Plen
Sittings of the Chamber of Deputies of June 10, 2003
Abstract of the sittings
Full-text of the sittings
Published in Monitorul Oficial no.77/20-06-2003

Parliamentary debates
Calendar
- Chamber of Deputies:
2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003 2002
2001 2000 1999
1998 1997 1996
Query debates
for legislature: 2016-present
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996

Meetings broadcast

format Real Media
Last meetings
12-12-2019 (joint)
12-12-2019 (joint)
12-12-2019 (joint)
11-12-2019
Video archive:2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003
You are here: Home page > Parliamentary Business > Debates > Calendar 2003 > 10-06-2003 Printable version

Sittings of the Chamber of Deputies of June 10, 2003

  1. Intervenții ale domnilor deputați:

 

Ședința a început la ora 9,05.

Lucrările au fost conduse de domnul Valer Dorneanu, președintele Camerei Deputaților, asistat de domnii Tudor Mohora și Borbely Laszlo, secretari.

 
 

Domnul Valer Dorneanu:

Stimați colegi,

Începem prima parte a ședinței de astăzi, dedicată intervențiilor deputaților.

Vă adresez rugămintea să încercați să vă încadrați în termenul regulamentar.

Sunt înscriși pentru intervenții 11 colegi de la Partidul Social Democrat, 13 de la PRM, 2 de la UDMR, o colegă de la PD, 2 de la PNL, un independent.

 
Ioan Timiș - declarație politică intitulată Premierul Adrian Năstase a schimbat istoria Văii Jiului;

O să dau cuvântul alternativ, începând cu domnul Timiș de la PSD.

 

Domnul Ioan Sonea (din sală):

O depun.

 
 

Domnul Valer Dorneanu:

Vă rog. Depuneți-o aici, ca să fiți mai sigur!

 
 

Domnul Ioan Timiș:

Mulțumesc, domnule președinte.

Doamnelor și domnilor,

Declarația mea politică se intitulează: "Premierul Adrian Năstase a schimbat istoria Văii Jiului" și este o analiză comparativă între ceea ce a fost, ceea ce este și ce ar putea să fie Valea Jiului.

Ecourile recentei vizite a premierului Adrian Năstase în Valea Jiului se propagă în continuare. Valea Jiului, acest barometru politic viu, această zonă de încercare socială pentru toate guvernele României a început un dificil și real proces de schimbare.

Istoria cărbunelui din această vale a fost stropită din abundență cu sânge și plătită cu nenumărate vieți omenești. Nesăbuința guvernelor care s-au succedat la putere au marcat Lupeni '29, sechestrarea primului-ministru Ilie Verdeț, călcarea pentru prima dată în picioare a tabloului lui Ceaușescu, înainte de Revoluția din 1989.

Imagine minerilor, restabilind ordinea în București, cu bâta, începe să se estompeze. Acum nu mai este nici un dubiu pentru nimeni, că nu minerii au fost vinovați pentru imaginea lor sălbatică, ce a făcut înconjurul lumii, ci, pe rând, oameni politici ca Petre Roman, Traian Băsescu, Radu Vasile, Radu Berceanu etc.

Acești oameni politici au provocat din nepricepere și rea-voință conflicte sociale, au prăvălit stânci peste drumurile Văii Jiului, au bătut, lovit, schingiuit și trimis în judecată mineri nevinovați, prin organele puterii.

Nici un om al acestor guverne nu s-a apropiat de Valea Jiului fără teamă, iar ideea disponibilizării a peste 20.000 de mineri, ca a doua zi să devină oameni de afaceri, a fost cea mai penibilă previziune, un gest al unor guvernanți nepricepuți.

După alegerile din 2000 s-a schimbat politica în ceea ce privește Valea Jiului. Minerii și sindicatele, în general, nu au mai fost tratați ca dușmani, ca adversari, ci ca parteneri autentici. Revoltele minerilor, care zguduiau România, au devenit simple imagini de arhivă.

În viziunea politică a PSD s-au avut ca obiective dezvoltarea și rentabilizarea mineritului, deschiderea Văii Jiului spre lume, atragerea de investiții.

Inaugurarea de către primul-ministru al României Adrian Năstase a investițiilor de la Preparația Coroești și amenajării hidroenergetice de la Livezeni - Bumbești, a avut semnificația unor noi temelii construite pe principii economice reale, responsabile și bine gândite.

Evenimentul, ca manifestare, a fost de înaltă clasă și ținută. Nimic din ceea ce se întâmpla odată, în Valea Jiului, cu astfel de ocazii, nu s-a mai întâmplat. Delegația condusă de premier nu a venit să ia, nu a venit să dea ceva, a venit să inaugureze o investiție, să discute afaceri, să facă observații despre aspectul gospodăresc al Văii, să poarte o discuție normală.

Minerii nu au bătut cu pumnul în masă, nu au avut revendicări, nu au cerut salarii, subvenții, ci investiții în minerit. Au fost preocupați, ca parteneri adevărați de afaceri, de viitorul lor și al mineritului. Chiar și cohortele de jurnaliști, atâția încât și pentru București ar fi părut prea mulți, au putut lua contact cu premierul, abordând aspecte diferite, fără a se concentra pe o singură problemă, mineritul.

La Compania Națională a Huilei, premierul Adrian Năstase a reușit a doua oară să aibă o discuție deschisă, la masa verde, cu mineri în cămăși albe și cravate, dispuși la schimburi diplomatice de replici.

Referitor la această discuție, nimeni nu poate spune că sindicaliștii au fost subjugați de atuurile puterii. Ei au avut convingerea sigură că sunt parteneri serioși ai unei afaceri de viitor.

Premierul Adrian Năstase se pare că i-a convins că pentru prima dată Valea Jiului are o strategie serioasă și o perspectivă pentru minerit. Ceea ce părea de necrezut, s-a întâmplat! Ce se petrece acum în Valea Jiului, nu sunt minuni sau iluziile unui guvern în exercițiu, sunt fapte, eforturi, gândire și înțelepciune. Este efectul unei politici responsabile și bine manageriate.

Mulțumesc pentru atenție.

 
Damian Brudașca - intervenție numită Apel la rațiune;

Domnul Valer Dorneanu:

Domnul Damian Brudașca, vă rog să poftiți, și apoi doamna Paula Ivănescu și domnul Nicolăescu.

 

Domnul Damian Brudașca:

Doamnelor și domnilor colegi,

Interpelarea mea se numește "Apel la rațiune".

Este tot mai evident că, în timpul actualei guvernări PSD-PUR-UDMR, situația social-economică a atins cote alarmante. Acest lucru se datorează faptului că Guvernul Adrian Năstase nu numai că este incapabil de găsirea unor soluții viabile, dar dovedește și rea - credință, subminând, în interesul propriei clientele politice, orice inițiativă a Opoziției, indiferent de unde ar veni aceasta. Premierul Adrian Năstase a ajuns în situația ca, tot mai frecvent, să se exprime public, fără tact, împotriva punctelor de vedere sau soluțiilor președintelui României, dar și să persifleze, să conteste sau să minimalizeze opiniile unor lideri ai Opoziției sau ale unor specialiști.

Pe de altă parte, ca să-și poată materializa politica distructivă al cărei arhitect este, premierul a ajuns să submineze instituțiile statului de drept, intervenind brutal, prin ordine de tip CC al PCR, în activitatea curentă a acestora.

În acest moment, România se află, de asemenea, în fața celui mai complex și dificil examen pe care l-a avut vreodată în întreaga sa existență: integrarea în structurile europene și euro-atlantice. Acest proces necesită o reformă profundă și complexă a întregii activități socio-economice și instituționale și presupune, pe lângă competență și profesionalism, onestitate și respectarea angajamentelor asumate. Domnul Adrian Năstase s-a aflat, deseori, în situația de a fi atenționat dur de forurile europene în legătură cu necesitatea unor acțiuni imediate și coerente pentru a stopa corupția și comiterea de ilegalități, inclusiv de către factori din Guvern și instituțiile administrației centrale, dar și pentru onorarea obligațiilor ce-i revin. Reacțiile contradictorii și lipsa de consecvență a primului - ministru și Cabinetului său s-au repercutat asupra Raportului de țară întocmit de forurile europene, raport din care nu lipsesc afirmațiile care exprimă îndoiala liderilor occidentali privind capacitatea actualului Cabinet de a onora și materializa recomandările instituțiilor europene și euro-atlantice.

Coroborată cu situația critică din viața socio-economică internă, această opinie duce la concluzia că România nu are nici o șansă să rezolve, sub conducerea actualului Cabinet, obiectivele interne și externe pe care și le-a fixat. Președintele României are obligația să ceară primului - ministru să demisioneze, iar după consultarea partidelor politice parlamentare, domnul Ion Iliescu trebuie să dispună formarea unui guvern de uniune națională sau a unui guvern de tehnicieni, susținut de toate partidele parlamentare.

Așa cum spuneam, România se află în fața unui examen deosebit de exigent, iar după cei 13 ani irosiți inutil în formule falimentare nu-și mai poate permite să-și riște viitorul. Este evident, iar recentul pachet de legi anticorupție și revenirile ulterioare asupra lui conformă acest fapt, că primul - ministru nu are nici știința, nici competența și nici voința de a rezolva, pe de o parte, criza internă, iar pe de alta, de a materializa obiectivele integrării europene și euro-atlantice. Intenția primului - ministru de remaniere, în această toamnă, a Cabinetului său, reprezintă doar recunoașterea incapacității unora dintre miniștri, dar nu oferă și soluția salvatoare pentru problemele majore actuale și de perspectivă ale României.

Mulțumesc.

 
Paula Maria Ivănescu - relevarea unor aspecte care privesc viața de zi cu zi a cetățeanului;

Domnul Valer Dorneanu:

Și eu vă mulțumesc.

Doamna Paula Ivănescu.

 

Doamna Paula Maria Ivănescu:

Mulțumesc, domnule președinte.

Înainte de a spune câte ceva din oful cetățenilor, cel puțin al celor care locuiesc în Prahova, aș dori să vă fac o propunere, ca de acum încolo Biroul permanent să nu mai cuprindă atât de mulți vicepreședinți, secretari și chestori, pentru că constatăm că aceștia nici măcar nu vin la ora corespunzătoare la program. Sigur că sunt bune mașinile, lefurile și avantajele, dar trebuie să ne facem și datoria! Și sper să reținem aceste propuneri pentru modificarea Regulamentului Camerei Deputaților.

Și acum intru în intervenția de fond. De fond poate să pară un cuvânt prea bombastic pentru ce am să vă spun eu, dar, privește viața cetățeanului, viața de zi cu zi.

Se întâmplă un fenomen, nu de azi, de ieri, în regula generală, de a abate atenția de la problemele importante ale vieții și societății, și se întâmplă acum, de câteva săptămâni, o bulversare a amărâților care locuiesc în comun, în blocuri, circulând fel de alte acte normative, zvonuri și așa mai departe, precum că, cei care dețin în proprietate sau cu chirie un apartament vor fi călcați rând pe rând de administratori, de furnizorii de energie termică, de nu știu care alți furnizori care le vor controla casele, viețile, obiceiurile și așa mai departe. Nu se poate, în momentul în care avem, să zicem, o viață democratică, o viață liberă, ca omul să se simtă amenințat în casa lui, în familia lui, în proprietatea lui. Nu se poate ca acești guvernanți de astăzi să scornească fel de fel de legi și de acte normative care să conducă la controlul, reglarea și urmărirea vieții intime a familiilor din România.

Este inadmisibil să facem acele atestări de administratori de bloc - sigur, că atestările le face PSD-ul -, care vor face și vor duce și muncă politică și de administratorul de bloc contează foarte mult cum îți numără țevile de la calculator și țevile din baie, care trec prin baie și prin bucătărie, prin pereți, prin tavan și așa mai departe.

Eu cred că n-am ajuns în mileniul III, ca să procedăm mai rău ca și Cominternul în anii '40, '50, n-am ajuns să punem bocancul în gura și în viața oamenilor, n-am ajuns să reglăm lucrurile de politică internă generală, prin falsuri de acest tip. Dacă nu avem pâine să dăm la oameni, le dăm circ.

Trebuie să terminăm cu politica punerii generațiilor unele contra altora, categoriilor sociale unele contra altora, administratorii contra chiriașilor, proprietarii contra RADET-ului și așa mai departe. Este inadmisibil să sufocăm viața oamenilor.

Rog Guvernul României și partidul de guvernământ, PSD, să se comporte onorabil, democratic, cu niște oameni liberi, ca România să respecte proprietatea și drepturile cetățenilor.

 
Kerekes Karoly - despre modul în care se înfăptuiește reforma justiției;

Domnul Valer Dorneanu:

Domnul Eugen Nicolaescu? Domnul Ștefan Baban? Au depus în scris.

Domnul Kerekes Károly.

 

Domnul Kerekes Károly:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Reforma justiției - una dintre condițiile de aderare a României la structurile europene - se înfăptuiește încet și nu tocmai urmând o concepție clară. Câteva măsuri luate pentru îmbunătățirea sistemului de salarizare și de asigurări sociale a magistraților nu pot însemna reforma justiției. Selecția și promovarea magistraților, condițiile de lucru ale acestora, protecția lor împotriva presiunilor și amenințărilor din partea puterii politice și a lumii interlope încă nu se ridică la nivelul așteptărilor.

Într-o țară în care nu domnesc autoritatea și independența justiției nu se poate vorbi de supremația legii, iar o astfel de societate este amenințată de acutizarea conflictelor de interese și permanentizarea haosului.

Magistrații, în calitatea lor de înfăptuitori ai justiției, au competențe bine stabilite de lege, soluționând sute de mii de dosare. Sunt o prezență în general tăcută, fiind foarte rare protestele în public și declarațiile de presă.

De aceea, un amplu interes a stârnit comunicatul de presă din partea Asociației Magistraților din România - filiala Mureș și declarațiile unor judecători de la Tribunalul Mureș și Curtea de Apel Târgu - Mureș, apărute în presă la sfârșitul săptămânii trecute, legate de arestarea de către Parchetul Național Anticorupție a fostei președinte a Tribunalului Mureș, Andreea Ciucă.

Părerea majorității judecătorilor este că reținerea și cercetarea doamnei judecător Andreea Ciucă pentru luare de mită reprezintă un atac la adresa justiției, o înscenare. Judecătorii mai fac cunoscut faptul că diferite controale anterioare au avut ca scop inducerea unor presiuni asupra domniei sale.

Arestarea doamnei Andreea Ciucă a provocat indignare nu numai din partea judecătorilor, ci și a opiniei publice. Felul în care a fost organizat flagrantul, modul de arestare și de audiere, amploarea mobilizării trupelor speciale au creat impresia că la Târgu - Mureș a avut loc capturarea unui criminal extrem de periculos. Audierea prelungită, pe parcursul a 15 ore, contravenind dispozițiilor Convenției Europene a Drepturilor Omului, are loc după ce, la 3 iunie 2003, România a fost condamnată la Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cazul Alexandru Pantea pentru rele tratamente aplicate. Se pare că hotărârea înaltei instanțe internaționale nu înseamnă un semnal de alarmă suficient de puternic pentru a determina renunțarea la astfel de procedee.

Protestul in corpore al magistraților mureșeni trebuie să dea de gândit acelora care au pus la cale această acțiune dubioasă. Magistrații protestatari relevă faptul că judecătorul arestat este un model de cinste și corectitudine, la care, aș adăuga și eu, în calitate de membru al Baroului Mureș, că doamna judecător Andreea Ciucă este un model de profesionalism.

În opinia mea, vina ei constă în faptul că nu s-a subordonat niciodată vreunei puteri politice atunci când în România magistrații sunt priviți ca servitori ai acesteia. În aceste condiții, judecătorul arestat poate fi considerat victima unor răfuieli din partea unor forțe politice ai căror exponenți au încălcat grav, în repetate rânduri, legea, ajunși astfel în fața justiției, persoane pentru care magistratul a devenit incomod.

Ceea ce este la fel de deranjant în acest caz, este faptul că autoritatea administrației centrale care răspunde de buna funcționare a instanțelor judecătorești a închis ochii, lăsând-o drept pradă pe doamna judecător Ciucă acelor forțe politice care în continuare se împotrivesc consolidării statului de drept în România. Am impresia că cei care ar fi putut împiedica desfășurarea acestui act de răzbunare nu realizează că forțele care stau în spatele acestuia nu se vor opri aici, nu se vor mulțumi cu atât și își vor continua acțiunile de intimidare a justiției.

Acest caz petrecut la Târgu - Mureș reprezintă un argument în plus pentru urgentarea aplicării unei reforme reale în justiție. Dar această măsură nu ar trebui să înceapă cu măsuri iraționale, cum ar fi reducerea numărului de instanțe judecătorești, desființarea judecătoriilor la care nu se judecă anual cel puțin 2000 de dosare. Inițiatorii acestei măsuri nu țin cont de faptul că justiția este pentru cetățean, și nu invers. Reducerea preconizată face ca cetățeanul să fie obligat la deplasări mai costisitoare la instanțe, iar pentru magistrați înseamnă mai multe dosare, peste limita normală, condiții de lucru mai grele, care dăunează calității în activitatea de judecată.

Au trecut doi ani și jumătate din mandatul actualei puteri, iar în justiție nu se poate constata o îmbunătățire remarcabilă. Oricum, eliminarea magistraților incomozi pentru putere și desființarea unor instanțe nu sunt de bun augur pentru programul de reformă, dar în schimb, creează tensiuni în societate.

Vă mulțumesc pentru atenție.

 
Codrin Ștefănescu - intervenție legată de unele declarații ale liderilor PD;

Domnul Valer Dorneanu:

Domnul deputat Ion Mogoș? Domnul deputat Gheorghe Roșculeț? Au depus în scris.

Domnul deputat Codrin Ștefănescu.

 

Domnul Codrin Ștefănescu:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Intervenția mea este legată de unele declarații ale liderilor PD de la Congresul de duminică.

"Prinții" din opoziție, cum, cu mândrie, s-au autointitulat membrii Partidului Democrat, au demonstrat încă o dată, în cadrul Consiliului Național, că democrația și dreptul la opinie sunt nu numai atribute total străine membrilor acestui partid, dar chiar interzise, atunci când e vorba de exprimarea unei păreri contrare "liderului" de necontestat, Traian Băsescu.

Pe lângă excluderea - vădit premeditată a lui Viorel Pană - așa zișii democrați, sub comanda lui Traian Băsescu, veritabil "căpitan" de NAVĂ în ".. derivă, au trecut la bombardarea verbală a partidului de guvernământ, doar pentru îndoctrinarea și convingerea unui auditoriu pregătit cu lansarea de superlative la adresa propriului partid, în replică cu politica defectuoasă pe care P.S.D.-ul ar promova-o.

Este inutil și tardiv pentru tot mai puținii..."democrați" ai lui Băsescu, să spun unde duce "lauda de sine..."

Discursurile populiste sunt, după cum se vede, la îndemâna oricui, chiar și a fostului prim-ministru, Petre Roman care, cu o amnezie demnă de o cauză mai bună, își permite să vorbească despre "îmbuibații de stânga"... De care "stîngă" vorbiți, domnule Petre Roman, tocmai dumneavoastră - CAMPIONUL stângăciilor din politica românească?

Nu este deloc necunoscută proveniența dumneavoastră și a colegilor din PD, vechea nomenclatură regăsindu-se la toate nivelele acestui partid, acest lucru constatându-se și în "cuvântarea" privind așa - zisa susținere a lui Viorel Pană. Un aparent sprijin oferit acestuia, completat de un atac mai mult decât neconvingător la adresa lui Traian Băsescu, v-au transformat discursul în glorificări și preaslăviri aduse propriului lider și într-o ofensivă contra partidului de guvernământ. V-ați demonstrat acum nu numai duplicitatea caracterului, dar mai ales slăbiciunea pe care nici dumneavoastră nu credeați că o puteți avea. Priviți în trecut și veți constata că nu ați avut niciodată vreo legătură cu cetățenii, cu problemele lor, fapt de altfel greu de realizat din locurile călduțe pe care le-ați ocupat înainte și după 1989.

De-a dreptul ridicol devine, în același context, "liderul" Traian Băsescu, căruia i-a venit, mai nou, ideea să-și coboare proprii politicieni, din limuzinele luxoase, direct în stradă. Și iarăși întreb: în care stradă, domnule Băsescu, când realitatea prezenței dumneavoastră, ca primar general la București, ne pune în față, drept "replică" și "variantă" la guvernare ".. gropile cu care formațiunea dumneavoastră politică ne-a fericit. Singurul partid care promovează, care a conceput de fapt, politica deschisă cu cetățenii, este Partidul Social Democrat, a copia acum ceea ce înseamnă comunicare cu oamenii, fiind nu numai imposibil de realizat, dar este o dovadă de lipsă de idei, de disperare în fața crizei incontestabile cu care se confruntă PD.

Considerând după elogierile, preaslăvirile, și omagiile care caracterizează conduita PD-iștilor la adresa propriilor lideri, este de la sine înțeles că acest partid este sortit încheierii unui protocol cu PRM.

Iată de ce întreaga tevatură de week-end, declanșată cu surle și trâmbițe de PD - adică Partiduleț în Descompunere -, nu mai are acum nici măcar puterea unui foc de paie...

 
 

Domnul Valer Dorneanu:

Mulțumesc foarte mult.

 
Adrian Moisoiu - intervenție politică intitulată Mai e mult până departe?;

Din partea Grupului minorităților naționale cine s-a înscris?

Domnul Adrian Moisoiu, din partea Grupului parlamentar al PRM.

 

Domnul Adrian Moisoiu:

Mulțumesc, domnule președinte.

În primul rând, aș dori să-i spun colegului Kerekes, chiar dacă a ieșit din sală, că ceea ce a spus dânsul, pledoaria domniei sale s-ar putea intitula: "Vrem luptă împotriva corupției, fără a lua măsuri împotriva corupților".

Intervenția mea politică de astăzi se intitulează: "Mai e mult până departe?"

Conform ultimelor sondaje, P.S.D. coboară lent. Adevărul este că această coborâre nu a început de ieri, ci din momentul în care poporul a început să-și dea seama că a fost păcălit și că P.S.D.-ul nu-și va putea îndeplini programul promis în campania electorală. Din păcate pentru ei, semnalele nu au fost luate în considerare, baronii locali, patronii de ziare, reviste, de posturi de televiziune sau diverșii demnitari continuând să-și împartă viața între comisionul de milioane de dolari și cele mai diverse și neeficiente modalități de cheltuire a banilor publici în interes propriu. Chiar dacă unii dintre ei realizează deja că Dumnezeu nu este pesedist, prăbușirea de la putere nu-i mai îngrijorează, fiindcă majoritatea au strâns averi ce depășesc cu mult limitele unui elementar bun simț; sunt posesori ai unor conturi grase în bănci străine, proprietari de vile de lux, de automobile abia ieșite de pe liniile de montaj ale fabricilor occidentale sau de latifundii. Dacă vor ajunge din nou în Opoziție, vor fi la fel de tari datorită averilor pe care au avut grijă să le agonisească...

Coborârea este, însă, mai abruptă decât apare în sondaje. La urma urmelor aceasta nici nu este rău, căci în locul Partidului Social Democrat va veni la putere Partidul România Mare, singurul partid care nu a fost încercat la guvernare, care a preluat procentele pierdute de P.S.D. și care va fi capabil să redreseze nava Țării !

Cel mai îngrijorat de această situație pare să fie chiar premierul Adrian Năstase, care, prin vizitele de lucru de tip ceaușist pe care le face, menite să demonstreze cât de mult l-ar preocupa buna administrare a Țării, sau prin declarațiile despre revenirea la imaginea inițială de stânga a formațiunii pe care o conduce, încearcă să redreseze o corabie care a început să ia apă.

Eforturile sale nu pot contracara, însă, efectele catastrofale ale comportamentului celorlalți lideri pesediști, care, parcă, fac totul pentru a micșora capitalul politic al partidului, pentru a confirma "capitalismul de cumetrie" - definit de președintele Ion Iliescu. Adrian Năstase nu mai are nici o putere asupra miniștrilor săi sau a "baronilor locali". Spre exemplu, în urmă cu câteva zile, Ministerul Lucrărilor Publice, Transporturilor și Locuinței anunța că domnul ministru Mitrea efectuează o vizită în China, însoțit de premier, în timp ce domnii Mischie, Oprișan sau Sechelariu își conduc, după bunul plac, propriile județe-feude.

Dispozițiile contradictorii urmează una după alta. Pachetul de legi anticorupție se modifică de la o zi la alta, ordonanțele de urgență se retrag fără a mai fi urgente, cel demis astăzi este promovat mâine !

Concepția liberală susține că dacă ai mai mult și cei mai săraci de lângă tine vor primi mai mult și vor trăi mai bine! Viața demonstrează că la noi, însă, dacă ai mult, cauți să ai și mai mult! Cam aceasta ar fi esența celor întâmplate joi, 5 iunie a.c., la Târgu - Mureș, când o judecătoare de la Curtea de Apel Târgu - Mureș a fost reținută pentru mai multe infracțiuni: luare de mită, primire de foloase necuvenite, trafic de influență, dar care, luni, 9 iunie a.c., a fost pusă în libertate. Între bugetari, cele mai mari salarii sunt de departe în Justiție, exact pentru ca aceasta să fie corectă. Oare nu există, cumva, o implicare politică, știind că cei care au numit-o, dar și primii care i-au luat apărarea, au fost liberalii, prin fostul ministru de justiție și președinte al partidului, domnul Valeriu Stoica, chiar dacă magistrații nu au voie să facă politică? Și mai pun o întrebare: cum pot magistrații mureșeni să se pronunțe și să ia o atitudine fără echivoc într-o cauză ale cărei probe nu le cunosc? Știau ce s-a găsit cu ocazia percheziției? Ce vor face dacă se vor confirma acuzele aduse? Protestul exprimat de dânșii, care face referire la nerespectarea drepturilor omului, încalcă articolul 16 din Constituția României, care spune:

"(1) Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorității publice, fără privilegii și fără discriminări.

(2) Nimeni nu este mai presus de lege".

Vor fi în stare să demisioneze în bloc dacă se va dovedi că s-au compromis? După cum pun și întrebarea: ce va face P.N.A.-ul dacă această lipsire de libertate se va dovedi abuzivă ?

Am reținut că următoarea țintă va fi fostul ministru al agriculturii din guvernarea C.D.R., Ion Mureșan, al cărui dosar este aproape finalizat. Oare dosarul acestuia este întocmit corect? Nu se va reveni asupra soluției? Doamnă ministru Rodica Mihaela Stănoiu, sigur nu sunteți sabotată?

Un lucru este clar: campania electorală a P.S.D.-ului a început! Actualul partid de guvernământ își protejează dalmațienii cu dosare penale, pitite sau la vedere, pentru a-i folosi, probabil, în campania electorală din 2004, și vrea să dovedească faptul că luptă împotriva corupției, aducând în fața justiției guvernanți ai C.D.R. și eventuali "pești mărunți din propria lor baltă", de tip Păvălache. Care va fi următoarea țintă, fiindcă, vorba Ecaterinei Oproiu din "Nu sunt turnul Eiffel" : "Mai e mult până departe?"

Mulțumesc.

 
Cristian Sandache - intervenție cu titlul Exigențele Uniunii Europene;

Domnul Valer Dorneanu:

Domnul deputat Iosif Armaș. A depus în scris.

Domnul deputat Cristian Sandache.

 

Domnul Cristian Sandache:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Intervenția mea este intitulată: "Exigențele Uniunii Europene".

Când unii afirmă că România trebuie să intre în Europa, greșesc sub aspect geografic și istoric, întrucât apartenența noastră la continentul european este o evidență. În același timp, însă, atunci când se vorbește despre exigențele aderării la Uniunea Europeană, trebuie să ne asumăm rigorile respective. Nu înseamnă, prin aceasta, nici că suntem mai puțin patrioți, nici că am abandona interesele fundamentale ale României. Dimpotrivă, în numele idealului național și european, va trebui să devenim mai competitivi, mai perfecționiști și mai corecți, în primul rând față de noi înșine. Nu vrea nimeni, nici să ne confiște bunurile, nici să ne colonizeze. Dar, pentru a face parte dintr-un cadru, cu adevărat select, e necesară asimilarea anumitor reguli și principii. Aceasta este spre binele României.

Dorim cu toții să ne apropiem de nivelul de civilizație al marilor democrații europene, însă nu trebuie să uităm că modernizarea și eficiența presupun eforturi îndelungate și metodice, altminteri, discursurile despre patriotism, nesusținute de nici un act concret, nu au nici un fel de valoare.

Vă mulțumesc.

 
Ioan Miclea - declarație politică intitulată Clujul a intrat în circuitul universităților maghiare;

Domnul Valer Dorneanu:

Domnul deputat Puiu Hașotti? Va depune în scris.

Domnul deputat Ioan Miclea.

 

Domnul Ioan Miclea:

Mulțumesc, domnule președinte.

Declarația mea este intitulată:

"Clujul a intrat în circuitul universităților maghiare"

La sfârșitul săptămânii trecute s-a inaugurat la Cluj - Napoca Universitatea maghiară "Sapienția". Acest eveniment s-a bucurat de participarea unor oficialități maghiare, printre care și Viktor Orban, fost prim-ministru al țării vecine, dar și de unii oficiali români.

Evenimentul în sine reprezintă un pas important pe drumul anevoios al intrării noastre în Uniunea Europeană.

De asemenea, reprezintă un motiv de mândrie pentru intelectualitatea clujeană și pentru toți locuitorii Clujului. Zestrea universitară clujeană s-a mărit, noua universitate fiind un izvor de cultură, în care vor învăța tinerii ardeleni.

Personal, în calitatea mea de deputat de Cluj, felicit cu acest prilej pe toți cei care s-au străduit să pună bazele acestei instituții de învățământ superior la Cluj - Napoca, felicit Guvernul Ungariei pentru modul cum înțelege să ajute pe cetățenii maghiari trăitori în alte țări. Este un exemplu ce trebuie să-l urmăm și noi.

Am însă câteva nemulțumiri legate de acest eveniment, care se referă la unele distonanțe ivite cu ocazia sărbătorii și care au umbrit, dacă nu chiar au pângărit solemnitatea momentului și bucuria fiecărui cetățean de bună-credință din Cluj - Napoca.

Trebuia, oare, să existe manifestări iredentiste, extremiste, dușmănoase, cu un asemenea prilej? Categoric nu!

De neînțeles este faptul că nici o oficialitate română, din rândul celor care au participat la acest eveniment, nu și-a ridicat glasul în combaterea sau mai bine zis pentru disocierea de asemenea manifestări. Tăcerea lor complice dă apă la moară radicalilor maghiari, lucru care nu poate decât să ne îngrijoreze.

Și pentru a concretiza cele afirmate, iată câteva exemple:

Viktor Orban a tăiat, cu ocazia inaugurării, o panglică cu tricolorul unguresc! Mă întreb, și vă întreb, oare această universitate nu s-a inaugurat în România?

Toate discursurile ținute cu această ocazie au fost rostite în limba maghiară, fără să fi fost traduse în limba română, deși inaugurarea se făcea într-un oraș românesc, în fața unor cetățeni români, unii dintre ei de etnie română. Oare cum s-au simțit oficialii și mai ales intelectualii români, participanți la acest eveniment, neînțelegând nimic din ce se spunea? După părerea mea, acest lucru nu a fost o scăpare, el a fost premeditat!

Mulțumesc.

 
Adrian Ionel - intervenție intitulată Taxa radio-tv, o necesitate sau un motiv de dispută politică;

Domnul Valer Dorneanu:

Domnul deputat Ionel Adrian. Domnul deputat Iordache Florin a depus în scris.

 

Domnul Adrian Ionel:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Intervenția mea de astăzi se intitulează "Taxa radio - tv, o necesitate sau un motiv de dispută politică".

Guvernul P.S.D., condus de domnul Adrian Năstase, din dorința de a intra în normalitate, a propus controversata taxă radio - t.v. Această taxă a existat și înainte de intrarea în vigoare a ordonanței, dar opoziția din dorința de a câștiga capital politic, a exagerat cu dezbaterile pe această temă.

Normele metodologice emise vin să clarifice cele câteva cazuri care au generat dispute. Numai așa radioul și televiziunea vor putea să fie independente din punct de vedere politic și, astfel, vom putea avea o creștere de audiență. Ceea ce este important pentru Parlament, prin comisiile de specialitate, consider că este transparența acestor două instituții pentru a ști cum se cheltuiesc banii publici.

Este importantă profesionalizarea acestor instituții prin producerea de emisiuni pentru toți cetățenii, deoarece radioul și televiziunea națională trebuie să reflecte realitatea la un moment dat, indiferent de culoarea politică a Guvernului. Cei care au fost împotriva acestei taxe sunt de fapt dușmani ai celor două instituții, pentru că numai independența financiară poate să dea voie la dezvoltarea acestor instituții.

Sper că în ședința de vot final de astăzi, colegii din opoziție își vor da seama că taxa radio - t.v. reprezintă o necesitate pentru prezent și viitor și vor vota în consecință.

Vă mulțumesc.

 
Ion Mocioalcă - declarație politică în care explică transparența Legii nr.161/2003;

Domnul Valer Dorneanu:

Domnul deputat Emil Rădulescu. Domnul deputat Ștefan Lăpădat. Domnul deputat Dumitru Puzdrea. Domnul Iordache Florin. Au depus intervențiile la secretariat.

Domnul deputat Ion Mocioalcă.

 

Domnul Ion Mocioalcă:

Mulțumesc, domnule președinte.

Declarația mea politică explică transparența Legii 161/2003 și, de asemenea, Ordonanța de urgență care a venit să completeze această lege.

După cum întreaga opinie publică cunoaște, în perioada cât au guvernat atât P.D., cât și P.N.L. (ca să nu mai amintim și de Partidul Național Țărănesc Creștin - Democrat - în fruntea coaliției de tristă amintire a CDR) nu au avut voință politică și, ca să spunem totul, nici nu au avut interesul să promoveze reglementări legale clare și ferme, pentru a limita măcar efectele dezastruoase ale corupției, deși atâtea evidente semnale impuneau aceasta.

În lupta împotriva corupției, mai ales în asigurarea transparenței necesare unei vieți politice sănătoase și curate, a devenit absolut evident că și această acțiune grea și așteptată de atâția ani, trebuia asumată de guvernarea P.S.D. Nu intru în detalii. Observ că, chiar cu imperfecțiunile inerente începutului, opinia publică apreciază acest început, cât și disponibilitatea declarată a Guvernului de a face corecții pe parcurs.

De aceea, Legea anticorupție 161/2003 este acum amendată prin ordonanța de urgență a Guvernului și, de aceea, opinia publică nu poate să nu constate politicianismul și subordonarea intereselor naționale celor politice, de grup, cu care partidele din opoziție se străduiesc acum să-și revendice măcar ceva din capitalul politic. Este cel puțin ciudat că, după atâția ani de tăcere vinovată, liderii și membrii marcanți ai P.D. și P.N.L. au trecut peste orice bariere ideologice și încearcă cu tot arsenalul de manevre politice, negativism și spirit contestatar, să treacă în derizoriu această performanță a partidului de guvernământ, salutată unanim de altfel, prin vocea reprezentanților autorizați ai Comunității Europene, ai democrațiilor euro-atlantice.

Dintr-o dată, cu o înfrigurare care spune multe, toate partidele din opoziție dau la iveală așa-zis "originale" propuneri legislative cu aceeași temă, încât nu punem să nu întrebăm ce sau cine i-a oprit să le promoveze, măcar în 2002, dacă nu mai devreme!

Din punctul nostru de vedere, legea este perfectibilă și trebuie corectată sau completată, după temeinică analiză, dar cu o precizare: dacă avem sentimentul răspunderii pentru ceea ce facem, să urmărim prin aceste amendamente eradicarea cauzelor adânci ale corupției și nu simptomele acestei boli.

Apreciez disponibilitatea Guvernului României de a aduce rapid primele corecții necesare prin Ordonanța de urgență a Guvernului.

Iar faptul că în conducerea Camerei Deputaților s-a hotărât să se analizeze, în Comisia juridică și apoi în plen, în procedură de urgență atât Ordonanța de urgență a Guvernului, cât și toate proiectele adiacente depuse, este o dovadă a bunelor intenții și a hotărârii grupului nostru parlamentar de a perfecționa un lucru bine început.

Personal, mă raliez tuturor celor de bună credință și care doresc și acționează pentru ca măsurile numeroase din Legea anticorupție să nu fie reduse, total păgubitor pentru toți, într-o vulgară satisfacere a curiozității, prin presa de scandal.

Trebuie să precizăm legătura firească și necesară între deja celebrele declarații de avere și organele legale fiscale, pentru că astfel vom da temei și credibilitate acestor declarații. Ele să fie controlate prin fisc, cu măsuri de sancționare a omisiunilor voite, ca în toate democrațiile autentice.

Sunt, de asemenea, în deplin acord cu ideea că, prin reglementările noastre, deschidem perspectiva așteptată pe bună dreptate de electorat, aceea de a urmări exact și transparent, nu doar averea la acest moment a persoanelor alese, numite sau plătite într-o funcție importantă din banul public, cât mai ales variația averii în timpul exercitării mandatului respectiv.

Să reflectăm și asupra acestor câteva aspecte, pe care le consider de mare însemnătate, și care sunt criterii de orientare pentru electoratul nostru.

 
Emil Rus - intervenție care se axează pe două aspecte ale libertății democratice de astăzi, pe care ni le-a dăruit cu atâta generozitate Revoluția din decembrie 1989;

Domnul Valer Dorneanu:

Domnul deputat Mircea Costache. A depus intervenția la secretariat.

Domnul deputat Emil Rus.

 

Domnul Emil Rus:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Doamnelor și domnilor deputați,

Prezenta declarație pe care o susțin se axează pe două aspecte ale libertății democratice de astăzi, pe care ni le-a dăruit cu atâta generozitate Revoluția din decembrie 1989.

Cele două libertăți asupra cărora doresc să vă rețin atenția sunt: libertatea cuvântului și libertatea de a protesta prin toate formele grevei.

Libertatea cuvântului e atât de mare încât se poate spune orice despre oricine. Se poate critica ministerul, prim-ministrul, guvernul sau președintele țării și nu se întâmplă nimănui nimic și nu se reacționează în nici un sens. Totul rămâne cum a fost sau cum vrea puterea.

Libertatea de a protesta prin greve, prin ieșiri în stradă, la fel, este la îndemâna tuturor. Ne-a fost dat să vedem greve ale muncitorilor, funcționarilor, profesorilor, medicilor, asistenților sanitari, dar și ale elevilor, artiștilor, polițiștilor, chiriașilor, păgubiților Fondul Național de Investiții și chiar ale pensionarilor și bolnavilor.

Și ce, nu e bine că avem libertate? Vai, cât e de bine în țara în care, pe ici pe acolo, se mai fură și biciclete!

Mai anii trecuți, un parlamentar pe nume Bivolaru, chemat la Parchetul pentru cercetare a fost însoțit de colegii lui de partid, din opoziție pe vremea aceea, acuzându-se de demersurile politice, ale puterii în acest caz. Cel care conducea pe revoltații de atunci, astăzi e prim-ministru. Și de atunci și până astăzi a mai apărut un fel de parchet numit Parchetul Național Anticorupție, prescurtat ar veni P.N.A.

Așa se schimbă roata în cadrul unei largi democrații. Cei de la putere atunci, astăzi, la marginea opoziției, au condus în aceeași situație pe colegul lor de partid, Mureșan, inginerul electronist, ex-ministrul agriculturii, la Parchet.

Iată cum o mână spală pe alta și amândouă obrazul, că nici acest Mureșan, care a distrus o agricultură, la urma-urmei, nu a făcut mare lucru. Și faptele nu se opresc aici. Bugetarii de toate felurile privesc cu uimire pe cei din justiție care sunt într-o categorie de salarizare înaltă. Aceasta nu este un motiv ca cei din justiție să nu-și ceară drepturi și mai mari.

Ineditul este dat de recenta atitudine protestatară pentru arestarea judecătoarei Ciucă Andreea din Târgu-Mureș, acuzată de luare de mită, trafic de influență și primire de foloase necuvenite. Paradoxal, au fost unele voci că de aceste înscenări ar fi vinovat și Partidul România Mare. Interesantă găselniță!

Sigur, colegii judecătoarei de pe Mureș au pichetat sediul local al Parchetului Național Anticorupție în săptămâna trecută.

În săptămâna aceasta, așteptam ca protestul să fie extins la nivelul întregii țări. Nu este ceva ce nu se poate în țara unde se mai fură și biciclete. Din când în când. În rest, toate bune. Puterea se luptă din răsputeri cu doamna corupție, pe de o parte, și cu a se menține la putere, pe de altă parte.

În rest, după noi potopul! Sau, pardon! După noi ar fi mai bine și trebuie să fim tot noi!

Vă mulțumesc.

 
Becsek-Garda Dezideriu Coloman - prezentarea unui caz de încălcare a dreptului de retrocedare în domeniul silvic;

Domnul Valer Dorneanu:

Domnul deputat Becsek-Garda Dezideriu, din partea Grupului parlamentar U.D.M.R.

 

Domnul Becsek-Garda Dezideriu Colomon:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

În anul 1948, statul român, fără o lege de expropriere, printr-o nouă Constituție, a devenit proprietarul efectiv al pădurilor din România.

Dacă trecerea terenurilor cu vegetație forestieră din proprietate privată în proprietatea Republicii Populare Române s-a petrecut de pe o zi pe alta, retrocedarea pădurilor în posesia foștilor proprietari durează de peste un deceniu. Durează pentru că direcțiile silvice ca administratoare a pădurilor blochează prin toate mijloacele procesul de retrocedare. Durează pentru că primarii și viceprimarii, ca președinții ai comisiilor locale de aplicare a legilor fondului funciar au creat un haos în cadrul lucrărilor de retrocedare.

Cazul cel mai elocvent a avut loc în satul Chileni, comuna Suseni, județul Harghita. Aici, în ziua de 17 decembrie 2001, composesoratul Chileni a fost pus în posesie pe un teren cu vegetație forestieră și pășune pe o suprafață de 1014,66 hectare. Concomitent cu aceasta, a început măsurătorile topografice la fond forestier pentru proprietari persoane fizice, proces care s-a încheiat până la sfârșitul lunii octombrie 2002. Însă, nici procesul-verbal de punere în posesie al composesoratului Chileni, nici cel al proprietarilor privați nu corespunde realității.

Pentru a ieși din acest impas, primarul a înmânat dispoziția nr.124 din 2003, prin care a însărcinat conducerea composesoratului pentru clarificarea hotarelor între proprietarii privați și composesorat. Mai concret, după ce el a retrocedat proprietarilor privați terenul cu o mărime care depășea cu mult perimetrul cerut de fostul proprietar, a impus conducerii composesoratului clarificarea situației.

Proprietarii privați însă se opun acestei clarificări, afirmându-se că ei nu vor retroceda nici un metru pătrat din terenul primit cu ocazia punerilor în posesie. Ei afirmă că dacă cineva posedă titlul de proprietate, înseamnă că e proprietar, iar proprietatea, după Constituția țării, este ocrotită de lege, deci este inalienabilă.

Pentru a avea o situație legală, Ocolul silvic particular din Gheogheni a depus la Consiliul local Săseni cerere pentru vopsirea hotarelor composesoratului pentru a clarifica vecinătățile cu persoanele fizice. Concomitent cu aceasta, a oprit marcările masei lemnoase, precum și efectuarea proiectelor de amenajamente silvice. La Chileni, unde a funcționat legea de retrocedare, datorită unor interese personale, datorită unor aranjamente, s-a creat un haos general, situație care creează un teren fertil pentru organizarea furturilor și ilegalităților.

Însă și în acest caz, organele competente tolerează ilegalitățile pentru că legile nescrise în România ocrotesc pe vinovați.

Vă mulțumesc pentru atenție.

 
Ionel Olteanu - comentariu în ceea ce privește impactul legislației europene în dreptul intern;

Domnul Valer Dorneanu:

Domnul Valentin Iliescu a depus în scris. Domnul Ionel Olteanu.

 

Domnul Ionel Olteanu:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Două decizii pronunțate săptămâna trecută de Curtea Europeană a Drepturilor Omului împotriva României, cazul Cotleț și îndeosebi cazul Pantea, par a fi la originea unui eveniment mediatic de prim-plan.

Dincolo de senzaționalul titlurilor sub care au fost prezentate în unele ziare, ca, de exemplu, "Dosarul Pantea zguduie serios justiția României" sau "Justiția română în afara statului de drept", consecințele celor două hotărâri sunt evidente, chiar dacă nu toți le observă.

Dincolo de afirmația nefericită a purtătorului de cuvânt al Ministerului Justiției referitoare la o pretinsă culpă a Parlamentului în cazul Pantea pentru tergiversarea modificărilor Codului de procedură penală, afirmație a cărei rectificare publică se lasă prea mult așteptată, problema de fond rămâne, respectiv aplicarea Convenției Europene a Drepturilor Omului în dreptul intern. Ca unul care am pledat împreună cu alții pentru o asemenea efectivitate a aplicării convenției în dreptul intern, trebuie, cred, să precizez câteva lucruri.

Justiția nu este mai mult sau mai puțin coruptă decât alte instituții, cred eu, și pentru aceasta trebuie să fac apel la cifre. La preluarea conducerii Ministerului Justiției de către actuala echipă, situația justiției, reflectată în indicatorii sintetici socio-politici, se prezintă astfel: la capitolul "corupție", locul doi cu 65% din totalul opiniilor exprimate în cadrul unui studiu efectuat de Banca Mondială în cursul anului 2000, la cererea Guvernului României.

La capitolul "Încrederea populației în prestațiile magistraților" sondajele de opinie indicau o scădere majoră a cotei, de la 56% în anul 1996, la 26% în anul 2000 sau chiar 20%, potrivit sondajului CURS.

Imaginea justiției reflectată în mass-media contura, de asemenea, un grad ridicat de neîncredere în justiție și suspiciune în legătură cu corectitudinea magistraților.

Referitor la independența justiției și la politizarea magistraturii, trebuie precizat că, în perioada 1997-2000, prin modificări succesive ale Legii 92/1992 pentru organizarea judecătorească, au fost sporite continuu atribuțiile ministrului justiției, în timp ce astăzi, aceste atribuții sunt în continuă diminuare.

Prin urmare, cred că este de datoria noastră să facem cuvenitele rectificări și, mai ales, aș spune, este de datoria noastră să diagnosticăm în mod lucid relația dintre Parlament și cetățeni, relație care uneori este exprimată de la această tribună, în sensul unor etichetări, acuze sau cel puțin a unor afirmații nefondate.

Mi se pare că este un drept fundamental. Este o exigență de deontologie minimă să nu ne pronunțăm în cazul unei anchete în curs, cum este și cazul fostei președinte a Tribunalului Mureș. Prin urmare, nu mă voi pronunța invitând și pe ceilalți să nu o facă și să se abțină pentru că această cauză se află în recurs. Este normal să instituim o anumită cultură a dialogului, o anumită cultură a solidarității în ceea ce privește integrarea normativă, aplicarea Convenției Europene a Drepturilor Omului în dreptul intern în speță.

Fără îndoială, reforma cere tenacitate și metodă pentru că nu există o altă cale practicabilă decât aceea a democrației participative, a căutării solidare a concluziilor utile care fac posibil ceea ce este necesar. Ea presupune nu doar un efort de imaginație ori de voință a clasei politice, ci și încurajarea exercitării de către cetățeni a drepturilor lor și asumarea responsabilităților corelative atât la nivel decizional, cât și pe plan individual.

Prin urmare, îmi este greu să înțeleg cum unii membri ai opoziției au crezut că au o minge la fileu pe care pot s-o valorifice atunci când această hotărâre în cazul Pantea a fost pronunțată săptămâna trecută.

Eu cred că ține de responsabilitatea noastră, a tuturor, să constituim un colectiv de evaluare, colectiv parlamentar de evaluare a impactului legislației europene în dreptul intern, să încurajăm judecătorii și toate autoritățile publice din România să aplice în mod efectiv Convenția în dreptul intern, pentru ca aceasta, așa cum spunea deseori Curtea de la Strasbourg conține nu doar drepturi teoretice și iluzorii, ci concrete și efective.

De aceea, dintr-o asemenea perspectivă, eu cred că ar trebui să analizăm asemenea situație și să conștientizăm cuvintele lui Jean Monet, unul din părinții fondatori ai construcței europene de astăzi, care sunt semnificative și în aceste împrejurări: "Instituțiile sunt mai importante decât oamenii, însă numai oamenii, atunci când au forța, pot să transforme și să îmbogățească lucrurile pe care instituțiile le transmit apoi generațiilor succesive".

De aceea, apelul meu este un apel la solidaritate și la responsabilitate în legătură cu aplicarea efectivă a normelor Convenției Europene a Drepturilor Omului în dreptul intern.

Fără îndoială, că nu Parlamentul are vreo vină. Fără îndoială că s-a făcut reformă, dar este de asemenea cert că niciodată nu este suficient în condițiile în care ne aflăm într-un ritm alert, într-un proces de reformă normativă și instituțională, pentru a recupera întârzierile nepermise care, iată, s-au produs, dar care sunt necesar a fi recuperate, având în vedere 2007, reperul nostru pentru integrare efectivă în Uniunea Europeană.

Închei aici, invitându-vă la responsabilitate și la solidaritate pentru o problemă esențială pentru societatea românească, pentru că este ușor să critici, să acuzi, este mai greu însă să construiești, să muncești împreună în mod solidar și responsabil.

Mulțumesc.

 
Vlad Gabriel Hogea - solicitarea rezolvării grabnice a situației explozive de la Radiodifuziune;

Domnul Valer Dorneanu:

(Domnul președinte se adresează domnului deputat Eugen Lucian Pleșa.)

Stimate coleg, există o procedură parlamentară la care toți trebuie să ne supunem. Ați avut timp să vă înscrieți la cuvânt; din grupul dumneavoastră parlamentar s-au înscris 13. Dacă doriți să depuneți declarația bine, dacă nu, vă înscrieți data viitoare.

Este ora 10, totuși!

Nu, nu! Eu vă rog să veniți la serviciu și după aceea vă faceți declarația și apoi vă înscrieți la cuvânt.

 

Domnul Eugen Lucian Pleșa:

N-am făcut-o acum!

 
 

Domnul Valer Dorneanu:

Acum ați făcut-o în bancă! Domnul deputat Hogea.

 
 

Domnul Vlad Gabriel Hogea:

Stimați colegi,

Țin să precizez de la bun început că nu-l cunosc personal pe directorul general al Societății Române de Radiodifuziune, domnul Dragoș Șeuleanu. L-am văzut de vreo două ori pe banca ministerială, deși nu țin minte să ocupe o funcție care să-l îndreptățească la așa ceva. Aroganța sa incalificabilă, neegalată decât de ura viscerală anti-P.R.M. și de apetitul manifestat pentru afaceri veroase pe banii publici, a atins, din păcate, cote alarmante. Ne amintim că în decembrie 2001 a fost validat ca șef interimar la Radio pe o perioadă de 6 luni, iar primul său gest de autoritate a fost mărirea salariului propriu, în februarie 2002, de la 48 la 70 de milioane de lei. Între timp, cuantumul s-a mărit la 80 de milioane de lei pe lună, adică de trei ori mai mult decât ia un parlamentar.

Politizarea emisiunilor Radio România avea să vină, apăsător și brusc, concomitent cu înscăunarea aceluiași Șeuleanu, permanentizat, între timp, la conducerea instituției. Până și cele câteva zeci de secunde alocate săptămânal în jurnalele de știri Partidului România Mare au fost eliminate, în disprețul total al bunului simț, dar și al Legii nr.41/1994, care garantează informarea corectă, netrunchiată și imparțială a opiniei publice asupra evenimentelor la ordinea zilei.

Lucrurile sunt foarte limpezi (îngrozitor de limpezi!), deoarece însuși directorul Societății Române de Radiodifuziune le declara cinic tuturor contestatarilor săi: "Să vă fie clar, noi lucrăm pentru decidenți, nu pentru ascultători". N-ar fi nimic dacă domnul Șeuleanu (continui să folosesc apelativul de "domn" din motive formale, nicidecum din respect!) ar gândi astfel la dumnealui acasă, în cadru privat, și nu de la înălțimea fotoliului directorial al radioului public, serios stipendiat de la buget. Când formule de o asemenea impertinență sunt folosite de către un ins care se adapă de la izvorul nesecat al vistieriei naționale, atunci lucrurile, evident, se complică.

Și, parcă neajungându-i leafa indecent de mare, Dragoș Șeuleanu se bate până în pânzele albe pentru taxa radio - tv, asupra inutilității căreia nu are rost să mai insistăm. De remarcat că una dintre justificările invocate pentru introducerea taxei amintite vizează reducerea anterioară a volumului de publicitate din programele Radio Românua Actualități, de la 8% la 5% din timpul de emisie.

Trecând peste faptul că radioul public n-a avut niciodată 8% publicitate, monitorizarea pe luna martie a anului curent arată o creștere a numărului de reclame, cu 315 spoturi publicitare!!! Iată o nouă dovadă că domnul Șeuleanu a mințit pe față, pentru a ascunde situația reală: aceea că Societatea Română de Radiodifuziune are suficienți bani; ba, mai mult, acești bani sunt folosiți discreționar de către o mână de inși care trăiesc în huzur pe baza subvenției bugetare și a publicității contractate. Deasupra tuturor tronează un mic arivist care a arendat de la P.S.D. o moșie mănoasă.

Pentru a-și satisface toate poftele, el pune biruri pe bieții români, indiferent dacă au sau nu aparat de radio, dacă ascultă sau nu producțiile Societății Române de Radiodifuziune, dacă sunt sau nu la curent cu gestionarea frauduloasă a sumelor încasate de instituția încăpută pe mâinile sau, dacă vreți, pe...șaua! lui Șeuleanu.

Ipocrizia îl împinge pe nedemnul director al Radioului să stipuleze în declarația de avere întocmită la 20 mai anul curent, că deține doar un teren intravilan de 271 metri pătrați și o casă de 200 metri pătrați! Bani ioc, mașini ioc, acțiuni ioc, mai să-i plângi de milă. Când ne gândim, însă, la adevărații oameni săraci din România, cărora acest arendaș vrea să le agațe de gât o nouă piatră de moară, realizăm pe deplin grotescul situației.

Ca principal partid de opoziție, P.R.M. solicită rezolvarea grabnică a situației explozive de la Radiodifuziune, înainte ca trompeta P.S.D.-istă să ne asurzească pe toți, pe unde medii, lungi și ultrascurte, cu largul concurs (normal, pe măsura salariului!) al directorului Șeuleanu...

 
Tudor Baltă - intervenție cu tema Educație pentru sănătatea naturii;

Domnul Valer Dorneanu:

Domnul Tudor Baltă. Și apoi domnul Marian Ionescu.

 

Domnul Tudor Baltă:

Mulțumesc, domnule președinte.

Tema intervenției mele de astăzi este "Educație pentru sănătatea naturii".

Ca urmare a unor programe aprobate de Ministerul Educației și Învățământului, în perioada 2-7.VI.2003, copiii Constanței au fost implicați în derularea unor acțiuni de ecologizare a spațiilor verzi din școlile în care învață, din parcuri, acțiuni prilejuite de programul "Săptămâna verde", inițiat de Inspectoratul școlar județean Constanța, în colaborare cu Oficiul județean pentru protecția consumatorului, Inspectoratul pentru Protecția Mediului și organizațiile nonguvernamentale "Oceanic Club" și "Mare Nostrum".

Scopul acțiunilor a fost formarea unui comportament ecologic în rândul elevilor și adulților, iar obiectivele au vizat crearea microclimatului ecologic în zona aferentă unităților școlare și în zone de agrement ale municipiului și județului Constanța, conștientizarea populației constănțene în vederea conservării și protejării zonelor naturale, informarea corectă și permanentă a populației, schimbarea atitudinii și comportamentului față de mediul înconjurător și responsabilizarea civică a populației școlare.

Programul a demarat cu ecologizarea zonei Faleză - Cazino unde au fost implicați reprezentanții Inspectoratului școlar județean Constanța. Au urmat acțiuni concrete, "Un copil - o floare" (plantări de răsaduri de flori), sesiuni de referate tematice, întâlniri cu reprezentanți din domeniu, interviuri, vizite în instituții de profil, excursii la rezervații naturale, expoziții de desene și postere, concurs de desene pe asfalt, dezbateri cu tema "Educația pentru mediu - prioritate a învățământului constănțean", carnavalul florilor, în care au fost implicate 55 de unități de învățământ, grădinițe, școli generale, licee și grupuri școlare, din mediu urban și rural, aproximativ 300 de cadre didactice și 3500 de elevi.

Evaluarea acțiunilor cuprinse în program s-a făcut pe baza portofoliilor personalizate, realizate de școlile implicate în derularea programului. Premiul cel mare, un calculator performant, destinat dotării laboratorului de biologie, oferit de Oficiul pentru Protecția Consumatorului a fost obținut de Școala "Nicolae Tonitza" din Constanța pentru implicare de anvergură în derularea acțiunilor de ecologizare.

Au fost răsplătite cu diplome de excelență Școala B.P.Hașdeu, Liceul teoretic "Lucian Blaga" din Constanța, Școala "Constantin Brâncuși" din Medgidia și Școala generală din localitatea Cuza-Vodă.

Activitățile s-au finalizat sâmbătă, 7.VI.2003, cu Marșul ecologiștilor la care au participat în ritm de fanfară peste 2500 de elevi și cadre didactice.

La sosire pe platoul prefecturii, copiii Constanței au dat citire Memorandumului ecologiștilor constănțeni, adresat autorităților locale și populației, amintind că natura poate sluji drept carte, profesor și prieten, fiind la fel de importantă ca și școala.

Demn de remarcat este devotamentul și dăruirea cu care cadrele didactice au participat alături de copii la acțiunile ocazionate de Săptămâna Verde. Apreciem spiritul de echipă și implicarea inspectorilor școlari Paraschiva Emilianov, Dorina Ivanciu și Luciana Raicu în organizarea, coordonarea și desfășurarea acțiunilor programate.

Ocrotiți natura ca să vă bucurați de ea!

 
Costel Marian Ionescu - declarație cu titlul Noile planuri-cadru de învățământ nu corespund cerințelor actuale;

Domnul Valer Dorneanu:

Domnul Marian Ionescu:

 

Domnul Costel Marian Ionescu:

Mulțumesc, domnule președinte.

Stimați colegi,

Am o temă adiacentă cu tema prezentată ca titlu de colegul meu. "Noile planuri-cadru de învățământ nu corespund cerințelor actuale."

Considerăm că modificarea Legii nr.84/1995, apreciată și susținută de către toate forțele politice din Parlamentul României, nu reprezintă, totuși, argumente pentru susținerea noilor planuri-cadru de învățământ emise de Ministerul Educației și Cercetării din următoarele motive:

1. Este inoportună modificarea planurilor-cadru de învățământ pentru clasele a IX-a și a X-a la disciplina biologie, prin micșorarea numărului de ore, de la două ore pe săptămână, la una; reducerea numărului de ore la jumătate conduce inevitabil la diminuarea volumului și calității cunoștințelor de biologie, cu atât mai mult cu cât crește importanța acestei științe precum și a celorlalte științe conexe ei. Reducerea numărului de ore ale unei discipline ce face parte din trunchiul comun al disciplinelor fundamentale, micșorează nepermis nivelul de cunoaștere a celei mai importante științe care studiază viața pe pământ.

La clasele a XI-a și a XII-a, s-a scos din planul-cadru de învățământ pentru profilul uman orele de biologie, măsură neavenită, deoarece mulți absolvenți susțin examenul de bacalaureat la disciplina biologie. Există multe situații când absolvenții profilului uman susțin examene de admitere în învățământul superior la biologie, iar asimilarea cunoștințelor specifice se realizează în general în afara școlii, prin dezvoltarea industriei de meditații, pentru că, în această situație, școala nu le poate oferi condiții optime.

Partidul România Mare atrage atenția asupra nerespectării art.32 alin.4 din Constituția României, care stipulează că învățământul de stat este gratuit potrivit legii.

2. În cadrul școlilor de arte și meserii nou înființate prin actuala lege pentru domeniile tehnic și economic lipsesc orele de biologie în comparație cu celelalte discipline fundamentale: matematică, fizică, chimie.

În situația învățării oricărei meserii este absolut necesar să existe în planul-cadru de învățământ ore de biologie, sau ore de igienă, sau de ecologie.

Partidului România Mare apreciază că necesitatea introducerii acestor ore este strâns legată atât de condițiile actuale în care există o poluare din ce în ce mai accentuată a aerului, solului și apelor, precum și de asigurarea primului-ajutor în caz de accidente în timpul orelor de practică și nu în ultimul rând de cerințele Comunității Europene.

Specialiștii Partidului România Mare apreciază că toate aceste modificări ce vizează o reformă continuă sunt realizate de Consiliul Național pentru Curriculum, organism afiliat Ministerului Educației și Cercetării, în care sunt cooptați, de regulă, specialiști pe linie metodică și pedagogică. Acest organism stabilește de la sine putere structura planurilor-cadru de învățământ, fără să consulte specialiștii din școli, deoarece numai aceștia sunt cei mai îndreptățiți în a propune modificări importante pentru că ei cunosc foarte bine necesitățile unei pregătiri corespunzătoare a elevilor pentru școală și viață.

Partidul România Mare dorește să atragă atenția cu această ocazie asupra schimbării mentalității Ministerului Educației și Cercetării care a acordat o autonomie totală Consiliului Național pentru Curriculum de a construi planul-cadru fără consultarea specialiștilor în domeniu.

Este unanimă aprecierea că științele biologice au avut și o dezvoltare impetuoasă, motiv pentru care secolul XXI este numit secolul biologiei, deoarece au apărut științe noi conexe acesteia ca: biofizica, biochimia, ingineria genetică, biotehnologia, bioinformatica. Învățământul românesc trebuie să fie bine armonizat cu învățământul european, aspect ce solicită un accent mai mare pe educația continuă a tineretului pentru mediu și pentru sănătate, unde de fapt există și programe la nivel național și chiar internațional.

Eliminarea, în acest caz, a fundamentului pentru educație, pentru mediu și sănătate prin micșorarea numărului de ore de biologie și chiar eliminarea acestora generează necunoașterea importanței educației privind mediul și sănătatea și, de asemenea, conduce la diminuarea normelor didactice, ceea ce echivalează cu șomajul unor formatori în protejarea mediului și al vieții.

Considerăm că este necesară luarea imediată de măsuri concrete și coerente prin introducerea orelor de biologie la toate clasele din învățământul preuniversitar, precum și în școlile de arte și meserii în scopul implicării tineretului în educația pentru mediu și sănătate, condiție necesară unui învățământ european de calitate.

Vă mulțumesc.

 
Eugen Lucian Pleșa - considerații pe marginea cazului judecătoarei Andreea Ciucă;

Domnul Valer Dorneanu:

Domnule deputat Pleșa, poftiți și dumneavoastră.

 

Domnul Eugen Lucian Pleșa:

Vă mulțumesc.

Așa cum bine afirma cineva: "Poți duce calul la adăpat, dar nu-l poți obliga să și bea!" Doamna Andreea Ciucă, pentru că e un caz fierbinte, s-a înfruptat adânc în corupție, prin sume fabuloase încasate ca mită de câțiva ani încoace. Ancheta deschisă va dovedi cele afirmate în legătură cu o persoană foarte activă și descurcăreață, nu numai în măsluirea adevărului prin instanțe, cât și în privatizările forțate din Mureș. Are atâtea belele, încât pierdem vremea acum, la începutul anchetelor.

Trebuie evidențiat un fenomen deconspirat acum, cu cazul Ciucă: contaminarea liberală din justiție nu mai are rușine! După ce au schimbat componența Curții Supreme de Justiție cu magistrați aserviți, în 1997, acum simt că e timpul să lase locul unor profesioniști onești și dau în disperare. Mulți componenți ai Curții Supreme de Justiție, în frunte cu Paul Florea, merită pedepse grave, grele pentru abuz în serviciu. Pentru că respectarea legilor este prima sarcină de serviciu a acestora.

Să nu se uite că judecătorul nu creează dispoziții legale obligatorii, judecătorul stabilește legalitatea în condițiile legilor aplicabile în cauză. Inamovibilitatea trebuie aplicată corect, și nu ca instrument al bunului plac. În cazul Andreea Ciucă, magistrații care s-au pronunțat pentru eliberare pot fi considerați, fără ezitate, complici de marcă ai corupției. Dar asta este starea lor de normalitate. Până când?

Vă mulțumesc.

 
 

(Următoarele intervenții au fost consemnate conform materialelor depuse de deputați la secretariatul de ședință)

 
Iosif Armaș - marcarea împlinirii a șase ani de când administrația americană a refuzat sprijinirea integrării României în NATO.

Domnul Iosif Armaș:

Se împlinesc peste două zile, la 12 iunie, șase ani de când Administrația de la Casa Albă a decis, unilateral, să accepte în Alianța Nord-Atlantică trei țări: Cehia, Polonia și Ungaria. Refuzul categoric al administrației americane, din 1997, de a sprijini integrarea României în NATO încă din primul val - așa numitul val "Madrid" - a anulat, practic, șansele țării noastre de a urca în primul tren al integrării tinerelor democrații est-europene în universul valorilor occidentale.

Politicienii români, indiferent de orientarea lor doctrinară, analiștii politici, dar și românii de rând, și-au ascuns cu greu dezamăgirea. Cu atât mai mult cu cât se știau puternic sprijiniți de Franța, Germania și Italia.

Din perspectiva celor șase ani care au trecut, refuzul Washington-ului din 1997 nu mai are nici o relevanță: acum România este pe cale de a dobândi integrarea totală în NATO și se află în negocieri de aderare cu ue. Acest lucru a devenit posibil pentru că, în esență, opțiunea pro-occidentală a României nu s-a schimbat. România nu a rămas singură în fața unei lumi ostile, iar faptul că am continuat să mergem pe un drum, practic, fără întoarcere, că am continuat să acumulăm în planul consolidării democrației, ne-a ajutat, în 2002, să ne atingem obiectivul. În definitiv, SUA n-au fost, atunci, împotriva României, dar, din rațiuni extrem de pragmatice, în 1997, în NATO nu puteau accede alte țări în afara celor nominalizate de Washington.

Dincolo de aceste considerente, devenite acum istorie, doresc să atrag atenția asupra unui aspect mai puțin avut în vedere la vremea respectivă, deși a fost semnalat în presă în mod corespunzător. Partidele aflate atunci la putere au procedat în mod greșit, cultivând iluzii în legătură cu intrarea în NATO și transformând acest proces într-o obsesie națională. Problema deciziei de la Madrid a devenit în iunie 1997 o chestiune crucială, de viață și de moarte, de care ar fi trebuit să depindă soarta României mulți ani înainte. S-a insinuat chiar că o decizie negativă referitoare la țara noastră ar echivala cu o catastrofă națională. Exponenții puterii de atunci au greșit pedalând pe această idee, iar eforturile propagandistice nemăsurate nu au ajutat la nimic.

Cu tot sprijinul pe care România l-a avut din partea unor democrații europene, Guvernul de la București a refuzat să vadă un lucru extrem de simplu: acela că SUA sunt singurul stat din lume asupra căruia presiunile externe n-au nici un efect. De aceea, psihoza "Madrid" nu a dovedit nici înțelepciune, nici maturitate politică. S-a generat un șoc psihologic și, firesc, populația s-a considerat frustrată, trădată în așteptările sale de către cei care decid soarta NATO. Iar asta, în ultimă instanță, nu înseamnă altceva decât diletantism politic. Prezent pe termen lung în cercurile puterii, cum s-a întâmplat în perioada menționată, dăunează grav intereselor naționale.

Ștefan Lăpădat - intervenție intitulată Anul 2003 - anul Traian;

Domnul Ștefan Lăpădat:

"Anul 2003 - anul Traian".

Înainte de a se amenaja cele două lacuri de acumulare de la Porțile de Fier I și Porțile de Fier II, autoritățile administrației publice locale, împreună cu Ministerul Culturii și Inspectoratul de cultură județean Mehedinți au luat unele măsuri cu caracter preventiv, de a salva unele monumente istorice și urme arheologice, între care și Piciorul Podului lui Traian de la Drobeta-Turnu-Severin.

În calendarul UNESCO, anul 2003 este declarat "Anul Traian", aniversându-se 19 secole de la construirea unuia dintre cele mai grandioase monumente arhitecturale ale antichității după planurile vestitului Apolodor din Damasc, la ordinul împăratului Traian, care a cucerit Dacia. Acest "Arc de Triumf" avea să lege peste Dunăre două civilizații: romană și daco-getică, care se vor contopi în scurtă vreme, dând naștere poporului român.

Pentru salvarea monumentului de a nu intra sub apă, autoritățile române au ales o metodă de izolare a acestuia într-o cuvă de beton. Din păcate, apa din infiltrații și precipitații a înconjurat monumentul, declanșându-se eroziunea asupra cărămizilor de factură romană, care se desprind și sunt luate pentru alte destinații. Specialiștii din Italia au efectuat studii biologice și biochimice pentru stoparea eroziunii, dar fără rezultat. Balta se colmatează pe zi ce trece, din cauza gunoaielor și vegetației. Cândva funcționa o pompă pentru scoaterea apei, care nu mai există.

Cu sprijinul Ministerului Culturii, nu cel de azi, s-a ridicat un podeț din lemn în jurul monumentului, pentru a fi vizitat îndeaproape, care azi este destul de șubred, punând în pericol viața excursioniștilor și a copiilor care se joacă zilnic, nefiind paznici.

Înainte de 1990, Ministerul Culturii, în colaborare cu Guvernul italian, au elaborat un proiect de conservare a "Piciorului Podului lui Traian", nerealizat însă, iar acum există încă un proiect de reconstruire a "Podului" pe o lungime de 80 m, care nu se pune în execuție.

În acest an, Ministerul Culturii și Cultelor nu a dat un leu pentru restaurarea și conservarea monumentului. Timp mai este, dacă binevoiește domnul Răsvan Theodorescu, ministrul de resort, care în mai multe rânduri, cu ocazia unor mari evenimente culturale, a fost prezent în acest loc plin de istorie, să salveze ce se mai poate, luând ca exemplu Grecia, unde fiecare piatră legată de istorie este valorificată din punct de vedere turistic, educativ și economic la maximum.

Grigore Emil Rădulescu - despre prețul medicamentelor din import de pe piața românească;

Domnul Grigore Emil Rădulescu:

Prețurile de comercializare pe piața românească a medicamentelor de import sunt mult mai mari decât în țări ca Germania, Italia, Spania, Marea Britanie și Suedia, din cauza taxelor mari și multe, adăugate prețului de producător. În România sunt incluse taxe care "îngroașă până la refuz prețul medicamentelor de import". Sunt șase taxe: cea vamală (10,5%), adaosul de importator (17%), riscul de devalorizare (9%), adaosul de distribuție (4-9%), adaosul farmaciei (10-24%) și t.v.a. (19%). Valoarea totală a acestora este de 69,5-88,5% din prețul de producător, cea mai mare dintre ele fiind t.v.a.

Din punct de vedere al acestor taxe, medicamentele de import aflate pe piața românească sunt mai scumpe decât cele din Irlanda, Austria, Suedia, Marea Britanie, Franța, Spania, Italia și Portugalia. În Austria, t.v.a. pentru medicamentele compensate este de 0%, ca și în Belgia, Danemarca, Finlanda, Germania, Marea Britanie, Irlanda, Grecia, Luxemburg, Olanda, Portugalia, Spania și Suedia. Pentru medicamentele necompensate, t.v.a. are valori de 3% în Luxemburg, 4% în Spania, 5,5% în Franța, 10% în Italia, 16% în Germania, 21% în Irlanda și 25% în Danemarca și Suedia.

Dintr-un sondaj prezentat de Asociația Medicilor rezultă că doar 12,97% dintre români își permit să cheltuiască în jur de 1.000.000 de lei lunar pentru medicamente și numai 14,62% dintre bolnavi pot cheltui pe medicamente, lunar, peste 875.000 de lei.

Taxele incluse în prețul medicamentelor de pe piața românească sunt "nepermis de mari și nepermis de multe", comparativ cu țările din Uniunea Europeană și din Europa Centrală și de est, au afirmat reprezentanții Asociației Medicilor. Din această cauză, pentru afecțiunile cronice, doar jumătate din populație își permite să cheltuiască mai mult de 350.000 de lei lunar pe medicamente. Specialiștii în materie afirmă că numărul mare de taxe incluse în prețul medicamentelor nu se justifică, motiv pentru care s-a convenit cu Ministerul Sănătății că trebuie luate măsuri în vederea scăderii valorii și numărului de taxe. S-a făcut precizarea că scăderea cu 6% a adaosului de importator și a riscului de devalorizare "se vor aplica peste trei luni".

Alianța medicilor face eforturi pentru scoaterea definitivă a taxei de distribuție a medicamentelor.

Problemele legate de medicamente țin și de faptul că sunt foarte mulți datornici către Casa Națională de Asigurări de Sănătate, care are de recuperat creanțe de peste 25.000 de miliarde de lei. Asociația Medicilor a anunțat că va sesiza Curtea de Conturi, "în scopul recuperării acestor sume, care ar acoperi gaura din bugetul sănătății".

Ioan Sonea - declarație cu titlul Gândul și fapta;

Domnul Ioan Sonea:

"Gândul și fapta".

După trei ani de guvernare, ca în poveste, "slujitorii poporului" trebuie să se odihnească și să-și primească plata. În liniște și pe banii publici. Domnul prim-ministru Adrian Năstase aprecia articolele din proiectul de modificare a Legii locuinței, care i-ar fi împroprietărit, pur și simplu, pe demnitari cu case de vacanță, drept "o chestiune care a apărut prin metode neconvenționale în varianta finală" și că nici nu s-a intenționat acordarea unui asemenea privilegiu aleșilor, considerând că aceasta nu este o prevedere care să reprezinte o prioritate pentru Guvern. După criticile din presă, guvernanții au început să se contrazică în declarațiile referitoare la articolele despre locuințele de vacanță pentru demnitari.

Purtătorul de cuvânt al Guvernului, Despina Neagoe, spune că Guvernul nu-și asumă răspunderea pentru cele trei articole, care nu se știe când au apărut. Dar recunoaște, implicit, că în proiectul de lege discutat săptămâna trecută în ședința de Guvern se aflau și articolele care dădeau dreptul ministerelor și consiliilor locale să administreze case de vacanță și că ele au fost introduse cu știința miniștrilor.

Primul-ministru Adrian Năstase a susținut că articolele au fost introduse ulterior discuției din Cabinet, fără știrea membrilor Guvernului, dintr-un exces de zel al unor funcționari.

Ministrul transporturilor spune că "cele trei articole de lege au apărut din senin, în drumul de la minister spre Parlament". Se promite o anchetă a MLPTL, iar domnul ministru va sancționa vinovații: "Cei care au avut intenția să se joace cu acest lucru, profitând de neatenția noastră, s-ar putea să aibă surprize în perioada următoare", a mai spus premierul. S-ar putea, dar nu se poate.

Ce deducem însă din toată această tevatură: că există la nivel central și la nivel local, la ministere, regii, companii, frumoase case de vacanță, iar unde nu sunt încă, se pot construi, cât mai mari și mai luxoase, din banii publici, unde aleșii partidului și numiții puterii, să nu spunem "excepționalii" de la legile anticorupție, să poată petrece în liniște frumoase zile de vacanță, în timp ce aceia care și le-au construit din banii lor să poată fi arătați cu degetul.

Victor Ponta va face o anchetă cu privire la casele de vacanță, câte există la nivel local sau central, la nivel de regii sau companii, și va petrece o vară de vis trecând din vilă în vilă. Aceasta în timp ce "oamenii muncii", care oricum sunt din ce în ce mai puțini în România, nici măcar nu mai au curajul să viseze la un concediu "la munte sau la mare", cum se spunea pe vremuri, acest lucru fiind la îndemâna privilegiaților sorții, care însă îi preferă pe cei cu euro sau dolari. Aceasta în timp ce pentru veterani și urmașii lor abia s-au găsit 15.000 de lei la pensiile, și așa mici, dar s-a propus creșterea pensiilor diplomaților cu 80%, plus alte sporuri, și fără a mai face vorbire de alte categorii de susținători ai Puterii, favorizate și privilegiate cu structuri proprii de ajutor social, de sănătate etc.

Acum, cine poate crede că un funcționar mărunt sau o dactilografă își riscă serviciul pentru a falsifica documente guvernamentale, chiar dacă se va "descoperi" că un astfel de "element" a "îmbogățit" proiectul de lege cu cele trei articole, și va fi aspru pedepsit. Este clar că intenția de favorizare a reprezentanților la vârf, și nu numai, a structurilor de putere de la toate nivelele a existat, că s-a știut că pot exista consecințe asupra imaginii, și atunci, s-a încercat "jocul".

Mai răzbate încă o idee: actuala coaliție aflată la guvernare, formată din PSD, PUR, UDMR, se vede permanentizată la putere. Nu că ar fi rezolvat toate problemele fundamentale ale românilor, nu că și-ar fi achitat cu seriozitate datoriile făcute în campania electorală, ca să nu mai vorbim de promisiunile la fel de bogate, și altele la fel, dar pentru că domniile lor trăiesc în propria realitate și dispun de toate mijloacele, desigur, legale, de a acoperi ilegalitățile actuale și viitoare săvârșite în slujba poporului. Deci, consideră că totul li se datorează și totul li se cuvine.

Dacă așa vrea Dumnezeu și alegătorul român, atunci să-i lăsăm să-și facă vile și concediile în pace, căci ne trebuie conducători odihniți și bine dispuși, iar nu stresați și copleșiți de trudă.

Puiu Hașotti - intervenție intitulată Furtul intelectual - metodă de guvernare PSD;

Domnul Puiu Hașotti:

"Furtul intelectual - metodă de guvernare PSD".

Timp de 50 de ani, istoria poporului român a fost folosită ca instrument de legitimare și glorificare a unui sistem politic menit să asigure perpetuarea unor oameni la guvernare. Astăzi, partidul pe care unul din liderii săi îl numea urmașul PCR, PSD, încearcă să se folosească și de istorie, și de sentimentele poporului român, pentru a mai câștiga oricât de puțină "imagine", acest cuvânt devenit principiu de bază al guvernării social-democrate.

De 13 ani, încercările veteranilor și ale militarilor în rezervă de a promova o lege de cinstire a eroilor s-au lovit de nepăsarea politicienilor. Deși sesizat de mai multe organizații, Guvernul Năstase nu a mișcat un deget în acest domeniu. A părut un subiect minor, mult prea puțin important în aritmetica electorală. A devenit un subiect interesant pentru Guvernul Năstase doar atunci când eu, în colaborare cu reprezentanții veteranilor și militarilor în rezervă, am depus în Parlament un proiect de lege privind regimul mormintelor, cimitirelor și operelor comemorative de război și înființarea Societății Naționale pentru Cinstirea Eroilor. A fost un gest de minimă recunoștință și respect din partea mea, ca reprezentant ales al poporului român, față de memoria unor oameni care au făcut sacrificiul suprem pentru această țară.

În fața unei inițiative a unui reprezentant al Opoziției, Guvernul are întotdeauna două tipuri de reacție: respingerea totală sau, pur și simplu, furtul inițiativei respective. Dacă optează pentru a doua variantă, furtul intelectual, procedeul Guvernului este următorul: se preia respectivul proiect, fie prin metode atât de dragi PSD, de "culegere de informații", fie pur și simplu de la Parlament, se mai schimbă pe ici pe colo și apoi se lansează cu mare spectacol mediatic.

De doi ani și jumătate, această metodă de guvernare a adus Guvernului mari beneficii. Câteva exemple? Legea liberului acces la informațiile publice și proiectul de modificare și completare a Codului de procedură penală sunt de notorietate publică.

Se spune că: "Hoțul neprins este negustor cinstit". Dar ce te faci când hoțul este prins, dar cel care trebuie să pedepsească este tot... hoțul?

Mă aștept, domnule prim-ministru, să recunoașteți public că Guvernul a avut inițiativa înființării Oficiului Național pentru Cultul Eroilor în ședința din 29 mai 2003, ca urmare a propunerii mele legislative cu privire la regimul mormintelor, cimitirelor și operelor comemorative de război și înființarea Societății Naționale pentru Cinstirea Eroilor, PL 310/7.05.2003. În rest, poate, vreodată, vom auzi și de bine.

Ion Mogoș - apel ca siguranța și buna informație a cetățeanului să devină o prioritate în viața politică românească!;

Domnul Ion Mogoș:

Ioana Maria Vlas readuce în atenția publicului afacerea FNI. Din spusele Ioanei Maria Vlas, se deduce că afacerea FNI rămâne neclarificată.

Cu toate acestea, implicațiile acestui caz sunt explicite. Este vorba, în primul rând, despre incapacitatea statului român de a acționa preventiv, deși au existat precedente cu efecte asemănătoare. Scuzele și explicațiile oferite în mass-media sunt puțin credibile.

Se vehiculează ideea că într-un regim democratic, individul are libertatea de a alege și, prin urmare, este singurul responsabil pentru acțiunile sale. Validitatea acestei afirmații nu poate fi contestată.

Totuși, într-un regim democratic trebuie avut în vedere și rolul statului în societate. Acest aspect are ca fundament existența de la sine înțeleasă a unui contract social între cetățean și stat, care se concretizează în anumite drepturi și obligații. În acest caz, obligația statului este încercarea de a asigura securitatea cetățeanului, prin acțiuni preventive, și nu curative, inclusiv la nivel economic. Aceasta se poate realiza prin crearea unor mecanisme de intervenție eficace, care să nu permită escrocherii de asemenea dimensiuni și, ce e mai grav, în mod fățiș.

Or, afacerea FNI reprezintă tocmai nerespectarea de către stat a contractului social. Mai mult, incapacitatea statului de a acționa preventiv pune în discuție credibilitatea autorității. Consecința logică este nașterea unor sentimente de nesiguranță socială.

Prin urmare, mesajul meu este clar: siguranța și buna informare a cetățeanului trebuie să devină o prioritate în viața politică românească!

Costache Mircea - declarație politică intitulată Obsesia jefuitorilor cumularzi - solidaritatea socială;

Domnul Costache Mircea:

"Obsesia jefuitorilor cumularzi - solidaritatea socială".

Adică, mai pe scurt, baronii de mucava, samsarii averii publice, magnații fierului vechi, ai bușteanului, ai alcoolului, latifundiarul, într-un cuvânt, Ciocoiul nou, care a făcut tabula rasa din atâta câtă era, economia românească, are din când în când frisonul ruperii de popor, al izolării de dezmoșteniții sorții care au ajuns să se spânzure de mila copiilor muritori de foame, să agonizeze în căutarea unui reazem în cer, la Bunul și Răbdătorul Dumnezeu.

Satrapii nemiloși ai zilei se pomenesc uneori tresărind de nevoia imperioasă de a avea sprijin popular, de a face astfel ca mulțimea să-i aduleze, să-i înconjoare cu dragoste sau măcar cu teamă. Că și teama de a nu fi de-a dreptul striviți de puternicii zilei este un imbold psihosocial de a mima solidarizarea celor umili cu pilonii mafiei de partid și de stat.

Care este mijlocul cel mai eficient prin care Ciocoiul nou a putut semăna teamă, confuzie, iluzii, diversiuni ori speranțe deșarte? Ei bine, acum este unanim recunoscut că instrumentul cel mai eficient cu care a fost îndobitocit poporul, cu care s-a reușit intoxicarea și manipularea opiniei publice împotriva propriilor interese majore a fost, chiar de la ivirea zorilor pseudodemocrației românești, televiziunea română. Cu ea s-a transmis Revoluția în direct 24 de ore din 24, de unde, până atunci funcționa 2 ore pe zi; cu ea s-au fixat în mentalul colectiv figurile înrobirii mafiote a României; cu ea s-au inoculat "ideile" distrugerii CAP-urilor, livezilor, pădurilor, IAS-urilor, complexelor zootehnice, fabricilor, combinatelor și a tot ce mai funcționa, dând, cum-necum, pâine oamenilor muncii. Cu televiziunea s-a construit rapid o clasă de mari bogătași, de răpitoare rapace, fără mamă, fără tată, fără religie și fără Dumnezeu, care a pârjolit în jur totul.

Acum, jigodiile vor să fie și compătimite și adulate. La umbra grijii pentru "solidaritatea socială", vânătorii de averi nemăsurate încearcă să convingă azi că taxa pe serviciul de televiziune este una de solidaritate. "Zmecheri" fiind ei, cum nu se mai află "pă lume", au adus întâi în discuție radioul, care deja era plătit în costul curentului electric de vreo 2 ani. Năimiții o înghițiseră și pe asta. Da, dar acum a fost adus din nou radioul pe tapet, în frunte cu "monumentalul Șeuleanu", cel cu 80 de milioane de lei pe lună din cârca abonaților flămânzi, bolnavi și goi, a fost adus Șeuleanu drept remorcher pentru Nicolau (cel bronet foarte), ca să-l tracteze și pe el cu televiziunea mincinoasă și perfidă, să mi-l bage și pe el în case tot pe firul electric, cu de-a sila.

La un recent festival de teatru, la Buzău, Teatrul Național a prezentat o piesă a tuciuriului Nicolau. Vai de bieții mari actori, Albulescu, Lucian, Belonț, Ivașcu, ce s-au chinuit cu textul imposibil al acestui impostor! Replica-cheie a fost osândit s-o rostească Claudiu Bleonț: "Dumnezeu n-are Mamy!" Așa e, stimați tovarăși liber-cugetători din PDSR, numai că Nicolau și cei de aceeași culoare nu numai că nu au mamy, dar ei nu au nici tati, și nici Dumnezeu.

Solidaritatea hoților cu populația adusă în sapă de lemn este una dintre cele mai sfidătoare palme date bunului simț românesc. Mișelia celor care nu mai ostenesc punând biruri, care de care mai deștept incluse în benzină, în curent, în apă, în pâine, în aer, nu are margini.

Lupta pentru eliberare națională și socială la români nu s-a declanșat încă. Românul mai suportă încă multe! Dar, cum istoria se repetă, nu e departe timpul dezrobirii. Mai vorbim!

Ștefan Baban - intervenție cu titlul O nouă modificare în învățământ, aceeași nebuloasă;

Domnul Ștefan Baban:

"O nouă modificare în învățământ, aceeași nebuloasă".

Reforma învățământului românesc a ajuns într-o nouă etapă, cel puțin bizară, atât pentru elevi, cât și pentru profesori: anul acesta școlar, mai exact sfârșitul lui, ori va avea repetenți care vor spune adio școlii, ori se va bucura de o promovabilitate de 100%, fapt unic în istoria învățământului.

Schimbarea, pe ultima sută de metri, a condițiilor de susținere a examenului de capacitate și de bacalaureat nu a stârnit prea multe comentarii și răzvrătiri, deoarece atât profesorii, cât și elevii și părinții acestora știu de peste 13 ani că în ultimul moment pot apărea fel de fel de simulări, reale de cele mai multe ori, care fac parte din politica de reformă a învățământului românesc.

Problema principală însă este alta, și poate că ar trece neobservată, dacă nu ar fi vorba de viitorul urmașilor noștri. Prin admiterea la licee și la școli de arte și meserii din această vară, clasele vor avea maxim 30 de elevi, maxim care nu poate fi depășit, conform legii. Ca urmare, nici un elev nu poate rămâne repetent, nu se poate transfera, dacă familia se mută în altă localitate, sau datorită schimbării tutelei elevului ca urmare a decesului întreținătorului, detenției, lipsurilor materiale ale familiei sau, în cel mai omenesc caz, atunci când elevul nu face față clasei în care a fost admis. Și asta pentru că Legea învățământului din 1995 și Regulamentul de organizare și funcționare a unităților de învățământ preuniversitar din 2001 prevăd ca locurile din componența claselor școlare să fie între 25 și nu mai mult de 30 de locuri. În aceste condiții, anormalitatea în școala respectivă va fi evidentă: profesorii nu vor avea cum să lase repetenți, iar dacă aceștia vor fi totuși, fie vor renunța la școală, fie se va înființa o clasă care să îi cuprindă pe aceștia la un loc, din cauză că toți trebuie să-și păstreze ca obiecte de studiu aceleași două limbi străine cu care au intrat în liceu.

O altă nepotrivire între legislație și prevederile de organizare a viitorului an școlar apare în legătură cu filierele, profilurile și specializările liceelor. Conform Legii învățământului, absolvenții a zece clase vor primi certificat de absolvire, portofoliu personal pentru educația permanentă și, la cerere, foaia matricolă. Dar în primii doi ani de liceu profilurile claselor vor fi trei: teoretic, tehnologic și vocațional, specializările urmând abia în clasele următoare. În aceste condiții, sunt normale întrebările pe care și le pun elevii, părinții și noi toți: ce fel de specializare vor avea copiii după terminarea celor zece clase? Cum se va realiza împărțirea claselor pe specializări după terminarea celor zece clase? Va fi o nouă admitere? pentru că, în caz afirmativ, vom fi singura țară din Europa în care în patru ani de liceu vor fi trei admiteri! Multe întrebări și puține răspunsuri, iar timpul nu lucrează în favoarea ministerului de resort, având în vedere că între sfârșitul acestui an școlar și începerea viitorului an școlar nu este decât o perioadă de maximum trei luni, insuficientă pentru clarificarea eficientă și optimă a acestor probleme.

Acestea sunt o parte din faptele incoerente ale învățământului românesc aflat în plină reformă. Dar trebuie să se înțeleagă un singur lucru: aceste incoerențe au consecințe viitoare negative greu de îndepărtat, după ce mecanismul de punere în aplicare a noilor prevederi legale va fi pus în mișcare.

Dacă adăugăm la cele mai sus prezentate dezarticularea sistemului de învățământ, pripeala în aplicarea unor măsuri abia schițate doar de dragul reformei, lipsa unei strategii corespunzătoare de aplicare a prezentei reforme, avem un răspuns clar la ceea ce se petrece în acest moment cu școala românească: nu știm clar ce vrem, încotro mergem, pe ce drum, cu cine și la ce ne aliniem. Și asta este tragic pentru tradiția și renumele învățământului românesc.

Gheorghe Eugen Nicolăescu - considerații asupra încheierii capitolului de negociere cu U.E. referitor la fiscalitate;

Domnul Gheorghe Eugen Nicolăescu:

Negocierile cu Uniunea Europeană sunt, cu siguranță, cele mai importante etape de integrare europeană și reprezintă modul în care autoritățile române au competența profesională de a atinge obiectivul integrării ținând cont de realitățile românești.

Săptămâna trecută s-a încheiat capitolul de negociere referitor la fiscalitate și am constatat că reprezentanții guvernării pesediste s-au mândrit cu marile rezultate, respectiv mărirea nivelului accizelor până la data integrării și ceva derogări după această dată.

Ca să se înțeleagă lipsa de profesionalism, să exemplificăm cu afirmația ministrului finanțelor publice, care afirma că la unele produse nu se vor mări accizele în anul 2003 dacă se vor încasa cele planificate în bugetul de stat.

Cu alte cuvinte, au negociat creșterea de accize cu Uniunea Europeană pentru că nu au capacitatea de a colecta accizele la nivelul prognozat, pentru că sistemul clientelar trebuie întreținut prin anulări, scutiri, reeșalonări contra comisioane grase.

Evident că toată corupția guvernamentală se face pe bani publici, pe taxe și impozite în creștere, plătite de cetățeni, și puținii buni platnici care fac parte din firmele opozante, pentru că nu fac sponsorizări la PSD.

Aceasta este esența negocierii autorităților române cu Uniunea Europeană: incapacitatea de a colecta impozite și taxe s-a transformat în haiducie de stat, de furt de la toți bunii contribuabili, de la cetățenii acestei țări, pentru a întreține oligarhia politico-economică PSD.

PNL a considerat, de aceea, că, dacă s-ar fi respectat Pactul semnat de Guvern și partidele politice parlamentare pentru o colaborare serioasă și reală în scopul integrării europene și ar fi avut loc consultări, atunci negocierile ar fi fost superioare calitativ, iar speranța noastră ar fi fost îndreptățită.

Este clar că neajunsurile semnalate se vor răsfrânge asupra noastră pentru mulți ani și, de aceea, nu putem accepta fatalitatea dictaturii pesediste, vom promova regulile democrației reale și nu vom înceta să propunem soluții concrete, alternative la situația gravă din România.

Dumitru Puzdrea - apel la prevenirea producerii unei poluări masive în orașul Sinaia;

Domnul Dumitru Puzdrea:

Deși a suferit un proces accentuat de industrializare în urmă cu câteva decenii, România nu este încă un stat cu risc înalt de poluare. Pe măsură ce fabricile se închid sau sunt vândute pe bucăți, dispar implicit și factorii de poluare. Acesta este, în ultimă instanță, singurul aspect pozitiv al crizei industriei românești. Și, tot din acest motiv, pe scena politică românească nu s-a putut dezvolta cu adevărat un curent ideologic ecologist. Fără îndoială, atunci când momentul potrivit va sosi, Partidul România Mare va fi ce mai autorizată formațiune pentru asumarea unui astfel de discurs, dată fiind vocația sa de partid al Vieții și al Interesului Național.

Din punctul de vedere al protecției mediului, există un singur factor de risc major pentru țara noastră: gropile menajere, fie ele autorizate sau neautorizate. Lipsa de educație în domeniu, ca și o nefericită gestionare a punctelor de colectare a resturilor menajere fac din problema în discuție o amenințare directă pentru sănătatea cetățeanului. În același timp, aspectul estetic al orașelor și zonelor turistice are mult de suferit, aducând atingere atât intereselor turismului românesc, cât și imaginii României în lume. O țară a gunoaielor împrăștiate după bunul plac este o țară necivilizată.

Dar, pentru a contura mai clar situația actuală, vă propun atenției un caz particular. Sinaia, una dintre cele mai importante stațiuni montane din Europa, deține un record dramatic. La doar 3 kilometri de centrul orașului, la câteva sute de metri distanță de cochetele case de vacanță din zonă, se întinde pe o suprafață impresionantă un deal format din deșeuri. Mii de tone de gunoaie care mutilează microclimatul zonei, care înlocuiesc fascinanta faună și floră specifice acestei zone montane unice cu menajeria grotescă ce populează periferia marilor orașe din lumea a treia și, un adevăr trist, a multora dintre orașele importante ale României. Din acest motiv, consider că ministrul mediului are perfectă dreptate atunci când acceptă faptul că "în marile centre urbane sunt dificultăți de instaurare a ordinii de salubrizare și există încă grave deficiențe în gestionarea deșeurilor". Totuși, aceste grave deficiențe nu se limitează doar la marile centre urbane, afectând în același timp și zone turistice de cel mai înalt interes.

Domnilor, în Sinaia s-a creat acest focar de infecție, această sursă de poluare care periclitează nu doar fragilul echilibru ecologic al suprafețelor împădurite, ci însăși sănătatea locuitorilor și turiștilor din zonă. Datorită reliefului muntos, toate aceste deșeuri se situează deasupra stațiunii, astfel încât briza montană poate aduce cu sine un aer saturat de toxinele provenite de la gunoaiele care se descompun. Fauna pădurii vine în această zonă pentru a căuta hrană, iar riscul unor epidemii este iminent. Mai mult decât atât, gunoaiele se infiltrează în pânza freatică, existând un pericol imediat al infestării cu agenți patogeni a întregii rețele hidrografice din zonă. Astfel, într-un scurt interval de timp, izvoarele din Sinaia pot deveni toxice, constituind un însemnat handicap pentru activitatea turistică a zonei. În acest mod, datorită pasivității inexplicabile a administrației locale, iresponsabilitatea celor care de peste zece ani depozitează gunoaie în această zonă poate transforma un centru istoric și cultural, un reper turistic fundamental pe harta Europei într-o groapă de gunoi, o pubelă care pătează imaginea orașului regelui Carol I, care anulează importanța Castelului Peleș.

Dar care sunt responsabilii pentru această stare de lucruri? De la ce nivel se pot lua, cât mai urgent, măsurile necesare reabilitării ecologice a zonei?

Din punct de vedere legislativ, putem spune că Guvernul are la dispoziție o lege relativ recentă, Legea protecției mediului, nr.137/1995, care trasează în mod explicit responsabilitățile autorităților centrale și locale în problema deșeurilor. Astfel, din capitolul al II-lea al legii aflăm că autoritățile administrației publice au obligația să depoziteze deșeurile menajere numai pe suprafețe autorizate în acest scop, fiind obligate să ia măsuri de prevenire și limitare a impactului asupra mediului al substanțelor și deșeurilor de orice natură. Astfel, norma legală indică extrem de clar că reprezentanții administrației publice sunt principalii responsabili pentru dezastrul ecologic de la Sinaia.

Mai mult, la capitolul III, secțiunea a III-a din aceeași lege, este dispusă obligația consiliilor locale de a asigura regimul de protecție specială a zonelor de interes turistic și de agrement. Din nefericire, edilii din Sinaia nu au acordat suficientă atenție catastrofei ecologice care amenință renumita stațiune montană. Totuși, sperăm că cel puțin Garda Națională de Mediu va fi mult mai preocupată de miile de tone de gunoaie care asediază Sinaia.

Sper să fiu bine înțeles. Declarația mea nu este un proces de intenție, ci o încercare onestă de a rezolva o problemă urgentă - prevenirea producerii unei poluări masive într-una dintre cele mai importante zone turistice ale țării noastre. Într-un moment în care întreaga lume civilizată își asumă imperativul protecției ecologice, într-un moment în care rezultatele efectului de seră sunt extrem de clare, considerăm că ar trebui depășite rivalitățile politice, pentru a prezerva patrimoniul natural al României.

De aceea, învățând din greșelile trecutului, administrația centrală și locală, pe de o parte, și cetățenii, pe de altă parte, trebuie să înțeleagă importanța protejării mediului înconjurător și să acționeze responsabil în această direcție.

Instrumentând atât legislația autohtonă în probleme de mediu, cât și generoasele norme europene, aș aminti aici Regulamentul nr.304/2003 privind substanțele chimice sau Directiva nr.94/62/EC referitoare la ambalaje și deșeuri, care repartizează rolurile principalilor furnizori de materiale: producători de ambalaje și de produse ambalate, importatorii acestora, distribuitorii, consumatorii și autorităților locale - administrațiile centrale și locale au obligația să acționeze decis în direcția soluționării problemelor ecologice care afectează o bună parte din teritoriul României.

   

Postal address: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, Bucharest, Romania monday, 16 december 2019, 4:42
Telephone: +40213160300, +40214141111
E-mail: webmaster@cdep.ro