Ștefan Baban
Ștefan Baban
Ședința Camerei Deputaților din 13 mai 2003
Sumarul ședinței
Stenograma completă
publicată în Monitorul Oficial, Partea a II-a nr.59/23-05-2003

Dezbateri parlamentare
Calendarul ședințelor
- Camerei Deputaților:
2021 2020 2019
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003 2002 2001
2000 1999 1998
1997 1996
Interoghează dezbaterile
din legislatura: 2020-prezent
2016-2020
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996
Monitorul Oficial
Partea a II-a:2021 2020 2019
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003 2002

Transmisii video

format Real Media
Ultimele ședințe (fără stenograme încărcate):
03-03-2021
02-03-2021 (comună)
01-03-2021 (comună)
24-02-2021
17-02-2021 (comună)
Arhiva video:2021 2020 2019
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003
Pentru a vizualiza înregistrările video trebuie să instalați programul Real Player
Sunteți în secțiunea: Prima pagină > Proceduri parlamentare > Dezbateri > Calendar 2003 > 13-05-2003 Versiunea pentru printare

Ședința Camerei Deputaților din 13 mai 2003

  1. Intervenții ale domnilor deputați:
  1.7 Ștefan Baban - intervenție intitulată "Bătrânețe, haine grele...";

Domnul Corneliu Ciontu:

................................................

Dau cuvântul domnului Ștefan Baban. Va urma domnul Gheorghe Firczak.

Domnul Ștefan Baban:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

Intervenția mea de astăzi este intitulată "Bătrânețe, haine grele..."

Azilurile de bătrâni sunt, după cum știm cu toții, supraaglomerate și prost întreținute, numărul lor fiind prea mic în raport cu cerințele manifestate, iar în cele care există, nu întotdeauna ordinea, curățenia și cinstea angajaților sunt elemente primordiale.

A obține un loc în aceste cămine este o performanță care, dacă este realizată, poate fi considerată demnă de Cartea Recordurilor.

Știm sau am aflat cu toții din diverse surse că, pentru a locui într-un cămin de bătrâni, sunt necesare pile și sume importante de bani. În multe situații, bătrânii și întreținătorii lor pândesc pur și simplu dispariția fizică a unuia dintre locatarii azilurilor pentru a putea obține un loc. Dacă la toate acestea adăugăm și faptul că sunt bătrâni neputincioși rămași singuri pe lume sau uitați pur și simplu de rude și a căror existență a devenit, în lipsa unui sprijin, un adevărat calvar, avem radiografia vieții de pensionar sau bătrân cu care se confruntă o parte din concetățenii noștri aflați la vârsta a treia.

Sunt și situații limită - când semeni de-ași noștri pe care un destin tragic sau o întâmplare nefericită îi aduce la limita supraviețuirii, singura lor șansă fiind azilele sau căminele de bătrâni. Poate de aceea sunt de acord cu acest aspect, singurul de altfel care este punctat cu realitatea, al reformei sanitare din România, și anume că acele spitale și policlinici care urmează să fie desființate să se transforme și să devină unități de asistență medico-socială.

În conformitate cu măsurile stabilite, aceste unități se vor constitui ca instituții publice specializate, cu personalitate juridică, care se vor afla în subordinea administrației publice locale, unități care vor acorda servicii de îngrijire, servicii medicale și servicii sociale pentru persoanele aflate în dificultate.

Cei care vor beneficia de prestațiile unităților nou înființate provin din rândul persoanelor cu nevoi speciale și care necesită supraveghere, asistare, îngrijire și tratament, alături de servicii de inserție și reinserție socială.

A venit timpul și rândul ca să facem ceva și pentru aceste persoane. Nu se mai poate trăi cu fraze pompoase și cuvinte goale, care să nu le asigure nici măcar minimul în supraviețuire.

Este vremea să încercăm să le oferim și lor, măcar pentru ultima parte a vieții, liniștea și căldura unui cămin pe care, poate, nu le-au avut niciodată sau le-au pierdut datorită vitregiilor sorții.

Nu trebuie să-i marginalizăm, considerându-i paria societății, nu trebuie să-i abandonăm sau să-i uităm prin spitale, nu trebuie să-i judecăm pentru viața dusă sau drumul ales. Trebuie doar să le acordăm puțină grijă și atenție și să sperăm că și noi, la rândul nostru, când vom ajunge la anii lor, vom fi răsplătiți prin aceeași bunătate și căldură sufletească.

Bătrânețea, doamnelor și domnilor, ne ajunge odată și odată pe toți, indiferent dacă vrem sau nu...

Vă mulțumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulțumesc.

Adresa poștală: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, București vineri, 5 martie 2021, 20:59
Telefoane (centrala): (021)3160300, (021)4141111
E-mail: webmaster@cdep.ro