Gheorghe Dinu
Gheorghe Dinu
Ședința Camerei Deputaților din 13 mai 2003
Sumarul ședinței
Stenograma completă
publicată în Monitorul Oficial, Partea a II-a nr.59/23-05-2003

Dezbateri parlamentare
Calendarul ședințelor
- Camerei Deputaților:
2021 2020 2019
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003 2002 2001
2000 1999 1998
1997 1996
Interoghează dezbaterile
din legislatura: 2020-prezent
2016-2020
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996
Monitorul Oficial
Partea a II-a:2021 2020 2019
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003 2002

Transmisii video

format Real Media
Ultimele ședințe (fără stenograme încărcate):
03-03-2021
02-03-2021 (comună)
01-03-2021 (comună)
24-02-2021
17-02-2021 (comună)
Arhiva video:2021 2020 2019
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003
Pentru a vizualiza înregistrările video trebuie să instalați programul Real Player
Sunteți în secțiunea: Prima pagină > Proceduri parlamentare > Dezbateri > Calendar 2003 > 13-05-2003 Versiunea pentru printare

Ședința Camerei Deputaților din 13 mai 2003

  1. Intervenții ale domnilor deputați:
  1.18 Gheorghe Dinu - declarație politică intitulată "Mai este Parlamentul legiuitorul țării?";

Domnul Corneliu Ciontu:

................................................

Dau cuvântul domnului deputat Gheorghe Dinu, va urma domnul Mihai Baciu.

Domnul Gheorghe Dinu:

Mulțumesc, domnule președinte.

Declarația mea politică se intitulează "Mai este Parlamentul legiuitorul țării?" Iată o întrebare pe care și-o pun tot mai des alegătorii și clasa politică din țara noastră. În spatele acestei întrebări stă activitatea intensă de legiferare pe care și-o asumă Guvernul, tot mai des, prin ordonanțe de urgență sau simple, ori legi adoptate prin asumarea răspunderii sale.

Aspectul cel mai grav însă sesizat de opinia publică și mass media în această activitate este că, de regulă, obiectul reglementat de ordonanțele de urgență sau de legile adoptate în procedură sumară a asumării răspunderii Guvernului nu prezintă caracterul de urgență determinat de un caz excepțional care să justifice, conform Constituției, o asemenea modalitate specială de legiferare. Din grabă, din lipsă de analiză temeinică și de profesionalism, din neprevederea tuturor punctelor de impact în viața socială a OUG-urilor sau a legilor respective s-a ajuns în situația că de exemplu la începutul anului și până în prezent, să asistăm la ieșiri în stradă ale diverselor categorii sociale, la mari nemulțumiri ale populației generate de OG-urile, sau OUG-urile sau legile elaborate și asumate de Guvern. Nici cei puși să aplice aceste acte normative nu sunt scutiți de munca inutilă, de nelămuriri și alte aspecte generate de haosul legislativ.

Recent, Guvernul și-a făcut o analiză a numărului de OG-uri sau OUG-uri emise în anii 2001-2003, perioada ianuarie-martie, și a constatat că numărul acestora a scăzut de la an la an, dar asupra confuziilor și nemulțumirilor create de acestea nu a suflat nici un cuvânt. Deci, în viziunea Guvernului, totul s-a îmbunătățit în activitatea sa legislativă. Cum însă? Să vedem în exemplele care urmează.

Normele metodologice de aplicare a OG 36 din 2002 se corectează cu HG 149 din 2003 și se stabilesc niște termeni imposibil de respectat nici dacă fiecare cetățean ar fi primit acasă Monitorul Oficial, l-ar fi consultat cu mare atenție și a doua zi s-ar fi grăbit să-și achite taxele, dar nu este așa și oamenii plătesc amenzi fără nici o vină. Ordonanța 6 din 2003 anulată la scurt timp de OG 5 din 2003 a dat mai mult de furcă salariaților din primări care și-au închis locul de muncă și au plecat pe teren să facă anchete sociale.

Ordonanța 8 din 2003, elaborată fără o analiză temeinică și neaprofundată cu sindicatele, a scos pe cei vizați de disponibilizările în masă în stradă.

Ordonanța 9 din 2003 a provocat protestele viitoarelor mame și a cerut Guvernului să amâne aplicarea plafonării indemnizației pentru îngrijirea și creșterea copilului în data de 1.I.2004. Impozitul agricol când este, când se amână sau se aplică numai terenurilor din intravilan și la final să nu mai vorbim de Codul Muncii adoptat în maniera heirupistă cunoscută și a cărei aplicare nu generează decât haos și nemulțumiri.

Față de toate aceste aspecte care afectează direct sau indirect pe cetățeni stai și te întrebi: mai este nevoie de Parlament în România dacă Guvernul le legiferează pe toate? Nu cumva ne întoarcem la dictatură, o dictatură impusă de cei ce au câștigat alegerile? Unde este democrația? Parlamentul a devenit un fel de Marea Adunare Națională cu un rol doar decorativ care votează și aplaudă doar legile elaborate de Guvern indiferent de forma în care se prezintă.

Proiecte legislative majore nu beneficiază însă de o dezbatere în Parlament, de o confruntare cu tendințele, ideologiile partidelor politice reprezentate aici.

Guvernul și partidul de guvernământ se întrec în lansarea pe bandă rulantă a tot felul de acte normative, poate necesare în fond, dar forma de adoptare este profund nedemocratică fără dezbateri parlamentare, ceea ce justifică acuzația de conducere autoritară.

Se ajunge astfel ca legile adoptate în această manieră să nu beneficieze de o analiză și documentare prealabilă meticuloasă, de o confruntare și cu alte viziuni și puncte de vedere, să aibă o puternică tentă electorală, să inducă riscul unor situații de criză extrem de gravă.

Consecințele acestei politici antidemocratice de legiferare se văd: instabilitate legislativă, nesiguranță, corupție, birocrație cât cuprinde, nivel de trai extrem de scăzut, viitor incert. Cel mai rău este că nici nu apar semnele unei ieșiri din această criză privind legiferarea și din haosul legislativ existent.

Veți invoca probabil mutațiile permanente care există în societate și în economia românească, unele determinate de aspirațiile necesității integrării României în Uniunea Europeană sau NATO, dar aceasta nu trebuie să ne determine să facem lucruri pripite, incomplete să reglementăm cu eroare. Sunt necesități, sunt urgențe determinate de conjunctura internațională sau cerute de organismele în care vrem să ne integrăm, dar toate pot fi rezolvate de Parlament.

Parlamentul ca principal for legiuitor, bazat pe deliberare și confruntarea tuturor ideilor politice este expresia cea mai pură și, în final, măsura democrației.

Parlamentul are toate comisiile competente necesare efectuării analizelor, funcționează ca un adevărat laborator, plenul ședințelor poate emite idei foarte autorizate și ne putem mobiliza ca să se facă față urgențelor.

Domnilor guvernanți, declarativ sunteți promotorii democrației, dar ignorați rolul dezbaterilor parlamentare și adoptați stilul de conducere specific unui regim totalitar. Până când această duplicitate? Când Parlamentul își va intra în atribuțiile sale firești, iar în România va avea loc o autentică separație a puterilor în stat? Mulțumesc.

Adresa poștală: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, București vineri, 5 martie 2021, 22:07
Telefoane (centrala): (021)3160300, (021)4141111
E-mail: webmaster@cdep.ro