Domnul Gheorghe Dinu:

Mulțumesc, domnule președinte.

Declarația mea politică se intitulează "Mai este Parlamentul legiuitorul țării?" Iată o întrebare pe care și-o pun tot mai des alegătorii și clasa politică din țara noastră. În spatele acestei întrebări stă activitatea intensă de legiferare pe care și-o asumă Guvernul, tot mai des, prin ordonanțe de urgență sau simple, ori legi adoptate prin asumarea răspunderii sale.

Aspectul cel mai grav însă sesizat de opinia publică și mass media în această activitate este că, de regulă, obiectul reglementat de ordonanțele de urgență sau de legile adoptate în procedură sumară a asumării răspunderii Guvernului nu prezintă caracterul de urgență determinat de un caz excepțional care să justifice, conform Constituției, o asemenea modalitate specială de legiferare. Din grabă, din lipsă de analiză temeinică și de profesionalism, din neprevederea tuturor punctelor de impact în viața socială a OUG-urilor sau a legilor respective s-a ajuns în situația că de exemplu la începutul anului și până în prezent, să asistăm la ieșiri în stradă ale diverselor categorii sociale, la mari nemulțumiri ale populației generate de OG-urile, sau OUG-urile sau legile elaborate și asumate de Guvern. Nici cei puși să aplice aceste acte normative nu sunt scutiți de munca inutilă, de nelămuriri și alte aspecte generate de haosul legislativ.

Recent, Guvernul și-a făcut o analiză a numărului de OG-uri sau OUG-uri emise în anii 2001-2003, perioada ianuarie-martie, și a constatat că numărul acestora a scăzut de la an la an, dar asupra confuziilor și nemulțumirilor create de acestea nu a suflat nici un cuvânt. Deci, în viziunea Guvernului, totul s-a îmbunătățit în activitatea sa legislativă. Cum însă? Să vedem în exemplele care urmează.

Normele metodologice de aplicare a OG 36 din 2002 se corectează cu HG 149 din 2003 și se stabilesc niște termeni imposibil de respectat nici dacă fiecare cetățean ar fi primit acasă Monitorul Oficial, l-ar fi consultat cu mare atenție și a doua zi s-ar fi grăbit să-și achite taxele, dar nu este așa și oamenii plătesc amenzi fără nici o vină. Ordonanța 6 din 2003 anulată la scurt timp de OG 5 din 2003 a dat mai mult de furcă salariaților din primări care și-au închis locul de muncă și au plecat pe teren să facă anchete sociale.

Ordonanța 8 din 2003, elaborată fără o analiză temeinică și neaprofundată cu sindicatele, a scos pe cei vizați de disponibilizările în masă în stradă.

Ordonanța 9 din 2003 a provocat protestele viitoarelor mame și a cerut Guvernului să amâne aplicarea plafonării indemnizației pentru îngrijirea și creșterea copilului în data de 1.I.2004. Impozitul agricol când este, când se amână sau se aplică numai terenurilor din intravilan și la final să nu mai vorbim de Codul Muncii adoptat în maniera heirupistă cunoscută și a cărei aplicare nu generează decât haos și nemulțumiri.

Față de toate aceste aspecte care afectează direct sau indirect pe cetățeni stai și te întrebi: mai este nevoie de Parlament în România dacă Guvernul le legiferează pe toate? Nu cumva ne întoarcem la dictatură, o dictatură impusă de cei ce au câștigat alegerile? Unde este democrația? Parlamentul a devenit un fel de Marea Adunare Națională cu un rol doar decorativ care votează și aplaudă doar legile elaborate de Guvern indiferent de forma în care se prezintă.

Proiecte legislative majore nu beneficiază însă de o dezbatere în Parlament, de o confruntare cu tendințele, ideologiile partidelor politice reprezentate aici.

Guvernul și partidul de guvernământ se întrec în lansarea pe bandă rulantă a tot felul de acte normative, poate necesare în fond, dar forma de adoptare este profund nedemocratică fără dezbateri parlamentare, ceea ce justifică acuzația de conducere autoritară.

Se ajunge astfel ca legile adoptate în această manieră să nu beneficieze de o analiză și documentare prealabilă meticuloasă, de o confruntare și cu alte viziuni și puncte de vedere, să aibă o puternică tentă electorală, să inducă riscul unor situații de criză extrem de gravă.

Consecințele acestei politici antidemocratice de legiferare se văd: instabilitate legislativă, nesiguranță, corupție, birocrație cât cuprinde, nivel de trai extrem de scăzut, viitor incert. Cel mai rău este că nici nu apar semnele unei ieșiri din această criză privind legiferarea și din haosul legislativ existent.

Veți invoca probabil mutațiile permanente care există în societate și în economia românească, unele determinate de aspirațiile necesității integrării României în Uniunea Europeană sau NATO, dar aceasta nu trebuie să ne determine să facem lucruri pripite, incomplete să reglementăm cu eroare. Sunt necesități, sunt urgențe determinate de conjunctura internațională sau cerute de organismele în care vrem să ne integrăm, dar toate pot fi rezolvate de Parlament.

Parlamentul ca principal for legiuitor, bazat pe deliberare și confruntarea tuturor ideilor politice este expresia cea mai pură și, în final, măsura democrației.

Parlamentul are toate comisiile competente necesare efectuării analizelor, funcționează ca un adevărat laborator, plenul ședințelor poate emite idei foarte autorizate și ne putem mobiliza ca să se facă față urgențelor.

Domnilor guvernanți, declarativ sunteți promotorii democrației, dar ignorați rolul dezbaterilor parlamentare și adoptați stilul de conducere specific unui regim totalitar. Până când această duplicitate? Când Parlamentul își va intra în atribuțiile sale firești, iar în România va avea loc o autentică separație a puterilor în stat? Mulțumesc.

 
Mihai Baciu - intervenție cu titlul Fuziune prin șantaj;

Domnul Corneliu Ciontu:

Rog ultimii trei vorbitori să concentreze. Dau cuvântul domnului Mihai Baciu, va urma domnul Ștefan Lăpădat. Poftiți domnule Baciu. Haideți, că am depășit ora și sunt somat să închei ședința.

 

Domnul Mihai Baciu:

Da, domnule președinte, profit de prezența colegilor de la PSD.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Poate vor să vă convingă să treceți la PSD!

 
 

Domnul Mihai Baciu:

Da, cine știe, dar eu nu știu ce s-a petrecut la Deva, domnul Timiș, nu știu ce s-a petrecut la Deva, habar n-am, dar mă bucur că întâmplările de acolo au stârnit fantezia filosofică și un adevărat talent de meditație și o succesiune interesantă de proporții filosofice la domnul Timiș, după care, sigur că, a mers domnia sa și pe unele fapte, pe care, sigur, o să le aflăm noi.

Intervenția mea de astăzi se intitulează "Fuziune prin șantaj". Or, fuzionați cu noi, ori intrați în pușcărie! a spus-o verde în față președintele PSD, domnul Năstase, președintelui PD, domnul Băsescu.

Fuziunea visată de PSD este înghițirea PD-ului de către actualul partid-stat, iar dacă nu se poate, distrugerea acestuia pe orice altă cale, iar amenințarea cu pușcăria, dată ca alternativă, face trimitere la prăfuitul dosar al flotei cu care este șantajat periodic, de câțiva ani, Traian Băsescu ori de câte ori devine prea incomod pentru puterea în exercițiu.

Visul PD-ului de a înghiți sau de a destructura, după expresia considerată mai elegantă a domnului Năstase, PD-ul se întemeiază pe două motive total diferite.

Primul - obsesia PSD-ului de a crește permanent, de a deveni partid unic, obsesie caracteristică celor din conducerea partidului care, în majoritatea ei, este alcătuită din nomenclaturiști ai vechiului regim, crescuți și educați în religia forței politice conducătoare și a cârmaciului care nu greșește.

Al doilea motiv este frica. Treburile în țară merg prost, toate marile sisteme sociale ale României sunt în criză profundă, iar alegerile se apropie.

PD-ul s-a dovedit a fi adversarul cel mai radical și mai consecvent și, ca atare, cel mai periculos al PSD-ului. Ideea pierderii alegerilor și a plecării de la masa plină cu bunătăți a Puterii se transformă, pe zi ce trece, într-un coșmar pentru partidul de guvernământ, iar PD-ul este cauza politică principală a acestui coșmar și atunci raționează conducerea PSD, prin absorbirea PD sau măcar prin distrugerea lui, împușcăm mai mulți iepuri dintr-o dată. Ne mărim, scăpăm de un coșmar, câștigăm alegerile fără probleme și guvernăm singuri. Ar fi sistemul sud-american; democratic în formă, dar cu un partid dominant care guvernează dictatorial decenii în șir.

Ce argumente la lumina zilei aduce PSD-ul în sprijinul fuziunii?

Zice așa: ambele partide ar fi social-democrate, unul este iar celălalt va fi membru al Internaționalei Socialiste, partidele cu aceeași doctrină și care reprezintă același segment social trebuie să se unească și altele asemenea argumente, care sigur că pot influența între anumite limite opinia publică.

Ce răspundem noi, cei din PD, la aceste argumente? Răspundem așa: în doctrină, în programe, adică în vorbe, PSD-ul are elemente social-democrate, ba chiar programul de guvernare și cărțile albe ale PSD, au și virtuți literare, uneori, de-a dreptul poetice, dar în practica politică sau în politica practică, spuneți-ii cum vreți, PSD se dovedește a fi departe de un partid social-democrat autentic de esență europeană.

Criza gravă a sistemelor sociale majore, corupția, subordonarea justiției, racolarea prin mijloace profund imorale a personalităților din alte partide, generalizarea sărăciei, clientelismul de tip tribal și altele asemenea, fac din PSD un partid care se poate revendica de la orice, numai de la social-democrație nu. Și atunci, cum să acceptăm fuziunea propusă. Ar însemna să fim de acord cu dispariția noastră, dar și cu perpetuarea la putere a PSD-ului cu consecințe pentru țară pe care le știm cu toții.

Știind aceste lucruri, PSD-ul recurge acum la amenințare și șantaj. Ori vii cu noi și, eventual, dar nu sigur, îți asigurăm un loc călduț, iar pe popor îl aburim noi, ori mergi într-un loc și mai sigur, răcoros dar fără verdeață.

Și pentru că partidele politice românești au rămas, din păcate, într-o mare măsură, partide de lideri, iar liderul PD se dovedește cel mai incomod în acest moment pentru puterea actuală, s-a recurs la soluția dezgropării așa-numitului "dosar al flotei". Eu nu știu ce conține în detaliu acest dosar, știu doar că el a mai fost folosit ca pe post de sperietoare, dar efectul a fost invers celui așteptat de cei care l-au dezgropat.

Sunt convins că noua dezgropare a acestui dosar va crea rezultate mai grave pentru PSD, dat fiind contextul social și politic în care are loc această încercare disperată de a-l elimina pe Băsescu, dat fiind faptul că este vorba de cel mai temut adversar politic și, nu în ultimul rând, oricât s-ar chinui domnul Iosif Dâncu, gauleiterul informațiilor, să demonstreze contrariul, opinia publică este deja convinsă că este vorba despre un proces politic.

În orice țară democratică, dacă un șef de partid, cu probe irefutabile, ar fi dovedit că a încălcat grav legea, ca în cazul acesta, să zicem, atunci acel partid ar avea, fără îndoială, serioase probleme politice și de imagine și în afara, dar și înăuntrul său. Dar să fie așa!

În cazul de față însă, nu s-a dovedit nimic, dar dezgroparea acestui dosar spune multe despre moravurile politice românești.

Eu vă mulțumesc pentru atenție.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulțumesc.

 
Ștefan Lăpădat - declarație cu tema În perspectiva aderării la Uniunea Europeană;

Dau cuvântul domnului Ștefan Lăpădat și va urma domnul Emil Boc, ultimul vorbitor, dar de marcă.

 

Domnul Ștefan Lăpădat:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Domnule președinte,

Domnilor deputați,

În perspectiva aderării la Uniunea Europeană.

În cadrul politicilor de îmbunătățiri funciare, Guvernul României și-a propus pentru anii 2003-2004 realizarea unui plan de acțiuni cu scopul de a relansa sistemul de irigații pe o suprafață de 900.000 ha din care 75.000 ha pe teritoriul județului Mehedinți.

Este foarte trist faptul că pe lângă dezastrele naturale care au afectat agricultura României în ultimii ani, cu repercusiuni negative asupra producției, a mai apărut un factor destabilizator care afectează în modul cel mai serios "sistemele de irigații" Crivina-Vânju Mare, Izvoarele Cujmir din Mehedinți, și anume hoții de obiecte feroase are organizează expediții nocturne și chiar zilnice de "smulgere a hidranților", cu ajutorul tractoarelor și animalelor de muncă.

Această categorie de oameni iresponsabili profită de faptul că Societatea Națională de Îmbunătățiri Funciare, sucursala Mehedinți, nu are angajați paznici la ferme și la asociații. Hidranții sunt valorificați la centrele de colectare a fierului vechi, înființate de REMAT SA în aproape toate comunele. De asemenea situații s-au plâns autoritățile din localitățile Dîrvari, Obârșia de Câmp, Gogoșu, Jiana, Salcia, Cujmir, Izvoarele și Burila Mare.

La insistențele Direcției județene a agriculturii, alimentației și pădurilor, s-au inițiat controale de către consiliile locale și organele de poliție, recuperându-se o parte importantă de hidranți, dar pe de altă parte fenomenul continuă.

Se află în pericol și cele 35.000 ha amenajate cu irigații în cadrul celor două sisteme dar paradoxul problemei este că "administratorii centrelor" de colectare a materialelor feroase nu solicită un act de proveniență a acestora.

Fenomenul se desfășoară în unele comune cu știrea poliției și chiar a primarului. Sesizez Ministerul de Interne și Ministerul Administrației Publice să ia măsurile necesare pentru stoparea "hoției din sistemul de irigații" dacă se vrea aderarea la Uniunea Europeană. Mulțumesc.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulțumesc.

 
Emil Boc - enumerarea unor argumente potrivit cărora PSD este un partid malefic;

În încheierea ședinței de astăzi dau cuvântul domnului deputat Emil Boc.

 

Domnul Emil Boc:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Un reprezentant al PSD-ului declara, în recenta campanie electorală pentru alegerile locale din comuna Scoarța, că PSD este un partid malefic care ne îndeplinește toate dorințele.

Trebuie să recunosc faptul că au trecut doi, aproape trei ani de când suntem în Opoziție și nu am putut să găsim o mai bună definiție a partidului de guvernământ, definiție care a fost impecabil găsită de un reprezentant al partidului de guvernământ cu privire la propriul partid.

Candidatul PSD a surprins, fără să vrea sau poate tocmai cunoscând mai bine realitățile, esența actualului partid de guvernământ: un partid malefic.

Dicționarul explicativ al limbii române oferă pentru cuvântul malefic următoarea definiție: "care are o influență nefastă, fatală". Așa este.

Iată de ce PSD este un partid malefic: pentru că PSD-ul joacă la ruleta rusească sănătatea românilor, aducând medicii în situația de a decide în fiecare zi, în spitale, cine trăiește și cine moare datorită insuficienței cronice de medicamente și a infrastructurii necesare. Pentru că interesele cetățenilor sunt sistematic subordonate celor ale politicienilor aflați la putere și ciocoilor din jurul lor, prea puțin preocupați de dezastrul din sănătate sau sărăcia din jurul lor, pentru că impozitarea fără milă a oricărui venit al cetățenilor este compensată de luxul și risipa din instituțiile statului care au depășit orice măsură, iar clienților politici li se împart eșalonări și facilități în privința datoriilor către stat.

De ce este malefic? pentru că PSD a dublat costul vieții pentru a evita restructurarea unor domenii ale economiei care aduc beneficii mafiei PSD, aruncând cetățenilor ajutoare sociale de parcă le-ar oferi pomană din propriul buzunar.

De ce PSD este un partid malefic? Pentru că practică o democrație de propagandă, o democrație de vitrină, folosind în realitate un mod de conducere dictatorial, pentru că duce cu primarii Opoziției un război ale cărui victime sunt în realitate cetățenii, pentru că practică înscenarea politică, farsa judiciară și șantajul, pentru că Guvernul tratează cu dispreț instituțiile statului de drept, ignorând Parlamentul și transformându-l într-un fel de Mare Adunare Națională în fața căreia primul-ministru vine și citește discursuri kilometrice, pentru că baronii locali au un comportament de fanarioți în județele pe care le controlează, unde merg până la a cere "taxe de protecție" firmelor particulare.

De ce PSD este un partid malefic? Pentru că patrulează corupția și a creat și sprijină un sistem de tip mafiot care sufocă România, păgubește grav economia națională și îi sărăcește pe cetățeni. Cel mai recent exemplu în acest sens ar fi cadoul primit de primarul Bacăului, Dumitru Sechelariu, căruia Guvernul i-a dat pe tavă Întreprinderea Letea cu toate datoriile șterse pe care o promisese încă dinainte de a se pronunța și de a se publica anunțul de vânzare, pentru că se joacă de-a anticorupția, precizând că poate să soluționeze această problemă printr-o lege care transformă declararea averilor într-o formalitate lipsită de eficiență, actuala formă reprezentând un regres față de cea anterioară.

De ce PSD este un partid malefic? Pentru că România a devenit țara proiectelor megalomane pe bani publici cu care liderii de astăzi speră să rămână în istorie sau să-și trateze complexele. Un astfel de proiect este așa-zisul Muzeu de Artă Contemporană pe care domnul Năstase dorește să-l construiască într-o aripă a Casei Poporului, cu prețul a sute de miliarde de lei.

De ce PSD este un partid malefic? Pentru că Guvernul PSD folosește bugetul public ca pe propriul buzunar, pentru că liderii PSD sfidează cetățenii, pentru că a transformat țara într-un parc de vânătoare pentru domnul Adrian Năstase, pe măsura pretențiilor cinegetice ale lui Nicolae Ceaușescu.

De ce PSD este un partid malefic? Pentru că justiția a devenit o anexă a puterii politice în care rezultatele proceselor sunt previzibile în funcție de părțile implicate și instrucțiunile pe linie de partid care se dau în scris cu ștampilă la lumina zilei, pentru că în continuare menținem procurorul de tip sovietic obișnuit să aresteze oameni care l-au criticat pe primul-ministru.

Iată doar câteva argumente în baza cărora apreciem că declarațiile liderului politic local din comuna Scoarța cu ocazia alegerilor potrivit cărora PSD este un partid malefic reprezintă cea mai bună și realistă constatare emisă în România cu privire la partidul de guvernământ și este cu atât mai importantă cu cât ea provine din interiorul acestui partid.

Conținutul acestei declarații politice, argumentele pentru care PSD este un partid malefic vor fi transmise candidatului PSD, nu știu dacă a fost ales sau nu, în comuna Scoarța, pentru a înțelege conținutul declarației pe care a făcut-o.

Vă mulțumesc.

(Următoarele intervenții au fost consemnate conform materialelor depuse de deputați la secretariatul ședinței)

 
Andrei Ioan Chiliman - declarație politică referitoare la generația '73 de la Drept, privatizarea Fabricii Letea, alegerile parțiale și presa internațională;

Domnul Ioan Andrei Chiliman:

Declarație politică referitoare la generația '73 de la Drept, privatizarea Fabricii Letea, alegerile parțiale și presa internațională.

Mai zilele trecute, președintele României, încurajat probabil de prezența unor mult mai tradiționale și agreabile cunoștințe venite de la Moscova, a căzut brusc în nostalgia tinereții sale marxist-leniniste și i-a explicat frontal cum stă treaba cu "amestecul în treburile noastre interne" reprezentantului celui mai puternic aliat al României din toată istoria sa, ambasadorului Statelor Unite. Domnul președinte Iliescu se referea la problema corupției din România, sfătuindu-l pe trimisul poporului american la noi să nu se amestece în probleme care nu îl privesc și pe care noi (adică guvernarea PSD) știm să le administrăm și singuri. Cum știm noi să le administrăm? Păi să luăm din întâmplare câteva rânduri din presă, la voia întâmplării: "Soțiile aleșilor locali, angajate la Gold Corporation", "Derogările, doar în interesul Guvernului", "PSD se plimbă cu corupția în gură", "PSD - acuzat de mită electorală", "Administrația publică - focarul corupției din România pesedistă". O adevărată mostră de contorsionare verbală a fost explicația domnului Cozmin Gușă de ieri seara referitoare la îndemnurile electorale ilegale ale celebrului baron Mischie pentru care stăm în loc, ne facem cruce și spunem: "Piei drace!"

La Bacău, după incendiile de la Letea, monopolul hârtiei de ziar din România a ajuns PSD-ist și presa poate în sfârșit să răsufle ușurată: e liberă să tipărească psd-ist! Sau, ca să-l parafrazăm pe domnul Gușă, managerii de ziar PSD vor putea să obțină mai repede hârtie pentru că se vor putea mai repede... informa (sic!) prin telefon la colegii de partid despre producția de la Letea! Despre legea anticorupție, vorba unui celebru jurnalist, numai de bine, avem doi demisionari, ambii din opoziție, iar pentru parlamentarii PSD se pregătesc derogările sau, cum mai normal i se părea cuiva, trecerea afacerilor pe numele soției, copiilor sau al finilor. Declarațiile amenințătoare și categorice, apărute în toată mass-media, ale ministrului Cozmâncă referitoare la raritatea derogărilor, care se vor acorda doar în interesul Guvernului, nu fac decât să încerce (zadarnic) să stopeze avalanșa de cereri de derogări ale baronilor pesediști către conducerea de partid și de stat pe care o vor copleși făcând praf astfel și puțina imagine anticorupție construită cu atâta trudă de domnul Dâncu. Între timp, dacă citim cazul Roșia Montană sau declarația domnului Vadim Tudor care-și lasă fițuica fetițelor domniei sale, ne lămurim de efectul zero al legii anticorupție PSD, care abundă în incompatibilități pentru o parte dintre demnitarii și funcționarii statului, unele dintre ele creând discriminări perverse între indivizii societății, dar lăsând complet descoperit aspectul conflictului de interese, mult mai important de reglementat. Cât despre sancțiuni și pedepse în cazul încălcării în vreun fel a legii anticorupție de demnitari, alt mogul din PSD spunea: "Dumnezeu să-i pedepsească!"

Între timp, Slavă Domnului, domnul Igor Ivanov a semnat tratatul și a plecat vesel și cu tezaurul bine mersi în buzunar; ca un făcut, brusc, domnul Președinte s-a împăcat cu domnul Guest, ba a mai și acceptat criticile senatorilor americani din Comisia de politici externe și s-a năpustit încă odată, desigur doar într-un discurs ținut pe la Suceava, asupra baronilor corupți. Prea târziu însă: ziarul Le Monde anunța "Corupția din România, obsesie națională" și concluziona că: în absența unei perspective europene, România riscă să sucombe din nou în fața tentației unui regim de mână forte, care ar putea anula fragilul progres democratic al țării. La asta să se fi referit oare și ziarul Financiar atunci când titra "Generația '73 de la Drept a preluat puterea în stat"? Văzându-l pe domnul Dâncu cum raporta destins și surâzător câștigarea în proporție de 100% a alegerilor parțiale de către PSD, aș zice că da.

Gheorghe Eugen Nicolăescu - declarații politice: pe tema îndeplinirii de către România a condițiilor în ce privește integrarea europeană; problema facturilor de întreținere;

Domnul Gheorghe Eugen Nicolăescu:

Declarație politică

România este ultima din Europa în ceea ce privește integrarea europeană în îndeplinirea condițiilor impuse și cerute de țările membre ale Uniunii Europeane.

Guvernul lui Adrian Năstase este incapabil să înțeleagă că procesul de integrare europeană înseamnă, printre altele, renunțarea la năravurile partidului - stat: corupția și încurajarea unui sistem mafiot de conducere a țării, funcționarea corectă a instituțiilor statului, independența politică a magistraților și absența imixtiunilor politicului în activitatea justiției.

Faptul că acest Guvern este neputincios, dar mai ales neserios în lupta împotriva corupției a ajuns să îngrijoreze oficialitățile internaționale, care se chinuie să convingă guvernanții că trebuie să adopte măsuri reale și să nu mai mimeze acțiuni sterile.

Ce poate aștepta cetățeanul român de la un guvern care nu face nimic din ceea ce trebuie?

Acest Guvern ia apărarea baronilor locali și este incapabil să dispună măsuri de îndepărtare din rândurile sale a celor pe care presa și populația îi reclamă ca fiind corupți și clienți politici.

Guvernul lui Adrian Năstase este incapabil să producă programe și proiecte realiste, care să aducă în viața României o reformă efectivă, o schimbare structurală a economiei și care să ne garanteze că putem spera într-o economie de piață funcțională.

Adevărul este că posibilitatea de a avea un drum economico-social eficient este din ce în ce mai mult un vis, o iluzie și Guvernul nu dă dovadă de responsabilitate, răspundere și competență.

*

Declarație politică

Problema facturilor de întreținere trebuie să stea de acum în atenția autorităților locale și centrale, după două ierni care au semănat panică în rândul cetățenilor, unii dintre ei fiind și astăzi datori.

Numai că modalitatea de a privi rezolvarea are nevoie de competență, de răspundere și de acceptare a schimbării mentalității.

Nu se mai poate asigura energia termică în regimul centralizat cultivat de comunism pentru a ne pune pe toți în aceleași condiții de disperare a egalitarismului stupid.

Soluționarea furnizării energiei termice în regim de centrală de bloc, de scară sau de apartament trebuie să fie principala alternativă la actualul sistem ineficient, generator de pierderi și de tarife foarte mari.

Constatăm că Ministerul Administrației Publice Locale, alături de alte ministere, a propus Executivului o hotărâre pentru aprobarea normelor metodologice privind organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari la fel de comunistă precum sunt conducătorii ministerului.

Ministrul Cozmâncă nu poate uita că statul-partid trebuie să controleze tot, să intre în viața intimă a oamenilor, să ia din buzunarul oamenilor fără discernământ, să violeze dreptul de proprietate.

Exemplul cras este acela prin care cetățenilor care s-au debranșat și au centrale proprii sunt obligați să plătească cote părți din căldura pe care o fac țevile din sistemul centralizat. O aberație care urmărește descurajarea obținerii libertății individuale în asigurarea agentului termic și manipularea pentru a rămâne într-un sistem centralizat.

Minți bolnave puteau închipui o asemenea interpretare a realității și de aceea este nevoie ca imediat normele să fie retrase și să se elaboreze o altă hotărâre de guvern.

Apreciez că se impune o dezbatere publică cu organizațiile neguvernamentale, asociațiile de proprietari și locatari, cu specialiști și organisme care apără drepturile cetățenilor.

Primul ministru trebuie să ia o atitudine fermă împotriva îngrădirii drepturilor de proprietate, a celor de inițiativă și opțiune personală în legătură cu asigurarea propriilor condiții de viață.

Puiu Hașotti - declarație politică cu titlul Romanul promisiunilor nerespectate de Adrian Năstase. Capitolul al treilea: hemoragia ordonanțelor de urgență;

Domnul Puiu Hașotti:

Declarație politică "Romanul promisiunilor nerespectate de Adrian Năstase, Capitolul al treilea: hemoragia ordonanțelor de urgență".

În campania electorală din anul 2000, una dintre "gogoșile" electorale ale actualului partid de guvernământ a fost reducerea ordonanțelor de urgență. Discursurile PDSR de atunci însoțeau îngrijorarea arătată de liderul său, Adrian Năstase, timp de patru ani de opoziție, față de numărul prea mare de ordonanțe de urgență emise de fosta putere.

Pentru a remedia această anomalie a sistemului legislativ românesc, domnul Adrian Năstase, proaspăt "uns" în funcția de prim-ministru al României, se angaja în plenul reunit al Parlamentului și în fața cetățenilor că se va face toate eforturile pentru a respecta "rolul Parlamentului de centru fundamental al vieții politice și al democrației constituționale" și pentru a elimina "imixtiunile din partea puterii executive".

Ca și cum intențiile premierului nu ar fi fost suficiente, avalanșa promisiunilor pesediste a continuat: în programul de guvernare, actualul Cabinet promitea "restabilirea raporturilor constituționale între Parlament și Guvern și respectarea cu strictețe a dispozițiilor constituționale referitoare la competența Executivului de a adopta ordonanțe și ordonanțe de urgență".

Cu toate că au avut la îndemână toate pârghiile și mijloacele pentru diminuarea numărului de ordonanțe de urgență, actualii guvernanți și în special premierul nu s-au ținut de cuvânt. Ca și în alte domenii, intențiile premierului au fost false: cu girul domniei sale, Guvernul pe care îl conduce a emis până în aprilie 2003 un număr de 435 de ordonanțe de urgență, ceea ce reprezintă un adevărat record negativ în istoria constituțională și parlamentară a României, și oricum de două ori mai mult decât numărul de ordonanțe de urgență emise de fosta putere în doi ani și patru luni de guvernare! Mă întreb oare la ce cifră va ajunge inflația ordonanțelor de urgență până în 2004?

Actualul Guvern a folosit și folosește abuziv delegarea legislativă, transformând-o în boala cronică a sistemului parlamentar românesc, cu toate că primul-ministru Adrian Năstase ne asigura în discursul de învestitură că "instituția delegării legislative va fi folosită de Guvern în limitele stricte ale prevederilor constituționale".

Ați vrut, domnule prim-ministru, să vindecați doar la nivel declarativ rana provocată de numărul mare de ordonanțe de urgență ale fostei puteri și ați provocat, în schimb, o adevărată hemoragie care destabilizează raporturile constituționale dintre puterile statului.

Ați avut o nouă șansă să vă respectați promisiunile pe care ați ratat-o, așa cum vă doresc să se întâmple în 2004, tocmai pentru a nu mai promite în fața cetățenilor ceea ce nu puteți face.

Grigore Emil Rădulescu - despre umilința ce o suportă românii și starea de nervozitate de la porțile ambasadelor;

Domnul Grigore Emil Rădulescu:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

În declarația mea de astăzi, vreau să vă aduc la cunoștință despre umilința ce o suportă românii și starea de nervozitate de la porțile ambasadelor.

Românii care vor să câștige un ban cinstit în străinătate trebuie să se obișnuiască să stea la cozi pentru procurarea vizei de muncă sau pentru autentificarea diverselor acte.

În ultima vreme, înghesuiala cea mai mare este la Oficiul pentru Migrația Forței de Muncă OMFM și la ambasadele țărilor de unde fericiții selecționați trebuie să primească permisul de muncă. Într-un clasament al celor mai căutate ambasade străine din București, primul loc este ocupat de cea a Spaniei, urmând Italia, Portugalia și Germania.

Anunțarea selecțiilor și preselecțiilor pentru muncă în străinătate sfârșește adesea cu busculade în fața OMFM. Oamenii se plâng de umilințele la care sunt supuși în nesfârșitele așteptări în fața ambasadelor și consulatelor străine.

Obținerea acestei vize a devenit un calvar, programul cu publicul este foarte scurt, formalitățile sunt greoaie și oamenii trebuie să vină multe zile la rând - deși sunt sosiți în București din toate colțurile țării. La 35-40 grade C, la umbră, asfaltul începe să frigă, dar funcționarii din interiorul consulatelor nu dau nici un semn că le-ar păsa cât de cât de cei de afară și-și văd lento-lento de treabă. Nu contează că la coadă sunt asistenți medicali, oameni cu carte. Toată lumea trebuie să plătească pentru păcatul de a fi român.

Ca atare, nu se înmulțesc nici ghișeele, nici funcționarii. Cei de la coadă spun că singurul lucru care te poate salva din supliciul funcționarilor este un ban bun dat unde trebuie.

Nimeni nu riscă să facă o anchetă ce ar putea da naștere unui incident diplomatic.

Nici prin cap nu-i trece cuiva să reclame. La asemenea îndemnuri, de regulă ți se răspunde: Cui să te plângi? Unde să te duci? Nu vedeți ce-i aici, că toți sunt mână-n mână?

Statul român nu-i protejează în nici un fel, nimeni nu se sesizează de nimic, iar românii continuă să fie umiliți și tratați ca oameni de categoria a doua - chit că nu sunt cu nimic mai proști sau mai puțin învățați decât cei din țara în care vor să ajungă.

Oricâte asigurări se dau la nivel diplomatic și oricâte promisiuni s-ar face, există temerea că și după ce vom intra în U.E., situația nu se va schimba o bună bucată de vreme.

Iosif Armaș - prezentarea unor evenimente istorice care ne-au marcat istoria;

Domnul Iosif Armaș:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

Vă rog să-mi permiteți să trec în revistă câteva evenimente, desfășurate la mijlocul lunii mai, în ani diferiți, care, de-a lungul timpului, ne-au marcat, într-un fel sau altul, istoria.

La 12 mai 1848, acum 155 de ani, sub puternica impresie a Adunării de la Blaj, revoluționarii moldoveni emigrați l-au însărcinat pe Mihail Kogălniceanu să redacteze un program-legământ, la Brașov, intitulat "Prințipiile noastre pentru reformarea patriei". Programul, alcătuit în șase puncte, cuprindea, printre altele, dezideratul unirii Moldovei cu Țara Românească "într-un singur stat neatârnat românesc". Documentul purta 14 semnături, iar ideile cuprinse aici și-au găsit continuarea în "Proiectul de Constituțiune pentru Moldova", redactat tot de Mihail Kogălniceanu.

La 12 mai 1945, acum 58 de ani, armata română își încheia, după 260 de zile de luptă, participarea, alături de Națiunile Unite, la obținerea victoriei finale asupra Germaniei naziste. În cele nouă luni, efectivele militare angajate în lupte s-au ridicat la aproape 540.000 de combatanți, pierderile armatei române ridicându-se la aproximativ 169.000 de morți, răniți și dispăruți. Cu toate acestea, după cum se știe, României i s-a refuzat statutul de țară victorioasă, participantă la războiul antihitlerist, fiind obligă să plătească importante despăgubiri de război.

La 13 mai 1955, acum 48 de ani, are loc, la Varșovia Conferința statelor socialiste europene, cu participarea primilor miniștri, miniștrilor de externe și ai apărării din Albania, Bulgaria, Cehoslovacia, R.D.Germană, Polonia, România, Ungaria și URSS. China a avut, la această conferință, statutul de observator. Semnarea Tratatului de prietenie, colaborare și asistență mutuală (Tratatul de la Varșovia) s-a făcut pe 20 de ani, iar documentul prevedea crearea unui Comandament unificat al forțelor armate ale statelor semnatare și a unui Comitet Politic Consultativ. Ultima dată a fost reînnoit, tot la Varșovia, la 26 aprilie 1985. La Praga, la 1 iulie 1991, președintele Ion Iliescu semnează, din partea României, Protocolul de încetare a valabilității Tratatului de la Varșovia.

La 14 mai 1968 are loc vizita oficială în România a președintelui Republicii Franceze, generalul Charles de Gaulle, prima vizită a unui șef de stat vest-european în țara noastră.

Cu permisiunea dumneavoastră voi încheia acest periplu istoric prin a vă reaminti că, la 12 mai 1943, acum 60 de ani, au fost finalizate lucrările de construcție ale Pentagonului, cea mai mare clădire administrativă din lume, fără îndoială una din clădirile emblematice ale omenirii. Primele planuri de construcție a Departamentului Apărării SUA au apărut în 1941, proiectul inițial prevedea construirea unei clădiri cu cinci laturi și cinci niveluri, cu acces la cinci magistrale auto, cu o suprafață utilă de aproximativ cinci milioane de metri pătrați. Planurile au fost apoi modificate, după atacul japonez de la Pearl Harbor, din decembrie 1941, suprafața utilă fiind sporită.

La construirea acestei clădiri s-au dislocat cinci milioane de metri cubi de pământ și s-au folosit 680.000 de tone de nisip, peste 41.000 de stâlpi de beton, și 435.000 de metri cubi de beton, costul total al lucrărilor ridicându-se la aproximativ 83 de milioane de dolari. Lucrările au fost finalizate la 12 ianuarie 1943, iar personalul administrativ s-a mutat în noul sediu la 12 mai 1943, când a avut loc inaugurarea oficială a clădirii. În 1992, clădirea Pentagonului a fost declarată monument istoric și a beneficiat de un amplu proces de renovare. O parte a Pentagonului a fost puternic avariată în urma atacului terorist din 11 septembrie 2001, când au fost uciși 189 de funcționari ai Departamentului Apărării.

Vă mulțumesc pentru atenție.

Ioan Miclea - declarație politică cu titlul Pauzele lungi și dese, cheia marilor succese! (folclor chiulangiu).

Domnul Ioan Miclea:

Declarație politică

"Pauzele lungi și dese, cheia marilor succese! (Folclor chiulangiu)"

Poate că intervenția mea de astăzi va șoca pe mulți dintre dumneavoastră, dar mă văd silit să o fac, deoarece problemele ce urmează să vi le prezint țin de bunăstarea prezentă și viitoare a națiunii noastre.

Concret, vreau să mă refer la aceste vacanțe forțate, lungi și păguboase pe care Guvernul P.S.D. ni le tot acordă.

Aparent, nu ar fi nimic rău în ele, dacă scopul lor nu ar fi unul meschin, ascuns. Săptămânile acestea de concediu forțat, de primăvară, apoi de vară și de iarnă, aduc mari pagube economiei țării și, mai ales, veniturilor populației.

Convingerea mea fermă este că aceste concedii au o tentă populistă. Guvernul vrea să facă "pace" cu masa de salariați cărora, neputându-le mări salariile, le dă zile libere.

Consecința acestui fapt este aceea că, pe timpul acestor vacanțe, nu se produce, economia stagnează contractele, mai ales cele cu străinătatea se derulează greu, angajaților nu li se poate asigura o creștere reală a salariilor, etc.

Fenomenul concediilor inutile în țara noastră a început, de fapt, prin anii '90, când F.S.N. (predecesorul PDSR), printr-un guvern absolut iresponsabil, a decretat ziua de sâmbătă ca zi nelucrătoare. Noi ieșeam atunci dintr-o economie sărăcită și vlăguită, iar pentru a ne redresa trebuia, în primul rând, multă muncă. Și un guvern iresponsabil nu găsește o altă modalitate de a ne redresa, decât scurtând săptămâna de lucru. Scurtarea săptămânii de lucru este, într-adevăr, un fenomen specific societății capitaliste, dar el este folosit ca o supapă economică pentru a diminua ceea ce, îndeobște, denumim supraproducția de mărfuri. Noi avem nevoie de scurtarea săptămânii de lucru? Nicidecum! Ba dimpotrivă.

Grav mi se pare faptul că guvernele ce l-au succedat pe cel din anii '90, au păstrat acest anacronism economic, ajungând ca actualul guvern să ne tot scurteze timpul afectat muncii, iar apoi să se plângă că a moștenit o situație economică dramatică și că redresarea ei nu se poate face decât în timp. Prin menținerea săptămânii de lucru scurte, prin acordarea de vacanțe forțate, Guvernul nu face altceva decât să prelungească o tranziție dureroasă și grea, pe care o resimt, în primul rând, cei care ar vrea să lucreze, dar nu sunt lăsați.

Și acum aș dori să mă refer, concret, la acest 1 Mai, ziua internațională a muncii. Fără doar și poate că are o anumită semnificație internațională. Fără doar și poate că această sărbătoare este a celor mulți și, de ce să nu o spunem, a celor nevoiași. Dar nu înțeleg de ce, dacă este o sărbătoare în care cinstim munca, trebuie să stagnăm nu una, ci două zile. Păi nu este și o zi mondială a mediului, a persoanelor în vârstă, a sănătății, a luptei împotriva cancerului, a ecologiei, a copilului, a învățătorului etc., etc. Dacă ar trebui să le sărbătorim pe fiecare, nu ne-ar ajunge zilele dintr-un an. Și atunci, se pune fireasca întrebare, cine mai muncește?

Dacă, de exemplu, un patron, care are în derulare un important contract de furnizare, ar fi vrut să-și aducă oamenii la lucru (bineînțeles de comun acord cu ei sau cu sindicatul) de 1 Mai, pentru a-și putea respecta angajamentele asumate, riscă să plătească o amendă de 100.000.000 lei sau să acorde liber salariaților într-o altă zi. Grozavă afacere! Grozav mod de a dezvolta și redresa această șubredă economie românească!

Dacă analizăm atent substratul acordării acestor vacanțe forțate, vom descoperi, ușor, că de ele profită doar salariații bugetari. Vorba aceea, ei muncesc sau stau, salariul le merge! Tragedia este că acești bugetari nu produc PIB, nu produc bunuri cu valoare adăugată, nu satisfac material, comensurabil, necesitățile economiei.

Cei care fac însă acest lucru, salariații din societățile productive, în loc să producă, să dezvolte economia, să devină competitivi pe piață, stau forțat. Datorită acestor concedii forțate, patronii nu își pot respecta, într-o măsură mai mică sau mai mare, angajamentele de mărire a salariilor, lucru ce va duce, mai devreme sau mai târziu, la convulsii sociale.

Și, în sfârșit, aceste concedii forțate aduc o mare pagubă comerțului și, pe această cale, consumatorilor. În zilele în care întreaga economie românească este paralizată, datorită unei decizii guvernamentale absolut iresponsabilă, omul de rând nu are de unde cumpăra bunurile de strictă necesitate, deoarece brutăriile, fabricile de lapte, abatoarele și așa mai departe, nu lucrează.

În țări serioase, cu economie bine așezată, dezvoltată și structurată, cu guverne responsabile, oprirea producției numai pentru o oră, produce tragedii. Guvernul care nu a putut gestiona un conflict care a declanșat un asemenea fenomen demisionează, se fac noi alegeri, etc., etc.

Dar la noi? Guvernul este bine mersi, dă vacanțe într-o veselie, economia noastră se prăbușește cu fiecare zi ce trece, iar partidul de guvernământ are îndrăzneala să clameze, pe toate canalele mass-media, că în România este mult mai bine, că populația țării este mult mai satisfăcută, că salariul crește (adevărat, crește artificial, deoarece orice măsură de creștere a salariului atrage, automat, după sine, creșterea impozitelor, taxelor și a prețurilor pe piață), că lumea este mai fericită și că ei vor fi votați, musai, neapărat, și în 2004, deoarece Poporul Român nu-și mai încape în piele de atâta fericire pesederistă!

Concluzia mea este că economia, ca multe alte sectoare de activitate din România, este prost gestionată și condusă. Măsurile sunt prost concepute, dovada este și acest fapt al promovării nemuncii ca politică de stat.

Vă mulțumesc pentru atenție.

   

Adresa poștală: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, București vineri, 6 decembrie 2019, 5:50
Telefoane (centrala): (021)3160300, (021)4141111
E-mail: webmaster@cdep.ro